Curs 6 Neurologie

- Sindromul frontal –

Date anatomo-funcţionale:
• Aria motorie propriu-zisă: circumvoluţia frontală ascendentă, aria Brodman 4 şi o parte din aria 6
• Grupul ariilor premotorii (prefrontale): restul ariei Brodman 6, ariile 8, 9, 10, 11, 12, 13, 44, 45.
• Leziunile pot interesa întreg lobul frontal sau pot fi parcelare, caz în care interesează mai ales aria
motorie propriu-zisă, dar şi izolat ariile premotorii
Manifestări clinice, funcţie de sediul lezional:
I) Sdr. de arie motorie propriu-zisă:
A) Crize convulsive:->rezultatul lezării sau iritării populaţiei neuronale a unei zone motorii propriu-
zise
1. crize focale rolandice sau crize de epilepsie jacksoniene: localizate pe un teritoriu muscular, cu
posibilitatea generalizării
2. crize generalizate
B) Deficit motor (pareze/paralizii):
-dacă leziunea interesează exclusiv aria 4->hemiplegie corticală flască
-interesarea ariei 6->contractură piramidală
-frecvent simptomele de iritaţie şi de deficit apar simultan->pe un fond paretic se declanşează crize
convulsive jacksoniene
C) Tulburări psihice: mult mai puţin evidente decât în sdr.de arie premotorie
II) Sdr. de arie premotorie (sdr.prefrontal):
A) Tulburări de reflexe: apar reflexele patologice frontale.
-reflexul de apucare (“grasping reflex”)
-reflexul de apucare forţată
-reflexul de apucare al piciorului
-reflexul de urmărire al mâinii (“groping reflex”)
-reflexul de urmărire al piciorului
-reflexul de apucare orală
-reflexul de urmărire al capului,gurii,buzelor şi limbii
B) Tulburări de coordonare: apar tulburări de echilibru, ca urmare a coordonării deficitare a
mişcărilor trunchiului, dar fără dismetrie (care caracterizează tulburările de coordonare
segmentară). Dezechilibrarea constă mai ales în lateropulsiune de partea leziunii şi retropulsiune
ce apar la staţiune şi în timpul mersului
C) Crizele adversive oculocefalogire: mişcări conjugate ale capului şi globilor oculari orientate spre
partea opusă emisferului lezat. Denotă în mod specific lezarea ariei 8.
D) Tulburări psihice: sunt foarte complexe, caracteristice, realizând moria: un complex în care
predomină tulburările de afectivitate şi comportament; bolnavul moriatic este euforic,
hipomaniacal, tinde să facă glume proaste, este lipsit de simţ autocritic, dezinhibat, toate acestea
fiind într-un contrast evident cu starea gravă a fizicului (deficit motor);alte tulburări constau în:
-apatie->lipsă de iniţiativă şi spontaneitate
-tulburări de memorie şi atenţie
-manifestări confuzive
A) Tulburări afazice şi apraxice
E) Tulburări vegetative (vasomotorii, digestive,pilomotorii,sudorale,pupilare,sfincteriene etc.)

- Sindromul parietal –
Date anatomo-funcţionale:
• Zona postcentrală somatosenzitivă: ariile 3, 1, 2, constituie capătul cortical al analizatorului senzitiv.
Situată în regiunea parietală ascendentă; la nivelul proiecţiei feţei există şi o importantă zonă pentru
proiecţia gustului.
 • Zonele 40, 39 din emisferul nedominant au importanţă în reprezentarea schemei corporale. În
emisferul dominant, aceleaşi zone au rol în menţinerea praxiei şi în funcţia senzorială a vorbirii
(înţelegerea vorbirii).
Manifestări clinice:
I) Tulburări de sensibilitate:
- au caracter cortical: hemihipo(an)estezie heterolaterală, cu predominanţă pentru sensibilitatea
profundă, cu pierderea simţului atitudinilor, a topognoziei, alterarea discriminării tactile şi
inatenţie tactilă.
- Leziunile iritative ale ariilor 3, 1, 2 determină crize epileptice jacksoniene senzitive,
localizate la membrele de partea opusă leziunii,corespunzător topografiei ariei interesate
(parestezii, senzaţii de arsură etc.). Au caracter paroxistic (durează de la câteva secunde la
câteva minute).
II) Tulburări de motilitate: nu apare pareză/paralizie. Mai ales sub forma ataxiei, secundară
tulburărilor de sensibilitate profundă, apraxiei sau tulburărilor de percepţie a schemei
corporale.
III) Tulburări trofice: atrofii musculare heterolateral + tulburări de sensibilitate + tulburări
vegetative
IV) Tulburări ale percepţiei schemei corporale:
-asomatognozie->nerecunoaşterea unei părţi a corpului
-auto-topo-agnozie->imposibilitatea de a indica o anumită parte a corpului
-anosognozie->nerecunoaşterea existenţei unui deficit
-anosodiaforie->negarea existenţei segmentului de corp bolnav
V) Apraxia: se defineşte prin tulburări ale activităţii gestuale în absenţa oricăror tulburări
paretice, ataxice, extrapiramidale sau psihice (e.g. apraxia mersului, îmbrăcatului, scrisului
etc.)
VI) Tulburări de limbaj: incluse în afazia senzorială de tip Wernicke (nu este motorie, de tip
Broca, v. capitolul “Limbajul”).
VII) Tulburări oculomotorii: apar în leziunile emisferului drept, şi constau în limitarea
mişcărilor voluntare ale globilor oculari spre stânga.
VIII) Hemianopsia omonimă laterală, stângă sau dreaptă, funcţie de sediul leziunii. Apare prin
interesarea fibrelor Gratiolet, care trec pe faţa ventrală a lobilor parietali.

- Sindromul temporal –
Date anatomo-funcţionale:
• Staţia finală a analizatorilor acustic, vestibular, olfactiv şi gustativ
• Rol în determinarea unor reacţii afectiv-emoţionale şi comportamentale
• Rol în edificarea memoriei
• Mecanisme veghe-somn
Manifestări clinice:
I) Tulburări auditive:
- în general uşoare şi rare.
- scade acuitatea auditivă de partea opusă leziunii; rar apare pierderea auzului.
- lezarea emisferului dominant determină agnozia auditivă pură, adică imposibilitatea
recunoaşterii sunetelor auzite, incluzând cuvintele.
II) Tulburări vestibulare:
- vertij, fără greaţă.
- senzaţie de deplasare în plan vertical sau de rotaţie.
- uneori tulburările de echilibru au aspect pseudocerebelos
III) Tulburări de limbaj: afazie senzorială tip Wernicke, prin lezarea emisferului dominant în
cele 2/3 posterioare ale primelor două circumvoluţiuni temporale.
IV) Tulburări olfactive şi gustative: apar mai ales în lezarea uncusului hipocampic, ocazie cu
care apar crizele uncinate (senzoriale).
V) Epilepsia temporală (!), evoluează cu manifestări paroxistice:
A) Crize psihosenzoriale: halucinaţii auditive, vizuale, vestibulare,olfactive
B) Crize psihomotorii: automatisme simple (sugere, masticaţie, deglutiţie) sau complexe
(dezbrăcare, râs, plâns, deplasare pe distanţe variabile).
 C) Modificări paroxistice ale conştienţei: starea de vis – crize cu durata de secunde, care pot
conţine halucinaţii în timpul cărora există tulburări ale percepţiei prezentului: senzaţie de
straniu (jamais vu, jamais connu), respectiv de familiaritate (déjà vu, déjà connu). Conştienţa
este obnubilată, puternic afectată din punct de vedere afectiv. Starea de conştienţă se poate
pierde, dar fără cădere sau comă.
D) Crize vegetative ->paloare/roşeaţă,tahicardie
E) Crize viscero-senzitive->dureri epigastrice,precordiale,modificări ale ritmului respirator,
modificări vaso-motorii
F) Tulburări paroxistice de vorbire (crize disfazice): poate surveni fenomenul de oprire a
vorbirii timp de câteva secunde (“arrest of speech”)
VI) Tulburări psihice: complexe, pot afecta conduita alimentară, sexuală, memoria.
VII) Tulburări ale reglării alternanţei veghe-somn.

- Sindromul occipital –

Date anatomo-funcţionale:
• Aria striata (senzoriovizuală): aria 17 Brodman; primeşte impulsurile vizuale pe care le transformă
în senzaţie vizuală binoculară şi tridimensională.
• Aria parastriata ( aria 18) şi aria peristriata (aria 19): arii vizognozice şi vizopsihice, răspunzătoare
de recunoaşterea senzaţiilor vizuale şi de determinarea unor reacţii afective la acestea.
Manifestări clinice:
I) Tulburări de câmp vizual: hemianopsii, datorită leziunilor scoarţei (scizurii calcarine) sau
fibrelor geniculocalcarine în traiectul lor occipital.
II) Cecitatea corticală: numai dacă sunt lezaţi ambii lobi occipitali. Asociată cu anosognozie
(bolnavul nu vede, dar consideră că vede)
III) Agnozii vizuale: reprezintă pierderea capacităţii de a recunoaşte obiectele prin văz, în
absenţa tulburărilor senzitivo-senzoriale.
A) Alexia: agnozia pentru cuvântul scris.
B) Cecitatea psihică: agnozie în ce priveşte recunoaşterea obiectelor exclusiv prin văz.
C) Agnozia spaţială: imposibilitatea (dificultatea) localizării obiectelor în spaţiu în raport cu
corpul pacientului
IV) Halucinaţii vizuale: pot fi bi-, tridimensionale, imobile sau animate, colorate sau necolorate.
V) Metamorfopsii: sunt tulburări ale vederii spaţiale (vedere micropsihică sau macropsihică-
bolnavul vede totul mai mic, respectiv mai mare decât în realitate).
VI) Discromatopsii: tulburări ale vederii color.
VII) Epilepsia occipitală: apariţia în câmpul vizual a fosfenelor (imagini intense, luminoase,
colorate), scotoamelor, a unor halucinaţii complexe. Aceste manifestări pot fi aura unei crize
mai complexe sau pot constitui criza propriu-zisă.
VIII) Apraxia constructivă Kleist (apraxia optică geometrică): orice realizare constructivă care
implică o angajare spaţială este alterată sau imposibilă.
IX) Tulburări oculomotorii:
- paralizii ale mişcărilor oculare conjugate
- devieri conjugate ale capului şi globilor oculari
- tulburări de fixare reflexă a privirii
- paralizia psihică a privirii (aderenţa privirii la un punct fix)
10. Tulburări în percepţia duratei şi vitezei mişcărilor
XI) Tulburări psihice:
- dezorientare temporo-spaţială
- amnezie: predilecţie asupra simţului orientării şi memoriei topografice