ASISTENŢA PRIMARĂ

A STĂRII DE SĂNĂTATE
Asistenţa Stării de Sănătate (după I.S.Bocşan)

M.S
M.S

Institute
Asistenţa terţiară Institute
Naţionale
Naţionale
şi specializate
specializate
secundară
Spitale
SpitaleClinice
Clinice
Universitare
Universitare

Servicii
Serviciiregionale
regionalede
desănătate
sănătate

Servicii
Serviciidistrictuale
districtualede desănătate
sănătate
şişispitale
spitale
(primul
(primulnivel
niveldedereferinţă)
referinţă)
Centre
Asistenţa primară Centrededesănătate
sănătate
(nivel intermediar)
(nivel intermediar)

Cabinete
Cabinetemedicale
medicaleteritoriale
teritoriale
 STRATEGII ÎN APSS

z Implicarea socială prin:

– Creşterea calităţii vieţii
– Asigurarea la nivel maxim a îngrijirilor privind : sănătatea
copilului; sănătatea reproducerii; aprovizionarea cu apă şi alimente;
controlul condiţiilor de mediu.

z Controlul bolilor infecţioase şi neinfecţioase:

– Cunoaşterea potenţialului BT şi BNT (procesul epidemiologic)
– Asigurarea măsurilor de prevenţie (treptele prevenţiei)
– Asigurarea monitorizării stării de sănătate (dispensarizarea)
– Identificarea şi neutralizarea riscurilor (studii epidemiologice;
screening, supraveghere)
– Planificarea şi evaluarea acţiunilor de sănătate comunitară
(programe de sănătate: internaţionale, naţionale, regionale)
Curs 1 : Generalităţi, definiţii
ASISTENŢA PRIMARĂ A STĂRII DE SĂNĂTATE ŞI
EPIDEMIOLOGIA
Curs 2 : Identificarea riscurilor in APSS:
CAUZALITATEA ÎN EPIDEMIOLOGIE
IPOTEZA
STUDII EPIDEMIOLOGICE
Curs 3: Elementele istoriei naturale a bolilor
STRUCTURA PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC
FORMELE DE MANIFESTARE
Curs 4: Neutralizarea riscurilor in APSS:
PREVENTIA ŞI DISPENSARIZAREA
SUPRAVEGHERE EPIDEMIOLOGICĂ
Curs 5: Aspecte
operaţionale în Asistenţa Primară a Stării de Sănătate
SCREENING-UL
PLANIFICAREA ŞI ORGANIZAREA PROGRAMELOR DE SĂNĂTATE
 Curs 1.
ASISTENŢA PRIMARĂ A STĂRII DE
SĂNĂTATE ŞI EPIDEMIOLOGIA
Medicina preventivă (MOS)
- domeniu specializat al practicii medicale pentru asigurarea:
• sănătăţii grupurilor populaţionale
• promovarea şi protecţia sănătăţii
• stării de bine fizic şi mental
• prevenţia: îmbolnăvirilor, incapacităţilor şi decesului prematur

Epidemiologia
• ştiinţa de bază a MOS
• ştiinţa medicală care se ocupă cu:
- identificarea şi neutralizarea factorilor de agresiune pt. sănătate;
- depistarea şi lichidarea factorilor constitutivi ai PE;
- elaborarea şi aplicarea programelor de protecţie globală a sănătăţii.

EPI = peste
DEMOS = popor, colectivitate
z Conceptul tranziţiei epidemiologice
z Etapele istorice ale APSS şi Epidemiologiei
z Definiţii
z Obiectivele şi compartimentele Epidemiologiei
z Metode de lucru în APSS şi Epidemiologie
 CONCEPTUL TRANZIŢIEI
EPIDEMIOLOGICE ÎN MEDICINA
COMUNITARĂ
Ilustrare optimistă
privind controlul bolilor
transmisibile
( reproducere după : Buffalo
Evening News, Special
Edition, April, 13, 1955:1)

A.L. Reinglod : Infectious

disease epidemiology in the
21st Century: Will it be
eradicated or will it
reemerge? Epidemiologic
Reviews, 2000, 22, 1, 57-62
z boli “ale civilizaţiei“

z risc generat de stilul de viaţă

BCV, diabet, cancer, boli mentale, etc….

 z Declinul bolilor
cardio şi cerebro-
60 Accidente vasculare
Boala coronariana vasculare în SUA
50
Toate BCV
Alte cauze consecinţă a
extinderii studiilor
40 cu privire la
factorii de risc
30
(ex. Framingham) şi
20 introducerea
programelor de
10
prevenţie;
0 dezvoltarea
tehnologiilor
1968
1969
1970
1971
1972
1973
1974
1975
1976
1977
1978
1979
1980
1981
1982
1983
1984
1985
1986
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
ani medicale “de vârf”
z îmbătrânirea populaţiei;

z modificarea stilului de viaţă;

z emergenţa/ reemergenţa unor boli infecţioase

z etiologie: intricarea cauzelor infecţioase şi neinfecţioase

 CONTEXTUL ACTUAL ÎN
ASISTENŢA STĂRII DE SĂNĂTATE
z explozie informaţională

z necesitatea datelor valide privind:

• diagnosticul,
• prognosticul,
• terapia,
• strategiile prevenţionale

z eficienţa clinică apreciată prin valoarea deciziei medicale -

este determinată de calitatea vieţii pacientului

z eficienţa asistenţei comunitare apreciată prin accesibilitatea,

acceptabilitatea, aplicabilitatea acţiunilor prevenţionale -
este determinată de calitatea vieţii unui grup populaţional
 ETAPELE ISTORICE ALE EPIDEMIOLOGIEI
¾ PREHIPOCRATICĂ:
- observaţională
- încercări → relaţii de cauzalitate în anumite boli şi incapacităţi
- explicaţii empirice

¾ HIPOCRATICĂ: 460-377 î.e.n.

• observaţională
• descriptivă
• comparativă
• relaţii de cauzalitate (aer, apă, sol, alimente)
• prevenţională (dictonul...)
• primele lucrări epidemiologice: “Despre epidemii”; “Despre
aer, apă şi locuri”
z PREPASTEURIANĂ: sec. XVII-XVIII
• JENNER
• GRAUNT
• numeroşi epidemiologi: Franţa, Anglia, Germania

z PASTEURIANĂ: sec. XVIII-XIX

• 1850: LONDRA ⇒ “I-a Conferinţă Internaţională a Societăţii de
Epidemiologie”
• 1870 şi anii următori – cercetările: Pasteur, Koch, Roux, Yersin,
Calmette, Ramon etc.

z FROSTIANĂ:
• W.H. FROST, profesor de epidemiologie “Univ. John’s Hopkins”
• “modernizarea epidemiologiei → numeroase descoperiri ştiinţifice
• 1928: Frost → modele mecanice şi matematice de transmitere a
agenţilor patogeni în populaţie prin variate surse (bolnavi,
purtători)
 ETAPELE EPIDEMIOLOGIEI MODERNE

dependente de evoluţia cunoştintelor medicale şi a tehnologiei

¾ Etapa preindustrială
• observaţională, descriptivă, analitică (relaţia de
cauzalitate);
• descrierea epidemiilor şi pandemiilor (holera, variola,
pesta, gripa, lepra ş.a.);
• orientări prevenţionale şi de combatere: depistare,
izolare;
• primele experimente de laborator (vaccinuri, substanţe
decontaminante)
¾ Etapa industrial-ştiinţifică şi tehnologică
• 1680 – DENIS PAPIN: forţa elastică a vaporilor de apă;
• 1784 – JAMES WATT: maşina cu aburi;

• numeroase descoperiri → variate domenii;

• epidemiologia → ştiinţă complexă: observaţia, descrierea,
analiza, experimentul (laborator, populaţional: vaccinuri,
seruri, decontaminanti)

¾ Etapa revoluţiei tehnico-ştiinţifice

• a doua jumătate a sec. XIX- sec. XX;
• dezvoltarea: informatizării, biotehnologiilor etc.;

• epidemiologia → multidisciplinară, cu numeroase metode de

lucru, preocupări pentru BT şi BNT → statut de ştiinţă de
bază a medicinii preventive (MOS);
• contribuţii la înţelegerea: emergenţei şi reemergenţei BT şi
a pandemizării BNT (”dublului impact“ BT – BNT la nivel
global)
SINTEZA MOMENTELOR IMPORTANTE DIN
EVOLUTIA EPIDEMIOLOGIEI SI APSS
z Hippocrat (500 i.c) : apariţia bolii poate fi în relaţie cu factorii
mediului extern, dar şi cu cei individuali

z John Graunt (1662) : primele înregistrări şi raportări ale

datelor legate de patologia umană care pot contribui la
studiul bolilor (“ La nature et les observations politiques
concernant les registres mortuaires”)

z William Farr (1839): definirea populaţiei expuse la risc;

alegerea unor grupuri de comparare; primele asocieri cauzale
care pot contribui la studiul bolilor umane

z John Snow (1849) : enunţarea ipotezelor şi verificarea

analitică a relaţiilor dintre variabile
EVOLUŢIA EPIDEMIOLOGIEI

HIPPOCRAT
2000 ani

GRAUNT
200 ani

FARR
20 ani

SNOW
 DEFINIŢII
„APSS este o asistenţă de bază a sănătăţii, fundamentată pe metode
practice, ştiinţific corecte şi social acceptabile, precum şi pe o
tehnologie făcută să fie universal accesibilă indivizilor şi familiilor
unei comunităţi …

APSS formează o parte integrantă a sistemului de sănătate al ţării

respective…

APSS este primul nivel de contact al indivizilor, familiei şi

comunităţii cu sistemul naţional de sănătate care aduce asistenţa
sănătăţii cât se poate de aproape de locul în care oamenii muncesc
şi trăiesc şi constituie primul element al unui proces continuu de
asistenţă a sănătăţii.”

Din: Declaraţia de la Alma-Ata, 1978

 NOŢIUNEA DE SĂNĂTATE

¾ Starea de sănătate – este o noţiune relativă, privind un fenomen

biologic deosebit de complex, dificil de identificat, separat, definit
şi cuantificat.

- numeroase definiţii ;
- nici una pe deplin satisfăcătoare, fiecare aduce idei noi, utile
înţelegerii unui fenomen controversat.

¾ Hipocrat: „stare de echilibru între corp, minte şi mediu”, la care

astăzi se adaugă relaţiile social-economice.

¾ … sănătatea reprezintă un „echilibru somatic şi psihic dublat de

o capacitate de a reacţiona adecvat la solicitările mediului natural
şi social”.
¾ Sănătatea induce implicaţii deosebite: medicale, economice,
sociale, psiho-emoţionale:

o Schopenhauer menţiona că „sănătatea nu este totul,

dar fără sănătate totul este nimic”

o … „sănătatea înseamnă posibilitatea unei perfecţionări

adaptative, armonioase a organismului uman,
perfecţionare realizată deliberat, printr-o activitate
educativă”

o … „sănătatea este o stare care reflectă echilibrul

dintre individ şi mediul său natural şi social şi este o
condiţie de autorealizare”.
 NOŢIUNEA DE BOALĂ

¾ Boala, ca şi sănătatea, este dificil de definit şi evaluat.

- noţiunea de boală include mii de entităţi nosologice, fiecare
cu stadialităţi greu de definit.

¾ ….„boala reprezintă o formă particulară de existenţă a

materiei vii, caracterizată prin apariţia unui proces care
tulbură unitatea părţilor în organism şi a organismului cu
mediul natural şi social”.

¾ Bolile pot fi considerate a fi manifestări ale eşecurilor

adaptative ale organismului uman şi ale insucceselor
rezultate din conflictul cu agresiunile biologice, fizice şi
chimice
 OBIECTIVELE ŞI
COMPARTIMENTELE
EPIDEMIOLOGIEI
OBIECTIVE

1. Promovarea sănătăţii populaţionale prin:

- evitarea fenomenelor morbide cu tendinţă de răspândire
- acţiuni programate de prevenţie sau combatere
- cunoaşterea şi neutralizarea FR
- protecţia prin dispensarizare a grupurilor cu risc.

2. Realizarea acţiunilor tip screening, pentru evaluarea la nivel

populaţional a factorilor sanogeni (promovare) şi nesanogeni
(neutralizare).

3. Organizarea cercetărilor pentru cunoaşterea modificărilor

înregistrate la nivelul ecosistemului uman şi înţelegerea
efectelor acestora asupra sănătăţii.
4. Urmărirea istoriei naturale şi a evoluţiei manifestărilor
clinice ale BT şi BNT prin evaluări specifice.

5. Elaborarea programelor prevenţionale cu impact pe termen

lung asupra stării de sănătate la nivel individual şi a
comunităţii.

6. Elaborarea şi adaptarea programelor de supraveghere

epidemiologică a BT şi BNT la schimbările medicale şi socio-
economice ale societăţii.

7. Evaluarea necesarului de asistenţă prevenţională, a

costurilor, eficienţei prestaţiilor şi programelor pentru
promovarea sănătăţii, dar şi a serviciilor de sănătate în
general (managementul serviciilor medicale).
 COMPARTIMENTE

EPIDEMIOLOGIA …
z Generală (PE)
z Specială (BT/BNT)
z Geografică
z Ecosocioepidemiologia
z Seroepidemiologia
z Moleculara şi genetică
z Epidemiologia clinică (descriptivă şi analitică)
z Farmacoepidemiologia
METODE DE LUCRU ÎN
EPIDEMIOLOGIE
ƒ Epidemiologia a elaborat sau adaptat metode din cadrul a
numeroase ştiinţe medicale şi nemedicale
ƒ Metodele utilizate: raţionamentul epidemiologic şi metoda
clinică sunt aplicate pentru a se realiza :
- ancheta epidemiologică în BT sau BNT
- supravegherea epidemiologică
- investigaţia epidemiologică a unei probleme de sănătate
(acută/ cronică)
- analiza epidemiologică a datelor/fenomenelor
- evaluarea epidemiologică a problemelor de sănătate/boala
bine definite
1. Raţionamentul epidemiologic foloseşte ca mijloace:
interviul (anamneza epidemiologică); observaţia
(accidentală, spontan-asociativă sau organizată,
planificată); descrierea (particularităţile procesului
epidemiologic); comparaţia (istorică, geografică,
populaţională); analiza (factorilor procesului
epidemiologic sau a factorilor de risc după lansarea unei
ipotezei), experimentul (natural sau provocat); screening-
ul populaţional (hematologic, serologic al factorilor de risc,
al morbidităţii, mortalităţii) ; deducţia, prognoza, calculul
statistico - matematic sau informatizat (indicatori, riscuri,
costuri)
2. Metoda clinică include: anamneza si examenul clinic
obiectiv, investigaţii de laborator si paraclinice care
completează raţionamentul epidemiologic
 Colectivitatea şi serviciile sale
pentru sănătate

Informaţii asupra Acţiune

stării de sănătate

Tehnici epidemiologice Interpretarea şi

de prelucrare comunicarea concluziilor

Informaţii Sprijin

Alte eşaloane ale îngrijirilor pentru sănătate

Utilizarea Epidemiologiei la nivelul serviciilor pentru sănătate

¾ OMS – viitorul medic – pregătit pentru a realiza:
– descrierea diferitelor aspecte ale sănătăţii populaţionale
(comunitare);
– definirea factorilor biologici care condiţionează sănătatea;
– evaluarea rolului stilului de viaţă în menţinerea sănătăţii;
– caracterizarea particularităţilor mediului psihologic, natural şi
social şi a mecanismelor care influenţează sănătatea
individuală şi populaţională (comunitară);
– cunoaşterea celor mai eficiente mijloace şi metode pentru
protecţia sănătăţii şi asigurarea unei largi accesibilităţi la
prestaţiile medico-sanitare prevenţionale şi terapeutice;
– îmbunătăţirea programelor pentru sănătate, a planificării,
gestionării şi evaluării strategiei pentru sănătatea comunitară.
¾ UE – formarea viitorilor medici – trebuie să asigure ca aceştia:

– gândesc şi acţionează, mai ales, în termeni de sănătate decât de

boală;
– aplica tehnicile prevenirii bolilor şi a promovării sănătăţii, nu
doar pe cele ale terapiei şi recuperării;
– gândesc ca aparţinători la o echipă, incluzând şi specialişti din
domenii nemedicale;
– gândesc şi acţionează pentru utilizarea optimă a resurselor
financiare şi materiale disponibile;
– gândesc şi acţionează în funcţie de particularităţile stării de
sănătate a populaţiei (cauzele de îmbolnăvire sau deces) în
ţările lor şi a priorităţilor care decurg din acestea.