Pagina 2

Nr. 5 (35)
Anul mântuirii 2010

Sumar
Iartã-ne, Pãrinte! .................................... pag. 3

RUGÃCIUNEA pentru neam a pãrintelui

Gheorghe Calciu ............................................. pag. 3

Un episcop din Republica Moldova,

protesteazã faþã de paºapoartele
cu cip ............................................................. pag. 4

Gânduri despre despãtimire, de la

Sfinþii Pãrinþi
Artemie POPA .................................................. pag. 5

La Viena, Ortodoxia a fost batjocoritã

de papistaºi prin îngãduinþa clericilor
ortodocºi participanþi.
ATENÞIE la somniferele lansate de „dezbinatori”,
ce spun cã papismul a suferit un eºec ......... pag. 9
Euro-preoþii secolului XXI –
principalii responsabili ai liberalizãrii moralei
(neo)ortodoxe ............................................... pag. 10
Imaginea de pe coperta faţă a Revistei repre-
zintă un detaliu de pe coperta cărţii lui Vladi-
mir Guetee, Papalitatea eretică, apărută la
Editura Scara, în anul acesta şi în care este
înfăţişat, într-o pictură din jurul anului 1610,
Papa Grigorie al II lea.

FILE DE ISTORIE, CHIPURI DE MARTIRI

Luca Cãlvãrãsan, un martir pentru
Hristos
Fabian SEICHE .............................................. pag. 11

S-a întâmplat din nou: împreunã slujire a

unui preot ortodox cu un eretic, papistaº, pe
data de 23 mai 2010 la Bocºa Montana –
Caras Severin .............................................. pag. 20

Flagelul sectar din penitenciare (3)

Ion MARINAª ................................................. pag. 21

MINUNILE MAICII DOMNULUI

„O vãd pe Maica Domnului þinând
avionul pe dedesubt! Ne vom izbãvi!”
- o minune care s-a petrecut cu în avion
care se întorcea de la Sfintele Locuri, în
29 august 2003 ............................................. pag. 22

Iartã-ne, Pãrinte!
T
otul a început cu durerea unui bãtrân cãlugãr
pentru încãtuºarea neamului sãu în ceea ce i-ar
putea fi ultima robie babilonicã. Din strigãtul
sãu de suferinþa sfânta cei mai mulþi nu ºi-au putut în-
suºi decât cuvintele, tema: durerea din care s-a ivit stri-
gãtul i-a rãmas, parcã, numai lui…
ªi tocmai aceastã durere este cheia problemei… pentru
cã numai din ea se iveºte rugãciunea vie, înlãcrimatã, la
care Dumnezeu dã, fiecãrui suflet, dupã starea ºi situaþia
lui, ca rãspuns, soluþia, calea smeritã, ortodoxã, a ieºirii
din aceasta robie… Numai cel care îi poartã durerea ºi
plânsul îl poate înþelege pe pãrintele Justin, numai acela
îºi poate însuºi, corect, duhovniceºte, cuvântul sãu…
Adicã doar cel care poartã rãnile hristice ale aceleiaºi
sfinte iubiri de Bisericã ºi de neam… ªi câþi dintre noi
pot suferi, mãcar, sã le priveascã de aproape?
Apelurile pãrintelui Justin au fost, înainte de orice, che-
mãri la o suferinþã, la o strãpungere a inimii, la Crucea
iubirii care se poartã cu smerenie în agonia rugãciunii…
Fãrã acestea, cuvintele lui îºi pierd seva ºi sensul… Se
usucã asemenea mlãdiþelor desprinse de Viþa care este
Hristos…
Pãrintele Justin ne-a dãruit cuvintele durerii lui
pentru a ne lipi inima de aceasta durere sfânta…CA SÃ
NE SFINÞIM ªI NOI PRIN EA! CA SÃ NE FACEM DIN EA UN
BUN ÎNCEPUT DUHOVNICESC!
PÃRINTELE JUSTIN A VRUT SÃ ÎMPARTÃ CU NOI PÂI-
NEA LACRIMILOR SALE, PÂINE FRÃMÂNTATÃ ªI
DOS PITÃ ÎN LUNGA SA PÃTIMIRE!
Pãrtãºia la durerea sa e SINGURA legãturã vie, du-
hovniceascã, nu intelectualã, cu sfinþii din închiso-
rile comuniste!
Ne-a invitat, în scris, la cina sfintei sale dureri, ºi noi nu
ne-am dus acolo, pânã la Cruce, ci am rãmas la arhonda-
ric; dar am pãstrat biletul, invitaþia, ca sã ne facem un
nume, dându-ne drept prieteni ai sãi, tovarãºi ai sãi de
Cruce…
Noi am lepãdat durerea lui ºi i-am luat doar cuvintele…
ªi le tot înmulþim cu minþile noastre nesmerite ºi cu ini-
mile noastre învârtoºate… ºi dãm de mâncare mulþimi-
lor, pietre ca pâini ºi ºerpi, ca peºti…
Sã ne mai mirãm de rezultat? Sã ne mai mirãm cã, pe a-
cest subiect, se înmulþesc doar muºcãturile veninoase ºi
lapidãrile verbale?
ªi nu suferim nici sã ne pocãim ºi sã oprim tragica im-
posturã… Aºa cã toatã ºerpãria ºi toate pietrele se întorc,
pânã la urmã, împotriva singurului rãstignit al acestei
drame: pãrintele Justin.
ªi aºa, dânsului i se desãvârºeºte martiriul. Iar nouã…
Iartã-ne, Pãrinte Justin! Iartã-ne! ªi rugaþi-vã pentru
noi, sã nu mai rãmânem strãini de durerea sfinþiei
voastre…
sursa: http://oameni-si-demoni.
blogspot.com/2010/08/iarta-ma-parinte.html
Iertare ºi celorlalþi Pãrinþi, Stâlpii Ortodoxiei ro-
mâneºti: Pãrintele Arsenie Papacioc ºi Pãrintele Adrian
Fãgeþeanu.
Pagina 3
Nr. 5 (35)
Anul mântuirii 2010
RUGÃCIUNEA
pentru neam a pãrintelui Gheorghe Calciu
Stãpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Pãrinte,
Fiule ºi Duhule Sfinte venim la Tine, Doamne, cu po-
cãinþã ºi durere în inimi, sã ne rugãm pentru popo-
rul românesc. Ascultã cererea noastrã, intrã, Doam-
ne, ca un împãrat ceresc în þara noastrã ºi în nea-
mul nostru ºi-l scapã, Iisuse, de uneltirile vrãjmaºi-
lor vãzuþi ºi nevãzuþi. Cã prigoneºte vrãjmaºul su-
fletul neamului românesc ºi viaþa lui o calcã în pi-
cioare. Fãcutu-l-a sã locuiascã în întuneric ca morþii
cei din veacuri, ºi sufletul lui este mâhnit de moar-
te. Cã l-au trãdat cei puºi de Tine sã-l conducã ºi au
uitat cã Tu ai spus cã cel ce vrea sã fie întâiul, sã slu-
jeascã tuturor. ªi ei au ºtiut acest lucru, dar s-au tru-
fit, au uitat de poporul Tãu, l-au asuprit ºi l-au jefuit,
l-au vândut altor neamuri ºi au cãlcat poruncile
Tale, iar pãmântul acesta, pe care L-ai dat neamului
românesc pe veci, l-au înstrãinat.
Dar poporul acesta Te slãveºte, Doamne, nu nu-
mai cu buzele ci ºi cu inima. Adu-Þi aminte de el
pentru cei ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii ºi
monahiile care zilnic se roagã pentru el ºi pentru
rugãciunea noastrã de astãzi, chiar dacã suntem ne-
vrednici de mila Ta. Pentru cã toþi ne-am abãtut, toþi
am fãcut nelegiuire, ºi ierarhii ºi preoþii ºi credin-
cioºii. Nu mai este nici unul care sã facã dreptate, nu
mai este nici unul! Ci înceteazã, Doamne, bãtaia Ta
împotriva poporului românesc. Adu-Þi aminte,
Iisuse, de fraþii noºtri care sunt în afara þãrii, în exil
sau vânduþi o datã cu teritoriile cedate, ºi-i miluieº-
te pe ei. Reunificã poporul Tãu. Repune-l în cinstea
pe care a avut-o la Tine mai înainte, iartã-i pãcatele
sãvârºite, apostaziile, rãutãþile, îndemnurile la des-
frânare, la neiertare ºi la rãzvrãtire împotriva Ta.
Rugãtori aducem pentru noi pe Maica Ta cea Sfânta
Pururea Fecioara Maria, Puterile cereºti, pe Sfinþii
Tãi Apostoli, pe mucenicii neamului nostru ºi pe toþi
mucenicii, sfinþii ºi cuvioºii care au slujit Þie, cu cre-
dinþã curatã.
Adu-Þi aminte, Stãpâne, de toþi cei care s-au jert-
fit pentru Cruce, Bisericã, Þarã ºi neam; adu-Þi a-
minte de sângele lor care s-a vãrsat ºi pune-l pe a-
cesta în balanþa iertãrii noaste. Redã poporului
nostru pãmântul care l-a pãzit cu grijã ºi credinþã
prin veacuri, redã-i bisericile ºi mânãstirile vându-
te, redã-i pacea vãzduhului ºi îmbelºugarea roade-
lor pãmântului, stãpânirea de sine, demnitatea lui
creºtinã ºi naþionalã de altãdatã, conducãtori buni
ºi cinstiþi, neasupritori, nemincinoºi ºi nelacomi,
redã-i arhierei vrednici de Tine, Iisuse, Mare Arhie-
reu, preoþi dãruiþi Bisericii ºi Neamului, credincioºi
misiunii lor, adevãraþi secerãtori, aºa cum îi vrei Tu,
Milostive. Auzi-ne, Doamne, întru îndurarea Ta! Nu
intra, Stãpâne, la judecatã cu robii Tãi, ci întoarce-Þi
iar privirea spre noi ºi ne ridicã din pãcat cu dreap-
ta Ta cea mântuitoare. ªi trecând prin patimile toa-
te, curãþaþi prin suferinþã, sã ajungem ºi la Sfânta Ta
înviere, Iisuse, slãvindu-Te pe Tine împreunã cu Ta-
tãl ºi Duhul Sfânt, acum ºi pururi ºi în vecii vecilor.
Amin!
 Pagina 4
Nr. 5 (35)
Anul mântuirii 2010
Un episcop din Republica Moldova,
protesteazã faþã de paºapoartele cu cip
Episcopul Petru de Hâncu s-a adresat parlamentului ºi gu-
vernului Republicii Moldova cerând anularea caracterului
obligatoriu al folosirii paºapoartelor cu date biometrice
Cãtre Parlamentul Republicii Moldova,
CERERE – ÎNGRIJORARE
În ultima perioadã se amplificã nemulþumirile creºtini-
lor referitor la promovarea politicilor de cipizare în masã
prin introducerea obligatorie în sistemul actelor de identita-
te a paºaportului cu date biometrice.
Aceastã neliniºte este calificatã de creºtinii pãstoriþi de Bise-
rica Ortodoxã din Moldova drept înrobire ºi încãlcare a con-
vingerilor lor religioase, drept fundamental consfinþit în
Constituþia Republicii Moldova (art. 31 „Libertatea conºtiin-
þei”).
Raþionamentul înaintat este urmãtorul. Dacã un stat pretin-
de a fi democratic, stat care are la bazã respectarea drepturi-
lor ºi libertãþilor oamenilor, atunci el trebuie sã fie servito-
rul cetãþenilor, altfel democraþia se transformã într-un in-
strument de manipulare ºi subjugare.
Poporul ºi-a ales cârmuitorii nu pentru subjugarea lui,
ci pentru respectarea drepturilor fundamentale. Dacã drep-
turile fundamentale nu se respectã atunci poporul [îºi] pier-
de încrederea în cârmuitorii sãi.
Astfel, dacã toþi cetãþenii trebuie sã deþinã acte de identitate,
nu înseamnã cã tuturor trebuie sã li se elibereze acte de i-
dentitate cu date biometrice, pentru cã în aceastã situaþie
are prioritate convingerea religioasã de a nu primi paºapor-
tul cu cip.
Considerãm cã dacã nu va apãrea dreptul de opþiune
(dreptul de alegere) dintre obþinerea paºaportului cu cip ºi
a paºaportului fãrã cip nemulþumirile din partea creºtinilor
vor fi ample.
Acest drept de alegere are un ºir de beneficii care contribuie
la soluþionarea problemelor de cãtre autoritãþi. Anume, cre-
ºterea natalitãþii (creºtinii care nu vor dori obþinerea paºa-
poartelor cu cip nu vor pribegi în alte þãri, vor naºte ºi vor
munci în Moldova), stoparea migraþiei forþei de muncã (per-
soanele economic active vor produce în Moldova), „filtra-
rea” importului viciilor sociale, educaþia în conformitate cu
valorile verificate ºi recunoscute, stoparea divorþurilor ca
rezultat al plecãrii unuia dintre soþi la munci peste hotare,
etc.
Prin urmare statul are numai de câºtigat prin permisiunea
obþinerii de cãtre cetãþeni a paºapoartelor fãrã cip.
Mai mult decât atât, în evoluþia anumitor procese socia-
le rolul Bisericii trebuie sã fie hotãrâtor, ceea ce înseamnã cã
aplicarea obligatorie a procesului de cipizare trebuie prece-
dat de hotãrârea Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova,
pentru cã creºtinii sânt cârmuiþi de puterea lumeascã cea
trecãtoare, dar pãstoriþi de Biserica Ortodoxã dreptmãritoa-
re.
Paºaportul cu date biometrice va deveni un instrument
eficient aflat la îndemâna slugilor întunericului de a efectua
un control mult mai mare asupra omului ºi atunci când va
veni Antihristul îi va fi mai uºor sã stãpâneascã lumea prin
acest sistem.
Alt moment grav ºi periculos este cã oamenii se vor deprin-
de cu acest cip ºi atunci când vor fi îndemnaþi sã se însemne-
ze cu semnul fiarei vor accepta aceastã pecetluire cu uºurin-
þã.
Trâmbiþa a început sã batã !
În numele creºtinilor care sunt împotriva eliberãrii
obligatorii a paºapoartelor cu date biometrice rugãm:
1. Suspendarea aplicãrii (stabilirea unui Moratoriu) Legii
Nr. 135 din 01.07.2010 pentru modificarea articolului 2 din
Legea nr. 273-XIII din 09.11.1994 privind actele de
identitate din sistemul naþional de paºapoarte, MO RM Nr.
131-134 din 30.07.2010, ºi
2. Modificarea Legii nr. 273-XIII din 09.11.1994 privind
actele de identitate din sistemul naþional de paºapoarte în
privinþa eliberãrii neobligatorii a paºapoartelor cu date bio-
metrice (legile citate se referã la Rep. Moldova ºi nu au apli-
cabilitate pe teritoriul României, dar pentru exemplificare ºi
pentru cursivitatea textului am textul în forma iniþialã fãrã
a opera tãieturi - n. red.)
MITROPOLIA CHIªINÃULUI ªI A INTREGII MOLDOVE
Episcop de Hîncu, Vicar al Mitropoliei Chiºinãului ºi
al Întregii Moldove MD-6442, R. Moldova, r.
Nisporeni, s. Bursuc, Mânãstirea Hîncu
Mãslinul ºi reverenda
Prin anul 1972 se discuta subiectul schimbãrii îmbrã-
cãmintei preoþeºti ºi câþiva preoþi de mir voiau sã ia bine-
cuvântare de la Stareþ ca sã nu mai poarte reverenda. Unul
din ei l-a vizitat pe Stareþ ºi a început sã-i spunã: „Nu reve-
renda îl face pe preot. Mai de preferat ar fi ca unii preoþi
sã umble fãrã reverendã, pentru cã astfel se pot apropia
mai uºor de lume” ºi alte neghiobii asemãnãtoare. Stareþul
nu a reuºit sã-l convingã. La sfârºit i-a spus: „Vino mâine ºi-
þi voi rãspunde”.
În acea noapte Stareþul a fãcut rugãciune, iar dimi-
neaþa, când a venit preotul, i-a arãtat un mãslin pe care îl
decojise intenþionat. A lãsat în vârf câteva crenguþe reteza-
te, fãcându-l sã semene oarecum cu preoþii fãrã reverendã
care au numai puþinã barbã. Atunci Stareþul l-a întrebat:
„Îþi place copacul aºa cum este decojit? Aºa sunt ºi preo-
þii fãrã reverendã”. Preotul a fost convins ºi a plecat mul-
þumind Stareþului care, printr-o plidã simplã, l-a fãcut sã
lepede concepþiile lui lumeºti.
Deasupra trunchiului de mãslin decojit, Stareþul a în-
crustat cu cuþitul urmãtoarele cuvinte: „Copacii ºi-au a-
runcat îmbrãcãmintea lor, dar vom vedea ce pricopsealã
vor face…” ºi „Preotul fãrã rasã nu este de rasã”.
Fireºte, copacul, dupã aceea, s-a uscat, dar el a rãmas o pil-
dã pentru folosul multora. Dar mai ales Stareþul, prin acest
mod sugestiv, a contribuit la zãdãrnicirea acestor tendinþe
antitradiþionale.
Dupã mai mulþi ani, un candidat la preoþie l-a întrebat
pe Stareþ: „Care este motivul pentru care preoþii trebuie
sã poarte reverendã?” Stareþul i-a rãspuns: „Existã multe
motive. Dar ºi numai faptul cã toþi oamenii evlavioºi se
bucurã atunci când îl vãd pe preotul lor purtând
reverendã este un motiv suficient”.
(Ieromonahul Isaac, Viaþa Cuviosului Paisie Aghioritul)

Gânduri despre despãtimire, de la Sfinþii Pãrinþi
Motto: „Deci cel ce nu doreºte plãce-
rea trupeascã ºi nu se teme deloc de
durere a ajuns nepãtimitor”
(Sfântul Maxim Mãrturisitorul)
Potrivit învãþãturii Sfinþilor Pã -
rinþi, ºi binele ºi rãul pe care-l facem noi,
oamenii, se datoreazã felului cum lu -
crãm cu cele trei puteri ale sufletului
nostru: raþiunea, pofta (sentimentul) ºi
mânia (voinþa). Iatã ce spune în acest
sens Sfântul Isihie Sinaitul ale cãrui scri -
eri le gãsim în Filocalia IV: „Suntem da-
tori sã miºcãm cele trei pãrþi ale sufletu -
lui în chip cuvenit ºi potrivit cu firea,
cum au fost zidite de Dumnezeu: mânia
împotriva omului nostru din afarã ºi a
ºarpelui satana. Mâniaþi-vã, zice, împo-
triva pãcatului, adicã mâniaþi-vã asupra
voastrã înºivã ºi a diavolului. Mâniaþi-vã
ca sã nu pãcãtuiþi împotriva lui Dum ne-
zeu. Pofta trebuie sã o miºcãm spre
Dum nezeu ºi fapta bunã, iar raþiunea sã
o punem în fruntea acestora amândouã
cu înþelepciune ºi cu ºtiinþã spre a po -
runci, a sfãtui, a pedepsi ºi a stãpâni
cum stãpâneºte împãratul peste robi; ºi
atunci raþiunea din noi le cârmuieºte pe
a cestea dupã Dumnezeu. Iar dacã pati -
mile se rãscoalã împotriva raþiunii ºi vor
sã o conducã, sã punem raþiunea peste
ele. Cãci zice Iacov fratele Domnului:
«Dacã nu greºeºte cineva în cuvânt, a ce-
la e bãrbat desãvârºit, puternic sã înfrâ-
neze ºi întreg trupul…» (Iacov 3:2).
Fiindcã, vorbind adevãrat, toatã nele-
giuirea ºi pãcatul se sãvârºesc prin aces-
tea trei, precum toatã fapta bunã ºi drep-
tatea se susþin iarãºi prin acestea trei”.
Deci, ceea ce este foarte important
sã facem constã în a stãpâni mereu cu
raþiunea noastrã, pe care trebuie sã o ra-
portãm mereu la legea dumnezeiascã,
celelalte douã puteri ale sufletului nos-
tru: pofta (sentimentul, dorinþa) ºi mâ-
nia (voinþa). ªi aceasta cu atât mai mult
cu cât, dacã nu vom dezvolta mereu cu
raþiunea noastrã (sau, mai bine, zis cu
mintea care cuprinde raþiunea) gânduri
bune, nici pofta (sentimentul) ºi nici vo -
inþa (mânia) nu cresc în intensitate. De
aceea, Cuviosul Teodor al Edesei ne spu -
ne cã avem datoria sã lucrãm cu mintea:
„ªi, ca sã rezumãm totul pe scurt, un sin-
gur lucru are de fãcut sufletul raþional
în trup: sã se doreascã a fi dupã scopul
sãu propriu. Iar fiindcã lucrarea voinþei
fãrã înþelegere rãmâne nemiºcatã, avem
datoria sã lucrãm cu mintea” (Filocalia
IV). Cãci totul depinde de gândurile pe
care le dezvoltãm cu mintea noastrã ºi,
mai ales, de o necontenitã dezvoltare a
gândurilor bune, pânã ajungem sã ne ri -
di cãm mereu la gânduri tot mai genera-
le în cunoaºterea ºi activitatea noastrã,
o spun mulþi Sfinþi Pãrinþi.
Iatã de pildã câteva citate din scrie-
ri le Sfântului Marcu Ascetul foarte grãi-
toa re în acest sens: „Nu se înfiripã nor
fãrã adiere de vânt ºi nu se naºte patimã
fãrã gând” (Filocalia I). Sau: „Cel ce se
rãzboieºte nu poate birui nici gândurile
rele fãrã sã biruiascã pricinile lor, nici
pricinile fãrã gânduri. Cãci, când rãpu-
nem pe una în parte, nu peste mult sun-
tem prinºi, prin cealaltã, de cãtre amân-
do uã” (Filocalia I) - în ultimul citat arã-
tându-se limpede cã nu pot fi biruite
gândurile rele ºi nici pricinile lor (cãci
totdeauna trebuie sã nu trecem cu vede-
rea pricinile patimilor!) fãrã dezvolta-
rea de gânduri bune, bineînþeles. Mai
mult decât atât, ca ºi la Sfântul Maxim
Mãrturisitorul, Sfântul Marcu Ascetul
spune cã rãul sporeºte dacã noi conti-
nuãm sã dezvoltãm gânduri rele: „Dacã
eºti nedreptãþit ºi þi se înãspreºte inima,
nu te întrista, cãci cu bun rost a fost pus
în miºcare ceea ce þi s-a întâmplat. Ci,
bucurându-te, alungã gândurile care rã-
sar ºtiind cã, biruindu-le de la primul a-
tac, va fi biruit împreunã cu ele ºi rãul
dupã ce a fost pus în miºcare; dar, dacã
gândurile continuã sã se miºte, ºi rãul
sporeºte” (Filocalia I). La fel sporeºte
binele pe mãsura dezvoltãrii gândurilor
bune, se înþelege.
De aceea, ca o concluzie foarte im-
portantã a faptului cã ºi sentimentele ºi
voirile noastre îºi au începutul ºi se des-
fãºoarã pe mãsura dezvoltãrii gându ri-
lor noastre, Sfântul Marcu Ascetul zice:
„Pricinã a toatã întâmplarea este gândul
fi ecãruia. Încã aº fi putut sã zic cã ºi cu-
vintele ºi faptele; dar, de vreme ce aces-
tea nu ies înaintea gândului, pentru a-
ceasta toate se cuvin puse pe seama gân-
du rilor. Deci gândul, înainte-mergând,
de aici ºi cuvintele ºi faptele ne dau no-
uã împãrtãºirea unuia faþã de altul”
(Sfântul Marcu Ascetul, din Împotrivã-
cuvântare cu un scholastic).
Sfinþii Pãrinþi spun adesea cã în rãz-
boiul nevãzut pe care îl avem de dus cu
diavolii, totul depinde de mãsura în care
ne însuºim sau nu gândurile pãtimaºe
sau rele cu care aceºtia cautã sã ne ispi-
teascã. Sfântul Isihie Sinaitul spune:
„Toate pãcatele bat mai întâi numai prin
gânduri la uºa minþii. Încât, dacã ar fi
primite de cugetare, s-ar face apoi pãca-
te simþite ºi groase. Dar pe toate le taie
fapta bunã cugetãtoare a trezviei, nelã-
sându-le sã intre în omul nostru lãuntric
ºi sã se prefacã în fapte rele. Iar aceasta
Pagina 5
Nr. 5 (35)
Anul mântuirii 2010
Artemie POPA
o face prin înrâurirea ºi ajutorul Dom -
nu lui nostru Iisus Hristos” (Filocalia
IV).
Deci ne trebuie o necontenitã trez-
vie a minþii noastre unitã cu rugãciunea
continuã cãtre Mântuitorul, pentru a pu-
tea învinge ispitele diavolilor ce ne vin
în special prin gânduri rele. „Drept ace-
ea - dacã vrei cu adevãrat sã acoperi cu
ruºine gândurile, ºi sã te liniºteºti cu
dul ceaþã, ºi sã pãstrezi cu uºurinþã trez-
vi a în inimã - sã se lipeascã rugãciunea
lui Iisus de rãsuflarea ta ºi vei vedea
cum se împlineºte aceasta în puþine zile”
(Sfântul Isihie Sinaitul, Filocalia IV). În-
sã, odatã cu trezvia minþii ºi rugãciunea
necurmatã, trebuie sã ne silim ºi sã dez-
voltãm cu mintea noastrã mereu gân-
duri bune ºi tot mai ample, mai cuprin-
zãtoare: vederile duhovniceºti („con-
templaþiile”) de care vorbeºte adesea
Sfântul Maxim Mãrturisitorul ºi de care
vom vorbi mai pe larg spre sfârºitul scri-
erii acesteia.
„[Diavolii], cei ce cautã pururea su-
fletul nostru – zice Sfântul Maxim Mãr-
turisitorul - îl cautã prin cugetãri pã ti-
maºe, ca sã-l împingã la pãcatul cu gân-
dul sau la cel cu lucrul. Deci, când vor
vedea cã mintea nu-l primeºte, se vor ru-
ºina; iar când o vor gãsi ocupatã cu
vederea duhovniceascã, se vor întoarce
ºi se vor ruºina tare ºi degrabã” (Filoca-
lia II). Legat de aceasta, Cuviosul Ilie Ec-
dicul zice (tot în Filocalia IV): „Dracii
rãzboiesc sufletul mai ales prin gânduri,
nu prin lucruri. Cãci lucrurile în ele înse-
le sunt necesare.” Explicând ideea de
mai sus a Cuviosului Ilie Ecdicul, pãrin-
tele Stãniloaie zice cã: „Lucrurile în ele
însele, fiind necesare nu sunt primej-
dioase sufletului decât când se adaugã
la ele gândurile aduse de draci.”
Patimile au nevoie de obiºnuinþa cu
gândurile ºi cuvintele rele, însoþite de
sentimente ºi voiri pe mãsura lor, fiind
 Pagina 6
Nr. 5 (35)
Anul mântuirii 2010
miºcãri iraþionale ale acestor trei puteri
ale sufletului nostru. De aceea, cele mai
clare descrieri a ceea ce înseamnã pati -
mile, precum ºi exemple concrete în
ceea ce priveºte mecanismul desfãºurã-
rii patimilor, ni le dã Sfântul Maxim Mãr-
tu risitorul. Iatã ce zice acest mare sfânt
pãrinte al Bisericii în citatele luate din
Fi localia II: „Patima este o miºcare a su -
fletului potrivnicã firii fie spre o iubire
neraþionalã, fie spre o urã fãrã judecata
a vreunui lucru sau din pricina vreunui
lucru din cele supuse simþurilor. De pil -
dã, e o miºcare spre iubirea neraþionalã
a mâncãrurilor, ori a femeii, ori a avuþi -
ei, ori a slavei trecãtoare ori a altui lucru
din cele supuse simþurilor sau din pri ci -
na acestora. Sau e o miºcare spre ura
fãrã judecatã a ceva din cele spuse mai
înainte sau din pricina acestora.
Sau, iarãºi, pãcãtoºenia este o jude-
ca tã greºitã cu privire la înþelesurile lu -
cru rilor, cãreia îi urmeazã reaua între-
bu inþare a lucrurilor (abuzul de lu -
cruri). De pildã, când e vorba de femeie,
judecata dreaptã cu privire la împre una-
re trebuie sã vadã scopul ei în naºterea
de prunci. Deci cel ce urmãreºte plã ce-
rea greºeºte în judecatã, socotind ceea
ce nu e bine ca bine. Aºadar, unul ca a-
cesta face rea întrebuinþare (abuzeazã)
de femeie împreunându-se cu ea. Tot aºa
este cu celelalte lucruri ºi înþelesuri.”
Dacã am ºti cât de importantã este
paza minþii noastre, am lua aminte la
toate gândurile (ideile) ce ne trec prin
minte spre a le dezvolta cum vrea Dum -
nezeu; pentru a nu fi siliþi, dupã cum
spune tot Sfântul Maxim Mãrturisitorul,
sã ajungem la pãcatul cu fapta, dupã ce
l-am înfãptuit mai întâi cu gândul ºi cu
imaginaþia: „Nu întrebuinþa rãu ideile,
ca sã nu fi silit sã întrebuinþezi rãu ºi lu -
cru rile. Cãci, de nu pãcãtuieºte cineva
mai întâi cu mintea, nu va pãcãtui nici
cu lucrul.”
Din nefericire, aproape toþi oame-
nii din zilele noastre reacþioneazã sub
impulsul sentimentelor, fãrã a vedea de
ce fel de gânduri, bune sau rele, sunt în-
soþite acele sentimente. De aceea sunt
rele cuvintele ºi faptele noastre, pentru
cã nu reacþionãm mereu dupã ce ne-am
cercetat sentimentele, vãzând de la cine
sunt insuflate: de la Dumnezeu sau vrãj-
maºii noºtri diavoli. ªi vom ºti asta dacã
vom avea grijã sã lucrãm necontenit cu
mintea spre a vedea mereu calitatea
gândurilor cu care sunt însoþite senti -
mentele noastre. Trebuie sã ne silim me-
reu ca, atunci când cercetãm gândurile
ce ne vin în minte, sã le dezvoltãm me-
reu aºa cum vrea Dumnezeu. Sfântul Ma-
xim Mãrturisitorul revine adeseori asu -
pra importanþei faptului de a lucra ne-
contenit cu mintea, tocmai pentru a nu
fi conduºi nici o clipã de sentimentele
iraþionale: „Unii spun cã rãul n-ar fi în
fãpturi dacã n-ar fi vreo altã putere care
ne atrage spre el. Iar aceasta nu e nimic
altceva decât neîngrijirea de lucrãrile fi-
reºti ale minþii. Cãci cei ce au grijã de a-
cestea fac cele bune, iar pe cele rele nu
le fac niciodatã. Deci, dacã vrei, alungã
negrija ºi vei alunga totodatã ºi pãcatul.
Cãci pãcatul este întrebuinþarea greºitã
a ideilor, cãreia îi urmeazã reaua între-
buinþare a lucrurilor. Firesc este pentru
partea raþionalã din noi sã se supunã ra-
þiu nii dumnezeieºti ºi sã stãpâneascã
peste partea neraþionalã. Sã se pãzeascã
aºadar aceastã rânduialã în toate, ºi rãul
nu va mai fi în fãpturã, nici vreo putere
care sã atragã spre rãu” (Filocalia II).
Însã nu vom putea face lucrul aces-
ta dacã nu ne-am obiºnuit din copilãrie
(sau mãcar oricât de târziu în viaþa
noastrã) sã ne hrãnim mintea cu gân-
duri bune, care sã ne facã sã dispreþuim
gândurile rele ºi viaþa trupeascã, dusã în
plãcere, pe care o aduc gândurile cele
rele. De fapt, obiºnuindu-ne cu gându ri-
le cele bune, vom dispreþui toate plãce-
ri le nãscute din poftele (sentimentele)
iraþionale. Pânã când nu vom ajunge sã
agonisim tot mai multe gânduri cu prin-
zãtoare despre lume, ºi semenii noºtri ºi
Dumnezeu, nu vom putea sã dispreþuim
necontenit gândurile rele ale poftelor
(sentimentelor) iraþionale. „Cel ce s-a în-
vrednicit de cunoºtinþa lui Dumnezeu ºi
se împãrtãºeºte de dulceaþa ei cu adevã-
rat dispreþuieºte toate plãcerile nãscute
din poftã. Iar cel ce pofteºte cele pãmân-
teºti, acela pofteºte ori mâncãruri, ori
cele ce satisfac pe cele de sub pântece,
ori slava omeneascã, ori bani ori altceva
din cele ce urmeazã acestora. ªi, dacã nu
aflã ceva mai înalt decât acestea la care
sã-ºi mute pofta, mintea nu poate fi
înduplecatã sã le dispreþuiascã pe aces-
tea pânã la capãt. Dar mai bunã decât
acestea fãrã de asemãnare este cu noº-
tinþa lui Dumnezeu ºi a celor dumneze-
ieºti” (Sfântul Maxim Mãrturisitorul, în
Filocalia II).
Însã trebuie sã ne angajãm cu toate
pu terile sufletului nostru, iar nu numai
cu raþiunea în mod abstract. Lucrarea ce-
lor trei puteri ale sufletului nostru se
intercondiþioneazã: nu pot exista senti-
mente adânci ºi voiri hotãrâte, fãrã sã
aibã la bazã gânduri adânci, generale,
cuprinzãtoare. Semnul neînºelãtor cã
lucrãm bine cu toate cele trei puteri ale
sufletului – anume cã raþiunea, lu mina-
tã fiind de Dumnezeu, stãpâneºte peste
sentiment ºi voinþã - îl avem în faptul cã,
(dupã cum zice pãrintele Stãniloae, co-
mentându-l pe Sfântul Maxim Mãrtu risi-
torul) ne ridicãm la gânduri tot mai ge-
nerale în cunoaºterea ºi trãirea noastrã.
Dar sã-l citãm iarãºi pe Sfântul Maxim
Mãrturisitorul pentru a adeveri cele zise
mai sus: „Precum înþelesul simplu al lu-
cru rilor omeneºti nu sileºte mintea sã
dispreþuiascã cele dumnezeieºti, aºa nici
cunoºtinþa simplã a celor dumnezeieºti
nu o înduplecã deplin sã dispreþuiascã
cele omeneºti, deoarece adevãrul se
aflã acum în umbre ºi ghicituri. De aceea
este nevoie de fericita pãtimire a sfintei
iubiri care leagã mintea de vederile
(contemplaþiile) duhovniceºti ºi o îndu-
plecã sã preþuiascã cele nemateriale mai
mult decât pe cele materiale, ºi cele in-
teligibile ºi dumnezeieºti mai mult decât
pe cele supuse simþurilor” (Filocalia II).
Ceea ce e foarte important de re þi-
nut în ceea ce priveºte rãzboiul duhov-
ni cesc pe care îl avem de dus e faptul cã
mintea nu trebuie sã stea nici o clipã
fãrã a dezvolta gânduri bune. De aceea,
într-o scolie pe marginea scrierilor Sfân-
tului Maxim Mãrturisitorul, se zice cã:
„Zãbovind gândul simplu, se stârneºte
patima; iar zãbovind cel pãtimaº, se pro-
duce învoirea [cu patima]” (Filocalia
II).
În urma perceperii lucrurilor ºi
persoanelor prin cele 5 simþuri (ºi mai
ales prin simþul vãzului ºi al auzului),
nouã ne intrã în minte diverse gânduri.
La început, gândurile intrate astfel în
minte sunt simple, adicã nedezvoltate în
unele mai complexe. Noi le dezvoltãm
dupã aceea fie în gânduri bune, care îm -
bogãþesc mintea noastrã, fie în gânduri
rele care o îngusteazã ºi o sãrãcesc. Ca
sã înþelegem mai bine lucrul acesta, fo-
losim iarãºi un citat din Sfântul Maxim
Mãrturisitorul: „Unele dintre gânduri
sunt simple, altele compuse. Simple
sunt cele nepãtimaºe, iar compuse sunt
cele pãtimaºe, ca unele ce constau din
patimã ºi idee. Aºa fiind, se pot vedea
multe din cele simple urmând celor
compuse, când încep sã fie miºcate spre
pãcatul cu mintea. Sã luãm de pildã au-
rul: în amintirea cuiva, s-a iscat gând pã-
timaº despre aur, iar acest fapt l-a dus cu
mintea la furt ºi la sãvârºirea pãcatului
în cuget. Amintirii aurului, i-a urmat
deci îndatã amintirea pungii, a lãdiþei, a
vistieriei ºi cele urmãtoare. Amintirea
aurului era compusã, cãci avea în ea pa-
tima. Dar a pungii, a lãdiþei ºi a celor ur-
mãtoare era simplã, cãci mintea nu nu-
trea nici o patimã faþã de ele. La fel stau
lucrurile cu gândul asupra a orice: cu
slava deºartã, cu femeia ºi cu celelalte.
Cãci nu toate gândurile care urmeazã
gândului pãtimaº sunt ºi ele pãtimaºe,
cum am arãtat mai sus. Din acestea, pu-
tem cunoaºte care sunt înþelesurile pã ti-

maºe ºi care cele simple.”
Dupã Sfântul Maxim Mãrturisito -
rul, tot rãzboiul duhovnicesc - fie al mo -
nahilor, fie al mirenilor - se duce practic
pentru a despãrþi gândurile rele de gân-
durile simple ce ne intrã în suflet în ur-
ma perceperii lucrurilor prin simþuri.
Pentru a alunga gândurile rele pe care
diavolii vor sã ni le lege de gândurile
simp le ºi pentru a dezvolta gândurile
simp le doar în gânduri bune tot mai
complexe - încât a avea în suflet cu
timpul doar dezvoltãri de gânduri bune,
ce nu mai permit intrarea gândurilor
rele - pãrintele Stãniloae zicea, pe
marginea scrierilor Sfântului Maxim
Mãrturisitorul, urmãtoarele: „Un gând
o datã ivit face sã se nascã dupã el ºi în
legãturã cu el un altul. Sau, cu alte cuvin-
te, se dezvoltã în altul. Deci nu trebuie
sã aºteptãm ca un gând sã se dezvolte în
altul sau sã aparã dupã el dintr-o pre lun-
gire a cugetãrii, ci îndatã sã-l aducem lui
Dumnezeu, adicã sã ne îndreptãm cu ge-
tul la Dumnezeu ca sã punem acest gând
în legãturã cu El sau sã-l avem pe Dum -
nezeu ca însoþitor în dezvoltarea mai de-
parte a primului gând. Cãci prezenþa lui
Dum nezeu în cugetul nostru va opri dez-
voltarea pe o pantã primejdioasã a gân-
dului ivit. Desigur, aici e vorba de un
gând bun. Cãci gândul rãu trebuie nimi -
cit îndatã, tot prin îndreptarea cugetului
spre Dumnezeu. Pãzirea aceasta a gân-
durilor de la prima lor apariþie, pentru a
fi aduse lui Dumnezeu când sunt bune
sau pentru a fi alungate când sunt rele,
trebuie sã formeze împreunã cu purta-
rea necazurilor ºi cu rugãciunea neîntre-
ruptã slujba lãuntricã necontenitã a o -
mului evlavios, adicã pocãinþa de toatã
viaþa. De observat cã gândurile pot fi þi -
nute curate numai când strãdania aceas-
ta e împreunatã cu purtarea necazurilor.
Acestea nu stau numai într-o alãturare
întâmplãtoare, ci într-o legãturã necesa-
rã“ (Filocalia I).
Trebuie sã avem o grijã deosebitã
spre a ne însuºi cât mai multe gânduri
bune despre lucruri, persoane, pentru a
ajunge în timp sã dezvoltãm gânduri
mai cuprinzãtoare ºi a cunoaºte mai bi -
ne gândurile dumnezeieºti ce stau la ba-
za întregii zidiri ºi în viaþa aceasta, dar
mai ales în cea viitoare, dupã cum zice
pãrintele Stãniloae: „Cu cât cineva s-a
deprins sã cunoascã în formã separatã
mai multe înþelesuri, cu atât va fi mai în
mãsurã sã le constate mai repede ºi mai
deplin într-un cuvânt sau într-o raþiune
cu prinzãtoare. Astfel se aratã importan-
þa strãdaniei omeneºti de-a cunoaºte în
via þa de aici raþiunile cât mai multor lu -
cruri ºi evenimente pentru a fi în stare
sã le vadã în mod unitar în Dumnezeu-
Cuvântul ºi în viaþa eternã.”
Inima curatã ºi duhul drept de care
vorbeºte Psalmistul David în Psalmul 50
înseamnã, dupã Sfântul Maxim Mãrtu ri-
sitorul tocmai golirea minþii de gându ri-
le întinate ºi rele ºi umplerea ei prin har
de gândurile cele bune dumnezeieºti.
Iar aici e bine sã ºtim cã la Sfinþii Pãrinþi,
dupã cum zice pãrintele Stãniloae, ter-
me nii de „minte” ºi „inimã” (iar uneori
chiar „duh”) sunt folosiþi alternativ.
Dupã Sfinþii Pãrinþi, inima este un fel de
centru al minþii, iar mintea este centrul
omului. Poate cã ne-am folosi mai mult
duhovniceºte dacã peste tot (sau mãcar
unde se poate) am înlocui în scrierile
Sfinþilor Pãrinþi cuvintele „inimã” ºi
„duh” cu „adâncul minþii”. Dar sã vedem
mai jos citatul din Sfântul Maxim Mãrtu-
ri sitorul, care ne aratã în ce constã ade-
vãrata bogãþie a inimii curate ºi a duhu-
lui drept: „Cel ce a luptat vitejeºte cu pa-
timile trupului, ºi a rãzboit cu tãrie du-
hurile necurate ºi a alungat din þinutul
sufletului sãu gândurile lor, [acela] sã se
roage sã i se dea inimã curatã ºi sã i se
înnoiascã duh drept întru cele din lãun-
tru, adicã sã fie golit cu desãvârºire de
gândurile întinate ºi sã fie umplut prin
har de gândurile dumnezeieºti, ca sã de-
vinã astfel în chip spiritual o lume a lui
Dumnezeu, strãlucitã ºi mare alcãtuitã
din vederi (contemplaþii) morale, natu-
ra le ºi teologice” (Filocalia II).
Tot timpul însã trebuie sã avem în
vedere cã semnul sigur cã dezvoltãm
bine gândurile noastre stã, cum s-a mai
spus, în ridicarea la gânduri tot mai ge-
nerale ºi cuprinzãtoare în cunoaºterea
ºi trãirea noastrã. Când avem chiar gân-
duri bune - dar pe care nu ne silim sã le
dezvoltãm mereu pânã la mãsura celor
mai generale, mai cuprinzãtoare - nu ne
întãrim prin aceasta celelalte douã pu-
teri ale sufletului nostru, adicã senti-
mentul ºi voinþa. Sentimentele rele (pof-
tele rele despre care aflãm în rugãciuni-
le de dimineaþã ºi de searã1) sunt rod al
unor gânduri fie rele, fie chiar bune, dar
de care nu avem grijã sã le dezvoltãm
me reu pânã la a ajunge la gândurile mai
generale, mai cuprinzãtoare. ªi de ace-
ea, datoritã influenþei demonice, pot fi
dezvoltate cu uºurinþã în gânduri rele.
De obicei, voinþa noastrã pãcãtoasã e
bazatã pe o gândire restrânsã, îngustã,
sãracã, ce nu este ancoratã mereu într-
una de ansamblu. Omul pãtimaº are o
gândire foarte sãracã, „cãci ceea ce este
luminã pentru plãcerea simþurilor, pen-
tru minte este adânc de în tu ne-
ric“(Sfântul Maxim Mãrturisitorul, Filo-
calia III).
Dacã stãm sã ne gândim bine, sin-
gu rul lucru cu care rãmânem din contac-
Pagina 7
Nr. 5 (35)
Anul mântuirii 2010
tul cu lucrurile ºi persoanele sunt gân-
durile - fie bune, fie rele - dupã cum zic
Sfinþii Pãrinþi. Numai cã (aºa cum am vã-
zut ºi înainte la Sfântul Maxim Mãrturisi-
torul), atunci când omul împãtimit de
vreo patimã (mai ales trupeascã) simte
o mai mare plãcere de pe urma ei da to-
ritã gândurilor rele ce întreþin focul pa-
timii, mintea lui este tot mai întunecatã,
mai limitatã, mai sãracã de gândurile
cele bune. Oricât de multe ºi felurite
combinaþii de gânduri rele ar face pen-
tru a-ºi spori ºi prelungi patima, dupã
sãvârºirea ei, pãtimaºul vede sãrãcia ce
o lasã în minte o astfel de patimã, care în
esenþã e mereu aceeaºi. Patima nu adu-
ce nici o noutate, pentru cã doar gându-
rile bune aduc noutate; cele rele, oricât
de multe ºi mereu altele ar fi, nu aduc
decât monotonie în suflet. Pãtimaºul în-
rãit nu ajunge doar la o cumplitã sãrãci-
re a minþii de gândurile cele bune, ci ºi
la o nebunie ºi la cumplita lipsã de voin-
þã, la paralizarea voinþei sale, precum zi-
ce tot pãrintele Stãniloae. De fapt, mer-
gând pe firul analizei patimilor, pãrinte-
le Stãniloae zice (comentându-l pe Sfân-
tul Maxim) cã pãtimaºul nu se poate bu-
cura în acelaºi timp ºi de plãceri trupeºti
sau sufleteºti (intelectuale, dar rele, pre-
cum cele filosofice ºi artistice) ºi de o
minte luminatã datoritã agonisirii de
gânduri bune tot mai generale, mai cu-
prinzãtoare. Dimpotrivã, plãcerii din
minte îi corespunde durerea din trup ºi
viceversa.
Dupã Sfântul Maxim Mãrturisito-
rul, patimile nu se pot naºte în lipsa per-
cepþiei simþurilor noastre. „Cãci, dacã
nu este femeie, nu este nici curvie; dacã
nu sunt mâncãri, nu este nici lãcomie ºi,
dacã nu este aur, nu este nici patima iu-
birii de argint” (Filocalia III). De aceea,
copiii ar trebui feriþi din pruncie de per-
cepþiile care pricinuiesc intrarea patimi-
lor în suflete ºi mai ales a patimii desfrâ-
nãrii. (Ba chiar duhovnicii sã-i întrebe
nea pãrat despre ce fel de imagini ºi gân-
duri le-au trecut prin minte, spre a ºti în
ce mãsurã le-a intrat în suflet patima a-
ceasta atât de greu de dezrãdãcinat, mai
ales dacã a intrat în suflet din copilãrie.
E bine a citi în acest sens scrierile Sfân-
tului Ioan Gurã de Aur, care rãmân pânã
azi cele mai bune în privinþa educaþiei
copiilor.) ªi, acolo unde acestea au in-
trat în suflet (iar azi vicierea e genera-
lã), sã-i facã a pricepe ce sãrãcie a minþii
aduc ele, dupã cum s-a arãtat mai înain-
te. Sã li se arate cã, la urma urmei, gân-
durile care le rãmân în suflet sunt dintre
cele mai limitate ºi mai sãrace. Ar fi foar-
te bine ca pãrinþii sã se foloseascã pen-
tru lãmurirea copiilor în privinþa pa ti-
mii desfrânãrii de scrieri precum cele
 Pagina 8
Nr. 5 (35)
Anul mântuirii 2010
ale Sfântului Nicodim Aghioritul din Pa-
za celor cinci simþuri, care zice: „Iar
dacã un fur ca acesta [imaginea pãcãtoa-
sã] va reuºi sã te rãpeascã vreodatã, sã
te nevoieºti ca mãcar sã nu laºi idolul A-
froditei, adicã al poftei celei urâte sã se
întipãreascã în sufletul tãu. ªi cum asta?
Sau sã nãzuieºti la Dumnezeu prin rugã-
ciune - acest lucru fiind mai puternic,
cãci «a Domnului este mântuirea» (Psal -
mul 3: 8), dupã cuvântãtorul de psalmi -
sau sã-þi întorci închipuirea spre un alt
gând oarecare. Cãci idol pe idol ºi închi -
puire pe închipuire se ºterg. Cãci - zice
înþelepciunea popularã - «cui pe cui se
scoate». O astfel de lucrare se vede cã fã-
cea ºi Grigorie Cuvântãtorul de Dum ne-
zeu: «Vederea m-a rãpit pe mine, dar
m-am þinut. Idol al pãcatului nu mi-am
fãurit. Idolul a stãtut ºi am scãpat de în-
cercare.» Auzi? A stat - zice - idolul pã ca-
tu lui ºi nu s-a întipãrit în închipuire, iar
o mul s-a slobozit numaidecât de ispitã,
adicã de învoirea [cu aceasta] ºi prin ur-
mare de fapta pãcatului.
Sfântul Ioan Gurã de Aur ºi Sfânta
Singlitichia te sfãtuiesc sã foloseºti ur-
mãtorul meºteºug pentru a scãpa de pa-
ti ma ta, adicã de idolul acelei feþe care
s-a întipãrit în închipuirea ta ºi cu care
diavolul nu înceteazã a te supãra: scoa-
te, cu mintea, ochii diavolului aceluia,
scoate-i carnea de pe obraji, taie-i bu ze-
le, scoate-i pielea de deasupra, care se
aratã a fi frumoasã, ºi gândeºte-te cã ce
se ascunde dedesubt este atât de greþos,
încât omul nu suferã a o vedea fãrã urâ-
ciune ºi îngreþoºare. Nu este altceva de-
cât o cãpãþânã despuiatã ºi un os înroºit,
plin de sânge ºi înfricoºat la vedere. Cãci
Gurã de Aur zice: «Nu lua aminte nici aici
la floare, ci treci mai în adânc cu gândul;
ºi, ridicând cu gândul de jur împrejur
pielea cea frumoasã, ia aminte la cele ce
zac sub ea» (omilia a ºaptea la Epistola a
II-a cãtre Corinteni). Iar prea-înþeleapta
Singhitichia zice: «Dacã se iveºte în cã-
mãrile minþii o nãlucire de vedere ne cu -
viincioasã, se cade a o schingiui cu cu -
vântul: astfel, sã se taie ochii acelui idol,
sã i se scoatã carnea din obraji, sã i se ta-
ie ºi buzele ºi sã se vadã închegarea cea
urâtã de oase goale, ºi astfel sã se soco-
teascã ce era de fapt cea doritã. Astfel
poate fi oprit gândul de la rãtãcirea cea
deºartã. Cãci cea iubitã nu era nimic de-
cât numai sânge ºi oarecare flegmã a-
mestecatã. Trebuie însã sã ne închipuim
în gândul nostru cã, din toatã fiinþa ce-
lui îndrãgit izvorãsc rãni greu mirositoa-
re ºi putrezite ºi, ca sã spun pe scurt, se
înfãþiºeazã ochilor celor lãuntrici ase-
menea unui mort. Cãci aºa se cade a ne
îndepãrta de dulcea pãtimire” (marele
Atanasie în Viaþa Sfintei Singlitichia)2.
Când ajungem sã dezvoltãm tot
timpul gânduri ca cele de mai sus atunci
când diavolii ne luptã cu patima desfrâ-
nãrii prin imaginile pãcãtoase care ne
intrã în suflet prin simþul vederii, putem
avea încredinþare cã dominãm cumva cu
raþiunea celelalte puterii ale sufletului
(sentimentul ºi voinþa). Ceva asemãnã-
tor cu cele zise mai sus de Sfântul Nico-
dim Aghioritul gãsim la Evagrie Ponti-
cul: „Când vreunul dintre vrãjmaºi [dia-
voli] te va rãni în luptã ºi vrei sã-i întorci
sabia lui (precum scrie la Psalmul 36:14,
15) asupra inimii lui, fã aºa precum te
sfãtuim: descoase [descompune] în tine
însuþi [în mintea ta] gândul aruncat de
el ce fel este, ºi din câte lucruri este alcã-
tuit ºi care lucru tulburã mai mult min-
tea. Iar ceea ce zic este aceasta: sã zicem
cã e trimis de el [de diavolul] gândul iu-
birii de argint. Desfã-l pe acesta în min-
tea care l-a primit, în ideea de aur, în au-
rul însuºi ºi în patima iubirii de bani.
Apoi întreabã: Ce este pãcat dintre aces-
tea? Oare mintea? Dar atunci cum este
ea chipul lui Dumnezeu? Ideea de aur?
Dar cine, având minte, va spune aceasta
vreodatã? Oare aurul însuºi e pãcat? Dar
atunci de ce s-a fãcut? Urmeazã aºadar
cã al patrulea lucru este pricina pãcatu-
lui. Iar acesta nu e nici lucrul ce stã de
sine, nici ideea lucrului, ci o plãcere oa-
re care, vrãjmaºã omului, nãscutã din
voia cea liberã a sa ºi care sileºte mintea
sã se foloseascã rãu de fãpturile lui
Dumnezeu. Aceastã plãcere avem sã o
tãiem dupã îndatorirea pe care ne-a dat-
o legea lui Dumnezeu. Cercetând tu a-
cestea, se va nimici gândul, desfãcându-
se într-o simplã contemplaþie a ta ºi va
fugi de la tine dracul, dupã ce prin cu-
noºtinþa aceasta mintea ta s-a ridicat la
înãlþime” (Filocalia I).
Acea „plãcere oarecare, vrãjmaºa o-
mu lui, nãscutã din voia liberã a acestuia
ºi care face mintea sã foloseascã rãu fãp-
turile lui Dumnezeu”, stã de fapt tot în
gânduri rele dezvoltate într-o mai mare
sau mai micã mãsurã, în funcþie de pãca-
tul pe care l-a pricinuit. Aceastã plãcere
ce se întemeiazã pe dezvoltãri de gân-
duri rele, o putem desface într-o „simplã
contemplaþie” a noastrã, zice Evagrie
Ponticul în final. Contemplaþie voind sã
însemne (ceea ce s-a spus ºi în alte dãþi)
o înlãnþuire de gânduri bune din ce în ce
mai generale, mai cuprinzãtoare. De a-
ceea, e foarte important sã cunoaºtem
cât mai multe din gândurile bune ce
stau la baza rostului lucrurilor ºi persoa-
nelor, spre a le sesiza mai repede în ca-
drul unei gândiri generale, cu prinzãtoa-
re, care nu reprezintã altceva decât con-
templaþia.
ªi, pentru cã celor mai mulþi dintre
noi nu ne este limpede când devin pãca-
te gândurile pe care le dezvoltãm cu
mintea noastrã, sã urmãm desluºirile
pãrintelui Dumitru Stãniloae: „«Atacul»
sau «momeala» care vine de la Satana nu
este pãcat. Ci, dupã Sfântul Marcu Asce-
tul, el este gândul simplu ºi izolat al pã-
catului, pânã nu e multiplicat, transfor-
mat într-o cugetare dezvoltatã de aple-
carea noastrã asupra lui ºi pânã ce nu
s-a trezit în noi o dulceaþã, o plãcere
pentru el. «Atacul» e un gând-scânteie de
care ne dãm seama cã nu l-am cãutat ºi
nu l-am produs noi, ci a apãrut dintr-
odatã, singuratic, ca o sugestie din senin
ºi e încã gând pur, fãrã nici un amestec
de plãcere. El poate sã stãruie în noi; dar
ºi în acest caz, dacã nu-l multiplicãm, nu-
l dezvoltãm în imagini ºi nu asociem la
el o plãcere, nu e pãcat. Pãcate sunt abia
gândurile pe care le rodim noi din acel
«atac», dar ele nu ni se impun cu sila, ca
o creºtere dintr-un pãcat strãmoºesc ce
l-am purta în noi sau ca o copleºire a
noastrã, fãrã sã vrem, de cãtre puterea
satanicã. Este adevãrat cã adeseori a-
ceste gânduri ni se înfãþiºeazã ca având
o putere silnicã asupra noastrã, încât nu
putem scãpa de ele. Dar aceasta se da to-
reºte faptului cã prin obiºnuinþã ne-am
fãcut iarãºi robi patimilor ºi nu mai pu-
tem alunga dintr-odatã gândurile ali-
mentate de ele, ci ne trebuie o luptã
îndelungatã pentru a topi treptat în noi
puterea patimilor care dau sevã acestor
gânduri.”
1 “Doamne, luminează inima [adân-
cul minţii], pe care a întunecat-o pofta
[sentimentul, dorinţa] cea rea!” “Şi
mă izbăveşte, Doamne, de gândurile
deşarte care mă întinează şi de pof -
tele cele rele!” Şi exemple de acest
fel sînt mai multe în rugăciunile şi
slujbele Bisericii.
2 Iar când e vorba de patima lăcomiei
pântecelui, iată ce fel de gânduri ar
trebui să dezvoltăm cu mintea pentru
a înfrânge patima aceasta: „De pildă
- când mâncăm, dacă suntem con-
centraţi cu totul în gustarea plăcerii
pe care ne-o procură mâncarea –
simţirea aceasta e păcătoasă; prin
ea, lucrează pofta. Mintea are doar
rolul subteran de a născoci toate po-
sibilităţile de plăcere ale mâncării.
Dar dacă, mâncând, înfrânăm simţi-
rea plăcerii prin diferite reflexiuni la
rostul mâncării, la binefacerea pe
care ne-o dăruieşte Dumnezeu prin
ea, la datoria ce-o avem de a milos-
tivi şi pe alţii cu cele necesare hranei,
am biruit patima prin aducerea simţirii
în subordinea spirituală a minţii”
(părintele Dumitru Stăniloae).

La Viena, Ortodoxia a fost batjocoritã de papistaºi prin
îngãduinþa clericilor ortodocºi participanþi.
ATENÞIE la somniferele lansate de „dezbinatori”, ce spun cã papismul a suferit un eºec
Mai jos aveþi concluziile Comisiei de dialog dintre orto- clarificate în
docºi ºi papistaºi, ce a avut loc la Viena între 20-27 septembrie
2010:
- nu sunt nori de neîncredere între cele douã Biserici (nn.
- vedeþi cum din start, papismul este considerat bisericã, ºi cei
ce zic asta se leapãdã de Crez, care ne spune cã existã doar
Una, Sfânta, Soborniceasca ºi Apostoleascã Bisericã);
- aceastã temã [a primatului] este dificilã, dar necesarã
(nn. - pentru Ortodoxie nu a fost necesar 2000 de ani, de ce ar
fi de-acum înainte? Este clar cã doar pe papistaºi îi avantajea -
zã primatul papei);
- dialogul de bazã este despre modul cum aceste biserici
au trãit în primul mileniu ºi cum putem noi sã gãsim astãzi
o nouã cale comunã (nn. - se renunþã total la cum au trãit ºi
ce au învãþat Sfinþii Ortodoxiei din mileniul al II-lea ºi nu nu -
mai, care au combãtut asiduu papismul; prin aceasta, ierarhia
ortodoxã se leapãdã de Sfinþi precum: Fotie cel Mare – cel care
a rupt primul legãturile cu papistaºii, Grigore Palama, Marcu
Evghenicul, Paisie de la Neamt, Ignatie Briancianinov, Ioan
Maximovici, Ioan de Kronstadt, Serafim Rose, Nicolae Velimi -
rovici, Justin Popovici s.a.);
- Roma a avut un rol special, unul primordial. Noi încã
trebuie sã vorbim despre ceea ce a însemnat ºi a implicat
acest lucru (nn. - Roma nu mai este ortodoxã, ca sã vorbim de
însemnãtatea ei; acum este centrul ereziei papiste ºi al lojilor
masonice ce-ºi au sediul pe strãzile Vaticanului);
- la Ravenna a avut loc marea recunoaºtere a faptului
cã trebuie sã fi existat un protos la nivel universal (nn. - la
Ravenna a fost trãdatã Ortodoxia, cãci erezia primatului este
strãinã Sfintei Tradiþii);
- în primul mileniu a existat o recunoaºtere a rolului
deosebit pe care episcopul Romei l-a avut în cadrul Bisericii
(nn. - însã atunci episcopul Romei era ortodox; unii chiar sunt
cinstiþi ca Sfinþi, fiind mari apãrãtori ai Dreptei Credinþe);
- ideile de bazã de la Ravenna sunt acceptate de cãtre
toate bisericile ortodoxe (nn. - FALS! Biserica rusã ºi cea
bulgarã nu au participat la Ravenna);
- principiul de bazã al ecumenismului constã în schim-
bul de daruri (nn. - papistaºii nu au daruri, cãci ei nu au nici
bisericã);
- punctul forte al Bisericii Ortodoxe este sinodalitate, dar
doctrina primatului *(supremaþiei) nu este aºa de pu-
ternicã…sã ne îmbogãþim reciproc (nn. - ideea de primat
anuleazã sinodalitatea, cãci primatul va implica ºi infai libi lita -
tea papalã);
- pentru Biserica Catolicã, desigur, unirea fãrã episco-
pul Romei *(primatul papal) este de neimaginat (nn. -
de neimaginat pentru ortodocºi este unirea sub conducerea
antihristului de papã);
- problema episcopului Romei nu este doar o chestiune
de organizare, ci si una teologicã (nn. - este doar o chestiu -
ne de stãpânire, de dictatura papistaºã asupra ortodocºilor,
fãrã implicaþii teologice, cãci papismul nu are nici o legãturã
cu Dumnezeirea);
- unirea înseamnã cã ne vedem reciproc, pe deplin,
drept biserici surori. Cred cã ºi însuºi papa gândeºte în
aceastã direcþie (nn. - papa cu siguranþã viseazã la fel, însã
Hristos nu are douã trupuri, ci doar Unul - Bisericã Ortodoxã);
- existã anumite lucruri fundamentale care trebuiesc
Pagina 9
Nr. 5 (35)
Anul mântuirii 2010
materie de cre-
din þã. Restul
poate fi lãsat
d i ve rs i t ã þi i
(nn. - în materie
de credinþã, Or-
todoxia este de-
sãvârºitã, de pli -
nã ºi întreagã, iar
diversitatea este
crezul babi lo -
nian al religiei
new-age);
- existã o bice-
iuri, ritualuri li-
turgice ºi alte practici care pot fi aranjate în mod liber de
fiecare bi seri cã în parte (nn. - obiceiurile ºi ritualurile
ortodoxe consti tu ie Sfânta Tra di þie ºi Predania Sfinþilor
Pãrinþi, comori ne pre þu ite ale Orto doxiei, ce nu pot fi
aranjate, negociate ca pe ceva lumesc);
- modelul unirii… va fi rezultatul unei anumite… aº spu-
ne - n-aº numi-o reformã, cã este prea dur - ci adaptare din
ambele pãrþi (nn. - însã chiar reforma se urmãreºte, prin a-
dap tarea dogmelor ortodoxe la cerinþele papistaºilor);
- autocefalia este o problema, mai ales atunci când
este asociatã cu aspectele naþionaliste (nn. - se doreºte cen-
tra lizarea conducerii Bisericii, adicã renunþarea la sinodalita-
te ºi pregãtirea religiei unice a lui antihrist);
- facem progrese semnificative in privinta organizarii si-
nodului pan-ortodox (nn. acest sinod este proorocit ca
fiind unul apostat, talharesc);
- cu bisericile ortodoxe împãrtãºim aproape totul în
materie de credinþã (nn. - înseamnã cã ortodocºii împãrtã-
ºesc ereziile lor? Dimpotrivã! Papismul este despãrþit de Orto-
doxie de foarte multe erezii grave, antitrinitare ºi blasfemia-
toare);
- avem culturã diferitã din pricina divizãrii pe care am
experimentat-o în mileniul trecut (nn. - adicã Sfinþii noºtri
aparþin de domeniul culturii? Papistaºii „s-au separat nu nu-
mai prin obiceiuri, ci ºi prin dogme strãine de ortodocºi, iar
cele strãine de ortodocºi sunt întru totul eretice ºi trebuie ca-
tehizaþi dupã canoane ºi trebuie sã se facã deopotrivã cu orto-
docºii” – Sfântul Marcu Evghenicul);
- dialogul catolic-ortodox trebuie sã fie un dialog al iu bi-
rii (nn. - iubirea nu poate fi decât în Hristos, iar papistaºii l-au
înlocuit pe Hristos cu papa; iubirea ortodocºilor pentru ca to-
lici constã în a le spune cã sunt în înºelare ºi credinþa lor este
ereticã, iar dacã vor sã se mântuiascã, sã se întoarcã la Orto-
doxie!)
- va fi cu siguranþã un comunicat, dar documentul încã
poate aºtepta (nn. - se întârzie întocmirea acestui document,
special pentru a studia reacþiile în urma conferinþei de presã,
ºi astfel sã introducã în documentul final doar ceea ce nu
deranjeazã prea tare încât sã le blocheze planul apostat; însã
este de ajuns ce au declarat pânã acum, pentru a ne da seama
cã papistaºii nu vor unirea cu Adevãrul);
http://apologeticum.wordpress.com/2010/09/28/la-viena-
ortodoxia-a-fost-batjocorita-de-papistasi...
 Pagina 10
Nr. 5 (35)
Anul mântuirii 2010
Euro-preoþii secolului XXI –
principalii responsabili ai liberalizãrii moralei (neo)ortodoxe
„Sãrmanii mireni sãrbãtoresc în fie-
care zi prefãcãtoria lor lumeascã ºi se
îmbracã cum e lãuntrul lor. Fiecare se
îmbracã aºa cum îi spune gândul. Au
devenit niºte ciudaþi. Au înnebunit!
Puþini sunt oameni adunaþi, modeºti,
fie bãrbaþi, fie femei, sau copii. Mai a-
les femeile sunt într-un hal de nespus
… A plecat harul lui Dumnezeu. Pãrã-
sire desãvârºitã!”
(Cuvoisul Paisie Aghioritul)
Preoþii sunt preoþi doar când
poartã reverenda?
Aºa susþin unii distinºi prelaþi
(de ce nu preoþi?) când nedumeriþii
creºtini îi dibuie cã fac parte din cinul
preoþesc. Ce sã însemne astfel de afir-
maþii: cã preotul atunci când nu este „e-
chipat” cu reverendã, veºminte, cruce,
Molitvelnic nu mai este preot? Cã harul
preoþiei stã în hainele preoþeºti, iar
când nu le poartã, acesta poate fi „ex-
pediat” departe, pentru a-ºi putea per-
mite sã fie ºi el „om” adevãrat, adicã
pãcãtos de rând, ca toþi ceilalþi, absol-
vit de popie ºi cu dezlegare la pofte ºi
nãravuri lumeºti?
Unii ne vor acuza de gândire limitatã,
fiindcã preoþia nu stã în cele dinafarã,
ci „în suflet”. Acestora le rãspundem cã
însuºi Hristos – Dumnezeu s-a întrupat
nu în suflet omenesc, ci în înveliºul a-
cestui suflet, adicã în „veºmântul” cel
de carne, numit trup. Aºadar partea
cea de dinafarã, dupã care cunoaºtem
cã suntem oameni.
De asemenea, Hristos – Dumnezeu re-
petã aceeaºi Sfântã Tainã pururea
nouã: ia trup din trupul lumii, înveº-
mântându-se în trup neînþeles, în car-
ne ºi sânge de om, în timpul Sfintei Li-
turghii, prin mijlocirea pâinii ºi a vinu-
lui de pe Sfânta masã. Iatã, aºadar, cã
însuºi Dumnezeu vine în lume ºi ne a-
ratã nouã prin materii, forme ºi simbo-
luri exterioare, oferi tuturor simþurilor
noastre, deci ºi privirii ochilor.
Precum Biserica prin tainele ºi simbo-
lurile ei vãzute oferã lumii înfãþiºãri ºi
înþelesuri ale celor nevãzute, adicã du-
hovniceºti, în acelaºi fel ºi preotul, prin
întregul sãu preoþesc, este chemat sã-L
înfãþiºeze pe Hristos ºi sã-L arate oame-
nilor. Aceastã „arãtare” a lui Iisus prin
propria conduitã, preotul are menirea
de a o menþine continuã, neîntreruptã,
neîncetatã, nu doar în altar, în Bisericã,
în parohie, ci pretutindeni: în familie,
între cunoscuþi, pe stradã, în cãlãtorii,
oriunde este prezent.
Cum va încuraja pe unii, sau
mustra pe alþii preotul
îmbrãcat în blugi ºi adidas?
Ce înseamnã pentru creºtini
(ºi nu numai) prezenþa unui preot în
staþie, în autobuz, în magazin, etc? Cu-
raj, încredere ºi siguranþã pentru cei
fricoºi în a-ºi arãta ortodoxia, mustra-
re, jenã, precauþie faþã de propriile ges-
turi, cuvinte ºi atitudini necuviincioase
din partea celor prea îndrãzneþi.
Cum va încuraja pe unii ºi mustra pe al-
þii preotul îmbrãcat în blugi ºi adidas?
Ce autoritate poate avea într-o disputã
ori un incident public cuvântul preotu-
lui echipat în ºort ºi tricou? Cum va citi
rugãciuni celui rãnit ori muribund în
stradã, neavând patrafir ºi Molitvelnic,
fiind înveºmântat în smoching, sau în
þinutã de jogging? Cum va fi recunos-
cut ca aparþinând tagmei preoþeºti, un-
deva în mulþime, când unii aflaþi în ma-
re nevoie vor cãuta în grabã un preot?
Acestor întrebãri crude, le adãugãm ºi
pe aceasta: dacã garderoba enumeratã
mai sus are vreo legãturã cu simplita-
tea, nevinovãþia, evlavia ºi sfinþenia
ortodoxã, de ce oare în iconografie
proorocii, mucenicii, apostolii ºi însuºi
Hristos – Dumnezeu nu sunt înfãþiºaþi
de-a valma, cu jachete ºi treniguri, în
salopete ori fracuri, având înfãþiºãri de
„meseriaºi”, „cetãþeni”, „domni” din î-
nalta societate, fiindcã, doar „nu haina
face pe om”?
Orice concesie, cât de micã,
fãcutã oamenilor, înseamnã
lepãdare ºi despãrþire de
Iisus Hristos
Dacã preotul contemporan
neo-ortodox ar pricepe cât este de vi-
tregit poporul dornic de chipuri preo-
þeºti, cât de anemicã este societatea
fãrã astfel de prezenþe, ar fi copleºit de
vina „misionarã” cã lumea nu mai cu-
noaºte chipul lui Hristos, pentru cã nu
mai poartã acest chip, toþi lepãdându-
L, în frunte cu preoþii Lui.
Preotul tuns, bãrbierit, ferchezuit, cu o-
brazul delicat, ochi ºi mâini de femeie,
deºi este (neo)preot ortodox, în adân-
cul firii, este papistaº iubitor de trup ºi
împãtimit de chipul bolnav al acestei
lumi pãtimaºe. Aceastã nouã „specie”
preoþeascã, cu chip suprarealist, este
din ce în ce mai prezentã în Bisericã ºi
tot ea va deveni, în viitor, mãsura unicã
a preoþiei, barometrul antiortodox al
clerului de mâine ºi al creºtinilor de
rând.
Nu existã motive ortodoxe ºi nici roade
ortodoxe ca preotul sã poarte þinutã ci-
vilã, în locul cunoscutei reverende, ci
dimpotrivã, teamã ºi laºitate faþã de cei
din jur, puþinãtate de suflet atunci
când este prigonitã Biserica ºi slujitorii
ei sau ºi în cel mai rãu caz va lepãda re-
verenda pentru a sãvârºi, fãrã a fi recu-
noscut, fapte nedemne de treapta preo-
þeascã.
Dacã în istoria Bisericii monahii, preo-
þii, ierarhii îndrãzneau sã cãlãtoreascã
printre pãgâni netravestindu-se , ba
dimpotrivã mãrturisind cu propria
înfãþiºare cã sunt creºtini ºi slujesc lui
Iisus Hristos, nesocotind ºi cãlcând
chiar edictele date de regi ºi împãraþi,
astãzi se impune, cu atât mai mult, ca
preoþii ºi monahii sã nu ezite a-ºi arãta
lumii identitatea lor, sã nu se ruºineze
ori sã se înfricoºeze de ironiile ºi dis-
preþul celor din jur pentru cã sunt bãr-
boºi, pletoºi ºi îmbrãcaþi în sutanã. Nu
au voie sã uite cã o concesie cât de micã
ºi neînsemnatã fãcutã oamenilor, din
fricã ori slãbiciune, înseamnã lepãdare
ºi despãrþire de Hristos, dupã cum El
însuºi ne spune: „Cel ce se va lepãda de
Mine înaintea oamenilor ºi eu mã voi
lepãda de el înaintea Tatãlui Meu, care
este în ceruri”.
Preoþii cu limbaj moale ºi dulceag, par-
fumaþi ºi sclivisiþi, arborând zâmbete ºi
purtãri de majorete, adevãraþi euro-
preoþi ai secolului XXI sunt principalii
responsabili pentru liberalizarea mo-
ralei (neo)ortodoxe în popor, de abate-
rile de la rânduielile creºtineºti, de toa-
te înnoirile apostate, strecurate în Bi-
sericã, prin euro-ortodoxia atât de con-
cesivã drepturilor omului de a vieþui
fãrã/ împotriva lui Iisus Hristos, însã
foarte restrictivã drepturilor lui Hris-
tos de a guverna peste/ între oameni.
(Material preluat din Revista
Glasul monahilor.
NOTÃ: Titlul, subtitlurile aparþin re-
dacþiei)

FILE DE ISTORIE, CHIPURI DE MARTIRI
Luca Cãlvãrãsan, un martir pentru Hristos
S
-a nãscut la 21 iunie 1925 în comuna Ruºi, jud. Sibiu.
Fiul lui Ioan ºi Paraschiva Cãlvãrãsan, de profesie a -
gricultori, creºtini ortodocºi. Este al patrulea din cei
trei bãieþi ºi patru fete. Tatãl sãu era cantor (cântãreþ) la bise -
ricã. Avea sã poarte numele unuia dintre cei doi unchi, fraþi ai
tatãlui, ambii morþi în rãzboi, Luca pe frontul din Italia, iar
Nico lae pe cel din Galiþia. Tatãl, dupã ce fusese emigrant în A -
merica pe vremea imperiului Austro-Ungar, a fost mobilizat ºi
el odatã cu cei doi fraþi ºi dus pe frontul rusesc. Au venit pe lu -
me fiii ºi fiicele sale, prin care ºi-a mai atenuat golul din suflet.
Lor le povestea cum a fost în America ºi apoi cum a fost martor
la scenele înfiorãtoare din revoluþia bolºevicã, temându-se cã
oricând armatele bolºevice ar putea sã invadeze þara noastrã.
Teama extinderii rãului se reflecta ºi în cuvintele mamei care
mereu le zicea: „Sã vã rugaþi la Maica Domnului sã ne apere sã
nu vinã ºi peste noi bolºevicii din Rusia” (Istoria în lacrimi.
Episodul Târgºor ºi altele, vol. 1, 1998, Sibiu).
Destinul fraþilor a fost sã devinã „Fraþi de Cruce”. Mama
lor le-a turnat credinþa în suflet ºi i-a învãþat iubirea de oa -
meni, de þarã ºi de neam. Au aderat nu peste mult timp la „Miº-
ca rea Anticomunistã de Renaºtere a Românilor”. Luca a urmat
ºcoala primarã în satul natal, cursurile secundare la Braºov, la
„Liceul Industrial Experimental Astra” din cadrul uzinei cu
acelaºi nume. Liceul funcþiona cu concursul Ministrului Educa -
þiei ºi Culturii, fondat de cãtre profesorul universitar Nicolae
Mãrgineanu de la Universitatea din Cluj, refugiatã la Sibiu.
Fiecare zi începea ºi se termina cu rugãciunile „Tatãl nos-
tru” ºi „Cu noi este Dumnezeu”. În vara lui 1944, odatã cu
bombardarea uzinei „Astra”, a fost bombardatã ºi ºcoala, sãli -
le de curs ºi atelierele. Acest liceu a fost desfiinþat în 1948 de
cãtre regimul comunist ºi toþi elevii de la „liceul occidental ºi
de tip fascist” au fost nevoiþi sã-ºi continue studiile la alte
ºcoli.
Luca a fost încorporat în armatã. Fiind un elev întârziat din
cauza stãrii precare materiale a familiei, i s-a încheiat situaþia
ºcolarã mai târziu, prin prezentare la examene, inclusiv la ba -
ca laureat. Prof. Nicolae Mãrgineanu a fãcut parte din lotul de
intelectuali condamnaþi politic în octombrie 1948, pentru fap -
tul cã au reacþionat în mod organizat împotriva guvernului co -
munist.
Imediat dupã 23 august 1944, Luca Cãlvãrãsan alãturi de
alþi colegi, printre care Gheorghe ªovãialã, Vlad Haralambie,
A lexandru Popescu º.a., au aderat la organizaþia Frãþia de Cru -
ce anticomunistã. În fruntea grupului Frãþia de Cruce din Bra -
ºov se aflau studenþii de la Academia Comercialã Petru Ara-
pu ºi Alexandru Munteanu (ajuns preot ulterior).
În vara lui 1948 s-au fãcut arestãri masive ºi toþi cei men-
þionaþi au fost arestaþi, anchetaþi ºi duºi la închisoare. În 23
feb. 1949 a avut loc procesul în care toþi cei 37 au fost condam -
naþi. Luca a fost arestat la Batalionul 6 Vânãtori de munte din
Aiud ºi mutat la Câmpeni, în 14 iulie 1948. A fost depus la
arestul Batalionului de unde a fost dus sub escortã dupã ºase
zile, la Turda. Aici mãrturiseºte starea lui de la începutul cal -
varului, când credinþa începea sã lucreze deja în suflet: „În
singurãtatea celulei trãiam cutremurarea sufletului. Eram
într-o cumplitã neliniºte. Cãpãtasem tãrie rugându-mã. Aº-
teptam cu gând smerit orice dezlegare. Nu-mi era fricã de
moarte. Nici raþia de pâine nu le-am solicitat-o acestor vrãj-
maºi. M-am îndestulat cu apa de la ciºmea pe care o beam
Pagina 11
Nr. 5 (35)
Anul mântuirii 2010
Fabian SEICHE
când eram scos
la program în
curte câteva mi-
nu te. Am slãbit
fiziceºte ºi
m-am întãrit su-
fleteºte” (vol. 2,
op.cit.).
De aici a fost
trecut la Sigu ran-
þã ºi þinut o sãp-
tã mânã într-o
„celulã neagrã”,
apoi dus cu tre-
nul la Braºov de
cãtre a gentul Dumi traºcu, venit de la Siguranþa din Braºov. A
fost predat ªefului Siguranþei, Calousek, un fost contabil de
origine evreu ceh. A fost anchetat de comisarul Ionescu,
rãmas de pe vremea lui Antonescu. În acea vreme se bãtea
cumplit la Siguranþa din Braºov, unde anchetatul era pus pe
ranga de fier ºi bãtut la tãlpi pânã la pierderea cunoºtinþei. În
cazul lui nu s-a a juns la torturi fizice, ci numai la cele morale
ºi la trucarea datelor. Ancheta a stabilit cã respectivul a fãcut
parte din ,,Frãþia de Cruce” Braºov, fiind ºeful Unitãþii D, din
cadrul liceului de la ,,Astra”. Dupã doi ani, s-a reluat ancheta
la Securitatea din Constanþa cu metode foarte dure de bãtaie
ºi torturi, în decem brie 1950 ºi martie 1951.
Tot la Braºov, în iulie 1948 cunoaºte pe pãrintele Arsenie
Boca de la Sâmbãta. Un gardian îi spune: „Vezi cã þi se va a-
duce acum ceva de mâncare, vine cãlugãrul Arsenie Boca,
cel de la Sâmbãta, e ºi el aici, are voie sã stea pe terasã, dar
aici nu mai face minuni! Nu ºtiu ce interpretare sã dau vor-
belor spuse de gardian. Într-adevãr nu peste mult timp, apare
pãrintele Arsenie îmbrãcat în þinuta de cãlugãr ºi îmi aºeazã
pe suportul ferestrei un castron emailat luat dintr-un sufertaº
în care îmi pune dintr-un vas mai mare câteva linguri de cior-
bã de fasole verde. Îmi lasã ºi câteva bucãþi mici de mãmãligã,
ºi o lingurã de lemn. Mi-a zis: „Ia fiule ºi mãnâncã! Voi veni
sã iau castronul ºi lingura”... Mâncarea servitã de pãrintele
Arsenie pãrea binecuvântatã, mi se pãrea ca o cinã de tainã.
Era gustoasã ºi extrem de puþinã. Am aflat mai târziu cã femei
credincioase din Schei împreunã cu altele din Braºov, veneau
la poartã ºi aduceau aceastã mâncare pe care pãrintele Arse-
nie o împãrþea prin rotaþie, când unor arestaþi când altora,
dupã cum i se permitea, întrucât arestaþii trãiau numai din a-
ceasta ºi raþia de pâine, un sfert de kilogram… Iatã cã în cu-
rând a revenit pãrintele Arsenie dupã castron ºi lingura de
lemn. N-am îndrãznit sã-l abordez din cauza gardianului, dar
prezenþa lui mi-a fãcut bine pe plan sufletesc. Avea voie sã
meargã cu mâncarea ºi la cei din beci.
Luca a fost condamnat la 3 ani închisoare corecþionalã,
pedeapsã executatã la Penitenciarul Central Braºov, apoi la
Târgºor, centru de reeducare comunistã pentru elevi, unde a
refuzat-o. Mai înainte de Târgºor, în vara anului 1949 (31 iul. -
11 aug. 1949) a cunoscut temniþa Jilava, unde gardienii cu bâ-
te i-au primit pe cei din Braºov cu lovituri, strigându-le ame-
ninþãtor de la intrarea în Fortul 13: ,,Aici e Jilava, mãi bandi-
þilor!”. S-a trecut pe sub ploaia de ciomege. Se inaugurase
,,ºcoala gardienilor bãtãuºi”, sub comanda lui Maromet.
 Pagina 12
Nr. 5 (35)
Anul mântuirii 2010
În 31 octombrie 1950, cu duba unui tren, a fost dus la Ca-
nalul Dunãre - Marea Neagrã, în cadrul lotului de elevi (pânã
în iulie 1953). La Colonia Peninsula s-au format douã brigãzi
de elevi, sub conducerea lui Neagu ºi Onofrei, doi deþinuþi mai
în vârstã, elemente teroriste care executau ordinele ofiþerului
politic Chirion ºi ale comandantului Georgescu, autorul mai
multor asasinate de la Canalul Morþii. Aici deþinuþii au fost su -
puºi terorii la barãcile studenþilor ,,reeducaþi la Piteºti”, 13 ºi
14, unde în vara lui 1951 a fost repartizat spre a fi ,,reeducat”.
Epuizat fiziceºte, în septembrie 1951, dupã expirarea condam -
nãrii de trei ani, este transferat la colonia de exterminare
Capul Midia. I se dã o nouã pedeapsã („administrativã”)
dupã care este eliberat la începutul lui 1953. Perioada 1953-
1956 a fost timpul dintre cele douã arestãri. A stat la Sibiu un
an domiciliu obligatoriu. Este liber numai teoretic, deoarece i
se fixeazã domiciliu obligatoriu la Sibiu, unde o regãseºte pe
mama sa, orbitã de plâns, pe fratele Nicolae ºi surorile Ana ºi
Elena. În 1954 reuºeºte cu mari dificultãþi sã se stabileascã la
Braºov, oraºul tinereþii sale. Murise în iunie 1953 mama sa.
Tatãl sãu, înmormântat în satul natal, murise în 17 iulie 1948,
la trei zile dupã arestarea fiului sãu Luca. Stabilit la Braºov în
oct. 1954, se angajeazã la uzina de autocamioane „Steagul Ro -
ºu” în secþia sculãrie, încadrat ca ajustor de precizie. Printr-o
probã de lucru a fãcut dovada capacitãþii profesionale de fost
elev al liceului de la ,,Astra”.
În acest timp este supravegheat de aproape de securitate,
iar în noaptea de 15-16 noiembrie 1956 este arestat din nou
de cãtre un comando de securiºti înarmaþi cu pistoale au toma -
te, trimiºi de colonelul Gheorghe Crãciun, ºeful vestit al se -
cu ritãþii de aici. A urmat o anchetã lungã de 7 luni în care a su -
ferit chinuri ºi bãtãi, învinuit cã a dus activitate contra regimu -
lui comunist ºi cã este legionar recidivist, cã are legãturi cu im -
perialismul american prin fratele sãu aflat în exil în America.
Însuºi colonelul Crãciun s-a repezit spre a-l strânge de gât,
spu nându-i cã de mâna lui va muri ºi cã îi „va trage glonþul”.
Mai are puterea sã-i spunã: „Omoarã-mã domnule, cã dacã e
vorba de moarte sunt în stare sã mor de 30 de ori, nu o
datã! Nu mi-e fricã de moarte!”. Cãlãul va spune despre el cã
e nebun, epileptic ºi-i va da un anchetator „bun” (Interviu,
Sibiu, 14 nov.2009). „Am avut tãria de a suporta fãrã sã þip,
doar gâfâind uºor, simþindu-mi inima cum se zbate în dureri.
Cred cã dupã un timp am leºinat. Mi-au dat cu ceva pe la nas cã
mi-am revenit, dupã care mi s-au dat numai palme peste faþã,
iar Rusu mã scuipa. A urmat o lungã pauzã dupã care m-au luat
ca pe un stârv, aºezându-mã pe scaunul anchetatorului. Nu
sim þeam decât sete ºi numai cãlduri în corp. În final m-au cãl -
cat cu cizmele peste degetele picioarelor, eu fiind în papuci de
ca sã, care mi-au fost smulºi în timpul aplicaþiei. Pãrþile metali -
ce ale cizmelor lor, mi-au produs cele mai dureroase vânãtãi
în jurul degetelor. Cred cã au durat trei ore aceste chinuri
groaznice printre care am fost izbit de pereþi, de toþi pereþii…
De absolut toþi pereþii!”.
În urma terorii ºi a unei operaþii suspecte la unul din gangli -
onii de sub braþ, fãcutã într-o noapte de aprilie 1957, soldatã
cu o mare pierdere de sânge, condiþia fizicã a lui s-a deteriorat
foarte mult. Luca a primit în urma procesului din 27 iunie - 3
iulie 1957, 40 ani (20+10+10) muncã silnicã, pentru participa -
re la miºcarea de rezistenþã anticomunistã. Cele douã pedepse
de câte 10 ani, una pentru deþinere de cãrþi interzise, una pen-
tru participare la „Complotul ªaremet”, urmau sã se conto -
peascã în cea mai mare, spre a fi executatã. Stanislav ªare-
met a fost condamnat la 25 ani, acuzat cã a pus la cale un plan
de stopare a trenurilor sovietice care treceau spre Ungaria cu
soldaþii mongoloizi ºi cu armament spre a sufoca revoluþia
maghiarã anticomunistã.
De la Sibiu a fost dus la Aiud (iulie 1957), pus în lanþuri. Trece
pe la Uranus (ianuarie 1959) unde, singur în celulã, fãcea e-
cuaþii de gradul I, subiecte de geografie º.a., dar mai ales rugã-
ciune. Anchilozat la Jilava în martie 1959, a fost dus din nou
la Aiud în urma unui tratament cu injectare de glucosalin, în
venã. Se întâlneºte din nou cu col. Gh. Crãciun, care l-a
repartizat la „camera de nebuni” din Secþia 5. Aici a locuit dar
fãrã a fi nebun, mai bine de un an: iulie 1962 - mai 1964 în ca-
merele 347 ºi 354.
La 31 iulie 1964 a fost eliberat, dupã 13 ani de detenþie. Cea
mai impresionantã revedere a fost cea din Canada, aprilie
1988, cu fratele Ioan, dupã 43 de ani.
Mai ales dupã revolta de la Braºov din 15 nov. 1987, tele-
fo nul lui Luca Cãlvãrãsan a fost permanent ascultat. Era me-
reu supravegheat acasã ºi la serviciu, acostat pe stradã ºi în-
trebat de preocupãrile fratelui Ioan aflat în exil. Mutat în 1971
la Sibiu, se cãsãtoreºte aici, fãcând serviciul la „Institutul de
Meteorologie ºi Hidrologie Bucureºti”, colectivul Sibiu, în
funcþia de tehnician principal. În 14 ianuarie 1986 trãieºte du-
rerea morþii soþiei sale Silvia cu care s-a cãsãtorit în 1975, a-
vând sã se recãsãtoreascã în 1990 cu actuala soþie Olimpia.
La Aiud învaþã de la preotul Pancu, deþinut, Epistola lui
Iacov pe care o reþine în întregime. Aici a stat cam o lunã în
celulã cu pãr. Stãniloae, Benedict Ghiuº, Roman Braga ºi
alþii, din Rugul Aprins. Pãrintele Stãniloae a fost impresionat
de cunoºtinþele tânãrului Luca ºi i-a recomandat sã se facã
preot. Despre cei de la Teologie, pãrintele i-a spus dezgustat:
„sã vezi câte mãºti sunt acolo!”.
„Eram convinºi cã tineretul þãrii este neamul, cã el este
viitorul neamului, ºi astfel am riscat, ºtiind cã valorile naþiunii
trebuiesc apãrate, neamul fiind constituit din generaþiile celor
morþi, celor prezenþi, ºi celor ce vor veni dupã noi. Îi pomenim
aici pe toþi cei dragi cãzuþi uciºi de gloanþe, uciºi în bãtãi ºi tor-
turi, pe cei morþi de foame ºi de frig, pe toþi cei ce în urma lun-
gilor suferinþe ºi al greului calvar au murit cu numele lui Iisus
Mântuitorul, pe buze, ºi al celor ce i-a luminat, dând ei înºiºi în
primul rând, exemplul jertfei totale, cãci „Neamul românesc
n-a trãit prin milioanele de robi ce ºi-au pus gâtul în jugul
streinului ci prin Horia, prin Avram Iancu, prin Iancu Jia-
nu ca ºi prin toþi haiducii ºi vitejii noºtri, care nu s-au ple-
cat, ci au luat flinta în spate, urcând pe potecile munþilor,
stri gând cu sufletul încãrcat de durere: patria, patria, pa-
tria!...În istorie rãmân nu acei care se luptã ºi înving prin
sacrificarea liniei de viaþã a neamului, ci aceia care se
men þin pe aceastã linie”. (v. Permanenþe, oct 2006).
Despre Infernul elevilor de la Târgºor scrie: „Ce s-a scris
dupã 1990 încoace aparþine memorialisticei alcãtuite dupã u-
reche. Noi supravieþuitorii am decis cã þine de demnitatea
noastrã sã descriem episodul. La vârste tinere am fost supuºi
despodobirii, operaþie nereuºitã. Noi am presimþit cã fãrã des-
podobire e numai credinþa ºi de aceea am pãstrat-o, plãtind
pentru ea. Din ea se revãrsau lumini conservatoare prin bez-
na Reeducãrii. Numai noi putem prezenta acum, cât mai au-
tentic, vastitatea fiecãrei clipe. La Târgºor nu am ezitat a ne
ima gina Academii Codrene prin care sã pãtrundem în veac.
Ne-am propus sã ne opunem Reeducãrii, nu pentru a brava, ci
pentru a ne pãstra integritatea moralã ºi firea cea bunã. Ne aº-
teptam la unele cãderi dintre noi, ºtiind cã nu toþi se pot reþine
de la ispitirile trupului expus la foame, frig ºi chinuri. Atât la
Piteºti cât ºi la Târgºor, trebuia lichidatã cu repeziciune rezis-
tenþa moralã a celor mai temuþi adversari, a viitoarei elite in-
telectuale a þãrii, a tineretului legionar. În special, trebuia sfã-
râmatã demnitatea acestuia. Trebuia sã-i fie desfiguratã imagi-
nea cu orice preþ, pentru cã reprezenta viitorul. Era acel tine-
ret care purta în vis ºi crez o þarã ca soarele sfânt de pe cer”.

Despre Crãciunul anului 1949 ºi credinþa curatã a co -
piilor deþinuþi îºi aminteºte cu duioºie: „Cu toþii am exprimat
dorinþa sã ducem o viaþã spiritualã. Între noi s-a inaugurat o
intimitate sufleteascã. Se þineau prelegeri… Stoica Aurel era
cel care avea simþul mãsurii în toate ºi prin el am realizat ade-
vãrate momente ale prieteniei prin care ne zideam sufleteºte
unul pe altul, corectându-ne în cuvinte ºi fapte. Actualizând
creºtinismul ne aplecam pe amintiri din copilãrie în care co -
lindele de Crãciun ne-au fermecat primele clipe ale vieþii. În
trista camerã în care ne gãseam ne pregãteam sã întâmpinãm
al doilea Crãciun în temniþã. Dupã Crãciun care a fost petrecut
în colinde în toatã închisoarea, reeducarea fierbea de furie. A
fost datã cu mult înapoi ºi nu mai reuºea ceea ce ºi-s propus.
Am petrecut acest Crãciun ascultând clopotele bisericii care
era aproape iar „Moº Dumitrache” [gardianul] nu s-a supã -
rat cã în seara de Ajun i-am scãpat de sub control plecând cu
colindul. Amintesc ºi pe cei doi gardieni Dumitrache ºi Viþel
care s-au comportat deosebit de omenos cu noi. Suflete de ro -
mâni din Târgºor pe care îi pomenim mereu în rugãciunile ºi
a mintirile noastre. De-asemeni îi amintesc pe locuitorii aces-
tei localitãþi care au manifestat un bun simþ românesc privin-
du-ne cu simpatie. Femei din Târgºor au venit de Crãciun la
poarta închisorii sã ne aducã daruri.
Din iadul de la Canal mãrturiseºte:
„- Pe dr. Simionescu sau dr. Obrejan care au murit, i-am pu -
tea pune în rândul martirilor?
- Da, dupã mine da. Sã nu fiu exagerat. Nu e nici o exagerare:
au fost martiri adevãraþi. Pãi ce batjocurã a suferit ºi doctorul
Simionescu!...
Am fost foarte impresionat când m-au scos într-o dimineaþã,
dupã ce m-am dus la baraca 13-14, cã erau trimiºii lui Þurcanu.
Studenþii au format un culoar, unii pe o parte ºi unii pe alta ºi
noi trebuia sã mergem la WC. Iar unii din stânga ºi alþii din
dreap ta ziceau: „Luca banditul” ºi mã scuipau; „Luca bandi-
tul, Luca banditul, Luca banditul”. Tot în urale de astea am
mers, de la baracã la WC ºi înapoi. Nu m-au lovit, doar mã scui -
pau. Mã ºi mângâiam ºi mã întãream într-un fel cã-mi aduceam
aminte de Mântuitorul cum a fost scuipat, ºi pentru ce? Nu le-
a fãcut nimic rãu, nu aveau motive” (Interviu, 14 nov.2009).
„Dintre martirii de la Poarta Albã fostul pilot în aviaþia Ro -
mânã, Rambela, aruncat de viu ºi ars în groapa de var ne stã -
ru ie veºnic cu amintirea lui cutremurãtoare. Cel care l-a a run-
cat de viu în groapa de var este brigadierul, deþinut de drept
co mun, Stãnciugel, care a comis crima inspirat de politrucul
lagãrului.
(La Midia:) Relatez aceastã singurã întâmplare în care
ajuns gropar am luat împreunã cu cei reþinuþi pentru aceastã
corvoadã, morþii din dosul infirmeriei care se puteau observa
printre scândurile pline de murdãrie luate în acest scop de pe
la coteþele de porci ale celor din administraþie, din care erau
confecþionate coºciugele. L-am vãzut atunci pe comandantul
Liviu Borcea în faþa infirmeriei, pe când noi, „groparii”, du -
ceam sicriele sã le urcãm în camionul deschis tras în faþã. Se a -
dreseazã lui Liviu Radu, medicul deþinut ºef al infirmeriei, ºi
el un asasin, care colabora strâns cu Borcea la creºterea numã -
ru lui de morþi.
- Câþi ai Radule? îl întrebã Liviu Borcea pe Liviu Radu.
- Am opt. Cei din sicrie care se încarcã acum pentru Nãvodari!
- Slab, Radule, slab!... Tu nu te gândeºti cã am ºi eu norma pe
care trebuie s-o îndeplinesc?
- Am pentru mâine încã trei, domnule Comandant. Îi pregã -
tesc, sunt aici în infirmerie!”.
Aici l-am petrecut la groapã pe fratele de cruce Mircea Mâr-
za, mort din cauza unei sufocãri cauzate de atingerea unui ca -
blu electric situat aproape de maºina de excavat, unde a lu -
Pagina 13
Nr. 5 (35)
Anul mântuirii 2010
crat, fapt întâmplat în noaptea de 29 spre 30 Decembrie 1952.
Tot aici a murit ºi Profesorul Jean Bordeianu de la Braºov, în
luna Decembrie acelaºi an, introdus la carcerã dezbrãcat de
haine, în câteva ore ajungând într-o tuberculozã galopantã…
Oamenii de la Midia erau cadaverici cãci sufereau cumplit de
foame. Ei au mâncat ierburi, mormoloci sau ºerpi ºi câini, mã
refer la cazul lui Luizi Cristodulo, un vechi legionar farma-
cist din Ploieºti. Foamea la Midia afecta direct existenþa biolo-
gicã ducând la dezechilibru organic. Ea submina structura ce-
lularã a organismelor epuizate, împiedicând funcþionarea
normalã a satisfacerii cerinþelor primare.
În acest sector al lumii, sub arºiþa sau frigul dobrogean, o-
mul de la Midia, devenea o fosilã mai recentã a solului antic
cântat de poetul Ovidiu… Fosila de acum mai avea de parcurs
chinuri pânã a ajunge la mumificare. Midia ºi omul chinuit la
acest capãt de pãmânt vor rãmâne icoana vie a unor crime ce
nu vor putea fi uitate. Ele nu se vor prescrie ºi nu se vor ºterge
din memoria noastrã cu ajutorul cãreia ele vor trece în istoria
neamului.
De multe ori încovoiaþi ºi plini de pãmânt devenisem negri ºi
nu ne mai recunoºteam, ploua mãrunt ºi parcã trupurile nu ne
mai erau normale. Peste feþe nu se mai vedea nici un zâmbet…
Au fost cazuri la Midia când oamenii trãgeau de pe sub pã mân-
turi dãrâmate câte un mort strivit, bazin ºi genunchi, turtite
complet, calde încã de sângele amestecat cu pãmânt care nu
erau rãcite complet”.
„Dupã atâþia ani vãd toatã suferinþa de atunci ca un ci-
ment la România legionarã pe care am visat-o. Mã simt mângâ-
iat ºi nu-mi pare deloc rãu cã am contribuit în felul meu ºi cu
ce am putut. Dacã ar fi sã se mai repete tot aºa aº face. Nu sunt
fariseu, n-are rost sã vorbesc palavre. Aºa sunt…”.
A trecut la cele veºnice în 28 iulie 2010 la Sibiu, dupã o
viaþã de mucenicie blândul, modestul, discretul, caldul ºi mu-
cenicul lui Hristos, Luca Cãlvãrãsan.
Patriarhia Bulgariei spune „NU”
dialogului cu catolicii
Dupã cum se ºtie, la întrunirea de anul trecut a Comisiei
Mixte de Dialog Teologic dintre romano-catolici (papistaºi) ºi
ortodocºi în Cipru, când a început dezbaterea despre pri ma-
tul papei, Patriarhia Bulgariei, printr-o hotãrâre sinodalã a
refuzat sã participe la lucrãrile Comisiei. ªi la întrunirea de
anul acesta a Comisiei Mixte, care se desfãºoarã zilele aces-
tea (20-27 septembrie 2010 - n. red.) la Viena ºi îºi încheie
lucrãrile duminicã, 26 septembrie, Biserica Bulgariei nu a tri-
mis reprezentanþi, refuzând participarea la un dialog cu cato-
licii în condiþiile în care se desfãºoarã.
Informaþia ne-o oferã Agenþia de ªtiri Bisericeºti Rom -
fea.gr care menþioneazã: „…la întâlnire participã 20 de mem -
bri din partea „Bisericii” romano-catolice, iar cu excepþia Pa-
triarhiei Bulgariei, sunt reprezentate toate Bisericile Orto-
doxe: Patriarhia Ecumenicã, Patriarhia Alexandriei, Pa triar-
hia Antiohiei, Patriarhia Ierusalimului, Patriarhia Moscovei,
Patriarhia Serbiei, Patriarhia României, Patriarhia Georgiei,
Biserica Ciprului, Biserica Eladei, Biserica Poloniei, Biserica
Albaniei ºi Biserica Cehiei ºi Slovaciei”.
Biserica Bulgariei se opune liniei ecumeniste pe care o
traseazã multe alte Biserici Ortodoxe, care sunt reprezentate
la acest dialog de persoane cunoscute pentru învãþãturile ºi
actele lor filocatolice.
(TRADUCERE: FRÃÞIA ORTODOXÃ MISIONARÃ “SFINÞII TREI
NOI IERARHI”),
Sursa: http://thriskeftika.blogspot.com
/2010/09/blog-post_3357.html)
 Pagina 14
Nr. 5 (35)
Anul mântuirii 2010
PAPALITATEA PÃGÎNÃ ªI ANTIHRISTICÃ
I. Pãgînismul Bisericii
Romane
„ªi au schimbat adevãrul lui Dumne-
zeu întru minciunã, ºi au cinstit ºi au
slujit fãpturii mai mult decît Fãcãto-
rului, Care este binecuvîntat în veci.
Amin!” (Romani 1:25)1.
Fiind atît de înfricoºat eretic, roma-
nismul (papismul) este neapãrat ºi pã-
gîn. Cãci – lepãdînd una sau mai multe
dogme ale dreptei credinþe, lepãdîndu-
te de Dumnezeu-Adevãrul – ajungi nu -
maidecît la vechiul pãgînism, adicã la în-
ºe lãrile dintotdeauna ale Satanei.
Fiindcã el (Satana) nu are nevoie sã nãs-
co ceascã ceva nou în ce priveºte „reli -
gia”2, de vreme ce înºelãrile dintîi au
fost de ajuns pentru a sminti desãvîrºit
omenirea3. Nimic de mirare aºadar cã
papismul eretic este cu totul pãgîn, pre-
cum se va arãta prin cîteva pilde.
A fost nevoie sã despãrþim aceastã
temã în douã. Partea întîi priveºte legã-
tu rile papismului eretic cu pãgînismul
„antic”, acela al vechilor împãrãþii care
au pierit pentru totdeauna: Babilonul,
A siria, Egiptul, Helada ºi Roma. Pro po-
vãduirea Testamentului cel Vechi de
cãtre Evreii binecredincioºi (patriarhi,
prooroci ºi împãraþi, atîta cîtã a fost), în-
fricoºatele minuni dumnezeieºti ºi mai
ales lucrarea nemijlocitã a Dumnezeului
întrupat ºi a ucenicilor Sãi au nimicit i -
dolii acelora. Fiindcã, oricît ar fi de pre-
þu itã încã mitologia Elinilor, de pildã,
astãzi nimeni nu se mai închinã zeilor o -
limpieni ºi nu le mai aduce jertfe de pe
vremea împãraþilor Constantin cel Mare
ºi Teodosie. Duhul care i-a insuflat lu -
creazã însã prin cei necredincioºi. Iar
acolo unde cuvîntul adevãrului nu a pu -
tut fi semãnat nicidecum, pãgînismul cel
vechi a rãmas neschimbat: de pildã în
India, în China, în Africa. ªi încã mai
mult, smintelile asiatice ºi africane s-au
rãspîndit în lumea creºtinatã odinioarã
de Apostoli, ca urmare a apostaziei ob-
ºteºti. Biserica Romanã le ocroteºte deo -
potrivã ºi pe acestea, între care cele mai
înfricoºate eresuri sînt hinduismul, bu -
ddhismul, vrãjitoria africanã Voo-doo ºi
vrãjitoria druidã. Pentru aceasta vom
vorbi în a doua parte a cuvîntului, þi -
nînd seama însã cã despãrþirea noastrã
are doar pricini istorice, cãci pãgînismul
este unul singur, fiind insuflat de acelaºi
duh al Satanei care nici nu piere, nici nu
se schimbã, decît în mai rãu.
Florin STUPARU
A. Biserica Romanã ºi
pãgînismul lumii vechi4
Cinstirea cerului ºi a
luminãtorilor cereºti
„...[norodul ales] se va duce, ºi se va
apuca sã slujeascã altor dumnezei ºi
se va închina acelora – sau soarelui,
sau lunii sau la toatã oºtirea cereascã
– ceea ce Eu n-am poruncit” (Deutero-
nomul 17:3). „ªi Dumnezeu S-a întors,
ºi i-a dat pe ei sã slujeascã oºtirii ce-
rului, precum este scris în cartea Pro-
orocilor: «ªi aþi purtat cortul lui Mo-
loh ºi steaua dumnezeului vostru
Remfan, chipurile pe care le-aþi fãcut
ca sã vã închinaþi la ele!» (Amos 5:25-
27)” (Faptele Apostolilor 8:42, 43)5.
Simplu spus, orice pãgînism în- simbolistica ocultã de toate felurile ºi în
seamnã întîi de toate cinstirea stihiilor,
aceea papistaºã, precum putem vedea ºi
între care cele mai simþite sînt cerul ºi în aceste frumoase imagini (în stînga a-
luminãtorii cereºti mari ºi mici: soarele,
vem emblema francmasonilor de pretu-
luna ºi stelele. Cãci înrîurirea lor asupra tindeni, iar în dreapta pe aceea a unei
vieþii pãmînteºti este atît de mare, încît bazilici):
omenirea despãrþitã de Dumnezeu le-a Mai jos, avem o capiºte „Romano-
cinstit dintotdeuna ºi le cinsteºte ºi Catolicã” din Polonia. Lãsînd de-o parte
acum ca pe niºte ziditori ºi proniatori ai binecunoscuta arhitecturã S. F., pe care
lumii. Adicã necredincioºii fac întocmai
o putem admira de la Bacãu ºi pînã în
ceea ce nu a vrut Dumnezeu sã se în- Papua Noua Guinee, sã lãudãm buna
tîmple, cãci de aceea a zidit El mai întîi
credinþã a constructorilor (zidarilor,
cerul ºi firea luminii în ziua întîi ºi lu mi- masonilor), care au fãcut ce ºtiu ei mai
nãtorii abia în ziua a patra. În cele ce bine: o piramidã. ªi nu una oarecare, ci
urmeazã, sã cercetãm urmele acestei i- întocmai aceea gravatã pe bancnota de
do latrii aºa cum le pãstreazã eresul pa- un dollar.
pistaº. Coroana de raze a soarelui:
Ochiul în triunghi, semn al adevãratului
„dumnezeu” cinstit de papalitate aureola „sfinþeniei” papistaºe
Papistaºii ºi unii protestanþi (ca ºi Aceasta e o monedã din vremea îm-
mulþi ortodocºi de-ai noºtri) cred cã pãratului Constantin. Pe revers, citim in-
scripþia SOLI INVICTO COMITI – [ÎN CIN-
acest ochi ar fi al Atotvãzãtorului Dum-
STEA DUMNEZEULUI] SOARE, TOVARÃ-
nezeu ºi cã triunghiul e simbolul Sfintei
ªUL NEBIRUIT [AL ÎMPÃRATULUI CON-
Treimi. Nu este deloc aºa! De fapt, e vor-
STANTIN], zeul-soare purtînd coroana
ba de ochiul lui Horus, zeul Egiptean cu
cap de ºoim, crezut a fi zeul-cer/soare. de raze, cu o mînã ridicatã spre binecu-
Sã luãm aminte (între altele) cã ochiul vîntare ºi cu cealaltã þinînd un glob.
atotvãzãtor încadrat în triunghi este cel Iatã ºi o monedã a papei Innocenþiu al
stîng! ªi e aºa fiindcã mitologia ne spu- XII-lea, datatã 1698, cu o gravurã foarte
asemãnãtoare, reprezentîndu-l pe
ne cã pe acela ºi l-a pierdut Horus (în
„Christ” ºi inscripþionatã IPSE EST PAX
lup ta lui cu un alt zeu Egiptean, Seth),
NOSTRA – EL ESTE PACEA NOASTRÃ.
iar apoi i-a fost pus la loc de mama sa,
Coroana de raze poate fi vãzutã în
Isis. Ochiul era de asemenea un simbol
al puterii nimicitoare a soarelui (sîntem întreaga iconografie papistaºã, în forma
în Egipt!). Într-un text funerar, ochiul aureolei/nimbului/haloului. Chiar ro -
spune despre sine aºa: „Eu sînt ochiul mano-papiºtii mãrturisesc obîrºia pãgî-
atotvãzãtor al lui Horus, a cãrui ve de- nã a acestora: „Haloul sau cercul care se
crede a reprezenta un inel de luminã,
re pricinuieºte groazã.”
simbolizeazã lumina graþiei [harului]
Înþelegem aºadar cã ochiul acesta e
lui Dumnezeu. Poate fi recunoscutã în
unul din simbolurile lui Satan, „stãpîni-
artã ca fiind acelaºi lucru cu aureola,
to rul întunericului acestei lumi”. De
aceea ºi este folosit atît de mult în nimbul ºi gloria [slava]. Aureola este un

nor de luminã de formã ovalã înconju -
rînd întreaga figurã. Nimbul este un fel
de nor de luminã în jurul capului. Gloria
este o luminã pe care o rãspîndeºte tru -
pul personajului. Pãgînii înfãþiºau aces-
tea înainte de Era Creºtinã pentru a
arãta puterea [personajului]” (The Ca-
tholic Universe Bulletin, official news-
paper of the Cleveland Diocese, august
1942).
Ce e «graþia», ce e «gloria»? Nimic
altceva decît puterea mîndrã, pãgînã ºi
trupeascã. Aureola zugrãvitã pe icoane-
le ortodoxe închipuie lumina trupului
de slavã al lui Hristos-Dumnezeu (vezi
icoana Schimbãrii la Faþã, sau pe aceea a
Învierii). La fel, nimbul închipuie la noi
fie slava lui Dumnezeu (în icoanele
Mîntuitorului Hristos ca om), fie lumina
netrupeascã a sfinþeniei bine-plãcuþilor
Lui. În ce priveºte aºa-zisul „halou”,
acesta nu se aflã în iconografia creºtinã,
fiindcã nu are nici o noimã.
Roata solarã ºi „Jesus”-Helios
„[Împãratul Iosia] a nimicit caii pe
care regii lui Israil îi aºezaserã în cin-
stea soarelui înaintea intrãrii biseri-
cii Domnului, aproape de locuinþa eu -
nucului Netan-Melec cea din Parva-
rim, iar carul soarelui l-a ars” (4 Îm-
pãraþi 23:11).
În dreapta, avem o monedã romanã
din veacul al treilea, pe al cãrei revers se
vede Helios-Apollo (zeul greco-roman al
soarelui), într-un car de luptã tras de pa-
tru cai. Este aºa numitul „Sol in Quadri -
ga”, iar inscripþia îl numeºte SOLI INVIC-
TO [SOARELE NEBIRUIT]. Poartã o co -
roanã de foc, la fel ca a împãratului de
pe faþa monedei, cãci coroana e ºi ea un
sim bol solar. Alãturi, e un mozaic foarte
asemãnãtor, pãstrat la Vatican. Îl înfãþi -
ºeazã pe „Christ” ca zeul-soare Helios,
înãlþîndu-se în carul sãu de luptã tras de
patru cai (din care se mai pãstreazã
doar doi). Mozaicul e tot din veacul al
treilea. Iatã mai jos una dintre „roþile
soarelui” (cu 16 spiþe) din templul din
Korarak (India), care este asociatã cu
ocultismul ºi astrologia. Seamãnã bine
cu roata unui car de luptã. Alãturi, avem
o fotografie a cupolei Domului Sfîntului
Petru. Bãgaþi de seamã discul solar cu 16
raze! ªi într-adevãr, lumina pãtrunde
prin deschizãtura cupolei ºi se vede ca
un rãsãrit de soare în mijlocul roþii.
Zeii astrali Baal, Ishtar,
Shamash ºi Marele lor Preot:
papa roman apostat
În fotografia din dreapta, e un altar
de bazalt dintr-un templu pãgîn din ora-
ºul Hanaanit Hatzor, în nordul Israelu -
lui. Pe una din laturile sale se aflã un
cerc în relief, cu un fel de cruce în mijloc,
ca o roatã cu patru spiþe: semnul lui
Baal, zeul Hanaanit al furtunii ºi al soa-
relui.
Alãturi, o tabletã de lut din veacul
al 9-lea înainte de Hristos, care îl înfãþi-
ºeazã pe zeul babilonian Shamash aºe-
zat la dreapta; împãratul ºi alþi doi preo-
þi sînt la stînga. În mijloc, pe altar, se aflã
un mare chip al soarelui în patru colþuri,
cu raze vãlurile între ele. În ebraicã,
„soa re” se zice „shemesh”, dintr-o rãdã-
cinã care înseamnã „a strãluci”. „She-
mesh” mai înseamnã ºi „rãsãrit”, „razã”,
dar ºi „fereastrã”. Shamash (zeul soare-
lui), Sin (zeul lunii) alcãtuiau împreunã
cu zeiþa akkadianã Ishtar (planeta Ve-
nus) o triadã astralã. Simbolul ei era o
stea cu 6, 8, sau 16 raze, cuprinsã într-un
cerc. Asta pentru cã planetele se miºcã
pe cer la intervale regulate de timp, care
pot fi simbolizate numeric. Se pare cã
aºa s-a întîmplat ºi cu Ishtar, ale cãrei
stele se puteau vedea pe pietrele de ho-
tar babiloniene. Cele mai vechi re pre-
zentãri ale stelei zeiþei Ishtar-Venus sînt
din anul 3000 înainte de Hristos, la U-
ruk6, cetate Sumerianã însemnatã din
sudul Iraq-ului de azi. O tabletã de lut
gã sitã acolo o numeºte „steaua Inanna”.
Inanna este Venus, numitã mai tîrziu
„Ishtar”, iar tableta de la Uruk aratã cine
este prin simbolul stelei în opt colþuri.
ªtiind acestea, sã bãgãm de seamã cã
roata soarelui (simbol al lui Baal/ Sha-
mash) ºi steaua cu opt sau mai multe ra-
ze a zeiþei Ishtar (vezi mai sus) pot fi gã-
site pretutindeni la Vatican. Întîi de toa-
te, sã ne uitãm la broderia veºmintelor
papei, fiindcã în jurul acestuia se învîrte
toatã lucrarea Bisericii Romane (ºi pe
bunã dreptate, de vreme ce el e „Marele
Preot”, „Zeul” ºi „Împãratul”): Iatã-l deci
pe Ioan Paul al II-lea purtînd acel „e-
pitrahil” numit stola, cu simbolurile lui
Baal/Shamash în înteriorul stelei cu opt
colþuri a lui Ishtar (precum se vede în
detaliul din dreapta-sus). Papa Benedict
al XVI-lea are ºi el o stola cu acelaºi în-
semn întîlnit în basorelief.
Mai jos, sã privim cu luare aminte
mîna dreaptã a împãratului Ashur-nasir-
pal al II-lea, de pe cunoscuta stelã de la
British Museum: la încheieturã, poartã
semnul rãsãritului de soare. Acelaºi
semn poate fi vãzut ºi pe mîneca papei
Ioan al XXIII-lea ca „Pontifex Maximus”:
În sfîrºit, aici îl vedem pe Ioan Paul al II-
lea purtînd în mîna stîngã satanica cru-
ce frîntã (despre care vom vorbi mai la
urma acestui cuvînt) ºi simbolul lui
Baal/ Shamash pe mitra sa în formã de
cap de peºte, dar bãgãm de seamã ºi una
din cele ºase mici cruci negre de pe ceea
ce se cheamã pallium. Dacã privim cu
lua re aminte fotografiile de mai jos –
Pagina 15
Nr. 5 (35)
Anul mântuirii 2010
care îl înfãþiºeazã pe împãratul
Shamshi-Adad al V-lea, pe o stelã
asirianã de pe la anul 8oo înainte de
Hristos, ºi iarãºi pe papa Ioan Paul al II-
lea – vedem cã amîndoi au la gît un fel
de cruce, care în vechime arãta cinstirea
soarelui. Sem nul acesta poate fi întîlnit
pe toate pallium-urile („cravatele”)
episcopilor ro mani. (Crucea aceasta o
poartã ºi ordinul masonic al Ioaniþilor,
sau „Maltezilor”, cum li se mai spune.)
Sã luãm aminte ºi la inelul purtat pe
mîna dreaptã de amîndoi împãraþii
pãgîni, semn al pu terii lor desãvîrºite (ºi
al „infailibilitãþii”, e de crezut).
Aceeaºi „cruce” simbolizînd rãsãritul de
soare o regãsim ºi pe baldachinul lui
Bernini din catedrala Sfîntului Petru.
Luaþi aminte la forma razelor soarelui: e
întocmai aceea a simbolului purtat de
împãraþii Asirieni.
Dupã „Marele Preot”, fireºte cã cel
mai însemnat lucru într-o capiºte papis-
tã este altarul. Sã privim încã o datã, în
fotografia de jos-stînga, tableta de lut cu
efigia zeului Shamash ºi sã o comparãm
cu diagrama altarului din partea dreap-
tã (din Ceremonial for the use of the
Catholic Churches in the United States
of America, ninth edition, 1926); ve-
dem cã acesta poartã acelaºi semn babi-
lonian al soarelui, care se gãseºte ºi pe
tapiseria de altar numitã antipendium
sau pallium altaris.
Aceasta e o monedã de 100 de lire a Va-
ticanului. Sã luãm aminte cã, înapoia
capului acelui personaj ce se vrea a fi
Hristos (fiind de fapt Antihristul cel ma-
re), e închipuit semnul lui Baal gãsit la
Hatzor:
Simbolurile pãgîne pe care le gãsim
în amãnunte, le putem vedea ºi în mare,
în însãºi arhitectura Vaticanului: Aici, a-
vem o vedere aerianã a pieþei Sfîntului
Petru. Se vede numaidecît cã cercul pie-
þei cuprinde desenul roþii ºi al stelei cu
opt raze a zeiþei Ishtar. Iar în mijlocul
cercului se aflã osia roþii: un obelisc e-
giptean, adus de la Heliopolis la Roma
de împãratul Caligula. Obeliscul este un
simbol falic, dar ºi solar. Unii zic cã „o be-
lisc” înseamnã chiar „falusul lui Baal”.
(Despre obelisc va fi vorba ºi mai jos.) În
dreapta, încã o fotografie a centrului
pieþei Sfîntului Petru. Se poate vedea cã
în jurul obeliscului, în mijlocul marii
roþi solare cu opt spiþe, mai este o micã
roatã solarã cu patru spiþe, acelaºi sim -
bol gãsit pe piatra de altar din templul
lui Baal de la Hatzor!
Obeliscul ºi piramida:
Vaticanul egiptean
„Sã nu-þi ridici stîlpi idoleºti [mats-
tsebah], care sînt urîþi de Domnul
Dum nezeul tãu!” (Deuteronomul
 Pagina 16
Nr. 5 (35)
Anul mântuirii 2010
16:22)
Obeliscul a fost un obiect al credin-
þei pãgîne din vechime. Istoricul Diodo -
rus pomeneºte de un obelisc cu înãlþi -
mea de vreo 40 de metri, înãlþat de îm-
pãrãteasa Semiramis în Babilon. Obelis-
cu rile au avut o mare rãspîndire în cre-
dinþa egipteanã. Multe au rãmas în
Egipt, dar unele au fost mutate în marile
capitale masonice: cele mai mari în Cen-
tral Park (la New York), la Londra, în
Place de la Concorde din Paris ºi în Piaþa
Sfîntului Petru din Roma.
Dintru început, obeliscul a fost le-
gat de cinstirea soarelui. Pãgînii cre-
deau cã obeliscul avea de asemenea o
însemnãtate sexualã. Judecînd ei cã prin
împreunarea trupeascã se nãºtea viaþã,
mãdularul bãrbãtesc era socotit, alãturi
de soare, un simbol al vieþii. Asta însem -
na obeliscul. (Cuvîntul „chipuri” din Bi-
blie este tãlmãcit din cîteva cuvinte e-
brai ce. Unul dintre ele, „matzebah”,
înseamnã „chipuri în picioare”, înãlþate;
adicã obeliscuri. Altul este „hamma -
nim”, care înseamnã „chipuri ale soare-
lui”, adicã tot obeliscuri.) Simbolul
obeliscului era sã fie aºezat în sus, adicã
spre a þinti ºi a arãta cãtre soarele ce se
înalþã. De aceea obeliscul era pus în faþa
templului pãgîn. Un obelisc era aºezat la
intrarea templului lui Tum ºi altul înain-
tea templului lui Hathor, zeul cu cap de
ºoim al Egiptului.
Cucerind Egiptul, Romanii au îm -
brãþiºat ºi credinþa egipteanã a „mistere-
lor” ºi au adus de acolo numeroase obe-
liscuri. Astfel, acel diavol îmbrãcat în
piele numit „Caligula”, împãrat între 37-
41 dupã Hristos, are un obelisc la Vati -
can, adus din cetatea Heliopolisului în
piaþa de azi a catedralei Sfîntului Petru.
Iar „Heliopolis” („Oraºul soarelui”) este
numele grecesc al lui „Bethshemesh”,
care a fost centrul egiptean al credinþei
în zeul Soare din vechime. În Vechiul
Testament, aceste obeliscuri ale tem-
plelor soarelui din Egipt sînt pomenite
drept „chipuri ale lui Bethshemesh” (Ie -
remia 43:13). Obeliscul, de granit roºu,
are aproape 30 de metri înãlþime ºi
cîntãreºte 320 de tone (cîtã ostenealã
sã-l muþi ºi sã-l ridici la loc!). A fost mu -
tat pe locul actual în 1586, de papa Six-
tus V, care a osîndit la moarte pe oricine
l-ar dãrîma7.
Dar obeliscul cel mai mare se aflã
în piaþa Sfîntului Ioan. A fost fãcut în
vremea Faraonului Thutmoses al III-lea
ºi a stat în templul lui Amon din Theba
(Karnak). Apoi, a fost adus la Roma de
împãratul Constantin (317-361) ºi aºe-
zat în Circus Maximus. În 1587, papa
Sixtus al V-lea a dezgropat obeliscul –
care cãzuse, se rupsese ºi fusese uitat de
mult – l-a reparat ºi l-a aºezat unde se
aflã ºi astãzi. E destul de însemnat sã zi-
cem cã piatra aceasta poate sã fi fost vã-
zutã de Moisi în Egipt. Acum, obeliscul,
gîndit pentru a-l cinsti pe zeul-soare, stã
lîngã ceea ce papistaºii zic a fi „mama tu-
turor Bisericilor”, Scaunul episcopului
Romei, ceea ce ne aduce în minte locul
de la Apocalipsa 17:5 despre Biserica
cea apostatã. (Loc pe care îl vom desluºi
în altã parte, cu ajutorul tîlcuirii Sfîntu-
lui Andrei al Neochesariei). În faþa stîl-
pu lui solar, se þin ºi messe. Mai avem în-
do ieli pentru ce a fost primit acest sim-
bol pãgîn în Biserica Romanã? Pentru
nici o altã pricinã decît aceea cã papista-
ºii sînt nu mai puþin pãgîni ºi antihriºti
decît blestemaþii de Dumnezeu Egip-
teni8.
Deci, în Piaþa Sfîntului Petru, gãsim
simbolul lui Baal înconjurat de simbolul
lui Ishtar, iar în mijloc obeliscul egip-
tean, toate însemne ale pãgînei cinstiri a
soarelui. În cetatea „creºtinã” a Romei
se aflã multe obeliscuri, dar ºi piramide.
În pozã, e piramida lui Caius Cestius, în
care se aflã mormîntul unui magistrat
Roman. Avînd acestea în minte, sã ve-
dem imaginile solare ºi lunare nemijlo-
cit legate de nelegiuita messã papistaºã.
Discul solar, model al „hostiei”
„ªi mi-a zis Domnul: Vezi, fiul omului?
Întoarce-te ºi vei vedea încã ºi mai
mari urîciuni! Apoi, m-a dus în curtea
cea dinãuntru a bisericii Domnului ºi
iatã la uºa bisericii Domnului, între
prid vor ºi jertfelnic, stãteau vreo do-
uãzeci ºi cinci de oameni cu spatele
spre biserica Domnului ºi cu feþele
spre Rãsãrit ºi se închinau spre rãsãrit
la soare” (Iezechil 8:15, 16).
Cel mai „sacru” obiect de recuzitã al
farsei papiste e hostia, aºa-zisul „Trup al
lui Christ”. Aici, vedem simbolul obiºnu-
it al hostiei, simbol adoptat de Iezuiþi ca
emblemã a lor. Inscripþia IHS e socotitã
o abreviere a formulei latine „Iesus Ho-
mi num Salvator” („Isus Mîntuitorul o-
me nirii”); deºi, chiar dupã papistaºi, în-
semneazã de fapt primele trei litere ale
numelui „HRISTOS”, care se scrie în gre-
ceºte „iota-eta-sigma-omicron-upsilon-
sigma”. Totuºi, pãgînii ar vedea numai-
de cît cã e acelaºi disc solar pus în legãtu-
rã cu numeroºi zei egipteni, printre care
Isis, Horus ºi Seb. În mitologia egiptea-
nã, Seb (Geb) a fost tatãl zeiþei Isis (A-
set), mama fiului divin Horus (Harpo-
cra tes). Horus este adeseori înfãþiºat în
templele egiptene printr-un disc solar
înaripat, însemnînd rãsãritul soarelui.
Numaidecît ne vom încredinþa de
aceasta.
Hostia mare, preoþeascã, se þine în
ceea ce se numeºte ostensorium. Iatã
un medalion de la pavilionul Vaticanu-
lui la World Expo 1988, înfãþiºînd un a-
semenea obiect. Alãturi, semnul lui
Baal/Shamash; asemãnarea este vãditã.
Dar sã privim ºi alte imagini: Pe stela de
la Ur-Nammu (dreapta-sus), vedem raze-
le soarelui cuprinse de cornul lunii în
creºtere. Simbolul acesta pãgîn poate fi
întîlnit ºi în Siria ºi India. La mijloc, e
zeiþa Isis, alãptîndu-l pe micuþul Horus.
În treacãt fie zis, acesta e modelul acelor
cumplit de neruºinate ºi de hulitoare
„Madonne” cu prunci. Iar dacã ne gîn-
dim cã Faraonul se credea a fi încarna-
rea lui Horus, pricepem de unde ºi de
cãtre cine s-a „inspirat” Pius al X-lea cînd
a zis: „Papa nu este doar reprezentantul
lui Jesus Christ, dar este însuºi Jesus
Christ ascuns sub înveliºul cãrnii...”
Pentru aceasta vom vorbi însã la urmã,
acum sã ne întoarcem la simbolismul so-
lar al hostiei. Iatã aºadar soarele rãsã-
rind dintre coarnele boului Apis pe care
le poartã Isis (!). Alãturi, e chiar cornu-
tul cu pricina, modelul viþelului de la
Ieºirea 32. Dacã ne uitãm bine, putem
desluºi cã pe frunte are „lipit” un cap de
ºarpe (cobrã) gata sã sarã.
Ostensoriul papistaº închipuie în-
tocmai soarele, cuprinzînd suportul de
forma lunii, pe care se pune hostia. A-
cest suport se ºi cheamã „lunetã” sau
„lu na”. (Am gãsit undeva un ostensoriu
împodobit ºi cu steluþa în cinci colþuri,
sim bol al Luceafãrului, semnul lui... Lu-
cifer!”) ªi iatã-l pe papa Ioan Paul al II-
lea þinînd în mîini ostensoriul. Acesta e
folosit pentru a purta acel „biscuit” ro-
tund numit hostie, mincinoasa pîine eu-
haristicã. Atunci cînd papa ridicã osten -
so riul, toþi credincioºii îngenuncheazã
în faþa..., a ce? În faþa simbolului soare-
lui9! Biserica Romanã mãrturiseºte ea
însãºi cã ostensoriul înfãþiºeazã un rã-
sãrit de soare: „În perioada baroq-ului,
ostensoriul a luat forma unui rãsãrit de
soare, cu o deschizãturã circularã încon-
juratã de raze” (The Dictionary of the
Liturgy, by Rev. Jovian P. Lang). De fapt,
dupã Enciclopedia Catolicã din 1913,
„cea mai potrivitã formã a ostensoriu-
lui este aceea a unui soare care îºi îm-
prãºtie razele în toate pãrþile”.
Acum. sã luãm aminte la literele
SFS de pe acest ostensorium: fiecare
din ele însemneazã (în gematrie, magia
cu numere) cifra 6 din misterele pãgîne,
încît se citeºte de cãtre pãgîni 666! Nu-
mãrul 666 este de asemenea legat de
ceea ce se numeºte „pãtratul magic al
soa relui”. Cãci litera F, litera ebraicã Vau
(V), are valoarea 6; litera F are aceeaºi
valoare ºi în alfabetul latin, iar semnul
grecesc DIGAMMA aratã ca un F ºi are va-
loarea 6. Iar litera S, echivalentul gre-

cesc al lui Vau este litera STAU, care ara-
tã asemenea unui S, ºi are tot valoarea 6.
Apoi, sã ne gîndim cã „Inima Sacrã” în
flãcãri pe care o vedem chiar dedesub-
tul semnului SFS, pe un mic scut, este de
fapt un simbol al lui Baal/Tammuz! (Sã
pomenim cã ºi sãlbaticii Mayaºi smul -
geau inima jertfelor omeneºti pe care le
închinau soarelui ºi o ardeau în cinstea
astrului zilei.)
În catedrala din Toledo se aflã un
ostensoriu uriaº, fãcut din aur ºi argint
masiv ºi înalt de 2,5 metri. Este împodo -
bit cu 260 de statuete. Un alt mare os-
tensoriu a fost fãcut mai de curînd la
Chicago. Acesta înfãþiºeazã Arca Legã-
mîntului cu cei doi Heruvimi de fiecare
parte ºi pe „Mary”, ca femeia de la Apo -
calipsa 12, purtînd pe piept simbolul
rãsãritului de soare; poate cuprinde o
hostie de treizeci de centimetri în di a-
metru, cît aceea pe care o ridicã papa în
poza alãturatã.
Dar, lãsînd la o parte suportul în care e
prinsã, hostia papistaºilor are ea însãºi
forma rãsãritului de soare. Acest simbol
al soarelui, dupã „consacrare”, e numit
de ei „Trupul lui Christos” ºi e „adorat”
în genunchi de credincioºi. Vedem cã a-
ceastã hostie e la fel cu simbolul lui Baal
din Hatzor: o cruce într-un cerc.
Simbolismul solar al hostiei este
vãdit dacã ne uitãm la fotografiile de
jos. La stînga, avem un stîlp de închinare
Hanaanit („matstsebah”10), gãsit tot la
Hatzor, arãtînd douã braþe ridicate în
ru gãciune cãtre discul solar, încadrat de
coarnele lunii. La mijloc, avem coperta
publicaþiei Envoy Magazine, înfãþiºînd
hostia înãlþatã la fel cãtre soare, pe fun-
dalul cerului cu nori. Iatã-l ºi pe Ioan
Paul al II-lea în vremea sãvîrºirii messei,
ridicînd o hostie mare pentru a fi „ado -
ratã”.
Cupa solarã –
paharul fãrãdelegii papistaºe
În imaginile de mai jos, avem douã
cupe (ciboria), în care se þin hostiile:
una cu mînerul de forma crucii asiriene
ºi alta cu mîner de forma crucii babilo -
niene înscrise în cerc, vechile simboluri
ale lui Shamash ºi Baal. A treia foto gra-
fie înfãþiºeazã reversul medaliei ce co -
memoreazã Congresul Euharistic (!) þi -
nut la Chicago în 1926. Vedem bine cã
hostia aflatã deasupra cupei aratã ca un
soare rãsãrind.
Reliefurile de mai jos închipuie aceeaºi
cupã din care iese hostia: se vede limpe-
de cã „Trupul lui Christos” cel închinat
de cei doi prea-trupeºti „îngeri” (femini -
ni!) este de fapt soarele!
Idolii ciopliþi ai papalitãþii
„Sã nu-þi faci chip cioplit ºi nici un fel
de asemãnare a nici unui lucru [...]!
Sã nu te închini lor, nici sã le slu-
jeºti!” (Ieºirea 20:4, 5) „Sã nu vã faceþi
idoli, nici chipuri cioplite! Nici stîlpi
sã nu vã ridicaþi, nici pietre cu chi -
puri cioplite cu dalta sã nu vã aºezaþi
în pãmîntul vostru, ca sã vã închinaþi
la ele, cãci Eu sînt Domnul Dumne-
zeul vostru!” (Levitic 26:1)
E ºtiut de oricine cã papalitatea pã-
gî nã Îl înfãþiºeazã pe Mîntuitorul Hris-
tos, pe Maica Sa, pe Sfinþii Sãi prin statui
una mai trupeascã decît alta. Toþi sãlba-
ticii iubesc sculptura, cea mai grosolanã
dintre arte, fiindcã aceasta vorbeºte
celui mai gros dintre simþuri, cel al pipã-
itului. Sculptura poate fi înþeleasã ºi de
orbi ºi de idioþi, fiindcã se simte la atin-
gere. Iatã-l de pildã pe papa cu cîtã evla-
vie atinge picioarele idolului „Jesus”, iar
în cealaltã pozã parcã vorbeºte cu pãpu-
ºa „Maria”:
Dar sã privim statueta „Mariei” din
biserica Notre Dame du Cap (Cap-de-la-
Madeleine, Quebec, Canada), încorona-
tã în 1904 la porunca lui Pius al X-lea, ºi
pe Ioan Paul al II-lea închinîndu-se în
faþa idolului: Ce vrem sã ºtim e de ce
poartã coroanã „Madonna”. Fiindcã este
„Împãrãteasã a Cerului ºi a pãmîntului”!
– ne lãmureºte Inefabilis Deus (Con sti-
tuþia Apostolicã Asupra Dogmei Ima-
culatei Concepþii, a lui Pius IX, din de-
cem brie 1854). Am ajuns aºadar iarãºi
la aceastã cumplitã erezie, despre care a
vorbit în amãnunt pãrintele Vladimir
Guettée. Sã adãugãm ºi noi cîteva cu vin-
te, fiind de mare trebuinþã pentru a în-
þelege deplin care sunt obîrºiile papali-
tãþii apostate:
Cinstirea „Dumnezeei-Mamã”
Mintea omeneascã înºelatã de dia-
vol ºi stricatã de patimi a nãlucit încã de-
mult mitul Zeiþei Mamã a tuturor fãptu-
ri lor ºi a neamului omenesc. Aºa au fost
Elinii, care ziceau cã oamenii au rãsãrit
din þãrînã (vãzutã ca zeiþa „Gheea”- pã-
mîntul) precum niºte buruieni ºi cã a-
ceasta i-a nãscut ºi i-a îngrijit asemenea
unei mame bune. De unde sã ºtie acei
pã gîni fãrã înþelegere cã Ziditorul a toa-
te a scos din pãmînt – zicînd doar: „Sã
dea pãmîntul din sine verdeaþã!” (Face-
rea 1:11) – toate cele ale pãmîntului de-
a dreptul crescute, iar nu din sãmînþã în-
gropatã, tocmai pentru ca oamenii sã nu
creadã cã pãmîntul rodeºte de la sine ºi
sã-l facã pe acesta zeu? ªi de unde sã ºtie
ei cã femeia naºte într-adevãr, dar bãr-
batul zãmisleºte, de vreme ce ºi femeia
însãºi „este din bãrbat”, iar omul este
prin femeie? Neºtiind acesta, bieþii de ei
au fãcut apropierea între zeiþa „Gheea”,
ce „nãºtea” de la sine (dupã ei) roadele
ei vii, ºi femeia care naºte prunci. Apoi –
Pagina 17
Nr. 5 (35)
Anul mântuirii 2010
alãturi de acea „Gheea”, marea „dumne-
zee” asemenea cu zeul cerului – acei
smintiþi Elini (pãrinþii „filosofiei” celei
neînþelepte) cinsteau nenumãrate alte
zeiþe mai mult sau mai puþin puternice
(dupã ei) ºi pe femeile muritoare preote-
se ale acelora. De fapt, îºi cinsteau pro-
priile patimi ºi întîi de toate aplecarea
spre curvie, întruchipatã de Afrodita ºi
de alte „zeiþe” pãtimaºe. Pînã ºi zeiþa în-
þelepciunii era o femeie, Atena, pe dea-
supra ºi frumoasã ºi rãzboinicã.
Apoi, în Scriptura Vechiului Testa-
ment, vedem cã apostatul neam al lui I-
srail, atunci cînd se lepãda de Dumne-
zeul sãu ºi a toatã lumea ºi se întorcea la
idoli, cinstea o anume „Împãrãteasã a
Cerului”, nume care trimitea la mai
mulþi diavoli în chip de femeie – „Ish-
tar”, „Ashtoreth” sau „Astarte” – marile
zeiþe pãgîne pe care le cinsteau neamu-
rile dimprejur. Aceasta o putem citi în
nenumãrate locuri din Sfînta Scripturã
a Vechiului Testament, din care noi
dãm mai jos doar cîteva, ca pilde ale
unei lumi stãpînite de femeie: „Tu însã
[îi zice Dumnezeu lui Ieremia] nu te
ruga pentru acest popor ºi nu înãlþa
rugãciune ºi cerere pentru dînºii, nici
nu mijloci înaintea Mea, cã nu te voi
asculta! Nu vezi tu ce fac ei prin ce tãþi-
le lui Iuda ºi pe uliþele Ierusalimului?
Copiii adunã lemne, iar pãrinþii aþîþã
focul ºi femeile frãmîntã aluatul ca sã
facã turte pentru zeiþa cerului ºi sã sã-
vîrºeascã turnãri în cinstea altor dum-
nezei, ca sã Mã rãneascã pe Mine” (Ie-
remia 7:16-18).
ªi ascultaþi cu ce obrãznicie i-au rãs-
puns Iudeii ºi muierile lor aceluiaºi pro-
oroc, care îi mustra ºi îi îngrozea în nu-
mele Domnului, zicînd ei aºa: „Cuvîntul
pe care tu l-ai grãit în numele Domnu-
lui, nu voim sã-l ascultãm de la tine; ci
vom face tot ce am fãgãduit cu gura
 Pagina 18
Nr. 5 (35)
Anul mântuirii 2010
noastrã: vom tãmîia pe zeiþa cerului ºi
vom sãvîrºi pentru ea jertfe cu tur na-
re, cum am mai fãcut ºi noi ºi pãrinþii
noºtri, împãraþii noºtri ºi mai-marii
noºtri în cetãþile lui Iuda ºi pe uliþele
Ierusalimului. Cãci atunci eram sãtui
ºi fericiþi ºi n-am vãzut nenorociri, iar
de cînd am încetat de a o mai tãmîia
pe zeiþa cerului ºi a-i sãvîrºi jertfe cu
tur nare, suferim toate lipsurile ºi pie -
rim de sabie ºi de foame.
Iar femeile au adãugat: Cînd o tãmîiam
noi pe zeiþa cerului ºi-i sãvîrºeam jert-
fe cu turnare, oare fãrã ºtirea bãrbaþi-
lor noºtri îi fãceam noi turte cu chipul
ei ºi-i sãvîrºeam jertfe cu turnare?” (la
fel 44:16:19)
Ei bine, acesta e mitul „Dumnezeei-
Mame” reînviat într-un chip negrãit de
diavolesc de pãgînii „teologi” papistaºi
care au nãscocit „dogma” zeiþei „Mado -
nna”, zãmislitã (dupã mintea lor stricatã
de patimi) fãrã de pãcatul strãmoºesc.
S-a vorbit destul în cuprinsul cãrþii des-
pre aceastã nebunie hulitoare împotriva
Mîntuitorului Hristos-Dumnezeu, zãmis-
lit ca om fãrã acel pãcat dintîi al lui A-
dam, care se dã fiecãruia prin împre una-
rea trupeascã a bãrbatului cu femeia.
Cãci tocmai aceastã zãmislire ºi naºtere
fãrã împreunare a lui Hristos-Dumnezeu
este întemeierea rãscumpãrãrii neamu -
lui omenesc din robia pãcatului. ªi de a-
ceea o ºi numim pe Maica Domnului
„Preasfîntã Nãscãtoare de Dumnezeu.”
Dar papistaºii cei atît de împãtimiþi
trupeºte vor sã o facã neapãrat zeiþã pe
aceastã „Madonnã” ºi „negreºitorii”
papi eretici pun smintita lor hulã pe hîr-
tie, spre ºtiinþa a toatã lumea. Astfel,
Pius IX (în encicla Inefabilis Deus) o
numeºte pe aceastã zeiþã „Împãrãteasã a
Cerului ºi a pãmîntului” ºi vorbeºte de
grija mîntuitoare a „Mariei”, adicã zice
cã ºi ea poate ierta pãcatele asemenea
lui Hristos (ºi aceasta, fireºte, tocmai
pentru cã s-a nãscut fãrã pãcatul strãmo -
ºesc!). La rîndul sãu, în 1954, papa Pius
XII a mãrturisit-o oficial pe „Madonna”
ca „Împãrãteasã a Cerului”. În encicla
sa, ºi acest papã zice cã mîntuirea se ca-
pãtã prin „Maria”, pentru cã doar prin
mijlocirea ei ne putem apropia de „Je-
sus”. Iar în Constituþia Dogmaticã a Bi -
sericii Romane (Lumen Gentium) a pa-
pei Paul al VI-lea (din noiembrie 1964,
paragraful 59), se zice aºa: „Imaculata
Fecioarã, pãzitã de orice vinã a pãcatu -
lui strãmoºesc, a fost luatã la încheierea
cãlãtoriei ei pãmînteºti cu trupul ºi cu
sufletul în slava Cerului ºi încoronatã de
Stãpînul ca Împãrãteasã a Universului,
ca sã fie încã mai asemãnãtoare cu Fiul
ei, Stãpînul stãpînilor ºi biruitorul pã ca-
tu lui ºi al morþii.” Ultima parte a zicerii
„ca sã fie încã mai asemãnãtoare cu Fiul
ei” poate fi zisã ºi aºa: „ca sã fie aseme-
nea cu Fiul ei”. Adicã „dumnezee”! Acest
paragraf din Lumen Gentium a fost tre-
cut ºi în Noul Catehism Catolic, la pa ra-
graful 966 11.
ªi, dacã ne uitãm bine la statuile
„Madonnei”, mari ºi mici, vedem cã a-
cestea sunt încoronate ºi împodobite în-
tocmai ca zeiþele babiloniene ºi egipte-
ne. Oricum – fie cã sunt doar niºte pã-
puºi din porþelan sau din plastic (unele
de doar cîþiva centimetri), fie lucrãri
monumentale – toate aceste chipuri
sunt la fel de „venerate” ca simboluri ale
Zeiþei, unul dintre semne fiind acela cã
poartã coroana de stele. Statuia din
dreapta-jos e încoronatã cu douãspre-
zece stele ale lui Ishtar (în opt colþuri),
încît am putea crede cã este însãºi întru-
chiparea Europei Unite. Cine ar putea fi
atunci pruncul cel gol, avînd acea minge
(bilã, ghiulea) pe braþul stîng? Sã îndrãz-
nim a crede cã însuºi copilaºul Antihrist,
în scutece?
Lectica, evantaiul ºi mitra
omului-zeu de la Roma
„Iar «neamurile» [pãgînii], vãzînd
ceea ce fãcuse Pavel, au ridicat glasul
lor în limba licaonã, zicînd: «Dumne -
zeii, asemãnîndu-se oamenilor, s-au
coborît la noi!» ªi-l numeau pe Varna-
va «Zeus», iar pe Pavel «Hermes»,
fiindcã el era purtãtorul cuvîntului”
(Faptele Apostolilor 14:11, 12)12.
Þinînd seama de cele spuse pînã
acum, sã arãtãm încã o datã cine este cu
adevãrat papa – omul fãrã de greºealã
(„infailibil”), înlocuitorul („vicarul”) lui
Dumnezeu – ºi ce este Biserica pe care o
povãþuieºte: ºi vom zice iarãºi, apãsat,
cã papa roman apostat nu este nimic
altceva decît un urmaº al împãratului-ar-
hiereu babilonian ºi al Faraonului E gip-
tului, care ºi ei se numeau pe sine „vi-
cari” ai zeilor (de fapt ai Satanei, pre-
cum ºi erau, precum este ºi orice papã e-
retic).
Mai jos, îl vedem pe împãratul Egiptean
cãrat într-o „sedia” (lecticã), acum 3000
de ani. Sã luãm aminte la marele evantai
din pene, numit flabellum, la stînga Fa-
ra onului. Mai tîrziu, acesta avea sã fie
cunoscut ca „evantaiul mistic al lui Bac-
chus”: Bãgãm de seamã (fãrã mirare) cã
papa era purtat pînã nu demult în ace-
laºi chip13: aºezat în lecticã precum
Faraon – marele preot-împãrat ºi zeu,
fiul soarelui Amon-Ra – cãrat de robi cu
pa pion ºi rãcorit de alþi robi cu evanta-
iul ritual din pene de struþ. (În dreapta,
e tabloul lui Crement al VII-lea, un papã
vestit pentru fãrãdelegile lui. Oricum,
seamãnã bine cu strãmoºul sãu Ramses,
de deasupra)14.
Faraonismul papei este învederat de sta-
tuile colosale care îl reprezintã în chip
desãvîrºit, doar cã avînd staturã zeiascã.
Dar cel dintîi lucru pe care îl bagi
de seamã la un „faraon” roman e aºa-zi-
sa „mitrã”. Aceasta e un fel de plic triun-
ghiular ascuþit, cu douã bentiþe ce atîrnã
pe spate. De unde vine „mitra” papalã?
Sã luãm aminte cum era înfãþiºat în
sculp tura mesopotamianã zeul-peºte
Dagon (socotit un fel de „mîntuitor” de
cãtre Babilonieni): Vedem cum capul
peºtelui închipuie o mitrã papalã, în vre-
me ce coada îi atîrnã pe spate.
Imaginile de mai jos aratã o asemãnare
vãditã între zeul-peºte Dagon ºi episco-
pii romani: De aceea, mulþi (protestanþi,
nu ortodocºi!) cred, ºi pe bunã dreptate,
cã papa este urmaºul marelui preot al
misterelor babiloniene ºi slujitorul zeu-
lui-peºte Dagon, pentru care poartã, ca
ºi înaintaºii lui idolatri, tichia în formã
de cap de peºte. Dagon era ºi dumnezeul
Filistenilor, precum citim în Biblie:
„Atunci, au luat Filistenii chivotul
Dom nului ºi l-au dus din Eben-Ezer la
Aºdod. Apoi, au ridicat Filistenii Chi-
votul Domnului, ºi l-au vîrît în capiº-
tea lui Dagon ºi l-au pus lîngã Dagon.
Iar a doua zi s-au sculat Aºdodenii dis-
de-dimineaþã ºi iatã Dagon zãcea cu
faþa la pãmînt înaintea Chivotului
Dom nului. ªi l-au luat ei pe Dagon ºi
l-au pus iar la locul lui. ªi s-au sculat ei
dis-de-dimineaþã în ziua urmãtoare, ºi
iatã Dagon zãcea cu faþa la pãmînt î-
naintea Chivotului Domnului; dar ca-
pul lui Dagon, ºi amîndouã picioarele
ºi mîinile lui zãceau tãiate pe prag,
fiecare deosebi, ºi rãmãsese numai
trunchiul lui. De aceea, preoþii lui Da-
gon ºi toþi cîþi vin în capiºtea lui
Dagon din Aºdod nu calcã pe pragul
lui Dagon pînã în ziua de astãzi, ci pã-
ºesc peste el. ªi a apãsat mîna Domnu-
lui asupra Aºdodenilor, ºi i-a lovit ºi i-a
pedepsit cu bube usturãtoare pe cei
din Aºdod ºi din împrejurimile lui, iar
înãuntrul þãrii s-au înmulþit ºoarecii
ºi s-a lãþit în cetate deznãdejde mare.
Vãzînd aceasta, Aºdodenii au zis: Sã

nu mai rãmînã Chivotul Dumnezeului
lui Israil la noi, cã e grea mîna Lui ºi
pentru noi, ºi pentru Dagon dum neze -
ul nostru!” (1 Împãraþi 5:1-7).
Babilon, Asiria, Egipt – locuri deo -
sebite, vremuri de glorie deosebite –
dar patrii la fel de îndrãgite ale Satanei,
bîntuite de aceiaºi diavoli. Vaticanul le
cinsteºte ºi el cu aceeaºi deopotrivã mã-
surã. Imaginile vorbesc însã mai bine
decît cuvintele; priviþi portretul îm pãra-
tu lui Asirian (dreapta) ºi pe acela al ur-
maºului sãu de la Vatican (stînga), care l-
a ºi întrecut în putere, precum aratã cele
trei coroane ale tiarei15.
(continuare în numãrul viitor)
NOTÃ: Materialul de faþã reprezintã
Cuvântul de încheiere al editorului la
cartea lui Vladimir Guette, Papalitatea
ereticã. Acest cuvânt este însoþit de nu -
meroase fotografii care din lipsã de
spaþiu nu au putut ºi reproduse în re-
vistã. Totuºi pentru cursivitate am pãs-
trat textul iniþial fãrã a opera tãieturi.
Cititorii care doresc sa vadã ºi
imaginile sunt rugaþi sã consulte cartea
mai sus menþionatã.
1 Stih pe care Teofilact îl tîlcuieşte
după cum urmează: „Aşadar, Elinii
[toţi păgînii] au schimbat adevăratele
însuşiri ale lui Dumnezeu şi dreptăţile
cuvenite lui Dumnezeu, şi le-au dat
mincinoşilor dumnezei. Deci zicerea
«au cinstit» arată că au cinstit făptu-
rile, iar zicerea «au slujit» însemnea-
ză robia prin lucrările pe care le adu-
ceau lor, căci slujirea este cinstirea
cu fapta. Vezi însă – o cititorule! – că
Pavel nu a zis doar atît, că «Elinii au
slujit făpturii», ci că «i-au slujit mai
mult decît Făcătorului», mărind vino-
văţia lor din asemănare. Dar Făcăto-
rul – zice – este binecuvîntat şi prea-
slăvit în veci, adică nu S-a păgubit cu
nimic pentru necinstea şi ocara Eli ni-
lor, fiind binecuvîntat în veci cu ade-
verire şi fără îndoială, căci aceasta
înseamnă «amin».”
2 Cuvîntul acesta însemnează de
fapt orice înşelare „pioasă” prin care
diavolul îi înşeală pe oameni de pe
vremea urmaşilor lui Cain (cei dintîi
care L-au lepădat pe Dumnezeul a
toate şi s-au pus cu voia în slujba Sa-
tanei) şi apoi, după Potop, din vre-
mea amestecării limbilor la Turnul Ba-
bilonului. De aceea zicea şi Psalmis-
tul: „Toţi dumnezeii neamurilor sunt
draci” (Psalmul 95:5).
3 De la bun început, Iudeii, neamul
ales de Dumnezeu să lumineze lu-
mea păgînă, au căzut întru păgînism
fără a fi eretici. Căci ei nu aveau ce
dogme să calce, de vreme ce Dum-
nezeu era cu ei de faţă şi în vremea
lui Moisi, şi în vremea judecătorilor şi
proorocilor, şi în aceea a împăraţilor
şi arhiereilor. Nu, ei s-au lepădat de-a
dreptul de Dumnezeul cel adevărat,
pe Care Îl cunoşteau nemijlocit, nu
prin auzul dogmelor. Şi acum Îl cu-
nosc, cel puţin rabinii, dar nu vor să-L
primească, fiindcă Satana este într-
înşii. Ba mai mult, insuflaţi de acesta,
ei îi şi ispitesc pe drept-credincioşi.
Să înţelegem bine: toate ereziile au
obîrşii evreieşti.
4 În cele ce urmează, ne-am folosit
de materialul adunat de oarecari rău-
voitori vrăjmaşi ai papismului (protes-
tanţi, cred). Care, cu toate rătăcirile
lor, au făcut o muncă folositoare.
5 Loc pe care ni-l desluşeşte Sfinţitul
Teofilact al Bulgariei, urmînd tîlcuirea
Sfîntului Ioan Gură de Aur: „Ceea ce
zice: «i-a dat pe ei să slujească»,
este în loc de: «i-a lăsat», «i-a slobo-
zit». [...] Deci zice: De vreme ce Iude-
ii aveau o asemenea dorire a sluji zi-
dirii mai vîrtos decît Ziditorului – după
ce le-a oprit de multe ori prin Prooroci
sîrguinţa aceasta, iar ei au rămas tot
întru aceea – Dumnezeu i-a lăsat
precum au voit şi au ales. [...]
Iar din ceea ce zice: «să slujească
oştirii cerului», [se înţelege] că slu-
jeau stelelor, cărora le aduceau cin-
stea şi închinăciunea precum viţelului
(ce era în locul luceafărului) şi lunii,
ca unei împărătese a cerului. Căci
zicerea aceasta este pusă cu totul
asupra luminătorilor şi a stelelor. [...]
Şi cum vă prefaceţi – zice – că vă va
izbîndi vouă Moisi, acela pe care l-au
dat de o parte şi părinţii voştri, şi voi?
Căci «aţi purtat cortul lui Moloh şi
steaua dumnezeului vostru Remfan».
Dumnezeiescul Moisi s-a suit în mun-
te ca să primească Legea, iar Israil
cel trupesc, din carne şi din sînge,
s-a sculat asupra lui Aaron, zicîndu-i:
«Fă-ne nouă dumnezei!» Şi au făcut
viţelul în pustie. Şi viţelul era idolul
cel arătat, dar fiecare îi cinstea şi pe
alţii mulţi. Şi erau lipiţi mai mult la
slujba şi închinăciunea stelelor. Căci,
pe lîngă viţel, şi-au luat «cortul lui
Moloh», adică, făcînd cort, au pus
întru dînsul un idol şi l-au numit «Mo-
loh». Iar acest idol era al Moavi teni-
lor, care avea piatră strălucitoare pe
vîrfurile frunţii, întru închipuirea lucea-
fărului, lucrată cu meşteşug. Şi «Mo-
loh» se tălmăceşte «împărat» al lor.
Deci zice: Aţi luat asupră-vă cortul lui
Moloh, adică al împăratului vostru. Şi
care era împăratul acesta? «Steaua
dumnezeului vostru Remfan», care
se tîlcuieşte «întunecare» sau «or bi-
re». Deci se închinau luceafărului ca
unuia ce răsărea mai-nainte de stră-
lucirea soarelui. Dar celor ce i se în-
chinau li s-a făcut remfan, adică «or-
Pagina 19
Nr. 5 (35)
Anul mântuirii 2010
bire», nu pentru că steaua le pricinui-
se orbirea, ci pricină a întunecării
făcîndu-li-se cinstirea şi închinăciu-
nea către aceasta.” Din faptul că lu-
ceafărul răsărea mai-nainte de soare,
acelor închinători la stele li se părea
(şi li se pare şi acum) că luceafărul
are întîietate asupra soarelui. Să ne
gîndim însă că pentru ei astrele sînt
doar nişte întrupări ale zeilor (diavoli-
lor) pe care îi cinstesc. Astfel, lucea-
fărul este Lucifer-Satana („purtătorul
de lumină”), dumnezeul Luciferienilor
(sau Umaniştilor) din toate timpurile,
adică al acelora care vor a fi „dumne-
zei” prin ei înşişi. Iar Lucifer a strălu-
cit într-adevăr mai înaintea soarelui,
fiind zidit înaintea tuturor făpturilor vă-
zute. Ei vor să spună însă că Lucifer
l-a luminat pe om mai devreme decît
Hristos, Soarele dreptăţii, dîndu-i cu-
noştinţa binelui şi a răului. Da, doar
că lumina lui Lucifer este una înşelă-
toare, cum arată Sfinţitul Teofilact. Şi
Luciferienii uită (nu vor să ţină sea-
ma) că Hristos-Dumnezeu nu este
făptură, şi de aceea are întîietate a-
supra tuturor făpturilor, deci şi a lui
Lucifer, precum e scris de către Pro-
oroc, din partea Tatălui către Fiul:
„Din pîntece Te-am născut mai î na-
inte de Luceafăr” (Psalmul 109:3).
6 Acesta ar fi Urul Haldeeii, de care
aflăm la Facerea 11:28.
7 Papa Sixtus al V-lea (1585-1590) a
ridicat obeliscuri egiptene în toată
Roma, ca monumente împotriva Re-
formei.
8 Şi papistaşii au văzut înţelesurile
păgîne ale obeliscului. Învăţatul iezuit
Athanasius Kircher (în cartea sa Obe-
liscus Pamphilius, publicată în 1650)
vorbeşte despre obelisc ca digitus
solis, „degetul soarelui”.
9 Fireşte că „biscuitul” papistaş, care
se înghite întreg, nu are nimic de-a
face cu Sfînta Prescură ce se fărîmi-
ţează pe Sfîntul Disc în vremea sfin-
ţirii Darurilor. Pentru aceasta s-a vor-
bit însă de ajuns în cuprinsul cărţii.
10 Cuvîntul „matstsebah” înseamnă
în ebraică „piatră înălţată”, „stîlp” sau
„obelisc” şi poate fi găsit în multe lo-
curi în Biblie. Prin analogie, înseam-
nă şi „chip”, „idol”.
11 Şi Ortodoxia o cinsteşte pe Maica
Domnului, numind-o „împărăteasă a
Cerurilor”, fiindcă este „mai cinstită
decît Serafimii şi mai mărită fără de
asemănare decît Heruvimii”. Dar pen-
tru ce este aşa? Fiindcă s-a învred-
nicit să-L poarte în pîntece şi să-L
nască pe Împăratul şi Dumnezeul
lumii (ca om). Dar această numire nu
arată nicicum că vrednicia ei ar fi la
fel cu aceea a lui Hristos-Dumnezeu:
căci - a fi, ca om, mai presus în sfin-
ţenie decît toţi oamenii şi decît îngerii
 Pagina 20

Nr. 5 (35)
Anul mântuirii 2010

(care nu au putinţa să greşească) -

nu înseamnă că ai dobîndit firea S-a întâmplat din nou:
Dumnezeirii. Apoi, să ne gîndim că
Maica Domnului s-a înălţat la Cer cu
împreunã slujire a unui preot ortodox cu un eretic,
trupul cel mort. Oare Fiul său nu ar fi papistaº, pe data de 23 mai 2010 la Bocºa Montana –
putut să o ia la El încă în viaţă fiind
sau să o învie după moarte? Caras Severin
Negreşit că da, numai că şi
Preasfînta Sa Maică, fiind doar om,
D in pãcate, ortodoxia din vestul pocãit. În urma acelui scandal, sinodul
trebuia să guste moartea pe drept - þãrii este din nou umbritã de o faptã re- Sfintei Biserici a reamintit, printr-un
fiindcă se împărtăşise de păcatul gretabilã sãvârºitã de un preot orto- comunica Sfintele Canoane care spun
strămoşului, care se moşteneşte prin dox, anume: slujirea Sf. Liturghii alã- urmãtoarele:
împreunare bărbătească - şi să învie turi de un eretic, un preot papistaº. - nu este îngãduit nici unui ierarh,
la Judecata de obşte. (Iar Mîntuitorul Totul s-a întâmplat cu ocazia vizitei în preot, diacon, monah, monahie sau
a murit pe nedrept, fiind neatins de
păcatul strămoşilor, şi tocmai prin
aceasta a stricat puterea morţii şi a
diavolului.)
12 Loc pe marginea căruia Sfinţitul
Teofilact scrie acestea:„«Şi-l numeau
pe Varnava ‚Zeus’, iar pe Pavel ‚Her-
mes’ (…)»/ Văzut-ai cum era obiceiul
Elinilor să facă din oameni dumne-
zei? Drept aceea, cînd întreabă
vreunii de unde este slujirea idolilor,
de aici cunoaşte începutul. Aşa [şi
Licaonii], din oameni, îi făceau pe
apostoli dumnezei. Aşa s-a sîrguit de
la început diavolul să aducă în lume
păgînătatea, zicînd: ‚Veţi fi ca Dum-
nezeu!» (Facerea 3:5). Şi, fiindcă a-
tunci n-a putut, mai pe urmă s-a ispi-
tit sîrguindu-se să aducă pretutindeni
în lume mulţimea dumnezeilor.”
13 Acum, are acel caraghios „papa-
mobil”, un ciudat jeep cu vitrină!
Singurele vehicule asemănătoare cu
acesta sunt dricurile.
14 La fel sînt purtaţi şi guru-şi
indieni, tot „oameni-zei”, precum ei
înşişi mărturisesc: „Orice guru este
dumnezeu şi mai mult decît
dumnezeu!” – zicea marele
„îndrumător spiritual” Bagwan, parcă.
(Sau colegul său Sai Baba? Oricum, România a rãtãcitei Vassula Ryden, credincios mirean din Biserica Orto-
unul dintre aceşti mari vrăjitori ai excomunicatã, conform deciziei din doxã Românã sã se împãrtãºeascã eu-
veacului trecut.) Să ne amintim că 2001 a Comisiei pentru erezii a Biseri- haristic în alta Bisericã creºtinã. De a-
Mîntuitorul Hristos a fost purtat o cii Ortodoxe din Grecia. În plus este cã- semenea, nu este îngãduit nici unui cle-
singură dată, pe mînzul asinei (Matei sãtoritã cu un lutheran ºi a ajuns fai- ric ortodox sã concelebreze Sfintele
21:5), atunci cînd poporul L-a primit moasã pentru „prorociile” personale Taine ºi Ierurgii cu slujitori ai altor cul-
ca pe un împărat pămîntesc. De aici pe care zice cã le primeºte de la… Dupã te.
şi canonul călugăresc ce spune că - cei ce nu se supun acestei hotãrâri
monahul nu trebuie să umble pe cal
un periplu „misionar” prin zona Bana-
sau în trăsură, ci pe jos, precum au tului a fost invitatã în data de 23 mai pierd comuniunea cu Biserica Ortodo-
făcut şi apostolii. 2010, în Bocºa Montanã, jud. Caras Se- xã ºi, în consecinþã, vor suporta sanc-
15 Tiara e acoperămîntul în formă verin la Sfânta Liturghie sãvârºitã de þiuni canonice corespunzãtoare stãrii
de căpăţînă de zahăr încercuit cu preotul ortodox Daniel Crecan ºi „pre- pe care o ocupa în Bisericã: depunerea
cele trei coroane papale. Aceasta otul” papistaº (romano-catolic) Rolf din treaptã sau caterisirea, în cazul cle-
arată stăpînirea papei în lumea de Philip Schoenenberg. Preotul ortodox ricilor, ºi oprirea de la împãrtãºanie a
jos (iadul), în lumea de mijloc a împãrtãºit apoi pe ortodocºi, ro- credincioºilor mireni.
(pămîntul) şi în lumea de sus mano–catolici, greco–catolici ºi Conform acestei hotãrâri a sino-
(Cerul). Chiar aşa! Fiindcă, prin pe Vassula Ryden. dului, preotul Daniel Crecan ar trebui
„indulgenţa plenară”, el poate scoate sa fie caterisit. Vom vedea cum îºi res-
sufletele din iad, iar prin „beatificare”
Toata acestea au avut loc cu supor-
le poate sălăşlui în Cer (vezi în tul mitropolitului Banatului – Nicolae pectã cuvântul, sinodul BOR.
cuprinsul cărţii, la capitolul despre Corneanu care, dupã cum bine ºtim, http://apologeticum.wordpress.com/2
Purgatoriu). Pe scurt, papa este s-a „împãrtãºit” la papistaºi în 2008, 010/09/25/s-a-intamplat-din-nou-
„dumnezeu”! iar sinodul l-a iertat fãrã ca el sã se fi impreuna-slujire…

Flagelul sectar din penitenciare (3)
C
u ajutorul lui Dumnezeu voi
continua sã scriu despre in-
fluenþa sectarã asupra oa-
menilor ºi voi încerca sã dau pe faþã a-
devãruri puþin cunoscute din rãtãcirile
sectarilor care rãstãlmãcesc adevãrata
credinþã ºi cuvântul lui Dumnezeu din
Sfintele Scripturi.
În concepþia ºi învãþãtura sectarã
orice om poate nu doar citi Biblia, ci
chiar a o înþelege corect, ºi astfel nu
mai avem nevoie de Bisericã de preoþi,
de Sfânta Tradiþie, ci, fiecare personal
poate explica Biblia. Vai, Doamne, câtã
rãtãcire ºi nebunie la aceºti sectari!
Cel mai potrivit ar fi sã lãsãm
Scriptura sã vorbeascã. ªi iatã ce scrie
Sfântul Apostol Petru în a doua sa Epis-
tolã soborniceascã:
„Acestea mai întâiu ºtiind, cã toatã
prorocia scripturei cu a sa deslegare nu
se face, Pentrucã nu prin voea oameni-
lor s-a fãcut cândva prorocie, ci purtân-
du-se de Duhul Sfânt au grãit oamenii
cei sfinþi ai lui Dumnezeu” (II Petru 1,
20-21).
„Însã au fost (sânt) ºi proroci minci-
noºi întru norod, precum ºi între voi
vor fi învãþãtori mincinoºi (sectari),
care vor bãga eresuri de pierzanie ºi se
vor lepãda de stãpânul cel ce i-au rãs-
cumpãrat pre dânºii, aducându-ºi lor
grabnicã pierzare. ªi mulþi vor merge
în urma învãþãturilor lor, prin care se
va huli calea. ªi pentru lãcomia de cu-
vinte amãgitoare pre voi vã vor precu-
pi, a cãror judecatã încã de demult nu
zãboveºte ºi pierzarea lor nu dormitea-
zã” (II Petru 2, 1-3).
„Aceºtia sunt izvoare fãrã de apã,
nori care se poartã de vifor, cãrora ne-
gura întunerecului în veac se pãzeºte”
(II Petru 2, 17).
„Precum ºi întru toate epistoliile
sale, grãind de acestea, întru care sunt
unele cu anevoie a se înþelege pre care
cei neînvãþaþi ºi neîntãriþi le rãsvrãtesc
ca ºi pre celelalte scripturi, spre a lor
pierzare” (II Petru 3, 16).
Cugetaþi la cele scrise de Sfântul A-
postol Petru ºi comentaþi dacã aveþi ce
la asemenea adevãruri.
Toþi sectarii spun cu trufie, mândri
de ei: „Eu cunosc Biblia! Eu mã bazez
numai pe Biblie! Eu trãiesc conform
Bibliei! Eu vorbesc numai din Biblie””,
iar bieþii oameni în naivitatea lor cred
în ceea ce le recitã aceºti sectari din
Biblie, dupã versete anume alese de ei
ºi pe care chiar le aratã în bibliile lor.
Din câte ºtiu eu nici o sectã religioasã
nu se bazeazã numai pe biblie; ei se ba-
zeazã pe învãþãtura cultului (sectei), pe
scurta ºi recenta lor tradiþie de inter-
pretare: penticostalii pe învãþãtura lor
penticostalã, baptiºtii pe învãþãtura lor
baptistã ºi aºa mai departe. Sã ne gân-
dim logic: dacã aceste religioase (penti-
costali, evangheliºti, baptiºti, adven-
tiºti, martori ai lui Iehova, etc) s-ar ba-
za numai pe Biblie, cum susþine fiecare
în parte, ar fi absolut necesar ca toþi sã
propovãduiascã aceeaºi învãþãturã de
credinþã. Dar atunci nu ar mai exista ºi
penticostali ºi evangheliºti ºi adven-
tiºti ºi martori ai lui Iehova, ci ar fi o
singurã sectã, o singurã propovãduire.
Însuºi existenþa lor ca grupuri separate
aratã cã nu se bazeazã numai pe Biblie.
Biblia una este! Cum de ei, care se ba-
zeazã numai pe Biblie, sunt despãrþiþi
în atâtea secte? E limpede cã fiecare are
la baza explicãrii Bibliei propria lor în-
vãþãturã ºi fiecare sectar se crede a fi
un propovãduitor, un atotcunoscãtor
al Bibliei, un trimis al lui Dumnezeu.
Au misiunea de a depãrta pe om de
dreapta credinþã ºi al duce în rãtãcirea
lor sectarã, domnul lor fiind însuºi Sa-
tana, care cunoaºte ºi el Biblia, dar se
cutremurã ºi se înspãimântã cu toþi
drãcuºorii lui.
Multe îi sunt date omului sã vadã
în viaþã ºi sã cunoascã ºi multe mi s-au
dat ºi mie, iar de ar fi sã le scriu pe toa-
te mi-ar trebui o viaþã. Dar acum am sã
vã spun ce mi-a fost dat ochilor sã vãd
în Penitenciarul Craiova, în februarie
2007. Am fost martor la un botez de al
penticostalilor care s-a fãcut (sãvârºit)
în clubul puºcãriei, unde mai mulþi de-
þinuþi au fost botezaþi în numele… dom-
nului…
A venit de la Braºov fratele Daniel
(pastorul lor) cu sora Emilia, soþia lui,
împreunã cu câteva femei ºi bãrbaþi de
ai lor penticostali, vreo trei fraþi de ai
lor din Arad, ºi un frate penticostal a-
dus de peste mãri ºi þãri, tocmai din A-
merica, pentru a boteza deþinuþii din
Penitenciarul Craiova. Au adus cu ei
haine de botez ºi muzicã de a lor cu sta-
þie de amplificare, cãrþi eretice ºi câþiva
saci cu salam.
Folosindu-se de fotografii ºi imagini fil-
mate din adunãrile anterioare de la
clubul puºcãriei, în care pentru o barã
de salam mergeau peste douã sute de
Pagina 21
Nr. 5 (35)
Anul mântuirii 2010
Ion MARINAª
deþinuþi sã asculte propovãduirea ºi
vrãjeala fratelui Daniel cu ai lui, acest
frate (fost deþinut în PMS Craiova) a
convins pe cel din America sã-i dea
bani motivând cã a pregãtit pentru bo-
tez pe toþi deþinuþii din acele imagini.
La rândul sãu, americanul folosindu-se
de imaginile ºi fotografiile trimise de
fratele Daniel, a strâns o grãmadã de
bani de la bisericile penticostale din A-
merica ºi o mare parte din aceºti bani
(dolari SUA) i-a dat fratelui Daniel cu
încrederea ºi speranþa cã douã sute de
deþinuþi chiar se vor boteza ºi va avea
ce sã arate rãtãciþilor de penticostali
din America, care apoi, vor face o altã
colectã pentru fraþii botezaþi din peni-
tenciarul din România.
A rãmas buimac ºi zãpãcit fratele ame-
rican când a vãzut cã din cei peste douã
sute de deþinuþi prezenþi în club în acea
zi de februarie 2007 s-au botezat vreo
treizeci de inºi. ªi atât s-a supãrat de
rãu încât dupã botezul de la Craiova
adio fratele Daniel cu sora Emilia - am
auzit de la fraþii botezaþi de el cã Daniel
ºi soþia lui au fost alungaþi chiar ºi de la
Braºov, mai exact de la Zãrneºti unde
aveau o bisericã a lor, penticostalã.
ªtiu cã mai trimite scrisori deþinuþilor
din Craiova dintr-un sat din Maramu-
reº, unde au ajuns…
Am vãzut în acea zi, la botezul penti-
costalilor, tineri ºi bãtrâni cum s-au
dezbrãcat de hainele lor ºi s-au îmbrã-
cat în niºte izmene albe ºi într-un tricou
alb (toate de unicã folosinþã), plus pa-
puci albi din plastic de cea mai proastã
calitate, toate date de fratele Daniel,
apoi pe fiecare în parte l-au bãgat într-
o cadã de baie, cu apã de la chiuvetã în
ea ºi i-au scufundat pe spate, pe fiecare,
spunând formula: „Se boteazã în nu-
mele Domnului, fratele Gheorghe, Ion,
Vasile, Dan, Costicã, Pardalian, Suraj,
Bobiþã, etc, etc, etc. Cum ieºea bietul
om din cadã ud tot, tremurând de frig,
cu apa ºiroaie pe el, primea bara de sa-
lam, îºi lua hainele în braþe ºi, îmbrãcat
în hainele lor de botez, în pas alergãtor
de la club fiecare la celula lui.
Astfel, în acel februarie 2007, peste
treizeci de deþinuþi din Penitenciarul
Craiova ºi-au vândut definitiv sufletul
diavolilor de sectari pentru o barã de
salam, un tricou, o izmanã ºi o pereche
de papuci, pe care le-au vândut, mai
apoi, pe þigãri la alþi deþinuþi.
(continuare în pag. 23)
 Pagina 22
Nr. 5 (35)
Anul mântuirii 2010
MINUNILE MAICII DOMNULUI
„O vãd pe Maica Domnului þinând avionul pe dedesubt!
Ne vom izbãvi!”
- o minune care s-a petrecut cu în avion care se întorcea de la Sfintele Locuri,
în 29 august 2003
E
ra vineri dimineaþa, 29 august
2003. Am plecat cu o greutate
în inimã din Ierusalim spre
Tel Aviv, ca sã ne îmbarcãm spre Ate na.
Am petrecut extraordinar. În ziua
precedentã am sãrbãtorit Adormirea
Maicii Domnului la Mormântul ei, de
vreme ce la Ierusalim Adormirea se
prãz nuieºte dupã calendarul vechi, mai
târziu cu 13 zile, adicã la 28 august.
Am trãit o experienþã unicã, nemai -
întâlnitã. Prãznuirea a fost mãreaþã, bo -
gatã, tuturor împãrþitoare de daruri.
Dupã amiazã târziu ne-am pregãtit vali -
ze le, seara am participat la privegherea
de la Sfântul Mormânt ºi, îndatã dupã a-
ceasta, ne-am îndreptat spre autobuzul
ce ne aºtepta în afara Cetãþii Vechi. Vre-
mea era frumoasã. Cerul era înstelat ºi,
cuprinºi de o dulce liniºte, ne desfãtam
de frumuseþea Oraºului luminat. Ne pi -
ronisem ochii la zidurile lui, îm brãþi -
ºând cu mintea toate Locurile Sfinte ºi
închizându-le ermetic în inimile noas-
tre. Un zâmbet uºor, abia perceput, trã-
da oboseala zilelor petrecute aici, dar ºi
adânca noastrã recunoºtinþã faþã de
Dum nezeu pentru cele trãite. Satisfacþia
ºi bucuria noastrã erau atât de mari în-
cât nu s-a micºorat de loc din pricina aº-
teptãrii prelungite, nici din pricina con-
trolului extenuant fãcut de evrei la aero -
port.
Când, în cele din urmã, m-am îm -
barcat în avion - dacã îmi aduc bine a-
minte era un Airbus cu douã motoare -
am observat cã luminile lui fluctuau
continuu ºi nu aveau o intensitate fixã.
M-am gândit cã vreun cablu nu face bine
contact ºi m-am afundat în scaun. Când
avionul a pornit pe pistã perturbaþiile e-
lectrice au devenit mai intense ºi se au -
zea totodatã zgomotul caracteristic mi -
cilor ºi nenumãratelor scurtcircuite. Nu
am dat importanþã. Luminile s-au stins,
am decolat ºi, când s-au aprins din nou,
continuau sã fluctueze, dar într-o mãsu -
rã mai micã. Stãteam împreunã cu ma-
ma mea în partea stângã a avionului, în
faþa aripii, iar prietenii ºi cunoscuþii noº-
tri stãteau în scaunele din preajmã.
Dupã vreo douãzeci de minute am
auzit un zgomot puternic ºi avionul a în-
ceput sã tremure ºi sã se miºte în dreap-
ta ºi în stânga, aºa cum se cernea fãina
– precum a spus unul din prietenii noº-
tri. Pilotul ne-a anunþat mai întâi în e-
braicã, apoi în englezã, sã rãmânem le-
gaþi cu centurile de siguranþã, lucru pe
care l-au fãcut ºi însoþitoarele de bord.
La început nu am dat importanþã, pânã
când nu am privit aripa ºi am vãzut cum
turbina (motorul) ardea în flãcãri ºi se
rupea în bucãþi din pricina fierului in-
candescent. Dupã o introducere calmã
le-am arãtat mamei ºi prietenilor din jur
priveliºtea. Cu toþii cãlãtorisem de mul-
te ori cu avionul, dar pentru prima datã
vedeam un motor în flãcãri! Ne-am neli-
niºtit puþin, dar ne-am ascuns cu grijã
neliniºtea, tãcând. Unii dintre noi, dupã
cum am aflat mai târziu, rosteau Rugã-
ciunea lui Iisus. Dupã câteva minute am
fost informaþi despre pierderea motoru-
lui din stânga ºi cã vom încerca sã ajun-
gem doar cu celãlalt motor pe aeropor-
tul Eleftherios Venizelos.
Nu au trecut alte douãzeci de minu-
te când am auzit un alt zgomot, de mai
micã intensitate din partea dreaptã ºi
am simþit cu toþii aceleaºi intense vibra-
þii ale avionului, amestecate cu miºcãri
bruºte. Unii, care stãteau în faþa aripii
drepte, au strigat: „A luat foc turbina”.
Atmosfera calmã ºi oarecum plãcutã de
pânã atunci din avion a fost înlocuitã re-
pede de panicã. Avionul pierdea conti-
nuu ºi brusc din înãlþime ºi se auzea un
zgo mot ca o ºuierãturã, pe care mi-am a-
mintit cã îl auzeam în filme, atunci când
cãdeau bombe din avioane. Însoþitoare-
le de bord, care abia începuserã sã îm-
partã rãcoritoare, au asigurat repede cã-
rucioarele în locurile potrivite, dupã
care s-au aºezat repede ºi ºi-au legat cen-
tu rile, plecându-ºi capetele între ge-
nunchi. Mulþi bolnavi de inimã ºi vârst-
nici îºi luau medicamentele lor, câte do-
uã odatã. Între soþi se fãcea spovedanie
publicã, spunând unul celuilalt când l-a
înºelat ºi cu cine ºi creându-ºi iertare.
Bãtrânii le descopereau copiilor cã îi ne-
dreptãþiserã în testament ºi le cereau
iertare. Dar ºi aceºtia la rândul lor îºi ce-
reau iertare pentru vechi comportãri
necuviincioase. Prietenii mãrturiseau
cã, pretextând cutare împrejurare, au
spus minciuni ºi s-au clevetit reciproc…
Toate acestea de mai sus, împreunã cu
continua ºi brusca pierdere a înãlþimii,
cu neobiºnuitele miºcãri ale avionului ºi
cu tãcerea pilotului, fãceau atmosfera
foarte grea.
Ca ºi cum nu ar ajuns aceasta, cineva din
grupul nostru a strigat: „A avut dreptate
cutare!”, aducându-ºi aminte de cuvinte-
le unui monah, care îi spusese în prezen-
þa unui al treilea, cu câteva zile mai în
urmã cã Grecia va jeli un numãr mai ri-
dicat de morþi decât cel de la Paºti - refe-
rindu-se la accidentul de la Tembi, care
avu sese loc cu puþin înainte de Sãp tã-
mâna Mare - numai cã de aceastã datã va
fi în mare. Începuserãm sã ne neliniºtim
de-a binelea…
Avionul începuse sã se plece într-o
parte ºi din aceasta ne-am dat seama cã
încerca sã se întoarcã. M-am gândit cã ne
vom întoarce la Tel Aviv sau în Cipru.
Peste puþinã vreme o însoþitoare de
bord s-a ridicat ºi a mers în grabã sã asi-
gure niºte lucruri care cãdeau. Tânãra,
mai înainte zâmbitoare ºi dulce la vor-
bã, devenise palidã ºi îºi pierduse glasul.
Frica pusese stãpânire pe expresia feþei,
cu dinþii strânºi, ºi ajunsese la apogeu în
ochii ei. Am întrebat-o dacã am pierdut
amândouã motoarele ºi ea mi-a rãspuns
dând afirmativ din cap.
„ªi acum ce se va întâmpla? Cum vom în-
frunta situaþia?”, am întrebat eu din
nou. Ea nu m-a privit în ochi, ci privirea
ei se pierduse undeva, ca ºi cum ar fi pri-
vit în gol. A început sã-ºi miºte capul în
dreapta ºi în stânga, a ridicat cu indife-
renþã din umeri, ca ºi cum toate s-ar fi
pierdut ºi a dat sã plece. Atunci am þinut-
o strâns de mânã ºi am strigat: „Cã-
dem?”, iar ea mi-a confirmat dând de
mai multe ori din cap, fãrã sã poatã arti-
cula vreun cuvânt, dupã care a alergat ºi
s-a legat iarãºi în scaunul ei, þinându-ºi
capul apãsat pe genunchi. Am rãsuflat
adânc cu toþii ºi încercam, cât se putea
de calm, sã conºtientizãm ce se întâm-
plã.
Vãlul tulburãrii a fost rupt de glasul
puternic al unui monah: „Nu vã temeþi
fraþilor, ci sã ne rugãm! Nu ne va lãsa
Dum nezeu!”.
Preoþii ºi-au pus epitrahilele ºi au înce-
put sã citeascã, unii mireni au început sã
rosteascã Rugãciunea lui Iisus, iar cei-
lalþi s-au împãrþit în douã grupuri - aripa
dreaptã ºi cea stângã a avionului - ºi au
început încet-încet sã cânte unii Paracli-
sul Maicii Domnului, iar ceilalþi Acatistul
ei. De îndatã ce ne-am pus nãdejdea în

Dumnezeu ne-am simþit foarte bine, ne-
am uºurat.
Cãlãtorii de altã credinþã, cumplit de în-
fricoºaþi în comparaþie cu noi, credeau
cã fredonãm cântece ºi ne priveau de
parcã am fost niºte nebuni. Aceastã
mângâiere ºi înãlþare sufleteascã a fost
întreruptã puþin mai târziu, când vocea
tremurândã a pilotului ne-a înºtiinþat:
„Dupã cum v-aþi dat seama puþin mai î-
nainte am pierdut ºi al doilea motor. Am
aruncat combustibilul ºi vom încerca sã
ne întoarcem la Ben-Gurion (aeroportul
din Tel-Aviv), dar…” - aici i s-a pus n nod
în gât ºi s-a oprit brusc. Pentru o clipã a
îngheþat sângele în noi, cãci una este sã
presupui cã te îndrepþi spre ceva neplã-
cut ºi altceva sã þi se confirme oficial.
Dupã câteva clipe de descumpãnire am
continuat cu toþii sã ne rugãm, de acolo
de unde rãmãsesem, unii cu Rugãciunea
lui Iisus, alþii cu Paraclisul, iar alþii cu A-
ca tistul. Mi-a fãcut o deosebitã impresie
faptul cã se rugau fierbinte ºi cei ce în
trecut arãtaserã cã nu cred… […]
Miºcãrile neregulate ale avionului
deveneau tot mai intense. Ne aflam atât
de jos încât începuserã sã se distingã in-
sulele, iar mai departe uscatul. Deodatã
s-a ridicat în picioare un cãlugãr, care
stãtea în faþã, în partea dreaptã, acela
care ne îndemnase la rugãciune - nu ºtiu
dacã era simplu monah sau ieromonah,
ci îmi aduc aminte numai de statura lui
înaltã ºi slabã, de chipul lui liniºtit ºi de
barba lui lungã - ºi a rostit cu glas puter-
nic ºi plin de siguranþã, cu ochii plini de
lacrimi: „Fiii mei, vã rog sã mã credeþi: o
vãd pe Maica Domnului, foarte mare, þi-
nând avionul pe dedesubt! Ne vom izbã-
vi! Ne vom izbãvi! Sã ne rugãm ºi sã-i
mulþumim!”. Am prins curaj ºi am înce-
put sã cântãm Paraclisul, de data aceas-
ta tare ºi cu veselie. Pânã ºi însoþitoarele
de bord ºi-au dat seama cã se întâmplã
ceva îmbucurãtor ºi au prins viaþã, pri-
vind cu nedumerire.
Peste puþin timp am vãzut limpede
clãdirile Tel-Avivului. Ne af lam deja
foarte jos. Rãmãseserã doar câteva cli-
pe… Au început sã-mi intre în minte gân-
duri de îndoialã: „Oare ne vom izbi de
pãmânt sau vom cãdea în mare?”. Dar
încercam sã le alung cu rugãciunea:
„Cred, Doamne, ajutã necredinþei mele!
Facã-se voia Ta! Nãscãtoare de Dumne-
zeu mântuieºte-ne pe noi!”.
Publicaţie editată cu binecuvântarea Sfinţilor Părinţi ai Bisericii
Puteţi expedia scrisorile dvs. pe adresa: Asociaţia “Ţara Dornelor” CP - 4, O.P. Vatra Dornei; Cod 725700; jud.
Suceava sau e-mail: tdaronet@yahoo.com; Tel. 0741/ 262026 sau 0747/662294
Răspunderea pentru conţinutul articolelor revine semnatarilor acestora. De asemenea şi în cazul opiniilor
exprimate pe internet
Deodatã s-a vãzut aeroportul. Pista era
acoperitã cu spumã ºi de-a lungul ei
erau dispuse multe puncte de prim-aju-
tor. Alt avion nu se vedea - se pare cã ne
dãduserã prioritate. Ni s-a pãrut cã co-
boram cu o vitezã mare în comparaþie
cu alte dãþi. Ne mai despãrþeau câþiva
metri de sol. Dupã ce a luat contact cu
solul avionul s-a oprit în chip minunat
în 50 de metri, fãrã ca vreunul din pasa-
geri sã se fi clintit câtuºi de puþin de la
locul sãu! Avionul nu avea motoare care
sã fie puse sã funcþioneze invers pentru
a frâna, iar frânarea roþilor trebuia sã
fie foarte bruscã - lucru foarte primej-
dios - pentru ca avionul sã se opreascã
în 50 de metri. ªi chiar de s-ar fi fãcut as-
ta ar fi trebuit sã fim aruncaþi cu toþii în
faþã, din pricina inerþiei (când mergi în-
cet cu maºina ºi frânezi puþin, tot þi se
duce corpul în faþã). Nimic de felul aces-
ta nu s-a întâmplat. Avionul nu s-a oprit
potrivit legilor firii, ci ca ºi cum l-ar fi
pus cineva uºor pe pãmânt.
Atunci cu toþii, uºuraþi, am început
cu mulþumirile: „Slavã Þie, Doamne! Îþi
mulþumesc Maica Domnului! Fie numele
Tãu binecuvântat, Doamne!”. Numai în-
soþitoarele de bord fuseserã cuprinse de
o crizã nervoasã. Timp ce cinci minute,
una dintre ele deschidea câte un iaurt,
lua o linguriþã din el ºi apoi îl arunca;
alta deschidea ºi închidea mereu niºte
serta re metalice; iar alta tremura ºi clãn-
þãnea din dinþi.
Dupã puþin timp am debarcat ºi, împreu-
nã cu poliþiºtii, medicii ºi infirmierii am
intrat într-un salon, unde se încerca rea-
ducerea în simþiri a unora, iar celorlalþi
li s-a dat câte o bãuturã rãcoritoare. Din
pri cina stãrii tensionate pe care am trã-
it-o ni se uscaserã gurile, dar cui îi mai
pãsa de asta?
Trãiam ºi aceasta ne era îndeajuns! […].
Am hotãrât sã scriu aceastã ex perien -
þã unicã pentru mine la rugãminte
unui frate drag, întru Hristos, spre
slava lui Dumnezeu ºi întãrirea du -
hovniceascã a celorlalþi fraþi. Vã rog
sã mã iertaþi pentru tonul personal al
povestirii, dar am vrut sã expun eve-
nimentele ºi simþãmintele întocmai
cum le-am trãit. Mulþumesc pentru
înþelegere.
A.P., închinãtoare.
Trad. Din lb greacã de ieroschim. ªtefan
Nuþescu.
COPY LIBER
Pagina 23
Nr. 5 (35)
Anul mântuirii 2010
(urmare din pag. 21)
Pentru mulþi botezul lor este lipsit
de importanþã ºi de valoare, e apã de
ploaie, pentru sectari însã, e naºtere
din nou, primirea Duhului Sfânt, mân-
tuirea asiguratã ºi garantatã sutã la su-
tã, iar pentru mine acest botez este pe-
cetluirea pactului cu diavolul, vânza-
rea atât a trupului cât ºi a sufletului
dracilor, începutul cãlãtoriei pe calea
pierzaniei, spre iad cu Biblia sub braþ.
Tot din activitatea sectarilor din Peni-
tenciarul Craiova cunosc cazul a ºapte
deþinuþi, condamnaþi pe viaþã, care
s-au botezat tot într-o cadã de baie, la
adventiºtii de ziua a ºaptea.
Nu cunosc activitatea ºi influenþa
sectarã din afara acestor ziduri ale puº-
cãriei decât din auzite, în schimb o cu-
nosc pe cea din penitenciare ºi plânge
sufletul în mine când vãd atâtea sufle-
te ce merg pe calea pierzaniei conduºi
de aceºti sectari, iar eu unul sunt nepu-
tincios ºi nu-i pot scoate din acest fla-
gel sectar. O sã mã opresc aici ºi, cu aju-
torul lui Dumnezeu, în numãrul viitor
am sã vã fac cunoscute ºi alte experien-
þe trãite ºi vãzute la sectarii care vin ºi
cumpãrã suflete pentru tatãl lor Satan.
Dumnezeu sã ne ajute sã mergem
pe calea dreptei credinþe a Bisericii Or-
todoxe ºi sã ne dea putere sã luptãm
împotriva sectarilor, care ca niºte lupi
flãmânzi îmbrãcaþi în piei de oaie vor
sã rãpeascã din turma lui Hristos Dum-
nezeul nostru.
Scrisã în Duminica dupã Înãlþarea
Sfintei Cruci,19 septembrie 2010
Bibliografie:
Diac. Gheorghe Bãbuþ, Pelerinul Ro-
mân.
Ne vorbeºte Pãrintele Cleopa
Notã: Pentru citatele biblice s-a folosit
Biblia adicã Dumnezeiasca Scrip-
turã a legii Vechi ºi a celei Nouã,
Ediþia Sfântului Sinod, 1914.