CONVECŢIA TERMICĂ

Generalităţi

Transferul de căldură prin convecţie între suprafaţa unui corp solid şi un fluid are
loc prin acţiunea combinată a conducţiei termice şi a transportului de masă

Transmiterea căldurii prin convecţie este influenţată de mai mulţi factori, cum ar fi:

dacă mişcarea fluidului este provocată exclusiv de diferenţa de densitate

a particulelor (determinată de diferenţa de temperatură) atunci mişcarea
fluidului este liberă (naturală), transmiterea caldurii de la fluid la perete
natura
sau invers numindu-se convecţie liberă (naturală)
mişcării
fluidului
dacă în plus mai apar diferenţe de presiune ca efect al unei acţiuni
mecanice exterioare (pompă, ventilator, etc.), mişcarea fluidului se
numeşte forţată, transferul de căldură în acest caz numindu-se convecţie
forţată

regimul de curgere al
fluidului, caracterizat prin
criteriul Reynolds (Re)
când 0 < Re < 2300, curgerea este laminară, şi deci
vom avea convecţie în regim laminar
când 2.300 < Re < 4.000 (10.000), curgerea este
tranzitorie, transferul de căldură fiind convecţie în regim
tranzitoriu

când Re > 4.000 (10.000), curgerea este turbulentă, şi în

consecinţă, convecţia va fi în regim turbulent

conductivitatea termică, λ

căldura specifică la presiune constantă, cp

proprietăţile fizice
ale fluidului densitatea, ρ

vîscozitatea dinamică, η, etc

forma şi dimensiunile
care crează condiţii specifice de curgere
suprafeţei de schimb de
şi de transfer de căldură
căldură
 In consecinţă, pentru fluxul termic prin convecţie se poate scrie

Q  F (  , c p ,  , , p, t , Re,...)
în care p este presiunea,
t - temperatura,
l - o lungime caracteristică

Legea lui Newton. Coeficientul de convecţie

Calculul fluxului termic transmis prin convecţie nu se poate face cu ajutorul legii lui
Fourier, Q = - λA dt / dx, datorită imposibilităţii cunoaşterii complete a stratului limită
şi a gradientului temperaturii, dt / dx, pe suprafaţa de contact dintre perete şi fluid
Rezolvarea acestor dificultăţi, pentru calculele practice, se face cu ajutorul legii lui
Newton, care permite determinarea fluxului de căldură, Q , schimbat prin convecţie
între un perete şi un fluid

 Q
Q   A t f  tp   At sau qs     t f  tp  t
A
unde: α este coeficientul de schimb de căldură prin convecţie (coeficientul de convecţie), în
W/(m2C); S - aria suprafeţei de schimb de căldură, în m 2; tp ,tf - temperatura
suprafeţei peretelui, respectiv a fluidului, în C; qs - fluxul termic unitar de suprafaţă, în
Definirea în acest mod a transferului de căldură prin convenţie face ca, în coeficientul
de convecţie să fie înglobaţi toţi factorii care inflenţează procesul de convecţie: tipul
mişcării, regimul de curgere, proprietăţile fizice ale fluidului, forma şi orientarea
suprafeţei de schimb de căldură. În felul acesta, α devine o funcţie complexă, greu de
determinat, cu multe variabile, de forma
  f (  , c p ,  , , l , w, ,...)

Stratul limită termic, se poate defini ca, reprezentând acea regiune a curgerii unui
fluid (din vecinătatea peretelui), în care există gradienţi ai temperaturii în fluid. Aceşti
gradienţi ai temperaturii rezultă din procesul de transfer al căldurii între fluidul cu
temperatura t (la o distanţă mare de perete) şi suprafaţa peretelui cu temperatura tp.

Grosimea stratului limită termic δt. , se defineşte, în mod convenţional, ca distanţa de

la suprafaţa peretelui pînă în punctul în care diferenţa de temperatură dintre perete şi
fluid atinge 99% din valoarea diferenţei de temperatură în curgerea liberă,
neperturbată de prezenţa peretelui. La contactul cu peretele, viteza fluidului este zero,
astfel încât, transferul de căldură în fluid are loc prin conducţie. Scriind egalitatea
dintre fluxul unitar de suprafaţă transmis prin conducţie (legea lui Fourier) şi fluxul
unitar de suprafaţă transmis prin convecţie (legea lui Newton), se obţine succesiv:
   t / y  y 0
 t   
q s        t p  t sau t p  t
y
  y 0

unde α este coeficientul de convecţie

 Ţinând seama că, din punct de vedere matematic, se poate scrie , unde temperatura
suprafeţei peretelui tp = const. şi înmulţind ambii membrii ai relaţiei (11.66) cu o
lungime caracteristică l, specifică geometriei suprafeţei de schimb de căldură, se poate
scrie această ecuaţie în următoarea formă adimensională:
 tp t 
 
  l   t / y  y 0  t p  t



  y 0
 t p  t  y
 
l l

Grupul  l alcătuit din coeficientul de schimb de căldură prin convecţie α,

 Nu lungimea caracteristică l şi conductivitatea termică a fluidului λ
adimensional 
poartă denumirea de criteriul Nusselt

Metode de determinare a coeficientului de convecţie

• analiza dimensională, combinată cu determinări experimentale

• soluţii matematice exacte ale ecuaţiilor stratului limită
• analiza aproximativă a stratului limită prin metode integrale
• analogia dintre transferul de căldură, masă şi impuls
Metoda analizei dimensionale - o metodă prin care se obţin informaţii despre un fenomen,
pornind de la singura premisă că fenomenul poate fi descris printr-o ecuaţie dimensională
corectă şi omogenă între anumite variabile. Pentru a fi utilizabilă, metoda trebuie să fie
completată cu date experimentale

Analiza dimensională combină variabilele unui proces, în grupuri adimensionale (denumite

criterii), convenabil alese, care uşurează interpretarea rezultatelor şi extind domeniul de
aplicare a datelor experimentale. Relaţiile de calcul stabilite cu ajutorul analizei
dimensionale şi corelate cu datele experimentale permit determinarea coeficientului de
convecţie α pentru categorii largi de fenomene reale în baza legilor similitudinii

Similitudinea reprezintă o metodă de studiere a fenomenelor asemenea. Două fenomene se

consideră asemenea atunci când mărimile omoloage caracteristice fenomenului, în puncte
geometrice asemenea şi la momente de timp asemenea, se află fiecare în parte, într-un
anumit raport constant. Cu ajutorul acestor rapoarte constante (care sunt mărimi
adimensionale) se pot stabili anumite legături formând grupuri adimensionale, denumite
criterii de asemănare (de similitudine) sau invarianţi, care au aceeaşi valoare pentru
întregul şir de fenomene asemenea

Asemenea grupări se obţin cu ajutorul ecuaţiilor diferenţiale care descriu matematic

procesul respectiv. Nu toate criteriile de asemănare au aceeaşi pondere în descrierea unui
fenomen. Din acest motiv, criteriile care influenţează puternic descrierea fenomenului
(denumite criterii determinante) se trec explicit în ecuaţia criterială, pe când cele care au
o importanţă secundară se înglobează în mărimile constante ale ecuaţiei, valorile lor
determinându-se experimental
În practică, coeficienţii de convecţie, α, din legea lui Newton (11.64) sunt calculaţi, în
general, din ecuaţii empirice criteriale, obţinute prin corelarea datelor experimentale cu
ajutorul analizei dimensionale
Forma explicită generală a relaţiilor criteriale este: Nu sau St = f (Re, Pr, Gr, Pe,...)

unde Nu, St, Re, Pr, Gr, Pe,...reprezintă criterii adimensionale, având denumirile şi relaţiile
de calcul prezentate în tabelul de mai jos

Denumirea criteriului Simbol Relaţia de calcul

Criteriul Reynolds Re Re = wl/ = wlρ/η

Criteriul Prandtl Pr Pr = ηcp/λ = /a
Criteriul Nusselt Nu Nu = αl/λ
Criteriul Péclet Pe Pe = RePr = wl/a
Criteriul Stanton St St = Nu/RePr = α/cpρw
Criteriul Grasshoff Gr Gr = βgl3Δt/2
Criteriul Fourier Fo Fo = aτ/l2
Criteriul Biot Bi Bi = αl/λp
Criteriul Rayleigh Ra
Ra = GrPr = βgl3Δt/a
 Metoda analizei dimensionale

Principiul fundamental al acestei metode este axioma conform căreia operaţiile de adunare şi
scădere nu pot fi aplicate decât mărimilor care au aceeaşi dimensiune (unitate de măsură), ca
şi faptul că anumite dimensiuni se exprimă prin intermediul altora sub forma unui produs al
acestora la puteri corespunzătoare
N = f(A,B,C,…) = kAaBbCc unde k este o constantă

Spre exemplificare, să considerăm cazul mişcării forţate a unui fluid printr-un tub. Conform
ideilor fizice generale, să admitem că mărimile de care depinde coeficientul de convecţie α
sunt: diametrul tubului d, viteza fluidului w, densitatea fluidului , vâscozitatea dinamică ,
conductivitatea termică , şi căldura specifică c. Se poate, deci, scrie:   f (d , w,  ,,  , c)

Pentru analiza dimensională această ecuaţie se poate scrie:

  C  d a  wb   e   f   g  c h (11.70)

Toate dimensiunile (unităţile de măsură) ale mărimilor din ecuaţia de mai sus se pot
exprima cu ajutorul dimensiunilor mărimilor principale: metrul, m, kilogramul kg, secunda
s şi Kelvinul K, sub forma:

[] = kg·s-3·K-1; [d] = m; ; [w] = m·s-1; [] = m-3·kg; [] = m-1·kg·s-1;

[] = m·kg·s-3·K-1; [c] = m2·s-2·K-1
Înlocuind aceste expresii în ecuaţia (11.70) se obţine ecuaţia dimensiunilor sub forma:
kg·s-3·K-1 =C · (m)a · (m·s-1)b · (m-3·kg)e ·(m-1·kg·s-1 )f · (m·kg·s-3·K-1 )g · (m2·s-2·K-1)h
Condiţia egalităţii puterilor dimensiunilor din cei doi membrii ai egalităţii conduce la
următoarele ecuaţii între exponenţi:
metru: 0 = a + b –3·e –f + 2·g + 2·h
timp: -3 = - b – f - 3·g - 2·h
masă: 1= e+f+g
temperatură: -1=-g-h
Acest sistem din patru ecuaţii are şase necunoscute. Ca urmare două dintre necunoscute
nu pot fi determinate. Fie e şi h aceste necunoscute ”secundare” pe care le vom folosi
pentru determinarea celorlalte 4 necunoscute „principale”, după cum urmează:
a + b – f + 2·g = 3·e - 2·h având soluţia: a = e – 1;
b – f - 3·g = 3 - 2·h b = e;
f+ g= 1-e f = h – e;
g= 1-h g=1–h
Introducând aceste puteri în a b e f g hd e e e h  h
  C  d  w       c  C   w    e  h  c
ecuaţia (11.70) se obţine: d  
e h
Grupând termenii cu  d  d  w      c 
 C      
aceeaşi putere se obţine:       
Grupările adimensionale obţinute pot fi
puse sub forma criteriilor cunoscute: Nu  C  Re e  Pr h
 RADIAŢIA TERMICĂ
Generalităţi

Fiecare corp (cald) emite şi absoarbe radiaţii, de natură electromagnetică, ce se propagă

sub formă de unde electromagnetice. Lungimea de undă a acestor radiaţii variază de la
fracţiuni de microni (radiaţii cosmice, γ, X), pînă la mii de kilometri (circuite electrice)

Nu toate radiaţiile conduc însă la efecte termice. Radiaţiile care se bucură de această
proprietate sunt denumite radiaţii termice. Acestea cuprind radiaţiile din spectrul vizibil
(lungimea de undă, λ = 0,4μm...0.76μm) şi din spectrul infraroşu (λ = 0,76μm...353μm).

Radiaţiile termice sunt rezultatul unor procese interatomice complexe. O explicaţie

sumară a acestui proces este următoarea: în urma unor interacţiuni dintre atomi, dintre
electronii liberi şi atomi, etc., electronii periferici ai atomilor pot ajunge de pe orbita
de cea mai mare stabilitate, cu un anumit nivel de energie, pe o altă orbită cu nivel de
energie diferit. Când electronii revin pe orbita iniţială, mai stabilă, energia primită în
urma interacţiunii este eliberată sub formă de radiaţii electromagnetice.
Invers poate fi imaginat procesul de absorbţie. Radiaţiile interceptate de
corp pot scoate electronii de pe orbitele de echilibru, iar energia eliberată prin
revenirea electronilor pe orbita iniţială va servi la mărirea energiei interne a corpului,
sau la emiterea de alte unde electromagnetice.
Fluxul de căldură prin radiaţie, Q, reprezintă energia proprie de radiaţie termică
emisă, în întregul spectru al lungimilor de undă (λ = 0...), de către suprafaţa unui
corp în unitatea de timp:  dQ
Q
d
 Dacă fluxul de căldură prin radiaţie, Q, întîlneşte suprafaţa
unui corp oarecare din mediul ambiant, o parte din acest
flux, QR, poate fi reflectată, o altă parte, QA, poate fi
absorbită şi o parte, QD, poate traversa corpul (fig.11.7)
Legea conservării energiei, aplicată fenomenelor
prezentate mai sus, permite să scriem:
Q = QR + QA + QD
Prin împărţirea relaţiei (11.72) cu fluxul de căldură prin
radiaţie incident, Q, se obţine:
1 = QR /Q + QA /Q +QD /Q

sau 1 = R + A + D
în care: R se numeşte factor energetic de reflexie;
A - factor energetic de absorbţie;
D - factor energetic de transparenţă,
şi în mod evident 0  R sau A sau D  1.
 - absolut negre caracterizate prin: R = D = 0 şi A = 1
(absorb toate radiaţiile incidente);
- absolut albe  A = D = 0 şi R = 1
Se pot evidenţia (reflectă toate radiaţiile incidente);
următoarele cazuri - diatermane  A = R = 0 şi D = 1
particulare de corpuri: (sunt transparente pentru toate radiaţiile incidente);
- cenuşii  D = 0 şi A + R = 1
(absorb pe toate lungimile de undă parte din
radiaţiile incidente).

Fluxul efectiv de căldură prin radiaţie, Qef, reprezintă suma dintre fluxul de căldură
prin radiaţie propriu (Q) unui corp şi fluxul de căldură reflectat (QR) - datorat unui
flux unui flux incident, Qi. sau Q = Q + Q
ef R

respectiv scrie: Q
Pentru corpurile cenuşii, relaţia anterioarase Qef == Q
Q RQQ
++ (1-A) i
ef i

- Puterea de emisie, E, reprezintă fluxul de radiaţie propriu emis de către unitatea


de suprafaţă a unui corp, în întregul spectru al lungimilor de undă (λ = 0...): dQ
E
dS
- Puterea de emisie efectivă, Eef, se defineşte asemănător puterii de emisie, E, dar în
locul fluxului de radiaţie propriu apare fluxul de radiaţie efectiv:

d Q ef
Eef 
dS
Pentru corpurile cenuşii ţinând, seama de relaţia (11.74), se poate scrie

Eef = E + (1-A)Ei

- Intensitatea de radiaţie, Iλ, numită şi puterea de emisie monocromatică,

reprezintă puterea de emisie a unui corp pentru o anumită lungime de undă şi se
defineşte cu relaţia:

E (    )  E ( ) dE
I   lim 
  0  d
 Legile radiaţiei termice

Legea lui Planck reprezintă legea de

distribuţie a intensităţii de radiaţie, Iλ, în
funcţie de lungimea de undă, λ, pentru corpul
negru la diferite temperaturi (fig.11.8).

Forma analitică a legii lui Planck este:

C1
I 
 5 (e C2 /  T  1)

unde:
C1 este prima constantă a lui Planck; C1= 0,37410-15 Wm2;
C2 - a doua constantă a lui Plank; C2= 1,438810-2 mK;
T - temperatura absolută,în K.
Legea a fost obţinută pe cale analitică şi arată că intensitatea de radiaţie tinde către 0
pentru λ  0 şi λ  , are un maxim pentru fiecare temperatură şi creşte odată cu
aceasta.
 Legea Rayleigh-Jeans reprezintă un caz particular al legii lui Planck şi se obţine
pentru λT >> C2. În acest caz, prin reţinerea primilor doi termeni din dezvoltarea în

serie a lui eC2 /  T

C1 C1  T şi reprezintă legea
relaţia I  C2 /  T devine: I  4
5
 (e  1) C2   Rayleigh-Jeans

Legea lui Wien reprezintă tot un caz particular al legii lui Planck şi se obţine pentru
λT << C2. În acest caz, în relaţia (11.79), la numitor, se poate neglija unitatea şi se
obţine: C1 C2 /  T
I  e
5


Egalând cu zero derivata funcţiei I ( λ ), din relaţia de mai sus, se obţine valoarea lungimii
de undă pentru care intensitatea de radiaţie este maximă: λmaxT = 2.89810-3 [mK]

Legea Stefan-Boltzmann, stabileşte, pornind de la legea lui Planck, dependenţa

puterii de emisie a corpului absolut negru, E0, de temperatura absolută a acestuia, T:
 4
 T 
E 0   I  d  C 0   
0  100 

unde C0 este coeficientul de radiaţie al corpului absolut negru (C 0=5,67W/(m2K4).

Pentru corpurile cenuşii, legea lui Stefan-Boltzmann are forma:
4
 T 
E    E0    C0   
 100 
în care, ε reprezintă raportul între puterea de emisie a unui corp oarecare şi puterea
de emisie a corpului negru, ε = E / E0, numindu-se factor de emisie.

Legea lui Kirchhoff stabileşte legătura care există între energia (puterea de emisie)
emisă şi cea absorbită de un corp, în anumite condiţii de temperatură. Considerând
un grup de corpuri, aflat în interiorul unui corp negru, pentru fiecare dintre aceste
corpuri se poate scrie ecuaţia bilanţului termic (energia emisă este egală cu energia
absorbită):
E1 = A1 ·Eincidentă = A1 ·E0; E2 = A2 ·Eincidentă = A2 ·E0;...

şi deci: E1 /A1 = E2 /A2 = ... = E0 = f(T)

Relaţia (11.85) reprezintă legea lui Kirchhoff, exprimând faptul că, raportul între
puterea de emisie şi coeficientul de absorbţie este acelaşi pentru toate corpurile,
indiferent de natura lor, egal cu putera de emisie a corpului negru şi dependent
numai de temperatură.
Din relaţiile ε = E / E0 şi E / A = E0 rezultă: E = ε · E0 = A·E0 , adica ε =A
ceea ce înseamnă că, pentru un corp aflat în echilibru termodinamic, coeficientul de
absorbţie este egal cu factorul de emisie.
Transmiterea căldurii prin radiaţie între două suprafeţe plane paralele

Se consideră două corpuri cenuşii (D = 0, R = 1 - A), având suprafeţele plane paralele

de arie S1 şi respectiv S2, cu temperaturile T1 respectiv T2 (T1 > T2) şi factorii
energetici de absorbţie A1 respectiv A2. Existând o diferenţă de temperatură între cele
două suprafeţe apare un schimb de energie prin radiaţie, rezultat al unui proces
complex de reflexii şi absorbţii repetate de fluxuri termice (figura 11.9.)

Aşa cum rezultă din figura 11.9, pentru

determinarea fluxului de căldură prin
radiaţie ce se transmite între cele două
corpuri, Q1-2, se foloseşte principiul
schemei formelor de flux prin radiaţie
(fig.11.7) şi definiţia fluxului efectiv de
radiaţie pentru corpurile cenuşii

Din schema acestor fluxuri rezultă

următorul sistem de ecuaţii:
Q1ef = Q1 + (1-A1) Q 2 e f
Q2ef = Q2 + (1-A2 ) Q 1e f
Q1-2 = Q 1e f - Q 2 e f
T1 T2

A1 A2

}
Q1
Q1ef

A 2Q 1ef
(1-A1) Q2ef

}
A1

(1-A2) Q1ef
Q 2ef

Q2ef
Q2

Q1-2 = Q1ef - Q2ef

 A2  Q1  A1  Q2
Rezolvând sistemul anterior, se obţine: Q12 
A1  A2  A1  A2

Conform legii lui Stefan-Boltzmann, ţinând cont şi de relaţia ε = A avem:

4 4
T  T 
Q1  E1  S1  A1  C 0   1   S1 si Q2  E 2  S 2  A2  C 0   2   S 2
 100   100 

A2  A2  T  4  T2 
4 
1
şi deci relaţia lui Q1-2 devine: Q12   C 0     S1     S2 
A1  A2  A1  A2  100   100  

A2  A2  T  4  T  4 
iar pentru cazul S1 = S2 = S: Q12   C 0   1    2    S
A1  A2  A1  A2  100   100  
A2  A2 1
relaţii în care, raportul:   A12   12
A1  A2  A1  A2 1 1
 1
A1 A2
reprezintă factorul de emisie redus al sistemului ε1-2
 T  4  T  4 
Cu această notaţie, relaţia lui Q1-2 devine: Q1 2   1 2  C 0   1    2    S
 100   100  

şi reprezintă expresia matematică de calcul a fluxului de căldură prin radiaţie ce se

transmite între două corpuri cu suprafeţe plane paralele.
Efectul ecranelor la transferul căldurii prin radiaţie între două suprafeţe plane
paralele
Se consideră două corpuri cenuşii (D = 0, R = 1 - A), având suprafeţele plane
paralele, cu temperaturile T1 respectiv T2 (T1 > T2) şi factorii energetici de
absorbţie A1 respectiv A2. Existând o diferenţă de temperatură între cele două
suprafeţe apare un schimb de energie prin radiaţie, aşa cum s-a văzut anterior.
Pentru reducerea acestui flux de căldură, între cele două suprafeţe se interpune un
ecran având factorul energetic de absorbţie Ae
Pentru aflarea fluxului de căldură transmis între cele două corpuri prin
intermediul ecranului se aplică aceleaşi considerente şi metode ca în cazul fără
ecran. Presupunem că, în urma schimburilor energetice, temperatura ecranului
devine Te . Scriind releţiile de calcul ale fluxurilor de căldură dintre corpul 1 şi
ecran şi, respectiv, între ecran şi corpul 2:
 T  4  T  4   T  4  T  4 
Q1e  1e  C0   1    e    S Qe2   e2  C 0   e    2    S
 100   100    100   100  

şi aplicând principiul conservării energiei, Q1-2 = Q1-e = Qe-2 se obţine, mai întâi:
4 4
T  T 
4  1e   1    e2   2 
 Te   100   100 
  
 100   1e   e2
  T  4  T  4 
Q1e   1e  C0   1    e    S
 100   100  

 T  4  T  4 
Qe2   e2  C 0   e    2    S
 100   100  

Q1-2 = Q1-e = Qe-2

4 4
 T1  T 
4  1e      e2   2 
 Te   100   100 
  
 100   1e   e2

1e   e 2  T1  4  T2  4   T1  4  T2  4 
Q1 2   C0        S   1e 2  C0      S
 1e   e2  100   100    100   100  
expresie, care înlocuită în oricare din relaţiile anterioare va conduce la
determinarea expresiei fluxului de căldură Q1-2:

 1e   e2  T  4  T  4 
Q12   C 0   1    2    S 
 1e   e2  100   100  
 T  4  T  4 
 1e2  C 0   1    2    S
 100   100  

Pentru o situaţie ipotetică în care ε1-e = εe-2 = ε expresia lui ε1-e-2 devine ε /2
adică fluxul de căldură se reduce la jumătete.
 Transferul de căldură prin radiaţie între corpuri care se înconjoară
In acest caz, in afara transferului de caldura intre cele doua suprafete mai exista si un
transfer de caldura catre propria suprafata a corpului 1, din moment ce o parte din
radiatiile emise de acesta trec pe langa corpul 2 si, deci, sunt reflectate de primul corp.

Q 1-2 = Q1ef – Q2ef

 A1Q
2e f

f
2e
Q
Q2
} Q1

f
1e
Q ef

Q
(1-A1) 2


T2

2)

f
A2

-A
T1

1e
Q
Q1ef

(1
Q1ef
A1
2 Q 1ef
A

f
1e
Q


Q1ef
 A1Q
2e f

f
2e
Q
Q2
} Q1

f
1e
(1-A1) 2e
Q f

Q
)
T2

A2

f
T1 A2

1e
Q
-
Q1ef

(1
Q1ef
A1
2 Q 1e f
A

f
1e
Q


Q1ef
 Schimbul global de căldură între două fluide despărţite prin perete plan
omogen (neomogen)

Transferul de căldură între două fluide, având coeficienţii de convecţie  f 1 şi  f 2 , cînd

temperaturile lor, t f 1 şi t f 2 sînt constante, şi presupunând cunoscute grosimea
peretelui , şi coeficientul de conducţie al peretelui, λ, se rezolva scriind ecuaţiile
bilanţurilor termice sub forma egalităţii fluxurilor (vezi figura 11.10):

Fluxul covectiv Fluxul conductiv Fluxul covectiv Fluxul

prin fluidul 1 = prin perete = prin fluidul 2 = global

Sau: Qconv 1 = Qcond = Qconv 2 = Q1-2

în Qconv 1 = f1 (tf 1 - tp 1 ) A

care: Qconv 2 = f2 (t p2 - tf 2 ) A

 t p1  t p 2
iar Qcond conform legii lui Fourier: Q cond  A
 /
 
Q
Dacă din relaţiile de mai sus se explicitează t f 1  t p1 
diferenţele de temperatură:  f 1 A

Q 
t p1  t p 2  
A 

Q
t p2  t f 2 
 f 2 A

şi se adună pe verticală, se obţine: Q
t f1  t f 2 
1  1
 
 f 1 A   A  f 2 A
 t f1  t f 2
de unde se poate explicita Q  A  k p  t f 1  t f 2   A
1  1
fluxul de căldură Q1-2 :  
 f1   f2

1
unde: kp  defineşte coeficientul global de schimb de
1  1
  căldură pentru peretele plan omogen
 f1   f 2

În cazul peretelui plan neomogen, format din mai multe 1

k pn 
straturi omogene de conductivităţi i şi grosimi i vom 1 i 1
 
avea evident:  f1 i  i  f2
 ECONOMIC EFECT OF THE WALLS INSULATION

TEMPERATURE
HEAT
HEAT MONEY
TRANSFER ENERGY OVERAL ENERGY
FLOW TIME LOSS AT
EXTERNAL INTERNAL COEFFICIENT LOSS SURFACE LOSS/DAY
RATE 0,083€/KWh

˚C ˚C K [W/m2*K] W/m2 h Wh/m2 m2 kWh/day €/Day

0 20 5 100 6 600      
-2 20 5 110 8 880      
-5 20 5 125 10 1250      

        24 2730 30 81,90 6,80

                 

0 20 1,43 29 6 171      
-2 20 1,43 31 8 252      
-5 20 1,43 36 10 357      

    3,5   24 780 30 23,41 1, 94

                 

Savings/day 58,49 4,86

 ENERGETIC RECOVERY TIME
COSTS
kg kWh/kg kWh
[0,083€/kWh]
MATERIALS:
M1 15 16,16 242,46 20,12
M2 8 8,08 64,66 5,37
M3 12 12,12 145,48 12,07
TECHNOLOGIES AND INSTALLATIONS (T&I):
T1 7 14,95 104,66 8,69
T2 3 12,83 38,49 3,19
I1 6 20,21 121,23 10,06
TOTAL MATERIALS + T&I 716,98 59,51
MANPOWER 808,20 67,08
OTHERS 162,00 13,45
TOTAL 1687,18 140,04

tRE = 1687,2 kWh / (58,5kWh/day*30days)=1687,2 kWh/1755kWh/month = 0,96 months

 Schimbul global de căldură între două fluide despărţite prin perete cilindric
omogen (neomogen)

Qconv 1 = Qcond = Qconv 2 = Q1-2

Qconv 1 = f1 (tf 1 - tp 1 ) A1 = f1 (tf 1 - tp 1 )  d1 L

Qconv 2 = f2 (t p2 - tf 2 ) A2 = f2 (t p2 - tf 2 )  d2 L

 t p1  t p 2
Q cond  L
1 d2
ln
2 d1

Dacă din relaţiile de mai sus se explicitează diferenţele

de temperatură şi se adună pe verticală, se obţine,
analog ca şi în cazul peretelui plan:
  t f 1  t f 2 
Q  L    k c  t f 1  t f 2   L
1 1 d2 1
 ln 
 f 1  d1 2   d1  f 2  d 2

1
Unde: kc 
1 1 d 1 defineşte coeficientul global de schimb de
 ln 2 
 f  d1 2   d1  f 2  d 2 căldură pentru peretele cilindric omogen
1
 În cazul peretelui cilindric neomogen, format din mai multe straturi omogene de
conductivităţi i şi diametre di vom avea evident:
1
kc n 
1 1 d 1
 ln 2 
 f  d1 i 2  i
1
d1  f 2 d i 1

Calculul izolaţiilor termice

În cazul unui perete cilindric izolat (cu un strat de
izolaţie de diametru diz), relaţia fluxului de căldură va fi:
   t f 1  t f 2 
Q L
1 1 d2 1 d iz 1
 ln  ln 
 f 1  d1 2   d1 2   iz d 2  f 2 d iz

Se observă că fluxul de căldură depinde de diametrul

(grosimea) izolaţiei, diz . Valoarea optimă a acestui diametru
(numit şi diametrul critic al izolaţiei, diz cr) se obţine din
condiţia de minim a acestei funcţii, adică acolo unde se
anulează prima derivată: Q‘(diz) = 0. Efectuând calculele se
2
obţine: d iz cr  iz
f2
 Schimbul global de căldură între două fluide despărţite prin perete sferic omogen
(neomogen)

Qconv 1 = Qcond = Qconv 2 = Q1-2

Qconv 1 = f1 (tf 1 - tp 1 ) A1 = f1 (tf 1 - tp 1 )  d12

Qconv 2 = f2 (t p2 - tf 2 ) A2 = f2 (t p2 - tf 2 )  d2 2


t1  t2
Q cond 
1 1 1 
   
2  d1 d 2 

Dacă din relaţiile de mai sus se explicitează diferenţele de temperatură şi se adună pe

verticală, se obţine, analog ca şi în cazul peretelui plan:
  t f 1  t f 2 
Q 
  ks  t f 1  t f 2 
1 1 1 1  1
   
 f 1  d1 2 2    d1 d 2   f 2 d 2
2

1
Unde: ks 
1 1 1 1  1 defineşte coeficientul global de schimb de
    
 f 1  d1 2 2 d
 1 d 2  f 2 d 2
2 căldură pentru peretele sferic omogen
 În cazul peretelui sferic neomogen, format din mai multe straturi omogene de conductivităţi
i şi diametre di vom avea evident:
1
ksn 
1 1 1 1  1
    
 f 1  d12 i 2   d
i i d i 1   f 2 d i 1
2

Calculul izolaţiilor termice

În cazul unui perete sferic izolat (cu un strat de izolaţie de diametru diz), relaţia fluxului de
  t  t 
căldură va fi: 
f1 f2
Q
1 1 1 1  1  1 1  1
       
 f 1  d12 2    d1 d 2  2  iz  d 2 d iz   f 2 d iz
2

Se observă că fluxul de căldură depinde de diametrul (grosimea) izolaţiei, diz . Valoarea

optimă a acestui diametru (numit şi diametrul critic al izolaţiei, diz cr) se obţine din condiţia de
minim a acestei funcţii, adică acolo unde se anulează prima derivată: Q‘(diz) = 0. Efectuând
calculele se obţine:
4  iz
d iz cr 
f2
 Schimbul global de căldură între două fluide despărţite prin pereţi cu
suprafeţe extinse

Qconv 1 = Qcond = Qconv 2 = Q1-2

în Qconv 1 = f1 (tf 1 - tp 1 ) A1

care:
Qconv 2 = f2 (t p2 - tf 2 ) A2
 t p1  t p 2
iar Qcond conform legii lui Fourier: Q cond   A1
 /
Dacă din relaţiile de mai sus se explicitează
diferenţele de temperatură şi se adună pe verticală,
se obţine:
 tf1 t f 2
Q ext   A1  k p ext   t f 1  t f 2   A1
1  1
 
 f 1    A2
f2
A1
1 1
unde: k p ext    kp
1  1 1  1
   
 f1    A2  f1   f 2
f2
A1

defineşte coeficientul global de schimb de căldură pentru peretele plan cu suprafaţă extinsă