A fi antiglobalist nu inseamna ceva teoretic. Inseamna a fi asemenea unui pom, care este inradacinat in adancuri si se inalta pana la ceruri.

Pe care au loc si pasarile cerului. Globalismul nu se invinge cu reactia simpla a izolarii in national. Se invinge cu universalul viu, ce este reprezentat de acest pom. Dar radacinile sunt totusi in sufletul tau, in pamantul unde te-ai nascut, unde traieste neamul tau. Prin sufletul tau, prin sufletul neamului, prin local, prin personal, primesti universalul, radacinile, vitalitatea, realitatea. Una o presupune pe cealalta intr-un mod organic, ce este desprit, sau negat, de globalism si de multiculturalism. Adancimea ta este adancul radacinilor universalului, persoana ta; prin asta si neamul tau reprezinta un adanc dat de radacinile universalului viu. Daca te adancesti intr-un mod continuu, ajungi tot la universal, la universalitatea infinitului, care intareste radacinile tale personale si nationale si nu le desfiineaz.