Fratii Jderi

de Mihail Sadoveanu

Idei principale:
- baza romanului o constituie cronicile lui Grigore Ureche – Letopisetul Tarii
Moldovei si Ion Neculce – “O sama de cuvinte”, dar si un vast material despre
Stefan cel Mare adunat de la predecesori: Alecsandri (Altarul Monastirei Putna,
Dumbrava Rosie), Delavrancea – Apus de soare.
- Sadoveanu scrie inainte “Viata lui Stefan cel Mare”.
- Romanul este un roman istoric, dar totodata, epopee, cronica, legenda si roman
realist.
- Este o imbinare de genuri; de basm si balada, de credinte vechi
- Reconstituirea realista se realizeaza prin fabulos
- Cuprinde trei volume: Ucenicia lui Ionut, Izvorul Alb, Oamenii Mariei sale.

Cartea se deschide cu descrierea hramului de la Manastirea Neamt, unde multimea

asteapta infrigurata sosirea lui Stefan. Atmosfera este de multumire si echilibru. Tara are
drumuri asezate, dregatorii, proprietatile sunt asigurate prin danii si urice. In centrul
cartii sta familia comisului Manole Par-Negru, ai carei fii au indeletniciri dintre cele mai
diferite.
Manole Par-Negru, boier de tara, necarturar dar credincios domnitorului sau, fusese
comis al raposatului Bogdan-voievod. Boierul de la Timis se ingrijeste de sporirea
hergheliilor domnesti. Pe de alta parte, comisul cel batran este sfetnic luminat si un
luptator viteaz in batalii. Infruntand cu cele saisprezece steaguri ale sale pe turci, el moare
eroic in lupta de la Vaslui, asigurand o biruinta rasunatoare.
Simion, primul fecior al lui Manole, e viteaz si chibzuit, dar inchis in sine. Este si el
un mare luptator. In episodul din Polonia cand o elibereaza din mainile rapitorilor pe
Marusca, devenita sotia sa, ca si in apriga inclestare de la Vaslui, unde va cadea alaturi de
Manole comisul, Simion isi arata marile lui calitati de om de actiune.
Dezamagit din dragoste, Nicoara, alt fiu al comisului, ia drumul manastirii, devenind
calugarul Nicodim. Mezinul Ionut i se adreseaza cu o formula de reverenta curioasa:
“badita Nicoara si cuvioase Nicodime”. Carturar si sfetnic al familiei, Nicoara isi petrece
viata “intru mahnire si cartile sfinte”.
Satisfacut cu rangul de al doilea comis, Cristea sta sub influenta frumoasei
Candochia, fiind ispitit la un moment dat sa dea crezare boierilor uneltitori impotriva
domniei.
Damian, negutator pribeag la Liov, pretuieste mai mult averea decat spada. Din
Polonia sprijina totusi politica lui Stefan, instiintandu-l asupra problemelor curente.
Junele Inut – expansiv si viteaz, un Fat-Frumos cuceritor, dupa cum spune batrana cu
ghiocul (aparitii care tind spre basm) : Mai uita-te o data la mine, ca sa ma fac iar
tanara. Semet si neostenit, el se angajeaza in actiuni indraznete, care-i creaza un fel de
legenda. In momentul chemarii lui la curte, pentru a-si incepe ucenicia, tanarul apare pe
un harmasaras pag, gata de fapte mari : Abia ii infiera mustata. Purta contas de postav
albastru de Flandra, ciubote de marochin ros si jungher la cingatoare. Avea cusma
plecata pe o spranceana si zambea primaverii. Sangele lui clocoteste, dornic de ispravi ;
in acel copil e praf de pusca remarca fratele sau vitreg, calugarul Nicodim. Stie sa fie
bezmetic si prietenos. Era fluture, flacara, schimbator ca un pui, pui de demon. Cunostea
manuirea armelor si mestesugul vanatului ; indranea sa incalece armasarii cei mai
temuti. In lupte era conducator iscusit iar cu timpul si-a dezvaluit si calitati de diplomat,
aducand stiri pretioase de la Stambul. Este supranumit Jder cel mititel si sta, in toata
trilogia, in primul plan al evocarii.

Celelalte personaje
In clipele grele pentru tara Stefan se sfatuieste cu arhimandritul Amfilohie Sendrea,
ruda apropiata, om de cultura bizantina, ca si domnitorul. Hotararea domnului de a
schimba lucrurile, asezand domnia pe temelii noi, gaseste incuviintarea arhimandritului :
Trebuiesc, stapane, boieri si dregatori tineri, care au crescut intru credinta si frica
domniei tale. Ridicand boierime noua… iti gasesti si ostenii care sa umble cu vrednicie
inainte, nu sa-si caute papucii in urma.
Un portret mai conturat ca altele este cel al comisoaiei Ilisafta, mama fratilor Jderi.
Vioiciunea jupanesei de la Timis denota o inteligenta sclipitoare ; sub asprimea ei e multa
gingasie – nu se afla in acea parte de tara suflet mai blajin decat al comisoaiei.
Ceilalti oameni ai mariei sale sunt oameni simpli ca starostele Nechifor Caliman –
razes, este un mosneag uscat si darz… Avea semn domnesc la caciula si in mana dreapta
toiag si toporisca. In fata lui Voda starostele se fuduleste cu multa umilinta, povestind cu
umor. Cei sapte feciori ai lui sunt toti vanatori in slujba domnitorului. Voinici si de
isprava, ei sunt aparitii de basm. Pe doi dintre ei, cu care discuta Ionut, acesta ii vede ca
personaje de basm, zicandu-le Sfarma-Piatra si Stramba-Lemne.
Desfasurarea epica
In primavara anului 1469 Stefan este asteptat de o mare multime de oameni la
manastirea Neamtului. In intampinarea voievodului au venit oameni din toate partile –
Gramezile de oameni prinsera a se misca nelinistite.
Jder cel mititel, fiul mezin al comisului, vesteste ca alaiul domnesc se apropie.
Domnitorul se arata poporului cu inima deschisa ; politica voievodului se baza pe
increderea ce i-o aratau acesti oameni.
Fratii Jderi aveau cu totii pe obraz, sub coada pleopei stangi, acel semn oval, cat ai
pune degetul cel mare, impodobit cu par de culoarea jivinei a carui porecla o purta
comisul.
Cel mai mic dintre frati va fi destinat din porunca domneasca uceniciei la curte pe
langa oamenii de arme, pentru a deprinde mestesugul strategiei si a se obisnui cu
greutatile vietii de ostean. Aceasta este semnificatia primului volum al trilogiei. Scoala
razboiului este in realitate scoala vietii, caci, impresurata de dusmani, tara trebuie aparata.
Figura domnitorului este vazuta in momente caracteristice : calatorind prin tara,
facand judete, intalnindu-se cu dregatorii, conducand ostirea sau examinandu-si
constiinta in clipe de meditatie. Tara Moldovei cunoaste belsug de roade si vanat.
Renumele cailor a trecut peste hotare. Despre faimosul Catalan se spune ca, asemenea
cailor din basme, poarta noroc domnitorului – si dusmanii stiu asta. Se si zvoneste ca
niste iscoade ar incerca sa rapeasca din grajdurile de la Timis calul alb cu tinta in frunte
al lui Voda. Dar comisul cel batran si Simion, impreuna cu altii, descopera la timp pe
vrajmas.
 Ionut freamata pentru frumoasa jupaneata Nasta, fiica unui boier din tara de sus, de
care se simte atras si tanarul sau prieten Alexandru, vlastar domenesc si frate de cruce.
Invazia tatarilor pune capat dragostei, caci, luata in surghin, jupanita Nasta va fi inchisa
intre zidurile Cetatii Albe. Dand dovada de eroism, angajat intr-o lupta disperata, Ionut
nu reuseste totusi s-o descopere. Tanara fata nu mai era acolo. Cuprinsa de mahnire se
aruncase in mare din corabia ce-o ducea la Stambul.
Stefan gaseste timp, in ciuda razboaielor, sa-si refaca viata de familie. Cateva
episoade din cel de-al doilea volum sunt dedicate casatoriei cu Maria de Mangop,
coboratoare din imparatii bizantini. Pe alt plan se desfasoara dragostea dintre Simon Jder
si sprintena Marusca, fiica tainuita a domnitorului. Rapita de jitnicerul Niculaies Albu,
nepot al unui boier fugit la lesi, Marusca e dusa cu sila in Lehia. In tentativa reusita de a o
salva pe Marusca Jderii isi arata inca o data iscusinta.
De o parte e prezentat si cadrul natural, de o frumusete mareata. Voievodul participa
la o vanatoare domneasca la Ivorul Alb, cautand nu atat vanatul obisnuit cat singuratatea
unde salasluieste bourul cel tare, locurile legate de amintirea unor vechi traditii.
Tara Moldovei statea de veghe. Trimis de domnul sau, Ionut a patruns in tainele
politicii otomane, aducand de la Constantinopol stiri pretioase despre intentiile
expansioniste ale Sultanului. Stefan Voda si tara vor infrunta, in ce-l de-al treilea volum,
Oamenii Mariei Sale, pericolul turcesc. Toata tara ia parte la lupta, direct sau indirect,
ostirea moldoveneasca rezistand impotriva mult mai numeroasei armate turcesti, formata
din luptatori de profesie, mercenari. Batalia de la Vaslui din 1475 demonstreaza ca nu
multimea luptatorilor, ci patriotismul hotaraste victoria. Explicatia victoriei lui Stefan
consta in sprijinul nepretuit din partea poporului. Dand pamant taranilor, facandu-i razesi,
(eliberarea din iobagie), domnitorul si-a asigurat osteni devotati : oamenii Mariei Sale.
Figura lui Stefan cel Mare
In realizarea portretului lui Stefan cel Mare Sadoveanu culege marturii din cronici si
izvoare straine dar si din legendele folclorice, numeroase : Se vorbeste prin sate despre
maria sa ca-i om nu prea mare de stat, insa groaznic cand isi incrunta spranceana  ; sunt
relevate trasaturi, indirect, din clasicul portret schitat de Grigore Ureche. Se vorbeste ca
Maria sa are pecete pe bratul sau drept si legamant sfant. Intrand in al patruzecilea an al
varstei, stralucitul chip al domniei era in culmea barbatiei. Ca trasatura dominanta, se
remarca o puternica vointa. Avea o puternica strangere a buzelor si o privire verde
taioasa. Viteazul om de arme impune respect si admiratie. Desi scund de statura, cei
dinaintea sa, opriti la zece pasi, pareau ca se uita la el de jos in sus.
In momentele grele, boierii sunt cuprinsi de panica ; in aceleasi imprejurari maria sa
pare de bronz, izbutind sa-si tie, sub zambetul batjocoritor din afara, zbuciumul launtric.
Voievodul feudal cultiva virtutile cavaleresti : cinstea, generozitatea. In juru-i el vrea
inimi arse de credinta, acest fapt atragand, ca drept rasplata, bunatatea domneasca.
Loialitatea trebuie sa asigure biruinta in bataliile jertfei pe care domnia sa urma sa le
viseze in nopti de neliniste. In actiunile sale domnitorul se sprijina pe devotamentul
oamenilor din popor.
Cu toate contrastele, el nu pierde din aureola sa : semet si generos, impulsiv si drept,
personajului descris de Sadoveanu ii sunt specifice energia si gravitatea.
In convorbirile cu solii venetieni conducatorul politic priveste evenimentele cu
patrundere, in spirit realist : Sunt in lume crai si imparati: puterea lor e slabiciune daca
nu inteleg de ce rasare si asfinteste soarele. Expansiunea turceasca putea fi oprita, crede
el. Eu socotesc ca puterea lui Sultan Mehmet e mare, insa n-o cred nebiruita. Pentru
victorie ar fi fost nevoie de o coalitie puternica. Sa ne inarmam pe dinauntru cu credinta
tare, dar pe dinafara sa nu uitam a pune zale si a tinea in mana sabie ascutita. Logica
strategului, apreciata de solii straini, arata ca omul de arme a baut din apa intelepciunii
din aceeasi fantana din care s-a adapat apusul. Stefan avea cultura bizantina.
Tara bantuita si saracita de rai trebuia salvata. Clarvazator, Stefan intelege sa dea
multimilor dreptatea de care erau insetate. El a fost barbatul cel dorit de morti si asteptat
de vii. Bratul mariei sale a lovit, a stapanit si a calauzit (…) . A prigonit pe lotri ; a batut
peste falci pe dusmani, a grabit sfarsitul vicleniilor. Aceste cuvinte exprima esenta
portretului.
Miticul si balada
Credintele si datinile moldovenilor ni se dezvaluie permanent, pe tot parcursul
romanului. Elemente de mit, basm, laolalta cu traditiile transmise din vremuri indepartate
se integreaza in viata de zi cu zi. Existenta oamenilor se desfasoara dupa calendarul
crestin dar este mai potrivita mai ales dupa ritmul naturii, cu care oamenii sunt infratiti :
boncaluitul cerbilor, plecarea cocorilor, cand plezneste splina porcilor, sunt toate
cunoscute printr-o stiinta veche de cand lumea. Cand cocosii canta cu glas schimbat de
spaima, sapte nopti cu pliscurile intoarse spre rasarit, se cutremura pamantul. Atunci, in
numarul berbecului, dupa cum citeste dascalul Pamfil in gromovnicul lui, va fi vrajba si
taiere intre imparati.
Mos Irimie, la care Ionut poposeste, e un morar ciudat ; avea un copil care iesise
dintr-un ou parasit, clocit de morar timp de noua saptamani la subsuoara stanga. Il
creste Tartorul si-l trimite din cand in cand lui Irimie. Amanuntele sunt de o bizanterie
extrema – apoi ni se mai spune ca oul era primit de morar de la un iepure.
Pe langa aceasta staruie in roman povesti miraculoase, femeile incearca, prin practici
magice, sa influenteze destinul : Toata ziua umbla femeile aicea la Timis cu visuri,
descantece, bobi si vraji. De pilda nana Chira, o vestita vrajitoare are papusi de ceara cu
ochii semincioare de mac in care ghiceste destinul oamenilor.
Apoi, cand Ionut intarzie noaptea pe drum, Ilisafta evoca tot felul de intamplari si
fantasme, duhuri, care i-ar putea pune viata in pericol. Insa mai multa spaima e pentru
cele auzite, decat pentru cele vazute.
Miraculosul tine si de spiritualitatea epocii medievale. Onofrei Caliman povesteste de
un camp lung in care umblau mistreti negri in ciurde ; in urma lor umblau calareti fara
cap ; deasupra cerul era innegrit de corbi. Ionut este infricosat cand trece pe langa zidurile
cetatii Neamtului – este convins ca aici salasluiesc duhuri, caci multi le-au auzit
chemand. Oamenii se apara aprinzand focul, vorbindu-le cailor, cantand (Ionut se apara
cantand impotriva nalucilor provocate de belsugul si taria miresmelor).
Samoila si Onofrei … se duceau cu graba spre sesul Moldovei si taceau… avand stiut
ca-i primejdie sa slobozi cuvant la miezul noptii… Atuncea pasesc pe iazuri stemele, ca
niste muieri subtiratice infasurate in borangicuri aurii.
In roman apar cai nazdravani : Catalan, calul lui Stefan a nechezat de trei ori si
batalia de la Baia a fost castigata.