Sunteți pe pagina 1din 6

ANATOMIE II CURS 10 APARATUL EXCRETOR Eliminarea produselor rezultate in urma metabolismului celular, precum si mentinerea la valori constante a compozitiei

sangelui se face prin intermediul unor sisteme. In urma proceselor metabolice apar produse gazoase, care se elimina prin intermediul plamanului, produse solide eliminate prin intermediul aparatului digestiv, glandelor sudoripare si aparatului urinar. Aparatul urinar este constituit din : - Rinichi - Cai urinare, reprezentate de - uretere - vezica urinara -uretra Rinichiul un organ pereche, de forma unui bob de fasole, cu diametrul mare longitudinal, de circa 12 cm si o greutate medie de 150g pentru fiecare rinichi. Cei doi rinichi sunt asezati de o parte si de cealalta a coloanei vertebrale, in dreptul ultimelor vertebre dorsale si primelor vertebre lombare, in lojele renale. Morfologic, prezinta o fata anterioara, o fata posterioara, o margine laterala convexa si o margine mediala concava.

Fata anterioara a rinichiului drept are raporturi anatomice cu unghiul hepatic al colonului si cu lobul hepatic drept. Fata anterioara a rinichiului stang are raporturi anatomice cu coada pancreasului si cu splina Pe marginea mediala a fiecarui rinichi se gaseste hilul renal, care adaposteste elementele anatomice care alcatuiesc pediculul renal si anume : artera renala, vena renala si prima portiune a ureterului, care se numeste bazinet sau pelvis renal. Fata posterioara a rinichilor are raporturi anatomice cu diafragmul si coasta a 12-a. La polul superior al fiecarui rinichi se gaseste un organ glandular numit glanda suprarenala. La interior, rinichiul este constituit din doua parti anatomice distincte. In portiunea centrala, spre hilul renal, se gaseste o formatiune cavitara, formata din calicele superior, mijlociu si inferior. La periferie, spre marginea laterala, se gaseste parenchimul renal, format din : - zona corticala dispusa la exterior - zona medulara dispusa la interior, spre calice.

Unitatea morfofunctionala a rinichiului este NEFRONUL. La nivelul nefronului au loc procesele de filtrare glomerulara, rezorbtie tubulara si formarea urinii definitive. 2

Nefronul este format din glomerulul renal si tubii uriniferi, reprezentati de tubii contorti (proximali si distali) , ansa Henle si tubii renali drepti (colectori).

La nivelul glomerulului renal are loc procesul de filtrare glomerulara. La nivelul tubilor uriniferi, respectiv al tubilor contorti si ansei Henle, are loc procesul de rezorbtie, iar la nivelul tubilor drepti (colectori) urina definitiva este drenata in calice prin intermediul papilelor renale. Caracteristic pentru glomerulul renal este faptul ca prezinta o circulatie arteriala dubla, reprezentata de o arteriola aferenta si o arteriola eferenta. La nivelul glomerulului renal, datorita contactului strans dintre capilarele glomerulare si membrana glomerulara, are loc procesul de filtrare glomerulara, in urma caruia rezulta urina primitiva sau urina glomerulara. Cantitativ, urina primitiva este abundenta, filtratul glomerular ajungand la pana la 15 litri in 24 de ore. 3

Calitativ, urina primitiva contine toate substantele din plasma, mai putin proteinele cu greutate moleculara de peste 62.000, lipidele si elementele figurate ale sangelui. La nivelul tubilor uriniferi are loc procesul de rezorbtie activa a apei, sarurilor minerale si glucidelor, luand nastere urina definitiva. Rezorbtia apei la nivelul tubilor urioniferi se afla sub controlul hormonului hipofizar denumit vasopresina sau hormon antidiuretic (ADH). Caile urinare

Ureterul un organ tubular cu o lungime de circa 25 de cm, situat intre hilul renal si vezica urinara. Portiunea initiala este mai dilatata si poarta numele de bazinet. Calibrul ureterului este variabil, intre 3-5 mm. Ureterul prezinta 2 zone cu calibru mai mic, una situata imediat sub bazinet, iar cealalta in portiunea mijlocie. Vezica urinara un rezervor musculo-membranos, care are rolul de a inmagazina urina secretata in mod continuu de catre rinichi si, in acelasi timp, de a elimina urina la exterior in timpul mictiunii. Este situata la nivelul bazinului, posterior de simfiza pubiana. Atunci cand este goala, are forma unui triunghi cu baza in sus, iar cand este plina, are o forma globuloasa. Capacitatea vezicii urinare este de 300-400 ml, cu mentiunea ca in anumite situatii poate inmagazina pana la 1000 ml de urina. In portiunea inferioara, la nivelul varfului, vezica se continua cu uretra. Comunicarea intre vezica si uretra este inchisa si deschisa prin intermediul unui muschi orificial, numit sfincter vezical. Acesta este format , in portiunea interna din fibre musculare netede, iar in portiunea externa din fibre musculare striate. 4

Uretra ultimul segment al cailor urinare, prin intermediul caruia urina este eliminata la exterior. Morfologic, uretra difera la barbat fata de femeie.

La femeie uretra are o morfologie simpla ; este rectilinie, cu lungimea de 4-5 cm si se deschide la exterior la nivelmul vulvei, prin meatul urinar extern. La barbat uretra are o lungime de 15-20 cm, fiind formata din trei portiuni : - uretra prostatica - care trece prin grosimea parenchimului prostatei - uretra membranoasa care traverseaza peretele perineului - uretra spongioasa care intra in structura penisului si se deschide la exterior la nivelul glandului, prin meatul urinar extern Mictiunea - actul prin care urina acumulata in vezica urinara este eliminata la exterior. Este un act reflex, aflat sub control cortical. Receptorii actului mictiunii se gasesc in peretii vezicii urinare. Centrul mictiunii este situate in maduva spinarii, in regiunea sacrala. Central medular sau sacral al mictiunii se afla in permanenta conexiune cu centrii nervosi corticali ai vietii de relatie. Actul mictiunii se declanseaza de 5-6 ori pe zi, datorita cresterii presiunii in vezica urinara. Pe masura ce urina se acumuleaza, volumul vezical creste, antrenand o distensie a peretilor vezicali. Atunci cand cantitatea de urina din vezica ajunge la 300-400 de ml, presiunea in vezica urinara creste brusc, ajungand la 18-20 cm coloana de apa. In acel moment apare senzatia de mictiune. Daca individul nu consimte actul mictiunii, peretii vezicii urinare se relaxeaza si urina continua sa se acumuleze in vezica urinara. Cand cantitatea de urina din vezica depaseste 700 ml, valoarea presiunii intravezicale ajunge la 100 cm coloana de apa si apare senzatia imperioasa de mictiune, insotita de durere. De indata ce actul mictiunii este consimtit, prin mecanism reflex, sfincterul vezical se relaxeaza, musculatura din peretii vezicii urinare se contracta si urina este eliminata la exterior.

Urina definitiva este o solutie apasa in care sunt dizolvate saruri minerale, produsi rezultati din metabolism si substante care au fost introduse fie voluntar, fie accidental in organism (medicamente, alcool). Cantitatea de urina definitiva este de circa 1000-1500 ml pe 24 de ore si poarta numele de DIUREZA. Aceasta cantitate este diferita in functie de cantitatea de lichide ingerate. Reactia urinii este usor acida, avand pH=6, depinzand de alimentele consumate. Consumul de vegetale determina alcalinizarea urinii, proteinele determina acidifierea urinii. Culoarea urinii este galben citrin,, fiind datorata unui pigment numit urocrom. Mirosul este caracteristic, fiind datorat amoniacului din compozitia urinii.