Limbajul corpului este la fel de complex ca si cel verbal, fiind structurat pe zone anatomice si avand propria gramatica,fiind un mijloc

de comunicare bogat in informatii.Cel mai important lucru de retinut este acela ca dialogul dintre doua persoane nu se poarta numai in plan verbal,ci in egala masura si in plan nonverbal.Limbajul corporal este universal si natural, propriu tuturor oamenilor, si, dincolo de mici diferente culturale,este aproape identic pe intreaga planeta. Studiile efectuate in acest domeniu au aratat ca, intr-o discutie, interlocutorul este impresionat de mesajul verbal in proportie de 10%, de intonatie si timbru vocal in proportie de 20% si de limbajul corporal in proportie de 70%. Chiar si in popor se afirma ca un gest face cat o mie de cuvinte". Atitudinea care reiese din gesturile pe care le facem spune uneori mult mai mult decat ceea ce se spune prin cuvinte. Pentru cine stie sa citeasca" aceste semne, interlocutorul poate deveni o carte deschisa. Se pot citi de la emotii si tipul lor (bucurie,speranta,uimire,frustrare,manie, dezamagire) pana la gradul de sinceritate continut de o afirmatie.Toate aceste semne, indicii corporale au fost reunite sub conceptul de limbaj al corpului" sau, mai nou gramatica gesturilor. Pentru ca de cele mai multe ori sau aproape intotdeauna aceste gesturi, posturi ale corpului, intonatii ale vocii apar involuntar, ele valoreaza mai mult in anumite situatii
decat cuvintele fara continut care pentru cineva neavizat pot lua ochii.

Evident ca si la un interviu, daca intervievatorul cunoaste simbolistica acestor semne, isi usureaza munca.Reciproca e valabila:daca persoana intervievata stie sa mascheze semnele care o dau de gol cand este pusa intr-o situatie dificila, aduna bile albe in ochii intervievatorului. Pozitia corpului - o persoana timorata, timida va sta, de cele mai multe ori, intr-o pozitie corporala inchisa(picior peste picior sau cu picioarele incrucisate, bratele incrucisate la piept, cu palmele sub axile, daca sta cu mainile la spate e posibil sa si le framante pentru a se elibera de tensiune).Aceste semne pot fi si eronat interpretate fiindca daca cineva sta cu bratele incrucisate la piept,cu palmele sub axile,o poate face si pentru ca ii este frig.O persoana deschisa extrovertita va adopta o postura corporala mai lejera, palmele rezemate de genunchi si spatele drept sau va tine mainile pe langa corp.O persoana dominanta tinde sa tina capul in sus, iar cea supusa - in jos. In general, aplecarea corpului in fata semnifica interesul fata de interlocutor, dar uneori si neliniste si preocupare. Pozitia relaxata, inclinat pe scaun spre spate, poate indica detasare, plictiseala sau incredere excesiva in propriile forte. Expresiile fetei - ne ocoleste sau nu interlocutorul privirea? Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului.Daca este adevarat, atunci cel care-si fereste privirea de interlocutor are ceva de ascuns in acel moment desi, la fel de bine,in acea pozitie ii poate intra soarele in ochi.Comunicarea prin expresia fetei include mimica(incruntarea, ridicarea sprancenelor,incretirea nasului,tuguierea buzelor etc.),zambetul (prin caracteristici si momentul folosirii)si privirea (contactul sau evitarea privirii,expresia

privirii, directia privirii etc.). Din nou trebuie precizat ca aceste indicii corporale pot fi interpretate gresit. Trebuie tinut cont de contextul in care are loc interviul si, evident, de mediul acestuia Gesturile care insotesc cuvintele au importanta lor: pot sa amplifice cele spuse sau, dimpotriva,sa le scada greutatea sau importanta. Cateva elemente ale limbajului gesturilor ar fi: strangerea pumnilor - denota ostilitate si manie, sau depinzand de context, determinare, solidaritate, stres; brate deschise - sinceritate, acceptare; mana la gura surpriza si acoperirea gurii cu mana - ascunderea a ceva, nervozitate. Capul sprijinit in palma semnifica plictiseala, dar palma sau degetele pe obraz, dimpotriva, denota interes extrem. Mainile tinute la spate pot sa exprime superioritate sau incercare de autocontrol. Daca cineva cu un CV bogat in cursuri efectuate, ani de experienta intr-un oarecare domeniu, se prezinta la un interviu si are un discurs insotit de framantari ale mainii, pozitie corporala inchisa, tremuraturi ale vocii, schimbari ale tonalitatii vocii, atunci acea persoana, pentru un intervievator cu experienta, va ridica anumite semne de intrebare cu privire la abilitatile sale, descrise atat de detaliat in cadrul CV-ului. Modul de a strange mana este foarte important.O mana moale,flasca,demasca o persoana sensibila,delicata,fragila,cu o personalitate inhibata,stima de sine scazuta, lipsa increderii in fortele proprii.Chiar si cat anume intinde din mana interlocutorul poate furniza indicii.Sunt persoane care intind doar degetele. Excluzand pianistii, chirurgii si pictorii,oameni pentru care buna functionare a anatomiei palmei este esentiala,ceilalti pot fi inhibati,nepasatori sau pur si simplu nepoliticosi.Dimpotriva, o mana foarte ferma, solida si rigida poate demasca o anumita agresivitate latenta, lipsa maleabilitatii si o rigiditate crescuta in stilul persoanei. Prezenta personala comunica de exemplu, prin intermediul formei corpului, al imbracamintei, al mirosului (parfum, miros specific), al bijuteriilor si al altor accesorii vestimentare. Imbracamintea,in masura in care este rezultatul unei alegeri personale oglindeste personalitatea individului,este un fel de extensie a personalitatii,comunicand astfel informatii despre aceasta.Ea poate afecta chiar comportamentul nostru general sau al celor din jur.Imbracamintea se poate folosi pentru a crea un rol.Imbracamintea si accesoriile pot marca statutul social real sau pretins. Interviul este un dialog, adica o conversatie intre doua persoane, una dintre ele jucand rolul de emitator al mesajului, iar cealalta persoana - receptor, dupa care rolurile se inverseaza. Atitudinea intervievatorului poate ajuta candidatul in exprimare si prezentare in cadrul interviului sau, dimpotriva,il poate inhiba si limita in exprimare.O atitudine exprimata printr-un aer de superioritate poate provoca incertitudine unui candidat, il poate inhiba si impiedica atingerea randamentului optim necesar desfasurarii interviului. Daca intrebarile nu sunt clar formulate, daca nu exista coerenta in exprimarea intervievatorului,candidatul poate incepe sa devina defensiv,va incerca sa se eschiveze la raspunsuri,creand impresia nesigurantei in propriile raspunsuri.De asemenea, comportamentul nonverbal de ascultare, care denota rigiditate, dezacord (de exemplu,

incruntare, ridicarea sprancenelor),precum si adoptarea unei pozitii inchise (bratele incrucisate, orientare a corpului in directia opusa candidatului) a intervievatorului pot modifica reactiile si raspunsurile candidatului in sens negativ. Atunci, ce-l ajuta pe candidat sa scape, in parte, de inhibitii? Ce e bine sa stie atat intervievatul, cat si intervievatorul?Raspunsul este dat de doua intrebari. Cui nu-i place sa i se zambeasca? Cui nu-i place sa i se vorbeasca politicos? Atitudinea gen Tu esti cel care cauti un loc de munca, noua ne e totuna pe cine angajam" poate fi inlocuita de Sa vedem daca abilitatile tale ajuta firma cu ceva si vei fi rasplatit pentru asta." Ascultarea activa este o strategie care presupune participarea la raspunsurile candidatului prin inclinarea capului in semn de incuviintare,orientarea corpului spre persoana cu care se discuta, privirea permanenta a interlocutorului. Modul in care privim si suntem priviti are legatura cu nevoile noastre de aprobare, acceptare, incredere si prietenie. Privind pe cineva, confirmam ca ii recunoastem prezenta, ca exista pentru noi, iar interceptarea privirii cuiva inseamna dorinta de a comunica. O privire directa poate insemna onestitate si intimitate, dar in anumite situatii comunica si amenintare. Miscarea ochilor in sus exprima incercarea de a ne aminti ceva;in jos - tristete, modestie, timiditate sau ascunderea unor emotii. Privirea intr-o parte sau a nu privi pe cineva poate denota lipsa de interes, raceala. Evitarea privirii inseamna ascunderea sentimentelor, lipsa de confort,vinovatia. Aceste exemple sunt doar cu titlu informativ, neacoperind nici pe departe lista gesturilor semnificative. Candidatii trebuie sa fie in primul rand atenti la sine si la mesajele pe care le transmit,dar intr-un mod relaxat,fara a arata intervievatorului impresia unui comportament regizat sau gandit in prealabil.Comportamentul trebuie sa fie dezinvolt si natural, deoarece scopul interviului este tocmai de a percepe comportamentul interlocutorului.