INTRODUCERE ÎN FIZIOLOGIE

• FIZIOLOGIE= • ISTORIC
Physis = natură, fiinţă • William Harvey -1628-
+ Prima lucrare de fiziologie
Logos = ştiinţă • Claude Bernarde -1835-
conceptul de “mediu
intern”
• Ştiinţa legilor naturii, a • Pflugger -1900 –
funcţiilor organismului electrofiziologie
• Introdus de J. Fernel, în • Otto Frank, E. Starling,
1542, ca titlu al 1925 circulatia sângelui
tratatului său • Cajal, Marinescu-1934,
“Medicina” neurofiziologie
• Secenov, Pavlov-1904
Raluca Papacocea MD PhD
Apa în organism. Martie 2011
 FIZIOLOGIA=
ŞTIINŢĂ INTEGRATIVĂ
BIOCHIMIE
FIZICĂ KOSTER
ANATOMIE
HUXLEY PAULING

FIZIOLOGIE

GENETICĂ
CIBERNETICĂ
NIRNBERG BIOLOGIE CELULARĂ
WIENER
PALADE,CLAUDE
Raluca Papacocea MD PhD
Apa în organism. Martie 2011
 APA ÎN ORGANISM
DE CE APA?
1. Polaritate mare – solubilitate = ↑reactivitatea
chimică
2. Căldură specifică mare – evită supraîncălzirea
3. Căldură de vaporizare mare – termoreglare
4. Conductivitate termică mare – transfer rapid al
căldurii; ţes. bogate în apă nu sunt bune
izolatoare termic
5. Tensiune superficială mare - rol (-), împiedică
expansiunea alveolară
Raluca Papacocea MD PhD
Apa în organism. Martie 2011
 DISTRIBUŢIA APEI ÎN ORGANISM
3. Variază cu ţesutul
1. Variază cu vârsta
a. Ţes. sărace în apă
- embrion 97%
• Smalţ dentar – 0,2%
- făt 85%
• dentină - 10%
- copil 80%
• ţes.osos – 22%
- adult 60%
• ţes. adipos – 35%
- bătrân 55%
b. Ţes. bogate în apă
2. Variază cu sexul
• ţes. musc.- 75%
- bărbaţi 60%
• tiroidă,rinichi -80%
- femei 50%
• Creier – 85%
Raluca Papacocea MD PhD
Apa în organism. Martie 2011
ECHILIBRUL APEI ÎN ORGANISM

INTRĂRI (ml) IEŞIRI (ml)

Apă 1500 Urină 1500

Alimente 500 Transpiraţie 500
Apă endogenă 250 Perspiraţie 150*
Materii fecale 100
2250 2250
Raluca Papacocea MD PhD
Apa în organism. Martie 2011
 APA TOTALĂ ÎN ORGANISM
• Adult sănătos de 70 kg ≈ 40 l apă
60% din G corpului
LIV = 5%
LIC = 40%
LEC
20%
LI = 15%

Raluca Papacocea MD PhD

Apa în organism. Martie 2011
COMPARTIMENTUL INTRACELULAR

• Cel mai important cantitativ

• Schimburile cu exteriorul se fac numai prin
intermediul LI
• Poate fi: liberă
legată (matrice, gel)
• Surse: LI
apa endogenă
• compoziţie: K, fosfaţi, proteinaţi
Raluca Papacocea MD PhD
Apa în organism. Martie 2011
 COMPARTIMENTUL EXTRACELULAR

Cuprinde LIV+ LI+ lichidul transcelular (1%)

Apa transcelulară: - LCR, endo/perilimfa
- umoarea apoasă
- secreţiile digestive
- lichidul sinovial,
pleural, pericardic, peritoneal
În situaţii patologice (ocluzii intestinale, pleurezie
etc.) apare un nou compartiment:
COMPARTIMENTULTRANSCELULAR

Raluca Papacocea MD PhD

Apa în organism. Martie 2011
COMPOZIŢIE COMPARATIVĂ
Compus LEC mEq/l LI LIC
(mEq/l)/
Na+ 140 140 14
K+ 4 4 140
Ca 2+ 5 3 0
Mg 2+ 2 2 40
Cl - 105 105 5
HCO 3 - 24 7 10
Proteine 15 1
Raluca Papacocea MD PhD 60
Apa în organism. Martie 2011
SCHIMBURILE ÎNTRE COMPARTIMENTE:
DIFUZIUNE / FILTRARE / OSMOZĂ

I. Difuziunea = principalul mecanism de

schimb în microcirculaţie

1. D. Simplă – deplasarea particulelor de

la conc. mare la conc. mică

Forta motrice = (∆C)

Raluca Papacocea MD PhD

Apa în organism. Martie 2011
 Legea lui Fick

Jx = Px  (C. Plasmatica – C.interstitiala)

∆C

Fluxul = Coef.difuziune x Solubilitatea x ∆C

difuzat Distanţa de difuz. x M.molec

Raluca Papacocea MD PhD

Apa în organism. Martie 2011
2. Difuziunea facilitată

• Necesită un carrier
• Deplasarea se face “la vale”
• Are capacitate limitată
• Proces pasiv
Difuziunea substanţelor liposolubile se
face prin bistratul lipidic
Difuziunea substanţelor hidrosolubile se
face prin proteine canal (canale ionice)
Raluca Papacocea MD PhD
Apa în organism. Martie 2011
 II. FILTRAREA
Pef = pres. profiltrante – pres. antifiltrante
Pef = ( pHc + πi ) – (πc + pHi )

↓pHc =40 mm Hg ↓pHc =10 mm Hg

↑ Πc = 28 mm Hg ↑ Πc = 28 mm Hg

Pef
Pef
↓pHi = -7 mm Hg ↓ pHi = -7 mm Hg
↓ πi = 5 mm Hg
↓πi = 5 mm Hg

PRESIUNEA EFECTIVĂ DE FILTRARE (Pef)

CAP ARTERIAL : + 14 mm Hg CAP VENOS : - 6 mm Hg
Raluca Papacocea MD PhD
Apa în organism. Martie 2011
 APLICAŢII PRACTICE ALE SCHIMBULUI
CAPILAR – ŢESUT (LIV) - (LI)

• Edemele = acumulare în exces a apei în

spaţiul interstiţial
1. ↑pHc – stază venoasă – varice, I.C.
2. ↓ πc – hipoproteinemie – carenţe, SN, IH
3. ↑ pHi – blocaj limfatic – neoplasm, filaria
4. ↑ permeabilităţii capilare – alergii,
inflamaţie

Raluca Papacocea MD PhD

Apa în organism. Martie 2011
 III. OSMOZA

PARTICULE

APĂ

MEDIUL 1 MEDIUL 2
C1 C2

C2 >C 1
Raluca Papacocea MD PhD
Apa în organism. Martie 2011
Trecerea apei din mediul cu concentraţie
mică în cel cu concentraţie mare = osmoză
Presiunea aplicată în sens invers osmozei pt
a o bloca = presiune osmotică (π).
π nu depinde de conc., ci de nr. particule
osmotic active : ioni, glucoză, uree, proteine
Osmol = π exercitată de 1 mol-gram de
substanţă neionizabilă ; mOsmol
OSMOLALITATE = OSMOLI / kg.apă
OSMOLARITATE = OSMOLI / litru soluţie
Raluca Papacocea MD PhD
Apa în organism. Martie 2011
Exprimarea π se poate face în:
-mosmoli/l
- mm Hg: 1 mosmol = 19,3 mm Hg
π normală = 300 mosm/l = 5450 mm Hg
Fracţiunea din π dată de proteine = π co =
presiune oncotică = 28 mm Hg
izotone: π = 300 mosm/l
În funcţie de π, hipertone: π>300 mosm/l
lichidele organis- hipotone : π <300mosm/l
mului pot fi:

Raluca Papacocea MD PhD

Apa în organism. Martie 2011
 Ecuaţia van’t Hoff
• π = ∆c x R xT
Modificarea volumului celular ~osmolaritate
Πi x Vi = Πf x Vf
Vi = 100 µc (eritrocit) Πi =285 mosm/l
Πf =325 mosm/l
Vf =88 µc
Echilibrul Donnan (electrochimic)
Σ anionilor = Σ cationilor
Raluca Papacocea MD PhD
Apa în organism. Martie 2011
 TULBURĂRILE
COMPARTIMENTELOR HIDRICE
1. Lichid : - exces → hiperhidratare EC
izoton - lipsa → deshidratare EC
2. Lichid: - exces → hiperhidratare EC
hiperton deshidratare IC
(NaCl) - lipsa → hiperhidratare IC
deshidratare EC
2. Lichid: - exces → hiperhidratare EC
hipoton hiperhidratare IC
(apă pură) - lipsa → deshidratare IC
deshidratare EC
Raluca Papacocea MD PhD
Apa în organism. Martie 2011
 REGLAREA ECHILIBRULUI
HIDRIC
1. REGLAREA APORTULUI – MEC. SETEI
SETEA = conştientizarea dorinţei de a bea
senzaţie ce determină un comportament
specific – ingestia de apă
SETEA = A. propriuzisă - 1. hipovolemică
- 2. hiperosmolară
B. comportamentală ( de apetit)

Raluca Papacocea MD PhD

Apa în organism. Martie 2011
 REGLAREA APORTULUI
A1. Hipovolemia – 2 mec. de stimulare a setei:
a. nervos circ. pulm
La ↓mici ale volemiei → stim. voloR v. cave, atrii
La ↓mari ale volemiei → stim. baroR sinocar., Ao
b. umoral – sist. RAA → Ang. II → OVLT, org.
subfornical → stim. C. setei din Ht.lat
A2. Hiperosmolaritatea – stim. OsmoR. centrali
(sensibili la ∆Na , nu la ∆ π LEC) din Ht A
- stim. R. periventriculari
sensibili la modif. din LCR, nu şi din plasmă
Raluca Papacocea MD PhD
Apa în organism. Martie 2011
 REGLAREA APORTULUI
• Setea – are şi o comp. senzorială (n IX şi X) →
deshidratarea scade secr. salivară. Umectarea
muc. bucale ↓setea, deşi echil. HE nu e
corectat.
• SAŢIETATEA în ingestia de lichide
survine înainte de corectarea ∆π şi ∆V
- reglare anticipativă
- rolul R. de distensie gastrici şi hepatici

Raluca Papacocea MD PhD

Apa în organism. Martie 2011
2. REGLAREA ELIMINĂRILOR DE
APĂ
1. Transpiraţie -10 ml/h în repaus
reglată prin SNS şi SNPS
Perspiraţie insensibilă-↑ în hiperventilaţie
2. Mat. fecale
3. Diureză- mec. reglabil prin controlul
diluţiei şi concentrării urinii

Raluca Papacocea MD PhD

Apa în organism. Martie 2011
2. REGLAREA ELIMINĂRILOR DE
APĂ
1. ADH e stimulat de ∆π = 1%, ∆V = 5-10%
durere, stress, emoţii
morfină, nicotină
barbiturice
inhibat de alcool
Mec. de acţiune: RV2, cAMP, aquaporine
2. Aldosteron e stimulat de ↓rap Na/K
ACTH, Ang. II
Pg. E1, E2
e inhibat de Pg F1, F2ά
Raluca Papacocea MD PhD
Apa în organism. Martie 2011
2. REGLAREA ELIMINĂRILOR DE
APĂ
Mec de acţiune: R.citosolic, ARNm;
3. ANF e stimulat de hiperaldosteronism
↑ Na plasmatic
hipervolemie

Mec. de acţiune: R.membranari, ↑cGMP

Roluri : ↑ Fg, diureza, natriureza

↓ TA, volemia, sensib. CSR la Ang II
acţ. antialdosteron,antireninică
Raluca Papacocea MD PhD
Apa în organism. Martie 2011