Poluarea apelor efecte

Poluarea apelor si efectele poluarii apelor Multa vreme am crezut sau in orice caz am actionat ca si cum am fi crezut - ca apa, prin imensitatea volumului ei, digera" tot ce putem sa aruncam in ea; cu alte cuvinte, intinderile de apa ar fi o imensa lada de gunoi pe care o stiam purificatoare. Au fost necesari 50 de ani in cursul carora am aruncat in mare mai multe deseuri de toate felurile decat in cursul celor 20 de secole precedente pentru ca aceasta iluzie sa se spulbere. A trebuit sa se produca o serie de catastrofe pana sa descoperim greseala pe care am facut-o. Savantii cunosteau primejdia, dar avertismentele lor au trecut, de cele mai multe ori, neluate in seama. Astazi suntem aproape neputinciosi in fata anumitelor fenomene de impurificare. Poluarea se produce atunci cand, in urma introducerii unor substante determinate solide, lichide, gazoase, radioactive apele sufera modificari fizice, chimice sau biologice, susceptibile de a le face improprii sau periculoase pentru sanatatea publica, pentru viata acvatica, pentru pescuitul industrial, pentru industrie si turism. Poluarea apei datorita agentilor biologici (microorganisme si materii organice fermentescibile) duce la o contaminare puternica, bacteriologica a apei, care are drept urmare raspandirea unor afectiuni cum sunt colibacilozele sau hepatitele vitale, febra tifoida. La aceasta categorie de poluare, pe langa apele uzate urbane pot participa in mare masura industriile alimentare, industria hartiei. Se considera, de exemplu, ca o fabrica de hartie de dimensiuni mijlocii echivaleaza, in ceea ce priveste poluarea, cu un oras de 500.000 de locuitori. Nu mai putin periculoase, sunt apele uzate provenite de la cresterea animalelor in marile complexe agroindustriale, caracterizate de o foarte mare concentrare a animalelor pe spatii inchise, foarte restranse. Poluarea chimica rezulta din deversarea in ape a diversilor compusi ca: nitrati, fosfati si alte substante folosite in agricultura, a unor reziduuri si deseuri provenite din industrie sau din activitati care contin plumb, cupru, zinc, crom, nichel, mercur sau cadmiu. Dealtfel, poluarea apelor cu nitrati si fosfati a devenit tot mai ingrijoratoare in ultimul timp, mai ales in tarile cu agricultura dezvoltata si industrializate. Excesul de ingrasaminte cu azot in sol sau din alte surse poate face ca o parte din nitrati si nitriti sa treaca in apa freatica in cantitati mari. Consumul de apa cu concentratie mare de nitrati poate duce la "boala albastra" a copiilor - methemoglobinemie. O cauza principala a poluarii apelor o constituie hidrocarburile - prezente in toate fluviile lumii - ca unul din efectele civilizatiei moderne. Poluarea apei cu substante organice de sinteza este datorata in principal, detergentilor si pesticidelor. In S.U.A., de exemplu, s-a evaluat la 13,1 % proportia de dermatoze (afectiuni ale pielii) provocate de detergenti. La fel de mare este si gradul de poluare a apelor cu PCB (policlorobifenili), care se utilizeaza foarte mult in industria materialelor plastice sau care apar datorita intrebuintarii in orezarii a octoclordifenilului. Pe langa aceste substante, mai participa nenumarate alte substante organice de sinteza, cum sunt fenolii in apele continentale. Poluarea apei datorita agentilor fizici apare ca urmare a evacuarii in apa a materialelor solide, minerale, insolubile, cum este de pilda deversarea in cursurile de apa a reziduurilor de la exploatarea carierelor sau minelor. In aceasta categorie intra si poluarea termica a apei. Poluarea termica este cauzata de deversarile apelor de racire care provin din industrie si de la unele centrale termice si nucleare. Insa, ridicarea temperaturii apei,ca urmare a acestor deversari, poate duce la modificari intolerabile pentru cea mai mare parte a speciilor animale si vegetale din zonele respective. De asemenea, sunt accelerate fenomenele de descompunere bacteriana; animalele acvatice sufera pentru ca temperaturile superioare maresc intensitatea metabolismului. Toate acestea determina asa-numita 'poluare termica'.

O problema speciala o reprezinta poluarea radioactiva a apelor care poate sa apara in urma unor caderi de materiale radioactive din atmosfera sau, mai ales, ca urmare a incorectei degajari a reziduurilor radioactive lichide sau solide de la industriile care folosesc energie atomica sau de la cercetarile nucleare. EFECTELE POLUARII APELOR Un efect al poluarii apelor, deosebit de grav, este eutrofizarea lacurilor, numita si 'moartea lacurilor', ca urmare a cresterii fertilitatii acestora prin aport de elemente nutritive, mai ales fosfati si nitrati, care favorizeaza proliferarea fitiplanctonului si a plantelor acvatice. Putin cate putin, lacul se colmateaza, se ingusteaza si dispare. Poluarea chimica a apelor afecteaza fitoplanctonul si macrofitele in mod diiferit, dupa natura agentului contaminat. Astfel, sarurile de cupru si cromatii sunt toxice pentru alge. Fitoplanctonul este puternic afectat de numeroase pesticide, mai ales erbicide. De exemplu, erbicidele din grupa Ureelor blocheaza cresterea fitoflagelatelor. Detergentii sintetici, pe de alta parte, sunt foarte toxici pentru flora microbiana a apelor. Pestii pot muri din cauza tuturor tipurilor de poluare, dar majoritatea cazurilor mortale sunt provocate de lipsa oxigenului dizolvat in apa si datorita pesticidelor si a reziduurilor toxice. Probleme grave ridica, de asemenea, poluarea apelor cu metale grele, mai ales cu mercur, care atinge o mare acumulare pe lantul trofic. Ansamblul consecintelor ecologice ce rezulta din poluarea biosferei cu mercur constituie un semnal de alarma pentru a se pune capat comportamentului iresponsabil al civilizatiei industriale cu privire la calitatea apei. De fapt, nocivitatea poluarii apei se rasfrange direct sau indirect asupra omului si de aceea este necesar sa se cunoasca mai bine aceste pericole, inclusiv efectele pe care le pot avea asupra omului chiar cantitatile mici de substante chimice din sursele de apa. Desi se poate afirma ca exista tehnologii pentru a mentine calitatea bacteriologica buna a apei si pentru a indeparta multe din substantele chimice periculoase din apa potabila, din pacate, acestea nu se aplica pe o scara larga, potrivit cerintelor. Amploarea si diversitatea distrugerilor cauzate de poluare e usor de masurat. In primul rand, este in joc sanatatea omului. Dupa aceea, sunt amenintate un sir de activitati economice. In sfarsit, degradarea vietii acvatice este plina de consecinte, deoarece ea tinde sa reduca resursele alimentare obtinute din mari tocmai intr-un moment in care se are in vedere ulizarea mai larga a acestora. Faptul ca poluarea poate prejudicia turismul este lesne de inteles: rari sunt aceia care nu au intalnit inca o plaja murdara. Si faptul ca ea poate sa fie fatala culturilor de stridii se intelege de la sine. Tot asfel, este usor de inteles ca sanatatea noastra poate fi grav afectata: se stie ca anumite uleiuri deversate in mare contin produse cancerigene. Opinia publica trebuie sa se convinga de gravitatea situatiei actuale. Masa substantelor poluante pe care le deversam in ape creste cu fiecare zi, ceea ce inseamna ca, daca nu luam masuri pentru a preveni pericolul, poluarea de azi nu va reprezenta nimic in comparatie cu poluarea de maine. Cele dintai victime ale panzelor plutitoare formate, de cele mai multe ori, prin imprastierea hidrocarburilor sunt pasarile care au obiceiul sa se aseze pe mare sau sa plonjeze pentru a apuca pesti. Se stie ca in mod normal apa nu poate sa patrunda prin penajul lor, ceea ce le permite sa plonjeze si sa ramana scufundate in ape foarte reci, deoarece perna de aer retinuta de penaj indeplineste rolul de regulator termic si permite, in acelasi timp, zborul deasupra apei. Poluat de hidrocarburi, penajul pierde aceste insusiri si pasarea moare de frig, fara a se putea smulge din mediul lichid. Acolo unde poluarea atinge un anumit grad, de exemplu in porturi, se constata o saracire generala a florei, care in anumite cazuri poate merge pana la disparitia oricarei forme de viata vegetala. Flora marina este amenintata deoarece pelicula uleioasa formeaza un ecran si impiedica oxidarea apei. Se intelege de la sine ca flora din zona de coasta este cea dintai atinsa, dar aceasta nu inseamna ca flora de pe fundul marii este in afara pericolului, deoarece uleiurile, rascolite si iar rascolite de mare, se aglomereaza impreuna cu microorganismele si formeaza sedimente care inabusa fundul marii. Poluarea perturba, totodata, activitatile economice din zonele litorale. Se intelege de la sine ca petrolul este dusmanul crescatorilor de stridii si al pescarilor, deoarece el poate face ca pestii si testaceele sa devina necomestibile. Aceste maree negre aduc, fireste, un prejudiciu considerabil si activitatilor turistice. In toate cazurile curatarea tarmurilor este foarte costisitoare. Trebuie sa ne convingem ca o lupta impotriva poluarii nu poate fi opera unei tari sau a unei generatii, ci totul trebuie gandit la nivel universal. Este o mare satisfactie sa constatam la tinerii din lumea intreaga o atractie si uneori chiar un entuziasm pentru aceasta batalie, menita sa protejeze mediul nostru.

Reintoarcerea la o viata simpla si naturala, care se manifesta prin aceste uriase reuniuni in aer liber, o anumita simplificare in atitudine si in vestimentatie, un entuziasm pentru a continua lupta, foarte vizibile in unele tari, sunt indicii incurajatoare.

SURSA 02
Poluarea apei Poluarea apei curgatoare este de obicei invizibila deoarece agentii poluanti se dizolva in apa. Oricum, exista si exceptii cum ar fi detergentii care produc spuma, sau titeiul si reziduurile netratate care plutesc la suprafata. Toti agentii poluanti pot fi detectati in laboratoare prin teste biochimice standardizate. Din aceste teste rezulta un nivel care determina gradul de extindere al poluarii si cel de puritate relativa a apei. Se poate monitoriza si efectul pe care-l are poluarea asupra plantelor si animalelor si aceasta este o alta metoda prin care oamenii de stiinta pot determina nivelul de poluare. Modul de infestare al apelor Poluantii ajung in apa printr-o serie de surse, direct sau indirect, invariabil prin actiuni umane, fie ele acide, deversari deliberate, revarsari sau infiltrari. Sursa cu cel mai mare numar potential de poluare este agricultura, care in Anglia si Tara Galilor ocupa aproape 80% din totalul uscatului. Reziduurile netratate de la fermele zootehnice sunt imprastiate pe terenuri si o parte isi croiesc drum pana la cursurile de apa. Anual, fermierii din Anglia si Tara Galilor imprastie pe terenurile lor 2,5 milioane de tone de azotati, fosfati si alte ingrasaminte si o parte din acesti fertilizatori ajung in apa. Unii sunt compusi organici care persista in mediu mai multi ani, patrunzand in lantul alimentar si cauzand probleme ecologice. Compusii organici clorurati, care au proliferat in anii 1950, sunt astazi complet interzisi in Marea Britanie. Ecosistemele apelor curgatoare sunt tot mai amenintate de reziduurile care se scurg din fermele piscicole, din cauza produselor farmaceutice folosite aici pe scaralarga pentru a preveni raspandirea bolilor. Silvicultura si sistemele de imbunatatiri funciare cauzeaza si ele deversarea unor substante toxice in apele curgatoare, mai alesfier, aluminiu si cadmiu. Cu imbatranirea padurii, solul devine mai acid, iar in timpul ploilor torentiale cantitati mari de acid se preling pe pante ucigand flora si fauna din jur. Reziduurile de la animale sunt de 100 de ori mai toxice decat apele reziduale tratate rezultate din instalatiile de canalizare si deversate in cursurile de apa, cauzeaza catastrofe ecologice majore. In Marea Britanie 95% din apele de canalizare sunt tratate dar restul este deversat in rauri, cauzand proliferarea bolilor. Poluantii sunt de doua tipuri: particule poluante, cum ar fi cenusa, funinginea, praful si suspensiile solide minuscule, sau gaze, ca bioxidul de sulf sau oxidul de azot. Acestea sunt emise de industrie sau agricultura, acizi concentrati (sulfurici sau azotici ). Deplasarea poluantilor Termenul care descrie modul in care poluantii patrund in rezervele de apa este ,,percolare". Poluantii pot fi sub forma solida sau lichida. Atunci cand pe uscat se depoziteaza resturi, o cantitate mica este dizolvata de ploaie si se infiltreaza in apa freatica. In cele din urma aceasta patrunde in cursurile locale de apa. Daca reziduurile sunt lichide, patrund mai repede in rezervele de apa potabila. Substantele aplicate pe plante devin inactive in contact cu solul si patrund in sistemul hidrologic local, sau se infiltreaza in sol amestecandu-se cu apa freatica. Pana la 80% din substantele cu care se trateaza plantele se pierd imediat dupa aplicare deoarece ele nu pot fi aplicate exact pe planta si patrund astfel in sol. Timpul necesar poluantilor (nitrati sau fosfati ) pentru a patrunde din sol in panza de apa freatica nu este cunoscut cu exactitate, dar in multe cazuri pare a fi de zeci pana la cateva mii de ani. Poluantul este in aceste cazuri considerat un deversat in mediu. Efectele asupra florei si faunei Unul dintre cele mai obisnuite semne ale poluarii apelor este vegetatia verde de la suprafata, cunoscuta ca eutrofie. Plantele acvatice si algele se dezvolta la suprafata apelor, atunci cand apa este imbogatita cu un amestec de compusi care s-au infiltrat din solurile din apropiere. In ultimii 20 de ani situatia a devenit alarmanta deoarece 500 din marile bazine din Marea Britanie sunt

astazi verzi si toxice datorita poluarii. Apa poluata a devenit un mediu propice pentru dezvoltarea diverselor specii periculoase debacterii, protozoare si ciuperci. Specii de bacterii, cum ar fi salmonella si listeria sau de protozoare, cum ar fi criptosporidium si giardia, sunt foarte periculoase pentru om, la fel cum, in secolul XIX, a fost si holera in Europa. Stratul verde de la suprafata apelor actioneaza ca un invelis gros prin care razele soarelui nu pot patrunde spre straturile din adancuri. Astfel, plantele acvatice care produc oxigenul necesar nevertebratelor sau vertebratelor acvatice mor. In plus, anumite specii de alge albastre produc substante toxice care omoara pestii si alte organisme acvatice. Ca urmare, multe activitati de agrement pe lacuri sunt interzise in lunile de vara din cauza algelor si a toxicitatii. Proliferarea algelor apare in lacuri si bazine si din alte doua cauze: defrisarea padurilor si aplicarea de fertilizatori arborilor din paduri, in urma carora apar infiltratii de substante chimice in apa. Ploaia acida a cauzat catastrofe ecologice majore in Canada, Statele Unite si in nord-vestul Europei. Din cele 85.000 de lacuri din Suedia, 16.000 au devenit acide si 5.000 sunt complet depoluate de pesti. Din 1976, 4.000 de lacuri au fost tratate cu apa de var pentru a neutraliza acidul si a restaura echilibrul.

SURSA 03
Poluarea apelor Cererea de apa potabila este in crestere continua cat timp populatia globului creste. Din anul 1942 pana in anul 1990 preluarea apei potabile din rauri, lacuri, rezervoare si alte surse a crescut de patru ori. Din totalul apei consumate in Statele Unite in 1995, 39% a fost pentru irigatie, 39% a fost pentru generarea de curent electric, 12% a fost folosita pentru alte utilitati; industria si mineritul au folosit 7% si restul a fost folosita pentru animalele domestice si in scopuri comerciale. Apa menajera, apa industriala si produsele chimice folosite in agricultura, cum ar fi ingrasamintele si pesticidele sunt principala cauza a poluarii apelor. n Statele Unite, 37% din lacuri si estuare si 36% din rauri sunt prea poluate pentru practicarea pescuitului sau inotului in cea mai mare parte a anului. n tarile in curs de dezvoltare, mai mult de 95% din apa menajera este aruncata in rauri si golfuri, creand un risc major pentru sanatatea umana. ngrasamintele chimice cum ar fi fosfatii si nitratii folositi in agricultura sunt varsate in lacuri si rauri. Acestea se combina cu fosfatii si nitratii din apa menajera si maresc viteza de dezvoltare a algelor. Apa poate sa ajunga "sufocanta" din cauza algelor care sunt in descompunere si care epuizeaza oxigenul din ea. Acest proces, numit eutrofizare, poate cauza moartea pestilor si a altor forme de viata acvatice. La sfarsitul anilor '90 in apele dintre Golful Delaware si Golful Mexic au murit mii de pesti din cauza dezvoltarii unei forme toxice de alge numita Pfisteria piscicida. Se crede ca motivul pentru dezvoltarea acestei specii toxice de alge a fost saturarea cu apa a terenului agricol, excesul de apa ajungand in rauri si apoi in mare, fosfatii si nitratii ajutand dezvoltarea algelor. Inundatiile duc pesticidele toxice si deseurile urbane si industriale in lacuri si rauri. Eroziunea contribuie si ea la poluarea apelor. Pamantul si namolul duse de apa de pe dealurile defrisate, pamanturile arate sau de pe terenurile de constructie pot sa blocheze cursul apelor si sa omoare vegetatia acvatica. Chiar si cantitati mici de namol pot sa elimine unele specii de pesti. De exemplu, cand defrisarile indeparteaza invelisul de plante al versantilor dealurilor, ploaia poate sa duca pamant si namol in rauri, acoperind pietrisul din albia unui rau unde pastravii sau somonii isi depun icrele. Pescariile marine naturale suportate de ecosistemul oceanului sunt o sursa esentiala de proteine, mai ales pentru oamenii din tarile in curs de dezvoltare. Totusi, poluarea din golfuri si estuare ameninta rezervele de peste care si asa sunt aproape epuizate din cauza pescuitului excesiv. n 1989, 260.000 barili de petrol s-au varsat din petrolierul Exxon Valdez in Stramtoarea "Prince William" din Alaska, un vechi si bogat loc de pescuit. n 1999 s-au raportat 8.539 accidente petroliere in apele si in jurul apelor Statelor Unite, varsandu-se 4,4 miliarde de litri de petrol. Poluarea apelor si efectele poluarii apelor Multa vreme am crezut sau in orice caz am actionat ca si cum am fi crezut - ca apa, prin imensitatea

volumului ei, digera" tot ce putem sa aruncam in ea; cu alte cuvinte, intinderile de apa ar fi o imensa lada de gunoi pe care o stiam purificatoare. Au fost necesari 50 de ani in cursul carora am aruncat in mare mai multe deseuri de toate felurile decat in cursul celor 20 de secole precedente pentru ca aceasta iluzie sa se spulbere. A trebuit sa se produca o serie de catastrofe pana sa descoperim greseala pe care am facut-o. Savantii cunosteau primejdia, dar avertismentele lor au trecut, de cele mai multe ori, neluate in seama. Astazi suntem aproape neputinciosi in fata anumitelor fenomene de impurificare. Poluarea se produce atunci cand, in urma introducerii unor substante determinate solide, lichide, gazoase, radioactive apele sufera modificari fizice, chimice sau biologice, susceptibile de a le face improprii sau periculoase pentru sanatatea publica, pentru viata acvatica, pentru pescuitul industrial, pentru industrie si turism. Poluarea apei datorita agentilor biologici (microorganisme si materii organice fermentescibile) duce la o contaminare puternica, bacteriologica a apei, care are drept urmare raspandirea unor afectiuni cum sunt colibacilozele sau hepatitele vitale, febra tifoida. La aceasta categorie de poluare, pe langa apele uzate urbane pot participa in mare masura industriile alimentare, industria hartiei. Se considera, de exemplu, ca o fabrica de hartie de dimensiuni mijlocii echivaleaza, in ceea ce priveste poluarea, cu un oras de 500.000 de locuitori. Nu mai putin periculoase, sunt apele uzate provenite de la cresterea animalelor in marile complexe agroindustriale, caracterizate de o foarte mare concentrare a animalelor pe spatii inchise, foarte restranse. Poluarea chimica rezulta din deversarea in ape a diversilor compusi ca: nitrati, fosfati si alte substante folosite in agricultura, a unor reziduuri si deseuri provenite din industrie sau din activitati care contin plumb, cupru, zinc, crom, nichel, mercur sau cadmiu. Dealtfel, poluarea apelor cu nitrati si fosfati a devenit tot mai ingrijoratoare in ultimul timp, mai ales in tarile cu agricultura dezvoltata si industrializate. Excesul de ingrasaminte cu azot in sol sau din alte surse poate face ca o parte din nitrati si nitriti sa treaca in apa freatica in cantitati mari. Consumul de apa cu concentratie mare de nitrati poate duce la "boala albastra" a copiilor - methemoglobinemie. O cauza principala a poluarii apelor o constituie hidrocarburile - prezente in toate fluviile lumii - ca unul din efectele civilizatiei moderne. Poluarea apei cu substante organice de sinteza este datorata in principal, detergentilor si pesticidelor. In S.U.A., de exemplu, s-a evaluat la 13,1 % proportia de dermatoze (afectiuni ale pielii) provocate de detergenti. La fel de mare este si gradul de poluare a apelor cu PCB (policlorobifenili), care se utilizeaza foarte mult in industria materialelor plastice sau care apar datorita intrebuintarii in orezarii a octoclordifenilului. Pe langa aceste substante, mai participa nenumarate alte substante organice de sinteza, cum sunt fenolii in apele continentale. Poluarea apei datorita agentilor fizici apare ca urmare a evacuarii in apa a materialelor solide, minerale, insolubile, cum este de pilda deversarea in cursurile de apa a reziduurilor de la exploatarea carierelor sau minelor. In aceasta categorie intra si poluarea termica a apei. Poluarea termica este cauzata de deversarile apelor de racire care provin din industrie si de la unele centrale termice si nucleare. Insa, ridicarea temperaturii apei,ca urmare a acestor deversari, poate duce la modificari intolerabile pentru cea mai mare parte a speciilor animale si vegetale din zonele respective. De asemenea, sunt accelerate fenomenele de descompunere bacteriana; animalele acvatice sufera pentru ca temperaturile superioare maresc intensitatea metabolismului. Toate acestea determina asa-numita 'poluare termica'. O problema speciala o reprezinta poluarea radioactiva a apelor care poate sa apara in urma unor caderi de materiale radioactive din atmosfera sau, mai ales, ca urmare a incorectei degajari a reziduurilor radioactive lichide sau solide de la industriile care folosesc energie atomica sau de la cercetarile nucleare. EFECTELE POLUARII APELOR Un efect al poluarii apelor, deosebit de grav, este eutrofizarea lacurilor, numita si 'moartea lacurilor', ca urmare a cresterii fertilitatii acestora prin aport de elemente nutritive, mai ales fosfati si nitrati, care favorizeaza proliferarea fitiplanctonului si a plantelor acvatice. Putin cate putin, lacul se colmateaza, se ingusteaza si dispare. Poluarea chimica a apelor afecteaza fitoplanctonul si macrofitele in mod diiferit, dupa natura agentului contaminat. Astfel, sarurile de cupru si cromatii sunt toxice pentru alge. Fitoplanctonul este puternic afectat de numeroase pesticide, mai ales erbicide. De exemplu, erbicidele din grupa Ureelor blocheaza cresterea fitoflagelatelor. Detergentii sintetici, pe de alta parte, sunt foarte toxici pentru flora microbiana

a apelor. Pestii pot muri din cauza tuturor tipurilor de poluare, dar majoritatea cazurilor mortale sunt provocate de lipsa oxigenului dizolvat in apa si datorita pesticidelor si a reziduurilor toxice. Probleme grave ridica, de asemenea, poluarea apelor cu metale grele, mai ales cu mercur, care atinge o mare acumulare pe lantul trofic. Ansamblul consecintelor ecologice ce rezulta din poluarea biosferei cu mercur constituie un semnal de alarma pentru a se pune capat comportamentului iresponsabil al civilizatiei industriale cu privire la calitatea apei. De fapt, nocivitatea poluarii apei se rasfrange direct sau indirect asupra omului si de aceea este necesar sa se cunoasca mai bine aceste pericole, inclusiv efectele pe care le pot avea asupra omului chiar cantitatile mici de substante chimice din sursele de apa. Desi se poate afirma ca exista tehnologii pentru a mentine calitatea bacteriologica buna a apei si pentru a indeparta multe din substantele chimice periculoase din apa potabila, din pacate, acestea nu se aplica pe o scara larga, potrivit cerintelor. Amploarea si diversitatea distrugerilor cauzate de poluare e usor de masurat. In primul rand, este in joc sanatatea omului. Dupa aceea, sunt amenintate un sir de activitati economice. In sfarsit, degradarea vietii acvatice este plina de consecinte, deoarece ea tinde sa reduca resursele alimentare obtinute din mari tocmai intr-un moment in care se are in vedere ulizarea mai larga a acestora. Faptul ca poluarea poate prejudicia turismul este lesne de inteles: rari sunt aceia care nu au intalnit inca o plaja murdara. Si faptul ca ea poate sa fie fatala culturilor de stridii se intelege de la sine. Tot asfel, este usor de inteles ca sanatatea noastra poate fi grav afectata: se stie ca anumite uleiuri deversate in mare contin produse cancerigene. Opinia publica trebuie sa se convinga de gravitatea situatiei actuale. Masa substantelor poluante pe care le deversam in ape creste cu fiecare zi, ceea ce inseamna ca, daca nu luam masuri pentru a preveni pericolul, poluarea de azi nu va reprezenta nimic in comparatie cu poluarea de maine. Cele dintai victime ale panzelor plutitoare formate, de cele mai multe ori, prin imprastierea hidrocarburilor sunt pasarile care au obiceiul sa se aseze pe mare sau sa plonjeze pentru a apuca pesti. Se stie ca in mod normal apa nu poate sa patrunda prin penajul lor, ceea ce le permite sa plonjeze si sa ramana scufundate in ape foarte reci, deoarece perna de aer retinuta de penaj indeplineste rolul de regulator termic si permite, in acelasi timp, zborul deasupra apei. Poluat de hidrocarburi, penajul pierde aceste insusiri si pasarea moare de frig, fara a se putea smulge din mediul lichid. Acolo unde poluarea atinge un anumit grad, de exemplu in porturi, se constata o saracire generala a florei, care in anumite cazuri poate merge pana la disparitia oricarei forme de viata vegetala. Flora marina este amenintata deoarece pelicula uleioasa formeaza un ecran si impiedica oxidarea apei. Se intelege de la sine ca flora din zona de coasta este cea dintai atinsa, dar aceasta nu inseamna ca flora de pe fundul marii este in afara pericolului, deoarece uleiurile, rascolite si iar rascolite de mare, se aglomereaza impreuna cu microorganismele si formeaza sedimente care inabusa fundul marii. Poluarea perturba, totodata, activitatile economice din zonele litorale. Se intelege de la sine ca petrolul este dusmanul crescatorilor de stridii si al pescarilor, deoarece el poate face ca pestii si testaceele sa devina necomestibile. Aceste maree negre aduc, fireste, un prejudiciu considerabil si activitatilor turistice. In toate cazurile curatarea tarmurilor este foarte costisitoare. Trebuie sa ne convingem ca o lupta impotriva poluarii nu poate fi opera unei tari sau a unei generatii, ci totul trebuie gandit la nivel universal. Este o mare satisfactie sa constatam la tinerii din lumea intreaga o atractie si uneori chiar un entuziasm pentru aceasta batalie, menita sa protejeze mediul nostru. Reintoarcerea la o viata simpla si naturala, care se manifesta prin aceste uriase reuniuni in aer liber, o anumita simplificare in atitudine si in vestimentatie, un entuziasm pentru a continua lupta, foarte vizibile in unele tari, sunt indicii incurajatoare.

SURSA 02
Poluarea apei Poluarea apei curgatoare este de obicei invizibila deoarece agentii poluanti se dizolva in apa. Oricum, exista si exceptii cum ar fi detergentii care produc spuma, sau titeiul si reziduurile netratate care plutesc la suprafata. Toti agentii poluanti pot fi detectati in laboratoare prin teste biochimice standardizate. Din aceste teste rezulta un nivel care determina gradul de extindere al poluarii si cel de puritate relativa a apei.

Se poate monitoriza si efectul pe care-l are poluarea asupra plantelor si animalelor si aceasta este o alta metoda prin care oamenii de stiinta pot determina nivelul de poluare. Modul de infestare al apelor Poluantii ajung in apa printr-o serie de surse, direct sau indirect, invariabil prin actiuni umane, fie ele acide, deversari deliberate, revarsari sau infiltrari. Sursa cu cel mai mare numar potential de poluare este agricultura, care in Anglia si Tara Galilor ocupa aproape 80% din totalul uscatului. Reziduurile netratate de la fermele zootehnice sunt imprastiate pe terenuri si o parte isi croiesc drum pana la cursurile de apa. Anual, fermierii din Anglia si Tara Galilor imprastie pe terenurile lor 2,5 milioane de tone de azotati, fosfati si alte ingrasaminte si o parte din acesti fertilizatori ajung in apa. Unii sunt compusi organici care persista in mediu mai multi ani, patrunzand in lantul alimentar si cauzand probleme ecologice. Compusii organici clorurati, care au proliferat in anii 1950, sunt astazi complet interzisi in Marea Britanie. Ecosistemele apelor curgatoare sunt tot mai amenintate de reziduurile care se scurg din fermele piscicole, din cauza produselor farmaceutice folosite aici pe scaralarga pentru a preveni raspandirea bolilor. Silvicultura si sistemele de imbunatatiri funciare cauzeaza si ele deversarea unor substante toxice in apele curgatoare, mai alesfier, aluminiu si cadmiu. Cu imbatranirea padurii, solul devine mai acid, iar in timpul ploilor torentiale cantitati mari de acid se preling pe pante ucigand flora si fauna din jur. Reziduurile de la animale sunt de 100 de ori mai toxice decat apele reziduale tratate rezultate din instalatiile de canalizare si deversate in cursurile de apa, cauzeaza catastrofe ecologice majore. In Marea Britanie 95% din apele de canalizare sunt tratate dar restul este deversat in rauri, cauzand proliferarea bolilor. Poluantii sunt de doua tipuri: particule poluante, cum ar fi cenusa, funinginea, praful si suspensiile solide minuscule, sau gaze, ca bioxidul de sulf sau oxidul de azot. Acestea sunt emise de industrie sau agricultura, acizi concentrati (sulfurici sau azotici ). Deplasarea poluantilor Termenul care descrie modul in care poluantii patrund in rezervele de apa este ,,percolare". Poluantii pot fi sub forma solida sau lichida. Atunci cand pe uscat se depoziteaza resturi, o cantitate mica este dizolvata de ploaie si se infiltreaza in apa freatica. In cele din urma aceasta patrunde in cursurile locale de apa. Daca reziduurile sunt lichide, patrund mai repede in rezervele de apa potabila. Substantele aplicate pe plante devin inactive in contact cu solul si patrund in sistemul hidrologic local, sau se infiltreaza in sol amestecandu-se cu apa freatica. Pana la 80% din substantele cu care se trateaza plantele se pierd imediat dupa aplicare deoarece ele nu pot fi aplicate exact pe planta si patrund astfel in sol. Timpul necesar poluantilor (nitrati sau fosfati ) pentru a patrunde din sol in panza de apa freatica nu este cunoscut cu exactitate, dar in multe cazuri pare a fi de zeci pana la cateva mii de ani. Poluantul este in aceste cazuri considerat un deversat in mediu. Efectele asupra florei si faunei Unul dintre cele mai obisnuite semne ale poluarii apelor este vegetatia verde de la suprafata, cunoscuta ca eutrofie. Plantele acvatice si algele se dezvolta la suprafata apelor, atunci cand apa este imbogatita cu un amestec de compusi care s-au infiltrat din solurile din apropiere. In ultimii 20 de ani situatia a devenit alarmanta deoarece 500 din marile bazine din Marea Britanie sunt astazi verzi si toxice datorita poluarii. Apa poluata a devenit un mediu propice pentru dezvoltarea diverselor specii periculoase debacterii, protozoare si ciuperci. Specii de bacterii, cum ar fi salmonella si listeria sau de protozoare, cum ar fi criptosporidium si giardia, sunt foarte periculoase pentru om, la fel cum, in secolul XIX, a fost si holera in Europa. Stratul verde de la suprafata apelor actioneaza ca un invelis gros prin care razele soarelui nu pot patrunde spre straturile din adancuri. Astfel, plantele acvatice care produc oxigenul necesar nevertebratelor sau vertebratelor acvatice mor. In plus, anumite specii de alge albastre produc substante toxice care omoara pestii si alte organisme acvatice. Ca urmare, multe activitati de agrement pe lacuri sunt interzise in lunile de vara din cauza algelor si a toxicitatii. Proliferarea algelor apare in lacuri si bazine si din alte doua cauze: defrisarea padurilor si aplicarea de fertilizatori arborilor din paduri, in urma carora apar infiltratii de substante chimice in apa.

Ploaia acida a cauzat catastrofe ecologice majore in Canada, Statele Unite si in nord-vestul Europei. Din cele 85.000 de lacuri din Suedia, 16.000 au devenit acide si 5.000 sunt complet depoluate de pesti. Din 1976, 4.000 de lacuri au fost tratate cu apa de var pentru a neutraliza acidul si a restaura echilibrul.

SURSA 03
Poluarea apelor Cererea de apa potabila este in crestere continua cat timp populatia globului creste. Din anul 1942 pana in anul 1990 preluarea apei potabile din rauri, lacuri, rezervoare si alte surse a crescut de patru ori. Din totalul apei consumate in Statele Unite in 1995, 39% a fost pentru irigatie, 39% a fost pentru generarea de curent electric, 12% a fost folosita pentru alte utilitati; industria si mineritul au folosit 7% si restul a fost folosita pentru animalele domestice si in scopuri comerciale. Apa menajera, apa industriala si produsele chimice folosite in agricultura, cum ar fi ingrasamintele si pesticidele sunt principala cauza a poluarii apelor. n Statele Unite, 37% din lacuri si estuare si 36% din rauri sunt prea poluate pentru practicarea pescuitului sau inotului in cea mai mare parte a anului. n tarile in curs de dezvoltare, mai mult de 95% din apa menajera este aruncata in rauri si golfuri, creand un risc major pentru sanatatea umana. ngrasamintele chimice cum ar fi fosfatii si nitratii folositi in agricultura sunt varsate in lacuri si rauri. Acestea se combina cu fosfatii si nitratii din apa menajera si maresc viteza de dezvoltare a algelor. Apa poate sa ajunga "sufocanta" din cauza algelor care sunt in descompunere si care epuizeaza oxigenul din ea. Acest proces, numit eutrofizare, poate cauza moartea pestilor si a altor forme de viata acvatice. La sfarsitul anilor '90 in apele dintre Golful Delaware si Golful Mexic au murit mii de pesti din cauza dezvoltarii unei forme toxice de alge numita Pfisteria piscicida. Se crede ca motivul pentru dezvoltarea acestei specii toxice de alge a fost saturarea cu apa a terenului agricol, excesul de apa ajungand in rauri si apoi in mare, fosfatii si nitratii ajutand dezvoltarea algelor. Inundatiile duc pesticidele toxice si deseurile urbane si industriale in lacuri si rauri. Eroziunea contribuie si ea la poluarea apelor. Pamantul si namolul duse de apa de pe dealurile defrisate, pamanturile arate sau de pe terenurile de constructie pot sa blocheze cursul apelor si sa omoare vegetatia acvatica. Chiar si cantitati mici de namol pot sa elimine unele specii de pesti. De exemplu, cand defrisarile indeparteaza invelisul de plante al versantilor dealurilor, ploaia poate sa duca pamant si namol in rauri, acoperind pietrisul din albia unui rau unde pastravii sau somonii isi depun icrele. Pescariile marine naturale suportate de ecosistemul oceanului sunt o sursa esentiala de proteine, mai ales pentru oamenii din tarile in curs de dezvoltare. Totusi, poluarea din golfuri si estuare ameninta rezervele de peste care si asa sunt aproape epuizate din cauza pescuitului excesiv. n 1989, 260.000 barili de petrol s-au varsat din petrolierul Exxon Valdez in Stramtoarea "Prince William" din Alaska, un vechi si bogat loc de pescuit. n 1999 s-au raportat 8.539 accidente petroliere in apele si in jurul apelor Statelor Unite, varsandu-se 4,4 miliarde de litri de petrol.

Poluarea apei cu zinc (12 Mai 2011)

Apele de suprafa primesc o mare cantitate de ape reziduale, care conin poluani biologici i chimici. Acestea ajung i n solul din jurul lacurilor sau de-a lungul rurilor, influennd mediul din zon. Apele subterane se purific doar parial de poluani prin sol, iar filtrarea industrial reine doar o parte din compuii nocivi pentru organism. Nici fierberea apei nu reprezint un mijloc de a elimina poluanii, pentru c nu se elimin dect o mic parte dintre bacterii i virui iar poluanii chimici rmn n ap. De asemenea, n atmosfer exist tone de impuriti, pe care ploaia le antreneaz i le aduce pe pmnt, iar anii de dezvoltare tehnic a industriei i a agriculturii au intensificat poluarea surselor de ap. Printre compuii chimici care polueaz apa se afl i zincul. Ionii de zinc sunt extrem de toxici pentru orice plant, iar pentru om, excesul de zinc este duntor, pentru c mpiedic absorbia fierului i a cuprului, accentund anemiile. Nu exist o legtur bine documentat ntre gradul de poluare a solului cu zinc i alterarea sntii persoanelor care consum legume sau fructe cultivate pe un asemenea sol. Calitatea apei din pnza freatic, n care ar putea ajunge ionii de zinc, este ns strns legat de calitatea solului prin care trece. Din pcate, exist semnale de alarm din ce n ce mai dese referitoare la calitatea apei i la efectele nocive pe care le poate avea poluarea apei asupra sntii omului. De cele mai multe ori omul asist incapabil la creterea nivelului de poluare aa c nu rmnei indifereni! Implicai-v i voi n campania iniiat de noi, "Radio Trgu Jiu te convoac la curenia de primvar". Intrai la seciunea "Campanii sociale" i postai ideile voastre. mpreun putem face ca mediul n care trim s nu mai fie att de poluat.