DEFINITIA AMORTIZARII

Amortizarea este un proces financiar de recuperare treptata a valorii activelor

imobilizate consumate in procesul economic sau numai ca urmare a detinerii lor in
patrimoniu si de constituire , prin acumularea acestor valori, a unui fond de
amortizare destinat inlocuirii activelor imobilizate atunci cand exprima durata de
viata economica a acestora , sau cand ating limite de uzura fizica si morala .

◄ CONDITIILE AMORTIZARII ►

Amortizarea se desfasoara in timp , in principiu pe intreaga perioada de la intrarea in

patrimoniu a activelor imobilizate si pana la casarea acestora . In cazul activelor materiale
imobilizate amortizarea are drept fundament deprecierea acestora in procesul functionarii
sau nefunctionarii lor .
Cand durata de utilizare este mai mica decat durata de viata economica se tine seama si
de valoarea reziduala; care poate avea valori insemnate si care majoreaza sursele de
finantare pentru inlocuire. In cazul imprumuturilor are loc un proces de amortizare
financiara , care reprezinta rambursarea treptata a creditelor conform angajamentelor
asumate .
Procesul de amortizare conduce la reducerea valorii unor posturi din activul sau pasivul
bilantului; in cazul imobilizarilor materiale este vorba de reducerea valorii unor conturi de
activ , in timp ce in cazul imprumuturilor , amortizarea acestora are drept efect micsorarea
valorii conturilor de pasiv care reflecta datorii ale intreprinderii . Sistemul de amortizare se
bazeaza pe faptul ca orice activ material imobilizat are o durata de viata maxima la capatul
careia valoarea de exploatare este egala cu zero. Pot fi amortizate activele care se consuma
progresiv , in mai multe exercitii financiare , cum este cazul cladirilor , constructiilor ,
utilajelor , mijloacelor de transport etc.
Amortizarea anuala trebuie sa acopere deprecierea suferita, fara a subevalua sau
supraevalua marimea acesteia . Toate intreprinderile au libertatea de a-si alege metoda de
amortizare care corespunde cel mai bine specificului activelor materiale si modului de
utilizare .
 Uzura fizica privata sub aspect tehnic nu poate fi un criteriu suficient pentru
determinarea duratei de functionare a activelor materiale imobilizate si a momentului
scoaterii lor definitive din functiune ; pentru aceasta este necesar sa avem in vedere si
factorul economic , stiut fiind ca mentinerea in functiune a unui activ pe o perioada de timp
prea indelungata in raport cu caracteristicile sale , presupune totdeauna cheltuieli
suplimentare cu intretinerea si reparatiile care la un moment dat , il pot face nerentabil .
Alaturi de uzarea fizica activele materiale imobilizate sunt supuse de regula unui
puternic proces de uzura morala care influenteaza atat asupra valorii cat si asupra duratei
de functionare a activelor respective . Fondul de amortizare ce se constituie trebuie sa
exprime in convarsitoarea lui majoritate valoarea transferata , ca urmare a uzarii fizice , iar
pierderile generale de uzura morala trebuie reduse la maximum .

Uzarea in ambele forme reprezinta procesul de pierdere treptata a valorii de

intrebuintare si respectiv a valorii activelor uzate prin crearea treptata a unei fond de
amortizare pe seama cotelor de amortizare incluse in pretul de cost al productiei si
recuperate odata cu vanzarea produselor . In procesul folosirii activelor imobilizate
materiale partea din valoarea acestora care se recupereaza prin intermediul vanzarii
productiei creste continuu , constituindu-se in fondul de amortizare iar partea care ramane
fixata “ scade mereu pana in momentul scoaterii lor “ din functiune .

Caracterul stiintific al amortizarii

Rolul pe care-l are amortizarea in procesul reproductiei poate fi indeplinite numai
respectand unele conditii printre care :
- evaluarea corecta , realista a mijloacelor de munca
- normele de amortizare sa tina seama atat de uzura fizica cat si de cea morala
- volumul fondului de amortizare sa permita recuperarea tuturor cheltuielilor pentru
inlocuirea activelor imobilizate .
Evaluarea realista a activelor imobilizate constituie o conditie esentiala pentru stabilirea
corecta a amortizarii .
Supraevaluarea sau subevaluarea acestora conduce la constituirea nejustificata a unui
fond de amortizare mai mare sau mai mic fata de nevoile de inlocuire a mijloacelor de
munca , ceea ce se rasfrange asupra cheltuielilor si a profitului si denaturand marimea lor
reala . Pentru ca fondul de amortizare sa corespunda realmente necesitatilor de inlocuire a
activelor imobilizate trebuie acordata atentia cuvenita valorii la care se calculeaza
amortizarea .

CORELATIA DINTRE POLITICA DE INVESTITII SI

POLITICA DE AMORTIZARE

Amortizarea ca element al costurilor de productie, reduce baza impozabila si deci

micsoreaza impozitul pe profit datorat statului , concomitent cu crearea surselor necesare
inlocuirii activelor materiale imobilizate. Din acest punct de vedere toate intreprinderiile
sunt profund interesate sa-si amortizeze activele imobilizate .
pe pro Politica de amortizare , modul de calcul si metoda de amortizare utilizata pot avea
o influenta hotaratoare pentru politica de investitii a intreprinderii .
Intreprinderile aleg metode de amortizare in functie de politica financiara pe care o
promoveaza , de volumul resurselor pe care doreste sa le constituie pentru investitii intr-un
an sau altul . Metoda de amortizare utilizata la un moment dat nu este ireversibila ; se poate
trece la alt sistem de amortizare , se poate intrerupe sau inceta amortizarea . In cazul
incetarii amortizarii cresc fluxurile negative reprezentand plati in contul impozitului pe
profit , scazand corespunzator fluxurile pozitive pentru investitii . O astfel de politica de
amortizare se poate aplica atunci cand intreprinderea nu are prevazute obiective de investitii
de finantat sau cand doreste sa prezinte in fata actionarilor o rentabilitate mai mare a
activelor sale .
Daca amortizarea este subevaluata scad costurile ,creste beneficiul si rata rentabilitatii
estopand eventualele pierderi, se fac distribuiri de dividende, necuvenite , valoarea activelor
imobilizate apare supraevaluata, dar fondul de amortizare devine suficient pentru inlocuire .
Daca amortizarea este supraevaluata cresc costurile, scade beneficiul si rata
rentabilitatii in mod ireal , este afectata repartitia dividendelor si volumul impozitelor catre
stat , in schimb se formeaza un fond de amortizare care daca nu este corelat cu necesitati de
investitii poate sta neutilizat .
Prin urmare politica de amortizare promovata de intreprindere trebuie conceputa ca o
linie strategica menita sa serveasca scopurile imediate sau mai indepartate de crestere
economica .

Autofinanterea este principiul cel mai raspandit si semnifica faptul ca

intreprinderile trebuie sa- si asigure dezvoltarea folosind rezultatele
Financiare pozitive obtinute in exercitiile anterioare .Autofinantarea prezinta avantaje reale
atat pentru intreprindere cat si pentru actionar .
Intreprinderea ca persoana juridica este avantajata intrucat pentru realizarea
cresterii econonice n-are nevoie sa recurga la surse de finantare externe , nici la actionari
pentru al convinge sa cumpere actiuni sau sa sporeasca valoarea nominala a actiunilor
existente nici la piata financiara a capitalurilor . Actionarii sunt avantajati intrucat fara
vreun efort financiar din partea lor creste valoarea bursiera a intreprinderii si a actiunilor
pe care ei le detin , deci creste bogatia actionarilor . Profitul total obtinut de intreprindere
este mai slab impozitat intrucat partea utilizata pe loc pentru dezvoltare este exceptata de la
impunere sau se impune cu o cota mai redusa.

Politica de amortizare permite modularea fluxurilor de autofinantare pe ani

,crescator sau descrescator in functie de scopurile urmarite de intreprindere . Cheltuielile cu
amortizarea reduc volumul impozitului pe profit si creaza posibilitati de sporire a
autofinantarii . Desii pe total amortizarea are o influenta neutra asupra autofinantarii
aplicarea diverselor metode de amortizare ca si posibilitatea intreprinderii si incetinirii
ritmului de amortizare , permite constituirea anuala a unui fond de amortizare mai mare sau
mai mic. In cazul cresterii fondului de amortizare scad fluxurile negative reprezentand
fiscalitatea asupra profitului , crescand fluxurile de autofinantare .In cazul aplicarii metodei
de amortizare regresive se obtine o descrestere treptata a cheltuielilor cu amortizarea , in
primii ani fluxurile de autofinantare vor fi mai mari , in timp ce catre sfarsitul duratei de
functionare vor creste fluxurile negative de varsamainte in contul impozitului fit .
 METODE DE AMORTIZARE

Pentru atingerea dezideratului determinarii stiintifice realiste a amortizarii , in

practica economica se aplica diverse metode de amortizare a activelor materiale imobilizate
, metoda imobilizarii amortizarii constante sau proportionale , metoda regresive , metoda
progresiva, metoda economica , etc .Fiecare metoda abordeaza acelasi proces de amortizare
dar in ritmuri diferite ; scopul este acelasi obtinerea fondului de amortizare , procesul fiind
insotit insa pe parcurs de influente si consecinte economico – financiare diferite de la o
metoda la alta .
In practica economica din tara noastra se aplica , in cea mai mare parte metoda amortizarii
constante sau proportionale . Aceasta metoda presupune calcularea amortizarii in mod
uniform – cu aceeasi norma de amortizare – pe intreaga perioada de functionare a activelor
imobilizate .
Amortizarea constanta numita si liniara are la baza procesul economic obiectiv de uzare
la care sunt supuse activele si care trebuie reflectata in valoarea produselor pe masura
producerii ei. Amortizarea accelerata dar proportionala a mijloacelor fixe prezinta chiar
avantaje economice sensibile cand se bazeaza pe o folosire intensiva a mijloacelor fixe , pe
o uzura fizica reala a acestora , permitand recuperarea valorii lor intr-un timp mai scurt si
deci , evitarea uzurii morale .
Practicarea unui regim de amortizare accelerata fara a avea la baza un proces de uzare
mai intens decat media nu poate prezenta vreun avantaj economic ci dimpotriva duce la
denaturarea marimii pretului de cost transformand o parte din profit in fond de amortizare .
In cazul amortizarii constante cheltuielile de amortizare sunt repartizate egal pe intreaga
perioada de viata teoretica (normala). Intrarile eventuale in cursul anului se amortizeaza tot
proportional in functie de durata efectiva de functionare pana la sfarsitul anului .
Metoda amortizarii pe unitatea de produs consta in impartirea valorii activelor
imobilizate la cantitatea totala de produse la a caror fabricare concura . Aceasta metoda nu
arata nimic comun in timpul in care se produc marfurile sau trebuie sa functioneze actul
respectiv . Cu cat se produc mai multe bunuri cu atat mai repede se amortizeaza valoarea
activelor imobilizate Spre deosebire de metoda constanta de amortizare unde
valoarea amortizarii in pretul de cost al produselor poate varia in functie de marimea
productiei – realizandu- se in acest fel stimulentul cresterii productiei – in metoda
amortizarii pe unitate de produs, ponderea amortizarilor in costuri ramane totdeauna
constanta urmand ca , necesitatile recuperarii mai rapide a activelor imobilizate in vederea
evitarii uzurii normale sa joace rolul – pe langa altele – de stimulent in dezvoltarea
productiei .
Metoda de amortizare progresiva presupune cresterea de la an la an si fondului de
amortizare si se bazeaza pe ideea ca mijloacele de munca sufera o uzura tot mai accentuata
pe masura ce se apropie de limita de functionare normala . Aceasta metoda are o aplicare
restransa intrucat pe de o parte presupune eforturi financiare mai mari tocmai cand activele
imobilizate datorita gradului de uzura au o productivitate mai scazuta ; pe de alta parte ,
aceasta metoda nu creeaza certitudinea posibilitatilor de inlocuire in eventualitatea ivirii
mai timpurii a uzurii morale .
 Amortizarea mijloacelor fixe este un proces generalizat in toate tarile indiferent ca se
practica intr-un fel sau altul , avand un rol multilateral pe plan economic. Contravaloarea
amortizarii este un element component al cheltuielilor de productie si are un rol bine stabilit
in determinarea rentabilitatii productiei : cu cat suma amortizarii va scadea in costuri , cu
atat vor creste profiturile si rata rentabilitatii intreprinderii .

Bibliografie utilizata

● www.google.com
●● Manual de economie politica ( micro si macroeconomie), vol. Coordonat
de N. G. Niculescu.