Sunteți pe pagina 1din 7

Capitolul 2: Materiale utilizate în construc!

ia sculelor a"chietoare

CAPITOLUL 2: MATERIALE UTILIZATE ÎN CONSTRUC!IA


SCULELOR A"CHIETOARE

2.1 Propriet!"ile materialelor pentru scule


Fenomenele fizice care înso!esc prelucrarea prin a"chiere, impun
materialului din care este confec!ionat# partea activ# a unei scule a"chietoare
urm#toarele propriet#!i:
! rezisten!# mecanic#, în special la eforturile de compresiune sau
încovoiere, suficient# pentru a suporta eforturile de a"chiere;
! duritatea s# fie superioar# durit#!ii materialului de a"chiat;
! termostabilitate, ceea ce reprezint# capacitatea materialului de a-"i
men!ine propriet#!ile mecanice, în special duritatea "i rezisten!a la
încovoiere în urma înc#lzirii "i men!inerii la o anumit# temperatur#
(temperatura de stabilitate); dep#"irea temperaturii de
termostabilitate provoac# transform#ri structurale ireversibile, cu
sc#derea pronun!at# a calit#!ilor mecanice;
! rezisten!a la uzur#, la cald "i la rece.
În plus, acestor materiale li se mai cere o bun# c#libilitate, prelucrabilitate
prin a"chiere ridicat#, conductibilitate termic# suficient# pentru asigurarea evacu#rii
rapide a c#ldurii degajate în procesul de a"chiere, pre! de cost sc#zut, etc.
Cu toate c# aceste propriet#!i sunt determinate de compozi!ia chimic# "i
structura intern#, calitatea materialului folosit pentru construc!ia p#r!ii a"chietoare a
sculelor este apreciat# prin duriatatea sa, considerându-se c# o valoare a durit#!ii
de 62-64 HRC este suficient# în majoritatea cazurilor.
Materialele folosite la confec!ionarea sculelor a"chietoare, care corespund
propriet#!ilor enumerate, sunt: o!elurile carbon de scule, o!elurile aliate,
amestecurile din carburi metalice, materialele mineralo-ceramice "i materialele
extradure.

2.2 O"eluri carbon pentru scule


Aceste materiale au con!inutul în carbon
Rc cuprins între 0,7 - 1,4 %, f#r# alte elemente de
[daN/mm²] aliere, prezentând o structur# perlitic#-feritic#
sau perlitic# cu carburi în exces – în stare
-65
recoapt# – "i o structur# martensitic# dur# în
stare c#lit#. Duritatea o!elurilor carbon pentru
3
scule este influen!at# de procentul de carbon
30 (Fig. 2.1), curbele referindu-se la: 1- stare
2 1 recoapt#, 2 – stare forjat#, 3 – stare c#lit#.
Tratamentul termic de recoacere pentru
10
ob!inerea perlitei globulare se face prin înc#lzire
0.4 0.8 %C la cca. 740!C, urmat# de r#cire lent# în cuptor,
urm#rindu-se îmbun#t#!irea prelucrabilit#!ii prin
a"chiere.
4
Capitolul 2: Materiale utilizate în construc!ia sculelor a"chietoare

C#lirea o!elului carbon de scule are drept scop ob!inerea unei structuri
martensitice dure, înc#lzirea realizându-se la o temperatur# la care carbonul este
dizolvat în fier ", formând austenita. Pentru o!elurile hipoeutectoide OSC 7 "i OSC
8, dup# diagrama Fe – C, temperaturile de c#lire dep#"esc cu 40 - 60!C linia critic#
superioar# AC3, iar pentru o!elurile hipereutectoide OSC 9 – OSC 13 temperaturile
de c#lire dep#"esc cu 40 - 60!C linia critic# inferioar#, respectiv linia A1. Cre"terea
exagerat# a temperaturii de c#lire trebuie evitat#, întrucât aceasta poate duce la
decarburare, la producerea de fisuri, precum "i la p#trunderea exagerat# a c#lirii,
cu deformarea materialului.
Aceste o!eluri prezint# o c#libilitate redus#, stratul de c#lire având o
adâncime cuprins# între 3 "i 8 mm.
Viteza de r#cire trebuie s# fie ridicat#, pentru a trece în martensit# o cantitate
cât mai mare de austenit#, motiv pentru care se folose"te drept agent apa sau apa
cu s#ruri.
Duritatea dup# c#lire este de 64 – 67 HRC, o!elul prezentându-se tensionat,
fragil "i sensibil la fisurare. Pentru înl#turarea cestor inconveniente, se practic# o
revenire, în urma c#reia duritatea scade la 61 – 63 HRC, iar starea de tensiuni
interne se diminueaz#.
Revenirea const# din înc#lzire la cca. 150 - 240!C, revenire joas#, urmat# de
r#cire lent#. Pentru sculele care necesit# o tenacitate mai ridicat# (cazul burghielor
cu diametre sub 1 mm), pentru a le asigura o rezisten!# mai mare la "ocuri, se
m#re"te temperatura de revenire la 200 - 240!C, ceea ce duce, îns#, la o reducere
a durit#!ii, pân# la 58 – 61 HRC.
Principalele neajunsuri ale o!elului carbon sunt urm#toarele: termostabilitate
sc#zut# (200 - 250!C), dictat# de temperatura de revenire, pericolul decarbur#rii
stratului superficail în timpul opera!iilor de rectificare sau ascu!ire, deformare la
tratament termic, adâncime redus# de c#lire.
În prezent, o!elurile carbon de scule se folosesc la construc!ia sculelor care
lucreaz# cu viteze reduse – sub 20 m/min – sau a sculelor cu ac!ionare manual#,
respectiv fileiere, tarozi sau alezoare.
O!elurile carbon de scule sunt standardizate prin STAS 1700 – 80.

2.3 O"eluri aliate pentru scule


Acestea con!in, pe lâng# carbon în propor!ie de 0,7 – 2,2%, "i alte elemente
de aliere, precum: wolfram, crom, vanadiu, nichel, molibden, mangan, etc.,
elemente care confer# acestor o!eluri propriet#!i superioare.
Dintre m#rcile uzuale, pot fi enumerate o!elurile cu crom, C 120, C 15, cele
aliate cu wolfram, VCW 45, VCW 50, precum "i cele aliate cu mangan, VM 18.
Procentele de materiale de aliere se situeaz#, în general, sub 6% pentru
fiecare element. Prezen!a lor asigur# o!elurilor o termostabilitate crescut#, 350! -
400!C, fapt pentru care vitezele de a"chiere pot atingr valori de 30 – 35 m/min.
Elementele de aliere au drept scop principal îmbun#t#!irea c#libilit#!ii o!elului,
m#rind duritatea dup# c#lire "i adâncimea stratului c#lit.

5
Capitolul 2: Materiale utilizate în construc!ia sculelor a"chietoare

O importan!# deosebit# în construc!ia sculelor prezint# o!elul C 120, datorit#


propriet#!ilor sale. Prezen!a carburilor dure de crom îi asigur# o rezisten!# sporit# la
uzura abraziv#, iar procentajul ridicat de carbon "i crom îi asigur# propriet#!i de
autoc#lire (motiv pentru care sculele prelucrate la cald trebuie r#cite foarte lent).
C#lirea se realizeaz# prin înc#lzire la temperatura de 950! - 1050!C, cu
r#cire direct# în ulei sau baie de KNO3, înc#lzit# la 400! - 500!C.
Temperatura de revenire variaz# în func!ie de temperatura de c#lire, fiind
cuprins# în limitele 150! - 200!C, pentru c#lirile joase, respectiv 220! - 270!C
pentru c#lirile înalte.
Pentru sculele de precizie ridicat#, de forme complexe, cu varia!ii
dimensionale minime dup# tretamentul termic, se recomand# c#lirea sub 0!C, cu
r#cire în b#i de s#ruri, la temperaturi de # 70! - # 90!C. Sculele se introduc în
refrigerator învelite în azbest.
O!elul C 120 are proprietatea remarcabil# de a fi stabil fa!# de deforma!iile
cauzate de tratamentul termic, în special dac# se efectueaz# o r#cire în trepte, fapt
ce îl recomand# pentru confec!ionarea bro"elor, filierelor sau tarozilor.

2.4 O"eluri rapide


Aceste materiale au un con!inut înalt de materiale de aliere, wolframul, de
exemplu, ajungând la 20%, ceea ce determin# o termostabilitate ridicat# a
acestora, cuprins# între 600! "i 650!C, putând lucra la viteze de a"chiere de pân#
la trei ori mai mari decât sculele din o!eluri carbon de scule (50 – 60 m/min).
M#rcile de o!eluri rapide române"ti sunt de la Rp1 la Rp5, cel mai uzual fiind
o!elul Rp3, care are în compozi!ie 18% W, 4% C, 1% V. Acest tip de o!eluri sunt
standardizate conform STAS 7382-88.
Influen!a elementelor de aliere se manifest# astfel:
Carbonul, în procent de pân# la 0,6%, determin# formarea structurii
martensitice dure, precum "i propriet#!ile de rezisten!# mecanic# la "ocuri,
rezisten!# la uzur# la rece, etc. Majorarea procentului de carbon nu este favorabil#,
acest lucru determinând cre"terea con!inutului de austenit# rezidual#.
Wolframul reprezint# elementul principal de aliere, prezentându-se sub forma
carburilor complexe de wolfram "i fier, Fe3W3C, în care se dizolv# vanadiu. Aceste
carburi asigur# o!elului rapid termostabilitate ridicat# (cca. 600!C), duritate de 63 –
65 HRC, precum "i rezisten!# la uzur#, la rece "i la cald.
S-a constatat c#, odat# cu cre"terea procentului de wolfram, de la 8 – 9%,
pân# la 18%, procentul de wolfram din solu!ia solid# – martensit# nu cre"te, deci
nici termostabilitatea nu se m#re"te. Pe aceast# baz#, s-au elaborat m#rcile de o!el
rapid Rp5, Rp9, Rp10, Rp11, de înlocuire, care con!in numai 9% W, dar care, având
un procent redus de carburi nedizolvate, manifest# o rezisten!# sc#zut# la uzur# la
rece.
Cromul determin# o cre"tere a c#libilit#!ii, dar, m#rirea procentajului peste 5
– 6%, duce la cre"terea con!inutului de austenit# rezidual# "i la sc#derea
pronun!at# a prelucrabilit#!ii.
Vanadiul trece în carbur# de vanadiu, cu duritate foarte ridicat#, imprimând
o!elului rapid o rezisten!# la uzur# crescut#.

6
Capitolul 2: Materiale utilizate în construc!ia sculelor a"chietoare

Cobaltul conduce la cre"terea termostabilit#!ii o!elului rapid, con!inutul


ra!ional de cobalt fiind de 5 – 15%.
Tratamentul termic al o!elului rapid se compune din c#lire la temperatur#
înalt#, 1270 - 1290!C, pentru Rp3, iar pentru evitarea fisur#rii, acasta se face în
dou# sau trei trepte. Men!inerea la temperatura de c#lire se realizeaz# în func!ie de
configura!ia piesei, fiind recomandat# între 6 – 8 secunde/ mm de gosime a piesei
c#lite.
R#cirea se recomand# a fi efectuat# în trepte "i, ca mediu, b#ile de azotat de
potasiu, înc#lzite la 400! - 500!C.
Revenirea are drept scop detensionarea martensitei primare, transformarea
austenitei reziduale în martensit# "i uniformizarea durit#!ii. Consecin!a imediat# a
revenirii este cre"terea u"oar# a durit#!ii, m#rirea termostabilit#!ii "i a calit#!ilor
mecanice ale materialului sculei.
Revenirea o!elului rapid este înalt#, la cca. 550! - 570!C, "i se recomand# a
fi repetat# de 2 – 3 ori, pentru mic"orarea procentului de austenit# rezidual#.
Uneori, acest proces poate fi continuat prin tratament sub 0!C, pân# la aproximativ
#80!C .
O îmbun#t#!ire substan!ial# a propriet#!ilor materialelor pentru scule
a"chietoare se ob!ine prin practicarea tratamentelor termo-chimice, respectiv
cianurare, sulfizare, fosfatare, cromare.

2.5 Carburi metalice sinterizate (metalo-ceramice)


Materialele sinterizate din carburi metalice utilizate în construc!ia p#r!ii
a"chietoare a sculelor se compun din carburi de wolfram, titan "i tantal, legate între
ele cu ajutorul unui liant, respectiv cobaltul. Procesul de sinterizare se refer# la
tratamentul termic aplicat pulberilor de carburi, omogenizate prin amestecare "i
presate în matri!#, pentru stabilirea formei, tratament care const# în înc#lzire în
cuptoare cu vacuum, la temperaturi între 1300! - 1600!C, urmat# de revenire.
Datorit# propriet#!ilor lor generale, referitoare la duritate peste 80 HRC,
rezisten!# mare la uzur# "i, în special, o mare stabilitate termic#, pân# la 900!C,
carburile metalice se utilizeaz# la prelucrarea prin a"chiere a majorit#!ii materialelor
metalice "i nemetalice, cu viteze de a"chiere foarte mari, comparativ cu sculele
confec!ionate din celelalte materiale (100 – 300 m/min).
Greutatea specific# a materialelor sinterizate permite aprecierea porozit#!ii,
care se g#se"te, în general, în limitele 1 – 2%. O porozitate redus#, deci o greutate
specific# ridicat#, indic# o calitate înalt# a materialului a"chiat.
Conductivitatea termic# redus# a materialelor metalo-ceramice le face
sensibile la varia!ii de temperatur#. Opera!iile de lipire a pl#cu!elor dure pe corpul
sculei, precum "i opera!iile de ascu!ire "i rectificare trebuie relizate în condi!ii
speciale, pentru evitarea fisur#rii.
Duritatea carburilor metalice sinterizate cre"te odat# cu m#rirea con!inutului
de carburi "i scade odat# cu cre"terea procentajului de cobalt.
Rezisten!a la uzur# a carburilor sinterizate este superioar# o!elului rapid, iar
rezisten!a la compresiune a acestor materiale este foarte ridicat#, cca. 400 daN/
mm2 "i cre"te odat# cu cre"terea durit#!ii.

7
Capitolul 2: Materiale utilizate în construc!ia sculelor a"chietoare

Rezisten!a la încovoiere este, în general, sc#zut# "i, legat de aceasta, este


sc#zut# rezisten!a la "ocuri, aceasta fiind cu atât mai mic#, cu cât rezisten!a la
compresiune "i duritatea sunt mai ridicate, deci, cu cât con!inutul de cobalt este mai
redus.
Plasticitatea sc#zut# "i fragilitatea sunt dezavantajele esen!iale ale carburilor
metalice sinterizate. La unele tipuri de carburi, odat# cu cre"terea temperaturii în
procesul de a"chiere, cre"te plasticitatea "i scade fragilitatea. De aceea, în
domeniul vitezelor mici "i mijlocii, durabilitatea acestor materiale poate fi mai mic#
decât a o!elului rapid, fapt ce nu le recomand# pentru utilizare.
În ceea ce prive"te compozi!ia amestecului de carburi metalice, aceste
materiale se împart în dou# mari grupe:
! Amestecuri con!inând carbur# de wolfram "i titan, sinterizate în liant
de cobalt, simbolizate, conform I.S.O., prin P "i M;
! Amestecuri con!inând carbur# de wolfram, avâd ca liant cobaltul,
simbolizate prin K.
Indica!iile de utilzare a acestor variet#!i de carburi metalice sinterizate au în
vedere compozi!ia materialului prelucrat, tipul opera!iei (degro"are, finisare),
precum "i tipul de a"chie degajat# (a"chie de curgere, a"chie de rupere, etc.).
Materialele din grupele P "i M sunt indicate la prelucrarea o!elului "i a
materialelor neferoase, care dau a"chii de curgere, având o bun# rezisten!# la
uzur# "i stabilitate termic# ridicat#, determinate de prezen!a carburii de titan.
În cazul prelucr#rii materialelor care dau a"chii de rupere, cazul fontelor, se
recomand# folosirea amestecurilor care con!in numai carbur# de wolfram, respectiv
grupa K, care este mai pu!in dur# decât carbura de titan, dar mai tenace.
De asemenea, sunt elaborate pl#cu!e din carburi metalice, acoperite
superficial cu un strat foarte rezistent la uzur#, carbur# de titan, nitrur# de titan, sau
cu un strat dublu carbur# de titan "i oxid de aluminiu, sau acoperire cu pulbere de
diamant. Asemenea materiale “sandwich” permit cre"terea vitezelor de a"chiere la
finisare cu 30 – 50%.
Materialele metalice sinterizate pentru scule se produc sub form# de pl#cu!e,
destinate fie lipirii pe corpul sculei, fie fix#rii mecanice, numite pl#cu!e schimbabile,
"i care nu se ascut. Formele si dimensiunile pl#cu!elor schimbabile sunt prev#zute
în STAS 1930/0 – 1930/5 – 1980, iar ale celor pentru lipire în STAS 6373/1 –
6373/4 – 1986.

2.6 Materiale mineralo – ceramice


Aceste materiale rezult# prin sinterizarea pulberilor de oxid de aluminiu,
Al2O3, sau în amestec cu alte carburi metalice, carbura de titan, f#r# liant, fiind
livrate sub form# de pl#cu!e pentru armarea p#r!ii active a sculelor.
Sunt caracterizate printr-o rezisten!# la uzur# foarte mare, o duritate
superioar# (90 – 92 HRA), o stabilitate la cald foarte ridicat# – pân# la 1100!C –
ceea ce permite prelucr#ri cu viteze de a"chiere de 200 -–600 m/min. În schimb, au
o fragilitate ridicat#, utilizarea lor fiind limitat# la prelucr#ri de finisare, în absen!a
"ocurilor.

8
Capitolul 2: Materiale utilizate în construc!ia sculelor a"chietoare

Geometria t#i"ului din materiale mineralo-ceramice are unghiul de degajare


cu valori negative, pentru a transforma solicitarea de încovoiere a p#r!ii a"chietoare
într-o solicitare preponderent de compresiune.

2.7 Materiale extradure


O larg# r#spândire au sculele care folosesc ca parte activ# materiale cu
duritate mai mare decât a carburilor sinterizate. Acestea sunt cunoscute sub
denumirea de materiale extradure, în acest# categorie intrând diamantul "i nitrura
cubic# de bor.

2.7. 1 Diamantul
Este folosit sub form# de monoicristal sau pulbere înglobat# într-o mas# de
liant, respectiv corpuri abrazive. Diamantul industrial este, în general, de tip sintetic,
ob!inut din grafit de puritate 99,8%, la o presiune cuprins# în limitele 0,7$105 –
1,5$105 daN/cm2 "i la temperatura de 3000!C. Culoarea diamantului sintetic variaz#
de la cenu"iu la verde deschis. Dimensiunile cristalelor acoper# domeniul 0,2 – 0,3
mm, având un num#r mare de muchii a"chietoare, prev#zute cu unghiuri de
ascu!ire % = 70! - 110! "i raze de bontire de ordinul a 6 – 10 &m. În cazul strunjirii,
cristalele care armeaz# cu!itele au unghiuri de degajare negative, #3! - #8!, iar
suprafa!a de a"ezare se "lefuie"te, pentru a ob!ine raze de bontire de pân# la 5 –
10 &m.
Diamantul natural este cel mai dur material, având microduritatea de 10 000
daN/mm2, fa!# de 4000 – 9000 daN/mm2 la nitrura cubic# de bor, de 2300 daN/mm2
la materialele mineralo-ceramice, de 1500 daN/mm2 la materialele metalo-ceramice
"i de 850 daN/mm2 la o!elul rapid.
De asemenea, prezint# o bun# conductivitate termic#, de 9 ori mai mare
decât SiC "i de 3'5 ori mai mare decât a carburilor metalice. Rezisten!a la uzur#
este de 100'200 de ori mai mare decât a materialelor abrazive (SiC, Al2O3) la
prelucrarea o!elurilor, respectiv de 3000'6000 de ori mai mare la prelucrarea
carburilor metalice.
Utilizarea diamantului este ra!ional# la prelucrarea materialelor neferoase,
având în vedere c# prelucrarea materialelor feroase este înso!it# de difuzia atomilor
de carbon în re!eaua fierului, ceea ce determin# uzura rapid# a cristalelor de
diamant.

2.7.2 Nitrura cubic! de bor (N.C.B.)


Este o sare a acidului azotic, cristalizat# în sistemul cubic, în urma unui
tratament termic "i de presare (3500!K "i 105 daN/mm2). Denumirea comercial#
este Borazon (SUA) sau Elbor, cu liant metalic nichel – cobalt "i Cubonit (Rusia),
Amborit, cu liant ceramic sau Semibor.
Procesul de ob!inere a NCB din nitrura de bor, cristalizat# în sistemul
hexagonal, este asem#n#tor celui de ob!inere a diamantului sintetic.
Câteva propriet#!i fizice ale NCB: densitate 3,45 g/cm3, duritate (HV) max.
9000 daN/mm2, stabilitate termic# 1300!C.

9
Capitolul 2: Materiale utilizate în construc!ia sculelor a"chietoare

Se remarc# duritatea foarte mare a NCB, apropiat# ca valoare de cea a


diamantului, precum "i stabilitatea termic# superioar# acestuia. Trebuie remarcat
c#, spre deosebire de diamant, NCB nu prezint# tendin!a de a reac!iona cu fierul
(diamantul are tendin!a de grafitizare la temperaturi de 700 - 800!C "i de reac!iona
chimic cu fierul).
Acest material este folosit, în special, pentru confec!ionarea sculelor
abrazive. Cristalele de NCB, avâd m#rimi cuprinse între 15 – 600 &m, sunt livrate
sub form# simpl#, metalizate sau înglobate câte dou# – trei cristale într-un liant dur
(r#"ini, carburi metalice, sticl#).

10