Introducere

Economia lumii este tot mai ameninţată de marile şocuri cum ar fi modificările
climatice, terorismul, epidemiile sau o noua criza a petrolului, potrivit raportului şi al
marilor societăţi financiare. Aceste şocuri au un impact mare atît asupra economiei
mondiale cît şi asupra celei naţionale. Întrucît statele lumii nu pot concepe existenţa lor
independent, aflîndu-se într-o interconexiune realizată prin tratativele de comerţ, convenţii
etc, astfel apare procesul de globalizare economică, început încă în anii 80 ai secolului
XX.
Într-un sens larg, globalizarea economiei mondiale poate fi definită ca fiind procesul
deosebit de dinamic al creşterii interdependinţelor dintre statele naţionale, ca urmare a
extinderii şi adîncirii legăturilor transnaţionale în tot mai largi şi variate sfere ale vieţii
economice, politice, sociale şi culturale şi avînd drept implicaţie faptul că problemele
devin mai curînd globale decat naţionale, cerînd la rîndul lor o soluţionare mai curînd
globală decît naţională.
Abordată din punct de vedere economic şi financiar, globalizarea poate fi definită
drept întărirea şi lărgirea legăturilor dintre economiile naţionale pe piaţa globală a
bunurilor, serviciilor şi mai ales a capitalurilor.
Factorii economico-comerciali care au influenţat adîncirea procesului de globalizare a
economiei mondiale include libera circulaţie a mărfurilor, liberalizarea serviciilor,
liberalizarea pieţelor de capital, liberalitatea investitorilor străini de a înfiinţa firme şi alţi
factori cu caracter legislativ şi administrativ favorabili globalizării.
Este evident faptul că globalizarea are o semnificaţie mult pozitivă, însă, precautînd
şi aspectele ei negative, pot evidenţia un singur punct şi anume cel de dependenţă, în
diferite proporţii şi în diferite domenii, a ţărilor unele faţă de altele. Altfel zis, anumite
schimbări, evoluţii, evenimente din interiorul statului pot afecta totodată şi situaţia ţărilor
care depind de sfera în care s-au manifestat aceste oscilaţii (exemplu:dezastrele din
anumite state pot afecta recolta de anumite alimente care sunt exportate. Drept rezultat, va
creşte preţul pentru aceste alimente ce va aduce ca consecinţă minimizarea ofertei agregate
pe piaţa ţărilor importatoare).
Este foarte important de abordat problema dată întrucît anume ea scoate în evidenţă
interdependentă economiei statelor lumii şi ne ajută să vedem cum influenţează diverşi
factori asupra situaţiei economice mondiale.
 Criza petrolului va incepe in anul 2010

Dezvoltarea globala, dar mai ales a economiilor emergente precum China si India,
ar putea duce la un dezechilibru intre cererea si oferta de energie. Tarile lumii s-ar putea
confrunta cu o criza a petrolului dupa 2010. Si asta pentru ca productia de petrol si gaze
naturale nu va tine pasul cu setea tot mai mare de energie la nivel mondial. Cel putin asa
arata ultimul raport al Agentiei Internationale a Energiei.
Organismul mondial care isi are sediul la Paris a publicat luni ultimul sau studiu pe
termen mediu, cu previziuni pentru domeniul energetic pana in 2012. Agentia
Internationala a Energiei (AIE) afirma astfel ca cererea mondiala de petrol va creste mai
repede decat se estimase anterior si naste ingrijorari vizavi de oferta si pret.
Daca economia mondiala va continua sa se dezvolte in acelasi ritm alert de 4,5% pe
an, cererea de petrol va creste si ea cu 2,2% pe an sau 1,9 milioane de barili de petrol pe zi,
in perioada 2007–2012. Anterior, se estima o crestere de 2%. Astfel, in 2012, cererea de
petrol la nivel mondial va atinge 95,8 milioane de barili pe zi, iar cele mai insetate de
petrol vor fi tarile din Asia si Orientul Mijlociu.
China va produce doar 3,9 milioane de barili pe zi
China, al doilea mare consumator de energie din lume dupa Statele Unite ale
Americii, va inregistra o cerere de aproximativ 10 milioane de barili de petrol pe zi, in
anul 2012. Asta in timp ce productia interna a tarii, in acelasi an, nu va depasi 3,9 milioane
de barili pe zi. Restul va trebui sa vina din alte tari si de la membrele Organizatiei
Mondiale a Tarilor Exportatoare de Petrol (OPEC), care furnizeaza 40% din petrolul
mondial. Tot atunci, cantitatea de titei din productia OPEC necesara pentru a echilibra
balanta mondiala a cererii si ofertei va creste la 36,2 milioane de barili de petrol pe zi, in
conditiile in care, anul acesta, cantitatea necesara este de 31,3 milioane de barili pe zi.
AIE nu estimeaza insa si cat va produce OPEC-ul, pentru ca nu poate face
previziuni si in ce priveste politica OPEC sau nivelul productiei. Tensiunile geopolitice si
lipsa unei capacitati de rezerva in productia tarilor din OPEC vor duce, de asemenea, la o
limitare a livrarilor. Rezerva OPEC sau capacitatea de productie neatinsa influenteaza
pretul petrolului pentru ca reprezinta acea cantitate de petrol in plus care poate fi produsa
rapid in momentul in care exista o criza majora pe piata mondiala. Arabia Saudita este tara
care are cea mai mare capacitate de rezerva. 2012 va fi anul in care aceasta capacitate de
rezerva a OPEC-ului va atinge nivelul minim, potrivit previziunilor AIE.
Creste capacitatea mondiala de rafinare
Dintre tarile care nu fac parte din OPEC, Brazilia, Rusia, Canada, Kazahstan si
Azerbaidjan isi vor mari productia in urmatorii cinci ani. Brazilia va produce zilnic mai
mult cu un milion de barili de petrol, in timp ce celelalte patru tari vor inregistra o crestere
a productiei de cel putin 500.000 barili pe zi. Din OPEC, cele mai lenese vor fi Marea
Britanie, care va produce zilnic cu 600.000 de barili de petrol mai putin, Norvegia si
Mexic.
Iranul, Irakul si Venezuela nu vor produce mai mult in urmatorii cinci ani, lucru
valabil si pentru Nigeria. Dupa 2015, investitiile in domeniul energiei nucleare si energiei
fosile ar putea inlatura presiunile asupra pietei petroliere. Capacitatea mondiala de rafinare
a petrolului va creste cu 10,6 milioane de barili pe zi pana in 2012, fapt care ar putea duce
la o ieftinire a benzinei si a altor produse rafinate.
 Principalele ţări producătoare de petrol
Producţie Export
Ţara
(milioane barili pe zi) (milioane barili pe zi)
Arabia Saudită 9,48 7,92
Rusia 9,15 5,15
SUA 7,61 0
Iran 3,98 2,5
China 3,5 0,34
Mexic 3,42 1,68
Norvegia 3,22 2,9

Desi celelalte domenii de activitate ale unui stat detineau un grad mai mare sau mai
mic de liberalizare, sectorul energetic, pana de curand intra in “patrimoniul national”
Acest model a functionat incontinuu pana in anii 80, cand au inceput sa apara
adepti ai liberalizarii acestui domeniu in Anglia si America.
 Planul:

1. Introducere

Criza petrolului va incepe in anul 2010

2. Principalele ţări producătoare de petrol

Bibliografie:

1. http://www.cartidownload.ro/Diverse/485039/Criza_petrolului
2. www.clopotel.ro
3. http://www.businessmagazin.ro/analize/transporturi/lufthansa-
profita-de-criza-petrolului-2764457?p=2
Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat “A. Russo”

Facultatea Economie

Realizat:
Bilici Pavel
Gr. BA11Z

Verificat:
Dr.conf. Trusevici Ala

Bălţi, 2010