EVANGHELIA DUPÃ LUCA

a. Elemente de isagogie
b. Analiza Lc 1:1-4

Comentarii vechi la Luca

Origen (185 254),
Ambrozie al Mediolanului (339 397),
Chiril al Alexandriei (375 444)
Beda cel Bãtrân (Venerabilul) (673 735).1
Titus of Bostra (sec. IV), apare în catene târzii, este o compilaþie de predici.2

Alte comentarii vechi

Teofilact (sec. al XI-lea)
Eftimie Zigaben (sec. al XII-lea)

A. Autorul
Cea de-a treia Evanghelie este atribuitã lui Luca doctorul cel iubit (Col. 4, 14)
ºi împreunã-lucrãtor cu Sf. Pavel (Filim. 24), care a mai scris ºi Faptele Apostolilor;
el l-a însoþit pe Sf Pavel la Troa, în a II-a cãlãtorie misionarã, apoi în Filipi, în
Macedonia (FA 16, 8-12), unde a fost gãsit la reîntoarecerea Apostolului dupã ºapte
ani. L-a însoþit din nou în Asia ºi Ierusalim (FA 21, 17) ºi a cãlãtorit cu el la Roma
(FA 27 ºi 28), rãmânându-i fidel în timpul închisorii (2 Tim 4, 11).
Eusebiu de Cezareea ne prezintã pe scurt istoria autorului acestei Evanghelii:
La rândul lui, Luca, a cãrui patrie era Antiohia, iar pregãtirea lui fusese cea de
doctor, a trãit mai cu seamã în preajma lui Pavel, dar, în acelaºi timp, a luat contact ºi
cu ceilalþi apostoli, dobândindu-ºi de la toþi aceºtia bunã mãrturie despre învãþãtura
cea mântuitoare de suflete, pe care ne-a lãsat-o în douã cãrþi însuflate de Dumnezeu:
mai întâi Evanghelia pe care el însuºi declarã cã a compus-o dupã tradiþiile celor care
fuseserã ei înºiºi-vãzãtori ºi slujitori ai Cuvântului dupã care, spune el însuºi cã a scri
ºi el, iar în al doilea rând Faptele Apostolilor, pe care a redactat-o nu numai dupã cel
e pe
care le-a auzit, ci dupã câte le-a trãit el însuºi. Iar atunci când se spune despre Pavel c
avea obicei sã citeze Evanghelia dupã Luca, de fiecare datã el folosea expresia dupã
Evanghelia mea3. ISTORIA BISERICEASCÃ 3.4.4

1 Cartea a 4-a a lui Tertulian din Împotriva lui Marcion ar fi putut fi primul com
entariu lucan. Vezi C. H.
Talbert, Gospel of Luke, în Biblical Interpretation, ed. John H. Hayes, 2 vols. (Nas
hville: Abingdon,
1999), 2:92.
2 Just, A. A. (2005). Vol. 3: Luke. Ancient Christian Commentary on Scripture NT
3. (xvii). Downers
Grove, Ill.: InterVarsity Press.
3 Rom 2:16; 16:25; 2 Tim 2:8.
4 PG 20:219 20.
5 Plummer, A. (1896). A critical and exegetical commentary on the Gospel Accordi
ng to S. Luke (iv). London:
T&T Clark International.
Luca îºi aratã intenþia de a expune în scris baza istoricã a credinþei creºtine (1:1-
4). Luca îl asigurã pe Teofil (ºi alãturi de el, pe ceilalþi creºtini, cã el cunoaºte, la
primã mânã ºi foarte atent studiat, cã într-un anume punct din istorie, foarte bine
definit, nu departe de timpul în care scrie, un Proroc al lui Dumnezeu s-a arãtat încã
o datã în Israel pentru a vesti venirea lui Hristos (3:1-6), ºi cã apariþia Lui a fost
imediat urmatã de cea a lui Hristos Însuºi (3:23, 4:14, 15), ale cãrei fapte (slujire,
patimã, moarte ºi înviere) el le povesteºte în detaliu.
Dacã ne întrebãm ce anume erau acele lucruri în care Teofil era instruit ºi
despre certitudinea cu care el le asigurã, este greu sã rãspundem. Vechiul Crez
roman poate fi socotit ca un rezumat al acestei Evanghelii.

.......
... .... ...... ............ (1:37, 3:8, 11:2 4, 12:32, etc.).
...
... ....... ......, .... ..... ... µ....... (1:31, 2:21, 49, 9:35, 10:21, 22, 22:2
9, 70,
23:[33] 46: comp. 4:41, 8:28),
... ...... .µ.. (1:43, 2:11, 7:13, 10:1, 11:39, 12:42, 17:5, 6, 19:8, 31, 22:61, 2
4:3, 34)
... .......... .. ....µ.... ..... ... ...... ... ........ (1:31 35, 43, 2:6,
7),
... ... ....... ....... ........... ... ....... (22., 23.),
.. ..... .µ... ......... .. ...... (24:1 49),
...ß.... ... .... ........ (24:50 53),
....µ.... .. ..... ... ...... (22:69),
.... ....... ...... ...... ... ....... (comp. 9:26, 12:35 48, 18:8).
...
... ....µ. ..... (1:15, 35, 41, 67, 2:26, 4:1, 14, 11:13, 12:10, 12)
..... ......... (comp. 1:74, 75, 9:1 6, 10:1 16, 24:49)
...... .µ...... (1:77, 3:3, 24:47)
...... ......... (14:14, 20:27 40).5

Aceasta este linia generalã de înþelegere a Evangheliei lui Luca pe care o aflãm
la comentatorii patristici. Evanghelia lui Luca este o formã scrisã, literarã, de tipul
literaturii mãrturisitoare , a discursului Bisericii despre Hristosul în care ea crede.
 Luca nu este numai continuatorul acestei tradiþii, ci el îi ºi dã o formã
pentru o Bisericã care continuã sã pãstreze în liturghia ºi sinoadele sale mãrturia
« înºiºi vãzãtorilor (martorilor oculari) ºi slujitorilor Cuvântului centratã pe
întruparea ºi jertfa lui Iisus Hristos (SF. CHIRIL AL ALEXANDRIEI).

Astfel, scopul Evangheliei lui Luca este o credinþã deplin informatã,

statornicã, care rabdã. Aceastã credinþã vine prin lecturile catehetice ale
6 Vezi Lc 1:35.
7 Lc. 21:26.
8 Lc. 23:44 45.
9 Lc. 1:5.
10 Iez. 1:5 12, 10:14; Rev 4:6 11.
11 Cuvântul original înseamnã bou .
12 1 Pe 2:24; 1 In 2:2.
13 1 In 2:1.
14 Evr 9:12 14; Apoc 5:9.
Evangheliei, care sunt o instruire curatã, sistematicã asupra evenimentelor care
urmeazã sã fie povestite (ORIGEN).

Luca este dependent de mãrturia celor care au vãzut ºi auzit pe Iisus ºi i-au
transmis o tradiþie a tainelor ºi persoanei lui Iisus Hristos. (SF. ATANASIE).

Sfântul Ambrozie de Mediolan exprima aceeaºi idee în comentariul sãu la

Evanghelia lui Luca (1.4, 7):
Evanghelistul Luca nu a dat o naraþiune neutrã, ci una convingãtoare,
confesionalã, plinã de înþelesuri hristologice ... Sfântul Luca a pãstrat o anumitã
ordine istoricã ºi ne-a descoperit mai multe din minunile Domnului, aºa încât
istoria Evangheliei sale a îmbrãþiºat virtutea întregii înþelepciuni. Pentru cã ce alt
adevãr mai înalt a descoperit el legat de înþelepciunea naturalã decât aceea cã
Sfântul Duh a contribuit la dumnezeiasca întrupare?6 El a învãþat cã puterile
cerului se vor clãtina7, cã numai Domnul este Unul-nãscut Fiul lui Dumnezeu, la
a cãrui Patimã a cãzut întunericul în timpul zilei ºi pãmântul s-a întunecat ca
noaptea ºi soarele s-a acoperit.8 În comparaþie cu celelalte Evanghelii, vedem o
râvnã mai mare pentru descrierea evenimentelor decât pentru exprimarea
regulilor de comportament. Iar Evanghelistul, scriind istoric, începe în formã
narativã : « Era » spune « în zilele lui Irod, regele Iudeei, un preot pe nume
Zaharia»9 , ºi continuã povestea printr-o descriere completã ºi ordonatã. De aici,
cei care cred cã cele patru fiinþe vii descrise în Apocalipsã10 trebuie înþelese ca
cele patru cãrþi ale Evangheliei, vor ca aceastã carte sã fie reprezentatã printr-un
viþel;11 pentru cã viþelul este victima preoþilor. Aceastã Evanghelie este
reprezentatã foarte potrivit de viþel, deoarece începe cu preoþi ºi se terminã cu
Viþelul care, luând asupra Lui pãcatele tuturor, a fost jertfit pentru viaþa întregii
lumi.12 El a fost un Viþel preoþesc. El este atât Viþel cât ºi Preot. El este Preot,
pentru cã este Ispãºitorul nostru. Noi îl avem ca pe un Mijlocitor (advocatus) la
Tatãl.13 El este Viþelul, pentru cã el ne-a rãscumpãrat prin sângele Sãu14.
B. Destinatarii
Subiectul ºi sursele Evangheliei sunt prezentate chiar de autor (1, 1-4); Luca nu
era iudeu prin naºtere (Col 4, 14) ºi nu a scris pentru iudeii convertiþi din Palestin
a,
ca Matei, ci pentru creºtini în general, sau, dupã cum cred unii, pentru greci. Scrier
ea
este adresatã în mod clar unui anume Teofil, cãruia autorul îi ºi adaugã un anumit
apelativ nobiliar. Comentatorii dau ºi un înþeles eclesial acestui adresant:
Teofil este un ascultãtor particular, o comunitate a celor care iubesc pe
Dumnezeu a celor botezaþi ºi a celor ce urmau sã fie botezaþi... Aºa cã Evanghelia a
fost scrisã cãtre Teofil, adicã, cãtre cel care iubeºte pe Dumnezeu. Dacã iubeºti pe
Dumnezeu, ea a fost scrisã cãtre tine. (AMBROZIE)

Bine au vãzut unii cã [Luca] a scris evanghelia unui anume Teofil. Dar ºi
[noi] toþi, dacã vom fi aºa, ca uni care suntem iubiþi de Dumnezeu ºi iubim pe
Dumnezeu, suntem teofili. Iar dacã cineva este teofil iubitor de Dumnezeu ,
acesta este ºi preaputernic ; cãci nici un teofil - iubitor de Dumnezeu nu este
slab. ªi dupã cum stã scris despre poporul care ieºea din Egipt cã nu era în
seminþiile lor slab/bolnav , tot aºa putem sã spunem cã tot iubitorul de
Dumnezeu este preaputernic , având stãpânia (kratos) ºi puterea cea de la
Dumnezeu ºi de la Cuvântul Sãu; ºi aºa va avea cunoºtinþã cineva despre
adevãrul (.........) cuvintelor cu care a fost instruit ºi va pricepe cuvântul
evangheliei. (ORIGEN)

C. Data scrierii
Evanghelia a fost scrisã înainte de Fapte, în care nu se face aluzie la nici un
eveniment mai târziu de sosirea lui Pavel la Roma în 63 d.Hr.
Este cea mai completã Evanghelie.

D. Limba
Evanghelia lui Luca a fost scrisã în greacã elenisticã (sau alexandrinã), o formã
de limbã greacã vorbitã universal, de la Alexandru cel Mare, de o mare parte de evrei
rãspândiþi în lume ºi cunoscuþi ca Diaspora de est, al cãrei centru era la Alexandria ºi
pentru uzul cãreia VT fusese tradus în greacã sub numele de Septuaginta. Aceastã
limbã diferã de greaca clasicã în multe cuvinte ºi idiomuri, fiind expresia gândirii
ebraice în limba greacã. Modul de gândire aparþinea unei neam, expresia altuia.

Istoria textului
Textul ei apare în multe manuscrise vechi, dintre care cele mai vechi sunt:
..(A) Codex Alexandrinus sec V

..(B) Codex Vaticanus sec IV cel mai vechi MSS existent al NT

..(C) Codex Ephraemi un palimpsest cu operele Sf Efrem Sirul scrise peste

fragmente din V ºi N T sec. V
..(D) Codex Cantabrigensis (Bezae) sec. VI

..(a) Codex Sinaiticus sec. IV

Caracteristici
15 La rândul lui, Luca, a cãrui patrie era Antiohia, iar pregãtirea lui fusese cea de
doctor, a trãit mai cu
seamã în preajma lui Pavel, dar în acelaºi timp a venit în legãturã ºi cu ceilalþi apostoli
ndu-ºi
de la toþi aceºtia bunã mãrturie despre învãþãtura cea mântuitoare de suflete, pe care ne-a
douã cãrþi insuflate de Dumnezeu: mai întâi Evanghelia pe care el însuºi declarã cã a com
dupã tradiþiile celor care fuseserã ei înºiºi privitori ºi slujitori ai cuvântului dupã car
e el însuºi
cã a scris ºi el, iar în al doilea rand Faptele Apostolilor pe care a redactat-o nu numa
i dupã cele pe
care le-a auzit, ci dupã câte le-a trãit el însuºi. Iar atunci când se spune despre Pavel c
vea obicei sã
citeze Evanghelia dupã Luca, de fiecare datã el folosea expresia dupã Evanghelia mea (Ro
m 2:16;
16:25; 2 Tim 2:8). Istoria Bisericeascã 3.4.
..De la început Evanghelia dupã Luca a fost consideratã o naraþiune istoricã care
accentueazã teme recunoscute ca lucane în aceste zile. Minunile lui Iisus ºi
învãþãturile pe teme morale sunt subliniate ca un exemplu de detalii istorice ale lui
Luca.

..Luca îºi ilustreazã Evanghelia cu teme preoþeºti, începând cu jertfa leviticã a

lui Zaharia din templu ºi terminând cu victima preoþilor, Iisus, viþelul oferit ca jertfã
pe cruce. Viþelul este simbolul pentru Evanghelia dupã Luca din Apocalipsã, aºezând
uimirea în centrul Evangheliei (Ambrozie).

..Luca din Antiohia, medicul obiºnuit cu vindecarea trupurilor, ni se prezintã

împreunã cu Iisus, al Cãrui sânge asigurã medicamentul nemuririi. Ca ºi însoþitorul
sãu de cãlãtorie, Pavel, care pretinde ca a sa Evanghelia lui Luca, el crede cã
Evanghelia este scrisã pentru vindecarea sufletelor (Eusebiu)15.

..Este Evanghelia iertãrii ºi milei ºi se distinge faþã de celelalte prin simpatia

pentru cei sãraci ºi oprimaþi.

Putem aminti aici, spre exemplificare, numai prelucrarea impresionantã a

cuvintelor Mântuitorului din Predica de pe Munte din Fiþi desãvârºiþi precum Tatãl
vostru cel ceresc desãvârºit este (...... ... .µ... ....... .. . ..... .µ.. .
........ ....... ..... - Mat 5:48 GNT) în Fiþi milostivi precum Tatãl vostru
milostiv este (....... ......µ.... ..... [...] . ..... .µ.. ......µ.. ..... -
Luk 6:36)

STILUL EVANGHELIEI LUI LUCA

Relaþia dintre Evanghelia lui Luca ºi gândirea Sfântului Apostol Pavel.

Sfântul Luca cunoaºte ºi foloseºte în mod evident din evangheliile de dinaintea
Sa (Matei ºi Marcu). Nu trebui comparate (în privinþa sursei) Evanghelia a 2-a cu a 3-
a. Din vechime fiecare au fost numite Evanghelia Petrinã sau Evanghelia paulinã. Se
spune cã Marcu redã învãþãtura lui Petru, Luca pe a lui Pavel. Afirmaþia este
adevãratã, dar în sensuri foarte diferite.
Marcu îºi derivã materialele de la Petru. Luca exprimã spiritul lui Pavel. Dar el
îºi ia materialul de la martorii oculari. Marcu a fost interpretul lui Petru, (Irine
u,
Tertulian), el le-a fãcut cunoscut altora ceea ce Petru a spus. Pavel a fost luminãt
orul
lui Luca (Tertulian), el l-a luminat în ceea ce priveºte pe personajul principal al
Evangheliei. Luca, ca « împreunã-lucrãtor » ar fi învãþat ceea ce apostolul învãþa ºi ar
fi învãþat sã punã accentul pe acele elemente din relatarea Evangheliei de care Pavel
se folosea mai mult. Dupã aceea, într-un final, « Luca, însoþitorul lui Pavel, a reþinut
într-o carte Evanghelia predicatã de El » (Irineu 3 :1, 1).

Tonul Evangheliei este paulin. El expune natura liberã ºi duhovniceascã a

creºtinismului. Ia apãrarea credinþei ºi pocãinþei , separat de faptele Legii, ºi vorbeºte
abundent despre harul ºi mila lui Dumnezeu ºi despre lucrarea Sfântului Duh. În
epistolele pauline aceste subiecte apar constant.

Matei
Marcu
Ioan
Luca
Fapte
......-
credinþa
8
5
-
11
16
........-
pocãinþa
2
1
-
5
6
.....-harul
-
-
3
Frecvent
Frecvent
.....-mila
3
-
-
6
-
......
.µ......
iertarea pãcatelor
1
2
-
3
5
....µ.
.....
Duhul Sfânt
5
4
4
12
41
Pe de altã parte asemãnarea cu gândirea Sfântului Pavel este evidentã nu numai
din tematicã, ci ºi la nivelul limbajului. Din tabelul de mai jos ne poate lumina cu
m
anume are loc împrumutul .

SF. LUCA
S. PAVEL.
4:32. .. ....... .. . .....
......
1 Cor. 2:4. . ..... µ.. .. ......... ....µ.... ...
....µ....
6:36. . ..... .µ..
......µ.. ......
2 Cor. 1:3. . ..... ... ......µ...
6:39. µ... ....... ......
...... .......;
Rom. 2:19. ........ ....... ...... ..... .......
6:48. ...... ..µ......
1 Cor. 3:10. ..µ..... ......
7:8. ........ ..µ. ...
........ .....µ.....
Rom. 13:1. ......... ............ ............
8:12. ............
........
1Cor. 1:21. ..... .... ............

Rom. 1:16. ... ........ ..... .. ...........

8:13. µ... ..... ........
.. ......
1 Thes. 1:6. ....µ.... .. ..... µ... ......
10:7. ..... ... . .......
... µ..... ......
1 Tim. 5:18. ..... . ....... ... µ..... ......
10:8. ....... ..
........µ... .µ...
1 Cor. 10:27. ... .. ........µ.... .µ.. ........
10:16. . ...... .µ.. .µ.
...... . .. .µ. ...... ......
... ............ µ..
1 Thes. 4:8. . ...... ... ........ ...... .... ...
.....
10:20. .. ...µ... .µ..
........... .. .... .........
Phil. 4:3. .. .. ...µ... .. ß.ß.. .....(Ps. 69:28)
11:7. µ. µ.. ......
.......
Gal. 6:17. ...... µ.. µ..... .........
11:29. . ..... ....
..µ.... ......
1 Cor. 1:22. ........ ..µ... .........
11:41. ... .... .....
...... .µ.. ......
Tit. 1:15. ..... ...... .... .........
12:35. ....... .µ.. ..
...... ........µ.....
Eph. 6:14. ..... ... ........µ.... ... ..... .µ.. (Is.
11:5).
12:42. ... ... ..... .
...... ......µ..;
1 Cor. 4:2. ........ .. .... ......µ... ... ...... ...
.......
13:27. ........ ..' .µ..
...... ....... ....... (Ps. 6:8).
2 Tim. 2:19. ........ ... ....... ... . ...µ.... ..
...µ. .......
18:1. .... .......
............ .......
Col. 1:3. ....... ........µ.....
2 Thes. 1:11. ........µ... ........
[Page xlv] ... µ. .........
Sau .....
Gal. 6:9. µ. ......µ...
20:16. µ. ........
Rom. 9:14, 11:11; Gal. 3:21
20:22, 25. ....... .µ..
....... ..... ...... . ..;
....... .. ........ ........
Rom. 13:7. ....... ..... ... ......., .. ... ..... ...
......
20:35. .. .. .............
... ...... ....... .......
2 Thes. 1:5. ... .. ............ .µ.. ... ß........ ...
.....
20:38. ...... ... ....
......
Rom. 6:11. ...... .. ....

Gal. 2:19. ... ... .....

21:23. ..... ... .... ..
... ......
1 Thes. 2:16. ....... .. ..' ...... . .... ... ......
21:24. .... .. ..........
...... ......
Rom. 11:25. .... .. .. .....µ. ... ..... ........
21:34. µ. .... ß........
.. ....... .µ.. .. ....... ...
µ... ... ...... ..' .µ..
........ . .µ... ...... ..
......
1 Thes. 5:3 5. .... ......... ...... ......... .......
.µ... .. ... .... .. ......, ... . .µ... .µ.. .. .......
[.......] ......ß..
21:36. .......... .. ..
..... ..... ...µ.....
Eph. 6:18. ........µ.... .. ..... ..... ...
.............
22:53. . ....... ...
........
Col. 1:13. .. ... ........ ... ........
Alte elemente de stil.

(b) Mai mult decât ceilalþi evangheliºti Luca pune înaintea cititorilor subiectul
rugãciunii:
1. prin exemplul lui Hristos
2. prin instruire directã

1. Toþi cei trei sinoptici reþin faptul cã Hristos s-a rugat în Ghetsimani (Mt. 26:39;
Mc. 14:35; Lc. 22:41). Marcu (1:35) menþioneazã retragerea Sa pentru a se ruga dupã
vindecarea mulþimii la Capernaum, în timp ce Luca (4:42) abia de o menþioneazã: iar
Mt. (14:23) ºi Mc (6:46) relateazã retragerea Sa pt rugãciune dupã sãturarea celor
5000, în timp ce Luca 9:17) nu o relateazã nici aici. Însã, de 7 ori Luca este singurul
care reþine faptul cã Iisus s-a rugat : la botezul Sãu (3, 21), înainte de primul sãu
conflict cu ierarhia (v. 16) ; înainte de a alege pe cei doisprezece (6 : 12), înain
te de
prima prevestire a Patimii (9 :18), la Schimbarea la Faþã (9 :29), înainte de a învãþa pe
oameni Rugãciunea Domneascã (11 :1) ; ºi pe Cruce (23 :[34], 46).
Numai Luca relateazã declaraþia lui Iisus cã El s-a rugat pentru Petru, ºi
îndemnul pe care îl face celor 12 Rugaþi-vã ca sã nu cãdeþi în ispitã (22:32, 40).
Cereþi ºi vi se va da
Numai Luca reþine parabolele care aratã persistenþa în rugãciune : prietenul de
la miezul nopþii (11 :5-13), judecãtorul nedrept (18 :1-8)
La îndemnul de «privegheaþi» (Mt. 25 :13 ; Mc. 13 : 33) el adaugã « în toatã
vremea, rugându-vã, ca sã vã întãriþi sã scãpaþi de toate acestea » (Lc. 21 : 36).
În parabola cu vameºul ºi fariseul este ilustratã diferenþa dintre rugãciunea
adevãratã ºi cea neadevãratã.

(c) Evanghelia e remarcabilã ºi pentru accentul pe care îl pune pe [rugãciunea

de] laudã ºi mulþumire.
Începe ºi se terminã cu cultul adus lui Dumnezeu în templu (1:9, 24:53)
Numai Luca pãstreazã imnele care au intrat în cultul zilnic al Bisericii: Slavã
întru cei de sus... , (2:14), cântarea Maicii Domnului Mãreºte suflete al meu... (1:46-
55); rugãciunea lui Zaharia (1:68-79), cântarea lui Simeon Acum slobozeºte.. (2:29-
32).
Mai mult decât în orice Evanghelie ni se spune cã cei care primesc daruri
speciale de la Dumnezeu îl slãvesc pe Dumnezeu (........ ... ....) pentru ele
(2:20, 5:25, 26, 7:16, 13:13, 17:15, 18:43). A se compara cu Mt. 9:8, 15:31; Mc.
2:12.
Expresia lãudând pe Domnul (...... ... ....) este apoape specificã lui
Luca în NT (2:13, 20, 19:37, 24:53?; Acts 2:47, 3:8, 9). A binecuvânta pe Dumnezeu
(........ ... ....) este aproape specificã lui Luca (1:64, 2:28, 24:53?): Altfel,
ceea ce
mai apare ºi în Iacov 3:9. a da laudã (..... .......) lui Dumnezeu mai apare
numai în Luca 18:43.
De asemenea ......., care apare de 8 ori în Mt ºi Mc., apare de 19 ori în Lc ºi
Fapte.; .... de 7 ori în Mt ºi Mc, de 13 ori în Lc ºi Fapte.
16 Vezi mãrturia lui Papias: ........ µ.. ... .ß..... ........ .. ..... ........... ..µ.
......
.. .... .. .. ....... ........ (Matei a compus cuvintele [Domnului] în dialect evr
eiesc, [pe care]
fiecare le tâlcuia/traducea pe cât putea de bine).
17 Existã o discuþie aprinsã în legãturã cu aceastã ordine istoricã a lui Luca. Vezi mai
......
18 (1) .. .... .. .............. ... ...µ..... ..ß..... ........,
(2)...µ......... ....... ....... ... ........,
(3) ... .............. ... ......... ......,
(4)........ .. ... ....... ..... .............. ... ......... ... ............ .
....,
(5) ... ........ ... .ß...... ..............,
(6) ... ......... .... ... ...... (Lc 3:1-2 GNT).

(d) Evanghelia Dupã Luca este caracterizatã corect drept cea mai literarã dintre
Evanghelii (Renan, Les Évangiles, ch. 13.). Sfântul Luca deþine arta compoziþiei. El nu
numai cã ºtie cum sã spunã o poveste în mod credibil, ci ºtie ºi cum sã o spunã cu
efect. El poate simþi contrastele ºi armoniile ºi le poate reproduce pentru cititorii
sãi.
Modul în care spune poveºtile fiului vãduvei din Nain, a pãcãtoasei din casa lui
Simon, a Mariei ºi Martei din Betania ºi drumul spre Emaus este extraordinar.
El o zugrãveºte cel mai bine pe Fecioara Maria. De altfel, tradiþia bisericeascã ne
spune cã evanghelistul Luca a fost ºi primul iconar iar prima icoanã a sa a fost una
hristologicã, a Nãscãtoarei de Dumnezeu.
Portretele lui Zaharia, Ana, Zaheu, Irod Antipa sunt ºi acestea pline de viaþã. ªi,
mai interesant, ele sunt realizate din câteva trãsãturi. Ca o regulã, Luca pune mai
puþine detalii descriptive decât Marcu.
În descrierea Botezului el omite detaliile stranii legate de îmbrãcãminte ºi
mâncare (Mc 1:6; Mt. 3:4). La vindecarea soacrei lui Simon el omite amãnuntul cu
luarea de mânã (Mc. 1:31; Mt. 8:15). În cea cu paraliticul el omite strângerea mulþimii la
uºã (Mc. 2:2).
Alteori însã avem amãnunte lãmuritoare care sunt întru totul ale sale (3:15, 21,
4:13, 15, 40, 42, 5:1, 12, 15, 16, 6:12, 8:47, etc.).

(e) Sfântul Luca este singurul Evanghelist care scrie istorie ca ceva distinct de
memoriile/amintirile (lui Matei)16. El urmãreºte sã scrie «pe rând», care cel mai
probabil înseamnã ordine cronologicã17 (1:5, 26, 36, 56, 59, 2:42, 3:23, 9:28, 37, 51,
22:1,
7), ºi numai el pune în legãturã povestirea sa cu istoria Siriei ºi a imperiului Roman
(2:1, 3:1). Datarea formatã din ºase straturi (3 : 1) este excepþionalã18. Cuvintele an-
.... (26/23) ºi lunã-µ.. (10/8) apar mult mai des în scrierile sale decât în restul NT, iar
aceasta indicã o anumitã înclinaþie pentru exactitate în ceea ce priveºte timpul. Acolo
unde nu dã date probabil din cauzã cã nu a gãsit ceva precis în sursele sale el
adesea ne aratã ce evenimente sunt în legãturã unele cu altele, deºi el nu ºtie în ce an
sau timp al anului sã plaseze grupul de evenimente (4:1, 38, 40, 7:1, 18, 24, 8:1,
10:1,
21, 11:37, 12:1, 13:1, 31, 19:11, 28, 41, 22:66, 24:13).
Totuºi, Luca e mult mai puþin interesat de timpul exact decât istoricii din
vremea lui. Pentru el valoarea operei rãscumpãrãtoare a lui Hristos este
independentã de date, este mai presus de ele. Remarcele pe care le face în 16:14, 18
:1,
9, 19:11 aruncã mult mai multã luminã asupra a ceea ce urmeazã decât ar fi fãcut-o o
indicaþie de timp.
El îl urmãreºte pe Mântuitorul nu numai în etapele slujirii Sale, ci ºi în cele ale
creºterii sale fizice ºi ale « întãririi Sale cu duhul » (2:40, 42, 51, 52, 3:23, 4:13, 22:
8,
53). El traseazã cursul slujirii de la Nazaret la Capernaum ºi la celelalte oraºe ale
Galileei, de la Galileea la Samaria ºi Pereea, de la Pereea la Ierusalim, la fel c
um în
Fapte el marcheazã progresul Evanghelie, aºa cum este reprezentat succesiv de
ªtefan, Filip, Petru ºi Pavel, de la Ierusalim la Antiohia, de la Antiohia la Efes ºi
Grecia ºi, în cele din urmã, la Roma.

(f) Alãturi de aceste caracteristici literare ºi istorice el are un accentuat ton

domestic. În aceastã Evanghelie aflãm cel mai adesea despre Hristos în relaþionarea Sa
socialã cu oamenii. Masa din casa lui Simon, în cea a Martei ºi Mariei, ospãþul
împreunã cu Zaheu, drumul spre Emaus ºi cina de acolo, toate sunt stranii pentru
naraþiunea lui Luca, împreunã cu un numãr de parabole, care au aceeaºi aºezare
liniºtitã ºi casnicã. Bunul samarinean la han, prietenul la miezul nopþi, Stãpânul casei
ridicându-se ºi închizând uºa, femeia care se preocupã de moneda pierdutã, tatãl
care îºi întâmpinã fiul pierdut, toate au aceastã nuanþã de domestic foarte familiar. ªi
poate cã acestei iubiri pentru scene casnice s-ar datora schimbarea pe care o face
Luca
în cazul seminþei de muºtar, care la Mc (4 :31) este cãzutã « pe pãmânt (... ... ...)»
iar la Mt (13 :31) este sãditã de om « în þarina sa (.. .. .... .....)», iar la Lc.
(13 :19) un om o pune « în propria sa grãdinã (.ß.... ... ..... ......)».
ANALIZA TEXTUALÃ ªI TEOLOGICÃ

Prologul Lc. 1:1-4

1 ......... ...... ...........

........... ........ .... ...
...........µ.... .. .µ..
....µ...., 2 ..... ......... .µ.. ..
... ..... ........ ... ........
....µ.... ... ....., 3 ..... ..µ..
............... ...... .....
....ß.. ....... ... ......, ........
......., 4 ... ....... .... ..
......... ..... ... ..........
Deoarece mulþi s-au încercat sã
alcãtuiascã o istorisire despre faptele
deplin adeverite între noi, 2 Aºa cum ni le-
au lãsat cei ce le-au vãzut de la început ºi
au fost slujitori ai Cuvântului, 3 Am gãsit
ºi eu cu cale, preaputernice Teofile, dupã
ce am urmãrit toate cu de-amãnuntul de la
început, sã þi le scriu pe rând, 4 ca sã te
încredinþezi despre temenicia învãþãturii
pe care ai primit-o.

................................................................................
.............................................................
1......... ...... ........... ........... ........
Deoarece mulþi au încercat a pune în ordine istorisire

.... ... ...........µ.... .. .µ.. ....µ....,

despre cele deplin adeverite în noi lucruri

2..... ......... .µ..

precum au predat nouã

.. ... ..... ........ ... ........ ....µ.... ... .....,

cei de la început martori oculari ºi slujitori care au devenit ai
Cuvântului
3..... ..µ.. ............... ...... .....
....ß..
a pãrut ºi mie urmãrind de la început pe toate exact

....... ... ......,

pe rând þie sã scriu

........ .......,
preaputernice Teofil

4... ....... .... .. ......... ..... ...

..........
ca sã ai cunoºtinã despre care ai fost învãþat a cuvintelor siguranþã

..........................................................
Alte traduceri
19Nolland, J. (2002). Vol. 35A: Word Biblical Commentary : Luke 1:1-9:20. Word B
iblical Commentary (3).
Dallas: Word, Incorporated.
1Inasmuch as many have taken it in hand to arrange a narrative concerning the
things that have been accomplished in our midst, 2just as those who were, from t
he
beginning, eyewitnesses and who became servants of the message handed it on to u
s, 3it
seemed good to me also, having investigated carefully everything from way back,
to write
for you, most excellent Theophilus, a well-ordered account, 4so that you might k
now,
concerning the reports which you have heard, the truth.19
CNS Luke 1:1-2 Fiindcã mulþi s'au apucat sã alcãtuiascã o istorisire
amãnunþitã despre lucrurile cari s'au petrecut printre noi, dupa cum ni le-au
încredinþat ceice le-au vazut cu ochii lor dela început, ºi au ajuns slujitori ai
cuvîntului,

BFC Luke 1:1-2 Cher Théophile, Plusieurs personnes ont essayé d'écrire
le récit des événements qui se sont passés parmi nous. Ils ont rapporté les faits
tels que nous les ont racontés ceux qui les ont vus des le commencement et qui
ont été chargés d'annoncer la parole de Dieu.

TOB Luke 1:1-2 Puisque beaucoup ont entrepris de composer un récit

des événements accomplis parmi nous, d'apres ce que nous ont transmis ceux
qui furent des le début témoins oculaires et qui sont devenus serviteurs de la
parole,

NAS Luke 1:1-2 Inasmuch as many have undertaken to compile an

account of the things accomplished among us, just as those who from the
beginning were eyewitnesses and servants of the word have handed them down
to us,

KJV Luke 1:1-2 Forasmuch as many have taken in hand to set forth in
order a declaration of those things which are most surely believed among us,
even as they delivered them unto us, which from the beginning were
eyewitnesses, and ministers of the word;

...............................................

Luca îºi începe Evanghelia în mod special, cu o prefaþã care dedicã opera sa lui
Teofil ºi care descrie background-ul acestei lucrãri. Prefaþa constã într-o frazã perfect
constituitã din punct de vedere al limbii greceºti, care este socotitã îndeobºte a fi cea
mai bine stilizatã propoziþie din întreg NT. Aceastã perfecþiune literarã stã în contrast
cu greaca afectatã de ebraism care vine imediat dupã. Luca nu mai scrie cu aceeaºi
atenþie pânã în Fap 28:30-31. Prefaþa depãºeºte cu mult limbajul popular ºi foloseºte
cuvinte lungi, adesea cu prefixe care dau greutate declaraþiei.
Stilul secular al prefeþei a fost adesea remarcat. Numai uzanþa absolutã a lui
..... trãdeazã conþinutul adânc religios care urmeazã.
Cercetãtorii sunt clar împãrþiþi dacã prefaþa se leagã numai de Evanghelie sau ºi
de Fapte.
În ciuda grijii deosebite pe care Luca o aratã pentru scrierea frazei, aproape orice
cuvânt din aceastã frazã a fost disputat.
......................................
Versetele 1-4 constituie o frazã compusã în care
- v. 3 (........ ...... - mi s-a pãrut cã e bine ... sã scriu) este propoziþia
principalã, faþã de care v. 1 ºi v. 4 sunt subordonate.
- propoziþia din v. 1, introdusã prin ......... - pentru cã, deoarece este
cauzalã ºi explicã de ce lui Luca i s-a pãrut cã e bine sã scrie.
- propoziþia din v. 4, introdusã de ... ca sã , este finalã ºi ne aratã scopul
pentru care el ºi-a asumat scrierea.

Fiecãreia dintre aceste douã fraze îi este subordonatã încã una:

-versetului 1 propoziþia din v. 2, introdusã prin ..... aºa cum, precum ;
aceastã propoziþie este de naturã comparativã ºi serveºte la definirea mai exactã a
anumitor aspecte din v. 1.
- propoziþiei finale din v. 4 îi este subordonatã o propoziþie relativã .... ...
..... despre învãþãtura, care serveºte pentru a identifica logon (lucruri) în v. 4.

În fine, fraza participialã ............... ...... ..... ....ß.. - dupã ce

am urmãrit de la început cu exactitate merge din punct de vedere sintactic cu kamoi
ºi mie, dar semantic merge cu propoziþia principalã a întregului.

În cele ce urmeazã se poate vedea cum sunt legate frazele. Le-am selectat cu
mãrimi diferite de fonturi, începând cu vocativul, ºi le-am deplasat spre dreapta în
funcþie de dependeþa lor de propoziþia principalã. De asemena, am subliniat cu galben
prepoziþiile care fac legãturile cu propoziþia principalã ºi care introduc propoziþiile
secundare. Propoziþia principalã este scrisã cu litere îngroºate (Bold).

........ ....... vocativul

1......... ...... ........... ........... ........

.... ... ...........µ.... .. .µ.. ....µ....,
2..... ......... .µ..
.. ... ..... ........ ... ........ ....µ.... ... .....,
3..... ..µ.. - ............... ...... ..... ....ß.. - ......,
4 ... ....... .... .. ......... ..... ... ..........
Multe traduceri strãine aleg sã spargã fraza complexã a v. 1-4 în propoziþii mai mici. Cea
ai la
îndemânã soluþie este aceea de a reda vv. 1 ºi 2 împreunã ca o frazã independentã. Relaþia
v. 1 ºi 3 este redatã apoi printr-o expresie adverbialã la începutul v. 3 And so (NEB),
that reason
(Goodspeed). În aceastã împãrþire v. 2 rãmâne subordonatã v. 1, iar v. 4 versetului 3.
20 Cf. 2 Pet 2:1.
21 PG 13:1801 3.
22 Others Mark, Matthew (perhaps more, but we cannot trust Luke s ...... too far) h
ave undertaken
to order a narrative.... It occurs în a pleonastic sense, for example, in the open
ing verses of both
speeches in Acts 24. GOULDER, p. 13.
......... de vreme ce, pentru cã o prepoziþie care produce o relaþie cauzalã cu
propoziþia principalã a prologului. Luca pare (sau i se pare cã e bine sau gãseºte cu
cale vezi mai jos la .....) sã scrie ca o reacþie la ceea ce mulþi au fãcut sau, mai
exact, au încercat sã facã. Prepoziþia implicã o referinþã la o realitate pe care
receptorul (adicã Teofil) o cunoaºte.
Prepoziþia nu se mai întâlneºte altundeva în NT sau în Septuaginta ºi este rarã în
perioada clasicã, dar destul de folositã în epoca elenisticã. De obicei, ea urmeazã
propoziþiei principale, nu însã ºi aici, unde centrul pivot al întregii fraze îl constituie
..µ.. - ºi mie din propoziþia principalã.

...... mulþi ; foarte mult disputat între cercetãtori, cuvântul acesta, împreunã cu
verbul care îi urmeazã (vezi comentariile de acolo) se leagã de atitudinea lui Luca faþã
de predecesorii sãi, cine au fost aceºtia ºi dacã ºi în ce mãsurã Luca i-a folosit. Pãreril
sunt împãrþite.
Conform comentatorilor vechi, acest mulþi nu se referã la autorii canonici, ci la ce
i
care au alcãtuit evangheliile apocrife, prin urmare nu este inclus ºi Matei aici, de
oarece
acesta a fost un martor ocular (v.2; vezi mai jos discuþia despre ........);

Dupã cum prorocia era fãgãduitã odinioarã în popor, însã dintre aceºtia unii
erau proroci mincinoºi, iar alþii proroci cu adevãrat, ºi darul/harisma poporului
era deosebirea duhurilor, prin care se judeca care este proroc adevãrat ºi care
numit în mod mincinos, tot aºa ºi acum, în Legãmântul Nou, mulþi au vrut sã
scrie, însã zarafii încercaþi nu le-au acceptat pe toate20, ci numai pe unele dintre
acestea le-au ales. Poate cã ºi au încercat , pe nesimþite, conþine o acuzã
împotriva celor care s-au grãbit sã scrie evanghelii. Cãci Matei nu a încercat , ci a
scris de la Sfântul Duh, tot aºa ºi Marcu ºi Ioan, iar pe lângã aceºtia ºi Luca.
Prin urmare cei ce au scris evanghelia intitulatã dupã Egipteni ºi evanghelia
intitulatã a celui Doisprezece au încercat ; ªi deja a îndrãznit ºi Vasilide sã scrie o
evanghelie dupã Vasilide. Deci mulþi au încercat ; cãci sunt aduse [ca dovadã] ºi
evanghelia dupã Toma ºi cea dupã Matia ºi multe altele. Acestea sunt ale celor
care au încercat. Iar Biserica lui Dumnezeu preferã numai patru [evanghelii].
ORIGEN21

Comentatorii moderni sunt de pãrere opusã, socotind cã acest mulþi se referã,

în fapt, la predecesorii lui Luca, adicã la Matei ºi Marcu22, ºi cã mulþi este folosit
oarecum retoric.
........... ind. aor. act. 3pl de la vb. ......... a încerca, a avea o tentativã, a
se apuca de ceva; (etimologic: a pune mâna pe). Se dezbate foarte mult întrebarea da
cã
23 ... . ..... µ.. ... .. .....µ. µ.. ... .. ....... .......... ...... ......, .... ..
......... ....µ.... ... ....µ... 5 ... . ...... .µ.. µ. . .. ..... ........, .... .. ....µ
.
..... (1Co 2:4-5 BYZ)
folosirea acestui verb cu referire la lucrarea celor de dinainte implicã sau nu o
criticã a
lucrãrii lor. Se pare cã verbul în sine este neutru ºi cã potrivit uzanþei literaturii
greceºti un scriitor trebuia sã se refere la lucrarea predecesorilor sãi în prefaþa operei
sale. De asemenea, folosirea lui ..µ.. ºi mie ar mai fi încã un argument pentru
nuanþa neutrã a acestui verb. Dar tocmai aceastã paralelã între ..... ..µ.. ºi
........... face ca verbul sã fie citit ca referindu-se mai degrabã la intenþia acelor
mulþi , decât la finalitatea. Adicã au încercat=ºi-au propus ºi nu au încercat=au
scris dar scrierea lor nu a fost receptatã .
Totuºi, comentatorii vechi l-au receptat cu nuanþã peiorativã, acuzatoare oarecum
(vezi mai sus textul din Origen).
În plus, Luca este singurul autor nou-testamentar care foloseºte acest verb. Îl mai
aflãm încã de douã ori în FA (9:29 ºi 19:13), în cel de-al doilea pasaj din Fapte fiind
exact la aceeaºi formã ºi având legãturã cu folosirea (ºi cu vestirea ºi receptarea)
numelui lui Iisus în timpul propovãduirii Evangheliei (Iisus pe care Pavel îl vestea).

11 ªi Dumnezeu fãcea, prin mâinile lui Pavel, minuni (....µ...)

nemaiîntâlnite. 12 Încât ºi peste cei ce erau bolnavi se puneau ºtergare sau ºorþuri
purtate de Pavel, ºi bolile se depãrtau de ei, iar duhurile cele rele ieºeau din ei. 1
3 ªi
au încercat unii dintre iudeii care cutreierau lumea, scoþând demoni, sã cheme
peste cei ce aveau duhuri rele, numele Domnului Iisus, zicând: Vã jur pe Iisus, pe
Care-l propovãduieºte Pavel! (........... .. ..... ... ... ........µ....
........ .......... ...µ..... ... .... ....... .. ....µ... .. ...... ..
...µ. ... ...... ....., ........, ......µ.. .µ.. ... ...... .. . ......
........)14 Iar cei care fãceau aceasta erau cei ºapte fii ai unuia Scheva, arhiereu
iudeu. 15 ªi rãspunzând, duhul cel rãu le-a zis: Pe Iisus Îl cunosc ºi îl ºtiu ºi pe
Pavel, dar voi cine sunteþi? 16 ªi sãrind asupra lor omul în care era duhul cel rãu ºi
biruindu-i, s-a întãrâtat asupra lor, încât ei au fugit goi ºi rãniþi din casa aceea. 17 ªi
acest lucru s-a fãcut cunoscut tuturor iudeilor ºi elinilor care locuiau în Efes, ºi
fricã a cãzut peste toþi aceºtia ºi se slãvea numele Domnului Iisus. 18 ªi mulþi dintre
cei ce crezuserã veneau ca sã se mãrturiseascã ºi sã spunã faptele lor. 19 Iar mulþi
dintre cei ce fãcuserã vrãjitorie, aducând cãrþile, le ardeau în faþa tuturor. ªi au
socotit preþul lor ºi au gãsit cincizeci de mii de arginþi. 20 Astfel creºtea cu putere
cuvântul Domnului ºi se întãrea.

ªi acest context, aºa cum se poate vedea din pasajul de mai jos, are legãturã cu ..
....... faptele (vezi, mai jos, faptele adeverite între noi) ºi cu minunile lucrate
prin mâinile lui Pavel (sau ale celorlalþi apostoli, dupã cum se poate vedea chiar din
FA sau din tradiþia Bisericii pãstratã în sinaxare). Cuvântul/discursul Bisericii despre
Iisus despre siguranþa cãruia Teofil se va încredinþa prin aceastã scriere (vezi mai jos
ca sã ) era însoþit de lucrarea Duhului, de arãtarea Duhului ºi a puterii (1 Cor 2:4-
5)23 iar Evanghelia este putere a lui Dumnezeu (Rom 1:9). Ceea ce vestea Pavel,
24 SILUAN, p. 27.
25 Adv. Haereses, iii, 21.2.
adicã numele plin de putere al lui Iisus, este înþeles de exorciºtii evrei ca o formulã
magicã (într-un mod foarte asemãnãtor cu Simon magul, FA 8:19). Reacþia realitãþii ,
adicã a omului demonizat, aratã cã puterea lui Iisus lucreazã numai în cei ce au
crezut Evangheliei.
Pe de altã parte credinþa Bisericii în legãturã cu însuflarea celor patru Evanghelii,
înþelese ca Cuvânt al lui Dumnezeu (vezi mai jos discuþia despre logos ) a existat de
la început ºi s-a transmis pânã în zilele noastre. În discuþia pe care o are cu pustnicul
Stratonic, Sfântul Siluan îi pune o întrebare: Cum vorbesc cei desãvârºiþi? ºi
rãspunde: Nu spun nimic de la ei înºiºi, ci numai ceea ce îi insuflã Duhul Sfânt 24.

........... verb inf.aor.med. de la ........µ.. a pune în rând, a înºirui, a

întocmi; a aranja în ordine; mai este redat în comentarii ºi cu sensul de to repeat
(from memory) . Este un cuvânt rar.
A se vedea paralelismul cu verbul la infinitiv din propoziþia principalã a scrie
......:
pentru cã mulþi au încercat a alcãtui
ºi eu am gãsit cu cale a scrie
Totuºi, este de remarcat observaþia profesorului Goudler cã:
Orice comentator reþine faptul cã Luca s-a strãduit foarte mult sã þinã în
echilibru fraza de început într-un mod foarte retoric: Pentru cã mulþi... am gãsit ºi
eu cu cale , înºiºi-vãzãtori ... ........ toate lucrurile ...... , etc. Este vreun
cuvânt la început care sã corespundã ºi sã punã în balanþã pe .......? Într-
adevãr este unul: ..........., care înseamnã a ordona complet a aranja .
Irineu spune cã atunci când Scripturile au fost corupte, Dumnezeu l-a inspirat pe
Ezra sã punã în ordinea bunã (...........) toate cuvintele prorocilor25. Sf.
Atanasie, în schimb, îl foloseºte cu înþelesul de a compila, a alcãtui , dar rãdãcina
cuvântului ar în ea pe a pune în ordine , iar punerea în balanþã cu ....... aratã
clar cã acesta este înþelesul aici.
ceea ce înseamnã cã paralelismul ar fi între ........... ºi ....... ......,
verbului a scrie fiindu-i antepus emfatic acel adverb care exprimã, de fapt, intenþia
autorului (vezi mai jos discuþia de la .......)

........ povestire, o istorisire a unor fapte. Substantivul acesta nu se mai întâlneºt

e
în Noul Testament. Se întâlneºte, în schimb verbul ......µ.. , cu înþelesul de
povestire completã. Trebuie remarcat aspectul de oralitate pe care cuvântul îl are.
Astfel cã, dacã ar fi sã îl legãm de aspectul de oralitate al lui ........... (vezi mai
sus to repeat from memory ), se ridicã problema unei regândiri a expresiei, în douã
direcþii: dacã sensul lui ........ ar putea fi de mãrturi (adicã o povestire oralã) sau
dacã tradiþia oralã devine povestire (scrisã) prin efortul acelor mulþi .
26 Ioannidou dã .......... înduplec cu desãvârºire, dumiresc pe cineva pe deplin; la pasi
: sunt
deplin încredinþat despre ceva; (despre lucruri) sunt cu desãvârºire dovedit (....... ....
.)
27 ... .. ... .......... ... .... .. ........ .. ....... .... .......µ... .. .....
., .... .....
.. ... 21 ... ............. ... . .......... ....... ..... ... ........ (Rom 4:2
0-21 GNT)
....... .. .. .... ... .............. (Rom 14:5 GNT)
......... .µ.. ....... . .. .µ.., ...... ....... [.....], ....... .......µ.... .... .µ..
.. .... .........., ... ....... ....... ... ...........µ.... .. ..... ....µ... ... .
....
(Col 4:12 GNT)
De remarcat cã la începutul fiecãrei evanghelii sinoptice se gãseºte câte un cuvânt care
defineºte respectiva scriere: La Matei gãsim cuvântul carte (ß.ß...), la Marcu
evanghelie a lui Iisus Hristos (.......... ..... .......) iar la Luca
povestire/istorisire (completã) (........). Totuºi, la Luca acest cuvânt defineºte ceea
ce au încercat sã facã acei mulþi , fãrã sã existe vreo indicaþie cã Luca însuºi îºi
propune sã facã ºi el o istorisire completã. El vrea sã scrie pe rând , dupã ce le
urmãreºte/cerceteazã pe toate .

.... ... ...........µ.... .. .µ.. ....µ....

.......... 'a umple, a împlini sau a fi deplin convins, dumirit, încredinþat .26
De aici participiul ...........µ.... a fost înþeles în douã felur
1. lucruri/evenimente despre care existã o deplinã încredinþare sau lucruri
deplin adeverite între noi ('fully convinced', i.e. on which there is full convictio
n
among us , held by us to be fact the established facts of our religion ), sau
2. lucruri care s-au împlinit acum între noi . Unele traduceri dau un sens mai
general care s-au întâmplat that have happened (NEB, Phillips), sau care au avut
loc (which have taken place (Kingsley Williams). Varianta Goodspeed's the
movement which has developed among us poate implica faptul cã prefaþa
Evangheliei se a fost intenþionat scrisã atât pentru Evanghelie, cât ºi pentru Fapte.
(Vezi mai jos la ....... pãrerea lui Klein).
Aceastã a douã înþelegere ar pune Evanghelie în legãturã cu Vechiul Testament.
Evanghelia nu este o listã de lucruri pe care Iisus le-a fãcut: este o relatare desp
re
lucrurile care au fost duse la împlinire printre noi. Ea este lucrurile pe care Ii
sus le-a
fãcut, vãzute ca o împlinire a VT.

.. .µ.. între noi folosit cel mai probabil într-un sens larg, între noi , în cercul
nostru, în grupul nostru de creºtini , ºi nu denotã pe scriitor ºi pe contemporanii sãi,
ci mai degrabã pe scriitor ºi pe însoþitorii lui creºtini.
Nu este de neglijat nici varianta în noi , având în vedere discursul lucan din 17,
21 despre interioritatea împãrãþiei. Aceastã variantã ar merge cu prima înþelegere a lui
...........µ...., rezultând o traducere de genul despre lucrurile de care avem
(înlãuntrul nostru) încredinþare deplinã sau despre lucrurile de care suntem
încredinþaþi deplin înlãuntrul nostr . Din 5 uzanþe pauline ale verbului, 3 duc cãtre o
astfel de traducere27, celelalte 2 mergând pe înþelesul de a împlini deplin 28
28 .. .. .... .. ....., ..........., ..... ....... ............, ... ......... .
..
............. (2Ti 4:5 GNT)
. .. ...... µ.. ....... ... .......µ.... µ., ... ... .µ.. .. .....µ. ........... ...
......... ..... .. ...., ... ........ .. ...µ.... ........ (2Ti 4:17 GNT)

Interesante sunt ºi uzanþele substantivului derivat de la verb (numai la

Pavel):
.......... - deplinã încredinþare, dumirire despre ceva

... ............ .. ....... ..... ..µß.ß........ .. ..... ... ... ...

....... ... ........... ... ........, ... ......... ... µ........ ... ....,
......., (Col 2:2 GNT)

... .. .......... .µ.. ... ....... ... .µ.. .. .... µ.... .... ... ..
....µ.. ... .. ....µ... .... ... [..] .......... ....., ..... ...... ....
.......µ.. [..] .µ.. ... .µ... (1Th 1:5 GNT)

.....µ..µ.. .. ....... .µ.. ... ..... ............ ....... .... ...

........... ... ....... .... ......, (Heb 6:11 GNT)

........µ... µ... ........ ....... .. .......... ....... ........µ....

... ....... ... ........... ....... ... ......µ.... .. ..µ. ..... ......
(Heb 10:22 GNT)

....µ. lucru, realitate, fapte, ceea ce are legãturã cu lucrurile, nu cu cuvintele

('thing', 'event'). Vezi ... .. ...... ... .. ....µ... . ....... adevãrul nu stã în
în cuvinte, ci în lucruri.

..... precum, aºa cum este folosit des pentru a indica diferite feluri de
echivalenþe sau corespondenþe, chiar ºi aceea de cauzã-efect (vezi Rom 1:28; 1 Cor 5:7).
De aceea, punctul de comparaþie stabilit de ..... nu este evident imediat. Cel mai
probabil el se leagã de pãstrarea cu acurateþe a mãrturiei datã de martorii oculari.
Pe de altã parte, propoziþia secundarã determinatã de ..... poate sta fie înainte,
fie dupã propoziþia cu care se face comparaþia. De aceea putem lega acest adverb de
mai multe verbe
a. mulþi au încercat sã scrie ... aºa cum/dupã cum ne-au transmis nouã martorii
oculari ceea ce duce la un anumit înþeles al lui mulþi ºi la o anumitã receptare a
lucrãrii lor
b. faptele deplin adeverite între noi sunt aºa cum/întocmai cum ne-au fost
transmise de martorii oculari
c. dacã îl socotim cã se leagã de v. 3: Luca încearcã sã scrie întocmai cum ne -au
transmis martorii oculari.
......... de la ........µ. a da mai departe, a preda, a transmite cuvântul
se leagã de tradiþia oralã a Apostolilor care au fost martori oculari ai evenimentelor
,
care l-au vãzut ºi auzit ºi pipãit (cf. I In 1:1). Ca termen tehnic, verbul este folosit
NT pentru transmiterea unei tradiþii în Biserica primarã (1 Cor 15:3).

.µ.. nouã Luca se referã la el ºi la creºtinii din jurul lui. Biserica este cea care
primeºte, cea cãreia i se transmite mãrturia adusã ce înºiºi-vãzãtori .

.. ... ..... ........ ... ........ ....µ.... ... ..... (vezi I Cor 4:1; FA
6:4).

Cuvintele sunt foarte importante pentru modul în care Evanghelia este receptatã.
Analiza lor ne poate duce în plinã discuþie asupra hermeneuticii. Existã, dupã cum se
poate vedea mai jos, douã tradiþii de citire ale textului

slujitori ai cuvântului
slujitori ai Cuvântului
CNS Luke 1:2 Fiindcã mulþi s'au apucat
sã alcãtuiascã o istorisire amãnunþitã despre
lucrurile cari s'au petrecut printre noi, dupa cum
ni le-au încredinþat ceice le-au vazut cu ochii lor
dela început, ºi au ajuns slujitori ai cuvîntului,

BFC Luke 1:1-2 Cher Théophile, Plusieurs

personnes ont essayé d'écrire le récit des
événements qui se sont passés parmi nous. Ils ont
rapporté les faits tels que nous les ont racontés
ceux qui les ont vus des le commencement et qui
ont été chargés d'annoncer la parole de Dieu.

TOB Luke 1:1-2 Puisque beaucoup ont

entrepris de composer un récit des événements
accomplis parmi nous, d'apres ce que nous ont
transmis ceux qui furent des le début témoins
oculaires et qui sont devenus serviteurs de la
parole,

NAS Luke 1:1-2 Inasmuch as many have

undertaken to compile an account of the things
accomplished among us, just as those who from
the beginning were eyewitnesses and servants of
the word have handed them down to us,

KJV Luke 1:1-2 Forasmuch as many have

taken in hand to set forth in order a declaration of
those things which are most surely believed
among us, even as they delivered them unto us,
which from the beginning were eyewitnesses,
and ministers of the word;

SIN Deoarece mulþi au încercat sã

alcãtuiascã o istorisire despre faptele deplin
adeverite între noi, aºa cum ni le-au lãsat cei ce le-
au vãzut de la început ºi au fost slujitori ai
Cuvântului

FBJ Puisque beaucoup ont entrepris de

composer un récit des événements qui se sont
accomplis parmi nous, d'apres ce que nous ont
transmis ceux qui furent des le début témoins
oculaires et serviteurs de la Parole,
29 Despre înþelesul acestui cuvânt vom discuta mai jos. Putem înþelege martor ocular sau
vãzãtor
30In 1:14.

Sunt câteva lucruri de punctat în aceste douã versete de început:

1.cã lucrurile pe care le-au vãzut ºi relatat slujitorii cuvântului/Cuvântului sunt
pragmata realitãþi, fapte reale, care s-au petrecut în realitate, aºa cum mãrturiseºte ºi
Ioan Teologul la începutul primei sale epistole soborniceºti: Ceea ce era de la început
,
ce am auzit, ce am vãzut cu ochii noºtri, ce am privit ºi mâinile noastre au pipãit
despre Cuvântul vieþii (I In. 1, 1).

2.cã cei care ne-au predat/transmis ºi ne-au încredinþat istorisirile despre Hristos
au fost .. .. ..... ........ ... ........ ....µ.... ... ....., cei care s-au
fãcut de la început martori oculari29 ºi slujitori ai Cuvântului.

3.înþelegerea expresiei slujitori ai cuvântului cu c sau cu C duce la douã

raportãrii hermeneutice diferite faþã de textul Scripturii: o hermeneuticã a
cuvântului/vorbei ºi o hermeneuticã a Persoanei.

Existã, conform profesorului Stelianos Papadopoulos, o raportare diferitã în

Protestantism ºi Ortodoxie faþã de Sfânta Scripturã descrisã ca ºi cuvânt al lui
Dumnezeu.
Expresia cuvântul lui Dumnezeu este înþeleascã ºi descrisã în mod diferit în:
PROTESTANTISM
ORTODOXIE
-descoperirea cuvântului lui Dumnezeu
-mesaj-cuvânt-poruncã
-cuvântul-mesaj al mântuirii omului
acest cuvânt-mesaj autentic, deplin, curat
creºtinul este chemat sã-l primeascã ºi sã-l predice
-predicarea cuvântului, vestirea lui ºi
atitudinea pozitivã faþã de el

-descoperirea Cuvântului lui Dumnezeu

-Persoanã-relaþie-experienþã
- Puterea ºi venirea lui Hristos (2 Petru
1, 16)
-Ceea ce este PRINCIPAL în Evanghelie
este venirea lui Hristos, ca Persoanã
dumnezeiascã istoricã (Sf. Ignatie Teoforul, Cãtre
Filadelfieni, 9,2)
-Înregistrarea faptului Întrupãrii, a lucrãrii,
Patimilor ºi Învierii Fiului lui Dumnezeu sub
Ponþiu Pilat

Tradiþia patristicã este omofonã în a identifica în prologul lucan un discurs

despre Logosul cel din veac echivalent cu discursul din prologul Evangheliei dupã
Ioan. Aceastã tradiþie este una continuã ºi neîntreruptã, dupã cum se poate vedea din
mãrturiile de mai jos.

AMBROZIE : Slujirea cuvântului este mai mare decât ascultarea lui. Nu a

cuvântului vorbit, ci a Cuvântului fiinþial, la aceasta se referã Care S-a fãcut trup
ºi S-a sãlãºluit întru noi30 aºa cã nu îl înþelege ca un cuvânt obiºnuit, ci ca pe
Cuvântul ceresc pe Care L-au slujit apostolii. Pentru cã se poate citi în Ieºire cã
31Ieº 20:18.
32 Mt 17:3.
33EXPOSITION OF THE GOSPEL OF LUKE 1.5., EHG 9**.
34 Comentariu la Isaia, PSB, paragr. 9.
oamenii au vãzut glasul31 Domnului, ºi cu adevãrat un glas nu poate fi vãzut, ci
auzit. Pentru cã ce este un glas, dacã nu un sunet care nu este deosebit cu ochii, c
i
cu perceput cu urechea? Într-adevãr, cu marele sãu geniu, Moise a vrut sã
proclame faptul cã glasul lui Dumnezeu este vãzut, pentru cã este vãzut cu
vederea minþii lãuntrice. În Evanghelie, nu un glas este vãzut, ci Cuvântul, Care
este cu mult mai mult decât un glas.
Vedeþi, prin urmare, cã Cuvântul lui Dumnezeu a fost vãzut ºi auzit de
Apostoli. Ei L-au vãzut pe Domnul, nu numai dupã trup, ci ºi potrivit cu
Cuvântul32. Ei, care L-au vãzut pe El în slava Sa au vãzut pe Iisus. Alþii, care au
putut vedea numai trupul, nu L-au vãzut. Iisus este vãzut nu cu ochii trupeºti, ci
cu ochii duhovniceºti.33

Sfântul VASILE cel Mare: Lucrarea noastrã constã în a se dobândi atenþia

faþã de minte, pentru ca aceasta sã devinã limpede, desãvârºitã prin exerciþiile
potrivite, iar darul lui Dumnezeu este ca Duhul sã ne lumineze pentru
contemplarea tainelor Lui. Punând mai întâi viziunea , [Isaia] aadãugat apoi
relatarea cuvintelor, pentru a arãta cã nu a primit-o prin auz, ci cã mãrturiseºte
înþelesul cuvântului întipãrit în mintea sa. Noi avem nevoie de voce pentru a ne
arãta gândurile, pe când Dumnezeu, punând stãpânire pe partea conducãtoare [a
sufletului] (mintea) celor vrednici, le întipãreºte acestora cunoaºterea propriei Sale
voinþe. Pentru ce este adãugarea [menþionãrii] tatãlui? Ca sã arate cã harisma
profeþiei îi era moºtenire de la tatã. « pe care a vãzut-o împotriva Iudeei». Ce
înseamnã repetiþia? Pentru cã prin prima [se aratã] faptul obiºnuit al vederii, pe
când prin a doua se aratã de data aceasta particularul: care, ce fel de ºi pentru cine
a fost transmisã viziunea.
Cuvintele sunt vãzute, adicã cele pe care le-a vãzut profetul sunt
contemplate cu mintea, dupã cum s-a spus în Ieºire, cã «Întreg poporul a vãzut
glasul». ªi alþi profeþi au o introducere asemãnãtoare. «Vedenia lui Avdie; aºa zice
Domnul Dumnezeu Idumeii. Auzit-am o veste de la Domnul ºi o solie a fost trimis cãtr
e
popoare». Iar la Naum: «Proorocie (încredinþare) despre Ninive. Cartea vedeniei lui
Naum, al lui Elcheseu». Iar la Avacum «Proorocie (încredinþare), pe care a vãzut-o
proorocul Avacum». Iar Maleahi spune proorocie (încredinþare) fãrã vedenie ,
zicând astfel: «Proorocia (încredinþarea) cuvântului Domnului despre Israel, prin mâna
Îngerului Sãu». Ei par sã arate prin proorocie (încredinþare) cã nu au de la ei
înºiºi puterea profeþiei, ci au primit-o, încât proorocia poate fi aceeaºi cu darul
de la Dumnezeu.34

ATANASIE: Ceea ce Apostolii au vãzut, ei au transmis mai departe în chip

neschimbat, astfel încât învãþãtura despre Taine ºi despre Hristos sã rãmânã
corectã. Cuvântul dumnezeiesc Fiul lui Dumnezeu vrea ca noi sã fim ucenici ai
lor (tradiþiei). ªi se cade lor sã fie învãþãtorii noºtri, iar pentru noi este necesar sã
ne supunem numai învãþãturii lor. Numai de la ei ºi de la cei care au învãþat cu
351 Tim 1:15.
36 ARL 65; NPNF 2 4:512.
37Rom 8:29.
38FC 77:62.
credincioºie doctrina lor trebuie sã primim noi, dupã cum scrie Pavel,
« cuvintele cele credincioase, vrednice de toatã primirea »35. Împreunã cu aceºtia
noi cãlcãm pe pãmânt tare, pentru cã ei nu au devenit ucenici ca urmare a ceea ce
au auzit de la ceilalþi. Ci, mai degrabã, ei au fost martori oculari ºi slujitori ai
Cuvântului, ºi au transmis ceea cea au auzit direct de la El. (EPISTOLA FESTIVA
2.7.36)

CHIRIL AL ALEXANDRIEI: «Ei, care de la început au fost martori-oculari ºi

slujitori ai cuvântului nu ne-au transmis faptul cã El a fost un Fiu sau altul, dupã
cum am mai spus, ci unul ºi acelaºi, Dumnezeu ºi Om în acelaºi timp, Unul-
Nãscut ºi întâiul nãscut. Iar aceasta au spus-o pentru ca El sã poatã avea primul
titlu ca Dumnezeu ºi pe cel de-al doilea ca om, când El a fost nãscut între mulþi
fraþi 37, dupã ce a luat asupra Sa chipul nostru. El nu s-a unit cu un om în chipã
pãrelnic, dupã cum cred unii ci [El] în mod real ºi cu adevãrat [a devenit] om ºi
nu a renunþat la ceea ce era, fiind Dumnezeu cu firea ºi nepãtimitor. Din acest
motiv de bunãvoie a pãtimit în trupul Sãu. El nu a dat [ca jertfã] pentru noi trupul
altcuiva. Ci, mai degrabã, Unul-Nãscut, Cuvântul lui Dumnezeu S-a dat pe Sine,
dupã ce a devenit om, ca o jertfã neprihãnitã lui Dumnezeu Tatãl. (EPISTOLE
67.4.38)

Prima raportare hermeneuticã, care a înþeles Scriptura ca ºi cuvântul lui

Dumnezeu , a dat naºtere în timp unui adevãrate filosofii a limbajului, ale cãrei baze
au fost puse de Heidegger. Conform acestuia, limba are un caracter ontologic. Ea
precede existenþa ºi are suficiente metode pentru a exprima existenþa. Pe de altã parte,
existenþa (omul) nu se exprimã prin limbã, ci limba numai vorbeºte despre existenþã.
Cele douã nu pot fi identificate. Însã, existenþa nu poate fi exprimatã decât prin limbã,
ceea ce înseamnã cã, totul se cuprinde ºi, în cele din urmã, se delimiteazã la limbã, care
este descoperirea ºi purtãtoarea existenþei. Prin limbã omul iese din uitare/non-
existenþã.

Cealaltã raportare hermeneuticã, care înþelege Scriptura ca fiind Cuvântul lui

Dumnezeu are ca rezultat o hermenuticã a persoanei. Ca sã înþelegi/cunoºti o
persoanã, trebuie fãrã doar ºi poate sã-þi direcþionezi eforturile în mult mai multe
direcþii decât domeniul limbajului respectivei persoane. Existenþele personale
comunicã între ele la mult mai multe nivele decât poate cuprinde limba/cuvântul
(existã comunicare verbalã ºi non-verbalã, existã limbaj afectiv, etc.).
Pãrintele Sofronie spunea cã cuvântul are rãdãcini metafizice Ce e cuvântul?
Învãþasem la ºcoalã ceva de genul: cuvântul este o alcãtuire de sunete prin care transmitem
informaþii. Ce înseamnã cã are rãdãcini metafizice? Cuvântul naºte dincolo de lumea
fizicã, pânã ºi dincolo de mintea asta omeneascã care depinde de un creier fizic, un fel d
e
39 Pãrintele Rafail NOICA, Cuvântul proorocesc este cuvânt de la Dumnezeu, de la Duhul
Sfânt, 14 nov 2007,
este ºi o aberaþie, adicã o pierdere a adevãratei credinþe. Credinþa, lumea credinþei rãmân
uimitã cu câte amãnunte putea sã vorbeascã Moise despre viaþa pãrintelui lor Avraam
(care trãise cu 400 de ani înainte de ei) ºi a refãcut o istorie a poporului evreu, care
, cu
siguranþã, în mare mãsurã se pierduse dupã 400 de ani în Egipt. Evreii poate îºi mai
calculator biologic. În realitate, cuvântul este de la Dumnezeu ºi, în Dumnezeu,
Cuvântul este Persoanã, este Fiul Tatãlui, este Cel care s-a întrupat cu numele Iisus,
Hristosul adicã Unsul lui Dumnezeu. Ce înseamnã asta, cã o Persoanã este Cuvânt?
Încã nu ºtiu ºi rãmâne sã înþelegem din ce în ce mai adânc lucrul acesta, dar mãcar asta
înþelegem, cã dã o mult mai mare importanþã acestor sunete pe care le emitem ºi prin care
ne înþelegem unii cu alþii. Ce este cuvântul proorocesc? Acest pro înseamnã acelaºi lucru
ºi în slavonã ºi în greacã e vorba de: mai înainte grãi, grãire mai înainte . Poate cã o
a fost impresionat cã cineva dintre oameni a putut sã vorbeascã despre ce va sã fie ,
despre care nimeni dintre oameni nu poate sã cunoascã. De aceea, acest cuvânt a primit
o
astfel de denumire. Însã, cuvântul proorocesc trebuie înþeles mult mai larg. Au putut grãi
despre cele viitoare proorocii fiindcã au primit cuvânt de la Dumnezeu, de dincolo d
e
zidirea asta limitatã. Iar Dumnezeu ºtie toate, ºi trecutul ºi viitorul, dintru început ºi
în sfârºit, ºi dincolo. Omul, primind cuvânt de la Dumnezeu, poate grãi ºi de cele viitoare
Sau, ca Moise, poate grãi ºi de cele din trecut. Astãzi, ºtiinþa ne prezintã Scripturile al
fel
decât au crezut oamenii, altfel de cum au crezut pãrinþii noºtri, dar, într-o mare mãsurã,
aminteau când spuneau: pãrinþii noºtri ºi Dumnezeul pãrinþilor noºtri, al lui Avraam, al lu
Isaac ºi al lui Iacov, dar cine au fost ei, probabil cã rãmãsese o memorie pe post de le
gendã
ºi chestii din astea popularizate ºi stilizate, sã zicem. Moise merge mai departe ºi ne
grãieºte despre toate cele de la facerea lumii. Cuvântul proorocesc, în sensul lui larg,
este
cuvânt care vine omului de la Dumnezeu, cuvânt care se dã în stare de rugãciune. ªi
rugãciunea trebuie înþeleasã într-un sens larg, nu numai faptul de a face ceva, de a zice
ceva, ci o stare în care Dumnezeu gãseºte pe om primitor ºi poate pune în inima
lui cuvântul dumnezeiesc ºi multe alte lucrãri minuni, cum le numim pe care întâi
proorocii le-au fãcut ºi, mai ales, Dumnezeu întrupat ca Om Iisus Hristos iar, dupã
aceea, sfinþii, pânã astãzi . Deci, Cuvântul proorocesc este cuvânt venit de la
Dumnezeu ºi aº zice cã, probabil, toþi marii sfinþi filocalici, toatã cultura filocalicã ne
spune în diferite feluri acelaºi lucru pe care ni-l spune ºi Sfântul Siluan, când zice în
conversaþia lui cu un alt mare sfânt al Rusiei, al Caucazului, Stratonic: Cum vorbesc
cei
desãvârºiþi? , ºi tot Sfântul Siluan rãspunde cã ei grãiesc numai ce le dã Duhul
Sfânt. Aceasta este desãvârºirea! Iar Sfântul Serafim zicea: Când vorbeam din capul
meu, erau ºi greºeli ; ºi se înþelege cã atunci când vorbeºte de la Dumnezeu, greºeli nu
mai sunt. Sfântul Siluan adaugã: Greºelile pot fi mici, dar ele pot fi ºi mari .39
Alba Iulia.
40 Sf. Ioan Damaschin,
41 Idem, Ibidem
42 Stelianou Papadopoulou, Teologie ºi limbã, Ed. Mitr. Olteniei, Craiova 2007
43 2 Cor 8:18.

Spre deosebire de cuvântul omenesc, cuvântul lui Dumnezeu este întotdeauna

Cuvântul lui Dumnezeu, este ipostatic, este personal. Deoarece firea noastrã este
muritoare ºi uºor de descompus, pentru aceasta ºi cuvântul nostru este fãrã ipostas .40
Dumnezeu însã are cuvântul Sãu din Sine nãscut, nu precum cuvântul nostru lipsit
de ipostas (...........) ºi risipindu-se în aer, ci enipostaziat (...........), viu,
desãvârºit, nu cuprins în afara Lui, ci fiind pururea în El .41 Aceastã înþelegere a
Cuvântului lui Dumnezeu ca existenþã personalã ºi ipostaticã este în acord cu întreaga
gândire apostolicã, patristicã ºi a sinoadelor ecumenice.
Evanghelia (sau întreaga Scripturã) este a lui Hristos ºi despre Hristos, fiind
identificatã în cele din urmã cu venirea lui Hristos. Sfântul Apostol Petru spune cã nu
a transmis vorbe, ci puterea ºi venirea lui Hristos (2 Petru 1, 16). Sfântul Ignatie
Teoforul subliniazã cã ceea ce este distinct, principal în Evanghelie, este venirea lui
Hristos, ca Persoanã dumnezeiascã istoricã. Identificarea Sa cu cuvântul/mesaj ºi cu
lucrarea în acelaºi timp ( Eu sunt calea, adevãrul ºi viaþa ) aratã cã adevãrul pe care
omul îl cautã, adevãrul lucrurilor, nu este o idee, o abstracþiune, ci o realitate
dumnezeiascã, este o Persoanã. Hristos se aratã ca Dascãlul care predicã, dar predicã
despre Sine, în sensul cã El cheamã pe om sã participe la Sine. (...) Cuvintele ºi
preedica Domnului capãtã sens ca subliniere a tainei acestuia a participãrii ºi
transformãrii, sunt deci cuvinte de chemare, sunt, dintr-un punct de vedere, invit
aþia
la nuntã ºi nu nunta. ... ermineutica protestantã se ocupã mai ales cu invitaþia la nuntã,
se ocupã cu cuvântul-invitaþie ºi îi scapã tocmai taina nunþii, deci participarea la
Hristos. 42

Pentru prima raportare hermeneuticã, teologia se rezumã la concluzii raþionale

despre Dumnezeu extrase din cuvântul lui Dumnezeu. Pentru cea de-a doua, teologia
exprimã taina întâlnirii dintre Cuvântul lui Dumnezeu ºi om, întâlnire care dã naºtere
unei teologii poetice ºi unei poezii de dragoste foarte teologice. Aceastã poezie es
te
imnografia Bisericii.

.....
ORIGEN: Am gãsit cu cale, dupã ce am urmãrit toate cu de-amãnuntul . El
îºi exprimã punctul de vedere ºi modul de lucru ºi repetã acest lucru. El nu a aflat
din zvonuri ceea ce urmeazã sã scris. El Însuºi luat-o de la început. Prin urmare,
Apostolul Pavel îl laudã pe merit când spune « El este lãudat pentru Evanghelia sa
în toate Bisericile (.. . ....... .. .. ......... ... ..... ... .........
(2Co 8:18 )»43. Scriptura nu mai spune acest lucru despre nimeni altcineva. Ea
44PG 13:1804 5.
45 W. C. van Unnik (Neot 7 [1973] 16) atrage atenþia despre folosirea lui ..... µ..
de cãtre Dionisie de
Halicarnassus, unde aceastã expresie introduce intenþia autorului dupã o discuþie despre
autorii de
dinainte ai arheologiei romane (AntRom 1.6.1).
50 Higgins ( Preface, 79 83) advocates a double meaning: research for one portion of
the material, and
direct experience in the remaining portion (i.e., the end of Acts).
52 In his Vita (357), Josephus accuses his rival of distorting historical truth,
because he cannot
demonstrate the truth of his statements: he had not been present at the events h
imself, nor did he
inform himself carefully (..............), nor had he examined the actions and s
tatements of other
participants. See van Unnik, Once More 17.
foloseºte aceastã expresie numai pentru Luca. HOMILIES ON THE GOSPEL OF LUKE
1.6.44

..µ.. - ºi mie ; ºi -ul poate indica faptul cã ºi Luca se adaugã ºirului celor mulþi ,
dacã ar fi sã socotim neutrã nuanþa verbului ............ Ceea ce martorii oculari
au trasnmis Bisericii (acel .µ.. - nouã din v. 2), Luca îi va transmite lui Teofil. Mulþi
au considerat cã meritã sã scrie despre aceste lucruri; Luca va scrie ºi ele despre
acestea. ..µ.. ºi mie, leagã intenþia lui Luca atât cu v. 1 cât ºi cu v. 2. Folosirea
impersonalã a lui ..... a pãrut cã e bine, este limitatã în NT la Lc-FA (cf. Acts 15:22,
25, 28)45.

............... urmãrind
Înþelesul lui ............ din acest pasaj a fost aprins dezbãtut50, deoarece
verbul poate fi înþeles fie literal, fie metaforic: a urmãri ºi a însoþi ; sau a urmãri
intellectual, a investiga un subiect. Varianta a doua pare mai plauzibilã. În primul
rand, verbul este folosit adesea în istoriografia veche ºi indicã studiul pregãtitor fãcut
de autor. Totuºi, la Iosif Flaviu aceastã activitate implicã ºi prezenþa personalã la
evenimente52. Prin urmare, s-au propus mai multe soluþii de înþelegere a acestui verb:

(i) cã Luca ar fi fost un însoþitor al tuturor apostolilor o soluþie problematicã

din punct de vedere istoric

(ii) cã Luca ar fi citit cu atenþi scrierile acelor mulþi o soluþie atractivã, dar
care limiteazã sursele lui Luca la tradiþia scrisã. Aceastã soluþie nu se
potriveºte cu ...... ( de la început ), care, în aceastã înþelegere ar trebui
sã însemne din momentul în care au început sã se scrie astfel de naraþiuni ;
nici cu ....., care ar trebui sã însemne toþi scriitorii

(iii) cã Luca ar fi fost un participant la multe din evenimente se contrazice cu v

.
2, în care el nu se numãrã între « martorii oculari ».

(iv) cã a fost în contact cu tot ceea ce se petrecea este o soluþie posibilã, dar
necesitã o notã incertã asupra lui ..... (care ar trebui înþeles ca întreaga
tãrãºenie , întreaga chestiune )

............... poate fi coordonat cu ......: am gãsit cu cale sã

urmãresc/investighez ºi sã scriu sau poate fi subordonat: urmãrind, am hotãrât sã
scriu
46 4 ... µ.. ... ß..... µ.. ... .. ........, ... ... ..... ....µ.... .. .. ..... µ.. ..
........µ..., ...... ...... .. ........, 5 .............. µ. ......, ... ....... µ....
....,
... .... ... ....ß....... ....... ... .µ...... ......... ..... ..........
(Act 26:4-5 BYZ)
54 Cf. Luke 3:19*; 7:18*; and above all, Acts 1:1*, .... ...... .. ...... . ....
.. ( about all that
Jesus began ).
Prin aceastã acþiune de investigare sau urmãrire a tuturor faptelor, Luca nu
încearcã sã înlocuiascã mãrturia apostolicã prin observaþiile sale istorice (dacã este sã
luãm înþelesul lui ....... ca istoric vezi mai jos, discuþia de la acest cuvânt), ci sã o
confirme ºi sã aºeze mãrturisirea de credinþã a Bisericii pe baze istorice solide.

...... de la început; pare sã fie o paralelã la .. ..... din v. 2. Ambele cuvinte

apar într-un discurs al lui Pavel din Fap 26 :4-546. Întrebare este dacã Luca le folos
eºte
ca pe sinonime sau dacã prin .. ..... indicã începutul activitãþii publice a lui Iisus,
iar prin ...... începutul vieþii Sale? Într-adevãr, începutul- .... lui Iisus (cf. Mc
1:1: Începutul evangheliei lui Iisus Hristos... precum stã scris ) începe cu botezul (Lc
3:21-23; Fap 1:22; 10:37). Ar fi o interpretare prea subtilã sã se afirme cã Luca a adãu
gat
o introducere (cap. 1 ºi 2) în plus indicatã prin cuvântul ...... faþã de
începutul sinoptic.

..... toate; dacã este neutru, se poate referi la ....µ....; dacã este masculin se
poate referi la oameni (la mulþi sau la martori-oculari ). Înþelegerea ca neutru este
cea mai probabilã, de vreme ce .. ..... sau ..... este adesea regãsit în sumarele
lui Luca.54

....ß.. exact, cu atenþie; poate fi pus în legãturã fie cu verbul care îl precede
(..............., dupã ce am urmãrit ), fie cu verbul urmãtor (......, a scrie ).
Conform sensului, ....ß.. se potriveºte mai bine cu cercetarea metodicã a lucrurilor,
ceea ce ar justifica prima variantã.
Pe de altã parte, un adverb se referã la verbul care urmeazã, astfel încât sintaxa
pledeazã pentru cea de-a doua variantã. Poate cã stilul lui Luca ar rezolva problema :
este în stilul lui sã stabileascã conexiuni simultan între un cuvânt ºi cuvintele de
dinaintea ºi de dupã el.

......... - o formã târzie a lui ....... Sunt discuþii mari între exegeþi cum
anume trebuie înþeles ºi tradus acest cuvânt: (a) ca ordine cronologicã, (b) ca ordine
teologicã (c) ca ordine geograficã sau (c) ca ordine liturgicã.

Luca foloseºte ....... de cinci ori, totdeauna însemnând în serie, ca o serie, ca

ceva care urmeazã o serie :
ªi s-a întâmplat .. .. ......., dupã aceea ; (8:1)
ºi toþi prorocii de la Samuil ºi ... ....... ; (F.A. 3, 24)
Petru le explicã acestora ......., pe rând (F.A. 11:4);
Pavel a mers ......., pe rând, din loc în loc strãbãtând þinutul Galatiei ºi Frigia (F.A.
.
47 M. Volkel discutã opt astfel de cazuri ºi justificã traducerea continua serie pentru º
pte dintre
acestea ºi pentru cazurile de la Luca.
48 Majoritatea cercetãtorilor sunt de acord cu aceastã poziþie. Existã ºi excepþii, unii le
d pe .......
de participiu. Aceasta înseamnã cã participiul ............... este afectat de trei ad
verbe, fapt
nemaîntâlnit la Luca, ºi cã verbul principal este precedat de un eclitic ....
49 Câte am auzit cã s-au fãcut în Capernaum, fã ºi aici în patria Ta. . Abia la v. 31 Iisu
boarã în
Capernaum.
De trei ori este o serie temporalã, o datã este o serie geograficã. Viaþa lui Iisus a
fost o serie de evenimente, iar urmãtorul dupã ungerea sa (Lc. 7:36) a fost extinder
ea
misiunii Sale (8:1). Existã în Scripturã o serie de proroci care începe cu Samuil, toþi
aceºtia, pe rând, prorocind despre timpul lui Mesia. Petru a povestit Bisericii ºirul
întâmplãrilor care s-au finalizat prin propovãduirea Evangheliei cãtre Cornelius. Pavel
a vizitat fiecare Bisericã din Galatia de-a lungul drumului sãu, fãrã vreo deviere.
Aproape în fiecare caz pe care îl avem legat de acest cuvânt în literatura contemporanã
lui Luca, înþelesul este acelaºi47. Luca foloseºte cuvântul conex .... de cinci ori (7:11,
9:37, FA 21:1, 25:17 ºi 27:18), de fiecare datã cu acelaºi înþeles apoi, dupã aceea,
urmãtorul .
Toate acestea au importanþã majorã deoarece întreaga emfazã a frazei lungi,
elaborate, din începutul Evangheliei cade asupra cuvântului ........ Pentru cã
mulþi au încercat... ..... ..µ.. ............... ...... ..... ....ß.. .......
... ......, ........ ....... . Dupã lunga frazã introdusã de ........., vine
decizia lui Luca ..... ..µ..; înainte de substanþa deciziei vine calificarea lui în a fa
ce
acest lucru, ............... ...... ..... ....ß..; acum iepurele este afarã din
pãlãrie, ....... ... ....... ....... este în poziþie emfaticã, precedând verbul48.
Cea mai rãspânditã pãrere printre cercetãtorii biblici este cã ....... ar însemna
în ordine cronologicã . Dintre cei patru, Luca a fost istoricul grec: el îºi aºeazã
evanghelia în timpul lui Tiberiu ºi Pilat, Quirinius ºi Censul; Luca a scris ºi Faptele.
Însã ordinea lui Luca nu este cu mult mai cronologicã decât cea a lui Marcu: de fapt
este ordinea din Marcu. Când Luca nu o mai urmeazã, cum se întâmplã spre exemplu
în cazul gonirii Lui din Nazaret (4:16-30), el intrã oarecum în contradicþie: mulþimea îi
cere lui Iisus sã repete minunile fãcute în Capernaum, acolo unde Luca nu îl dusese
încã49; sau Iisus din Luca rosteºte vai -urile. ªi mai sunt ºi alte indicii de acest gen.
Concluzia este cã ordinea istoricã despre care s-a vorbit atât de mult a fost în mod
serios pusã la îndoialã. De aceea s-au încercat alte soluþii de înþelegere a lui .......,
cum cã ....... ar însemna altceva decât în ordine (istoric), un fel de ordine
teologicã dupã viziunea sa.
H.J. Cadbury susþine cã ....... poate însemna succesiv sau continuu ºi cã
nu trebuie neapãrat sã implice o conformitate cu o ordine fixã . Dar celelalte cazuri
de folosire a lui ....... din Luca-Fapte implicã în mod evident o astfel de
conformitate cu o ordine fixã istoricã sau geograficã. Soluþia pe care o propune este sã
se traducã prin dupã cum urmeazã sau mai jos , adicã: I decided, having
followed everything accuratelly from the beginning, as follows to write you .
50 memoriile apostolilor , I Apol 67; ºi ale celor care i-au însoþit Dial, 103.8.
51 Conform principiului sãu exprimat în începutul lucrãrii: ca sã înþelegi un artefact vec
ebuie sã
înþelegi cum anume era folosit acel artefact în lumea veche .
Alte traduceri moderne, de asemenea, nu înþeleg pe ....... în sensul de în
ordine, pe rând . RSV traduce: to write an orderly account ; NEB: to write a
connected narrative .
În ceea ce priveºte înþelegerea ca ordine teologicã , poate cã cele mai rãspândite
pãreri sunt cele ale lui E. Trocme, G. Klein ºi E. Lohse. Trocme sugereazã cã Luca
contrasteazã faþã de ordinea lui Marcu prin aceea cã (i) Luca omite relatarea lui Marcu
despre evanghelizarea pãgânilor (Mc. 6:45-8:26 omisiunea lungã) ºi (ii) Luca spune
aceastã poveste în Fapte, acolo undea acest subiec devine încununarea lucrãrii sale
vãzutã ca întreg. Dar lucrurile nu stau chiar aºa. Mc. 6:45-8:26 conþine mult material
care nu are nimic de-a face cu misiunea în mijlocul pãgânilor.
Klein schimbã lumina aruncatã asupra lui ....... prin aceea cã socoteºte cã el
include ºi cartea Faptelor. Acei mulþi , cum ar fi Marcu, au încercat sã aºeze în scris
relatarea apostolicã a evenimentelor, ... ....., începând de la botezul lui Ioan ºi
pânã la Înviere. Luca, pe de altã parte, a urmãrit întreaga evoluþie (.....) de la
început (......), de la zãmislirea lui Ioan, ºi s-a hotãrât sã scrie aceastã poveste
secþiune cu secþiune, în trei paºi teologici povestirile despre naºtere, slujirea lui Iis
s,
istoria Bisericii. Astfel, Teofil va cunoaºte siguranþa învãþãturii predecesorilor lui Luca
învãþãturã în care fusese instruit; Cu alte cuvinte, ....... s-ar referi oarecum la cele
trei etape sau la cele douã cãrþi pe care Luca le scrie. Existã foarte multe critici faþã d
aceastã pãrere.
Lohse înþelege ....... în sensul de ordine geograficã . Atât Evanghelia, cât ºi
Faptele urmeazã o secvenþã în care împãrþirea geograficã sugereazã un scop teologic
(Galileea - drumul spre Ierusalim Ierusalim ºi ). Fiecare secþiune a Evangheliei
începe cu o respingere a lui Iisus, simbolizând crucea;
O ultimã pãrere se leagã de practica dintotdeauna atât a sinagogii, cât ºi a
Bisericii, aceea de a citi Scripturile în adunare. Astfel, ....... trebuie înþeles ca
ordine liturgicã iar Evanghelia ca un fel de lecþionar care cuprinde pericopele
necesare pentru slujbã în decursul unui an. Reprezentantul acestei pãreri este M.D.
Goudler. Potrivit pãrerii lui, Luca s-a hotãrât sã revizuiasca munca predecesorilor sãi
ºi sã punã la dispoziþie o serie de pericope care se vor potrivi curgerii anului liturgi
c,
pe rând , în ordine. De aceea Luca pune atât accent ºi foloseºte emfatic pe ........
cartea lui Luca este posibil sã fi luat formã în Bisericã; ºi aºa o gãsim folositã
50 de ani mai târziu, când Iustin Martirul, care foloseºte adesea Luca, spune cã
memoriile/amintirile apostolilor ºi ale celor care i-au însoþit erau citite la slujbele
de Duminicã50. Uzanþa sugereazã intenþia51: poate cã Evanghelia a fost gânditã
pentru a fi cititã în Bisericã. Referinþa la Teofil poartã în ea acest lucru, pentru cã el
a fost învãþat/instruit (.........) în credinþã. Cât de natural era pentru el ºi
pentru mulþii prieteni ai lui Dumnezeu de dupã el, care probabil nu puteau citi
sau nu-ºi puteau permite o copie a cãrþii sã audã provocarea încrederii, sãrãciei
ºi umilinþei în contextul cultului sãptãmânal!
Încã douã argumente scot acest lucru la ivealã. Marcu îºi numeºte cartea
Evanghelie (1:1), ºi termenul este izbitor. De ce Evanghelie ? Cuvântul se duce
înapoi la Pavel ºi înainte de el: Vã aduc aminte, fraþilor, cu ce cuvinte v-am
propovãduit Evanghelia, pe care aþi primit-o (...). Cãci v-am dat, întâi de toate,
ceea ce ºi eu am primit... (I Cor. 15.1, 3). Evanghelia este astfel schiþa (the
outline) veºtii cele bune despre Iisus care este livratã (pre-datã)/transmisã ºi
primitã; transmisã de un Învãþãtor creºtin ºi primitã de cãtre Bisericã. Pentru
început vestea cea bunã este învãþatã în adunarea creºtinã, din memorie; cu timpul
ea se extinde ºi primeºte o formã din ce în ce mai stabilã; în cele din urmã este
scrisã ºi cititã cu glas tare sau cel puþin aceasta pare sã implice echivalenþa de
denumire. ... mai puþin de un deceniu separã I Corinteni de Marcu ºi nu este uºor
sã vedem de ce Marcu s-ar fi gândit la lucrarea sa ca la o Evanghelie dacã, la fel
ca evanghelia lui Pavel, ea a fost predatã/transmisã/livratã ºi primitã în
comunitatea creºtinã.
În al doilea rând... Apocalipsa a fost scrisã pentru a fi cititã cu voce tare în
Bisericã, pentru cã în Prolog se spune: Fericit este cel ce citeºte (. ...........)
ºi cei ce ascultã cuvintele proorociei... (Apoc. 1:3). Cititorul este menþionat alãturi
de ascultãtor; contextul este în mod evident o adunare creºtinã. Avem acelaºi
background ºi la Hermas (Vedenia 2.4). Hermas ºi bãtrânii urmeazã sã citeascã
vedenia în Bisericã, în timp ce alte douã copii urmeazã a fi fãcute, una pentru
Grapt pentru a instrui pe vãduve ºi pe orfani, alta pentru Clement pentru a fi
trimis la celelalte biserici. Pasajul este sugestiv pentru contextul în care e scr
isã
Evanghelia: catehetul avea nevoie de una, mai ales când se fondau noile biserici.
Prezenþa cititorului (. ...........) în bisericã este evidentã din aceste pasaje ºi
din I Tim 4:13 (.. .........) ºi a dus la sugestia cã . ........... din Mc.
13:14 este cititorul public al Evangheliei, care trebuie sã înþeleagã ºi sã-ºi
atenþioneze ascultãtorii.

... þie ; pronumele în dativ, exprimã cui anume îi este dedicatã întreaga lucrare.

...... a scrie ; spre deosebire de nuaþa de oralitate a lui ........... (v. 1) ºi de

modul în care înºiºi-vãzãtorii au transmis mãrturia lor despre Iisus, cuvântul
exprimã forma în care Luca prezintã .. ....µ....

........ ....... - vocativul, apoziþie

... ca sã - introduce o propoziþie cauzalã, care exprimã scopul autorului,

exprimat de verb
....... - .......... are înþelesul de a cunoaºte/discerne atunci când atenþia
cuiva este atrasã asupra (...) unei personae sau a unui lucru; prin urmare este vo
rba
despre un discernãmânt conºtient ºi obþinut, nu o cunoºtinþã completã.

Construcþia .... .. ......... ..... poate avea diferite rezolvãri. .....

cuvinte/lucruri ( words / matters / reports, ) ar trebui citit legat de .... - despre,
76 BAGD s.v. .......; Cadbury, Commentary 509.
77 Cf. Acts 2:36*: ....... ... ......... ... ..... ...... (Cu siguranþã sã ºtie deci toa
tã casa lui
Israel).
78 Vezi Cadbury, Commentary 509.
despre cuvintele/problemele/lucrurile iar partea de mijloc .. ......... ca o
propoziþie subordonatã, .. fiind complementul direct al acþiunii verbului ..........
...........

........ este folosit ulterior ca un termen tehnic pentru instruirea pre ºi post
baptismalã a celor convertiþi, sens care ar putea fi valabil ºi aici. El implicã
transmiterea oralã a unei informaþii, care pot sã fie sau nu exacte (FAp 21:21, 24). D
ouã
pot fi direcþiile în care interpretarea poate fi dusã: i) cu înþelesul lui ethnic, ceea ce
înseamnã cã Teofil fusese catehizat oral, primise o instruire oralã, iar Luca îi scrie
pentru a-l încredinþa despre adevãrul cuvintelor (care pot fi înþelese ca mesaj sau ca
Evanghelie ) prin care a fost catehizat. ii) cu înþelesul neutru, preferat de cei mai
mulþi, ceea ce înseamnã cã Teofil primise o anumitã informare (în acest caz logon ar
trebui înþeles ca raport/informare ), iar Luca îi scrie pentru ca el sã cunoascã
adevãrul despre acele rapoarte . Asta ar însemna cã Teofil încã nu aparþinea Bisericii
(acelui .µ.. din v. 2 ºi 1).

... ......... temeinicia, siguranþa, statornicie. Cuvântul este atestat în

lucrãrile istorice, cu uzanþã legalã, ºi în arena puterii politice exprimând siguranþa pe
care o are cineva în legãturã cu niºte informaþii, cu o sursã, un document, uneori în
legãturã cu .......... ( a discerne ) sau ..... ( a scrie )76 ca în FAp 25:26: ....
.. ....... .. ...... .. ..... ... ... ( Dar ceva sigur sã scriu stãpânului
[împãratului] despre el, nu am ). Întocmai cu Pavel în FAp 26 furnezeazã
informaþii ºi dovezi lui Festus, tot aºa ºi Luca pare sã facã acum pentru Teofil.77 Modul
în care Luca foloseºte ......... este tot în stilul unui istoric. El vrea ca Teofil sã a
ibã
faptele/datele .
Cuvântul (........) este plasat la sfârºitul propoziþiei în mod intenþionat, pentru
a-i da emfazã.78

Dar scriitorii Evangheliilor au consemnat pe cele mai strãlucitoare dintre cele

sãvârºite pentru ca, prin ele, ascultãtorii sã fie asiguraþi în credinþa neslãbitã ºi sã
primeascã învãþãtura moralã ºi dogmatica, pentru ca, strãlucind prin credinþa dreaptã ºi
prin faptele evlaviei, sã ajungã în cetatea de sus ºi, uniþi cu Biserica celor întâi-nãscuþ
sã intre în Împãrãþia cerurilor, în Hristos, prin Care ºi în Care ºi cu Care sã fie slava l
Dumnezeu-Tatãl, împreunã cu Sfântul Duh în vecii vecilor. Amin. (CHIRIL AL
ALEXANDRIEI)