Ludovic al XIV-lea al Frantei(Regele Soare) Cea mai important perioad din istoria Franei medievale este cea n care

rege a fost Ludovic al XIV-lea (1693-1715). Acesta credea n dreptul divin al regelui de a conduce, de sine stttor, fr ajutorul parlamentului. El a reorganizat armata i a extins graniele Franei, cucerind unele teritorii nvecinate. Cu toate acestea, stilul su de via a fost extrem de luxos, lsnd Frana n pragul unei mari crize economice, aproape de faliment statal. Era un lucru acceptat faptul c regii i moteneau tronurile prin drept divin adic ei nu stpneau prin consensul supuilor si, ci erau alei de ctre Dumnezeu. Ludovic era mndru de obiceiul de a-l denumi pe regele Franei "fiul cel mai vrstnic al Bisericii" i "regele preacretin". El inea, de asemenea, la titlul care i fusese dat la natere le dieu-donn (darul lui Dumnezeu). Spre deosebire de regii contemporani din Anglia, Ludovic a avut posibilitatea de a-si alege politica si ministrii fara a privi peste umar la parlament. Nu trebuia sa se consulte cu supusii sai, si putea lua hotarri rapid. Nu era obligat nici sa-si justifice actiunile, nici sa asculte criticile ce i se aduceau. El putea pretinde o supunere indiscutabila. Dorea sa impresioneze, sa sublinieze faptul ca avea o putere cu caracter divin si sa demonstreze stralucirea autoritatii sale.Nobilii erau considerati servitorii regelui, fiind obligati sa respecte si sa indeplineasca dorintele acestuia. La 10 martie 1661, a doua zi dupa moartea lui Mazarin, Ludovic i-a convocat pe oamenii care condusera Franta sub comanda fostului prim-ministru: Atunci regele facu sa explodeze bomba, spunnd ca a venit vremea sa guverneze el nsusi; "va dau porunca sa nu semnati nimic, nici macar un pasaport, fara ordinul meu; sa-mi dati raportul mie personal n fiecare zi si sa nu favorizati pe nimeni". Mai marele adunarii clericilor, care l-a ntrebat pe rege cui i va da el raportul n viitor: "Mie, domnule arhiepiscop, mie", a replicat Ludovic. n urmatorii 54 de ani, Regele Soare a fost propriul sau primministru, pt ca Statul sunt eu . Foarte importanta pentru exercitarea absolutismului regal a fost armata. Ludovic al XIV-lea si-a dominat armatele prin profesionalism. El a cstigat respectul soldatilor sai, de la gradele cele mai mari pna la cele mai mici, demonstrndu-si propria abilitate ca soldat. Deseori si-a condus singur trupele n lupta, de exemplu n timpul razboiului cu olandezii, n care s-a dovedit un strateg capabil. A cstigat recunostinta soldatilor sai ca organizator si administrator, ntemeind spitalul de la Htel des Invalides din Paris pentru soldatii mutilati si pensionati. l preocupa ntr-o foarte mare masura bunastarea trupelor sale. Era interesat n mod real de problemele militare, era n mod invariabil bine informat si receptiv. Razboiul i facea placere, era curajos si s-aadaptat rapid la viata de campanie. Era fericit printre soldatii sai, iar acestia i raspundeau primindu-l cu entuziasm; moralul armatei se mbunatatea atunci cnd era condusa de Ludovic personal. Totusi, motivul cel mai important al succesului lui Ludovic al XIV-lea n dominarea armatelor sale a fost autoritatea pe care o avea asupra corpului de ofiteri. Nu numai comandantii cu grade nalte erau alesi de catre rege; Ludovic isi arogase dreptul de-a numi orice ofiter pna la rangul de colonel. Era o armata regala; regele decreta cine comanda, cine era promovat, cine era retrogradat.