EXPERTIZĂ AGROALIMENTARĂ

Curs 1

Şef de lucrări dr. ing. Cristina Maria CANJA

INTRODUCERE ÎN EXPERTIZĂ

 Relaţiile, uneori conflictuale, dintre partenerii

din industria alimentară şi cei din diferite alte
domenii şi problemele complexe pe care
organele judiciare le au de soluţionat îi obligă pe
aceştia şi în special organele judiciare la
consultarea specialiştilor şi la mijloacele de probă
oferite de aceştia pentru stabilirea adevărului. Cu
alte cuvinte se apelează la expert şi expertiză.
INTRODUCERE ÎN EXPERTIZĂ

 Din punct de vedere etimologic, "expertiză" derivă din

latinescul "experior" (a încerca, a proba) şi are
semnificaţia de cercetare a unei probleme de către un
specialist într-un anumit domeniu.

 Expertiza se poate defini ca mijlocul de

probă prin care, în baza unei cercetări metodice
folosind procedee ştiinţifice, expertul aduce la
cunoştinţa organului care l-a împuternicit
concluzii motivate ştiinţific cu privire la faptele
pentru a căror elucidare sunt necesare cunoştinţe
specializate.
INTRODUCERE ÎN EXPERTIZĂ

 Expertiza are o importanţa deosebită, însa

trebuie mentionat faptul că opinia expertului
nu are o forţă probantă absolută, ci doar ajută
organul judiciar sau partenerii să îşi formeze o
opinie proprie în vederea luării unei hotărâri
corecte.
 Expertul trebuie să îşi limiteze competenţa la
domeniul specialităţii sale, în domeniul
judiciar instanţa fiind pe deplin competentă.
INTRODUCERE ÎN EXPERTIZĂ

 De aici se desprind două concluzii importante:

 Expertiza se dispune pentru a prezenta o opinie

fundamentată ştiintific, pentru a executa o operaţie
materială pe care instanţa nu o poate efectua, ori
pentru descoperirea şi punerea în evidenţă a unor
date şi fapte importante pentru obiectul cauzei şi
comensurarea unor probe.

 Nu se poate dispune o expertiză căreia să i se

transfere sarcina de a judeca fondul litigiului.
Clasificarea expertizelor

 Expertize se realizează în foarte multe domenii ale

activităţilor umane, din această cauză fiind dificilă o
clasificare unitară a acestora.
 Există clasificări ale expertizelor funcţie de
domeniile ştiinţifice abordate şi cărora le aparţine
specialistul care le execută: expertize tehnice,
medicale, medico-legale, criminalistice, contabile,
financiare, comerciale, merceologice, sanitare,
sanitar-veterinare, alimentare etc.
Clasificarea expertizelor

 În funcţie de conţinut, expertizele pot fi

împărţite în două mari categorii:
Expertize cu caracter tehnic care au la
bază date, fapte, constatări de specialitate,
fară să conţină elemente juridice;
Expertize la care constatările de ordin
tehnic sunt asociate cu norme speciale, de
exemplu norme tehnice sau contabile.
Clasificarea expertizelor

 În raport cu organul care dispune efectuarea ei,

expertiza agroalimentară pote fi:
- judiciară;
- extrajudiciară.
Expertiza agroalimentară judiciară se
desfăşoarşă din dispoziţia instanţelor judecătoreşti
şi se dispune pentru elucidarea unor probleme
tehnice legate de cauzele aflate pe rol. Concluziile
sunt considerate mijloace de probă.
Clasificarea expertizelor

 Expertiza agroalimentară extrajudiciară se

efectuează la cererea unei organizaţii economice
în legătură cu încheierea şi derularea unor
contracte, cu eficienţa depozitării, transportului,
păstrării mărfurilor sau alte aspecte ale activităţii
lor.
 Deşi expertiza extrajudiciară nu are legătură
concretă cu un proces sau litigiu, concluziile ei
devin adesea mijloace probatoare.
Obiectul expertizei agroalimentare

 Obiectul expertizei agroalimentare este

stabilirea exactă a calităţii reale a loturilor
de produse, în relaţie cu condiţiile, cauzele,
locul şi împrejurările care au generat abateri
de la calitatea prescrisă şi contractată.
 Obiectul central şi cel mai important al
expertizei agroalimentare îl constituie
problemele legate de calitatea produselor
alimentare.
 NOŢIUNI GENERALE
PRIVIND CALITATEA
PRODUSELOR ALIMENTARE
 Expertiza calităţii produselor alimentare are ca
obiect probleme controversate privind calitatea
reală a produselor şi abaterile de la calitatea
prescrisă şi contractată a mărfurilor.
 Calitatea este cel mai controversat subiect în
managementul anilor ’80, fiind caracterizat de tot
atâtea interpretări câţi participanţi la dialog există.
 Termenul de calitate îşi are originea în cuvântul
latin „qualitas”, derivat din „qualis” având
semnificaţia de „atribut”,”caracteristica”,
„proprietate”, „fel de a fi”.
 NOŢIUNI GENERALE PRIVIND
CALITATEA PRODUSELOR ALIMENTARE

 Calitatea se defineşte ca ansamblul de

caracteristici ale unei entităţi care îi
conferă acesteia aptitudinea de a
satisface nevoile exprimate sau
implicite. (conform ISO 9000)
 NOŢIUNI GENERALE PRIVIND
CALITATEA PRODUSELOR ALIMENTARE

 Definirea calităţii, aşa cum este făcută în seria de

standarde SR ISO 9000, are consecinţe, din care
unele cu efecte şi în expertiză :
- calitatea nu este exprimată printr-o singură
caracteristică, ci printr-un ansamblu al lor;
- calitatea există numai în relaţie cu nevoile
clienţilor, nu este de sine stătătoare;
- realizarea calităţii înseamnă satisfacerea nu
numai a nevoilor exprimate, dar şi a celor implicite.
 NOŢIUNI GENERALE PRIVIND
CALITATEA PRODUSELOR ALIMENTARE

 Termenul de “calitate” nu este recomandat, potrivit

standardului, să fie folosit singur atât pentru a exprima
gradul de excelenţă într-un sens comparativ, cât şi pentru
evaluări tehnice, în sens cantitativ. În ambele cazuri este
preferabilă folosirea câte unui calificativ, de exemplu:

- nivelul calităţii (“quality level”), în sens cantitativ;

- calitate relativă (“relative quality”), la clasificarea entităţilor funcţie de

gradul lor de excelenţă, în sens comparativ;

- măsura calităţii (“quality measure”), la evaluări tehnice precise.

 NOŢIUNI GENERALE PRIVIND
CALITATEA PRODUSELOR ALIMENTARE

 Din punct de vedere al expertizei, este

important că standardele SR ISO 9000 fac
distincţie între două moduri fundamentale
de abatere de la calitatea unui produs,
neconformitatea şi defectul.

 Neconformitatea este abaterea unei

caracteristici de calitate în raport cu
cerinţele specificate.
 NOŢIUNI GENERALE PRIVIND
CALITATEA PRODUSELOR ALIMENTARE

 Defectul este nesatisfacerea unei cerinţe sau a

unei aşteptări rezonabile privind utilizarea
prevăzută, inclusiv a celor referitoare la securitate.

 Deosebirea dintre cei doi termeni este importantă

datorită faptului că în cazul defectelor există o
răspundere juridică faţă de produs (“product
liability”), adică obligaţia de despăgubire pentru
pierderile cauzate de produs.
Modul de exprimare a calităţii

 Calitatea este exprimată de indicatorii, indicii

şi caracteristicile de calitate, care se pot observa,
măsura sau compara cu un etalon. Desigur,
însuşirile produsului sunt numeroase, dar numai
unele dintre ele determina, la un moment dat
calitatea. Acestea sunt însuşirile de calitate ale
căror condiţii tehnice sunt stabilite în documente
normative de calitate (standarde de stat, norme
tehnice, caiete de sarcini etc.).
Modul de exprimare a calităţii

 Calitatea unui produs, la modul general se exprimă:

- prin caracteristici atributive sau calitative care nu se pot

exprima direct numeric, ele fiind exprimate prin calificative
corespunzătoare, necorespunzătoare;

- caracteristici cantitative sau variabile; caracteristicile

cantitative se exprimă numeric ele fiind determinate prin
măsurare (masa, dimensiuni, compoziţie chimică, conţinut
de grăsime, densitate, rezistenţă la tracţiune etc.);
Modul de exprimare a calităţii

 Indicatorii de calitate reprezintă expresia directă a

însuşirilor intrinseci ale produsului.
 Pot fi:

- fizico-chimici(masa, densitate, higroscopicitate,

indici de refracţie, duritate, pH, concentraţie, etc.);
- organoleptici (miros, gust, culoare, luciu, aspect
exterior,limpiditate);
- biochimici sau microbiologici (număr de germeni
patogeni, nepatogeni);
- de design (forma , dimensiuni);
- economici (cheltuieli)
 Indicii de calitate reprezintă mărimi ce permit
caracterizarea modului de organizare a activităţilor
productive şi a eficienţei economice obţinute. Se
determină pe baza valorii indicatorilor de calitate.
 Între aceştia amintim:

- entropia calităţii – caracterizează modul de

organizare al activităţii la furnizor adică
probabilitatea obţinerii:
- unui produs de calitate;
- sau a unor produse ce necesită remanieri;
- sau rebuturi.
- calitatea medie (Cm) care caracterizează
activitatea de producţie când se obţin mai
multe trepte de calitate pentru acelaşi
produs.
 Caracteristicile de calitate ale produsului
sunt acele proprietăţi ale acestuia prin
intermediul cărora se evaluează la un
moment dat, gradul de satisfacere a
nevoilor clienţilor. Pot fi:
- Caracteristicile tehnice se referă la
proprietăţile intrinseci ale produsului
(fizice, chimice, etc.) ele având un rol
determinant în asigurarea funcţionării
acestuia.
 Caracteristicile funcţionale se referă la
comportarea în utilizare a produsului, exprimându-
se prin intermediul disponibilităţii produsului.
- Disponibilitatea reprezintă aptitudinea unui produs
de a-si îndeplinii funcţia specificată în orice
moment al solicitării (la un moment dat sau intr-un
interval de timp stabilit). Din acest punct de vedere
avem produs de unică folosinţă şi de folosinţă
îndelungată.
 Caracteristicile estetice (psihosenzoriale)
exprimă gradul de perfecţiune a produselor
ce cumulează cerinţele spirituale ale
individului şi societăţii faţă de acestea.
 Caracteristicile economice se referă la acele
caracteristici ale produselor care
influenţează în mod direct costurile în
utilizare (rentabilitatea produselor).
 Caracteristica socială – exprimă gradul de
satisfacere a nevoii clientului. Caracteristica socială
reprezintă însuşirea unui produs ca în timpul
folosirii să nu producă poluarea apei, aerului, a
vestimentaţiei etc.
 Caracteristicile sanogene sunt acelea care
influenţează în mod hotărâtor sănătatea
consumatorilor.
 Caracteristicile ecologice sunt acelea care
influenţează mediul înconjurător in mod hotărâtor.