zburatorul

in poezia "Zburatorul" a lui Ion Heliade-Radulescu, intalnirea unei astfel de fiinte are efecte ravasitoare pentru echilibrul tinerei fete: simturile ii sunt amplificate la maximum, senzatiile sunt de o intensitate vecina cu durerea. Prezenta Zburatorului se face simtita de la distanta, el fiind pretutindeni si nicaieri. in contact cu o astfel de puternica sursa de energie, corpul tremura, napadit de o exaltare extraordinara: "Ah, inima-mi zvacneste!... si zboara de la mine!/ [...] Si cald, si rece, uite ca-mi furnica prin vine,/ in brate n-am nimica si parca am ceva", de o vibratie profunda, cuprinzand intregul trup, facandu-1 sa traiasca sentimentul erotic cu o frenezie rara. Manata de forte care depasesc cu mult inchipuirea, incapabila de a se stapani, tanara fata trece succesiv de la o stare la alta, fara oprire, de la bucurie la tristete, la plans: "Si tremur de nesatiu, si ochii-mi vapaiaza,/ Pornesc dintr-insii lacrimi, si plang, maicuta, plang". Precum altadata cel lovit de o sageata a lui Eros nu mai avea liniste pana nu-si implinea iubirea fata de aleasa inimii, tanara fata nu poate scapa de acest chin decat atunci cand efortul devine mult prea mare, epuizand-o: "Un nod colea m-apuca, ici coasta rau ma doare;/ in trup o piroteala de tot m-a stapanit". incercarile celor din jur de a o scapa de o vraja atat de puternica sunt sortite insa esecului. Nuntirea iesita din firesc cu o faptura a cerului este diferita de cea comuna, banala, experimentata de fiecare individ. Asistam aici la c atractie intre doua lumi opuse, una celesta, cu puteri aflate dincolo de intelegerea oamenilor, stabilind destine pentru oameni si tari, si alta a fiintelor terestre, care aspira la spatiile inaltului, ale idealitatii, explicabile numai prin reflexe ale unei puteri magice: "... o fi vrun zburator!/ Ori aide l-alde baba Comana, or Sorica,/ Or du-te la mos popa, or mergi la vrajitor". O dragoste ca aceasta, nepamanteana, e plina de chinuitoare asteptari, de teribile framantari interioare: "Asa plangea Florica si, biet, isi spunea dorul". in aceasta asteptare enorma timpul se dilata: "Acest fel, toata i viata-mi e lunga asteptare"; explicitand cel mai sugestiv sentimentul greu traductibil de dor. Cadrul natural, descris intr-un splendid pastel, primul din literatura romana, este feeric, idilic: un sat obisnuit, de pe vaile molcome romanesti, cu o gramada de case si vetre de foc, proiectat insa pe neasteptate in jaristea cosmica: "Era in murgul serii si soarele sfintise;/ A puturilor cumpeni tipand parca chema/ A satului cireada, ce greu, mereu sosise/ Si vitele muginde la zgheab intins pasea." Vite, cumpene ce scartaie la apus alcatuiesc decorul unei lumi cufundate intr-o liniste patriarhala, intr-un paradis terestru, in care se deschid caile magice pentru intalnirea fetei cu Zburatorul, inger si demon in acelasi timp, incantator prin frumusetea lui neobisnuita. Zburatorul este astfel un premergator al hyperion-ului din "Luceafarul" lui Eminescu. n poezia lui I. H. Rdulescu, Zburtorul este asemnat unei fiine superioare, este o proiecie cosmic, el fiind receptat de cele dou surate - care reprezint mentalitatea popular - ca un ,, fulger , ca o ,, lumin iute . Dar ce lumin iute ca fulger trectoare descrie un eveniment simbolic neobinuit (cderea unei stele) a crui semnificaie se dezvluie treptat. ntlnirea are loc noaptea, tocmai pentru a pregti scena unde vor evolua forele malefice. Acesta este att de natur cosmic ,,Balaur de lumin cu coadanflcrat, ct i teluric ,, tnr june . Se introduce o imagine superlativ a Zburtorului, ca i n ,, Mioria specific viziunii populare, fapt relevat prin comparaii i epitete, dar i prin apartenena lui la domeniul cosmicului... Fiin fabuloas, zburtorul, metamorfozndu-se ntrun fermector tnr, se strecoar noaptea n casele fetelor de mritat i le rpete linitea, inoculndu-le o stare de dor greu, de boal i de fericire nelmurit, adic starea de ndrgostit. Conform unei credine, Zburtorul ia natere dintr-un arpe victorios; n urma confruntrii dintre erpi, din secreiile lor se ivete o piatr strlucitoare i fermecat; arpele care nghite piatra se transform n zburtor. Iubirea demonic a zburtorilor pentru fiine pmnteti reprezint o ameninare, o prob i o ispitire. In poezia "Zburatorul", impactul fiintei cosmice cu tanara fata produce pulsiuni erotice extraordinare: "Vezi, mama, ce ma doare! si pieptul mi se bate,/Multimi de vinetele pe ;an mi se ivesc;/ Un foc s-aprinde-n mine, racori ma iau la spate,/ imi ard buzele, mama, ibrajii-mi se palesc!". Mitul zburatorului, unul dintre cele patru mituri fundamentale ale poporului roman, dupa cum spunea criticul George Calinescu, este unul universal:
toate literaturile lumii contin referinte la fapturi celeste care descind pentru scurt timp pe pamant, unde transforma radical viata oricarui om intalnit in cale.