Discurile magnetice. n configuratiile sistemelor electronice actuale, discul magnetic este suportul cel mai utilizat.

Exista mai multe categorii de discuri, dar toate prezinta urmatoarele caracteristici comune: 1 discul este un suport rotund, plat, realizat dintr-un material plastic flexibil (discheta) sau un metal rigid (hard-discul), acoperit cu un strat magnetic pe care pot fi nregistrate informatii codificate binar; operatiile de citire /scriere se realizeaza prin intermediul unor dispozitive speciale numite capete de citire /scriere; discul este un suport adresabil; nainte de a fi utilizat un disc trebuie formatat.

2 3 4

Procedura de formatare, aceasta consta n scrierea unor informatii care sa permita, ca la nceputul operatiei, sa se stie unde sa se deplaseze capul de citire /scriere pentru a putea citi /scrie datele; divizarea suprafetei discului n piste si sectoare logice; crearea "repertoarului" pentru fisierele care vor fi memorate. Discul este organizat n piste concentrice pe care vor fi scrise datele si n sectoare, pentru a permite reperarea locatiei n care sunt plasate nregistrarile. Acest amplasament este cunoscut prin: numarul fetei discului, numarul sectorului si numarul pistei. Astfel, pentru a "ajunge" la o nregistrare, este suficient sa se cunoasca aceste trei coordonate, pentru ca bratul /capul de citire sa se pozitioneze la nceputul sectorului, de pe pista care contine data si sa o gaseasca citind secvential sectorul. Discul este un suport adresabil, accesul fiind selectiv (direct). Fiecare nregistrare fizica este formata dintr-un anumit numar de sectoare succesive, ce constituie un bloc. Blocul se identifica prin adresa reala a primului sector si prin numarul de sectoare pe care le contine. Unitatea de transfer ntre suport si memoria interna este pagina, care cuprinde numai informatia utila dintr-un bloc. Tipuri de discuri Discurile magnetice, n functie de tehnologiile de realizare, sunt discuri flexibile, discuri dure, discuri amovibile. Discul flexibil (Floppy Disk - FD) Discul flexibil reprezinta un disc de dimensiuni mici si foarte maleabil, confectionat dintr-o folie de plastic, acoperita cu un strat de oxid magnetic. El este protejat de un plic flexibil (la dischetele de 8 sau 5.1/4 inch), sau rigid (la discheta de 3.1/2 inch). Discul flexibil este folosit pentru memorarea de programe si fisiere. Capacitatea de stocare variaza de la 360KB la 2.88 MB si este n functie de densitatea liniara BPI (bit per inch) si de densitatea radiala TPI (track per inch), care este data de numarul de piste pe inch, de pe o fata a dischetei (tabelul 2.1.). Tabelul nr. 2.1 Tipuri de discuri flexibile si caracteristicile acestora a aa a Capacitate totala KO, MO Pagini text

5.25" DS/SD 5.25" DS/DD 5.25" DS/DD 5.25" DS/HD 3.5" DS/DD 3.5" DS/HD 3.5" DS/HD 3.5" DS/ED (EHD) * n care:

40 40 80 80 80 80 80 80

8 9 9 15 9 15 18 36

40 96 96 96 135 135 135 135

320 KO 360 KO 720 KO 1.2 MO 720 KO 1.2 MO 1.44 MO 2.88 MO

pp Pna la 200 pp aprox. 240 pp aprox .500 pp aprox. 800 pp aprox. 500 pp aprox. 900 pp aprox. 1800 pp peste 2000 pp

DS (Double Side) - Dubla fata; SD (Simple Density) - Simpla densitate; DD (Double Density) - Dubla densitate; HD (High Density) - nalta densitate; ED (Extended Density) - Densitate extinsa; EHD (Extra High Density) - Densitate foarte nalta Discul dur (Hard Disk - HD)

Aparute oficial n 1956, hard discurile sunt rezultatul unui lung sir de inovatii. Hard discul este singura parte mecanica esentiala pentru functionarea unui calculator modern. Din aceasta cauza ea este mai lent, comparativ cu restul componentelor (excluznd floppy-ul si unitatea CD-ROM, care nu se folosesc continuu). Hard discul este compus din mai multe discuri (platane) asemanatoare cu cele flexibile, fiecare fiind prevazut cu un cap propriu de citire /scriere pentru fiecare fata. La efectuarea operatiunii de citire /scriere, capetele "colaboreaza" ntre ele, functionnd aproape simultan si asigurnd o viteza de transfer a informatiei sporita. Discurile au acelasi numar de piste, toate pistele cu acelasi numar de ordine formnd un cilindru. Numarul de cilindri este identic cu numarul de piste continute pe o fata a platanului. nscrierea unui fisier pe acelasi cilindru conduce la economisire de timp, ntruct nu mai este necesara deplasarea de mai multe ori a capului de citire /scriere. Discurile dure stocheaza sistemul de operare a microcalculatoarelor, software-ul de aplicatii si fisierele de date, capacitatea lor de stocare crescnd continuu de la o generatie la alta. Exista doua mari categorii de discuri dure: pack discuri si discurile hard (discurile Winchester). Discurile pack reprezinta un grup de discuri nchise ntr-o cutie de protectie amovibila. Ele sunt utilizate cu precadere n arhitecturile minicalculatoarelor si a mainframe-urilor. Pentru microcalculatoare, acest suport se prezinta sub forma de cartuse de discuri amovibile. Unitatile de disc fix nlocuibil combina cele mai bune caracteristici ale discurilor fixe cu cele ale discurilor flexibile. Discurile Winchester* sunt utilizate pentru microcalculatoare si se prezinta sub forma unui dispozitiv care contine unul sau mai multe discuri rigide (acoperite cu un material magnetizabil), capete de citire /scriere, un mecanism de pozitionare a capetelor si un motor de antrenare a discurilor, toate ntr-o carcasa de protectie, nchisa etans. Acest suport permite stocarea unei cantitati mult mai mari de date si asigura un acces rapid la acestea.

RAM disc (Random Accesss Memory Disk) se constituie ntr-o unitate de disc simulata, ale carei date sunt stocate, n memoria interna. Un program special permite sistemului de operare sa citeasca si sa scrie n dispozitivul simulat ca si cum ar fi o unitate de disc real. Discurile RAM sunt foarte rapide (aprox. 1000 de ori fata de unitatile de disc fix), fiind folosite pentru aplicatiile care necesita acces frecvent la datele de pe disc. Pe de alta parte, acestea consuma o parte din memoria sistemului. Deoarece discurile RAM si pierd continutul odata cu nchiderea calculatorului, ultimele tipuri au fost prevazute cu un sistem de acoperire (backup ) cu baterii, care le face mai stabile.

Discuri optice Discul optic (compact discul - CD) constituie un mediu de stocare de pe care sunt citite si /sau scrise datele folosind un laser. Un CD este un disc metalic, fara proprietati magnetice, lustruit, acoperit cu un strat de material plastic care este citit optic cu ajutorul unui mecanism care foloseste o sursa de lumina de nalta intensitate (laser). Absenta unui contact fizic direct cu suportul evita uzura sa. Spre deosebire de discurile magnetice la care nregistrarea datelor se realizeaza pe piste concentrice, la discul optic stocarea datelor se face continuu, n spirala sub forma unor mici adncituri. Fiecare adncitura reprezinta cifra binara 1. Absenta adnciturii reprezinta cifra binara 0. Astfel, suprafata discului este acoperita cu biti care sunt organizati asemenea celor de pe disc sau banda. n schimb, acest suport poate stoca mult mai multe date dect mediile magnetice. Discurile optice permit conservarea si exploatarea datelor de natura diversa, fiind cele mai eficiente suporturi multimedia. Utilizarea lor presupune o unitate speciala. Exista trei tipuri de discuri optice: CD-ROM, WORM si EO. CD-ROM (Compact Disk - Read Only Memory) Discurile CD-ROM reprezinta un disc optic capabil sa nmagazineze pna la 1 GO, cel mai ntlnit fiind cel de 650 MO, care echivaleaza cu aprox. 460 discuri flexibile de 1.44 inch, adica stocheaza peste 300.000 pagini text. CD-ROM-urile necesita un aparat special pentru nregistrarea datelor, iar acestea odata nregistrate nu mai pot fi sterse sau modificate. Pentru citirea unui CD este necesara o unitate CD-ROM player. Unitatile CD-ROM se caracterizeaza prin: rata de transfer, timpul de acces si compatibilitatea cu standardele existente. Rata de transfer (data transfer rate) reprezinta cantitatea de date ce poate fi citita si transmisa catre calculator ntr-o secunda (150 K pe secunda, 450 K /s, 900 K /s etc.). Timpul de acces (seek time) indica timpul necesar unitatii pentru accesarea /gasirea unei informatii particulare (500 milisecunde, 800 milisecunde). Compatibilitatea reprezinta abilitatea unei unitati CD-ROM de a exploata CD-uri comercializate de diferite firme si se bazeaza pe o serie de standarde. Cele mai cunoscute standarde respectate de producatorii de CD-uri sunt: Red Book, Yellow Book, Green Book, CDROM/XA, ISO 9660. Acestea sunt culegeri de specificatii elaborate de corporatiile Sony, Philips, Microsoft si sustinute de ISO. Discul WORM (Write Once Read Many) Discurile WORM sunt asemanatoare discurilor CD-ROM, putnd fi scrise o singura data si citite de un numar nelimitat de ori. Sunt dispozitive de stocare de mare capacitate, si ntruct nu pot fi sterse si renregistrate sunt recomandate pentru stocarea arhivelor sau a altor volume mari de informatii care nu se schimba.

Prin tehnologia CD-R (Compact Disk Recordable) utilizatorul poate sa-si creeze propriile CD-ROM-uri daca dispune de o unitate speciala de scriere /gravare /ardere. Gravarea poate fi de tip mono sau multisesiune. Un disc astfel obtinut poate fi citit ntr-o unitate normala de CD-ROM.

Reprezint o structur de memorare, aranjare i regsire a fiierelor i directoarelor de pe un disc. Sistemul de fiiere se caracterizeaz prin: - structur ierarhic: organizarea este arborescent, cu un director rdcin (root) la care se conecteaz fiiere, alte directoare sau legturi. Fiierele pot fi privite ca frunze, iar directoarele ca noduri ale acestui arbore. Un director poate conine fiiere sau alte subdirectoare. - independena fa de hardware-ul sistemului de calcul: fiierele sunt privite ca succesiuni de octei legate ntre ele n funcie de modul de organizare a datelor pe disc - flexibilitate: oricnd este posibil tergerea unui fiier (frunz) sau subdirector (nod) din acest arbore sau inserarea unei noi sub-structuri arborescente.

FAT (File Allocation Table)

A aprut n anul 1981, odat cu prima versiune a sistemului MS-DOS (Disk Operating System), aflat sub patronajul Microsoft i distribuit mpreun cu calculatoarele personale tip IBM-PC. Nume Introdus Capacitate maxim Cluster Numr maxim clustere Nume fiiere Sistem operare FAT12 12 bii 1977-1980 16 MB 0,5 KB 4KB 4086 8.3 DOS FAT16 16 bii 1984-1987 2 GB 2 KB 32 KB 65.526 8.3 DOS, Windows 3.x FAT32 28 bii (4 bii rezervai) 1996 2 TB (1 TB = 240 bytes) 4 KB -32 KB ~268.435.456 LFN dup Windows 95 OSR 2

FAT12 Este destinat unitilor floppy-disk i hard-disk-urilor de capaciti mici (sub 16 MB). FAT16 A aprut odat cu sistemul de operare MS-DOS 3.0, ulterior noului calculator IBM PC AT (Advanced Technology) 1984 care avea hard-disk de 20 MB. VFAT Virtual FAT a aprut ca driver n sistemul Windows 95 (1995) pentru a asigura accesul aplicaiilor specifice Windows 95 la fiiere cu nume lungi (LFN Long File Name, maxim 255 caractere) ce nu puteau fi gestionate de sistemul de fiiere FAT. Totui, VFAT a aprut naintea Windows 95, n Windows for Workgroups 3.1, doar pentru implementarea accesului pe 32 bii la fiiere, unde lucra n modul protejat mpreun cu VCACHE (driver pentru realizarea memoriei cache a discului). FAT32 Permite att gestionarea fiierelor cu nume lungi, ct i o optimizare a spaiului ocupat de fiierele mici pe disc, prin micorarea dimensiunii cluster-ului. Exemplu: o partiie de 2 GB pe sistemul FAT16 va avea 65.526 clustere (216 fr cteva valori rezervate) de cte 32 KB (64 sectoare), iar pe sistemul FAT32, 524.208 clustere de cte 4 KB (8

sectoare). Un fiier de 3 KB va risipi 29 KB pe sistemul FAT16 i doar 1 KB pe sistemul FAT32. exFAT n 2008, Microsoft introduce sistemul de fiiere FAT64 (exFAT) n special pentru memorii flash; Windows Vista SP1 aduce suport pentru acest sistem de fiiere ce permite dimensiunea maxim a unui fiier de 16 exabytes (1 EB = 260 B).

NTFS (New Technology File System)

Este un sistem de fiiere dezvoltat pentru Windows NT 3.1 (la mijlocul anului 1993) i dezvoltat ulterior la versiunile 1.2 (cunoscut i ca NTFS 4.0 pentru Windows NT 3.5 i 4.0), NTFS 5.0 (Windows 2000), NTFS 5.1 (Windows XP), NTFS 5.2 (Windows Server 2003), NTFS 6.0 (Windows Vista, Windows Server 2008). Nume Introdus Capacitate maxim Nume fiiere Sistem operare NTFS 1993 264B 1KB 255 caractere UTF-16 Familia Windows NT

Microsoft prefer sistemul de fiiere NTFS fa de FAT datorit urmtoarelor avantaje:

folosete adrese de disc de 64 de bii; poate suporta partiii de pn la 264 bytes; ofer posibilitatea folosirii caracterelor Unicode n numele de fiiere, maxim 255 de caractere, inclusiv spaii i puncte; permite indexare general a fiierelor; fiabilitate ofer un mecanism mbuntit pentru transferul fr pierderi a datelor, mbuntirea toleranei la defectri i recuperare a datelor, suport hard-diskuri n matrici RAID (Redundant Arrays of Inexpensive Disks) suport mbuntit pentru hard-disk-uri mari optimizarea spaiului ocupat pe disc (utilizarea altei metode de alocare a spaiului pentru fiiere i evitarea pierderii spaiului de stocare slack existent la FAT) suport mbuntit pentru metadata (fiierele metadata sunt structuri de date localizate n MFT folosite de NTFS pentru accesul i managementul fiierelor). Acest sistem de fiiere se bazeaz pe principiul totul este fiier. Astfel, descriptorul de volum, informaia de boot, nregistrri ale sectoarelor defecte etc. sunt toate stocate n fiiere. managementul spaiului ocupat de date (disk quota) administratorul sistemului poate monitoriza i limita spaiul ocupat de fiierele unui utilizator sau grup de utilizatori compresia datelor implementarea unui mecanism pentru inserarea punctelor de montare (Reparse Points) meninerea unui jurnal la nivel de partiie care s monitorizeze operaiile efectuate asupra fiierelor i directoarelor asigur defragmentarea discului

La nivel de securitate, NTFS aduce cteva elemente noi, care nu existau la sistemul de fiiere FAT:

Liste de control al accesului (ACL - Access Control List) conin informaii care definesc pentru fiecare utilizator sau grup de utilizatori drepturile pe care le au asupra unui fiier;

Criptarea datelor pentru a restriciona accesul la anumite fiiere numai al utilizatorilor autorizai; Stabilirea unor permisiuni (drepturi de acces): Read, Write, Execute, Delete, Change Permissions, Take Ownership.

EXT (Extended File System)

Ext este un sistem de fiiere realizat n 1992 special pentru sistemul de operare Linux. Au urmat versiunile 2 (1993), 3 (1999) i 4 (lansat preliminar la sfritul anului 2006 i ca variant stabil n 2008). Nume EXT2 Introdus 1993 Capacitate maxim 16-32 TB Nume fiiere 255 caractere Numr maxim fiiere 1018 Dimensiunea maxim a unui fiier 2 TB (kernel<2.6) 64 TB Sistem operare Linux, BSD, Mac OS X EXT2 (Second Extended) Spaiul este mprit n blocuri i organizat sub form de grupuri de blocuri n scopul reducerii fragmentrii datelor i minimizarea cutrilor (disk seek) la citirea unei mari cantiti de date consecutive. Fiecare grup de blocuri conine: - un superbloc (metainformaii eseniale i statistici despre sistemul de fiiere); - un descriptor de grup, cu informaii despre grupul de blocuri, inode i nceputul tabelei de inoduri pentru fiecare grup de blocuri; - blocuri de date (coninutul efectiv al fiierelor). Un inode identific n mod unic un fiier de pe disc i deine informaii despre acesta (uid user id, gid group id, drepturi de acces Read, Write, eXecute, lungime, timpi de acces / modificare, numrul de legturi, pointeri la blocurile de date). EXT3 (Third Extended Filesystem) EXT3 este compatibil cu sistemul de fiiere EXT2, adugnd facilitatea de jurnalizare (o metod de recuperare mai bun a datelor n caz de oprire necorespunztoare a sistemului, prin introducerea unui jurnal care va fi analizat i corectat pentru a reface sistemul de fiiere, n locul verificrii fiierelor propriu-zise). EXT4 (Fourth Extended Filesystem) Aduce numeroase mbuntiri formatului ext3: - suport partiii de pn la 1 exbibyte (EiB, 1 EiB=1024 GiB) i fiiere cu dimensiunea pn la 16 tebibytes (TiB); - nlocuiete modelul pe blocuri folosit de sistemele de fiiere ext2 sau ext3 cu un format extins care mbuntete lucrul cu fiiere mari i reduce fragmentarea (format folosit i la NTFS); - compatibilitate cu ext 3 i ext2; - pre-alocarea spaiului pe disc necesar unui fiier, astfel nct se garanteaz att spaiul alocat, ct i (n general) continuitatea spaiului; - folosete tehnica de alocare ntrziat a blocurilor pn cnd datele vor fi efectiv scrise pe

disc, fa de alte sisteme de fiiere care aloc aceste blocuri nainte. Prin aceast tehnic crete performana sistemului i se reduce fragmentarea. - creterea numrului de subdirectoare, de la 32.000 (n ext3) la 64.000; - checksum pentru jurnale; - verificare mai rapid a datelor stocate (aplicaia de verificare e2fsck va sri peste spaiile nealocate).

Alte sisteme de fiiere

CP/M (Control Program for Microcomputers, 1974, sistemul de operare CP/M, creat pentru procesoare pe 8 bii tip Intel 8080) HPFS (High Performance File System, 1988, sistemul de operare OS/2) MFS, HFS (Macintosh File System, Hierarchical File System, 1984, 1985, Mac OS Apple Computer) UFS (UNIX File System, 1994, folosit de FreeBDS, NetBSD, OpenBSD, Solaris) ISO 9660 (International Organization for Standardization, 1988) standard pentru sistemul de fiiere de pe discuri CD-ROM sau DVD-ROM. O extensie a acestui standard, denumit Joliet, aduce suport pentru nume lungi de fiiere i seturi de caractere nonASCII. UDF (Universal Disk Format, 1996, cunoscnd numeroase versiuni de atunci) este un alt sistem de fiiere folosit pentru medii optice (re)-writable, fiind un nlocuitor pentru ISO 9660. UDF este utilizat n special pentru DVD-ROM, oferind un suport mai bun mediilor de stocare de mare capacitate i urmnd cerinele sistemelor de operare moderne

Discurile reinscriptibile (CD-RW / Erasable CD) Discurile reinscriptibile nlatura dezavantajul discurilor WORM care pot fi nregistrate o singura data. Ele se preteaza a fi folosite n aplicatiile n care este necesara modificarea repetata a informatiilor stocate. Discurile reinscriptibile pot fi scrise, citite, sterse si rescrise asemanator suporturilor magnetice. Tonomate CD-ROM (CD-ROM Juke Box) Tonomatele sunt dispozitive conectate la o unitate de CD-ROM dintr-un calculator sau o statie de lucru si n care pot fi introduse n jur de 200 de CD -ROM -uri. Utilizatorul poate solicita datele de pe orice disc din tonomat, fiind asigurat, la un moment dat, accesul direct la date de pe un singur CD -ROM. Sistemele DVD (Digital Video Disk) O generatie noua a tehnologiilor de stocare a datelor video, audio si informatice, o constituie discurile video digitale (DVD -urile). Din punct de vedere constructiv exista DVD-uri cu una sau doua fete, pe fiecare fata putnd fi unul sau doua straturi, capacitatea de stocare fiind diferita. De exemplu, un disc video cu un singur strat si o singura fata permite stocarea a 4.7 GB de date, un DVD cu doua straturi si o singura fata are o capacitate de stocare de 8.5 GB, iar n cazul celor cu doua fete se ajunge la capacitate de stocare maxima de 17 GB. Echipamente periferice si suporturi magneto-optice Discurile magneto-optice sunt dispozitive de stocare cu stergere sau semistergere de capacitate foarte mare. Pentru nregistrarea datelor se utilizeaza o raza laser care ncalzeste un punct extrem de mic de pe suprafata discului, astfel nct orientarea magnetica a suportului sa poata fi modificata de capul de citire /scriere. Unitatile magneto-optice combina tehnologiile discului magnetic cu tehnologiile CD-ROM. Desi sunt lente n comparatie cu hard discurile si scumpe n comparatie cu discurile obisnuite, ele se preteaza foarte bine pentru realizarea copiilor de siguranta. Unitatile de interfata si liniile de comunicatie (magistrale /canale) asigura conectarea tuturor componentelor interne si externe ale unui sistem de calcul, fluxul datelor si al comenzilor, ntre componentele sistemului, n timpul prelucrarii, precum si fluxul de semnale pentru ntretinerea sistemului n stare de functionare. Dupa semnificatia semnalelor transmise, magistralele /canalele pot fi de adrese, de date sau de control, dupa cum semnalele respective reprezinta adrese, date sau comenzi si informatii despre starea unitatilor interconectate.

In functie de versiunea de Windows, fiecare partitie utilizeaza unul sau trei sisteme de fisiere FAT16, FAT32 sau NTFS pentru a determina cum sunt stocate, numite si organizate fisierele intr-o partitie. Cel mai vechi dintre cele trei sisteme, FAT16, limiteaza fisierele si partitiile la 2GB ; FAT32 limiteaza fisierele la 4GB, desi partitiile pot fi pana la 2TB. NTFS este cel mai flexibil dintre cele trei sisteme, pentru ca permite dimensiuni de fisiere de pana la 16 miliarde GB (16EB Exaocteti). Doar Windows XP, 2000 si NT recunosc NTFS.

O modificare pe care o puteti face in sistemele NTFS si FAT este setarea dimensiunii unui cluster unitatea fundamentala de stocare a datelor pe disc de la 1kB la 64kB in NTFS si FAT32 si de la 512B la 64kB in cazul FAT16. Cluster-ele de dimensiuni mai mici necesita mai putin spatiu, deoarece fiecare fisier (chiar daca are doar 1B) utilizeaza un cluster si lasa aproape intotdeauna acest cluster doar partial folosit. Cu toate acestea, PC-urile pot citi cluster-ele de dimensiuni mari mult mai repede, sporind performantele unitatilor de disc. Sfatul nostru ? Utilizati cluster-e de 32kB sau 64kB, numai daca nu sunteti intr-adevar in criza de spatiu. Utilitarele de partitionare mentionate mai sus va permit sa setati sistemul de fisiere si dimensiunea de cluster pe o partitie noua. Un fisier fragmentat este acela ale carei cluster-e nu urmeaza unul dupa celalalt un efect inevitabil, din moment ce fisierele sunt frecvent citite, modificate si rescrise pe disc. Un utilitar de defragmentare rearanjeaza datele de pe disc pentru a face clusterii unui fisier sa apara in mod contiguu. Ca urmare, discul poate citi datele mai repede avantaj mai putin sesizabil in cazul discurilor de azi, deosebit de rapide si puteti recupera datele si fisierele sterse mult mai usor. Unele aplicatii de defragmentare pot reorganiza si reloca fisierele utilizate mai frecvent, in zona rapida, dinspre periferia discului, astfel incat sa se incarce in memorie mai repede. In testele noastre efectuate pentru astfel de utilitare, nu am scos la iveala nici o dovada concludenta ca defragmentarea imbunatateste performantele. Windows 2000 si XP urmaresc in mod automat tranzactiile cu fisiere NTFS si inlocuiesc cluster-ele defecte. Aceste sisteme de operare include utilitare de defragmentare pentru mentenanta manuala. Daca utilizati Windows Me, 98 sau 95, cu toate acestea, un utilitar diferit, cum ar fi Speed Disk din Norton System Works de la Norton sau JetDefrag din Fix-It Utilities de la V Communications lucreaza mai repede fata de utilitarele incluse in versiunile vechi ale sistemelor de operare.

Sistemul de fisiere FAT (File Allocation Table) a devenit faimos multumita implementarii in sistemele de operare Microsoft. Acest sistem de fisiere avea si are multe defecte. Versiunile initiale (FAT12 si FAT 16) suportau o dimensiune limitata pentru hard-disc-uri( 250Mb pentru FAT12 si 4Gb pentru FAT16) si utilizau doar 11 caractere pentru numele fisierelor (opt pentru nume si trei pentru extensie). Versiunea FAT32 a rezolvat problema cu discurile marind limita la 2TB, n timp ce cu introducerea vFAT s-a extins limita pentru numele fisierelor pana la 255 de caractere. In afara de aceasta o partitie FAT, datorita naturii sale, are nevoie din cnd in cnd de cate o defragmentare, deoarece blocurile ce compun un fisier pot fi

4 mprastiate pe disc ncetinind semnificativ operatiunile de citire. Avantajul sistemului de fisiere FAT consta in faptul ca este att de raspndit nct este suportat practic de aproape toate sistemele de operare. Utilizarea Linux-ului n combinatie cu o partitie FAT poate fi luata uneori n considerare deoarece poate ajuta la schimbul de date intre Linux si Windows sau mentinerea unor versiuni mai vechi de Windows. Exista chiar si un sistem de fisiere UMSDOS, care, fiind o varianta de FAT, permite instalarea (pe aceeasi partitie si fara drivere suplimentare) a unui sistem Windows ct si a unuia Linux (chiar daca acesta va avea prestatii ceva mai modeste fata de un sistem de fisiere nativ). NTFS (NT File System) este un sistem de fisiere dezvoltat pentru Windows NT si apoi imbunatatit pentru Windows 2000,XP si Vista.NTFS4 este folosit la Windows NT, in timp ce pentru Win 2000 si XP se foloseste versiunea NTFS5 putin imbunatatita. Marile diferente dintre NTFS4 si NTFS5 ar fi : Encriptarea fisierelor si directoarelor Posibilitatea limitarii accesului diversilor useri la partitii impunandu-se o anumita marime a spatiului pe disk disponibil Recovery Console Dynamic Volume Management http://arstechnica.com/paedia/n/ntfs/ntfs4-1.html http://examnotes.net/forums/showthread.php? s=&threadid=59955&highlight=differences 1.4 Caracteristici NTFS Ca facilitati ale acestui sistem de fisiere pot enumera : Foloseste adrese de disc de 64 de biti si poate suporta partitii de pana la 264 bytes; Ofera posibilitatea folosirii caracterelor Unicode in numele de fisiere. Unicode este un standard de codificare ai interpretare a datelor binare n format text, incluzand in varianta finala toate caracterele folosite n orice limba. Este proiectat pentru ca oricarui caracter din orice limba, de pe orice platforma, sau program, sa i corespunda un singur numar. Permite folosirea numelor de fisiere de pana la 255 de caractere (inclusiv spatii si puncte); Permite indexarea generala a fisierelor; 5 Ofera posibilitatea managementului dinamic al sectoarelor; Folosindu-se de POSIX (Portable Operating System Interface), permite crearea de ,,hard-link-uri, face distinctie intre litere mari si mici in cadrul numelor de fisiere si pastreaza informatii de timp referitoare la fisier. POSIX este destinat managementului API(Application Programming Interface) Permite utilizarea fisierelor cu seturi multiple de date.

Fig 1.1 Structura MFT 1.5 MBR si MFT MBR = ,,Master Boot Record,este un program mic care se executa odata cu bootarea sistemului. De obicei, MBR-ul se afla pe primul sector al hard-diskului. Programul demareaza procesul de bootare uitandu-se in in tabelul de partitii pentru a decide ce partitie este folosita pentru bootare. Apoi transfera controlul programului in sectorul de boot al partitiei, care va continua procesul de boot. In DOS si Windows, MBR-ul se creaza folosind comanda FDISK /MBR. MBR-ul ocupa 512 byte. http://www.ata-atapi.com/hiwmbr.htm Atunci cand in Windows este formatata o partitie pentru prima oara in sistem NTFS se creaza o serie de fisiere sistem, printre care si Master File Table (MFT) care contine informatii despre toate fisierele si directoarele de 6 pe volumul in cauza. Prima informatie pe o partitie NTFS este Sectorul de Boot, care este sectorul 0 al partitiei si contine un cod de pornire al sistemului. Alte informatii necesare programului de boot-are pot fi inscrise in sectoarele 1-16. Primul fisier pe un volum NTFS este fisierul MFT. Pentru fiecare fisier de pe un volum NTFSexista cel putin o intrare in MFT. Toate informatiile despre un fisier (nume, dimensiune, data creare,etc) sunt pastrate in MFT. Informatie standard Numele fisierului sau directorului Fig 1.2 MFT record pentru un fisier sau director mic Descriptor de securitate Fig 1.3 Structura grafica MFT http://www.ntfs.com/ntfs-mft.htm http://www.pcguide.com/ref/hdd/file/ntfs/archMFT-c.html http://www.djkaty.com/drupal/files/pictures/BadClus.gif