Dupa melci trateaza tema des-facerii din somn, a genezei provocate de inocenta copilului prin magia cuvantului.

Prima parte prezinta un decor naturalistic cu figuri mitice (capcauni, joimarite, gusate"), forma de initiere in structura oculta a naturii. Dupa ce descanta melcul din somnul vegetativ, copilul se sperie, universul padurii misterioase devine un spatiu al halucinatiei si al cosmarului, provocate tot prin incantatie. Partea a doua cuprinde miscarile imprevizibile ale naturii, intoarcerea unei vifornite tarzii", in timp ce eroul se afla intre somn si veghe, dezlantuire stihiala a naturii pentru hybrisul savarsit (joaca de-a demiurgul, magia savarsita pentru a stI). in final, descoperind melcul mort, descantecul devine bocet: Jalea copilului din partea a doua este ca bocetul funebru al ingroparilor lui Dionysos, in misterele Antichitatii" (T. VianU).

Ca ritual initiatic, poezia urmareste ciclul cunoasterii parcurs de copil: declanseaza prin descantec manifestarea unei latente, foloseste nesabuit magia cuvantului, jocul de limbaj si descopera tragismul ascuns in existenta - drumul iremediabil spre moarte -, tragismul cunoasterii, candoarea inselatoare a limbajului" (Marin MincU).

Riga Crypto si lapona Enigel este o balada cu aspect medieval, cu ritmuri de descantec popular, unde drama lui Crypto reia drama melcului. intr-un registru al opozitiilor (umbra/ soare, intuneric/lumina, sterp/creatoR), se constituie drama naturilor ireconciliabile, a atractiei fatale spre o lume inaccesibila, opusa propriei esente. Lapona este agentul vietii, simbol al spiritului orientat spre lumina, spre zone superioare, in timp ce Crypto, si el o fiinta aleasa, marcata de un destin tragic, apartine polului negativ, al umbrei, al stagnarii, al senzorialitatii.

Acest Luceafar intors" contrapune principiul solaritatii si cel demonic, inferior, intr-o confruntare simbolica.

Domnisoara Hus este curtezana de altadata, eroina unui ritual magico-erotic de invocare a iubitului mort. Magia limbajului apare aici in incantatiile stranii, prelucrare a descantecului de fetie" din stratul obscur al folclorului nostru" (T. VianU). Sugestiile uraniene, imaginile cosmice, dublate de derizoriul conditiei umane, poeticile magice cu pasat", cu malai", cu coada lingurii de lemn" construiesc o viziune poetica unica ce culmineaza cu aparitia ibovnicului uituc". Este o meditatie grava asupra aventurii Fiintei, tragica sublimare a corporalului in transcendent"; dorinta de extinctie a domnisoarei Hus este o aspiratie pura spre reintegrarea prin moarte" (Marin Mincu, Opera literara a lui Ion Barbu, p. 296).

Isarlakul este o cetate fabuloasa, cu peisaje orientale, contrastante, cu o lume zgomotoasa, asezata la mijloc de rau si bun", intr-un echilibru perfect. Aceasta este Mecca lui Ion Barbu, locul poeziei, al artei, al spiritului, coordonata orientala, balcanismul viziunii fiind ridicate la o valoare metafizica absoluta.

In durata lumii turce" (orientalE), poetul descopera treptat afectul, trairea ce lipsea poeziei sale, lirismul rece, parnasian din prima etapa a creatiei sale.

Acelasi spatiu mitic, un Balcan spiritualizat, se deschide si in Nastratin Hogea la Isarlak, filonul oriental deschide un spatiu liric nou. Poezia este un alt nivel de initiere in spiritualitatea orientala, Nastratin este inteleptul Orientului, un profet ce oficiaza un ritual - sacrificiul initiatic. Pentru a atinge cunoasterea absoluta, Hogea

suspenda ritmurile vietii, se autodevoreaza in tacere : Sfant trup si hrana siesi, Hagi rupea din el". Simbolurile figurative, limbajul pitoresc, de o concretete plastica, formulele aparent narative, dar atinse de un lirism adanc, stilizarea folclorului in texte de autentic fior dramatic, existential, asigura originalitatea si valoarea estetica a acestei etape.

III. Etapa ermetica inchide cercul creatiei barbiene cu poemele dificile, intoarse spre propriul lirism elevat si esentializat, poeme scrise in anii 1925-1926. Oul dogmatic, Ritmuri pentru nuntile necesare, Uvedenrode, Din ceas, dedus etc. sunt versuri de un ermetism cert fie la nivelul simbolurilor, fie datorita sintaxei poetice. Poetul s-a desolidarizat de poezia lenesa" pe care a repudiat-o mereu pentru absenta tensiunii spirituale, pentru sinceritatea si naivitatea discursului. Spatiul poetic este acum lume purificata pana la a nu mai oglindi decat figura spiritului nostru. Act clar de narcisism. Desigur, ca tot absolutul, este o pura directie, un semn al mintii" (Ion BarbU).

Oul dogmatic ilustreaza preocuparea pentru geneza, pentru miracolul creatiei. Albusul, elementul feminin, pasiv, se intalneste cu galbenusul, plodul" activ, la polul plus". Oul imita in micul univers geneza, viata si moartea, el este palat de nunta si cavou", este sterp", fara rod sau viul ou", imagine a increatului, a vietii latente pure, pentru ca vinovat e tot facutul si sfant, doar nunta, inceputul".

Semnul tragic al facutului" se opune sacrului primordial, dupa cum si nunta"

spiritului cu sensurile existentiale este o ultima rezonanta a sacralitatii universului.

Uvedenrode este un alt spatiu-sinteza al nuntilor, al cunoasterii sau creatiei; este un simbolic Olimp retras din temporalitate, din accidental sau efemer. Un text extrem, de un modernism derutant, scris sub obsesia unei claritati irationale". Aceasta rapa a gasteropodelor", teritoriu suprasexual" si supramuzical", ascunde un erotism straniu tratat rapsodic, dar si o evadare in vis, o cufundare a eului liric in increat, intr-o viziune panteista. Sensul solar trimite spre un loc al procreatiei cosmice (unire solara a erosului cu intelectuL), al cunoasterii absolutului.

Ritmuri pentru nuntile necesare reia motivul nuntii, al sintezei contrariilor. Valorificand sugestii din stiintele exacte si din cele oculte, textul este o initiere in taina roatelor interioare : roata Venerei (simbolizand iubirea, cunoasterea senzuala), roata capului (legata de Mercur, simbol al ratiuniI) si roata soarelui (cunoastere totala, prin creatiE). Abia aici se va savarsi nunta simbolica a eului ca act magic, sub protectia soarelui. Se poate intui aici o schema a conversiunii sufletului apropiata de caile pe care le indica mistica neoplatoni-ciana. Creatia se dispune in mai multe etape ascendente, pornind de la materie, trece prin suflet, ratiune si ajunge la principiul suprem si unic al divinitatii.

Semnificatiile astrologice ale acestei simetrii siderale se intuiesc si in devenirea poeziei barbiene care se desprinde de contingent (inchisoarea Geei"), trece prin erosul dionisiac, prin zona intelectului pur (sterilul MercuR) pentru a putea ajunge in

camara Soarelui", la ekstaza".

Imaginea poeziei, a creatiei ca joc secund", ca provocare a intelectului, dar si rostire a trairii, a emotiei se defineste in aceeasi maniera ermetica, esentializata in poezia Din ceas, dedus Rigoarea si lapidaritatea matematica exprima, de fapt, latura metafizica a artei, jocul real/ideal, numen/fenomen, iesirea din lumea experientei spre una purificata, o suprastructura ideala reprezentata de spatiul poetic.

sadar, prin actul oglindirii, contingentul intra in azur si devine joc secund, apropiat asimptotic de Idee: mai pur. Arta este Nadir latent, spre deosebire de opusul ei, Zenitul, care este aparent. Poetul, in acest proces al inecarii cirezilor agreste" (negare a teluriculuI), este chemat sa ridice insumarea harfelor resfirate, pierdute in zbor invers" (prin coborarea Ideii in contingent, miscarea, caderea din azur in teluriC). Actul are loc sub forma de cantec ascuns", extatic si lucid totodata, asemenea miscarii imperceptibile a meduzelor in apele marii. Acesta este chiar modul cum Ion Barbu intelegea poezia pura, luand pozitie prin ceea ce, la vremea lui, se intelegea a fi modernismul, cand scrie in articolul Evolutia poeziei lirice" dupa E. Lovinescu:

Nu sincronic si in extensiune, ci pe linia de adancire a misterului individual, vom descoperi fondul nostru de identitate generala: culoare ultima - si rembrandtiana, ireductibilul animal de lumina. Experienta pe care se va intemeia un clasicism fara

laicitate, o muzica fara pasiune."

(Apud Ion Barbu, Pagini de proza, E.RL., 1968, p. 7778.)

Si mai departe:

Modernism e un cuvant impropriu sau, aplicat poeziei, de-a dreptU) ocara. El nu se refera decat la un aspect secundar al recentului proces de limpezire si concentrare realizat de poezie: recastigarea prin cel mai recules act de amintire a unui sens pierdut de frumusete."

(Ibid., p. 79)

Ideea ca poezia, poezia pura, trebuie sa fie cantec ascuns si totodata larg cuprinzator, asemeni Spiritului Universal si etern, apare si in Timbru:

Ar trebui un cantec incapator, precum Fosnirea matasoasa a marilor cu sare; Ori lauda gradinii de ingeri cand rasare Din coasta barbateasca al Evei trunchi de fum.

S-a spus despre poezia lui Ion Barbu ca este ermetica. Unii, speriati de cuvant, neaga ermetismul si incearca sa demonstreze inteligibilitatea acestei poezii dificile. insa ermetismul lui Barbu este o realitate pe care insusi poetul nu a incercat s-o indeparteze prea mult. Instruind de lucrurile esentiale, ca si geometria, poezia trebuie sa adopte textul august", asemeni unei inscriptii al carei laconism e insasi garantia durabilitatii ei". Desigur, redactarea cere mult timp, nu insa pentru poleirea frazelor", cum suntem obisnuiti a tot spune, ci prin munca de eliminare a prisosurilor", operatie absolut necesara pentru captarea ideilor la izvorul cel mai direct" (Cari Friedrich Gauss, ibid., p. 192). Pauca sed matura, iata deviza creatorului de poezie, ca si a practicantului axiomaticii: un minimum de formule oarbe unit cu un maximum de idei vizionare" (ibid.). in geometrie, ca si in poezie, desenul (respectiv: anecdoticul, coloratura metaforica si emotionala, n.n.) corupe rationamentul" si frumusetea, care presupun o mare concentrare a expresiei. (Este ceea ce Mallarme, citat des si aprobat de poetul roman, cerea prin nenumirea obiectului poeziei.) Ion Barbu este adversar inversunat al ceea ce el numeste poezie lenesa":

Faire difficilement des vers faciles na insemnat niciodata a ticlui versuri digerabile, ci rara aventura a unui vers intr-adevar esential. Pentru acest fapt preponderent, pregatit de timpuriu cu mai mare avaritie decat o abordare de astre, pentru determinarea sau provocarea Versului Jubilator, Consistenta si Nedeterminare unite, tehnicile oamenilor abia ajung."

Asadar, ermetism nu inseamna imposibilitatea intelegerii absolute a artei, ci numai necesitatea inarmarii contemplatorului ei cu anume chei, asemanatoare miraculosului caduceu al lui Hermes Trismegistul, instruirea in semne, cu ajutorul carora patrundem in domeniul frumosului si adevarurilor esentiale, pe o cale mai grea, rampanta", de acces in topos atopos". Daca intelegem bine, principial, poetul Jocului secund ar fi trebuit sa prefere, bunaoara, formula matematica a sferei

oricarei reprezentari a acestei realitati geometrice, dat fiind ca nici un desenator si nici strungul cel mai fin cu putinta nu pot realiza perfectiunea ideala, transcendenta a notiunii de sfera. Mai mult inca, demonstrarea insasi a formulei in chestiune (o infinitate de piramide cu varfurile in punctul central si suprafetele bazelor drept componente ale suprafetei sfereI) trebuie sa urmeze drumul cel mai scurt cu putinta, canonic, deasupra intelegerii profane, impiedicat de prea multa, prisoselnica, euristica. Asa se explica, in cele doua strofe ale Artei poetice barbiene, ca si in toate bucatile din ciclul Jocului secund (indeosebI), recursul la termenii deveniti niste metafore sui-generis": dedus", intrata", taind pe", grupuri", secund", a ridica insumarea", zbor invers" etc. De ar fi sa aplicam metoda platoniciana, o data cu principiul dialecticii hegeliene, ,jocul prim" ar trebui sa fie realitatea fenomenala. Negata", oglindita prin arta, devenita ,joc secund", ea se purifica, intr-o masura, tinzand spre esenta, spre Ideea de origine, pe care, in absolut, n-o va putea ajunge, de vreme ce adjectivul pur" este precedat de adverbul limitativ mai". Pana la urma, poetul va abandona (aceasta sa fie oare cauza?) Poezia, in favoarea Matematicilor, ramanand cu admiratia sa intacta pentru recile, restransele perfectiuni poliedrale". Nu inainte insa de a traversa si superba experienta a Uvedenrodelor si a Isarlakuhti.

Astfel incat, intr-un fel, contrar spuselor poetului, in Joc secund, ca si in toate celelalte piese care compun ciclul cu aceeasi denumire, se ghiceste travaliul indelungat si expert asupra cuvantului. Tudor Vianu, G. Calinescu si altii banuiesc cum ca Ion Barbu proceda la slefuiri odata asternuta pe hartie o prima forma a poemului, a strofei sau a versului indelungi, constand din contrageri morfosintactice (participii: dedus", intrata", mantuit"; elipse: Nadir latent!", ascuns", cum numai marea") ori, cat priveste prozodia, practicarea frecventa a rejetului", la mai fiecare final de vers-inceput de vers (cele mai frapante fiind aici: insumarea/De harfe" si cum numai marea/ Meduzele"). Adept al perfectiunii odei pindarice", cum insusi ni se prezinta, este de asteptat ca prozodia barbiana sa nu prezinte nici cea mai infima fisura, cu deosebire in poezia la care ne referim aici. Ritmul este calm si solemn, ca intr-o oficiere. Rimele, incrucisate, prima feminina, a doua masculina: creste" agreste" / azur" pur" / / insumarea" marca" / pierzi"/ verzi" rime rare, dispuse sonor contribuie si ele din plin la muzicalitatea discreta, ascunsa" a versurilor, de unde extraordinara lor calitate mnemotehnica. Se memoreaza, se tin minte de indata si, am zice, mai inainte de a le patrunde intelesul lor adanc. Citesti, recitesti, observi ca incepi sa memorezi, inchizi cartea si textul te urmareste apoi multa vreme, ca un fragment simfonic dupa ce ai iesit din sala de concert. Desigur, un rol insemnat il are aici si lexicul, dispunerea lui pe portativ, mai bine zis, efectul de inalta intelectualitate dat de alaturarea neologismului sau a termenului matematic de cuvantul neaos: calma creasta"mantuit azur", cirezile agreste", grupurile apei", joc secund", ridica insumarea", zbor invers", istoveste cantec". De altminteri (lucru ce nu ne propunem a-1 demonstra aicI) limbajul matematic romanesc spre deosebire de

alte ramuri ale stiintelor isi are, prin vechime si, in vremea din urma, prin proliferarea matematicilor in invatamantul nostru la toate nivelurile (intrecand cu mult sectorul umanistiC), o expresivitate si, am zice, chiar o poeticitatc a lui, speci