Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Astfel a luat nastere unul dintre cele mai grandioase monumente din
cate a avut antichitatea, admirat si imitat de-a lungul timpului. Doar
inscriptia a ramas aceeasi, fara sa pomeneasca nimic de razboaiele cu dacii.
Pe columna apar foarte multe scene in miscare, complexe, elaborate,
compuse pe mai multe planuri. Figurile sunt expresive si, desi sunt peste
2500 de fete reprezentate pe columna, rareori se gasesc unele care sa
semene intre ele. Nimic nu este repetitiv, totul este plin de dinamism, de
durere si compasiune. Desi romanii sunt prezentati mereu invingatori, desi
nu exista nici o imagine de roman ucis in lupta, in vreme ce dacii sunt
aratati zdrobiti in toate infruntarile, chirciti, cazuti sub copitele cailor,
sagetati, decapitati, cu toate acestea, se desprind din aceste reprezentari o
mare compasiune si admiratie a autorului fata de daci. Dacii lupta pana in
ultima clipa pentru a-si apara libertatea si pamantul. Mai mult, in afara de
celebra scena a sinuciderii lui Decebal, exista mai multe scene de sinucidere
in masa a dacilor, care nu au acceptat sa ajunga prizonieri in mainile
romanilor: fie isi strapung pieptul sau gatul cu pumnalul, fie, intr-o scena
mult discutata, beau otrava. (Dupa alte interpretari, ar fi vorba de
impartirea ultimelor provizii de apa, nu de impartirea otravii.) Scena este
una dintre cele mai dramatice de pe Columna. Durerea este sfasietoare, dar
este mai mult durerea infrangerii decat chinul mortii.
Un martor incomod
Traian a avut o faima buna printre contemporani si chiar multa vreme dupa
moartea sa. Ziua lui de nastere era inca sarbatoare nationala in secolul al Iv-
lea. Chiar daca unii istorici antici l-au mai criticat, in ansamblu a fost
considerat un imparat bun, un model. Pentru romani, desigur. Pentru daci a
fost un exterminator, masacrand forta de lupta a dacilor si ducand la Roma
o jumatate de milion de prizonieri, daca e sa dam crezare surselor vremii. Si
totusi, ceva s-a intamplat cu posteritatea lui Traian. Este de neinteles cum
aproape toate scrierile din vremea lui Traian, in care se pomenea de daci,
au disparut. Cu greu ne putem imagina ce s-a intamplat. Intr-o scurta
enumerare, au disparut: jurnalul de razboi al lui Traian, intitulat "Dacica"
(sau "De bello dacico"); cartea medicului lui Traian, Crito, intitulata
"Getica"; scrierea lui Apollodor din Damasc, despre constructia podului de
la Drobeta; toate operele istoricilor de curte ai lui Traian (cel putin patru la
numar), care au scris despre imparat si despre razboaiele sale cu dacii;
biografia lui Traian, scrisa de Tacitus; capitolele din istoria aceluiasi autor, in
care erau infatisate luptele cu dacii; istoria Daciei scrisa de Dio
Chrysostomos, invatat exilat in Dacia in vremea lui Domitian, dar foarte
iubit de Traian; edictul lui Traian, in care erau consemnate toate
operatiunile din timpul celor doua razboaie, ca si cheltuielile de razboi;
scrierile lui Pliniu cel Tanar, prieten apropiat al lui Traian, care a povestit si
el pe larg despre cucerirea Daciei; poemul lui Caninius, un bun prieten al lui
Pliniu, care a scris in versuri istoria razboaielor cu dacii; istoria Daciei,
cuprinsa in capitolul 22 al istoriei lui Appianus; biografia lui Traian, scrisa de
Plutarh, celebrul istoric grec; capitolele despre Dacia din istoria lui
Ammianus Marcellinus; istoria domniei lui Traian semnata de Dio Cassius;
capitolele din istoria romana a aceluiasi autor, care tratau despre
razboaiele lui Domitian si expeditiile lui Traian in Dacia. Doar din acestea
din urma ne-au ramas niste rezumate stangace: singurele informatii care au
ajuns pana la noi despre razboaiele cu Traian. In rest, totul s-a pierdut!
Absolut tot. Pana la noi nu a ajuns nici macar un rand!
Este oare o coincidenta, o simpla intamplare, disparitia tuturor acestor
documente? Sau a avut loc, din motive necunoscute si la o data greu de
precizat, o incercare de stergere a memoriei lui Traian din istorie, ori cel
putin a episodului dacic? Inca si mai ciudat este ca si monumentele lui
Traian, cele mai multe dintre ele, au avut o soarta asemanatoare cu cea a
cartilor. Doar Columna, mare, impunatoare si greu de doborat, a ramas in
picioare. Putina lume stie ca a existat un fel de continuare a subiectului
Columnei, conceputa si realizata exact in acelasi stil si cu acelasi talent ca si
reliefurile de pe Columna, dar pe o suprafata plana. Este vorba de marea
friza a lui Traian, ce masura 32 de metri (dupa unii chiar peste 100 m!) si
impodobea Basilica Ulpia ori un arc triumfal grandios, disparut astazi. Abia
in aceasta friza, care condenseaza intr-un fel razboaiele cu dacii, este
reprezentat triumful lui Traian, procesiunea glorioasa. Dupa numai doua
secole, forul lui Traian este profanat de urmasi, friza sparta in mai multe
bucati, dintre care patru au fost incastrate in Arcul lui Constantin, precum si
opt statui de daci, utilizate la impodobirea aceluiasi Arc. Imparatul
Constantin cel Mare se nascuse la sudul Dunarii, la putini ani dupa
retragerea romanilor din Dacia, zona locuita de daci. Nu este exclus ca
aceasta obarsie moeso-daca a lui Constantin sa-l fi determinat pe imparat
sa-si impodobeasca Arcul cu statui de daci si sa distruga monumentul lui
Traian, pentru a-l incorpora in al sau.
Stim, asadar, ca la doar doua secole dupa moartea sa, forul lui Traian
incepea sa fie descompus. Un astfel de gest nu se poate explica decat prin
caderea in dizgratie a lui Traian, caci romanii aveau un cult pentru inaintasii
lor. In acest fel s-ar putea explica disparitia aproape in totalitate a
documentelor lui si ale celor despre el, precum si spolierea monumentelor
inchinate lui. Probabil tot atunci a fost doborata de pe Columna statuia
colosala de bronz aurit a imparatului, probabil atunci a fost jefuita si urna
de aur ce ii adapostea cenusa, asezata in soclul Columnei. E adevarat, nu
avem absolut nici o informatie directa in acest sens. Dar daca aceste
presupuneri nu sunt gresite, putem intelege de ce, odata cu Traian, au
disparut din istorie si dacii. Ramane insa o mare enigma: care ar fi fost
motivul unei asemenea pedepse, caci Traian avea, in ochii compatriotilor
lui, imaginea unui imparat bun si drept. Poate vreunul dintre imparatii
Romei de origine dacica, despre care istoria noastra nu pomeneste
niciodata, a vrut sa razbune tragica soarta a dacilor. Sau poate altcineva,
mult mai tirziu, caci unele scrieri despre daci inca erau citate in secolul al Vi-
lea. Sau poate e doar o simpla razbunare a sortii... Oricum ar fi, important
este ca, de-a lungul vremii, durerea si revolta pentru inrobirea Daciei au
dainuit, iar gestul stergerii de pe Columna a scenei celei mai umilitoare
pentru daci este o dovada limpede in acest sens.