Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir Comercial Anul I semestrul II

- Facultatea de Management Turistic si Curs - DREPT

Obiectul Teoriei Generale a Dreptului TGD este una dintre stiintele juridice care studiaza fenomenul juridic in ansamblu, sau etimologia dreptului, for,ele sale de manifestare, legatura dreptului cu constiinta juridica si statul. In general stiintele juridice au ca obiect de studio fenomenul juridic, insa stiintele juridice de ramura cerceteaza normele si institutiile juridice care caracterizeaza fiecare ramura a dreptului (drept penal , drept civil, drept constitutional). Spre deosebire de acestea TGD studiaza legile generale ale vietii juridice, notiunile si categoriile care sunt valabile pentru toate ramurile dreptului. Metode de studiu ale Teoriei Generale a Dreptului 1. metoda istorica: dreptul si statul sunt analizate in evolutia lor istorica, delimitindu-se ceea ce este constant, ceea ce a rezistat, evoluind in cursul diferitelor etape istorice, 2. metoda logica: TGD opereaza, ca si alte stiinte sociale, cu categoriile si legile logicii formale, 3. metoda comparativa: institutiile dreptului, dintr-un sistem juridic sau tara, sunt studiate in comparative cu cele ale altor sisteme sau tari, 4. alte metode: metoda sociologica, metoda experimentala, etc. DEFINITIA SI TRASATURILE DREPTULUI Notiunea de drept are doua sensuri: - pe de o parte se refera la dreptul obiectiv, adica ansamblul normelor de conduita impusa prin forta coercitiva a statului, intr-o societate de constrangere, la un moment dat - al doilea sens, dreptul subiectiv, se refera la dreptul unei personae, parte intrun raport juridic, de a pretinde celeilalte sau celorlalte parti sa deruleze o anumita conduita sub sanctiunea fortei coercitive a statului. Dreptul obiectiv reprezinta ansamblul normelor stabilite sau recunoscute de stat in scopul reglementarii relatiilor sociale conform vointei de stat si a caror respectare este obligatorie, fiind garantata de forta coercitiva a statului. Trasaturile dreptului: 1.- este un fenomen social volitional, intrucat reglementeaza conduite derulate in cadrul societatii iar in cadrul sau se regaseste vointa de stat si vointa generala a societatii. Dreptul este un fenomen dublu volitional pentru ca normele juridice se adreseaza unor comportamente individuale care in general au la baza vointa de a produce efecte juridice,

Vali

Page 1

9/7/2011

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir Comercial Anul I semestrul II

- Facultatea de Management Turistic si Curs - DREPT

2 caracterul normativ rezida in aceea ca dreptul este alcatiut din norme juridice care descriu reguli de conduita impersonale si de aplicabilitate repetata, 3 caracterul obligatoriu consta in faptul ca, dintre toate normele sociale, doar normele juridice sunt garantate de forta coercitiva a statului. Nerespectarea, dispozitiilor normelor juridice, atrage raspunderea juridica, adica aplicarea sanctiunilor descries in normele respective. Dreptul si normele sociale Conduita individului in cadru social suporta simultan actiunea a nenumarate norme. Termenul de norma desemneaza o regula generala, o unitate de masura, un standard stabilit de oameni pe baza unei experiente de viata si care reprezinta un indreptar pentru comportarea si activitatea umana. Normele sunt foarte diferite, ele rezultand fie din confruntarea omului cu legile naturii, fie din interactiunea comportamentelor umane. Normele sociale sunt de mai multe feluri: norme tehnice obiceiuri norme morale norme politice norme juridice

- Normele tehnice: Reglementeaza conduita oamenilor in procesul de productie, in raport cu obiectul muncii, cu mijloacele de productie si uneltele de munca. Ele exprima rezultatul confruntarii dintre conduita umana si legile naturii, scopul lor principal este ca omul, in procesul de productie, cu un effort minim sa obtina un maxim de rezultat. Normele tehnice ca si celelalte norme sociale au rolul de a conserva si generalize experientele umane pozitive. O norma tehnica este si o reteta culinara, si o formula a unui parfum sau un patent industrial. Numeroase norme tehnice au fost incorporate in norme juridice, dobandind o forta obligatorie garantata de stat, - Obiceiul sau Cutuma: Reprezinta o norma sociala aparuta in urma unor indelungate experiente umane, a avut un rol important din societatea primitiva pana in evul mediu. In prezent, in raport cu alte norme, obiceiul are o pondere redusa, - Normele morale: Morala sau etica reprezinta un ansamblu de idei, conceptii si reguli despre ceea ce este permis sau interzis, bun sau rau, moral sau immoral. Criteriile pentru aceste valori difera de la o epoca la alta, sau de la un popor la altul.

Vali

Page 2

9/7/2011

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir - Facultatea de Management Turistic si Comercial Anul I semestrul II Curs - DREPT Normele morale recomanda indivizilor conduite pozitive in raport cu idea de bine si de dreptate. Nerespectarea acestor norme atrage oprobriul public, dispretul, respingerea colectivitatii. Unii teoriticieni considera ca dreptul este o minima de morala, in sensul ca minimul moralei elementare se regaseste in normele juridice. Normele, morale spre deosebire de cele juridice, nu imbraca o forma scrisa, iar respectarea lor nu este garantata de forta coercitiva a statului, - Normele organizatiilor sociale: Organizatiile sociale, subiecte ale raporturilor juridice, sunt statul, organelle si organizatiile de stat, regiile autonome, societatile comerciale, firmele particulare, partidele politice, sindicatele, asociatiile sportive, asociatiile culturale, etc. Organizatiile sociale, nestatale, neguvernamentale, emit norme aplicabile de regula membrilor lor, sau persoanelor care aspira sa devina membri. Nerespectarea acestor norme atrage aplicarea sanctiunilor prevazute in statutul acelor organizatii, cea mai severa fiind de regula excluderea din organizatie. Unele norme ale organizatiilor sociale produc efecte juridice daca sunt sanctionate de stat si devin norme juridice, - Normele juridice Reprezinta elementele structurale de baza, particulele elementare ale dreptului. O norma juridica este o regula de conduita generala si impersonala, stabilita sau recunoscuta de catre stat, care exprima vointa de stat si a carei respectare obligatorie este garantata de forta coercitiva a statului. Trasaturile normelor juridice: -sunt norme sociale in sensul ca reglementeaza conduite umane integrate in ansamblul social, -au caracter volitional, in sensul ca incorporeaza vointa statului si reglementeaza conduite umane care au la origini vointe individuale. Caracterul general, regulile de conduita descrise in norma sunt tipice, generale si se aplica repetitiv, de cate ori se realizeaza imprejurarea faptica reglementata de norme, -normele juridice sunt obligatorii, in sensul ca nerespectarea lor atrage sanctiuni aplicate de organele statale Normele principii reprezinta o categorie specifica de norme care descriu competentele, structura organelor statului. Sanctiunea pentru nerespectarea acestor norme, consta de regula in nulitatea actelor emise ca urmare a nerespectarii lor. Dispozitiile individuale care produc efecte juridice sunt reguli de conduita specifice, trasatura lor principala este ca se aplica individualizat si produc efecte o singura data, instantaneu sau continuu, cu referire la persoana destinatara. Structura normelor juridice:

Vali

Page 3

9/7/2011

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir Comercial Anul I semestrul II Normele juridice au dubla structura: -interna, denumita logico-juridica -externa denumita tehnico-juridica

- Facultatea de Management Turistic si Curs - DREPT

AStructura logico-juridica ne indica elementele componente ale normei, legatura dintre ele. Orice norma juridica are o structura interna trihotomica, in sensul ca este formata din trei elemente: 1.-IPOTEZA acea parte a normei juridice care descrie conditiile, imprejurarile sau faptele in prezenta carora se aplica dispozitia normei. Ipoteza ne arata si sfera subiectelor carora se adreseaza norma. In functie de precizia cu care este formulate ipoteza poate fi: -determinata, atunci cind stabileste prcis, exact conditiile de aplicare a normei si sfera destinatiilor ei, -relativ determinate, cind indica imprejurarile in care se aplica norma, dar continutul lor concret nu este descris, fiind lasat la aprecierea organului de aplicare a normei (astfel de ipoteze sunt rare). -simpla, atunci cind descriem o unica imprejurare in care se aplica norma, -complexa, atunci cind descriem mai multe imprejurari care, fie alternative, fie cumulative determina aplicarea normei. 2.-DISPOZITIA este acea parte a normei juridice care prevede conduita la care norma obliga destinatarii ei. Dispozitia descrie drepturile si obligatiile subiectelor vizate in ipoteza normei Dispozitia poate sa oblige destinatarul normei sa aiba o conduita pozitiva, respective sa faca sau sa sa dea ceva, sau poate sa oblige destinatarii sa se abtina in a derula o anumita conduita. Dupa conduita prescrisa distingem: -dispozitii determinate, in care sunt descries prcis, clar drepturile si obligatiile subiectelor si -dispozitii relativ determinate, atunci cind cunt descries mai multe variante posibile de conduita, sau limite ale unei conduite intre care destinatarii normei pot sa aleaga. 3.-SANCTIUNEA reprezinta acea parte a normelor juridice care descrie consecintele nerespectarii dispozitiei, adica masurile nefavorabile destinatarului normei pe care statul le va lua cu titlu sanctionar. Sanctiunile din diferite norme juridice sunt foarte variate, ele difera in functie de ramura dreptului careia apartin. Distingem deci sanctiuni de drept penal, de drept contraventional, de drept civil, de drept financiar, etc. Dupa natura lor distingem sanctiuni constand in restrangerea unor drepturi sau libertati, sanctiuni patrimoniale, sanctiuni constand in anularea unor inscrisuri Dupa gradul de determinare distingem sanctiuni absolut determinate atunci cand norma indica prcis o unica sanctiune aplicabila, sanctiuni relative determinate,

Vali

Page 4

9/7/2011

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir - Facultatea de Management Turistic si Comercial Anul I semestrul II Curs - DREPT acela sanctiuni care sunt descries in norme sub forma unor limite intre care organul de aplicare a normei poate sa aleaga. Exista si norme juridice la care structura trihotomica nu este evidenta, de exemplu: - normele principiu (majoritatea din constitutie) - normele de incriminare, din partea speciala a Codului Penal (in cazul acestora sunt evidentiate ipoteza si sanctiunea iar ipoteza doar se deduce. BStructura tehnico-juridica releva forma exterioara, se refera la modul in care normele juridice se infatiseaza in textul actului normative in care este incorporata. Ca forma exterioara norma juridica reprezinta o parte a unui act normativ. Orice act normative este alcatuit din capitole, sectiuni, articole si aliniate, de regula norma juridica se regaseste la nivelul articolului. Articolul constituie elementul structural de baza al unui act normativ si care contine in mod obisnuit o dispozitie autonoma, adica o norma juridica. Exista situatii in care un articol nu coincide cu continutul integral al unei norme, sau situatii in care un articol contine mai multe norme juridice. Clasificarea normelor juridice Se impart in mai multe categorii in functie de mai multe criterii: 1- dupa obiectul lor si metoda reglementarii juridice distingem norme de drept public si norme de drept privat, Ramurile dreptului public sunt dreptul constitutional, dreptul penal, dreptul procesual penal, dreptul administrative, dreptul financiar Ramurile dreptului privat sunt dreptul civil, dreptul commercial, dreptul familiei, dreptul muncii Fiecare dintre ramurile mentionate sunt formate din institutii juridice si din norme juridice specifice. 2- dupa forta juridica (a actului demonstrativ) a actelor normative in care sunt continute, distingem: norme juridice constitutionale, norme juridice continute in legi ordinare, in decrete, in ordonante, in legi organice, 3- dupa sfera aplicarii si gradul lor de generalitate, distingem: - norme generale - norme speciale - norme de exceptie Normele generale reprezinta Dreptul Comun intr-o ramura de drept. Ele se aplica in masura in care in materia pe care o reglementeaza, nu exista o reglementare derogatorie lex posterior generalis non derogat legi priori speciali (legea

Vali

Page 5

9/7/2011

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir - Facultatea de Management Turistic si Comercial Anul I semestrul II Curs - DREPT generala ulterioara nu inlatura aplicarea unei legi speciale anterioare, daca nu apecifica expres aceasta) Normele exceptionale completeaza atit legile generale cit si pe cele speciale. 4- dupa modul de redactare: - norme complete, care au in continutul lor toate cele trei elemente specifice unei norme juridice, - norme incomplete, care contin doar unele elemente, celelalte aflandu se in alte norme si care le completeaza (de regula sanctiunea) 5- dupa felul conduitei pe care o prescriu: - norme juridice onerative, care pretind destinatarilor sa aiba o conduita pozitiva (sa faca sau sa dea ceva) - norme prohibitive care interzic destinatarilor sa savarseasca o anumita actiune. (astfel de norme sunt majoritatea normelor penale sau administrative) - norme permisive, sunt norme care nici nu obliga dar nici nu interzic si descriu pentru destinatari posibilitatea. La randul lor sunt de imputernicire, sunt normele care sustin drepturilw si stabilesc competenta acestora, - norme supletive, care descriu cateva variante de conduita intre care subiectele pot sa aleaga: Norme de stimulare, sunt norme care ofera decoratii si titluri de onoare pentru anumite fapte, deci sunt de natura de a stimula o conduita, Norme de recomandare, sunt categorii de norme permisive prin care statul nu obliga, ci recomanda destinatarilor, de regula organizatii sociale, sa aiba o anumita conduita. In mod obisnuit normele supletive caracterizeaza ramurile dreptului privat. IZVOARELE DREPTULUI Notiunea de izvor are doua sensuri: 1.- se refera la izvoarele materiale ale dreptului si reprezinta sursele complexe de natura obiectiva si subiectiva, individuala si sociala, care la un moment dat determina aparitia dreptului. Izvoarele materiale se regasesc in viata economico-sociala, care determina adoptarea reglementarilor juridice, 2.- izvoarele formale ale dreptului sau formele de exprimare ale dreptului. Izvoarele formale desemneaza forma in care regasim dispozitiile juridice, modul in care acestea se infatiseaza din punct de vedere exterior. Din acest punct de vedere distingem urmatoarele izvoare ale dreptului: obiceiul juridic sau cutuma reprezinta reguli de conduita, care s-au impus in colectivitatile umane prin repetabilitate, intrucat conserva experiente pozitive. In comuna primitiva, antichitate si evul mediu reprezentau principalele izvoare ale dreptului. In prezent obiceiul juridic reprezinta un important izvor de drept in

Vali

Page 6

9/7/2011

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir - Facultatea de Management Turistic si Comercial Anul I semestrul II Curs - DREPT sistemul de drept anglo-saxon si are un rol extrem de redus in sistemul de drept continental (cum este si cel romanesc). In dreptul romanesc obiceiul reprezinta izvor de drept intr-o sfera foarte redusa de reglementari si doar in ramura de drept privat. Exemplu: - art. 600, din dreptul civil, prevede ca in materie de garnituire (relatia intre vecini) inaltimea ingradirii se va hotari dupa regulamentele particulare sau obiceiul obstesc - art. 980, din dreptul civil, prevede. Dispozitiile indoioase se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul Actele normative reprezinta cel mai important izvor de drept in dreptul romanesc, prin ele statul reglementeaza majoritatea relatiilor sociale. Actele normative formeaza sistemul dreptului, ele apar intr-o ierarhie bine determinata si sunt independente. Toate actele normative trebuie sa concorde, sub sanctiunea anularii, cu Constitutia Romaniei Precedentul judiciar (jurisprudenta) nu reprezinta in Romania izvor de drept, hotararile judecatoresti emise in solutionarea diferitelor cauze, au caracter obligatir doar pentru partile din acele cauze. Nici o hotarare judecatoreasca, emisa chiar de I.C.J.C, nu obliga in tara noastra, pe instantele care vor solutiona in viitor acelasi gen de cauze, sa tina cont de ea. Precedentul judiciar reprezinta un important izvor de dreptin sistemul de drept anglo-saxon. Contractul normativ de regula reprezinta un act individual bilateral care stabileste drepturi si obligatii pentru persoane strict determinate in continutul sau. Exista insa situatii in care un contract nu vizeaza un raport juridic determinat, ci partile isi asuma pe viitor o regula generala de conduita si lasa deschisa posibilitatea ca si alte parti sa adere la acest act, iar daca adera contractul devine normativ. In dreptul intern, contractul normativ, are o sfera foarte restransa de aplicare. El este insa un important izvor de drept in dreptul international public. Statele incheie astfel de contracte, denumite acord, pact, tratat sau carta, lasind posibilitatea altor state se adere la ea (Carta O.N.U din 1945 reprezinta un astfel de contract normativ). Actiune actelor normative in timp Rolul actelor normative consta in modelarea relatiilor sociale . Acest rol se realizeaza cit timp actul normativ este in vigoare si produce efecte. De regula efectele unui act normativ se produc intre momentul intrarii lui in vigoare si momentul iesirii lui din vigoare. Intrarea in vigoare a unui act normativ Momentul, nu coincide cu momentul adoptarii ci, este obligatoriu ulterior lui deoarece se impune ca actul sa ajunga la cunostiinta destinatarilor sai (cetatenii).

Vali

Page 7

9/7/2011

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir - Facultatea de Management Turistic si Comercial Anul I semestrul II Curs - DREPT Un act normativ intra in vigoare la data prevazuta in continutul sau si care trebuie sa fie ulterioara adoptarii si publicarii sale. Daca in continutul actului ne este prevazuta data la care va intra in vigoare, conform art. 78 din constitutie el va intra in vigoare la trei zile de la publicarea in Monitorul Oficial. Din momentul intrarii in vigoare functioneaza prezumtia absoluta ca toti destinatarii lui sa cunoasca continutul sau nemo censetum ignorare legem, nimanui nu-I este permis sa nu cunoasca legea si nimeni nu va fi exonerat de raspundere juridica pe motiv ca nu a cunoscut legea care incrimina fapta sa. In consacrarea acestei reguli functioneaza si principiul constitutional al neretroactivitatii legii romane. Potrivit art. 15 din constitutia Romana Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile. Principiul neretroactivitatii fiind constitutional si exceptiile puteau fi descrise doar in constitutie. Legea penala sau contraventionala mai favorabila reprezinta o lege care fixeaza un tratament mai favorabil pentru contravenient sau infractor inainte de epuizarea procesului de tragere la raspundere pentru fapta determinata. A doua exceptie de la regula neretroactivitatii, nu este descrisa in constitutie dar este admisa in doctrina, se refera la legile interpretative. Acestea sunt ulterioare legii pe care o reprezinta dar produc efecte retroactiv, concomitent cu legile interpretate. Ultraactivitatea legii reprezinta situatia in care o lege produce efecte si dupa ce a iesit sin vigoare. Ultraacriveaza doua categorii de legi: 1.- Legea penala sau contraventionala mai favorabila, 2.- Legile temporare (legi adaptate), pentru anumite perioade de timp in care exista situatii exceptionale (calamitate, stare de razboi). Iesirea din vigoare a unui act normativ: 1.- actele normative emise pe o durata determinata ies din vigoare la momentul implinirii termenului prevazut in continutul lor, 2.- actele normative emise pe durata nedeterminata ies din vigoare de regula prin abrogare. Abrogarea semnifica actiunea prin care organul legislativ scoate din vigoare un act normativ. Abrogarea poate fi : - expresa direct, cind noul act normativ prevede clar ca abroga vechiul act normativ, sau anumite parti din acesta, - expresa indirect, cind noul act normativ nu identifica actul pe care il abroga ci prevede ca toate actele normative anterioare lui, care contin dispozitii contrare lui, se abroga, - tacita sau implicita, cind noul act normativ nu prevede nimic cu privire la abrogare, dar reglementeaza in mod diferit aceeasi materie. Caderea in desuetudine este modalitatea in care un act juridic iese din vigoare in momentul in care delatiile sociale pe care le reglementeaza nu se mai manifesta. Aceasta moidalitate de iesire din vigoare poate caracteriza doar actele normative din sfera dreptului privat. Actiunea actelor normative in spatiu

Vali

Page 8

9/7/2011

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir Comercial Anul I semestrul II

- Facultatea de Management Turistic si Curs - DREPT

1. Aplicarea legii romane pe teritoriul national Conform principiului suprematiei puterii de stat, legea romana se aplica, pe deplin, pe teritoriul nostru national. Se aplica in mod egal setatenilor romani, apatrizilor si cetatenilor straini, care comit fapte pe teritoriul Romaniei. Prin teritoriul national se intelege partea din globul pamantesc care cuprinde: solul, subsolul, apele si coloana de aer de deasupra solului si a apelor asupra carora statul isi exercita puterea suverana. In notiunea de teritoriu national intra si marea teritoriala, adica suprafata de mare care corespunde litoralului romanesc pana la 12 mile marine spre larg. Exista o singura exceptie de la principiul aplicarii depline a legii romane pe teritoriul national, imunitatea diplomatica. Nu raspund, potrivit legii romane, pentru faptele comise pe teritoriul national, persoanele care in momentul comiterii faptei aveau calitatea de diplomati, personal tehnic legal acreditat sau membrii familie lor. Legea nu se aplica acestor persoane, indiferent de locul unde au comis fapta, singura sanctiune aplicabila este declararea ca persona non grata si expulzarea de pe teritoriul Romaniei. De precizat ca si personalul diplomatic romanesc din strainatate beneficiaza de imunitate diplomatica.

2. Aplicarea legii romane in afara teritoriului national Legea romana se aplica si la bordul navelor si aeronavelor romane aflate in cursa. Normele dreptului public, respectiv legea penala, se aplica cetatenilor romani, oriunde se afla (fie pe teritoriul supus vreunei suveranitati, fie in teritoriul liber),cind comit fapte incriminate de aceasta potrivit principiului cetateniei active. Aceasta aplicare a legii penale romane este corectata pe principiul non bis in idem (nimeni nu poate fi condamnat de mai multe ori pentru aceeasi fapta). Normele de drept privat in relatiile internationale se aplica dupa regula locus regit actum (se aplica legea de la locul incheierii actului) Actiunea actelor normative asupra persoanelor Actele normative se aplica in mod egal, fara discriminare, persoanelor carora se adreseaza. Exista acte normative care nu se adreseaza tuturor cetatenilor ci doar unor categorii (minori, militari, femei, functionari, etc.) RAPORTURILE JURIDICE Raporturile juridice sunt relatii sociale reglementate de normele juridice. Conformandu-se sau incalcand normele juridice, cetatenii adopta anumite conduite care determina nasterea unor drepturi si obligatii juridice, acestea apar datorita existentei unei norme juridice care le descrie si care le ofera forta juridica, adica leaga de nerespectarea lor interventia fortei coercitive a statului.

Vali

Page 9

9/7/2011

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir - Facultatea de Management Turistic si Comercial Anul I semestrul II Curs - DREPT Raporturile juridice reprezinta modul, forma in care dreptul se transpune, se realizeaza in viata sociala. Exista insa situatii in care dreptul se realizeaza si fara aparitia unor reguli juridice concrete, cu drepturi si obligatii clare, evidente si anume, atunci cind destinatarii normelor prohibitive se conformeaza lor, nu comit faptele interzise. Trasaturile raporturilor juridice 1.- sunt raporturi sociale, in sensul ca se nasc si se deruleaza intre persoane fizice sau juridice, fiind raporturi sociale, 2.- au caracter volitional, in sensul ca exista dorinta vointei statale care le descrie ca atare intr-o norma, iar la temeiul conduitei individuale se afla vointa subiectului, 3.- sunt raporturi sociale foarte variate, foarte diverse. Orice relatii sociale, in anumite conditii, devine o regula juridica. Raporturile juridice sunt raporturi sociale care se formeaza pe baza normelor juridice in vigoare si in care participantii apar ca titulari de drepturi si obligatii juridice reciproce si a caror realizare este garantata de forta coercitiva a statului. Premizele raporturilor juridice sunt urmatoarele: 1.- existenta normelor juridice care reglementeaza relatia sociala respectiva, 2.- existenta unor subiecte ale raporturilor juridice care au capacitatea de a-si exercira drepturile si asuma obligatiile in nume propriu, 3.- realizarea faptelor juridice de care norma leaga nasterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice. Subiectele raportului juridic Au aceasta calitate numai oamenii, fie luati ca indivizi izolati sau organizati ca subiect colectiv de drept. Indiferent de natura raportului juridic, acesta se realizeaza numai intre doua sau mai multe subiecte, persoane fizice sau juridice. Nu exista raport juridic intre o persoana si un bun. Calitatea de subiect al raportului juridic este conditionata de existenta capacitatii juridice. In doctrina dreptului civil se face distinctia intre doua feluri de capacitate juridica: 1.- capacitatea de folosinta, adica aptitudinea generala si abstracta a persoanei de a avea drepturi si obligatii in cadrul unor raporturi juridice. Orice persoana dobandeste aceasta capacitate la momentul nasterii si chiar la momentul conceptiei cu conditia de a se naste viu si viabil. 2.- capacitatea de exercitiu, reprezinta aptitudinea persoanei de a-si exercita drepturile si a-si asuma obligatiile incheind in mod personal acte juridice, precum si capacitatea de a se prezenta in nume propriu in fata instantei pentru a-si apara exercitiul dreptului. Capacitatea de exercitiu se dobandeste la virsta majoratului sau mai inainte prin casatorie. Minorul in virsta cuprinsa intre 14 si 18 ani are o capacitate de exercitiu

Vali

Page 10

9/7/2011

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir - Facultatea de Management Turistic si Comercial Anul I semestrul II Curs - DREPT restransa. Nu au capacitate de exercitiu minorii cu virsta pana la 14 ani, bonlavii psihici ai alienatii mintali, care sunt pusi sub interdictie si care isi exercita drepturile printr-un tutore. Tot in doctrina dreptului civil se face distinctia intre capacitatea juridica generala, care apartine persoanelor fizice si capacitatea juridica speciala, care apartine persoanelor juridice si organizatiilor. Subiectele raportului juridic sunt de doua categorii: - cetateni persoane fizice, - organizatii, persoane juridice Persoanele fizice apar ca subiecte de drept in toate ramurile dreptului. Notiunea de persoana juridica sau subiect colectiv de drept apartine stiintei dreptului civil. Persoanele juridice se caracterizeaza prin aceea ca au o organizare proprie, fixata fie in statutul lor, fie intr-o lege, au un patrimoniu propriu afectat realizarii scopului pentru care s-a infiintat si are capacitatea de a dobandi drepturi si a-si exercita aceste drepturi si de a-si asuma obligatii in nume propriu. Continutul raportului juridic este dat de drepturile subiective ale unor obiecte si obligatiile corelative ale celorlalte subiecte ale raportului. Dreptul subiectiv reprezinta aptitudinea, facultatea, subiectului raportului juridic, de a actiona intr-un anumit fel si de a pretinde celuilalt subiect sau celorlalte subiecte sa aiba o anumita atitudine sau sa deruleze o anumita conduita. Titularul dreptului subiectiv are posibilitatea de a recurge la forta coercitiva a statului pentru a-si impune conduita si a impune celorlalte subiecte sa-si exercite obligatia. Obligatia reprezinta elementul corelativ continut in raportul juridic si se refera la conduita subiectului obligat care trebuie sa faca ceva sau sa nu faca ceva, sau sa dea ceva. Continutul raportului juridic este descris in norma juridica si realizarea lui prin forta statului se desavarseste tot datorina normei juridice. Clasificarea drepturilor subiective Drepturile subiective se clasifica dupa mai multe criterii, in mod traditional, in functie de sfera obligatiei corelative distingem, drepturi subiective absolute, cum este dreptul la viata, dreptul la integritate fizica si psihica, dreptul de priprietate. Specificul drepturilor absolute consta in obligatia corelativa ergo omnes (a tuturor) de a respecta atributele dreptului. Dreptul relativ sunt drepturi care se individualizeaza in raport cu anumite subiecte ale raportului juridic si cu anumite obligatii. Continutul drepturilor subiective: -drepturi patrimoniale care au un continut material evaluabil, -drepturi nepatrimoniale sau personal nepatrimoniale, care sunt strans legate de persoana omului si nu au continut economic. Dreptul subiectiv reprezinta realizarea capacitatii juridice intr-un raport juridic concret.

Vali

Page 11

9/7/2011

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir Comercial Anul I semestrul II

- Facultatea de Management Turistic si Curs - DREPT

Obiectul raportului juridic Spre deosebire de continutul raportului juridic, este dat de actiunile concrete ale subiectelor derulate in realizarea drepturilor lor subiective sau a obligatiilor corelative. FAPTELE JURIDICE Reprezinta o conditie obligatorie a raportului juridic. Norma juridica constituie premiza abstracta pentru realizarea raportului juridic, in timp ce faptul juridic reprezinta elementul concret, generator al nasterii sau stingerii raportului juridic. Clasificarea faptelor juridice Clasificarea se realizeaza dupa legatura care exista intre vointa oamenilor si producerea lor. In functie de acest criteriu distingem doua categorii de fapte juridice. 1. evenimentele sunt fapte juridice care se petrec independent de vointa oamenilor si de realizarea carora norma juridica leaga nasterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice. Sunt evenimente, nasterea, moartea, o calamitate naturala, implinirea unui termen, etc., 2. actiunile - fapte ale oamenilor care sunt rezultatul unor manifestari de vointa si care genereaza efecte juridice. In functie de raportul lor cu dispozitiile normelor juridice distingem: - actiuni ilicite fapte prin care destinatarii normei incalca dispozitiile acesteia. Rezultatul actiunii ilicite consta in aplicarea sanctiunilor descrise in norme, - actiuni licite acte juridice individuale prin care persoanele fizice sau juridice se manifesta in plan social cu scopul special de a naste, modifica sau stinge raporturi juridice. SISEMUL DREPTULUI Dreptul este format din totalitatea normelor juridice in vigoare, intr-un stat, la un moment dat. Aceste norme juridice formeaza un sistem ordonat, sunt generate si actioneaza intr-o structura ierarhica, sunt interdependente. Structura sistemica a dreptului are la baza norma juridica, mai multe norme jurudice formeaza o institutie juridica, mai multe institutii juridice formeaza o ramura de drept iar totalitatea ramurilor de drept formeaza sistemul dreptului. Ramurile de drept se grupeaza in doua mari categorii: - Dreptul Public, - Dreprul Privat. Dreptul Public este format din ramurile dreptului ale caror norme reglementeaza organizarea si functionarea statului. Raporturile juridice de

Vali

Page 12

9/7/2011

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir - Facultatea de Management Turistic si Comercial Anul I semestrul II Curs - DREPT supraordonare ale statului cu cetatenii sunt ramuri de drept public (Drept constitutional / penal / procesual-penal/ administrativ / financiar/ ) Ramurile dreptului privat sunt formate din norme care reglementeaza raporturile dintre cetateni, persoane fizice sau persoane juridice, sau raporturile dintre cetateni si stat prin care ambele parti se afla pe pozitii de egalitate. Sunt ramuri de drept privat Dreptul civil / familiei / comercial / proprietatii intelectuale / muncii / transporturilor / CRITERII DE DELIMITARE a Ramurilor Dreptului 1. obiectul reglementarii juridice, adica natura relatiilor sociale reglementate de anumite norme juridice. Ex: totalitatea normelor juridice care reglementeaza casatoria, formeaza institutia juridica cu acelasi nume din dreptul familiei. Acestea impreuna cu normele care reglementeaza comunitatea bunurilor sotilor, relatiile dintre parinti si copii formeaza ramura dreptului familiei. 2. metoda reglementarii, adica modul in care statul actioneaza pentru a reglementa juridic relatiile sociale. Exista doua metode de reglementare, respectiv: -metoda autoritara , care genereaza rapoarte juridice in care statul apare ca subiect supraordonat (care trage la raspundere) in raport cu celelalte subiecte. -metoda autonomiei sau a egalitatii juridice a subiectelor, in care statul apare pe pozitie de deplina egalitate cu celelalte subiecte. Ramura de drept Este formata dintr-un ansamblu de norme juridice care reglementeaza relatii sociale cu acelasi specific, folosind aceeasi metoda de reglementare. Institutia juridica este formata din norme juridice ce reglementeaza o grupa unitara de relatii sociale generand aparitia unei categorii aparte, deosebita de raporturi juridice. STATUL Premizele si caile aparitiei statului Statul a aparut pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii in conditiile in care succesiv sedentarizarii populatiei s-a realizat o complexitate a relatiilor sociale, a aparut diviziunea muncii, piata si categoria negustorilor (intermediarii) ceea ce a condus la aparitia inegalitatilor sociale. Razboaiele dintre comunitati au determinat aparitia unei categorii specializate, transformate ulterior in casta militara. Aceste realitati au determinat nevoia aparitiei si dezvoltarea unui aparat care sa asigure armonia sociala, sa conserve statutul proprietarilor in raport cu sclavii. Cai de aparitie a statului

Vali

Page 13

9/7/2011

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir - Facultatea de Management Turistic si Comercial Anul I semestrul II Curs - DREPT In general istoria a relevat 3 cai de aparitie a organizarii statale. In antichitate (prima cale) ,aparitia statului in orientul antic, in zone propice cultivarii pamantului favorabil, proprietarul pamantului era obstea sateasca care treptat si-a pierdut acest drept in favoarea statului, ramanand uzufructuar si platind tribut statului. A doua cale, aparitia statului in comunitatile antice, grecesti si romane. Dezvoltarea cetatilor grecesti si romane a determinat o complexitate a relatiilor sociale care au necesitat existenta unui aparat care sa le asigure dezvoltarea, astfel legaturile traditionale, familiale sua gentilice au disparut, aparand institutia conducatorului cetatii ales pe cale democratica sau autoimpus, care si-a organizat un aparat pentru a-si conserva puterea. A treia cale. Calea militara, specifica aparitiei statului pentru triburile germanice si slave care traiua la granita Imperiului Roman. La acestea statul a aparut in conditiile luptelor cu romanii iar conducatorii militari s-au transformat treptat in conducatorii statului. Definitia si trasaturile statului Definitia: Statul este organizatia politica ce detine monopolul fortei de constrangere al elaborarii si aplicarii dreptului si care exercita asupra comunitatii umane aflate pe un anumit teritoriu puterea sa suverana. Trasaturile statului: 1.Puterea publica sau politica, Statul este unica organizatie sociala care detine un aparat propriu pe intregul teritoriu national si prin intermediul caruia exercita puterea de stat. Puterea de stat este unica putere care detine monopolul constrangerii fizice si dispune de mijloacele necesare in vederea impunerii prin forta a dispozitiilor statului. Armata. Justitia, politia, jandarmeria, serviciile secrete sunt institutii de stat prin care se exercita puterea de stat.. 2.Organizarea administrativ teritoriala a statului, Statul in sens juridic reprezinta o unitate de 3 factori: populatia, teritoriul si puterea publica. Exercitarea puterii este facilitata de impartirea teritoriului in unitati administrativteritoriale. In principiu, populatia unui stat este omogena, vorbind aceeasi limba si avand constiinta originii si unitatii sale, formand deci o natiune. 3.Perceperea de la populatie de impozite, biruri, taxe, Statul este singura organizatie care percepe de la intreaga populatie impozite prin care-si asigura resursele pentru buna functionare a aparatului de stat. 4.Elaborarea si aplicarea dreptului, Statul are monopolul elaborarii si aplicarii dreptului pe teritoriul sau national, el reprezinta si unul dintre principalii destinatari ai dreptului prin care isi organizeaza propria functionare. Elaborarea si aplicarea dreptului reprezinta un element esential al suveranitatii de stat.

Vali

Page 14

9/7/2011

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir - Facultatea de Management Turistic si Comercial Anul I semestrul II Curs - DREPT Suveranitatea semnifica ideea unicitatii puterii de stat pe teritoriul national 9suprematia) si ideea manifestarii libere a statului ca subiect de drept international (independenta). In contemporaneitate ideea unicitatii si indivizibilitatii puterii de stat s-a diminuat, sa dezvoltat ideea suveranitatii divizibile, caracteristica statelor federale. Statele moderne isi pot ceda o parte a competentelor in favoarea unor organizatii guvernamentale internationale, de pilda Romania in raport cu U.E. Forma de stat Releva modul in care este organizata puterea de stat si se manifesta sub 3 aspecte: forma de guvernamant, structura de stat si regimul politic. Forma de guvernamant ne arata modul in care este organizata puterea suprema intr-un stat, ne arata cine exercita puterea la varf intr-un stat si care sunt sursele acestei puteri. Clasificarea generala a statelor dupa forma de guvernamant este aceea in monarhii si republici. Monarhia este acea forma de guvernamant in care seful suprem al puterii de stat este o persoana stabilita pe calea succesiunii. Monarhii pot avea diverse denumiri: rege, imparat, tar, sultan, sah, faraon si nu raspund juridic pentru felul in care exercita conducerea si nu pot fi schimbati fara voia lor. In esenta monarhia semnifica un stat condus de o unica persoana. Poate sa fie monarhie nelimitata cand toate prerogativele puterii supreme se afla in mainile acele persoane sau poate sa fie monarhielimitata cand alaturi de acea persoana exista si alte organe care exercita puterea suprema in stat. Monarhiile nelimitate caracterizau epoca feudala, Monarhiile limitate : monarhia reprezentativa pe scari in evul mediu, Monarhia constitutionala in prezent. Regimurile monarhice contemporane sint constitutionale in sensul ca puterea legislativa se exercita de catre parlament iar puterea executiva de catre guvernul condus de un prim ministru, monarhul are un rol de reprezentare in relatiile internationale si dobandeste un rol important putand sa numeasca pe primul ministru doar in situatii de criza politica. Sunt monarhii Anglia, Belgia, Olanda, Norvegia, Luxemburg, Spania. Republica este forma de guvernamant in care puterea suprema se exercita de catre un organ ales pe o perioada limitata si care raspunde juridic pentru activitatea sa. Organul suprem poate fi ales prin vot direct de catre intreaga populatie, poate fi ales de catre electori sau de catre parlament si poate avea prerogativele exercitiului deplin al piterii supreme sau poate fi un simplu factor reprezentativ. In functie de acestea distingem: -republici prezidentiale, in care seful statului, presedintele, este ales de catre popor, cumuleaza functia de presedinte cu functia de prim ministru, este seful deplin al puterii executive (ministrii raspund in fata lui, nu in fata parlamentului) si are drept de veto in raport cu legile adoptate de parlament. Este seful fortelor armate (ca de exemplu S.U.A)

Vali

Page 15

9/7/2011

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir - Facultatea de Management Turistic si Comercial Anul I semestrul II Curs - DREPT -republici parlamentare, in care seful statului este ales de parlament, puterea legislativa o exercita parlamentul, iar puterea executiva guvernul cundus de un prim ministru. Presedintele are o functie de reprezentare a tarii in relatiile internationale (ex. Germania, Italia, Ungaria, Bulgaria). -republici semiprezidentiale, unde seful statului este ales prin vot direct de catre popor, puterea legislativa apartine parlamentului, iar presedintele are drept de veto o singura data (poate refuza sa promulge o lege emisa de parlamentari si sa o restituie acestuia o singura data, daca parlamentul o adopta in camere reunite cu majoritate calificata, el este obligat a doua oara sa o promulge). Presedintele partajeaza puterea executiva cu guvernul, el este seful fortelor armate si conduce politica externa, numeste ambasadorii, acorda decoratii si gratierea individuala (ex. Franta, Romania). Structura de stat Ne arata daca pe teritoriul national exista o unica entitate statala cu un singur rand de organe legislative, executive si judecatoresti, sau doua astfel de entitati. In functie de structura lor statele pot fi simple sau unitare pe teritoriul carora gasim o unica entitate statala, un singur rand de organe. Statele unitare la randul lor pot sa fie state unitar centralizate in care sursa puterii de stat in integritatea ei sa regaseste la centrul administrativ al statului, iar conducatorii unitatilor administrativ-teritoriale, denumiti prefecti, sunt desemnati la centru. In cadrul acestor state, organele reprezentative de la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale, nu au dreptul de decizie asupra resurselor proprii (ex. Franta, Ungaria, Grecia, Romania). State unitar regionale, sunt state pe teritoriul carora functioneaza un singur rand de organe legislative, executive si judecatoresti, dar unitatile administrativ-teritoriale isi aleg proprii conducatori si pot dispune de resursele proprii (ex. Italia, Spania, Portugalia). Statele federale, sunt state pe teritoriul carora functioneaza 2 randuri de organe legislative, executive si judecatoresti. Un rand apartine statului federal iar celalalt fiecarui stat federat (care compune federatia), partajarea competentelor intre statul federal si statele federate este realizata prin constitutie. De regula statul federal are monopolul politicii externe, al apararii si al combaterii infractiunilor federale. Statele federale exercita pe deplin politicile locale, dezvoltatrea teritoriului, invatamantul, cultura. La nivelul federatiei exista o unica banca, care emite moneda, insa fiecare stat federat are propriul parlament, guvern si organe juridice. Ca si statele unitare si statele federale au un grad diferit de descentralizare (ex. Rusia, Canada, Australia, Germania, Argentina, Elvetia, Brazilia) Statul federal reprezinta o structura statala unica, exista si forme ale structurii statale complexe, cum sunt confederatiile, uniunea reala si uniunea personala in care statele isi pastreaza individualitatea, dar accepta la nivel de conducere acelasi sef si unele

Vali

Page 16

9/7/2011

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir - Facultatea de Management Turistic si Comercial Anul I semestrul II Curs - DREPT organe comune. In istorie confederatia a reprezentat intotdeauna o treapta in evolutia unor federatii. Regimul politic Ne arata care sunt metodele si principiile prin care se infaptuieste puterea de stat. Cea mai generala clasificare a regimurilor politice este aceea in regimuri autocratice si regimuri democratice. Regimul autocratic se caracterizeaza prin aceea ca puterea de stat se infaptuieste in interesul unor persoane prin mijloace dictatoriale, brutale fara ca populatia sa poata sa influenteze sau cenzureze decizia politica si modul in care aceasta se infaptuieste. Regimurile autocratice nu au descrise in lege conditii juridice formale pentru consacrarea unor drepturi si nici nu asigura conditii materiale pentru ocrotirea acestora. Sunt regimuri autocratice, regimurile despotice orientale, regimurile de dictatura fascista, profascista sau comunista. Regimul politic democratic se caracterizeaza prin aceea ca descrie in lege si asigura faptic conditii ca populatia sa poata participa la luarea deciziilor politice, sa poata controla modul in care organele de stat isi realizeaza sarcinile. Intr-un regim autentic democratic drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor sunt consacrate constitutional si garantate atit juridic cat si material, faptic. Resursele sunt directionate cu consultarea vointei cetatenilor, iar o parte insemnata a acestora servesc garantarii drepturilor fundamentale ale cetatenilor. Raspunsul la trei intrebari poate elucida caracterul democratic sau nedemocratic al unui regim: In interesul cui se exercita puterea in stat? Cum se exercita puterea in stat? Care este conditia, statutul cetateanului in societate? Sistemele democratice presupun transpunerea vointei majoritatii in decizia statala, aceasta se poate realiza in doua moduri: 1. printr-un sistem de democratie directa in care comunitatea discuta si hotaraste direct loarea unei decizii. Sistemul era specific statelor de democratie antica, in contemporaneitate un astfel de sistem se regaseste in institutia referendumului. 2. sistemul democratiei reprezentative, in sensul ca periodoccetatenii isi aleg reprezentanti in organele puterii legislative si care voteaza in numele lor. Mecanismul de stat Notiune: Mecanismul sau aparatul statului reprezinta organizarea complexa, structurata pe organe si institutii de stat, formata din functionari de stat si care realizeaza sarcinile si functiile puterii de stat.

Vali

Page 17

9/7/2011

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir - Facultatea de Management Turistic si Comercial Anul I semestrul II Curs - DREPT Organele de stat au o structura proprie, se gasesc intre ele in raporturi ierarhice si formeaza un tot unitar, un sistem propriu. Functionarii de stat se afla in raporturi juridice, ierarhice atat intre ei, cit si in relatiile cu cetatenii, ei apar intotdeauna ca reprezentanti ai puterii de stat, ei raspund intotdeauna pentru activitatea lor in fata functionarului ierarhic superior. Senatorii si deputatii sunt membrii ai aparatului de stat, ca o situatie distincta ei sunt alesi, nu numiti si raspund in fata alegatorilor pentru activitatea lor. DREPTUL SI STATUL Elaborarea si sistematizarea dreptului reprezinta de fapt activitatea de creare a dreptului. Teoria activitatii normative (fazele elaborariidreptului) Crearea dreptului este rezultatul activitatii normative a organelor de stat, a carei finalitate rezida in adoptarea de acte normative. Activitatea normativa este desfasurata doar de catre organele puterii legislative si cele ale puterii executive, nu de organele judiciare. Activitatea normativa presupune parcurgerea urmatoarelor etape: 1. initiativa legislativa. Au dreptul de initiativa legislativa cele 2 camere ale parlamentului, guvernul si cetatenii daca sunt cel putin 100.000 care sustin prin semnaturi un proiect legislativ, 2. proiectul de act normativ este verificat la nivelul ministerelor de resort si avizat pozitiv sau negativ, dupa care este trimis parlamentului. De regula ministerul justitiei avizeaza orice proiect legislativ, 3. proiectele se inregistreaza la parlament si sunt directionate la comisiile de resort ale camerei respective. Comisiile analizeaza si dezbat proiectul, dupa care il trimit plenului camerei pt. dezbatere, in plen proiectele se dezbat si se adopta, dupa care se trimit celeilalte camere pentru aceleasi activitati. Ultima camera sesizata este camera decizionala, daca este adoptat proiectul, in forma sa finala, este trimis la presedintele republicii pentru promulgare. Presedintele il poate promulga si il trimite la M.O pentru publicare, sau poate sa refuze promulgarea nemotivat, restituindu-l parlamentului pt. reanalizare integrala, sau doar a unor articole, in acest caz proiectul este rediscutat in camere reunite si daca este adoptat cu majoritate calificata devine obligatorie promulgarea. Proiectul devine lege la momentul promulgarii si intra in vigoare de regula la 3 zile dupa publicare. Principiile activitatii normative: 1-Principiul suprematiei legii, potrivit acestui principiu in RO doar prin lege pot fi reglementate cele mai importante domenii ale vietii economico-sociale (activitatea si functionarea statuuli, incriminarea infractiunilor, organizarea si functionarea activitatii organelor descentralizate ale statului din sistemul educatiei, sanatatii,

Vali

Page 18

9/7/2011

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir - Facultatea de Management Turistic si Comercial Anul I semestrul II Curs - DREPT ocrotirii sociale). Toate legile trebuie sa fie conforme constitutiei, iar toate celelalte acte normative trebuie sa fie conforme cu legile. 2-Principiul fundamentarii stintifice a actelor normative, se refera la nevoia ca orice act normativ, inainte de a fi dezbatut la nivel de parlament sa fie avizat de cei mai buni specialisti din domeniul in care urmeaza sa-si produca efectele. 3-Principiul asigurarii unui raport just intre stabilitatea si mobilitatea reglementarilor. De regula un act normativ este viabil cat timp relatia sociala pe care o reglementeaza, se deruleaza ca si in momentul adoptarii lui. In timp realitatile sociale evolueaza si impun adecvarea reglementarilor pt. ca acestea sa nu devina o frana pt. progresul social. Intre stabilitatea reglemantarii si mobilitatea acesteia trebuie sa existe un echilibru. Tehnica juridica Desemneaza ansamblul metodelor, procedeelor si regulilor prin care organele de stat transpun in drept, in normele juridice, vointa de stat. Metodologia tehnicii juridice o regasim in legea 24/2000 cu privire la normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative. La nivelul parlamentului functioneaza Consiliul Legislativ, organ consultativ care are rolul de a asigura armonizarea sistemului legislativ. PARTILE CONSTITUTIVE ALE ACTULUI NORMATIV In general un act normativ trebuie sa aiba urmatoarele parti constitutive: -titlul actului normativ, reprezinta elementul sau de identificare, trebuie sa fie foarte concis si sa exprime precis obiectul reglementarii respective, -preambulul, nu contine norme juridice, nu are forta juridica dar este foarte importane deoarece reprezinta o introducere care descrie motivele sociale, economice si politice care au determinat elaborarea actului. Preambulul ajuta foarte mult la intelegerea actului, -formula introductiva, in care este descris textul constitutional sau legal in baza caruia a fost emisa reglementarea respectiva, -reglementarea propriu-zisa, de regula reglementarea propriu-zisa la randul ei este structurata pe mai multe parti: a) dispozitiile sau principiile de baza, care descriu sfera si obiectul reglementarii, b) dispozitiile de continut care pot fi unitare sau impartite in subdiviziuni (capitole, articole,) -partea finala, care descrie data intrarii in vigoare a actului normativ, eventualele acte normative pe care le abroga, eventualele situatii tranzitorii si modul in care acestea se rezolva.

Vali

Page 19

9/7/2011

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir - Facultatea de Management Turistic si Comercial Anul I semestrul II Curs - DREPT Elementele de structura ale actului normativ Structura elementara a dreptului o reprezinta norma juridica, iar structura elementara a actului normativ este articolul, pentru ca de regula fiecare articol constituie o dispozitie de sine statatoare si contine o norma juridisa. Articolul poate fi format dintr-unul sau mai multe aliniate. Aliniatele se numeroteaza cu cifre arabe, iar alineatele nu se numeroteaza. Cand sunt numerotate alineatele au cifre arabe puse intre paranteze. In unele acte normative articolele au note marginale in care este rezumat textul articolului respectiv (codul penal). In functie de intinderea actului normativ, articolele pot fi grupate in paragrafe, sectii, capitole si titluri. Modificarea si completarea actului normativ Se pot realiza doar printr-un alt act normativ care are cel putin aceeasi forta juridica (o lege poate fi modificata sau completata tot printr-o lege) . De regula actele normative se modifica prin acte care au aceeasi forta juridica, cu titlu de exceptie modificarea se face prin acte juridice superioare. Stilul si limbajul actelor normative Avand in vedere adresabilitatea cvasigenerala a actelor normative, stilul si limbajul lor trebuie sa fie accesibil, clar, concis sa evite orice echivoc, termenii trebuie folositi precis, evitandu-se utilizarea unor notiuni si concepte stiintifice, este indispensabila folosirea unor concepte si notiuni generale care sintetizeaza un mare numer de situatii, se folosesc prezumtiile juridice. Prezumtia este o asertiune care releva ca un fapt este dovedit, exista cu adevarat fara sa fie dovedit. Prezumtiile sunt de 2 feluri: - absolute, - relative. O prezumtie permite descrierea in lege a unui fapt ca existent sau stabilit desi cu privire la acel fapt in realitate exista o cunoastere insuficienta sau imperfecta. Prezumtiile absolute nu permit dovada faptului contrar, in timp ce prezumtiile relative pot fi contrazise printr-o proba certa. Tehnica sistematizarii actelor normative Sistematizarea actelor normative reprezintaactivitetea prin care actele normative sunt elaborate si aranjate intr-un sistem care sa reflecte cat mai fidel sistemul dreptului, care este de fapt continutul lor. Actele normative trebuie aranjate intr-un sistem concordant cu sistemul ramurii de drept caruia apartin si a institutiilor juridice pe care le descriu. Finalitatea sistematizarii consta in elaborarea unor colectii, culegeri de acte normative sau coduri care sa contina reglementarea unei intregi institutii sau chiar ramuri de drept. Forme de sistematizare: 1.Incorporarea, activitatea prin care actele normative se grupeaza pe colectii, dupa institutia juridica sau ramura de drept de care apartin.

Vali

Page 20

9/7/2011

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir - Facultatea de Management Turistic si Comercial Anul I semestrul II Curs - DREPT Incorporarea poate fi oficiala, cand este realizata de organe oficiale care au aceasta sarcina, si neoficiala cand este infaptuita de organizatii sau persoane particulare. 2.Codificarea, o forma superioara de sistematizare. Prin codificare se realizeaza cuprinderea tuturor sau a majoritatii actelor normative dintr-o ramura de drept intrun singur act normativ cu valoare de lege denumit Cod. De exemplu codul penal, civil, comercial, aerian, familiei, sunt rezultatele codificarii. Codificarea este atat o forma a sistematizarii legislatiei, cat si o forma a activitatii legislative de elaborare a dreptului. REALIZAREA DREPTULUI Elaborarea dreptului reprezinta prima etapa de creare a lui. Etapa cea mai importanta este etapa ulterioara in care continutul normelor juridice modeleaza relatii socialeodata cu transpunerea lor in viata. Realizarea dreptului se refera la toate actiunile necesare pentru traducerea in viata a reglementarilor juridic, finalitatea ei fiind determinarea unei anumite conduite a cetatenilor. Cel mai usor se realizeaza normele prohibitive, acele norme care interzic o anumita conduita, simpla abtinere semnifica realizarea acelor norme. Normele onerative si cele permisive se realizeaza in 2 forme: 1. Elaborarea de acte individuale cu implicatii juridice de catre cetateni si organizatiile sociale, acte care produc implicatii juridice concordante cu dispozitiile normelor. 2. Aplicarea acestor norme de catre organele statului care emit acte de aplicare ce cor genera raporturi juridice concordante cu normele respective Aplicare dreptului de catre oganele statului , reprezinta o forma a activitatii statale care se desfasoara in forme juridice oficiale stabilite prin acte normative si prin care statul transpune in viata actele normative. Fazele procesului de aplicare a dreptului Indiferent de natura actului de aplicare, indiferent ca aplicarea se realizeaza printr-o procedura contencioasa sau gratioasa, procesul de aplicare va parcurge in mod obligatoriu urmatoatrele faze: 1.Stabilirea starii de fapt, presupune cunpasterea detaliata si certa a starii de fapt, a imprejurarilor faptului care necesita o solutionare, aceasta faza presupune administrarea si interpretarea corecta a unor probe. 2.Alegerea normei de drept, adica este in faza in care dupa ce s-a stabilit starea de fapt se selectioneaza norma aplicabila, adica se realizeaza clasificarea juridica. 3.Interpretarea normei, organul de aplicare dupa ce a ales norma realizeaza interpretarea ei, adica stabilirea vointei reale a legiutorului.

Vali

Page 21

9/7/2011

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir - Facultatea de Management Turistic si Comercial Anul I semestrul II Curs - DREPT 4.Elaborarea actului de aplicare, faza finala a procesului de aplicare care atrage dupa sine stabilirea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice. Faza finala poate sa se concretizeze intr-un act al unui organ administrativ, sau intr-o sentinta judecatoreasca, intr-o ordonanta sau rezolutie a procurorului. Aplicarea dreptului prin analogie Exista situatii in care organul de aplicare nu poate identifica o norma juridica aplicabila situatiei de fapt stabilite si atunci este nevoit sa apeleze la procedeul analogiei. Analogia are 2 forme: 1.Analogia legii, se realizeaza atunci cand organul de stat nu identifica norma aplicabila direct starii de fapt, ci identifica o norma care reglementeaza o situatie asemanatoare si o aplica pe aceea. 2.Analogia dreptului, consta in situatia in care organul de aplicare nu identifica nici o ramura care sa reglementeze o situatie asemanatoare si atunci apeleaza la principiile generale ale dreptului. Analogia legii si a dreptului sunt prohibite in ramurile dreptului public, in dreptul privat sunt obligatorii. Articolul 3 din codul civil inerzice judecatorului sa refuze judecarea unei cauze pe motiv ca nu a identificat un text legal care sa reglementeze starea de fapt din acea cauza. Interpretarea normelor juridice Reprezinta operatiunea prin care organul de aplicare, pornind de la exprimarea exterioara a normei, urmareste intelegerea sensului exact si complect al acesteia. Formele interpretarii: 1. interpretare oficiala 2. interpretare neoficiala 1. oficiala sau obligatorie este realizata de un organ de stat competent, la randul sau este de 2 feluri: a) interpretarea generala care se da intotdeauna sub forma unui act normativ, care facecorp comun cu actul interpretat b) interpratarea cauzala sau judiciala, este aceea pe care o realizeaza organele judiciare cu ocazia solutionarii diferitelor cauze, ea este obiligatorie doar pentru persoanele parti in cauzele respective. 2. neoficiala sau facultativa este interpretarea realizata de diferiti specialisti ai dreptului cu privire la diferite texte legale, ea nu este obligatorie ci are caracter indrumator. Modele de interpretare a normelor juridice:

Vali

Page 22

9/7/2011

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir - Facultatea de Management Turistic si Comercial Anul I semestrul II Curs - DREPT - interpretarea gramaticala se realizeaza prin folosirea procedeelor de analiza morfo si sintactica a textului actelor normative. Depilda conjunctia si semnifica o cumulare a conditiilor sau sanctiunilor pe cand conjunctia sau semnifica o alternanta a lor, - interpretarea sistematica consta in lamurirea sensului unor norme juridice prin comparare cu alte dispozitii care apartin aceleiasi institutii jufridice sau ramuri de drept, - interpretarea istorica presupune stabilirea sensuluinormei, urmare a cercetarii conditiilor istorice care au determinat adoptarea ei sau a evolutiilor anterioare ale normelor juridice care au reglementat aceeasi materie, - interpretarea logica se realizeaza atunci cand organul de aplicare apeleaza la legile logicii formale pentru a deslusi sensul textului interpretat. Incalcarea dreptului Aplicarea dreptului se realizeaza prin acte si fapte conforme dispozitiilor sale dar si prin aplicarea sanctiunilor prevazute de normele juridice atunci cand destinatarii lor incalca dispozitiilor acestora. Nerespectarea dispozitiilor normelor atrage aplicarea raspunderii juridice prin forta coercitiva a statului. Raspunderea juridica are o functie dubla: -preventiva, in sensul ca atrage atentia atat celui ce a incalcat norma cat si celorlalti membri ai societatii despre aplicarea sanctiuniibei create. Raspunderea juridica are mai multe forme in functie de ramura de drept careia apartine norma incalcata. In principiul un singur act ilicit atrage o singura forma de raspundere juridica. Exista insa situatii in care un unic fapt ilicit atrage cumularea mai multor forme de raspundere juridica. Nu poate fi cumulata raspunderea penala cu raspundere contraventionabila pentru savarsirea aceluiasi fapt ilicit. Poate fi insa cumulata raspunderea penala cu raspunderea civila delictuala si raspunderea disciplinara. Indiferent de forma raspunderii juridice aceasta intervine doar daca sint realizate cumulativ urmatoarele 4 conditii: 1. conduita ilicita, adica o conduita exterioara, materiala prin care individul contravinedispozitiei unei norme juridice. Conduita ilicita poate sa constea intr-o actiune (lovire, furt, delapidare, calomnie, omor) sau intr-o inactiune. Inactiunea constituie conduita ilicita doar daca persoana avea obligatia izvorata dintr-o lege, dintr-un contract, din indatoririle de servici de a face ceva si nu a facut. Conduita trebuie sa fie ilicita, adica sa fie prevazuta intr-o norma legala si sa nu se incadreze intr-un caz care inlatura caracterul ei ilicit. Reprezinta astfel de cazuri legitima aparare, starea de necesitate, cazul fortuit, constrangerea fizica sau morala, minoritatea faptuitorului.

Vali

Page 23

9/7/2011

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir - Facultatea de Management Turistic si Comercial Anul I semestrul II Curs - DREPT Legitima aparare, potrivit art. 44 cod penal= se alfa in legitima aparare persoana care a savarsit fapta pentru a se apara impotriva unui atac direct, material injust indreptat impotriva sa sau a unui interes public. Starea de necesitate este situatia in care o persoana, pentru a scapa de un pericol grav care ameninta viata sau integritatea sa corporala sacrifica o alta valoare sociala mai putin importanta. 2. rezultatul socialmente pagubitor. Pentru a interveni raspunderea juridica este necesar ca prin conduita ilicita faptuitorul sa produca un rezultat pagubitor. Rezultatul poate sa constea intr-o stare de pericol pentru diferite valori sociale sau intr-un rezultat material pagubitor, 3. raportul de cauzalitate . Intre conduita ilicita si rezultatul pagubitor trebuie se existe legatura cauzala. Cauza este un fenomen sau proces care precede si genereaza un alt fenomen sau proces denumit efect. Conditiile sunt factori exteriori care contribuie dar nu genereaza efectul. Exista situatii in care raportul de cauzalitate apare cu evidenta, clar, dar exista si situatii in care rezultatul pagubitor se datoreaza unor numerosi factori fiind necesara elucidarea cauzalitatii. S-au elaborat mai multe teorii pentru stabilirea cauzei: teoria cauzei necesare. Potrivit acesteia reprezinta fenomen cauza doar cel care in mod necesar, obligatoriu in anumite conditii genereaza efecte de natura celui pagubitor, teoria echivalentei conditiilor. Potrivit acestei teorii, toate fenomenele care au contribuit cat de putin la producerea efectului pagubitor, trebuie considerate cauze ale acestuia, teoria cauzei proxime. Potrivit acesteia, doar faptul cel mai apropiat in timp de efectul pagubitor poate fi considerat cauza acestuia. 4. vinovatia. Reprezinta elementul subiectiv al persoanei care a incalcat dispozitia normelor juridice. Din punct de vedere subiectiv, eul persoanei are 2 factori: -cognitivi, intelectivi (care se refera la masura in care persoana intelege realitatile inconjuratoare si cum se raporteaza la ele) -volativ, indica atitudinea persoanei fata de aceste realitati. Raspund juridic doar persoanele care au capacitatea psihica de a intelege normele juridice si dispozitiile lor, adica persoanele care au discernamant. In functie de cei 2 factori distingem unmatoarele forme de vinovatie: -intentia cu cele 2 subforme ale sale: -intentia directa, cand persoana prevede rezultatul faptei sale si urmareste sal produca -intentia indirecta, cand persoana prevede rezultatul faptei sale si accepta producerea lui -culpa cu 2 subforme:

Vali

Page 24

9/7/2011

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir - Facultatea de Management Turistic si Comercial Anul I semestrul II Curs - DREPT -culpa cu prevedere, cand persoana prevede rezultatul faptei sale dar nu-l accepta, considerand fara temei, ca nu se va produce, -culpa fara prevedere, cand persoana nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada Mai exista o forma de vinovatie denumita Praeter intentia in situatia in care persoana actioneaza cu intentia de a produce un anumit rezultat dar din culpa sa se produce un rezultat mai grav. Vinovatia, fiind un element al laturii subiective, nu poate fi dovedita ca atare, apelandu-se la regula vinovatia rezulta din fapte

SFARSIT

Vali

Page 25

9/7/2011