Placerea de a face bine A face bine poate aparea la prima vedere o dorinta universala.

Primul in scara de valori a fiecarui om dar nu este asa. Placerea de a domina, de a arata propria putere, de a fi recunoscut ca si puternic macar mai mult decat propriul interlocutor sau grupul sau locul in care ne aflam in acel moment.<Placerea se leaga cel mai mult de putere de a face simplu pentru ca se poate face. in forma actuala puterea se exprima prin banii posedati ce permit a cumpara totul in concluzie puterea se arata prin simboluri vizibile ce vorbesc , arata fara a necesita explicatie. Simbolurile puterii cuprind modul de a se imbraca masina cu care se vine atitudinea , purtarea o prezenta care se impune. printre simboluriile puterii se regaseste si modul de a vorbi si in mod sigur dovada faptului de a putea porunci. Acest mod de a exista se opune aceluia care iubeste a face binele al scoate in evidenta impratind zambete aprecieri fara frica de a se amesteca printre cei care sunt mult prea departe de propria pozitie pe scara sociala , deci nu au preocupatia de a mentine distantele ierarhice. Contrapunerea este intre puterea care nu are nevoie de nimeni ci mai mult altul serveste pentru a arata prin gestul de forta care il fac subjugat iar fragilitatea care este o conditie existentiala in care unul are nevoie de celelalt si in concluzie se dau gesturi de bunavointa de vointa de a da dar si de a primi pentru ca cel fragil stie ca nu poatea conta numai pe sine insusi. Cel fragil este dispus a da si a primi ajutor. Fragilitatea permite dragostea si in concluzie permite nevoia de a se lega de celalalt pentru ca singuri suntem pierduti intotdeauna nevoiosi de un suport omenesc. Puternicul nu are nevoie sa iubeasca ci de a domina si a sfruta de a face din fiecare om un obiect prin care poate impodobi propria sa putere. In societatea de astazi gustul de a domina si in mod sigur nu acela de a fi bun pt a da bunate sau de a o primi. Preotul nu poate decat sa se situeye intre aceia care emana bunatate decat .......... cu aceiasi mana prefera sa dea un gest de alinare decat a

urla prefera a sopti si a invita e ceilalti sa se inteleaga si sasi doreasca bine. Acest dualism se regaseste si in cultura dominanta care este invatata de cultura inamicului dupa care pana laproba contrarie cel care se apropie de noi poate sa ne faca rau si poate sa se introduca in mod negativ in propriul nostru domeniu cu planul de a-l distruge. Cultura inamicului sustine lupta si in cazul trecerii de la individ la gurpuri sau natiuni atunci razboiul. In timp ce acela care iubeste a face binele cauta cultura cooperarii ceea ce inseamna a lucra impreuna si deodata pentru un scop comun, nu in mod antitetic sau antagonic. Este intradevar incredibila lipsa de sensibilitate pentru a face binele. Exact deoarece se crede ca este vorba despre opozitie aleasa de cei slabi de ce fricosi, si astfel se ignora fericirea care sar obtine bucuria care se experimenteaza printrun zambet si prin primirea acestuia de la acela care simtindu-se privit trebuie sa arate toata capacitatea sa de aparare si jignire. Este incredibil a constata in ce mod relatiile individuale sar schimba daca bunatatea ar deveni motorul principal si daca s-ar crede ca pana la proba contrarie cel care se apropie de noi vine pentru a aduce bucurie si pentru a primi bucurie. si nu este vorba despre un atitudine ingenua a aceluia care se sacrifica pe planul bestialitatii umane crezand a se regasi intrun paradis terestru si nu intro vale de ura si razbunare. Este dovedit in mod suficient ca buna dispozitie si bunatatea au o eficienta mai mare pe planul relatiilor decat lupta care adesea lasa in urma suparare si vointa de razbunare . Un cerc pervers de a se umple cu energie negativa care isi face dusmani . Intrun popor din Amazon Yanomami (un popor pe cale de disparitie) a dominat pentru mult timp cruzimea ca si element de distinctie si forta. Acela care putea dovedi de a avea ucis pe cineva pe parcursul vietii era considerat ca si capabil de a oferi siguranta si din acest motiv era dorit in mod deosebit de femei si asadar putea sa aleaga o relatie intrun mod mai usor si dintre femeile mai puternice care trebuiau sa asigure o descendenta rezistenta si formarea unei comunitati de razboi. In acelasi timp cel lipsit de aceste atribute era marginalizat. Exemplu de o populatie care a pus in practica un crez,

o cultura in care uciderea devine semnalul extrem al puterii si de care depinde statutul social. Exista si exemple care dovedesc contrariul oameni, care s-au impus ca si giganti si maestri a-i bunatatii : firesc Cristos dar si Ganthi , Tomas Morus si Socrate. Exemple ce se repeta care arata ca este posibil a nu lovi niciodata si cum gestul de dragoste si bunatate poate sa fie invingator. De o bunatate chiar si atunci cand avem ca povara violenta unei lumi razboinice si puterea ca strategie de a domina. Preotul trebuie sa fie un exemplu de bunatate in isotria prezenta deoarece este purtatorul unui mesaj de pace si exprima exemplul lui Cristos. O misiune in mod sigur dificila pentru om deoarece cel putin dupa Darwin omul este motivat de propriile impulsuri de a reactiona mai putin intro maniera adecvata pentru a salva propriul rol in societate si propria pozitie. O aparare care devine necesare pentru supravietuire si se intelege in cazurile in care hrana provine dintrun teritoriu limitat si desigur a fi expulzat inseamna a nu se putea hrani si a muri. Un exemplu tipic Darwinian care pare a fi suficient pentru a elimina bunatatea din perspectivele de viata si educatie. Dincolo de semnificatia sociala a acestei atitudini si pentru a ne intoarce la experientele personale si psihologie care este domeniul in care consideratiile mele au mai multa relevanta pot confirma ca bunatatea este capabila a activa o recunostinta incredibil de ridicata in asa masura de a putea zice : fa binele nu pentru ca ii e de serviciu nu numai pentru altii dar si tie din contra, ai pujtea sa o faci numai pentru ca iti este recunoscatoare chear daca altul nu iti cere acest lucru. A face binele atunci cand s-ar fi putu iesi ca si castigator si de a domina, placerea de a ierta cand ar fi existat toate argumentele umane pentru a se revolta si a actiona in mod proportional cu rau suferit. Asadar preotul dincolo de a cunoaste directiva ce deriva din religia sa trebuie sa experimenteze aceasta placere si de a se convinge ca acest sfat este intelept si permite de a se simti bine si de a fi fericit.

Consider necesar a aminti ca cel putin din punctul meu de vedere care poate fi gresit sau total personal in religia crestina domina prea mult termenii ca si durerea, pacatul, vina, ca urmari a unei judecati divine. O religie care cateodata pare condusa de frica de raul care este intotdeauna de presupus intro cursa care cauta ajutorul sfintilor si a fericitilor care ne ajuta in aceasta lupta pe pamant. Lupta impotriva demonului , lupta impotriva dusmanului , lupta impotriva ispitelor tinand prezenta crucea si violenta pe care Cristos lea suferit si continua a le suferi pentru cauza noastra. Domina sensul de lupta de frica , de timoare cand nu disconfortul si obsesia raului. Exista posibilitatea unei mesja de bucurie , bucuria de a fi impreuna cu tatal si din partea preotului bucuria de a putea da mai mult pentru ca a primit bunatatea din partea domnului , care este dincolo de fortele si posibilitatile omului, iar preotii trebuie sa imprastie bucuria de a o da in belsug pentru ca bucuria este fascinanta mai ales intro lume in care domina lupta chear si in timp de pace cand pentru a obtine un tel trebuie sa se faca un spagat si a rade la pamant pe acela care te supara chiar si prin merite obiective, si iata imediat concurenta , devierea de la bunele maniere, nerecunoasterea , a nul vedea pe celalalt ca si cum ar fi transparent ca si cum ai fi singur in lume chiar si inconjurat de o masa informa si giganta de oameni singur in mijlocul multimii. In concluzie preotul ca si mesagerul binelui si aici se reaprinde marele subiect al binelui si al raului