CUPRINS

1. LENEA: POVESTEA UNUI OM LENES de ION CREANGA 2. GREIERELE SI FURNICA de AL.DONICI 3. TALHARUL PEDEPSIT de TUDOR ARGHEZII 4. MAXIME DESPRE LENE 5. PRIETENIA : CUM S-A STRICAT PRIETENIA DINTRE CAINE SI PISICA dupa AL. MITRU 6. RUGACIUNE de MIHAI EMINESCU 7. NASTEREA MAICII DOMNULUI 8. INTRAREA IN BISERICA A MAICII DOMNULUI 9. BUNA VESTIRE 10.ADORMIREA MAICII DOMNULUI 11.NASTEREA DOMNULUI - CRACIUNUL 12. INTR-O NOAPTE DE CRACIUN de ELENA FARAGO 13. NOAPTE DE CRACIUN de OTILIA CAZIMIR 14. CRACIUN de IUCTIN ILIESCU 15. SIMPLITATE DE VASILE VOICULESCU BUNAVESTIRE de LUCIAN BLAGA 16. COLIND CERESC de RADU GYR 17.LEGENDA LUI MOS CRACIUN

18.POMUL DE CRACIUN 19.INTRAREA IN IERUSALIM A DOMNULUI-FLORIILE 20.INTRAREA DOMNULUI IISUS HRISTOS IN IERUSALIM de ALEXE MATEEVICI 21.FLORIILE de VASILE VOICULESC 22. DREPTATEA INVINGE: OCAUA LUI CUZA 23. DREPTATEA LUI TEPES 24. PACALA AVOCAT 25. SA ASCULTAM PARINTII: 26. PUIUL de IOAN AL. BRATESCU VOINESTI 27. CAPRIOARA de EMIL GARLEANU 28. LACOMIA 29. MINCIUNA POVESTEA VORBEI de ANTON PANN

VIETILE SFINTILOR: SFANTUL APOSTOL ANDREI SFINTII ARHANGHELI MIHAIL SI GAVRIIL CUVIOASA PARASCHEVA SFANTUL APOSTOL PAVEL SFANTUL IERARH NICOLAE SFANTA FILOFTEIA SFINTII TRI IERARHI VASILE CEL MARE ;GRIGORE TEOLOGUL ;IOAN GURA DE AUR SFANTUL APOSTOL FILIP SFANTUL DANIIL SIHASTRU CRUCEA OBRAZNICIA SI LIPSA DE RESPECT PRIETENIE ADEVAR MINCIUNA CINSTE

POVESTEA VORBEI ANTON PANN

Un mincinos stand odata zise altui mincinos: -Prietine, vezi tu turnul acela nalt si luminos ? -Da , acesta ii raspunse; si iar il intreba el: -Dar vezi tu tocma in virfu-I cum umbla un soricel? -Ce minciuna cu coarne,-zise prietinul sauCa eu abia zaresc turnul , necum sorecelul tau ; Insa il auz prea bine cum umbla-n tropot,incat Parc-ar bubui o toba s-ar avea clopot la gat. -Te crez, acel ii raspunse,vazandu-se Fiindca nu-si gasi omul cu minciuni de inselat. Dupa proverb se zice : A umblat cat a umblat , Dar acum I s-a nfundat.

POVESTEA VORBEI ANTON PANN

Un tigan furase doua gaste grase Si sa le ascunza-n .desagi le bagase Gindind intru sine ce minciuni sa zica De-l va-ntalni-n cale vreun romanica. Merse dar cat merse,il si-ntilni-n graba Un roman c-o bata si stind il intreba, Zicind:-Spune,ce ai in desagi, tigani? El raspunse:-Icea am niste ciolane. -Dar dincolo ce ai?El intii mintise, Dar dincolo ce ai?El mintise, Dar gresindu-I gura:-Alta gisca,sise. Gura pacatosului adevarul vorbeste. S-a pierdut cumpatul ca gaina umbletul. L-a luat gura pe dinainte. Minciuna are loc si ea pe unde trece. MORALA: MINCIUNA ARE PICIORE SCURTE

INTREBARI: CE AU FACUT VARA CELE DOUA INSECTE? CE INDEMN DA GREIERULUI FURNICA? CUM SE PEDEPSESC LENESII?

GREIERUL SI. FURNICA AL. DONICI

Greierul in desfatare , Trecand vara cu cantare, Deodata se trezeste Ca afara viscoleste, Iar el de mancat nu are. La vecina sa furnica Alergand ,cu lacrimi pica Si se roaga sa-I ajute Cu hrana sa-l imprumute,

Ca de foame sa nu moara, Numai pan la primavara. Furnica l-a ascultat, Dar asa l-a intrebat: -Vara, cand eu adunam, Tu ce faceai? -Eu cantam In petrecere cu toti. -Ai cantat? Imi pare bine . Acum joaca, daca poti, Iar la vara fa ca mine

TALHARUL PEDEPSIT TUDOR ARGHEZI Intr-o zi ,prin asfintit, Soarecele a-ndraznit Sa se creada in putere A prada stupul cu miere. El intrase pe furis, Strecurat pe urdinis. Se gandea ca o albina-i Slaba, micasi putina, Pe cand el ,hot si borfas, Langa ea i-un urias. Nu stiuse ca norodul Va da ochii cu norodul Si si pusese-n cap minciuna Ca da-n stup de cate una. Roiul cum de l-a zarit C-a intrat ,i-a coplesit. Socoteala sa-I mai ceara? Nu ! L-au imbracat in ceara, De la bot pana la coada, Tabarate mii, gramada, Si l-au strans cu mestesug, Incuiat ca-ntr-un cosciug. Nu ajunge ,vreau sa zic, Sa fii mare cu cel mic, Ca puterea se aduna Dintoti micii impreuna.

POVESTEA UNUI OM LENES DE ION CREANGA

Cica era odata intr-un sat un om grozav de lenes; de lenes ce era, nici imbucatura din gura nu s-o mesteca.Si satul ,vazand ca aces tom nu se da la munca nici in ruptul capului,hotara sa-l spanzure pentru a nu maid a pilda de lenevie si altora. Si asa aleg vreo doi oameni din sat si se duc la casa lenesului,il umfla pe sus, il pun intrun car cu boi,ca pe un butuc nesimtitor,si hai cu dansul la locul de spanzuratoare. Asa era pe vremea aceea. Pe drum se intalnesc ei cu o trasura in care era o cucoana.Cucoana ,vazand in carul cel cu boi un om care samana a fi bolnav,intreba cu mil ape cei doi tarani,zicand: -Oameni buni! Se vede ca omul cel din car r bolnav,sarmanul,si-l duceti la vro doftoroaie undeva,sa se caute? -Banu,cucoana-raspunse unul dintre tarani-sa ierte cinstita fata dumnevoastra,dar aista e un lenes ,si-l ducem la spanzuratoare,ca sa curatim satul de un trandav. -Alei oameni buni zise cucoana ,infiorandu-se-pacat,sarmanul,sa moara ca un cane fara de lege!Mai bine duceti-l la mosie la mine;iacata curtea pe costisa ceea,Eu am acolo un hambar plin cu posmagi,ia asa pentru imprejurari grele. Doamne fereste!A manca la posmagi,si a trai si el pe langa casa mea,ca doar stiu ca nu m-a mai pierde Dumnezeu pentr-o bucatica de pane.Da,santem datori a ne ajuta unii pe altii. -I-auzi,mai lenesule,ce spune cucoana:ca te pune la cotet ,intr-un hambar cu posmagi,zise unul dintre sateni.Iaca peste ce noroc aid at ,bata-te intunericul sa te bata,uracuinea oamenilor!SAi degraba din car si multameste cucoanei ca te-a scapat de la moarte s-ai dat peste belsug,luindu-te sub aripa dumisale.Noi gandeam sa-ti dam sopon si si franghie.Iar cucoana ,cu bunatatea dumisale ,iti da adapostsi posmagi;sa tot traiesti ,sa nu mori! Sa-si puie cineva obrazul pentru unul ca tinesi sa te hraneasca ca pe un trantor,mare minune-I si asta!Dar tot de noroc sa se planga cineva.Bine a mai zis cine a zis ,ca boii ara si caii mananca.Hai , da raspuns cucoanei, ori asa ,ori asa,ca n-are vreme de stat la vorba cu noi. -Dar muieti-s posmagii?zise atunci cu jumatate de gura,farasa se carneasca din loc. - Ce a zis?intreba cucoana pe sateni. -Ce sa zica, milostiva cucoana-raspunde unul ia,intraba ca muieti-s posmagii? -Vai de mine si de mine-zise cucoana cu mirare-insa asta n-am auzit!Da el nu poate sa si-I moaie? -Auzi ,mai lenesule:te prinzi sa moi posmagii singur,ori ba? -BA ,raspunse lenesul.Trageti mai bine tot inainte!Ce mai atata grija pentru asta pustie de gura! Atunci unul dintre sateni zise cucoanei: -Bunatatea dumnevoastra, milostiva cucoana,dar degeaba mai voiti a strica orzul pe gaste.Vedeti bine ca nu-l ducem noi la spanzuratoare numai asa de flori de cuc ,sa-I liam

naravul.Cum chititi? Un sat intreg n-ar fi pus mana de la mina ,ca sa poata face dintrinsul ceva? Dar ai pe cine ajuta?Doar lenea-I imparateasa mare,ce-ti bati capul! Cucoana atunci , cu toata bunavointa ce avea ,se lahameteste si de binefaceri si de tot, zicand: -Oameni buni, faceti dar cum v-a lumina Dumnezeu! Iar satenii duc pe lenes la locul cuvenit, si-I fac felul. Si iaca asa a scapat si lenesul acela de sateni si satenii aceia de dansul. Mai pofteasca de acum si alti lenesi in satul acela,daca le da mana si-I tine cureaua. S-am incalecat pe o sea ,si v-am spus povestea asa.

RUGACIUNE MIHAI EMINESCU

Craiasa alegandu-te Ingenunchem rugandu-te Inalta-ne ,ne mantuie Din valul ce ne bantuie; Fii sut de intarire Si zid de mantuire, Privirea-ti adorata Asupra-ne coboara, O,Maica prea curate Si pururea fecioara, Marie MIHAI EMINESCU RASAI ASUPRA MEA.

Rasai asupra mea , lumina lina, C-an visul meu ceresc d-odinioara; O,maica sfanta pururea fecioara, In noaptea gandurilor mele vina. Speranta meat u n-0 lasa sa moara Desi al meu e un noian de vina; Privirea ta de mila calda, plina, Induratoare-asupra mea coboara. Noi ,ce din mila sfantului Umbra facem pamantului,Rugamu-ne-ndurarilor Luceafarul marilor, Asculta a noastre plangeri Regina peste ingeri, Din neguri tea rata , Lumina dulce clara, O, Maica prea curate Si pururea feciora, Marie!

Strain de toti,pierdut in suferinta Adanca a nimicniciei mele, Eu nu mai cred nimic si n-am tarie.

Da-mi tineretea mea,reda-mi credinta Si reapari din cerul tau de stele; Ca sa te-ador de-acum pe veci ,Marie!

CAPRIOARA De EMIL GARLEANU

Pe muschiul gros ,cald ca o blana a pamantului,caprioara sta jos ,langa iedul ei. Acesta si-a intins capul cu botul mic ,catifelat si umed pe spatele mamei lui si,cu ochii inchisi ,se lasa dezmierdat.Caprioara il linge si limba ei subtire culca usor blana moale,matasoasa a iedului.Mama il priveste si-n sufletul ei de fugarnica incolteste un simtamantstaruitor de mila pentru fiinta fragada careia i-a dat viata ,pe carei-a dat viata, pe care a hranit-o cu laptele ei dar de cere trebuia sa se desparta chiar azi,caci vremea intarcatului venise de mult inca. Si cum se uita asa , cu ochii indurerati ,din pieptul caprioarei scapa un muget inabusit de durere; irdul deschide ochii.Caprioara se imbarbateaza ,sare in picioare si porneste spre tancurile de stanca din zare ,printre care vrea sa-l lase ratacit .Acolo, sus, e pazit si de dusmania lupului si de iscusinta vanatorului,caci pe muchiile prapastiilor acelora numai ele ,caprele puteau a se incumeta. Acolo l-ar fi stiut ca langa dansa .Dar pana la ele erau de strabatut locuri pline de primejdii.Caprioara isi azvarle picioarele in fuga fulgeratoare,in salturi indraznete,sa incerce puterile iedului.Si iedul i se tine voiniceste de urma;doar la sariturile ametitoare se opreste o clipa,ca si cum ar mirosi genuna,apoi se avanta ca o sageata si,behind vesel,zburda de bucurie pe picioarele subtiri ca niste lugere. Dar trebuie sa scoboare,sa strabata o padure,ca sa urce din nou spre tancuri.Caprioara conteneste fuga;paseste incet,prevazatoare.Trece din poiana in poiana,intra apoi cub bolti de frunze,pe urma prin hrube adanci de verdeata,pana ce patrunde in inima intunecata,ca un iad,a padurii. Si-au mers mult asa,pana ce au dat in sfarsit de luminis.Iedul,bucuros,o ia inainte,sarind.Dar in aceeasi clipa caprioara se opreste,ca de-o simtire,adulmecand.In fata ei,de sub o cetina,ochii lupului straluceau lacomi.Un salt,si iedul ar fi fost sfasiat.Atunci caprioara da un zbieret adanc,sfasietor,cum nu mai scosese inca,si,dintr-un salt,cade in mijlocul luminisului.Lupul,vazand prada mai mare,uita iedul si se repede la ea Prabusita in sange,la pamant,sub coltii fiarei,caprioara ramane cu capul intors spre iedul ei.Si numai cand acesta,inspaimantat,se topeste in adancul padurii,caprioara simte durerea,iar ochii I se tulbura de apa mortii.

PUIUL de Ioan Al. Bratescu-Voinesti Sandi, sa asculti pe mamica!

Intr-o primavera,o prepelita aproape moarta de oboseala-ca venea de departe,tocmai din Africa-s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau,la marginea unui lastar.Dupa ce s-a odihnit vreo cateva zile,a inceput sa adune betigase,foi uscate,paie si fire de fan si si-a facut un cuib pe un musuroi de pamant,mai sus,ca sa nu i-l inece ploile;pe urma,sapte zile de-a randul a ouat cate un ou.in tot sapte oua mici ca niste cofeturi si inceput sa le cloceasca.Ai vazut cum sta gaina pe oua?Asa sta si ea,doar ca ea in loc sa stea in cotet,sta afara in grau;si ploua,ploua de varsa si ea nu se misca,ca nu cumva sa patrunza o picatura de ploaie la oua.Dupa trei saptamani i-au iesit niste pui draguti,nu goi ca puii de vrabie,imbracati cu puf galben ca puii de gaina,dar mici,parca erau sapte gogosi de matase,si au inceput sa umble prin grau dupa mancare.Prepelita prindea cate o furnica ori cate o lacusta,le-o firimitea in bucatele mici,si ei,pic!pic!pic!cu cioculetele lor,o mancau numaidecat.Si erau frumosi,cuminti si ascultatori;se plimbau primprejurul mamei lor si cand ii striga:Pitpalac! repede veneau langa ea. Odata,prin iunie,cand au venit taranii sa secere graul,al mai mare dintre pui n-a alergat repede la chemarea ma-sii,si cum nu stia sa zboare,hat!l-a prins un flacau sub o caciula.Ce frica a patit cand s-a simtit trans in palma flacaului,numai el a stiut;ii batea inima ceasornicul meu din buzunar;dar a avut noroc de un taran batran,care s-a rugat pentru el: -Lasa-l jos ,ma Marine,ca e pacat de el,moare.Nu-l vezica de-abia e cat luleaua? Cand s-a vazut scapat,fuga speriat la prepelita sa-I spuie ce-a patit.Ea l-a luat,l-a mangaiat si i-a spus: -Vezi ce va sa zica sa nu ma asculti?Cand te-i face mare,o sa faci cum ai vrea tu,dar acum,ca esti mic,sanu iesi niciodata din vorba mea,ca poti sa patesti si mai rau. Si asa traiau acolo,linistiti si fericiti.Din seceratul graului si din ridicarea snopilor se scuturasera pe miriste o groaza de boabe cu care se hraneau si,macar ca nu era vreo apa prin apropiere,nu sufereau de sete,ca beau dimineata picaturi de roua de pe firele de iarba.Ziua,cand era caldura mare,stau la umbra in lastar;dupa amiaza,cand se potolea vipia, ieseau cu totii pe miriste;iar in noptile racoroase se adunau gramada,ca sub un cort,sub aripile ocrotitoare ale prepelitei.Incet-incet puful de pe ei s-a schimbat in pene,si cu ajutorul mamei lor au inceput sa zboare.Lectiile de zbor se faceau dimineata spre rasaritul soarelui,cand se ingana ziua cu noaptea,si seara in amurg,caci ziua era primejdios din pricina heretilor,care dadeau tarcoale pe deasupra miristii. Mama lor ii aseza la rand si ii intreba:Gata? Da,raspundeai ei.Una,doua,trei!Sic and zicea trei, frrr! Zburau cu totii de la marginea lastarului tocmai colo langa cantonul de pe sosea si tot indarat.Si mama lor le spunea ca-i invata sa zboare pentru o calatorielunga,pe care trebuia s-o faca in curand,cand o treca vara.Si o

sa zburam pe sus de tot,zile si nopti,si o sa vedem dedesubtul nostrum orase mari si rauri si marea . Intr-o dupa-a miaza,pe la sfarsitul lui august,pe cand puii se jucau frumos in miriste imprejurul prepelitei,aud o caruta venind so orindu-se in drumeagul de pe marginea lastarului.Au ridicat toti in sus capetele cu ochisorii ca niste margele negre si ascultau. Nero!inapoi! s-a auzit un glas strigand.Puii n-au priceput;dar mama lor,care intelesese ca e un vanator,a ramas incremenita.Scaparea lor era lastarul,dar tocmai dintracolo venea vanatorul.Dupa o clipa de socoteala,le-a poruncit sa se pituleasca jos,lipiti cu pamantul,si cu nici un pret sa nu se miste. -Eu o sa zbor;voi sa ramaneti nemiscati;care zboara e pierdut.Ati inteles? Puii au clipit din ochi c-au inteles si au ramas aseptand in tacere. Se auzea fasaitul unui caine care alearga prin miriste si din cand in cand glasul omului: -Unde fugi?inapoi,Nero! Fasaitul se apropie-uite cainele:a ramas impietrit co o laba in sus,cu ochii tinta inspre ei. -Nu va miscati,le sopteste prepelita si se strecoara binisor mai departe.Cainele paseste incet dupa ea.Se apropie grabit si vanatorul.Uite-l:piciorul lui e acum asa de aproape de ei,incat vad cum i se urca o furnica pe carambul cizmei.Vai!cum le bate inima.Dupa cateva clipe prepelita zboara ras cu pamantul,la doi pasi de la botul cainelui,care o urmareste;vanatorul se daparteaza strigand:Inapoi!inpoi!Nu poate trage, de frica sa nu-si impuste cainele;dar prepelita se preface asa de bine ca e ranita,incat cainele vrea cu orice prt s-o prinda;iar cand socoteste ea ca e in afara de bataia pustii,zboara repede spre lastar. In vremea asta puiul al mare,in loc sa stea nemiscat ca fratii lui,dupa cum le poruncise ma-sa,zboara;vanatorul ii aude paraitul zborului,se intoarce sit rage.Era cam departe.O singura alica l-a ajuns la aripa.N-a picat,a putut zbura pana la lastar;dar acolo,de miscarea aripii,osul -la inceput numai plesnit- s-a crapat de tot,si puiul a cazut cu o aripa moarta.Vanatorul,cunoscand desimea lastarului si vazand ca trasese intr-un pui,nu s-a dus dupa dansul,socotind ca nu face truda de a-l cauta prin lastar. Ailalti pui nu s-au miscat din locul unde-i lasase prepelita. Acultau in tacere.Din cand in cand se auzeau pocnete de pusca si glasul vanatorului strigand:Apporte! Mai tarziu caruta s-a departat inspre vanator pe drumeagul lastarului;incet-incet pocnetele si strigatele s-au pierdut,s-au stins,si,in tacerea serii care se lasa,nu se mai auzea decat cantecul greierilor;iar cand s-a innoptat si rasarea luna dinspre Cornatel,au auzit deslusit glasul mamei lor chemandu-i din capul miristii:Pitpalac!pitpalac! Repede au zburat inspre ea si au gasit-o.Ea i-a numarat:lipsea unul. -Unde e nenea? -Nu stim,azburat. Atunci prepelita desperate a inceput sa-l strige tare,mai tare,ascultand din toate partile.Din lastar i-a raspuns un glass tins:Piu!piu Cand l-a gasit,cand i-a vazut aripa rupta,a inteles ca era pierdut;dar si-a ascuns durerea,ca san u-l deznadajduiasca sip e el

De-atunci au inceput zile triste pentru bietul pui;se uita cu ochii plansi cum fratii lui se invatau la zbor dimineata si seara;iar noaptea,cand ailalti adormeau sub aripa mamei,el o intreba cu spaima: -Mama,nu e asa ca o sa ma fac bine?Nu e asa c-o sa merg si eu sa-mi arati cetati mari si rauri si marea? -Da,mama,raspundea prepelita,silindu-se sa nu planga. Si a trecut vara.Au venit taranii cu plugurile de au arat miristea;prepelita s-a mutat cu puii intr-un lan de porumb de alaturi;dar peste catava vreme au venit oamenii de au cules porumbl,au taiat cocenii si au intors locul;atunci s-au mutat in niste parloage din marginea lastarului. In locul zilelor mari si frumoase au venit zile mici si posomorate,a inceput sa cada bruma si sa se rareasca frunza lastarului.Pe inserate se vedeau randunici intarziate zburand in rasul pamantului,ori palcuri de alte pasari calatoare.iar in tacerea noptilor friguroase se auzeau strigatele cocorilor,mergand toate in aceeasi parte,catre miazazi. In inima bietei prepelite era o lupta sfasietoare.Ar fi vrut sa se rupa in doua:jumatate sa plece cu copiii sanatosi,care sufereau de frigul toamnei inaintate,iar jumatate sa ramaie cu puiul schilod,care se agata de ea cu desperare.Suflarea dusmanoasa a crivatului,pornita fara veste intr-o zi,a hotarat-o.Decat sa-i moara totii puii,mai bine numai unul-si fara sa se uite inapoi ,ca sa nu-i slabeasca hotararea,a zburat cu puii zdraveni,pe cand al ranit striga cu deznadejde. -Nu ma lasati!Nu ma lasati! A incercat sa se tarasca dupa ei,dar n-a putut,si a ramas in loc,urmarindu-i cu ochii pana au pierit in zarea despre miazazi. Peste trei zile toata preajma era imbracata in haina alba si rece a iernii.Dupa o ninsoare cu viscol,urma un senin ca sticla,aducand cu dansul un ger aprig. La marginea lastarului,un pui de prepelita,cu aripa rupta,sta agribulit de frig. Dupa durerile grozave de pana adineaori,urmeaza acum o piroteala placuta.Prin mintea lui fulgera crampeie de vadeniimiristeun caramb de cizma pe care se urcase o furnicaaripa calda a mamei.Se clatina intr-o parte si intr-alta,si pica mort,cu degetele ghearei impreunate ca pentru inchinaciune.

DE PASTE Peste noapte a Inflorit maslinul. Peste noapte s-a Luminat seninul. Puisor de puf A clocit gaina Berzei cuib de stuf A-tocmit vecina. Zmeii pe uluci Zbarnaind se-nalta. Ratele-n papuci Galbeni se inalta. Rauri mici si mari Spun de ape albastre Sate date-n var Rad privirii noastre Randunele mici Ciripesc in tara Pluguri ca furnici Au iesit pe-afara. In zavoaie au Coborat sitarii Pe la hanuri s-au Cuibarit cobzarii. Iar pe camp o iau cainii ca nebunii Peste cap se dau Vantul si lastunii. Flori de ghiocel Vand tiganci cu cosu, Da-mi de Paste un miel Alb si un ou rosu.

OCA LUI CUZA DE ION CREANGA

Multe si frumoase lucruri se povestesc la Galati despre domnitorul Cuza. De te cobori la vale spre Dunare si-n cale te abati pe la pravalia vreunui negustor batran galatean, indata ce deschizi vorba de timpurile trecute mosneagul porunceste cafele si,intr-un usor oftat ,incepe sa-si istoriseasca amintirile trecutului ,in care nu iuta ,Doamne fereste,sa-ti pomeneasca de Cuza. De uric in partea targului c educe Vavul Ungurului,ori pe calea Tecuciului ce trece pe la curtea raposatului Ion Soare ,vechi si bine cunoscutde-ai domnitului Cuza ,iarasi intalnestiin casele Clucerului ori ale altui boier ori negustor care-I gata sa-ti spuie cate-o-ntamplare a lui, ori numai auzita ,despre domnitorul Cuza . Numai cica intr-o seara , ce-iveni lui Cuza fiind in Galati , hai sa vada singur daca negustorii vand cu oca lui. Si-a tras o sarica mitoasa deasuprahainelor stralucitoare ,militaresti ,lua o caciula ciobaneasca in cap ,indesandu-o pana peste urechi, si cum era si intuneric si ningea de nu se vedea om cu om ,o lua razna ,tocmai spre targul cel nou . -Buna vreme ,jupan negustor ! -Buna sa-ti fie inima , voinice !-socotindu-l a fi vreun taran venit la targ .Ger si ninge ntruna ,hai ? ii mai spuse negustorul. -Frig si-as vrea sa ncalzesc.Ia-n ada o oca de-a lui Cuza! Dupa putinel timp domnitorul se trezeste c-o ulcica de lut ca de-o jumate de oca . -D-apoi bine,jupane negustor ,asta oca lui Cuza ? - Vezi bineca pentru voi taranii, aiasta-I ! Domnitorul se grabi sa plateasca si porni . A doua zi, negustorul se pomeni chemat de parcalav , care porunci de-I lega de gat negustorului ulcelele de lut in care vindea vinul drept oca lui Cuza ;s-a fost purtat asa pri targul cel nou , si rusinat .Din ziua aceea nu s-a mai mai gasit nici un negustor care sa nu vandal cu oca lui Cuza, una si pentru boieri , si pentru tarani . Asa stia domnitorul Cuza sa afle si sa faca dreptate poporului. INTREBARI: 1 CE ESTE OCA ? 2 DE CE A FOST PEDEPSIT NEGUSTORUL ? 3 CE INVATAMINTE DESPRINDEM DIN ACEASTA LECTURA ?

 DUPA CUM NE PURTAM CU APROAPELE ,ASA SE VA PURTA DUMNEZEU CU NOI SFANTUL IOAN GURA DE AUR

DRPTATEA LUI CUZA De ION CREANGA

Stia Voda Cuza ca lucrurile num erg tocmai bine in tara .Insa ,ca sa se incredinteze de adevar , nu se lasa numai pe spusele altora ,ci pleaca singur pri sate si orase, caci as ii parea mai sanatos .Sun cei ce l-au cunoscut ca , unde nici nut e gandeai , acolo il si aflai si mult cauta sa draga cele rele. Odata se opri la un tribunal , unde simtise ca nu se impartea dreptatea dupa cum ar trebui ci tocmai strambatatea era mai la vedere.Imbracat in haine schimbate , se amesteca printre opamenii ce asteptau sa le vina randul la judecata .Intra in vorba cu ei ,li punea itrebari si cauta sa-I descoase asupra pricinilor pentu care au ajuns acolo,si cum se poarta cu dansii oamenii dreptatii. -De patru ani ma judec sin u mai pot capata dreptul meu zise un taran ce statea trist mai deoparte. -Pentru ce te judeci ? il intreba Cuza cu prietenie. -Ia niste pamant pe care mi l-a apucat pe nedrept arendasul din sat. -Ei, cum? Ce ti-au spus judecatorii ?... -Ce sa-mi spuna ! De cate ori viu la infatisare ,ma amana ba ,ca I pe dincolo ,ba sucita ba ,invartita - Si crezi ca ai dreptate ? - Apoi cum sa nu tot satul stie . M-as pune eu contra cu un boier?Pe cat inteleg , amanarea se face mai mult ,casa castige vrajmasul mau; iar eu, din sarac cum sunt, sa ajung in sapa de lemncu judecatile -Daca asa este , sa faci ce-am sa te invat eu. Acum , cand te-o chema inauntru ,sa intri sis a raspunzi la ce te-o intreba. Iar de-ti va spune judecatorul ca se amana procesul pe alta data , atunci sa te arati foarte suparat si sa te certi cu el ,zicand:Dar bine domnule judecator ,pana cand se amana , ca m-am saturat tot viind sa caut dreptate la dumneavoastra ?Ce vra sa zica asta ?Si, fara sa mai stai pe ganduri ,sa te repezi si saI arzi o palma. -Vai de mine, ma inchide ! Nu mai scap din puscarie , cate zile oi avea ! - N-ai grija ! Pe raspunderea mea !Uitate la mine Cunosti cine sunt?... Cuza ii arata un semn pri car ail facu sa priceapa ca are in fata pe domnul tarii. Taranul ,foarte incurcat , nu mai zise nici o vorba . Nu trecu mult timp si usierul il chema. Presedintele gasi din nou un clenci si amana procesul pentru alta zi . Atunci sateanul ,plin de manie ,isi lua inima in dinti ,ce-o sa fie Incepand sa se certe ,sa rapezi si-I dete o palma de rasuna sala . Cauta atunci sa plece . Numaidecat se suna clopotelul.

- Alergati puneti mana hotul a batut pe domnul presedinte! Se face o zarva mare ..Sar vreo patru , pun man ape el ,sip e sus il duc iar in sala de judecata . Darin acel moment iata ca intra cineva Toti raman incremeniti..Era domnul. -Ce-I, ce s-a intamplat ?Ce zgomot s-auzea?... - Traiti ,maria- voastra ,omul acesta a palmuit pe domnul presedinte-ingana procurorul -Ei sice-I cu asta ? Numaidecat acum sa-l pedepsiti? Chiar in ceasul asta?!Mai lasati-l c-aveti timp Mai amanati judecatapeste o zi..peste doua peste o luna peste un anCe va grabiti atat !El cum cauta de atatea ani dreptate si voi il amanati intruna ! Sala muti .Presedintele ,judecatorii si ceilalti functionarischimbau fete-fete si tremurau ca varga Voda singur se interesa de afacerea taranului amanat mrreu de ani de zile si-I puse sad ea sentinta cuvenita ,chiar sub ochii lui .Iar dud ace au sfarsit cu toate procesele sorocite , ii alunga din slujba pe toti caci prea multe pacate apasau asupra capului lor -Ura !Traiasca Cuza !izbucni multimea plina de veselie. Iar domnul ,punand lucrurile la cale ,se facu nevazut.

CU NIMIC NU-L MANII PE DUMNEZEU ATAT DE MULT CA ATUNCI CAND NEDREPTATESTI PE CINEVA SFANTUL IOAN GURA DE AUR DEGEABA TAIEM CRENGILE PACATULUI IN AFARA NOASTRA ,DACA IN NOI RAMAN RADACINILE CARE VOR CRESTE DIN NOU SFANTUL GRIGORE DIALOGUL PACATUL ESTE NEDREPTATE .CINEPACATUIESTE FIE SE NEDREPTATESTE PE SINE , FIE NEDREPTATESTE PE ALTUL SFANTUL IOA GURA DE AUR