Nimic nu e pur n om si cu att mai putin limbajul acestuia. Fireste ca aici nici nu vorbim, nici nu scriem n spaniola "pura".

Dar unde se mai vorbeste sau se mai scrie

54

aceasta? Cnd vreun strain grabit afirma, dupa absolvirea unui curs intensiv de limba spaniola ntr-un institut comercial din Ziirich sau Milano, ca spaniola cea mai curata din America se vorbeste la Bogota, trebuie sa-i raspundem ca n Columbia se vorbeste cea mai curata spaniola columbiana, asa cum aici se vorbeste cea mai curata spaniola argentiniana. Ceea ce n fond e o simpla tautologie, dar acesta e adevarul. Orice limba este un proces, nu o stare; este ceva n continua transformare, la baza aflndu-se ratiuni psihologice, istorice, geografice, sociologice. Singurele limbi stabile sunt cele moarte, stiut fiind ca nici cadavrele nu sufera transformari. Toate celelalte limbi sunt dinamice, se umplu constant de "impuritati", suporta asaltul celor mai prestigioase culturi, iubesc si traiesc n alte conditii dect n cele originare. De curnd am aflat ca limba noastra are o existenta de un mileniu si mai bine. Se pare ca prin 978 un calugar din San Milln de la Cogolla a lasat cteva nsemnari pe marginea unui manuscris latinesc, ntr-un jargon att de absurd, nct daca Cicero l-ar fi descoperit, l-ar fi ucis. n felul acesta, tocmai inaugurase limba spaniola! Ce ma amuza este tocmai aceasta sarbatorire. Numai tortul si lumnarile lipsesc. Caci, despre ce data vorbim? Calugarul acesta nu inventase acel aparat ortopedic numit esperanto care nu se modifica pentru ca nimeni nu-1 vorbeste. Acest om onorabil n-a inventat nimic: el a notat doar cteva cuvinte dintr-o limba care se nascuse treptat, de secole, ncetul cu ncetul, pe bjbite, printre analfabeti care descopereau sau creau cuvinte pentru a cere supa ori pentru a ameninta cinii si copiii. Pentru asta n-avusese nevoie sa-1 studieze pe Horatiu. Nu-mi dau seama ct a durat acest proces pe care unii dintre puristii nostri l numesc "coruptia" limbii latine, ignornd faptul ca limbile
55

nu se corup, ci se transforma. si nu vom sti niciodata ct timp a durat, pentru ca n-am trait nici n epoca aceea, nici n secolele care au urmat.