Dezvoltarea programelor de transplant, precum si specializarea inalta a medicilor din Romania par sa fi ajuns intr-un

punct mort. Si asta deoarece criza de donatori de organe se accentueaza cu fiecare an. In 2004, au existat doar 9
donatori post-mortem, iar conducerea Agentiei Nationale de Transplant nou-infiintate cauta solutii pentru a obtine mai
multi donatori. Una dintre acestea este infiintarea unui registru national in care oamenii sa-si exprime expres refuzul
donarii, in caz contrar acestia devenind automat donatori acceptanti. Pentru a convinge rudele celui decedat sa-si
dea acordul, spitalul plateste cheltuielile de inmormantare ale donatorului, care se ridica la 6 milioane de lei. Daca la
capitolul donatori cadavru stam foarte prost, la donatori vii ne situam pe primul loc in lume, fapt ce a trezit deja
suspiciuni membrilor Consiliului Europei.
Cartea de donator ar fi trebuit sa apara inca din 1998, de la aprobarea Legii transplantului de organe, dar autoritatile
au renuntat la tiparirea acesteia, motivand costurile uriase. In plus, experienta negativa a tarilor occidentale cu aceste
carti de donator a fost si ea un factor care a determinat suspendarea cheltuirii a zeci de miliarde de lei fara a avea
certitudinea unor rezultate benefice. Fara carte de donator, acceptul a ramas la latitudinea rudelui celui aflat in
moarte cerebrala. Iar rudele, in majoritatea covarsitoare a cazurilor, s-au opus cu vehementa. Motivele refuzului erau,
de cele mai multe ori, de ordin religios. "La romani, moartea este un adevarat spectacol. Omul nu este considerat
mort decat dupa ce l-ai bagat in groapa", afirma dr. Dimitrie Capsa, de la Spitalul Fundeni. Misiunea doctorului Victor
Zota, director executiv al Agentiei Nationale de Transplant si fost coordonator al Comisiei Nationale de Transplant,
este una extrem de ingrata. Acesta trebuie sa convinga rudele potentialilor donatori sa accepte prelevarea de organe
de la defunct. "Este foarte dificil. Eu sunt cel care anunt rudele ca nu se mai poate face nimic pentru cel aflat in
moarte cerebrala si apoi le mai cer si organele. Munca de convingere dureaza ore in sir si nu intotdeauna da
rezultate. Cei mai multi refuza din motive religioase si ii inteleg. Dar sunt si foarte multi care refuza din rautate, pur si
simplu. Am avut un caz cu un copil intrat in moarte cerebrala si mama lui a refuzat sa doneze o bucata din ficatul
acestuia, chiar daca cel pe care l-ar fi salvat era tot un copil. Mi-a spus ca nu vrea sa faca o alta familie fericita. Am
mai avut un caz de moarte cerebrala, unde am discutat cu 7-8 rude si le-am cerut acceptul. Nu stiu cum m-am
exprimat eu, ca ei au inteles ca ruda lor va face un transplant si va fi salvat. Au sarit cu totii pe mine si m-au pupat
fericiti, spunandu-mi ca sunt de acord, bineinteles. Am ramas socat, pentru ca niciodata rudele donatorilor nu au
reactionat asa. Apoi mi-am dat seama ca au inteles gresit si le-am explicat ca eu iau, si nu dau. Cand au auzit, au
refuzat categoric. Dar un eventual transplant nu ar fi refuzat. Am avut familii care si-au dat acordul doar pentru
prelevarea de ficat, dar au refuzat sa doneze inima si rinichii celui decedat", ne-a declarat dr. Victor Zota.
170 de rinichi donati
Peste 85% din transplanturile in Romania s-au facut de la donatori in viata. Numai anul trecut 170 de rinichi au fost
donati benevol si transplantati celor bolnavi. "Avem cel mai mare procent de donatori in viata din Europa si din lume",
afirma dr. Zota, care a concluzionat ca romanii sunt foarte generosi. In schimb, reprezentantii Consiliului Europei,
specialisti in transplantul de organe, aflati de cateva zile in Romania pentru a evalua activitatea de transplant, au
semnalat ca in tara noastra exista prea multi donatori vii si prea putini donatori cadavru, fapt ce trezeste suspiciuni
privind traficul de organe. Referitor la numarul exagerat de mare al rinichilor donati, trebuie spus ca, potrivit legislatiei
in vigoare, donatorii nu trebuie sa aiba neaparat vreo legatura de rudenie cu cel care beneficiaza de transplant si ca
obligatorie este doar donarea altruista, voluntara, fara nici un fel de recompensa baneasca. In treacat fie spus,
saracia lucie din tara noastra face ca anunturile de vanzare a rinichilor, cu preturi de peste 10.000 de euro, sa apara
in numar foarte mare la rubricile de mica publicitate ale ziarelor. In acest sens, chiar si ministrul sanatatii, Mircea
Cinteza, avertiza asupra faptului ca "recompensarea pentru donarea de tesuturi si organe nu poate fi acceptata
pentru ca ar duce la un trafic infernal al celor dispusi sa-si vanda mare parte din corp pentru bani".
Organe pentru export.Pe langa atributia de acreditare a centrelor de transplant, Consiliul stiintific al Agentiei
Nationale de Transplant va lua decizii si in ceea ce priveste posibilitatea transferului de organe in strainatate. Este
vorba probabil despre o centralizare a datelor pentru ca organe de la donatori romani au tot luat drumul altor tari. "A
fost o buna perioada cand am oferit organe in strainatate atunci cand nu aveam receptori sau posibilitatea de a face
transplanturi la organele respective. De exemplu, plamanii ii dam, pentru ca, la noi, inca nu se face transplant de
plamani . Ultima oara am trimis o inima la Munchen", ne-a declarat dr. Victor Zota. Asta, in timp ce in Romania sunt
inscrisi peste 2.000 de bolnavi pe listele de asteptare pentru transplant inima, ficat si rinichi.