LUNA LUI NOIEMBRIE dimpreună cu arhipăstorul ei, fericitul
ZIUA A NOUA Dionisie.
POMENIREA CELUI ÎNTRE SFINŢI
PĂRINTELE NOSTRU
NECTARIE
EPISCOPUL PENTAPOLEI,
FĂCĂTORUL DE MINUNI
La Vecernia mică
Punem stihuri 4 şi cântăm
următoarele stihiri:
Glas 4 “ Ca pe un ales între
mucenici…“
Pe urmele Cuvioşilor în anii cei mai
de pe urmă ai umblat, Ierarhe Nectarie, cu
vieţuirea ta cea curată şi cu obiceiurile cele
alese, şi cu priceperea cea adevărată, şi cu
darurile dragostei; pentru aceasta,
sfinţindu-te pe tine Stăpânul tuturor, în
chip vădit te-a numărat cu ceata sfinţilor.
Ca cela ce, fiind numit cu numele
nectar, nectarul harului l-ai primit în inima
ta, Sfinte Nectarie, cu dulceaţa cuvintelor
tale veseleşti în Duhul sufletele celor
evlavioşi, ca un înţelept şi de Dumnezeu
insuflat, şi cu razele minunilor tale pururea
luminezi Biserica lui Hristos, ceea ce
străluceşte de slava ta.
Cei ce cu evlavie alergăm întru
mireasma cea cerească a cinstitelor tale
moaşte celor proslăvite prin harul
Dumnezeiescului Duh, de la acestea
dobândim sfinţire şi izbăvire de patimi,
Nectarie Cuvioase şi grabnice tămăduiri
iau cei ce bolesc fără de vindecare, cu mare
glas cinstindu-te pe tine.
Mânăstirea pe care ai înălţat-o şi cu
canoane ai întărit-o, Nectarie, neîncetat o
acoperă şi o păzeşte spre scăpare sufletelor
noastre; şi ostrovului Eghinei, Părinte,
dăruieşte-i fierbintea ta solire înaintea
Domnului, pururea mijlocind pentru dânsa,
“ Slavă… “, glas 1
Veniţi, toţi credincioşii, să cinstim
pe Nectarie, luminătorul Bisericii cel nou
arătat; că acesta, în zilele noastre, cu
dumnezeiască cuviinţă, vieţuind întru
cuvioşie şi adevăr, virtuţile sfinţilor celor
de demult în sine le-a întipărit; şi vas al
alegerii făcându-se, precum Pavel, cu
vrednicie s-a proslăvit prin harul cel
sfinţitor al Duhului, dăruind fiecăruia
cererile cele spre mântuire, ca un ierarh
preaîndumnezeit.
“ Şi acum… “, al Născătoarei.
Ceea ce primeşti rugăciunile celor
păcătoşi şi nu treci cu vederea suspinarea
celor necăjiţi, roagă, Prea Sfântă Fecioară,
pe Cel Născut din pântecele tău ca să ne
mântuim.
La stihoavnă
Glas 2. “Casa Efratului… “
Cu harul cuvântului nectar gândit
izvorăşti, Nectarie, Bisericii lui Hristos, ca
cela ce te-ai curăţit cu duhul.
Stih: “ Preoţii Tăi, Doamne, se vor
îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi se vor
veseli. “
Mare, cu adevărat slujitor al
Domnului, în vremurile cele mai de pe
urmă, Nectarie, te-ai arătat, şi pe
credincioşi i-ai întărit.
Stih: “ Cinstită este înaintea
Domnului moartea cuvioşilor Lui. “
Bucură-se duhovniceşte Biserica lui
Hristos, văzând harul tău, pe care l-ai aflat
din cer, Nectarie, Părintele nostru.

“ Slavă… “, al Treimii
Ţie se cuvine laudă şi slavă,
Atotputernicei Dumnezeirii Celei în trei
Sori, că pe ierarhul Tău l-ai proslăvit.
“ Şi acum… “, al Născătoarei
Cinstite cuvinte propovăduieşte
slava Ta, Fecioară de Dumnezeu
Născătoare, Nectarie cel dumnezeiesc, cela
ce s-a proslăvit prin Duhul.
“ Acum proslăveşte… “,
Trisaghionul, Troparul ( vezi la Vecernia
Mare ) şi otpusul.
La Vecernia Mare.
La “ Doamne, strigat-am… “, punem
stihuri 6 şi cântăm următoarele stihiri:
Glas 1, “ O, preaslăvită minune! “
O, preaslăvită minune! În vremurile
cele mai de pe urmă, ca un sfeşnic
prealuminat a strălucit lumii Nectarie cel
înţelept şi a luminat pe cei credincioşi cu
lumina Evangheliei cea mai presus de
lumină, prin cuvântul său cu
dumnezeiească cuviinţă şi petrecerea cea
fără de prihană şi preaaleasă; pentru
aceasta s-a şi preaslăvit cu darurile
Mângîietorului şi dă neîncetat tămăduiri
celor care cer.
O, purtarea ta cea de grijă,
Hristoase! Căci Tu, precum ai făgăduit, în
chip minunat l-ai proslăvit cu darul
minunilor pe Nectarie cel înţelept, ca pe un
prieten adevărat, că şi acesta te-a proslăvit
cu strălucirea vieţii lui, arătând tuturor cu
limpezime puterea dragostei celei către
Tine, Mântuitorule; pentru acesta, cu ale
sale rugăciuni, ne dăruieşte iertare de
greşeale, şi desăvârşită pace.
Astăzi strălucit se veselesc de
pomenirea ta cea nouă, Sfinte Nectarie, ale
credincioşilor soboare, cântându-te; iar
Biserica lui Hristos tainic dănţuieşte întru a
ta slavă, temelie neclătită aflându-te pe tine
în zilele cele mai de pe urmă; iar ostrovul
Eghinei nespus se bucură, având ca bogăţie
bine-înmiresmatele tale moaşte.
Alte stihiri
Glas 2, “ Cu ce cununi de laude… “
Cu ce cununi de laude vom
încununa pe Ierarhul, pe cel ce de curând a
strălucit şi Biserica a luminat-o cu luminile
bunei-cinstiri, pe podoaba cea nouă a
ortodocşilor, cel de o râvnă cu Arhiereii cei
de demult; căci cu înţelepciune urmând
vieţuirii lor, s-a proslăvit de Hristos, Cela
ce tuturor le dă printr-însul mare milă.
Cu ce viersuri de cântări vom lăuda
pe ierarhul, pe dumnezeiescul slujitor al lui
Dumnezeu şi giuvaerul virtuţilor, pe alăuta
cuvântării de Dumnezeu, pe cela ce a
izvorât acum Bisericii din buze înţelepte,
prin dumnezeiescul cuvânt al harului,
nectarul cel ceresc al bunei-cinstiri şi darul
minunilor, cel primit de la Dumnezeu,
Nectarie, de Dumnezeu insuflate.
Cu ce graiuri duhovniceşti vom
ferici pe ierarhul, pe cel ce în mijlocul
lumii a dus viaţă cu adevărat
preaîndumnezeită, prin fapte cuvioase şi
fără de prihană; pentru aceasta, lui
Dumnezeu sfântă mânăstire I-ai înălţat în
ostrovul Eghinei, ca liman al sufletelor
neînviforat, pe care neîncetat acoper-o,
Cuvioase Nectarie, dimpreună cu
povăţuitorul ei, Dionisie cel de Dumnezeu
înţelepţit.
“ Slavă… “, glas 6
Luminat a strălucit astăzi, ca o stea
nou arătată, prăznuirea cea nouă a
Ierarhului Nectarie, luminând Biserica.
Veniţi dar, mulţimile ortodocşilor, cu glas
de veselie, acestuia să-i strigăm: bucură-te,
cel ce ai primit pecetea vieţii cuvioşilor
celor de demult, în zilele acestea rele, în
care iubirea multora s-a răcit, precum a
proorocit Mântuitorul; bucură-te, cela ce ai
împreunat învăţătura cu virtutea şi, prin
cuvântul înţelepciunii tale, luminezi
sufletele credincioşilor; bucură-te, podoaba
arhiereilor, acoperitorul Eghinei şi al
mânăstirii tale preafierbinte apărător.
Pentru aceasta, pre4fericite Nectarie, stând
înaintea scaunului măririi Dumnezeieşti,
neîncetat te roagă pentru cei ce cu credinţă
săvârşesc pururea cinstită pomenirea ta.
“ Şi acum… “, aceleaşi.
Dogmatica glasului 6.
Vohodul, “ Lumină lină “,
Prochimenul zilei şi Paremiile.
Din Cartea Pildelor citire
Din Înţelepciunea lui Solomon
citire
Din Înţelepciunea lui Isus Sirah
citire.
La Litie, Idiomele
Glas 1
Veseleşte-te în Domnul, Biserică
Ortodoxă, bucură-te şi dănţuieşte, Mireasa
cea aleasă a Împăratului Ceresc, că iată, în
vremurile noastre, Ierarhul cel adevărat al
lui Hristos, Nectarie cel Cuvios, cele ce le-
ai primit în vremurile cele de demult de la
Dumnezeu, încă o dată le pecetluieşte şi
răsunător le propovăduieşte cu slava cu
care s-a proslăvit de către singurul
Dumnezeu, de unde stâlp şi întărire pe
Acesta dobândindu-L şi harul minunilor
sale văzându-L, strigă Mirelui tău: “
Doamne, slavă Ţie! “.
Glas 2
Cine nu va sălta? Cine nu va dănţui
cu duhul de noua prăznuire a Ierarhului
Nectarie, că tot sufletul se veseleşte,
văzându-l pe acesta proslăvit şi deopotrivă
cu sfinţii şi luminând cu minunile; pentru
aceasta, fericind strălucirea vieţii lui şi
cuvioşia izbânzilor sale, strigăm: “ Iisus
Hristos, ieri şi astăzi şi în veci, este
Acelaşi”.
Glas 3
Tăinuitorului celor sfinte, lui
Nectarie, după cuviinţă să îi strigăm,
grăind cu glasul lui David: Fericit eşti şi
bine-ţi va fi ţie, Preafericite Părinte, că,
petrecând tu cu înţelepciune şi fără de
prihană, cugetător de cele cereşti în viaţă
te-ai arătat, şi Ierarh cuvios şi fără de
răutate; şi cu sfântă cuviinţă săvârşind cele
către Dumnezeu, cu înţelepciune ai slujit
Bisericii lui Hristos; şi prin minuni cu
vrednicie proslăvindu-te, întâmpini pe cei
în nevoi şi plineşti fiecăruia cererile cele
spre mântuire.
Glas 4
Strălucind cu cuvântul harului,
lucrător încercat al Evangheliei păcii te-ai
arătat, Părinte Nectarie, şi gură proorocind
dumnezeieşte şi lepădând tulburarea
lumească, te-i unit prin isihie cu
Dumnezeu, fiind în ostrovul Eghinei, în
care mânăstire pentru suflete ai înălţat,
chip al virtuţilor făcându-te monahiilor, şi
părinte şi dascăl; şi ai adormit cu somnul
cuvioşilor, rugându-te neîncetat pentru
sufletele noastre.
Acelaşi.
Cât de sfântă este viaţa ta, şi lui
Dumnezeu bineplăcută, de Dumnezeu
purtătorule Nectarie, cât de străine sunt
minunile tale, pe care le săvârşeşti cu harul
ce ţi s-a dat! Cine, dar, nu se va minuna de
tine, cela ce cu adevărat eşti vrednic de
minunare; sau cine nu te va slăvi pe tine,
cel proslăvit de Dumnezeu: că izvor de
tămăduiri s-au arătat dumnezeieştile tale
moaşte, că vindecă boli grele; şi oricine
aleargă cu credinţă ia mântuire sufletului şi
trupului doftoricire, slăvind pe Hristos,
Cela ce minunat te-a proslăvit pe tine.
Slavă, glas 5

Veniţi toate neamurile
credincioşilor, veniţi în Eghina, împreună
să alergăm, veniţi şi să vedem minunile
cele cu străină cuviinţă, pe care de curând
le-a lucrat dreapta Celui Preaînalt, că pe
Nectarie, de Dumnezeu înţelepţitul, cela ce
după Evanghelie a sporit, cu nemuritoare
haruri îl proslăveşte, precum în chip
nemincinos a făgăduit. Pentru aceasta şi
cinstitele lui oseminte pline de bună
mireasmă le-a arătat şi izvor de tămăduiri
celor ce cu evlavie aleargă la ele; din care
de mireasmă a vieţii, ca David strigăm: “
Mare eşti, Doamne, şi măririi Tale nu este
hotar!” , prin care, Iubitorule de oameni,
mântuieşte sufletele noastre!
Şi acum, al Născătoarei.
Fericimu-te pe Tine, de Dumnezeu
Născătoare Fecioară şi te slăvim
credincioşii după datorie, Cetatea ce nu ştie
de cutremur, Acoperământul cel nebiruit şi
scăparea sufletelor noastre.
La Stihoavnă.
Glas 5, “ Bucură-te, al
pustniceştilor… “
Bucură-te, cela ce în vremurile cele
mai de pe urmă ai răsărit ca o stea cu
cerească lumină şi, cu strălucirea minunilor
tale, luminezi în chip înţelegător pe cei
întunecaţi cu patimile, mintea cea de
Dumnezeu primitoare, cea plină de
dumnezeiască lumină, care la legea
Dumnezeului nostru cu înţelegere ai
cugetat, Nectarie, precum este scris;
sfeşnicul prea luminat, luminătorul bunei-
cinstiri, care cu viaţa ta ai luminat deja
marginile, Părinte. Pe Hristos roagă-L,
Părinte, să dăruiască sufletelor noastre
mare milă!
Stih: “ Gura mea va grăi
înţelepciune şi cugetul inimii mele
pricepere “.
Viaţă duhovnicească întru cugetare
cerească petrecând, Ierarhe, cinstit lăcaş al
Duhului Sfânt te-ai arătat, că smerita
cugetare ţi-a fost ţie laudă şi, prin
obiceiurile cele alese, dimpreună cu
purtările cele netrufaşe, lăsat-ai să se
întrevadă strălucirea sufletului tău, prin
care s-a şi pus cu sfinţii partea ta. Pentru
aceasta, înconjurând sicriul cel de
mireasmă izvorâtor al moaştelor tale, cu
străpungere strigăm, Nectarie: “ Mântuire
sufletelor şi trupurilor dă-ne pururea! “.
Stih: “ Preoţii Tăi, Doamne, se vor
îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi se vor
bucura “.
Bucură-se Biserica lui Hristos,
văzându-te pe tine cu cerească slavă
proslăvit, Nectarie, şi măreşte pe Hristos,
Cela ce făcător de minuni te-a arătat pe
tine; iar ostrovul Eghinei nespus se
luminează, dobândind sicriul moaştelor
tale, ca pe o nedeşertată vistierie de
sfinţire. Ci mai mult încă se veseleşte
Mânăstirea ta cea de Dumnezeu cercetată,
ceea ce pururea caută spre tine şi cu
lacrimi înalţă glas: “ Tu slava mea eşti, şi
apărătorul, şi scăpare, Părinte, şi
acoperitorul! “.
“Slavă… “, glas 8
Dimpreună cu sufletele sfinţilor are
cerescul Ierusalim şi sufletul tău cel sfinţit,
lăudate Nectarie; iar ostrovul Eghinei are
moaştele tale izvorâtoare de har, avuţie de
Dumnezeu dăruită, şi comoară de
tămăduiri fără arginţi a toată neputinţa şi a
tot necazul; că la aceasta alergând de
pretutindeni cei pătimaşi, află tămăduiri şi
capătă cererile cele spre mântuire, slăvind
cu voci mulţumitoare pe Domnul, Cel ce
te-a proslăvit pe tine: la Care mijloceşte
pururea pentru sufletele noastre.
“Şi acum… “( al Născătoarei )
Cel obişnuit al glasului 8, de la
Stihoavna de sâmbătă seara.
 “ Acum slobozeşte … “,
Trisaghionul şi Troparul:
Glas 1, “ Cetăţean al pustiei… “
Pe vlăstarul Silibriei şi acoperitorul
Eghinei, pe cela ce în vremurile cele mai
de pe urmă a strălucit , pe prietenul virtuţii
cel adevărat, pe Nectarie să îl cinstim
credincioşii, ca pe un slujitor îndumnezeit
al lui Hristos, că izvorăşte felurite
vindecări celor ce cu evlavie strigă: “ Slavă
lui Hristos, Celui ce te-a proslăvit, Slavă
Celui ce minunat te-a arătat, Slavă Celui ce
lucrează prin tine tuturor tămăduiri! “.
Slavă. Alt tropar.
Glas 4 “ Degrabă auzi-ne… “.
Întru cuvioşie ai vieţuit, ca un
înţelept ierarh, proslăvind pe Domnul cu
viaţa ta cea plină de virtuţi, Nectarie
Cuvioase; pentru aceasta, proslăvindu-te cu
puterea Mângîietorului, demonii goneşti şi
pe cei bolnavi îi tămăduieşti, care vin cu
credinţă la dumnezeieştile tale moaşte.
“Şi acum… “( al Născătoarei)
“ Taina cea din veac ascunsă… “
LA UTRENIE
Primul rând de sedelne
Glas 1, “ Mormântul Tău,
Mântuitorule… “
Ca un soare strălucitor, în vremurile
cele mai de pe urmă răsăritu-ne-ai nouă cu
viaţa ta cuvioasă, sfinte Nectarie, şi pe toţi
îi scoli ca să dea laudă, şi slavă lui Hristos,
Stăpânului a toate, Celui ce proslăvit te-a
arătat pe tine cu puterea minunilor.
“ Slavă… “, aceeaşi podobie.
Îmbelşugate vindecări izvorăşte în
chip minunat, în toate zilele, cu
dumnezeiască dărnicie, preacinstitul tău
cap, tainic veselind cu mirosul cel de bună
mireasmă al Duhului, pe cei ce aleargă cu
evlavie şi cu dorire la a ta mânăstire, sfinte.
“ Şi acum… “( al Născătoarei )
Cel ce cuprinde toate şi Făcătorul
vecilor, în chip mai presus de minte, întreg
S-a cuprins în pântecele tău cel
dumnezeiesc, Preacurată, fără a lăsa odihna
Părintelui tău, om dimpreună şi Dumnezeu
desăvârşit, şi a îndumnezeit firea lui Adam,
şi lumea toată a mântuit-o. Pe Acesta
roagă-L, de Dumnezeu Născătoare, să
mântuiască sufletele noastre.
După Polieleu, al treilea rând de
sedelne.
Glas 8, “Pe Înţelepciunea şi
Cuvântul...“
Tâlcuitor al dogmelor dreptei
credinţe şi călăuzitor în învăţăturile
grăitoare de cele dumnezeieşti arătându-te,
Cuvioase, ca un ierarh de Dumnezeu
insuflat, priceperea celor bine-cinstitori
dumnezeieşte o îndreptezi la iubirea
dumnezeiască şi la calea mântuirii. Pentru
aceasta, în Eghina cu dumnezeiesc cuget ai
înălţat cinstită mânăstire, Cuvioase, spre
îngrădire sufletelor, de Dumnezeu
purtătorule Nectarie, în care mulţimea
celor ce duc viaţă monahicească,
închinându-se la cinstitele tale moaşte, cu
evlavie prăznuieşte sfântă pomenirea ta.
“ Şi acum… “( al Născătoarei
Din sângiuiri curate născându-L pe
Stăpânul tuturor şi ceea ce era nicicum
stricând, Fecioară ai rămas după naşterea
cea negrăită; pentru aceea, toţi mărim
măririle tale, Fecioară, şi, prin fierbintea ta
solire, nădăjduim a ne mântui.
Rândul al doilea de sedelne.
Glas 3 “ De frumuseţea… “
 Curăţia vieţuirii tale şi dreptatea
obiceiurilor tale, Părinte, ca pe un prinos
duhovnicesc primindu-l Stăpânul, izvor al
tămăduirilor te-a arătat pe tine în Eghina
celor ce cu credinţă aleargă la sfintele tale
moaşte, cele ce miros ceresc împart tuturor
şi dumnezeiască bună-mireasmă.
Slavă, glas 4, “ Spăimântasu-s-a
Iosif…“
Spăimântează cu adevărat cugetele
credincioşilor harul minunilor cel dat ţie de
la Dumnezeu, înţelepte, care lucrează în
dumnezeieştile tale moaşte. Pentru aceasta,
către mânăstirea ta împreună curg
mulţimile de credincioşi din toate stările, şi
cei bolnavi iau sănătate prin mijloacirea ta,
Sfinte, cântând cu veselie lui Hristos, Celui
ce te-a sfinţit pe tine, Cuvioase.
“Slavă…”,
“ Şi acum …” ( al Născătoarei )
Năstrapă de mană primitoare şi
cuvântătoare, Sfeşnic purtător de lumină şi
dumnezeieşte strălucitor cunoscându-te pe
Tine, Preacurată, dumnezeiescul Nectarie,
cu luminările Tale cu vrednicie şi-a luminat
sufletul şi cugetul, ca un lucrător al virtuţii,
cu vrednicie şi-a luminat; pentru aceasta,
fecioară şi Maică a lui Hristos
preanenuntită cu dreaptă credinţă te-a
propovăduit pe tine, născătoare de
Dumnezeu Prealăudată. Şi acum
împărtăşindu-se de luminarea Fiului tău,
Curată, împreună cu îngerii slăveşte
negrăită slava ta.
Antifonul 1 al gl. 4
Prochimen:“ Gura mea va grăi
înţelepciune şi cugetul inimii mele
pricepere “.
Stih: Preoţii Tăi, Doamne, se vor
îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi se vor
bucura.
Evanghelia de la Matei 24, 42-47
Psalmul 50
“ Slavă…”: Pentru rugăciunile
Ierarhului…”, “ Şi acum…” “ Pentru
rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu…”
Stih: “Miluieşte-mă,
Dumnezeule…”
Stihira, glas 6
Astăzi, de Dumnezeu purtătorul
Nectarie, podoaba cea nouă a Bisericii,
săvârşind alergarea virtuţii, a terminat
drumul către cer; şi, întru luminările
sfinţilor aşezând cortul său, fără teamă se
desfată de pomul vieţii, primind strălucirea
slavei celei de mare cuviinţă; iar pentru noi
cere izbăvire de primejdii, pace statornică
şi mare milă.
CANON, glas 1
Cântarea 1
Întunecarea minţii mele cu lumina
rugăciunilor tale risipeşte-o şi dă-mi cuvânt
ca, luminat să laud, făcătorule de minuni
Nectarie, dumnezeiească pomenirea ta.
Răsărind ca un soare neapus în anii
cei de pe urmă, cu lumina faptelor tale
tuturor marginilor le străluceşti, Părinte, în
chip minunat, lumina Evangheliei.
“Slavă…”
Prin curăţia vieţii tale călcând,
Nectarie, pe urmele vechilor arhierei ai lui
Hristos, de acelaşi nume cu ei te-ai şi arătat
părtaş.
Al Născătoarei:
Firea Cea necuprinsă purtând-o în
pântecele Tău şi nearzându-te, cu trup ai
născut, Fecioară Preacurată, fără de
schimbare şi amestecare, pe Hristos,
Făcătorul tuturor.
Cântarea a-3-a
 Cu sfinţenia învăţându-te din
tinereţe, Părinte, dumnezeiasca dragoste ai
ales, a urma lui Hristos, Nectarie, şi de
toată deşertăciunea cu înţelepciune te-ai
depărtat.
Cu graiurile buzelor tale, Părinte,
picuri dulceaţa cerească celor ce cu
credinţă primesc cuvântul tău şi călăuzeşti
la cele bune cugetul credincioşilor.
“Slavă…”
Nouă podoabă a ierarhilor te-ai
arătat, Ierarhe Nectarie, îmbrăcând
sfinţenia cea adevărată prin curăţia vieţuirii
tale; pentru aceasta, te lăudăm.
“Şi acum…”
Înfrumuseţată fiind mai presus de
cuget cu strălucirile fecioriei, pe
Dumnezeu cu trup mai presus de fire Îl
naşti, Preacurată, şi osânda Evei cu
naşterea ta ai dezlegat-o.
Sedealna: Glas 5,
“ Pe Cuvântul, Cel împreună… “
Săvârşind alergarea virtuţii,
Cuvioase, cu dumnezeiască cuviinţă te-ai
mutat la viaţa cea neîmbătrânitoare şi
părtaş al sfinţilor te-ai arătat, Nectarie,
dimpreună cu care totdeauna roagă-te
Împăratului tuturor, Hristos, să dea iertare
de păcate şi mântuire sufletelor celor ce
prăznuiesc pomenirea ta.
Cântarea a-4-a
Cu sfinţenie săvârşind viaţa ta pe
pământ, părtaş al cortului tuturor sfinţilor
te-ai arătat în cer; iar racla moaştelor tale
izvorăşte sfinţire şi mântuire celor ce se
sfârşesc, Ierarhe, de boli şi de necazuri.
Preoţit-ai întru curăţie şi cuvioşie,
înţelepte, ca un preot bineplăcut lui Hristos
Atotputernicul şi ca pe o jertfă curată I-ai
adus prinos viaţa ta cea fără de prihană,
Ierarhe; pentru aceasta, după vrednicie ai
fost proslăvit.
“Slavă…”
De felurite boli şi patimi cumplite
vindecă în chip minunat capul tău cel
preasfânt; că în acesta sălăşluind
dumnezeiescul har, în multe feluri lucrează
celor ce aleargă la el, după măsura
credinţei lor.
Al Născătoarei.
Cu chipul nostru S-a născut din
pântecele tău, Dumnezeu Cel
Nematerialnic şi, rămânând Ceea ce era
mai înainte, pe Adam din blestem l-a
rezidit, fii ai lui Dumnezeu arătând pe cei
ce cu credinţă te slăvim pe tine, ca
Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a-5-a
Cu înţelepciunea Duhului şi
Cuvântul Vieţii inimile credincioşilor le
îndrepţi, Nectarie, către vieţuirea cea mai
îmbunătăţită, Părinte, ca un înţelept şi sfânt
propovăduitor al Evangheliei.
Îmbrăcând veşmântul arhieriei,
înţelepte, cu fapte pline de virtute l-ai
împodobit, ca un ierarh preaîndumnezeit şi
iconom al dumnezeieştilor taine.
Slavă…
Înţelepţeşte strălucind cu
înţelegerea şi cu blândeţea, pe cuvioasele
fecioare le-ai strâns şi la Hristos le-ai
călăuzit cu cuvintele şi cu faptele vieţii tale
celei neprihănite.
Al Născătoarei
Cu strălucirea ta, Preacurată,
luminează, ca o milostivă şi fără de
prihană, sufletul meu cel întunecat de
orbirea patimilor, şi cu dumnezeiască frică
mă întemeiază.
Cântarea a-6a
Ca o stea nou-răsărită, în vremurile
cele mai de pe urmă ai luminat tainic
inimile credincioşilor, Nectarie,
aprinzându-le către dumnezeiasca dorire,
Părinte.
Cu înţelepciune şi dumnezeiască
înţelegere petrecând pe pământ în zilele
cele rele, precum a zis Pavel cel înţelept,
strălucit ai fost proslăvit, Nectarie, de către
Domnul.
“ Slavă…”
Întărind neclătită în frica lui
Dumnezeu sfântă mânăstirea ta, liman
neînvăluit ai arătat-o, spre mântuirea
sufletelor, Nectarie.
Al Născătoarei.
Ceea ce ai născut cu trup pe
Făcătorul tuturor şi ai şters blestemul cel
de demult al lui Adam, izbăveşte-mă,
Preanevinovată, de întunecarea patimilor
mele.
Condac
Pe steaua cea nou-răsărită a
Ortodoxiei şi cetatea cea nou zidită a
Bisericii să-l lăudăm întru veselia inimii,
că proslăvit fiind prin lucrarea Duhului
izvorăşte harul nestricăcios al tămăduirilor
celor ce strigă: Bucură-te, Părinte Nectarie.
Icos
Om cugetător de cele cereşti te-ai
arătat în lume, Nectarie, Ierarhul lui
Hristos, că, ducând viaţă cuvioasă, în toate
ai petrecut ca unul cu adevărat sfânt şi
îndumnezeit; pentru aceasta, auzi de la noi:
Bucură-te, cel prin care se înalţă
credincioşii;
Bucură-te, cel prin care cad în
spăimântare vrăjmaşii;
Bucură-te, următorul Cuvioşilor
Părinţi;
Bucură-te, dumnezeiescul dascăl al
ortodocşilor;
Bucură-te, casă preasfântă a lucrării
dumnezeieşti;
Bucură-te, carte de dumnezeu
tipărită a vieţuirii celei înnoite;
Bucură-te, că ai ajuns la măsura
sfinţilor;
Bucură-te, că înţelepţeşte te-ai
înstrăinat de materie;
Bucură-te, strălucind semn de
biruinţă al credinţei;
Bucură-te, cinstit organ al harului;
Bucură-te, cel prin care Biserica
dănţuieşte;
Bucură-te, cel prin care ostrovul
Eghinei se veseleşte;
Bucură-te, Părinte Nectarie.
Cântarea a-7-a
Cu dreaptă înţelegere şi inimă
curată liturghisind, Părinte, lui Hristos,
Împăratul tuturor, luminarea
Mângîietorului ai primit-o în sufletul tău,
Cuvioase, strigând: “ Binecuvântat este
Dumnezeul Părinţilor noştri.”
În chip înţelegător răsărindu-ne
nouă în vremurile cele mai de pe urmă ca
un soare cu totul strălucitor, luminezi
cugetele binecinstitorilor cu lumina
faptelor tale, Sfinte Nectarie, podoaba
ierarhilor.
“ Slavă…”
Ca o altă cămară minunată de
tămăduiri, pururea dă întărire, Nectarie,
sicriu moaştelor tale, Părinte, sufletelor şi
trupurilor celor ce cu evlavie multă aleargă
la sfânta ta mânăstire.
Al Născătoarei.
 Ca ceea ce eşti Maica Mântuitorului
şi Dumnezeului nostru, caută cu ochiul tău
milostiv, Fecioară Preanevinovată, la
nevoia cea amară a sufletului meu, şi de
reaua deprindere a patimilor celor
pierzătoare izbăveşte-mă.
Cântarea a-8-a
Voind Domnul a face cunoscută
celor de pe pământ slava pe care ţi-a dat-o
ţie în cer, înţelepte, izvor de tămăduiri şi de
minuni multe a arătat, preafericite,
dumnezeieştile tale moaşte.
Precum crinii câmpului s-au arătat
cinstitele tale oseminte, Părinte Nectarie,
îndată ce s-a deschis cinstitul tău mormânt,
tuturor făcându-le simţit mirosul nemuririi.
“Slavă…”
De toată strâmtorarea, vătămarea şi
mânia, roagă-te, Ierarhe al lui Hristos, să se
izbăvească cinstita ta mânăstire, care întru
tine se laudă şi dragostei tale părinteşti se
încredinţează.
Al Născătoarei…
Fără de sămânţă ai luat în pântece
pe Făcătorul tuturor şi pe Acesta fără
stricăciune născându-L cu trup, de
stricăciunea cugetelor trupeşti cu harul tău,
Fecioară, izbăveşte-mă pe mine, jalnicul
tău rugător.
Cântarea a-9-a
Cununa slavei ai primit, Nectarie,
de la Hristos, Cela ce strălucit te-a
proslăvit pe tine, săvârşind tu, Părinte,
întru cuvioşie alergarea ta; şi, de o cinste
cu sfinţii te-ai arătat, dimpreună cu care te
roagă pentru cei ce te cinstesc pe tine.
Îmbrăcând veşmântul arhieriei,
preasfinţit pe acesta l-ai arătat cu sfintele
tale nevoinţe şi cuvioasele tale osteneli, şi,
prin vieţuirea ta cea curată, te-ai pecetluit
cu strălucirea Părinţilor celor de demult.
Săvârşind cu laude pomenirea ta,
Nectarie, Biserica lui Hristos se veselşeşte
întru tine, Sfinte; că pe aceasta ai luminat-
o, Ierarhe, arătându-te sfinţit prin
dumnezeiescul Duh.
“ Slavă…”
Mirosul cel ceresc şi bine-
înmiresmat al vieţii, pe care îl răspândeşte
preacinstitul tău cap, în chip înţelegător
dăruieşte-l sufletului meu, sfinte, şi, ca pe
un miros de bună mireasmă primeşte,
Părinte, cântarea aceasta, pe care cu dorire
ţi-am urzit-o.
Al Născătoarei.
Ceea ce fără de asemănare eşti mai
înaltă decât puterile de sus şi mai
strălucitoare decât soarele, Stăpână, Ceea
ce ai născut cu trup pe Soarele Slavei,
Hristos, Dătătorul de lumină, luminezi pe
cei ce te măresc pe tine.
Exapostilarul:
Biserică, veseleşte-te şi cântă
cântare nouă, lăudând pe fiul tău şi pe
nuntaşul cel sfânt, Nectarie, cel ce în
vremurile noastre s-a arătat sfinţit.
Altul:
Cu dumnezeiască cuviinţă vieţuind
în chip minunat măritu-te-ai, Nectarie
ierarhe, de către Făcătorul tuturor: că izvor
de minuni s-a arătat racla moaştelor tale.
Al Născătoarei:
De Dumnezeu Preadăruită
Fecioară, roagă pururea pe Fiul şi Stăpânul
Tău şi Multmilostivul Dumnezeu să
izbăvească pururea de toată nevoia,
Născătoare de Dumnezeu, pe cei
binecinstitori.
 La Laude: tău şi roagă-te Domnului să ne dea nouă
Punem Stihuri 4 şi cântăm mare milă.
următoarele stihiri:
Glas 1 “ Al celor cereşti… “ “Şi acum…” (al Născătoarei )

Cu cântări împreunându-ne, să Fericimu-te pe tine, Născătoare de

prăznuim pomenirea cea sfântă a Dumnezeu Fecioară, şi te slăvim
dumnezeiescului Nectarie, a celui ce în credincioşii, după datorie, pe tine, cetatea
vremurile noastre de la Hristos în chip care nu ştie de cutremur, zidul cel neclătit,
minunat s-a proslăvit, prin strălucirea vieţii mijlocitoarea cea neruşinată şi scăparea
sale, cu harurile tămăduirilor, spre sufletelor noastre.
îngrădire binecinstitorilor.
Doxologia mare şi troparele,
Racla moaştelor tale, Părinte ecteniile şi Otpustul.
Nectarie, ca o altă scăldătoare a Siloamului
se arată; că boalele cele cumplite le curmă,
sănătate şi izbăvire împărţind pururea, prin
lucrarea Duhului, celor ce aleargă la dânsa.

Cine va cânta după cuviinţă

stăpânirile Tale, Dătătorule de viaţă şi
Mântuitorule; că stâlp şi întărire neclătită
cu adevărat ai dăruit cinstitei Tale Biserici,
pe dumnezeiescul Nectarie, cela ce Ţie ţi s-
a închinat întru cuvioşie.

Mai presus decât mirosul ţarinei în

pârgă, după cuvântul cel dumnezeiesc, este
buna mireasmă a cinstitelor tale moaşte,
Nectarie de trei ori fericite, veselind
simţirile credincioşilor; pentru aceasta,
văzând Eghina harul tău cel dumnezeiesc,
pe tine te fericeşte.

“ Slavă…”, glas 5.

Cuvioase Părinte, cugetare întru

legea lui dumnezeu făcându-ţi viaţa ta, cu
viaţa sfinţilor celor de demult te-ai
pecetluit pe tine; că, robind duhului
cugetarea cea trupească, alese fapte ai făcut
şi întru cuvioşie te-ai îmbrăcat, ca un ierarh
de Dumnezeu înţelepţit şi al virtuţii
adevărat lucrător; pentru aceasta, cu
strălucire te-ai proslăvit de la Dumnezeu şi
izvor de tămăduiri s-a arătat sicriul
moaştelor tale, prin adumbrirea
Mângâietorului. Ci, o, fericite Nectarie,
picură în sufletele noastre nectarul harului