CHESTIONARUL DE CUNOŞTINŢE LA DISCIPLINA: Psihodiagnoza

aptitudinilor
Citiţi cu atenţie fiecare item si decideti daca este mai degraba A-adevărat sau mai
degraba F-fals, în raport cu continutul celor 14 teme obligatorii de invatat(de pe
site-ul facultatii), si marcati cu X raspunsul ales in FR-formularul de raspunsuri
alaturat, fie in coloana A, fie in coloana F, in dreptul fiecarui nr. de item al
chestionarului. Aveti in acest model de chestionar jumatate din itemii pe care –i ve-
ti primii la examen. Restul itemilor îi veti primii atunci. Nu uitati de mapa cu
aplicatii(FR-uri copletate la testele aplicate cu CB-cota bruta si CS-cota
standard+interpretarea valorica, calificativul; bonificatiile acordate: 10 subiecti
testati+1 punct, 20+2 pucte, 30 si mai mult+3 puncte la nota primita prin
raspunsurile date la chestionarul de cunostinte )
1. Cele 3 calităţi psihometrice de bază ale testelor de inteligenţă şi aptitudini cognitive sunt:
- validitatea (internă şi externă);
- fidelitatea;
- capacitatea discriminativă a diferenţelor individuale.
2. Cele 3 calităţi psihometrice de bază ale testelor de inteligenţă şi aptitudini cognitive sunt:
- caracterul ştiinţific al elaborării lor;
- capacitatea predictivă a succesului profesional;
- capacitatea de a discrimina diferenţele interindividuale.
3. Psihometria este o ramură de vârf a psihologiei aplicate în evaluarea şi selecţia
ocupaţională a personalului.
4. Psihometria este ştiinţa măsurării şi dezvoltării psihicului uman.
5. Matricele progresive Raven sunt teste de măsurare a aptitudinilor multiple conţinând
probleme (itemi) de dificultate progresivă exprimate în cod verbal.
6. Din punct de vedere al conţinutului neverbal-verbal testele de aptitudini cognitive şi de
inteligenţă se clasifică în: teste neverbale, teste verbale şi teste compozite (neverbale-
verbale).
7. Din punct de vedere al aptitudinii testate testele de aptitudini şi de inteligenţă se împart în:
teste cu aplicare numai individuală şi teste de grup care pot fi aplicate şi individual.
8. Din punct de vedere al complexităţii şi generalităţii aptitudinii cognitive vizate, testele de
aptitudini cognitive se împart în : teste pentru măsurarea inteligenţei şi a randamentului
intelectual general, teste de aptitudini relativ specifice profesional şi teste de măsurare
a aptitudinilor multiple (baterii de aptitudini primare, generale).
9. O tendinţă generală în dezvoltarea testelor de inteligenţă şi de aptitudini
care se manifestată şi la noi în ţară constă în intensificarea preocupărilor
privind asigurarea unor standarde profesionale cât mai înalte calitativ pentru
testarea psihologică (atât pentru creatorii, comercianţii, cât şi pentru utilizatori de
teste, psihologii practicieni).
1
10 Testele de abilitate se referă numai la testele de aptitudini nu şi la testele de cunoştinţe
. şi de deprinderi.
11 Rezultatele testelor de inteligenţă generală sunt influenţate în mică măsură de nivelul de
. şcolaritate şi de cultură al subiecţilor testaţi.
12 Fidelitatea unui test de aptitudini, indiferent prin ce procedură statistica va fi stabilită, este
. semnificativă începând cu un r.=0,40.
13 Între scorurile la coeficientul de inteligenţă generală (QI) şi scorurile la testele de achiziţie
. academică aplicate la absolvirea facultăţii, Atkinson a obţinut coeficienţi de corelaţie
foarte puternici cuprinşi între r. =0,60 – 0,70.
14 Echipamentul standard al unui test de aptitudini sau de inteligenţă cuprinde: manualul
. testului cu modul de administrare, aplicare şi cotare a rezultatelor, grila de cotare(scorare)
a rezultatelor, etalonul cu normele de interpretare a rezultatelor obţinute la test, calităţile
metrice ale testului, îndeosebi validitatea predictivă, fidelitatea etc..
15 Wechsler (1921) este autorul celebrei definiţii tautologice şi operaţionale a inteligenţei
. ca fiind „ Ceea ce măsoară testele de inteligenţă”.
16 Elementul comun al tuturor formelor de manifestare a inteligenţei constă în aptitudinea de
. a forma constructe, hărţi mentale, concepte, conceptualizarea.
17 Factorii intelectuali denumiţi şi variabile latente sunt constructe ipotetice obţinuţi
. prin analiza factorială a rezultatelor obţinute la testele de aptitudini aplicate pe loturi
de subiecţi semnificative statistic, la care se analizează conţinutul psihologic subiacent, al
testelor aplicate.
18 Dacă folosim 4 teste de aptitudini: înţelegerea vocabularului, înţelegerea citirii, rezolvarea
. de probleme aritmetice şi de raţionament logic, analiza factorială va indica gruparea
testelor în 2 factori care vizează, primul – abilitatea verbală, al doilea – abilitatea
matematică.
19 Factorul „g” este factorul specific al testelor de inteligenţă generală, care denotă existenţa
. unei aptitudini specifice pe lângă cotientul mintal general.
20 J. Piaget utilizează metoda de analiză factorială şi descoperă – factorul „g”, inteligenţa
. generală şi factorii de tip „s”, care definesc inteligenţa specifică.
21 Spearman (1927) consideră inteligenţa ca o adaptare biologică evolutivă a subiectului la
. lumea exterioară şi creează testele operaţionale bazate pe experimente genetic-
epistemologice.
22 Thurstone (1938) determină existenţa a 7 abilităţi mentale primare: 1. factorul de
. Înţelegere verbală, 2. factorul de fluenţă verbală, 3. factorul numeric, 4. factorul
vizualizare spaţială, 5. factorul memorie, 6. factorul de raţionament, 7. factorul de viteză
perceptivă.
23 Gulford (1976) propune modelul cuboid, al intelectului, în care departajează experimental
. iniţial 120 de abilităţi, apoi numărul acestora ajunge la 150.
24 Vernon (1971) identifică 3 componente informaţionale şi de procesare ale inteligenţei care
2
 sunt importante: 1. meta componente, 2. componente de performanţă şi 3. componente
de achiziţionare de cunoştinţe.
25 Sternberg (1985) elaborează Testul de abilitate triarhică aplicabil de la vârsta grădiniţei la
. vârsta adultă, care cuprinde 3 categorii de itemi: 1. componenţial –verbali (abilitatea de a
învăţa din context), 2. componenţial – cantitativi (abilitatea de gândire inductivă în cod
numeric), 3. confruntarea cu noul-verbal (abilitatea de a gândi în moduri noi, care
cer gândirea ipotetică sau analogii verbale).
26 Privind relaţia ereditate-mediu în determinarea coeficientului de inteligenţă, se consideră
. că plafonul dezvoltării intelectuale poate fi determinat genetic, însă potenţialul dezvoltării
intelectuale depinde de mediu.
27 Pentru stabilirea relaţiei ( corelaţiei) dintre inteligenţă şi succesul ocupaţional, adică
. determinarea validităţii predictive (externe) a unui test de inteligenţă este o problemă
dificilă, deoarece stabilirea şi măsurarea criteriului care obiectează succesul ocupaţional
sunt problemele cele mai dificile ale psihometriei.
28 Ghiselli (1955) aplicând metoda metaanalizei asupra cercetărilor făcute timp de 45 de ani
. asupra relaţiei dintre rezultatele la testele de inteligenţă şi o serie de criterii ale succesului
ocupaţional, a găsit coeficienţi de validitate predictivă situându-se între r.=0,23 şi r.=0,66.
29 Butcher (1970) apreciază că factorul „g” are o corelaţie slabă cu criteriile de performanţă
. profesională şi că, măsurarea factorilor specifici ai postului ar fi o opţiune mai bună.
30 Alţi autori, printre care şi H.D. Pitariu consideră că inteligenţa generală este cel mai bun
. predictor al performanţei profesionale.
31 Cook (1988) susţine că testarea abilităţilor cognitive, a aptitudinilor nu este niciodată o
. pierdere de vreme, adevărata validitate medie, predictivă este adesea mai mare de r.=0,30.
32 Testele de aptitudini şi de inteligenţă nu sunt singurii predictori ai succesului ocupaţional:
. un rol tot atât de mare, iar uneori chiar foarte mare îl au interesele ocupaţionale şi calităţile
globale de personalitate, ca factori ce pot explica succesul ocupaţional.
33 În relaţia dintre nivelul unei aptitudini sau al inteligenţei cu indicatori ai succesului profe-
profe
. sional, variabila dependentă este rezultatul la test, iar variabila independentă este
performanţa profesională.
34 Conceptul de abilitate se referă numai la aspectul cognitiv al psihicului nu şi la
. cel emoţional şi social al acestuia.
35 Scopul cercetărilor lui Daniel Goleman asupra performanţelor la 40 de companii a
. fost identificarea competenţelor la angajaţii foarte buni, comparativ cu cei buni.
Autorul menţionează că dacă diferenţa la capacităţi pur cognitive(aptitudini/inteligenţă)
dintr la cei foarte buni şi cei buni a fost de doar 27%, în ceea ce priveşte
competenţele emoţionale, diferenţa era de 53%.
36 Daniel Goleman a dezvoltat prin firma sa „Inventarul de Competenţă Emoţională”, care
. poate fi utilizat, după spusele autorului, ca instrument de evaluare a nevoilor de compe-
tenţă emoţională sau ca instrument având 360 grade-feedback.
3
 37 Daniel Goleman se străduieşte şi credem că reuşeşte să convingă că succesul profesional
. şi personal nu depinde exclusiv de înzestrarea cognitivă, ci şi de caracteristicile de
personalitate.
38 Conceptul de inteligenţă practică nu are relevanţă pentru angajator care este interesat mai
. mult de soluţii teoretice pentru problemele practice cu care se confruntă, decât cu
modele practice simple şi lipsite de relevanţă.
39 Psihologul organizaţional trebuie să aibă în vedere faptul că unele posturi au o încărcătură
mai
. mai mare de inteligenţă practică decât de inteligenţa generală (g).
40 Psihologii care au studiat inteligenta sunt de acord asupra a două puncte de vedere,
. şi anume că inteligenţa este: (a) o capacitate de a învaţa din experienţă şi (b) că aceasta
presupune capacitatea individului de a se adapta la mediu.
41 Rezultatele unor investigaţii au confirmat ca atât experţii, cât si profanii definesc
. inteligenţa aproape în termeni similari. Pentru experţi ordinea în importanţă a calităţilor
care definesc inteligenţa este: aptitudinea practica de a rezolva probleme, aptitudinea
verbală si competenţa sociala. Pentru profani ordinea este: inteligenţa verbală,
aptitudinea de a rezolva probleme si inteligenţa practică.
42 Definirea operaţională a inteligenţei se reflectă în metodologia de construire a testelor
. de inteligenţă, când constructorii adoptă cu prea multă uşurinţă tehnica validării
concurente, adica teste consacrate că ar măsura inteligenţa sunt corelate cu cele
produse de ei. Dacă relaţia este semnificativă testul este adoptat ca test care
măsoară inteligenţa.
43 Cele mai cunoscute teorii ale inteligenţei sunt: teoria cognitivistă, teoria behevioristă,
. teoria constructelor personale, teoria factorială, modelul cuboid si teoria experienţială.
44 Cele mai cunoscute teorii ale inteligenţei sunt: teoria bifactorială, teoria factorilor de grup,
. modelul ierarhic al lui Vernon, modelul cuboid al intelectului, modelul bazat pe
analiza factorială al lui R.B.Cattell şi teoria triarhică a lui Sternberg.
45 WAIS este scala de inteligenţă cu aplicare numai individuală a lui Wechsler pentru adulţi,
. care conţine 11 subteste împarţite în şase subteste verbale si cinci subteste de performanţă.
46 Durata standard de aplicare a testului de atenţie distributivă numere ADN-Praga este
. de 18 minute.
47 Numărul maxim de puncte posibil de obţinut la testul de atenţie distributivă ADN-Praga
. este de 120 de puncte.
48 Testul de atenţie distributivă numere ADN se dovedeşte foarte stabil prin procedeul
. retestării: r = 0,94 în toate mediile în care a fost verificată fidelitatea acestuia.
49 Testul de atenţie distributivă numere ADN a înregistrat validitate predictivă semnificativă
egală
. cu r.= 0,50 cu criterii ale reuşitei în activităţi cu caracter practic, cum ar fi conducere
autovehicule, activitate operativă de teren etc.
50
.
4
51
.
52
.
53
.
54
.
55
.
56
.
57
.
58
.
59
.
60
.
61
.
62
.
63
.
64
.
65
.
66
.
67
.
68
.
69
.
70
5
71
.
72
.
73
.
74
.
75
.
76
.
77
.
78
.
79
.
80
.
81
.
82
.
83
.
84
.
85
.
86
.
87
.
88
.
89
.
6
90
.
91
.
92
.
93
.
94
.
95
.
96
.
97
.
98
.