O meditatie.

Povestea linistii
Cadranul ceasului arata ora patru dupa-amiaza.In urma cu o ora a fost ora trei, apoi trei si
jumatate, trei si patruzeci si cinci, trei si cincizeci si noua de minute…sunetele pendulei vestesc
ora patru.Insa ploaia de afara ramane aceeasi cu trecerea timpului.A fost asa si dimineata si
dupa-amiaza intreaga, va fi tot asa seara.

Pe birou e o foaie.E alba.As vrea sa fie scrisa, insa creionul meu e suspendat in aer.As vrea sa
scriu despre bucuria de a trai,insa in tacerea melancolica sentimental de bucurie se pierde in
negura.Sa scriu deespre soare, lumina, frumos?Sunt numai nori, umbre plumburii si vreme
urata.

Minutarul se misca incontinuu…Iar foaia mea e inca goala.

Dar lasand linistea sa patrunda in mintea mea,aud picurii de ploaie ce se izbesc de pervaz.E o
muzica ce curge regulat si apoi se pierde in reverberatii si ecouri.Creionul meu atinge foaia
harsaind odata cu sunetul secundarului.E povestea ploii.E ata de simpla si poate ata de
ciudata.E o poveste a linistii, dar si a valtorii vantului ce se loveste de geamul meu.E monotona
si totusi ata de variata.E un paradox uneori usor, alteori greu de inteles.Ca punctele de apa ce
cad, aluneca pe hartie ideile mele.Viole si viori, picuri de apa marunti si mari, contrabase si
uneori un prelungit bubuit de toba, un tunet.Lumina fulgerelor sunt lampioane ce lumineaza
uneori decorul cenusiu al cadrului .

Gandurile mele isi iau zborul prin ploi si poposesc in frunzisul unor copaci, apoi plutesc pe
deasupra orasului fugind departe pe alte taramuri ale Pamantului,unele adancindu-se in
nebuloasele galaxiilor,strapungand esentele fiintei.

Insa pendula mai bate o data.E un sunet aparte, nu mai e acelasi sunet monoton pe care l-am
auzit de fiecare data.Intr-o strafulgerare toate gandurile se strang si cele din strafundurile
Universului si cele ce nu au strapuns nici sticla geamului meu.Privesc la ceas, spre care, atat de
des privirea mea s-a indreptat.E un cerc luminous, alb…,,e soarele’’, imi rasare de nicaieri un
gand in minte.Dar e doar cadranul ceasului, pe care o linie, doua, trei se misca de la un punct la
altul.Acesta e doar un alt gand venit de niciunde.Imi lipesc fruntea-mi de geam, inched ochii si
ascult vocile linistii, ale ploii si ale sufletului meu.

Pe masa a ramas o foauie uitata.Insa nu mai e alba.Pe ea e asternuta o meditatie scrisa la biroul
meu, venita din sufletul meu.E povestea linistii.