JEAN PIAGET

Jean Piaget a fostun filosof şi un specialist în ştiinţele naturii, cunoscut şi prin lucrările sale cu
privire la studiul copilului, teoria dezvoltării cognitive şi perspectiva epistemologică numită “epistemologie
genetică”.
Importanţa acordată educării copiilor l-au făcut să declare în 1934, în rolul său de Director al
Biroului Internaţional de Educaţie, că „doar educaţia este capabilă să salveze societăţile noastre de
posobilul colaps, indiferent dacă acesta este violent sau gradual”.
S-a născut la Neuchatel, Elveţia. La vârsta de 11 ani, elev fiind, a scris o scurtă notă despre o vrabie
albinoasă. Această scurtă notă este considerată ca începutul unei strălucite cariere ştiinţifice, constând în
peste 60 de cărţi şi câteva sute de articole.
Interesul său pentru moluşte s-a amplificat în timpul adolescenţei târzii, până l apunctul în care, la
terminare şcolii, a devenit melacologbinecunoscut. A publicat numeroase articole în acest domeniu, care a
continuat să-l intereseze de-a lungul vieţii.
După absolvirea şcolii, a studiat ştiinţele naturale la universitatea din Neuchatel. In timpul acestei
perioade, a publicat două eseuri filosofice pe care le-a considerat drept „lucrări de adolescenţă” dar care au
fost importante pentru orientarea generală a modului său de gândire.
După un semestru petrecut la Univesrsitatea din Zurich unde a arătat un deosebit interes pentru
psihanaliză, a părăsit Elveţia pentru a pleca în Franţa. Şi-a petrecut un an lucrând la Ecole de la Rue de la
Grange-aux-Belles, o instituţie pentru băieţi, creată de Alfred Binet şi condusă de De Simon care, împreună
cu Binet a desăvârşit un test de inteligenţă. Acolo Piaget a standardizat testul de inteligenţă a lui Burt şia
făcut primele studii experimentale asupra dezvoltării inteligenţei.
În 1921 a devenit director de studii la institutul J.J.Russeau din Geneva la cererea lui Sir Ed.
Claparede şi a lui P. Bovet.
În 1923s-a căsătorit cu Valentine Chatenay. Cuplul a avut trei copii: Jacqueline, Lucienne şi Laurent,
a căror dezvoltare intelectuală a fost studiată de Piaget din fragedă copilărie până când au început să
vorbească.
Succesiv sau simultan, Piaget a ocupat câteva posturi: psihologie, sociologie, istoria ştiinţelor, la
Neuchatel din 1925 până în 1929; istoria gândirii ştiinţifice la Geneva din 1929 până în 1939; Biroul
Internaţional de Educaţie din 1949 până în 1967; psihologie şi sociologie la Lausanne din 1938 până în 1951;
sociologie la Geneva (1939-1952), apoi psihologie genetică şi experimentală (1940-1971). În 1955, a creat
Centru Internaţional de epistemologie Genetică pe care l-a şi condus până la moarte.
Într-o perioadă de 6 decenii, Jean Piaget, a desfăşurat un program de cercetări naturaliste, care a
afectat profund înţelegerea noastră asupra dezvoltării copilului. Piaget şi-a denumit lucrarea teoretică
generală de bază „epistemologie genetică” pentru că a fost în primul rând interesat de cum se dezvoltă
cunoaşterea în organismul uman.
Lucrări teoretice:
 Stadiile dezvoltării cognitive:
Cele patru niveluri de dezvoltare ale lui Piaget sunt: 1. Pruncia; 2. Preşcolaritatea; 3. Copilăria; 4.
Adolescenţa. Fiecare stadiu este caracterizat de o sturctură cognitivă denerală care afectează toată
gândirea copilului (o perspectivă structuralistă influenţată de filosoful Emanuel Kant). Fiecare stadiu
reprezintă înţelegerea realităţii de către copil în timpul acelei perioade şi în afară de adolescenţă, toate
reprezintă o aproximare inadecvată a realităţii. Dezvoltarea de la un stadiu la celălalt este cauzată de
acumularea de erori în înţelegerea de către copil a anturajului; această acumulare cauzează până la urmă
un atât de mare dezechilibru cognitiv, înc ît structurile sale puterniceau nevoie de o reorganizare.
Cele patru stadii de dezvoltaredescrise de Piaget sunt:
1. Stadiul senzoriomotor: de la naştere până la 2 ani
2. Stadiul preoperaţional: între 2 şi 7 ani
3. Stadiul operaţional concret: de la 7 la 12 ani
4. Stadiul operaţional formal: începând cu vârsta de 12 ani
Influenţă:
Deşi a a încetat să fie un psiholog la modă, magnitudinea influenţei continue a lui Piaget poate fi
măsurată prin scala şi activitatea globală a Societăţii Jean Piaget, care ţine anual conferinţe şi atrage un
număr foarte mare de participanţi. Teoria sa despre dezvoltarea cognitivă s-a dovedit influenţială în
 multe domenii: psihologia dezvoltării, educcaţie şi moralitate, studii istorice despre gândire şi cogniţie,
evoluţie, filosofie, primatologie, inteligentă artificială (AI).
 Psihologia dezvoltării:
Piaget este fără îndoială unul din cei mai influenţiali psihologi ai dezvoltării, influenţând nu doar
opera lui Lev Vygotsky şi alui Lawrence kohlberg, ci şi a întregii generaţii de academicieni eminenţi.
 Educaţia şi dezvoltarea moralităţii:
În timpul anilor 70 şi 80, opera lui Piaget a inspirat trensformarea educaţiei americane şi europene,
incluzând atât teorie cât şi practică, coducând la o abordare mai „centrată pe copil”. În conversaţiile cu Y.
Piaget acesta spune: „Educaţia, pentru majoritatea oamenilor, înseamnă încercarea de a face copilul să
semene cu adultul tipuc al societăţii sale... însă pentru mine, educaţia înseamnă a forma creatori. ... Trebuie
să faci inventatori – nu conformişti”. (Bringuies, 1980, p.132)
Piaget a influenţat două parţi ale educaţiei: educaţia precoce şi aducaţia morală.
În educaţia precoce, conform lui Piaget, copiii se dezvoltă cel mai bine într-o clasă interactivă.
În educaţia morală, Piaget credea în două principii de bază. Primul este faptul că, copiii dezvoltă
stadial idei morale. Celălalt se referă la faptul că, copiii îşi formează proprii cu privire la lume.
Teoria despre moralitate a lui Piaget a fost radicală în 1932, când cartea sa, „Judecata morală a
copiilor” a fost publicată datorită folosirii criteriilor filosofice pentru a descrie moralitatea (ca universală,
generalizabilă şi obligatorie) şi refuzul său de a egaliza normele culturale şi ce le morale. Piaget urmând
teoria kantiană a sugerat că moralitatea se dezvoltă în urma interacţiunii cu semnii şi că aceasta este
autonomă de mandatele autorităţii. Elevii, nu părinţii, au o sursă cheie a conceptelor morale, cum ar fi:
egalitatea, reciprocitatea şi dreptatea.
 Inteligenţa artificială:
Piaget a avut un efect considerabil şi în câmpul ştiinţei calculatoarelor şi al inteligenţei artifilicale.
 Citate:
„Intelligence is what you use when you don’t know what to do.”
„Intelligence organizes the world by organizing itself.”
„the principal goal of education in the schools should be creating men and women who are
capabile of doing new things, not simply repeating what other generation have done.”
 Lucrări importante:
1950 – Introduction a l’epistemologie genetique
1961 – La psychologie de l’intelligence
1928 – The Child’s Conception of the World
1953 – The Origins of Intelligence in children
1971 – Biology and Knowledge
1995 – Sociological Studies (traducere nouă).