#name Romanian: Mihaela Arbid 1 1 1 CAPITOLUL 1 1 1 2 14 Octombrie 1977!

- ce data lipsita de importanta pentr u milioane de locuitori ai planetei pline de suferinta si totusi locul preferat al lui D-zeu de a materializa orice gind si experienta, meticulos preparate in g radina adevarului si aruncate la intimplare asupra noastra. 1 1 3 Nu am sa uit niciodata aceasta zi, a fost data plecarii mele pe un drum, pe care in aparenta se circula intr-un singur sens, spre o dest inatie pe care o stiam din manualul de geografie, si in special, cu un om pe car e-l cunosteam mai mult din scrisori. 1 1 4 Lasam in urma mea parintii tristi de durerea despartirii si o iubire spulberata si mai mult ca niciodata fara speranta. 1 1 5 In dimineata aceea de toamna, anesteziata de durere, tre zita parca la realitate de lacrimile celorlalti si de zgomotul din aeroport, ma intrebam daca sint eu aceea care plec si ce ma durea cel mai tare era ca luam cu mine, fraudulos, pe cel care si astazi, dupa 20 de ani, ramine singurul pe care l-am iubit pina la frontiera mortii. 1 1 6 Nu mi-am putut aminti detaliile despartirii niciodata, c u tot efortul pe care l-am facut mai tirziu. Imi amintesc numai ca mergeam ca un automat in urma unui om care acum in fata lumii era sotul meu, si imi mai amint esc de o voce care-mi susotea in ureche "intoarce-te "! Unde plecam! ? 1 1 7 Eram un pumn de praf, tinut sa nu se imprastie de hainel e de pe mine pe drumul pe care mi l-am ales singura, un drum pe care vroiam sa-l reusesc cu orice pret, era drumul rau ales al razbunarii pe mine insami si poat e drumul cautarii. 1 1 8 Ce puteam fi la acea virsta de 25 de ani decit un ameste c de lume si de cele lumesti, in care iubirea si ura se luptau sau se uneau dupa bunul lor plac, dar intotdeauna in dezacord cu ce as fi dorit si ce mi-ar fi tr ebuit. 1 1 9 Cit de mult a trebuit sa sufar, daca mi-am pus diploma i n valiza ca pe orice alta hirtie fara valoare si cit am putut sa fiu de egoista in durerea mea, daca i-am uitat pe cei care ma iubeau! 1 1 10 Ma casatorisem cu un om pe care l-am cunoscut mai mult d in scrisori si din ce mi-a povestit el timp de 4 ani. Vacantele pe care le petre cea la noi ar fi fost singura ocazie ca sa ne cunoastem, dar nu aveam timp si ni ci nu ma simteam atrasa de el. Pentru mine era un prieten de la distanta, care m a distra cu scrisorile lui. 1 1 11 In avion m-am simtit stinghera si aveam impresia ca toti pasagerii imi cunosteau secretul. Imi doream ca sotul meu sa ma lase sa-mi pun capul pe umarul lui si sa pling incet fara speranta. 1 1 12 Sufletul imi era plin de durere si in mintea mea refuzam sa cred ca peste 2 ore avionul ma va duce la Beirut de care, in ultimii ani, af lam zilnic amanunte la T. V. , datorita razboiului civil ce acum cunostea o scur ta perioada de acalmie. 1 1 13 Nu s-a intimplat nici una, nici alta. Contrar bunelor ma niere, Mahmud a inghitit repede mincarea servita si, cum era deja ora prinzului, si-a scos pantofii din picioare, ochelarii de la ochi si cu cea mai mare indife renta 1 1 14 mi-a intors spatele. In mai putin de 5 minute nu se auze a decit sforaitul lui, pe o distanta de citeva scaune. 1 1 15 Eram impresionata si ma intrebam tot timpul daca nu cumv a traiam un cosmar sau daca nu cumva era o simpla "ironie a vietii ". 1 1 16 Ma gindeam cu regret la dragostea parintilor si a priete nilor si ma acuzam singura ca intr-un moment de slabiciune si de nebunie m-am ho tarit sa ma marit cu un musulman. , pentru ca unui evreu i-a fost teama sa rupa barierele familiei si ale religiei lui. 1 1 17 L-am acceptat pe cel care dormea fara jena linga mine, p entru ca vroiam sa-mi dovedesc ca religia nu mai avea importanta in zilele noast re si pe Alex nu trebuia sa-l iert niciodata. 1 1 18 Vocea capitanului l-a trezit pe Mahmud cu 10 minute inai

nte de aterizare. Fara sa se intereseze prea mult de prezenta mea mi-a spus ca i ntram in Beirut, dinspre Junieh. 1 1 19 M-am uitat pe fereastra avionului si am crezut pentru un moment ca din greseala avionul se pregatea sa aterizeze pe una dintre pistele p aradisului. Nici o data nu vazusem un peisaj mai frumos, era cea mai maiestoasa contopire intre mare si munte care-ti oprea respiratia pentru un moment si fara voia ta iti indreptai gindul plin de admiratie spre marele Creator. 1 1 20 Am simtit o caldura ca-mi invaluia sufletul si am fost c onvinsa ca acest paradis in miniatura a fost creat de D-zeu special pentru mine. Nu am banuit atunci ca intr-un paradis poti sa o duci mai rau decit in Infern s i ca de multe ori te gindesti la moarte ca la singura cale spre vastul desert al singuratatii fizice si sufletesti. 1 1 21 La aeroport totul s-a terminat repede, nu erau prea mult i pasageri, iar localul avea aerul prea calm pentru un aeroport international ; mai tirziu am aflat ca numai musulmanii il foloseau: datorita divergentelor pe c are le aveau cu crestinii acestia nu se aventurau decit foarte rar, cind erau es cortati de armata sau de diversi membri ai partidelor musulmane. 1 1 22 Dupa elanul pe care l-am simtit cind am privit Junieh de la inaltimea avionului, am picat cu picioarele nu pe pamint ci citiva metri sub asfaltul fierbinte pe care mergeam la iesirea din aeroport. Afara ma astepta un mozaic de oameni si de vesminte, in plus, copii murdari trageau de tine ca sa-t i vinda guma de mestecat si tigari sau sa te ajute sa-ti duci bagajul. 1 1 23 Uluita de aceasta imagine de bazar, mi-am oprit privirea de om pierdut, socat, asupra unei tinere acoperita de un cearsaf imens, negru, care mai tirziu am aflat ca se numeste "sador". 1 1 24 Zimbetul ei naiv, m-a incurajat si m-am asezat cu mai mu lta incredere, linga valizele noastre, asteptind ca Mahmud sa-si incheie tocmeal a asupra pretului cu un sofer de taxi. 1 1 25 -Trebuie sa ne grabim! mi-a spus fara ca sa remarce ca v aliza pe care o purtam depasea cu mult forta mea. Pentru o secunda mi-a trecut p rin cap ideea "ce mi s-ar intimpla, daca m-as pierde de el? ! "dar la fel de rep ede vocea lui si mirosul de transpiratie m-au trezit la realitate. 1 1 26 Ce bine ar fi fost daca in ziua aceea m-as fi pierdut, i ndiferent ce mi s-ar fi intimplat, nu ar fi putut fi mai rau decit a fost. 1 1 27 -Sa stii ca intii mergem la mine, adica unde o sa fie la noi si pe urma la parintii mei. Il ascultam fara sa-i raspund si incepeam deja sa-mi fac reprosuri pentru usurinta cu care am acceptat sa ma marit cu un tip pe care-l cunosteam atit de putin. Am simtit in mine furia unei isterii ascunse si am stiut imediat ca existau doi vinovati: in primul rind Alex care m-a iubit ti mp de un an dincolo de limitele realitatii uitindu-ma dupa aceea intr-o clipa, c a si cum eram un obiect din lut fara sentimente si valoare. Al doilea vinovat lam gasit in mine. Din dorinta de a ma perfectiona in franceza am purtat corespon denta cu acest Mahmud, pe care de la distanta il gaseam simpatic si agreabil si pe care acum, dupa citeva ore de calatorit impreuna, il vedeam ca pe o persoana insensibila, ca sa nu spun "prost crescut ". 1 1 28 Ma intrebam unde i-au disparut tandretea si bunavointa c u care ma incuraja sa ma casatoresc cu el. 1 1 29 Eram asa de absorbita de gindurile mele ca nu remarcasem ca masina se strecura cu dificultate din cauza aglomeratiei, imi doream ca ajun gind acasa, mama sa-mi deschida usa si cosmarul pe care simteam 1 1 30 ca-l traiesc sa ia sfirsit. . 1 1 31 Nu banuiam ca eram inca la preludiul cosmarului si ca in locul manierelor europene va aparea cit de curind arabul descris in cartile de povesti, care speria nu numai pe copii dar si pe adulti Odata ajunsi in fata blo cului am fost surprinsa de numarul mare de copii care se jucau printre masini. A m coborit din masina si am observat ca Mahmud era fericit cind a descoperit ca l iftul functiona. 1 1 32 Blocul, dupa aspectul exterior, avea aerul de a fi popul ar, in schimb apartamentul era frumos si ce m-a impresionat era panorama spre mu nte. Mai tirziu am remarcat ca oriunde te afli in Liban, natura este frumoasa si

calma in acelasi timp, incit privind-o te lasi coplesit de vechimea acestor pei saje si le indragesti fara sa vrei. 1 1 33 Dupa ce ne-am lasat bagajele si mi-am schimbat imbracami ntea, , pentru ca aici era foarte cald, am plecat la familia lui. 1 1 34 Nimeni nu era la curent de sosirea noastra, de aceea sur priza a fost placuta. 1 1 35 Contrar multor familii de musulmani unde o crestina si s traina in plus este greu acceptata, pe mine m-au primit cu caldura si chiar cu 1 1 36 oarecare mindrie. Franceza ne-a ajutat sa comunicam din prima clipa, de-o parte ei o familie numeroasa, iar de cealalta parte eu, care d in ziua aceea imi incepeam pribegia. O pribegie voita, dar pe care o regretam in ainte chiar de a o incepe si pe care invatam sa mi-o port incet, nu fara durere, contopindu-ma de multe ori cu acest popor vesnic in cautarea propriei identitat i. Aveam sa ma simt de multe ori inecata de nostalgia dorului de acasa, dar into tdeauna coplesita de nebunia unui om bolnav de gelozie. 1 1 37 In prima seara departe de acasa, am socotit ca petrecuse m cea mai lunga zi din viata mea si mi-am promis ca nu o voi uita nici o data. 1 1 38 Obosita de atitea emotii traite in decursul unei singure zile, trecuta de la o tristete fara margini, la curiozitate si speranta, eram d eterminata sa-mi las trecutul sa se conjuge singur la imperfect si m-am culcat c u dorinta ca in vis sa-mi apara parintii si a doua zi va fi mai calma decit cea pe care o incheiam. 1 1 39 Prima noapte a fost si primul cosmar, dintr-o serie care abia incepea si care nu avea sa se termine decit dupa 10 ani. 1 1 40 Spre ziua, o voce puternica ce provenea de la un difuzor , dindu-ti impresia ca anunta sfirsitul lumii, m-a trezit cu brutalitate din som nul meu si asa destul de agitat. 1 1 41 Mahmud, fara sa-si deschida ochii, m-a asigurat ca nu er a nimic deosebit: 1 1 42 -Culca-te, este ora cind se face apelul pentru prima rug aciune, moscheea este in fata noastra, din cauza asta se aude asa de puternic. S i fara sa dea prea multa importanta primei rugaciuni si-a tras si mai bine patur a pe cap inainte sa -mi spuna: "Nu-i nimic, te vei obisnui cu timpul! " 1 1 43 Vorbele lui nu m-au linistit, asa cum ar fi fost normal si putin ingrijorata si contrariata, m-am strecurat usor din pat. O data iesita din camera, am fugit pe balcon sa ma conving daca totul era in ordine, de teama ca nu cumva sa fie vreo alarma, cum razboiul nu era inca terminat. 1 1 44 Afara era o liniste deplina. Priveam blocurile de linga mine si asteptam ca usile de la balcoane sa se deschida si sa observ putina agit atie in urma apelului de la moschee. 1 1 45 Aveam impresia ca nimeni nu ascultase in afara de mine d isperarea cu care cel de la moschee isi facuse apelul atit de matinal. Mai tirzi u am inteles ca de fapt cei care se trezeau isi incheiau obligatiile religioase linga patul in care dormeau, pe un covoras special adus de la Mecca sau pur si s implu cumparat pe strada de la vreun vinzator ambulant. 1 1 46 Cu toate ca era inca devreme, nu m-am intors in casa. Mam acoperit cu capodul si m-am asezat pe un scaun. Eram uimita de frumusetea ras aritului de soare. Deodata, m-am gindit cu dorul cel mai salbatic posibil la par inti si intr-o fractiune de secunda, am simtit o durere care mi-a cuprins tot ab domenul iar gura mi s-a umplut de un lichid amar, pe care nu-l puteam nici inghi ti si nici scuipa. Speriata mi-am amintit ca un necunoscut cu citeva minute in u rma mi-a amintit de existenta Celui care ne-a creat si cu o forta sfisietoare mam prins cu miinele de metalul de la balcon si atunci inima, gindul si ochii s-a u indreptat spre cer si unite intr-o simfonie a durerii au strigat: "unde esti D oamne, sa nu ma lasi 1 1 47 niciodata. " 1 1 48 Era primul rasarit de soare pe care-l vedeam in Orient, un soare calm si cald care mi-a ridicat privirea spre Cel pe care-l purtam in su flet de cind eram copil, Cel care avea sa nu ma lase niciodata si pe care aveam sa-l simt linga mine chiar si in putinele clipele de fericire si-n nenumaratele

de amaraciune. 1 1 49 Pierduta in rugaciuni pentru prima data in viata mea, ni ci nu am auzit usa care s-a deschis, iar prezenta lui Mahmud, in loc sa-mi dea s iguranta de care aveam nevoie, mi-a trezit in mine sentimentul de suspiciune si teama, de a ma fi angajat la un drum ce mi se parea deja destul de greu. 1 1 50 -Vino sa bei cafea, te-am strigat, nu ai auzit? m-a intr ebat inca somnoros. 1 1 51 -Nu te-am auzit, am crezut ca dormi inca, i-am raspuns s i am incercat sa-i explic ce frumos era rasaritul de soare, pe un cer de toamna senin si calm. 1 1 52 -Prostii! mi-a raspuns. Si fara sa-si manifeste cel mai infim interes a intrat inauntru si a inchis usa de la balcon. 1 1 53 Dintr-o data, am prins curaj si fara nici o urma de indo iala i-am spus ca trebuie sa-mi sun parintii, care desigur trebuiau sa fie foart e ingrijorati. Fara sa ma astept la vreo reactie din partea lui am tresarit cind l-am auzit tipind: 1 1 54 -Cum sa suni astazi in Romania, abia ai venit? Ce crezi ca-ti mor parintii daca nu stiu citva timp de tine? Unde puteai sa ajungi decit in Beirut? . 1 1 55 Speriata nu reuseam sa leg nici o fraza. Nu spuneam deci t: 1 1 56 -Mahmud, asta nu este motiv sa tipi. 1 1 57 Din ce cautam sa-l calmez tipa si mai tare. 1 1 58 -Este devreme sa dai telefon, si inca ceva care nu trebu ie sa uiti: la noi o fata cind se marita nu mai are nimic de impartit cu familia ei, sta in familia sotului ei si-l asculta pe acesta orbeste. Stiu ca esti sing ura la parinti si alintata, dar cu mine nu-ti merge. Si multumit ca-si marcase p unctele a iesit din camera. 1 1 59 -Ce? am tipat in urma lui. Ai inceput din prima zi sa fa ci pe tiranul? Ce crezi ca m-ai cumparat si sint una de la voi care se marita la 14 ani si nu stie sa scrie si sa citeasca? 1 1 60 -Te-am cumparat, pentru ca te-am adus intr-o tara libera , cu alte cuvinte te-am scos din inchisoare, te-am facut o doamna, in Romania er ai o servitoare la stat. 1 1 61 Eram asa de socata de scena la care asistam ca pentru ci teva secunde nici nu am putut deschide gura, nu-l recunosteam in el pe cel din R omania. Erau doua persoane diferite: primul care-mi promisese dragoste si respec t, al doilea care-mi cerea supunere si umilinta. 1 1 62 Nu stiam ce trebuie sa fac, citeva secunde am stat in pi cioare cu ceasca de cafea in mina, pe urma ca impinsa de cineva de la spate am i ntrat in baie direct sub dus asa imbracata cum eram si inainte ca apa de la dus sa curga, obrajii mei erau deja scaldati de primele lacrimi ale umilintei. 1 1 63 Epuizata de plins am iesit din baie cu vointa ferma ca t rebuie sa ajung la familia lui si sa redeschid subiectul. 1 1 64 Nu vroiam sa-i arat ca renunt usor, in plus nu eram o fe meie orientala supusa unor norme de educatie depasite si ipocrite, de a te supun e barbatului orbeste din simpla consideratie ca D-zeu l-a creat inaintea femeii. 1 1 65 Am inceput sa ma imbrac incet, cu un calm care ma depase a cu mult, dar vroiam sa nu ma pierd cu firea: "zarurile erau aruncate", trebuia sa-mi port singura de grija de acum incolo, pentru ca viata cu Mahmud nu avea a erul ca va fi usoara. 1 1 66 Am iesit din casa fara sa ne vorbim, dar o data ajunsa i n strada mi-am uitat toate necazurile. 1 1 67 Strada era animata si fara sa simt am inceput sa privesc totul cu ochiul turistului care era pentru prima data in Orient. 1 1 68 O adevarata imagine de bazar, in care mi-a atras atentia simplitatea oamenilor dar mai ales usurinta cu care comunicau intre ei, chiar d aca nu se cunosteau, zimbetul deschis pe fetele tuturor care chiar daca era come rcial, era ceva nou pentru mine Am ajuns la parintii lui cu ochii umflati de pli

ns dar pe fata mea se putea citi incintarea si curiozitatea. 1 1 69 Tatal lui Mahmud era cu 25 de ani mai in virsta decit ma ma lui. Avea un aspect placut, cu parul alb si cu trasaturi fine;era potrivit de statura si se tinea drept in pofida celor 80 de ani de care se apropia. Am avut o simpatie pentru el de la inceput, fara sa banuiesc atunci ca -mi va fi singur ul sprijin in conflictele pe care Mahmud mi le rezerva in viitor. L-am respectat pentru ca era printre putinii in acel timp in Beirut care nu era influentat de razboiul civil si care respecta tot ce D-zeu a creat, pentru el nu era nici o de osebire intre crestini si musulmani, motiv pentru care il va obliga pe Mahmud sa -mi respecte religia si vointa. 1 1 70 Dupa 5 minute deja toata familia era la curent despre di scutia pe care am avut-o acasa. Cum nu intelegeam araba, incercam sa descifrez r eactia lor dupa gesturi si dupa tonul cu care vorbeau Imi amintesc ca in mai put in de citeva minute, lacrimile au inceput sa-mi alunece pe obraz si doar in mome ntul cind una dintre surori s-a repezit si m-a luat in brate, mi-am dat seama ca familia era de aceeasi parere cu mine. 1 1 71 Baba ( asa se spune la tata in araba ) l-a certat pe Mah mud si ceilalti la fel. 1 1 72 -Bineinteles Nora ca trebuie sa-ti chemi parintii la tel efon 1 1 73 mi-a spus sora lui. 1 1 74 M-a luat de mina si m-a tras dupa ea in salon si fara ca sa astepte un cuvint din partea mea, mi-a facut numarul centralei si mi-a intin s aparatul sa- mi fac singura comanda. 1 1 75 -Acum stii, cind vrei, vii si telefonezi singura fara sa -i ceri permisiunea lui Mahmud. Aceasta era Maha, cu care am devenit prietena si care in viitor se va interpune intre noi intotdeauna in favoarea mea. 1 1 76 Centrala a fost prompta si in mai putin de 10 minute asc ultam vocea nerabdatoare a mamei mele. Am facut un efort supraomenesc ca sa par calma si mai ales fericita si vesela, ca sa-mi pot trece examenul cu bine in fat a parintilor si sa nu banuiasca ca lacrimile imi dadeau tircoale. M-au crezut fa ra sa banuiasca nimic si astfel mi-am imbogatit caracterul cu o noua calitate, a ceea de a minti frumos, devenind o sotie model care isi va disculpa sotul de car acterul murdar si egoist in fata parintilor si al prietenilor din tara. 1 1 77 Am pus receptorul jos si am respirat usurata, dar in ace lasi moment mi-a trecut prin cap ideea "ce as fi facut daca si familia lui ar fi gindit la fel ca el! ? " 1 1 78 Intre timp fetele au aranjat masa in camera de zi pentru micul dejun. Erau toti veseli pentru ca prima scena de menaj se terminase cu bi ne si Mahmud era calm. 1 1 79 Dupa ce am mincat si am mai baut cafea inca o data, unul dintre fratii lui mi-a propus ca impreuna cu Maha sa facem o mica plimbare pina la ora prinzului deoarece Mahmud se hotarise sa treaca pe la banca unde lucra. 1 1 80 Ne-am indreptat spre munte si astfel am traversat pentru prima data cartierele periferice si in special cele care se gaseau pe linia de demarcatie, adica intre cele doua sectoare, est la crestini si vest la musulmani . Era ca si cum un film pe viu mi se derula sub ochi: strazi intregi unde datori ta prezentei unui perete suspendat deasupra muntilor imensi de moluz iti puteai imagina ca acolo a fost, cindva, o cladire, se insirau de-o parte si alta a drum ului. Altele mai putin darimate mai tineau inca citiva pereti sau etaje, dar si acestea gaurite de obuze, adaposteau familii intregi de refugiati, din zonele in care inca nu se circula. Am trecut prin sate care erau locuite inainte de razbo i de crestini si care erau abandonate, fiind ocupate acum de refugiati dintre ca re faceau parte un mare numar de palestinieni Cu toate ca acestia erau combatant ii cei mai inversunati impotriva crestinilor, erau detestati de majoritatea popu latiei civile din vest si multi recunosteau ca prezenta lor in Liban a provocat declansarea acestui razboi odios care se va termina abia in 1990 -dupa 17 ani de lupte intercomunitare. . 1 1 81 La data aceea teritorul libanez era ocupat de trupele ar matei siriene, care in calitate de vecin era direct interesat in restabilirea ec

hilibrului de forta intre comunitatile crestina si musulmana. Siria intervenise in favoarea crestinilor care erau pe punctul sa fie invinsi de palestinieni si m usulmani si s-a interferat ca un tampon intre combatanti asigurind astfel securi tatea populatiei civile. Deci aceasta era explicatia simpla ca la data cind am v enit in Liban m-am putut deplasa in ambele sectoare fara nici un pericol si am p utut mai ales constata cit poate fi de dezastros si dramatic un razboi civil pen tru o natiune. Erau infiorator de sinistre cartierele prin care treceam, iar via ta celor care locuiau printre aceste ruine mi s-a parut cumplit de nedemna, poat e cea mai umilitoare conditie umana, incit pentru citeva minute m-am intrebat "p entru ce am luat o hotarire asa de pripita ca sa-mi las in urma o viata pe care acum o regretam si pe care o gaseam ca a fost una dintre cele mai normale si mai ales civilizate? . 1 1 82 Maha m-a trezit din noiamul de regrete ce incepuse deja sa-mi dea tircoale, intrebindu-ma ce impresie mi-au facut cartierele prin care t receam? 1 1 83 Fara sa o privesc si cu ochii plini de imaginea florilor de la noi i-am raspuns: 1 1 84 -Te rog sa ne intoarcem, am senzatia ca ma deplasez pe u n front si ca orice clipa poate fi inceputul unor noi lupte. 1 1 85 -Nu, totul s-a terminat, mergem spre normalizare. A ince rcat sa ma asigure Rami, fratele lui Mahmud. Si ca sa-mi dovedeasca ca totul era bine, a continuat; dupa ce iesim de aici, vreau sa mergem sa vezi cele mai frum oase magazine poate din intreg Orientul, si cele mai cochete cafenele. 1 1 86 -Nu pot sa cred ca in afara de cartierul unde locuim si ruinele printre care trec mai poate exista altceva in Beirut, i-am raspuns in gl uma, totusi usurata la ideea ca in afara de banalul cartier pe care-l locuiam ma i putea exista ceva ce ar putea sa-mi trezeasca curiozitatea in acest colt de lu me pe care doar cu 24 de ore in urma l-am crezut cel mai minunat proiect creat d e D-zeu. 1 1 87 Intr-adevar, din ce ne apropiam de cartierele indepartat e de zona de demarcatie, viata devenea normala. Strazile erau mai mult sau mai p utin curate, vitrinele magazinelor erau frumos decorate, cladirile mari si ultra moderne concurau pe ici pe colo cu cite o cladire de arhitectura orientala sau cu alta care se chinuia sa imbine modernul cu autohtonul. Era pentru prima data cind aveam ocazia sa vad o mare varietate de fructe frumos etalate aproape la fi ecare colt de strada dar majoritatea fructelor imi erau necunoscute si in viteza masinii ma chinuiam sa-mi fac o lista cu numarul celor pe care le aveam la noi ; fara sa vreau ma gindeam cu o bucurie ascunsa ca in sfirsit gasisem ceva cu ca re aveam sa-i impresionez pe cei de acasa. 1 1 88 In masina, in afara de muzica lor araba s-a aprins o dis cutie intre Maha si Rami, lasindu-mi impresia ca se certau. Mai tirziu aveam sa realizez ca limba araba are un fel mai dur de a pronunta consoanele, iar arabii vorbesc destul de tare si de repede in raport cu noi. 1 1 89 Ascultind conversatia lor ma intrebam "daca intr-o zi am sa fiu capabila sa decupez dintr-o fraza cuvintele intre ele? ". Pentru moment, urechea mea nu putea descifra decit o insiruire rapida de sunete care pe alocur i erau accentuate de gesturile rapide ale miinilor. 1 1 90 Asteptam sa ajungem la Hamra, care devenise noul centru al zonei musulmane, cel vechi fiind acum distrus din cauza razboiului, dar cum s trazile erau inguste masinile se miscau greu si semanau unei colonii de furnici ce se deplasa in sir indian pe o distanta de citiva kilometri. 1 1 91 Incepusem sa ma plictisesc in masina, era cald si-mi pie rdusem interesul de a privi, vedeam atitea contraste pentru o singura zi si trec usem prin atitea stari sufletesti, incit ma simteam obosita cind am auzit vocea lui Rami ce semana mai mult unui ceas desteptator. 1 1 92 -Bine ca am gasit un loc sa ne garam: stii, Nora, una di ntre problemele libanezilor este garatul masinilor. 1 1 93 -Da? Nu stiam, i-am raspuns, mai mult din politete, dar mi-am simtit tonul fals cu care am rostit silabele. 1 1 94 Nu stiam atunci ca problema garatului va fi cea mai mino

ra grija a libanezilor in anii care urmau sa treaca peste ei si peste mine. . 1 1 95 Dupa ce am coborit din masina Maha m-a luat de mina si i ncet ne-am indreptat spre primul magazin de pantofi. 1 1 96 -Nora, pe straduta asta de 200 de metri sint peste 20 de magazine de pantofi ; se numeste Pavillon si toti sint fabricati in Beirut de a rmeni. 1 1 97 Maha vorbea, dar eu nu mai auzeam nimic, eram pierduta i n fata vitrinelor, era pentru prima data cind vedeam atitia pantofi frumosi, iar in momentul acela mi-ar fi fost imposibil sa mai pot asculta amanunte. 1 1 98 Eram deja cuprinsa de febra cumparatului si cu nerabdare a unui copil ce isi cauta o jucarie am inceput sa grabesc pasul de la o vitrina la alta. Magazinele erau goale iar vinzatorii in fata usii te invitau sa intri, vazind in fiecare trecator un cumparator posibil. In graba de care eram cuprinsa nici nu am privit tarabele de pe trotuar, Rami imi explica ca majoritatea erau ale comerciantilor care isi pierdusera magazinele din cauza razboiului, iar acum incercau sa supravietuiasca practicind comertul ambulant, unde de cele mai mult e ori puteai gasi lucruri mai ieftine decit in magazine. Odata ajunsi la capatul stradutei am intrat pe faimoasa Hamra, unde intr-adevar magazinele se concurau unele pe altele iar in vitrine ultimele colectii de toamna si de iarna iti stimu lau imaginatia si uitai ca la o mica distanta unii isi intindeau rufele printre darimaturi sau altii isi mai plingeau inca mortii. 1 1 99 Ce contrast bizar pentru o straina ca mine si cit de gre u mi-ar fi fost sa-i explic unuia de la distanta ca Libanul exista inca cu toate ranile pe care le avea si mai ales ca oamenii de aici se luptau cu toata forta sa supravietuiasca, de ambele parti ale baricadei. Erau obisnuiti cu imaginile d e la T. V. , cu fumul bombelor, cu praful de la darimaturi si cu fetele barbosil or care incarcati de munitii traversau cite-o strada alergind, sau dupa coltul u nui zid asteptau cite un trecator care se aventura prin fata lui, vinatorul de s uflete umane. 1 1 100 -Nora, ne intoarcem spre masina? Ne-am plimbat destul pe ntru astazi, m-a intrebat Maha, in clipa in care examinam lungimea care se purta in iarna aceea. Vroiam sa-i scriu ptietenei mele din tara, Doina citeva amanunt e cu privire la moda, si astfel sa o conving ca nu traiam in cort, cum ii placea sa ma tachineze si nici intr-o tara rupta de restul lumii datorita razboiului, pe care multi faceau imprudenta, impresionati de prezenta siriana, sa-l creada t erminat. 1 1 101 Pina acasa Maha si Rami au profitat de linistea mea si c u gindurile cine stie unde, au lasat sa se astearna linistea intre noi. 1 1 102 Daca astazi, dupa 20 de ani, cineva m-ar intreba care er a adevarata mea stare de suflet, cred ca nu as putea sa-i raspund. Eram confuza, ma durea despartirea de parinti, ma ingrijora ideea ca ar trebui sa-mi termin v iata cu Mahmud, cu care deja simteam, cu intirziere desigur, ca nu voi putea com unica ; toata aceasta banda de tineri inarmati pina-n dinti pe strazi nu ma lini steau nici atit, dar frivolitatea de femeie din mine incepea sa se trezeasca si gindul la magazinele pline de lucruri frumoase ma ispitea si fara sa vreau imi d adea un calm aparent, singura consolare pentru restul grijilor. 1 2 1 CAPITOLUL 2 1 2 2 Zilele urmatoare am fost ocupati cu primitul musafirilor care veneau sa ne felicite ca tineri casatoriti ce eram si, fiecare dupa posibi litatile lui sau dupa gradul de rudenie, ne ofereau cite-un cadou. 1 2 3 In alta situatie, aceste vizite mi-ar fi facut placere s i in mod sigur as fi fost fericita sa primesc atitea felicitari si urari de bine chiar daca veneau de la straini, dar in situatia in care eram si cu problemele pe care le traisem din prima zi, ma lasau indiferenta ca sa nu spun ca erau un c alvar pe care trebuia sa-l suport in fiecare zi. 1 2 4 Apartamentul lor se gasea intr-o cladire veche de 3 etaj e, intr-un cartier ce se invecina cu zona de demarcatie, dar spre fericirea tutu ror ne aflam la inceputul cartierului, deci la o distanta remarcabila de linia r osie ce despartea combatantii celor doua comunitati aflate in conflict. 1 2 5 Baba avusese inainte un magazin in centrul comercial al

orasului care a fost distrus din primele zile ale razboiului ; acum o parte de m arfa se gasea depozitata acasa intr-unul din cele doua saloane pe care le aveau, asa ca barbatii intrau in salon iar femeile veneau si stateau in camera de zi. La inceput am crezut ca din lipsa de spatiu ne asezam separat de barbati, dar du pa citeva vizite am avut certitudinea ca era un obicei la musulmani ca femeile s a nu stea in aceeasi camera cu barbatii. Intotdeauna usa era deschisa de unul di ntre barbatii din casa, iar cafeaua, pregatita de fete, era servita tot de unul dintre ei. Am inteles repede ca erau o familie conservatoare, destul de rare in Beirut la acea data, unde deja razboiul care izbucnise de aproape 3 ani simplifi case obiceiurile locuitorilor, singura grija fiind sa-si salveze viata si avutul . 1 2 6 Fiecare vizita insemna un nou cosmar. Trebuia sa zimbesc tot timpul ca sa pot raspunde privirilor iscoditoare si curioase ale femeilor, ceea 1 2 7 ce-mi dadea un aer timp sau absent. 1 2 8 Femeile ma priveau cu o indiscretie ce pur si simplu ma jena, in plus comentariile cu privire la fizicul meu le simteam adesea dupa aeru l satisfacut al soacrei si dupa privirea binevoitoare a interlocutoarei. 1 2 9 Cu tinerele era mai placut, majoritatea vorbeau franceza sau engleza si timpul vizitei trecea mai repede, in plus nu aveau aerul curios ca cele in virsta dar si ele dupa comentariile de rigoare uitau pur si simplu de prezenta mea si astfel eram obligata pina la sfirsitul vizitei lor sa stau preg atita cu un zimbet binevoitor, in cazul in care din intimplare isi mai aminteau de mine. 1 2 10 Intrebarea care m-a uimit cel mai mult a fost in legatur a cu religia mea, cel mai adesea era pusa de femeile in virsta, care nu uitau ni ciodata sa ma sfatuiasca, inainte de a iesi pe usa, ca trebuie sa devin musulman a. Numai cuvintul ortodox, le mai multumea putin si nu intelegeam de ce? Mai tir ziu am aflat ca ortodocsii au fost mai putin implicati in timpul razboiului, era u singurii din categoria crestini pe care musulmanii ii tolerau motiv pentru car e au ramas in zona de vest parasindu-si casele doar in perioadele de criza puter nica sau de bombardamente violente. 1 2 11 Acasa nu ma intrebase nimeni timp de 25 de ani din ce re ligie si rit fac parte, asa ca intrebarea lor ma mira si incet, fara sa-mi dau s eama, ideea ca eram crestina si ortodoxa a inceput sa mi se cimenteze in constii nta si in suflet si, fara sa realizez, cu fiecare zi ce trecea, gindul mi se ind repta spre marele Creator si inconstient ideea de confesionalism care plutea pe buzele tuturor a inceput sa-mi patrunda in constiinta. La inceput nu am avut nic i o idee preconceputa despre musulmani si crestini dar incet realizam ca devenea m partizana si gaseam de fiecare data ca singurii care aveau dreptate erau crest inii. 1 2 12 Adesea, cind una dintre musafire pleca, cumnata mea avea obiceiul sa-mi spuna: aceasta este de familie buna, iar cealalta foarte buna. E ram contrariata si nu intelegeam in functie de ce anume punea superlativul! ? Pe ntru mine nu exista nici o diferenta intre ele: nici una nici alta nu vorbeau de cit araba, imbracamintea era tipic musulmana, acoperite pe cap erau amindoua si vorbeau si gesticulau ca si cum nici una dintre ele nu intirziase prea mult prin scoli. Atunci care era deosebirea? 1 2 13 Mai tirziu am inteles ca superlativele erau in functie d e valoarea bunurilor si a banilor pe care ii aveau. 1 2 14 Fara sa ma gindesc prea mult, cu putina ironie in glas i -am raspuns intr-o zi Mahei: 1 2 15 -Am inteles. La voi fara bani nu poti fi de familie buna ! 1 2 16 -Atunci esti o familie obisnuita, s-a grabit sa-mi raspu nda. 1 2 17 Pe barbati ii vedeam rar in special cind veneau prieteni i lui baba ca sa-l felicite pe Mahmud. Ei stateau intotdeauna in salon si ma che mau pe mine adesea sa ma prezinte, pentru citeva minute, dupa care ieseam. Sufic ient ca sa le satisfac curiozitatea. Numai o singura vizita nu am uitat-o niciod

ata. Intr-o seara, sehul din cartier ne-a onorat cu prezenta lui. Cum era o pers onalitate religioasa importanta am fost chemata in salon. Mi-a facut o impresie buna si placuta si l-am clasificat de prima data in categoria oamenilor rezonabi li, iar din ce mi-a explicat am inteles in ziua aceea " ca nu trebuia nimeni nic iodata sa mi se impuna sa-mi schimb religia, daca nu eram convinsa. ". Sfatul lu i mi-a intarit convingerea, care deja era conturata fragil in mintea mea, ca luc rul acesta nu se va intimpla niciodata si m-am simtit aproape de D-zeul meu pe c are mi L-am ascuns in suflet alaturi de celelalte doruri si L-am purtat cu mine ca pe un frate, ca pe un parinte, ca o prezenta invizibila mereu ingrijorata de mizeriile mele familiale, terminind prin a micsora sfera de activitate numai la persoana mea. 1 2 18 Odata terminate vizitele de rigoare am inceput asa zisa viata normala a unui cuplu de tineri casatoriti. E drept, ceva mai iesiti din co mun decit ceilalti si cu mai multe crize, in care rolul principal era jucat de M ahmud. Timp de 10 ani se va chinui cu toata forta sa ma distruga moral, obsesie care-l va conduce pina la pierderea contactului cu realitatea si cu cele mai ele mentare notiuni de bun simt si respect uman. 1 2 19 La citeva zile, Mahmud a inceput sa mearga la banca in f iecare zi pina in jurul orei 15. In prima zi, cum inca dormeam cind a plecat nu am observat ca incuiase usa cu cheia pe dinafara. Eram ocupata cu aranjatul sifo nierului si al bucatariei si numai intr-un tirziu cind am deschis frigiderul, am descoperit ca era aproape gol, doar citeva rosii si banane. 1 2 20 Cind s-a intors primul lucru pe care l-am intrebat a fos t: 1 2 21 -De ce m-ai inchis in casa? 1 2 22 -Asa este la noi, ce, nu-ti place? mi-a raspuns nervos. 1 2 23 -Bineinteles ca nu-mi place, am senzatia ca sint prizoni era in propria-mi casa, in plus am vazut ca toata dimineata femeile din bloc au circulat. 1 2 24 -Problema asta o sa o discutam mai tirziu. Si mi-a intor s spatele. 1 2 25 L-am lasat. Nu aveam pofta sa incep o discutie inutila, mai ales ca stiam ca statul major nu era aici, ci la parintii lui. 1 2 26 Dupa ce a deschis si el usa de la frigider si l-a vazut gol s-a intors spre mine si mi-a spus: 1 2 27 -La parintii mei se gateste, nu are rost sa facem doua c heltuieli inutile, am hotarit sa mincam la ei in fiecare zi incepind de astazi. 1 2 28 -Cum vrei, i-am raspuns absenta. 1 2 29 Era pentru prima data de cind eram in Liban ca incercam sa-l aprob fara sa mai fac un comentariu. 1 2 30 Ajungind in strada, m-am simtit usurata. Soarele de noie mbrie era placut, oamenii aveau aerul ca opriseRA timpul in loc special ca sa-si termine discutiile. Un du-te, vino, in care o parte dintre femei imbracate dest ul de bizar in rochiile lor lungi si cu esarfa pe cap, cu cite un copil in brate mai trageau cite unu sau mai multi dupa ele, aveau timp pentru a se opri in fat a vitrinelor, sau sa intre in magazine. Indiferente sau cu un aer preocupat, nu erau niciodata grabite. Era un cartier popular, unde trotuarele erau pline de ca rucioare incarcate de marfa, de la dulciuri pina la cele mai fanteziste nimicuri , in dreptul carora se oprea adesea si cite o tinara imbracata frumos, ca dupa u ltimul jurnal de moda si care, nederanjata de privirile insistente ale barbatilo r, isi plimaba privirea prea machiata pentru timpul zilei, asupra lor. 1 2 31 Deodata mi-a atras atentia pe o taraba susanul si fara s a ma gindesc prea mult m-am intors spre Mahmud: 1 2 32 -Te rog, vreau un susan, nu am mincat de cind eram copil . Fraza imi iesise involuntar din gura si eram fericita ca si cum intilnisem un prieten din copilarie si pentru o fractiune de secunda l-am vazut pe tata cum in tra iarna in casa plin de zapada si-mi scotea din buzunar cite un susan si cite o roscova. 1 2 33 -Ce, ai inceput ca un copil? s-a rastit dintr-o data la mine.

1 2 34 -Cit costa? l-am intrebat mirata. 1 2 35 -Ce importanta are cit costa, nu este momentul ca sa cum peri un susan. Si nervos mi-a intors spatele. 1 2 36 Am ramas blocata, miinile mi-au alunecat incet pe linga corp si cu o voce care-mi tremura de suparare l-am mai intrebat inca o data. Nu mi-a mai raspuns. 1 2 37 Pentru mine refuzul lui de a-mi cumpara o lama de susan a fost o alta umilinta pe care nu o traisem pina atunci. Ce puteau insemna citiv a banuti? Intr-o secunda ochii mi s-au umplut de lacrimi si mirata ca nu ar pute a fi adevarat mi-am mai indreptat inca o data privirea spre el, ca sa vad daca s i-a dat seama de greseala enorma pe care o comisese. 1 2 38 Nu a vrut sa observe nimic, era nervos, mi-a intors spat ele si-a lasat capul intre umeri si ca un animal care te priveste dar nu te poat e devora m-a lasat in fata tarabei, speriata. 1 2 39 Pina cind m-am dezmeticit era deja inaintea mea cu citiv a pasi si mergea repede ca unul care vroia sa-si piarda urma. 1 2 40 Speriata de scena care se petrecuse destul de repede, im pinsa de trecatori, mi-am amintit ca totusi depind de el si ca atare trebuia sal urmez. Privirea celor care au asistat la scena fara sa inteleaga nimic ma arde a de rusine si, de teama, am inceput si eu, la fel de repede ca el, sa-mi fac lo c printre trecatori, ca sa nu-l pierd. 1 2 41 Inainte de a intra in cladirea in care locuiau parintii lui era un magazin mic de fructe pe care-l tinea un batrin. Acesta de fiecare da ta imi zimbea de la distanta si-mi facea semn cu mina care tinea loc de "buna -z iua ". De data asta, vazind ca ma apropii de magazinul lui si ca -mi poate vorbi s-a repezit si a luat citeva banane si mi le-a intins. Imi vorbea in araba, ins istind sa le iau. Eram terorizata de povestea mea si nu stiam cum sa reactionez, daca trebuie sa le iau sau numai sa-i multumesc si 1 2 42 sa-mi continui drumul. Aveam lacrimi in ochi si as fi vr ut mai mult sa ma ascund in spatele acestui batrin asa cum faceam cind eram mica si-mi gaseam refugiu la bunicul meu. In locul bucuriei, incet, pe fata lui se a sternea tristetea, atunci repede le-am luat si i-am zimbit printre lacrimi si am plecat. 1 2 43 Prin el am descifrat pentru prima data cuvintul ospitali tate si omenie, iar gestul acestui batrin care, inconstient in simplitatea lui, a vrut sa-si manifeste simpatia pentru mine, mi-a ramas sculptat im inima ca cel mai de valoare cadou pe care aveam sa-l primesc in Beirut. 1 2 44 M-am urcat pe scari incet cu bananele in brate, nu ma gr abeam sa intru in casa. Era galagie si am sunat putin timida, Mahmud tipa si ges ticula, ceilalti incercau sa-l calmeze. Era o criza de nebun si ce ma durea cel mai tare era ca nu-mi realizam greseala. 1 2 45 Eram asa de nedumerita, ca pur si simplu uitasem ca plin geam si calma incercam sa aflu ce se intimplase asa de grav, caci din acuzatoare devenisem in opinia lui acuzata. 1 2 46 Dupa 15 minute poate cele mai lungi pe care le traisem p ina atunci, am auzit soneria de la usa. Atunci, ca la un semnal toti au tacut, i ar Maha a ridicat degetul la gura si a spus: 1 2 47 -Baba! iar Rami a fugit si a deschis usa. 1 2 48 Am inteles imediat ca la toti le erau frica de baba, dec i clopotelul lacrimilor mele a simtit semnalul si a inceput sa le lase sa curga singure una dupa alta. 1 2 49 M-am sculat in picioare ca sa-l salut si atunci a observ at ca plingeam si dupa felul cum m-a intrebat am inteles " de ce? " 1 2 50 Plina de curaj i-am spus lui Maha sa-i traduca. 1 2 51 -Mahmud a refuzat pe strada sa-mi cumpere un susan, a ti pat la mine si m-a lasat singura, daca nu alergam ma pierdeam de el. Acasa nu es te nimic de mincare, frigiderul este gol, in plus ma inchide cu cheia cind pleac a la banca, daca sint bombardamente cum pot sa ies din casa? 1 2 52 Nu stiu cit de corect i-a tradus Maha din tot ce-i cerus em, dar a fost suficient pentru ca imediat l-a luat cu el in salon "in camera de

deliberat" cum o numeam eu si in mai putin de 10 minute au iesit. Mahmud era ro su la fata si cu un aer vinovat m-a intrebat daca vreau sa merg cu el la cumpara turi. Am simtit ca partida era cistigata de mine asa ca acum era rindul meu sa m a las rugata, dar baba i-a spus probabil sa ma sarute pe obraz era un fel de a-s i cere scuze si am acceptat sa ies cu el. 1 2 53 Cind am ajuns in strada primul lucru pe care l-a cumpara t a fost susanul, obiectul discordiei. . 1 2 54 Ce pacat, cu toate ca pentru prima data de cind eram in Liban aveam senzatia de foame, nu mi-a placut gustul susanului, simteam ca-l man inc cu dusmanie, in primul rind imi crease atitea neplaceri si pe urma susanul p e care-l doream era acela inghetat de frig, pe care tata mi-l scotea din buzunar amestecat cu urmele de tutun de la pachetul lui de tigari. Erau de fapt amintir ea si nostalgia copilariei pe care vroiam sa le retraiesc si pe care Mahmud mi l e strivise cu brutalitate si rautate. 1 2 55 Dupa atitea emotii traite, mincarea pregatita de mama lu i nu mi-a spus prea mult, in primul rind untura cu care era pregatita avea un mi ros deosebit de mincarurile noastre, iar orezul fiert oferit garnitura linga ea, era la fel de gras si la fel de mirositor. Nu am reusit sa inghit decit citeva linguri, mai mult fortata de gindul la mincarurile mamei atit de bune si de rafi nate, in plus ma simteam sufocata de ideea ca trebuia sa maninc in fiecare zi la ei. Acum era prea tirziu ca sa deschid subiectul, nu ma simteam capabila sa-l i nfrunt la fiecare pas si de teama sa nu-mi pierd creditul in fata lui baba. Pres imteam ca de acum incolo viata mea trebuia sa accepte multe renuntari. 1 2 56 Intorcindu-ne spre casa atmosfera intre noi era mai calm a si probabil dintr-un elan de culpabilitate Mahmud mi-a propus sa mergem sa ved em un film la Hamra. M-am bucurat si mi-am impus sa uit incidentul cu convingere a ferma ca la inceput peste tot sint probleme si in special in cazul nostru unde se intilneau doua educatii si culturi diferite. Trebuia sa incerc sa evit probl emele care ne-ar fi putut conduce la conflict in special pentru a asigura linist ea familiei lui si pe a noastra. 1 2 57 La intrarea in sala de cinematograf era un mic bufet car e pe linga bauturi racoritoare si dulciuri vindea si floricele. Mirosul era asa de puternic, ca fara sa vrei iti simteai gura plina de apa, m-am uitat lung si a m intors capul. Stiam ca tot ce venea de la mine putea declansa un scandal, asa ca am uitat repede ca se vindeau floricele si cu aerul cel mai satisfacut am inc ercat sa-l iau de brat. 1 2 58 -Ia-ti mina. Mi-a spus repede pe soptite. Aici nu sintem in Romania ca sa mergem la brat. 1 2 59 -Mahmud, dar si altii merg la fel am incercat ca sa-l co nving. 1 2 60 -Da, dar acestia nu sint de familie buna si, apropos, sa nu le spui miine ca am fost la cinema, pentru ca baba se supara. Noi baietii ve nim fara ca sa stie el, este impotriva convingerilor lui religioase. 1 2 61 Nu am facut nici un comentariu, la ce bun, eram multumit a ca ieseam putin din ambianta banala pe care o traiam de-o saptamina si pe urma chiar daca as fi vrut sa-i spun lui baba nu vedeam nici o modalitate, caci el i ntelegea franceza la fel de bine cum stiam eu araba. 1 2 62 Pina sa incepa filmul ma gindeam daca in toate familiile bune cum spunea Mahmud, sotii se purtau la fel ca el cu sotiile lor? Ideea de a nu merge de brat era poate una dintre cele mai vechi, cind barbatii mergeau ina inte femeilor ca sa marcheze superioritatea pe care o aveau fata de ele. 1 2 63 Filmul s-a terminat tirziu, era miezul noptii cind ne-am intors acasa, eram obositi si singurul lucru pe care mi-l doream era sa dorm ci t mai repede. . Cind am iesit din baie si vroiam sa ma culc Mahmud m-a anuntat s a ma "pregatesc " 1 2 64 -Pentru ce? l-am intrebat mirata. 1 2 65 -Cum pentru ce, sa facem dragoste, mi-a raspuns. 1 2 66 Cind am auzit si cuvintul asta am simtit ca ma cuprindea ameteala si mai ales voma. Stiam ce insemna pentru el sa faci dragoste, era ca si cum erai violata, cu singura deosebire ca de data aceasta nu erai de un strai

n ci de unul pe care-l cunosteai. 1 2 67 Ce insemna pentru el cuvintul "pregateste-te" nu am inte les niciodata, dar eu imi traiam momentul supliciului. 1 2 68 Ne-am dus in dormitor si am vrut sa sting lumina, dar nu a acceptat si cu o forta de nebun a inceput sa-mi traga camasa de noapte de pe mine si in special chilotii. 1 2 69 -Mahmud, ce inseamna asta? am inceput sa strig 1 2 70 -Desfa-ti picioarele si taci, mi-a raspuns. 1 2 71 De teama, ca la un ordin imperial, m-am executat si pina sa am timp sa-mi revin eram patrunsa cu brutalitate, dar abia m-am dezmeticit c a sa-i spun ca ma doare ca deja era in picioare linga pat cu ochii excitati iesi ti din orbite, cu parul ciufulit si cu un zimbet diabolic pe buze. Nu i-am auzit decit vocea: 1 2 72 -Gata. De ce ai facut atitea ifose. ? 1 2 73 M-am intors cu spatele. Eram socata, ma simteam la fel c a una care a fost violata, murdara si fara valoare si banuiam ca in complexul lu i va cauta neincetat sa ma distruga cu rautatea si cu razbunarea omului nebun. N u am mai intrat la baie sa ma spal, tot corpul imi tremura si convinsa ca nu tre buie sa ma las distrusa de el am inceput sa ma gindesc la Alex ; dupa citeva min ute insa mi-am amintit de raul pe care mi-l facuse si el si printre dinti inaint e sa inchid ochii i-am spus "Sa fii fericit atunci cind voi fi si eu "! 1 3 1 CAPITOLUL 3 1 3 2 Timpul trecea destul de repede cu toate dificultatile pe care le suportam in fiecare zi. Orice incident petrecut vroiam sa-l consider ca o experienta si imi intaream convingerea ca trebuie sa evit orice ciocnire si m ai ales ca trebuie sa-l inteleg. 1 3 3 Incet, fara sa-mi dau seama, mi se strecura in suflet se ntimentul de vinovatie: cu agresivitatea lui ma convingea de fiecare data ca eu eram cauza la toate problemele pe care le aveam. 1 3 4 Prima luna trecuse si nu puteam sa-mi dau seama de stare a mea. Bineinteles fericita nu eram, mizerabila refuzam sa admit, eram mai mult intr-o stare de inconstienta care-mi era dictata de nivelul meu de educatie si m ai ales din vanitate refuzam sa admit ca ma condamnasem singura la multi ani de nefericire. 1 3 5 Intr-una din zile ne-am dus impreuna la posta ca sa trim it o scrisoare la parinti. Imi pusesem toata imaginatia si tot talentul meu in a ceasta scrisoare, care in final semana mai mult unui jurnal de turism. Era asa d e frumos scrisa ca un necunoscut daca ar fi avut ocazia sa o citeasca s-ar fi gi ndit ca o vilegiaturista fericita isi petrece vacanta in Beirut. Imi era teama m ai mult de mama, o stiam capabila sa-mi citeasca gindurile in orice cuvint scris , asa ca incet am alunecat pe panta imaginatiei si mai ales a sperantei ca in vi itor poate am sa reusesc sa-l modelez putin pe Mahmud si parintii mei vor fi mai putini dezamagiti decit eram eu in acele zile. 1 3 6 Deci din punct de vedere al scrisorii eram multumita sil asteptam linistita pe Mahmud sa se intoarca din posta, repetindu-mi in gind id eile scrise. 1 3 7 De-o data usa masinii s-a deschis cu o violenta ce m-a l asat cu respiratia oprita. 1 3 8 -Ce s-a intimplat? l-am intrebat speriata. Aveam conving erea ca cineva alearga dupa el. 1 3 9 -Cum ce mi s-a intimplat? Tu esti cauza, nu te gindesti niciodata! Unde ai invatat, la universitatea animalelor! ? 1 3 10 -Nu inteleg ce vrei sa spui, i-am raspuns, pentru ca pe masura ce el tipa eu simteam ca ma agit si mai mult neputindu-mi explica reactia lui. Doar nu facusem nimic! 1 3 11 -De ce te-ai apucat sa scrii atitea pagini, in loc sa pl atesc taxa obisnuita de 1. 50 lira am platit 1. 60. , deci 10 piastri in plus, p entru ca tu le scrii parintilor tai? . 1 3 12 Nu mai auzeam nimic din ce urla, eram surda, muta, paral izata orice puteam fi numai o fiinta normala nu eram. Si deodata o voce mi-a suf

lat incet in ureche " de ce ai scris in plus si asa ai scris numai prostii, nimi c nu era adevarat ". Am inceput sa pling iar el tipa, batea cu pumnul in tablou si injura si in starea asta am ajuns in fata blocului unde locuiau parintii lui. 1 3 13 Ca un fulger a coborit din masina si a luat-o inaintea m ea pe scari. Cind am ajuns si eu, deja discutia era aprinsa, el vorbea repede si agitat iar Maha avea aerul ca incerca sa-l potoleasca De data asta discutia s-a terminat mai repede, Maha l-a convins ca foile erau prea groase si din cauza ac easta am depasit cu 10 piastri si parerea ei era sa-mi cumpere foi foarte fine, care s-au dovedit asa de fine in final ca era imposibil de scris si in special d e citit. De data aceasta Maha a reusit sa-i calmeze spiritul bolnav inainte sa s e intoarca baba de la moschee, ceea ce mi-a cauzat un prejudiciu, pentru ca in p rezenta lui eram sigura ca verdictul ar fi fost altul, desigur in favoarea mea. 1 3 14 La citeva zile, in timp ce ne intorceam de la familia lu i, Mahmud mi-a spus ca a doua zi trebuie sa mergem la Tribunalul musulman ca sa inregistram casatoria, la oficiul civil. Nu am discutat nimic, pentru ca era o f ormalitate necesara. 1 3 15 A doua zi, in drumul nostru am trecut pe la un prieten d e al lui care trebuia sa vina cu noi in calitate de martor. Tot drumul s-au cert at, iar la un moment dat, cind acesta a vrut sa coboare din masina, Mahmud a sla bit tonul. Dupa o galagie infernala am ajuns la destinatie. M-au asezat pe un sc aun in biroul unde se faceau formalitatile inainte de a intra la Seh pentru a le iscali si inregistra. Asistam calma dar nedumerita la conversatia lor care ince pea sa se aprinda din nou. Nu intelegeam nimic. Cum la un moment dat au iesit di n birou si au zabovit afara mai mult decit era necesar, am indraznit sa ma adres ez unui tinar care era prezent si care fara voia lui era martor la discutia intr e Mahmud si prietenul lui. 1 3 16 Speriat, cu privirea spre usa, a inceput repede sa-mi de a detalii nu numai despre subiectul certii dar si despre starea civila la musulm ani. 1 3 17 -Doamna, retineti repede ce va spun: fiti foarte atenta, sotul dvs vrea sa va inscrie numai o lira in contractul de casatorie. 1 3 18 -Nu stiu despre ce este vorba? i-am raspuns, pentru ca n imeni nu-mi explicase ca trebuia facut un contract de casatorie. 1 3 19 -L-a musulmani cind o fata se casatoreste, viitorul sot ii inscrie o suma de bani care este negociata cu familia ei inainte, asta ca o g arantie in cazul cind sotul vrea sa divorteze. Cum nu sinteti de aici, atunci so tul nu vrea sa cunoasteti aceasta clauza, iar prietenul lui nu accepta sa fie ma rtor in cazul ca nu va pune la curent si in special ca vrea sa va inscrie simbol ic "o lira " Nu se poate sa nu fie nici o garantie in contract. 1 3 20 Imediat am covertit valoarea unei lire in pretul a 4 cut ii de guma de mestecat si am realizat valoarea pe care o aveam in ochii lui Mahm ud. 1 3 21 -Fiti atenata, a continuat fara ca sa-l mai intreb ceva. Cind o sa intrati la seh o sa va intrebe daca vreti sa va schimbati religia pen tru ca altfel nu aveti dreptul la mostenire in caz de deces al sotului. Sa nu ac ceptati pentru ca va pierdeti libertatea. 1 3 22 -De ce? l-am intrebat cu privirea indreptata spre usa. . 1 3 23 -O crestina nu poate mosteni niciodata un musulman chiar daca este sotul ei si chiar daca are copii. In schimb puteti cere divortul ceea ce o musulmana nu poate face usor. Nimeni nu va poate obliga sa stati cu el pe cind o femeie musulmana poate fi obligata sa stea intr-o camera la el chiar daca se insoara cu alta. 1 3 24 Nu a mai avut timp sa-mi continuie, pentru ca cei doi sau intors in birou cu un aer ceva mai calm. Imi era suficient cit aflasem si far a sa remarce nimeni i-am multumit din privire tinarului avocat inainte sa iesim din birou. 1 3 25 -Nora, a inceput Mahmud cu o voce calma, am hotarit sa-t i inscriu in contractul de casatorie 1000 de lire. Vroia sa ma convinga ca ar fi

fost decizia lui. 3 26 L-am lasat sa continue, aparent linistita, dar dispretul meu pentru el crestea vertiginos si ma gindeam la prietenul lui cit a putut sa se enerveze sa-l convinga sa fie citusi de putin corect. Banii erau exact valoar ea unui bilet de avion, pentru Romania, fara sa cuprinda si intorsul. Am intrat toti trei in biroul sehului. Prima intrebare pe care mi-a pus-o, in franceza, a fost: 1 3 27 -Acceptati sa va schimbati religia? La care imediat a ra spuns Mahmud. 1 3 28 -Da, da, nici o problema. 1 3 29 -Nu. Cu toata convingerea, nu. M-am grabit si eu sa rasp und fara 1 3 30 sa-l privesc pe Mahmud. 1 3 31 -Vreau sa iesim sa discutam putin, a intervenit de data asta Mahmud cu o voce nervoasa. 1 3 32 -Nu aveti ce sa mai discutati, i-a raspuns sehul. Sotia are aerul ca stie ce vrea. Si intorcindu-se spre mine, m-a intrebat: 1 3 33 -Stiti ca nu-l puteti mosteni in caz de deces? 1 3 34 -Stiu si nu ma intereseaza, i-am raspuns calma. Asteptam sa-mi povesteasca ca pe linga 16% cit aveai dreptul, mai erau si niste conditii de sclavaj modern. Probabil ca el le considera ca o situatie normala. In schimb si-a scos ochelarii, i-a pus pe masa incet si, dupa ce m-a privit cu oarecare i nteres, m-a intrebat: 1 3 35 -Cu tot regimul comunist pe care-l aveti, mai sint perso ane care cred in D-zeu, in mod deosebit tinerii? . 1 3 36 -Bineinteles! i-am raspuns si am continuat in clipa cind nu se astepta ca am sa-i mai raspund: 1 3 37 -Pentru mine religia este un dar pe care l-am mostenit, deci are o valoare inestimabila in raport cu mostenirea in caz de deces. Nu am d reptul sa dispun de ea. D-zeu mi-a ales-o singur. 1 3 38 Nu a avut ce sa ma mai intrebe, am iscalit si am iesit. . 1 3 39 Daca inuntru Mahmud a putut sa taca, cum am iesit din bi rou a inceput sa urle si la mine si la prietenul lui, mai ales pentru ca l-a obl igat sa-mi scrie in contract pretul unei jumatati de bilet de avion. Cu cit tipa , cu atit eram mai fericita si pentru prima data in cele doua luni de cind eram aici, am simtit ca de data asta am fost eu stapina pe situatie. 1 3 40 Ca de obicei aveam, nu aveam probleme, de unde ne intorc eam trebuia sa trecem pe la familia lui; asa ca acum avea un motiv in plus sa ne oprim la ei. De data aceasta s-a oprit repede scandalul. Pentru ei a fost norma l ca nu mi-am schimbat religia si probabil l-au convins si pe el ca daca ar avea vre un accident, am dreptul la banii lui. Dar gindul ca puteam pleca legal de l a el in orice zi l-a obsedat asa de tare incit tot timpul a cautat sa ma teroriz eze, sa-mi inspire frica, transformind viata noastra intr-un cosmar trait intr-u n infern terestru. 1 3 41 Am petrecut restul zilei destul de calm, seara inainte s a ne culcam si-a amintit probabil ca mi-a inscris modesta suma propusa de priete nul lui, care in definitiv era o valoare in raport cu pretul a 4 cutii de guma c it vroia el si a inceput sa urle cu si mai multa forta. Atunci am profitat de ne atentia lui, am fugit in dormitor si am inchis usa cu cheia. 1 3 42 -Poti sa tipi toata noaptea, sau nu ai decit sa spargi u sa daca vrei! 1 3 43 i-am strigat vesela. 1 3 44 -Deschide usa, mi-a strigat nervos. Trebuie sa stam de v orba pentru ca vreau sa-mi iscalesti o hirtie ca nu ai nici o pretentie la banii din contract. Tu nu vrei nimic. 1 3 45 -Vreau sa dorm si iti dau miine zece iscalituri. Numai s a te duci la dracu cu banii tai, i-am copletat in romaneste. 1 3 46 Eram fericita ca scapasem de el o noapte si eram sigura ca nu va sparge usa pentru ca l-ar fi costat bani ca sa o repare pe urma. 1

3 47 Nu stiu cit a durat somnul meu, pentru ca m-am trezit in mijlocul camerii tipind. O explozie puternica, urmata la o secunda de alta si a poi altele care cadeau ca picaturile de ploaie cu un zgomot asurzitor. In graba disperata, de frica, nu mai reuseam sa deschid usa. 1 3 48 -Mahmud! tipam. Nu pot sa deschid usa. 1 3 49 Mi-a raspuns cu aceeasi voce speriata ca si a mea. 1 3 50 -Grabeste-te, sint bombardamente pe linia de demarcatie; nu departe de aici. Cad bombe peste tot. 1 3 51 Cu chiu cu vai am deschis usa, iar in momentul cind vroi am sa ies Mahmud a dat buzna tipind "sa stam in fata sifonierului". Frica ne-a u nit pe amindoi, asezati pe covor in fata sifonierului fara nici o discriminare d e sex, in fata mortii eram egali. 1 3 52 Mahmud a inceput sa numere peretii, cred ca avea nevoie sa se convinga el insusi ca totusi acolo era locul cel mai ferit din casa si mia spus concluzia: 1 3 53 -Sint bombe de calibru mic, astea trec numai printr-un p erete. 1 3 54 -De unde stii? l-am intrebat cu o voce sugrumata de fric a. 1 3 55 -Dupa zgomot, cred ca sint de 90 de mm. 1 3 56 La fiecare explozie, fara sa vreau, imi iesea din gura u n tipat care adesea se producea imediat dupa explozie, asa ca atunci cind Mahmud incerca sa respire, tipatul meu neasteptat, il mai speria inca o data. 1 3 57 Cind s-au mai potolit putin, in genunchi, s-a tirit pina in camera unde se culcase ca sa-si caute aparatul de radio. 1 3 58 Tremurind de frica, am inceput sa pling incet, iar Mahmu d fericit mi-a anuntat vestea cea buna: 1 3 59 -In citeva minute se vor opri pentru ca sirienii au ince put tratativele cu ei. Au inceput sa se bata la demarcatie. 1 3 60 In mai putin de citeva minute, ca la un semnal, din ambe le parti, est si vest, au inceput sa se arunce la intimplare sute de bombe, grab iti ca sa-si termine stocul planificat, dupa care linistea deplina era intrerupt a, din cind in cind, de zgomotul unei arme automate. 1 3 61 -Au terminat, mi-a spus Mahmud, respirind usurat. Ne put em culca. 1 3 62 -Cum sa ne culcam? Vreau sa vad ce este afara. Si fara s a-i astept raspunsul m-am indreptat spre balcon. 1 3 63 -Sa nu iesi afara, in special dupa o lupta! mi-a strigat si fara sa-i mai pun alta intrebare a continuat singur: sintem la etajul 6 si c artierul este sus pe-o colina, asa ca sintem foarte usor de vizat de cei din est care stau pe acoperisuri si trag cu luneta cu laser. Si de la noi la fel, mi-a spus de data aceasta cu mindrie. 1 3 64 Cind am auzit si povestea asta am inceput sa tremur si m ai tare si pentru prima data mi-am spus "la vara trebuie sa ajung acasa si sa ra min cu orice pret. " 1 3 65 Ne-am culcat in jurul orei 4. Nu stiam exact cit durase bombardamentul, ne mai ramineau citeva ore de somn pina dimineata, nu mai era ni mic de facut, linistea punea din nou stapinire pe oras. Fara sa vreau m-am gindi t cu mila la cei care in puterea noptii au primit o bomba in casa. Ma intrebam c iti au putut fi omoriti in ambele sectoare si citi au fost care s-au culcat calm i si optimisti pentru ziua de mine si care acum erau poate morti sau isi plingea u ranitii, stringind de prin moluz ce le-a mai ramas. 1 3 66 Ce usor era sa faci rau, atunci cind nu erai responsabil nici macar in fata proprie tale constiinte! 1 4 1 CAPITOLUL 4 1 4 2 Se apropiau sarbatorile de iarna. Cu toata tragedia pe c are o traiam, orasul se pregatea sa intimpine noul an cu mai multa incredere dec it o facuse cu un an in urma. Partea musulmana, ceva mai timid decit cea crestin a, incepea totusi sa-si orneze magazinele si strazile de larga circulatie, umpli ndu-se trotuarele de brazi artificiali si de tot felul de obiecte de decor.

1 4 3 Cu toate ca timpul incepuse sa se racoreasca, iar la mun te zapada domnea de mult pe virfurile inalte, ambianta era departe de a se asema na cu cea de la noi. 1 4 4 Intr-una din zile Mahmud avea treaba in zona crestina in tr-o banca din Asrafieh asa ca mi-a propus sa merg cu el, cum totul nu ar fi dur at mai mult de 20 de minute. In fata mea, pe trotuar, unde si-a garat masina era u o librarie si citeva magazine de imbracaminte. Am coborit din masina si putin jenata cu gindul la cele 5 lire pe care le aveam in buzunar am intrat in librari e ca sa-mi cumpar citeva felicitari pentru cei de acasa Cum am pus piciorul in m agazin, proprietarul s-a sculat de pe scaun si m-a intrebat ce doresc. 1 4 5 -Citeva felicitari pentru Anul Nou, i-am raspuns cu o vo ce ce aproape ca nu mi-o auzeam nici eu. 1 4 6 -Dupa accent nu sinteti libaneza mi-a raspuns, uitindu-s e la mine cu un aer blind ce semana mai mult unuia parintesc. 1 4 7 -Aveti dreptate, sint romanca, i-am raspuns cu o voce ma i ferma. 1 4 8 -Atunci, bine ai venit! Si ce faci aici, esti in vizita sau esti casatorita? 1 4 9 -Casatorita i-am raspuns fara tragere de inima. 1 4 10 -In Romania de ce rit sinteti? m-a intrebat, privindu-ma pe sub ochelari. 1 4 11 -Ortodocsi majoritatea dar aveam si catoloci si protesta nti din fiecare cite putin, dar eu sint ortodoxa, i-am adaugat cu oarecare mindr ie caci pentru prima oara aveam ocazia sa-mi spun religia fara sa-mi fie teama c a cineva isi va strimba nasul sau sa fiu atenta la parerea lui Mahmud, sa nu vex ez pe cineva, pentru simplu motiv ca erau in razboi, cu crestinii ; si ca sa con firm cele spuse, mi-am tras de sub jacheta lantul pe care aveam o iconita de cin d eram eleva, cadou de la mama. 1 4 12 -Nici nu ma indoiam ca nu ar fi adevarat, mi-a spus rizi nd si, vesel, a continuat ;stii si eu sint ca si tine grec-ortodox! 1 4 13 Ii raspundeam si alegeam felicitarile pentru ca-mi amint isem de Mahmud care dintr-un minut sau altul putea sa ajunga la masina si sa ma vada in magazin, dar in acelasi timp nu neglijam nici pretul pentru ca nu vroiam 1 4 14 sa-mi depasesc bugetul pe care-l aveam si asa destul de mic. . 1 4 15 -Le cumpar pe acestea! si i le-am intins ca sa le vada. 1 4 16 -Nici o problema pentru bani, ti le ofer ca sa le trimit i la parinti si sa le transmiti un salut mic din partea unui ortodox libanez. Si mi-a zimbit cu complicitate. 1 4 17 -Nu pot sa accept, i-am raspuns emotionata. 1 4 18 -Sa fii sanatoasa si fericita in Liban si sa mai treci s a-mi spui ce-ti fac parintii: in privinta banilor, dupa ce a facut o mica pauza a adaugat: nici o problema, mi-am pierdut baiatul la inceputul razboiului, casa a fost de doua ori bombardata, ce importanta au citeva lire, mi-a facut placere ca te-am cunoscut si mi-ai spus ca esti ortodoxa. 1 4 19 I-am multumit si am iesit emotionata din magazin, nu pen tru cele citeva lire pe care le-a refuzat ci pentru ca am simtit ca ma gaseam in fata unui om asupra caruia razboiul a trecut cu toata forta lasindu-i rani de n euitat pentru restul vietii, dar care mai avea curajul sa zimbeasca si sa fie ge neros. In anumite situatii gesturile simple ale unor necunoscuti ramin gravate c a adevarate mesaje de dragoste venite de Sus. 1 4 20 Mahmud m-a gasit in masina privind cu regret spre vitrin a librariei din care iesisem. Imi era mila de durerea lui, dar ma bucuram ca int ilnisem pentru prima data de cind eram in Liban un crestin si ortodox in plus ca re m-a primit cu prietenie si generozitate. 1 4 21 -Prostii, mi-a raspuns Mahmud, crede ca esti noua in car tier ca sa mai cistige o clienta. 1 4 22 Am tacut fara ca sa-i povestesc amanunte, am simtit ca m a dureau afirmatiile lui si indirect aveam impresia ca-l ofensez pe noul meu pri

eten de citeva minute. El vedea totul in raport cu banii, in rest nimic nu avea valoare, generozitatea sufleteasca era un cuvint care nu facea parte din vocabul arul lui. 1 4 23 La citeva zile i-am sugerat lui Mahmud ca as vrea sa cum param un brad artificial pentru sarbatori, in mod deosebit pentru Anul Nou. Nu m i-am terminat bine ideea pe care mi-o spuneam, calma si sigura de mine, mai ales ca observasem foarte multi musulmani care -si decorau brazii chiar cu 10 zile i nainte de Craciun, ca deja Mahmud era in mijlocul cameriei si tipa ca de frica m ortii. 1 4 24 Nu intelegeam nimic pentru ca din cauza nervilor nu-si g asea nici cuvintele in franceza. 1 4 25 -Nici o data la mine in casa o traditie a ciinilor de cr estini! 1 4 26 -Prietenii tai de ce au facut? 1 4 27 -Pentru ca nu sint insurati cu o crestina ca sa creada l umea ca l-a facut pentru ea. Si in fond chiar daca nu ti-ai schimbat religia ofi cial in ochii mei esti musulmana si nu-ti trebuie asa ceva. Si fara ca sa ma las e 1 4 28 sa-i raspund mi-a smuls revista din mina si a inceput sa ma injure. Am inchis ochii la un moment dat pentru ca mi-a fost teama ca ma va lovi. 1 4 29 Cind s-a mai potolit putin nu am rezistat si i-am raspun s: 1 4 30 -Povestea cu pomul este mai veche decit iti imaginezi tu , era o traditie paiana, asa pentru cultura care-ti lipseste ;este bine totusi s a stii ca sa nu mori prost intr-o zi ca, nu sint si nu voi fi musulmana niciodat a; daca ma vezi tu asa, asta este problema ta. 1 4 31 Dupa ce a mai injurat in araba l-am vazut ca se indreapt a spre usa. Afara ploua si era frig. 1 4 32 -Plec la mama, mi-a spus inchizind usa. 1 4 33 Fara sa ma gindesc prea mult i-am strigat: 1 4 34 -Vin si eu, asteapta-ma! . In clipa cind l-am auzit ca v roia sa plece la familia lui m-am gindit ca trebuia sa merg cu el pentru ca era singura posibilitate ca sa-mi incerc norocul inca o data. 1 4 35 Vroiam cu orice pret bradul pentru Sarbatori. 1 4 36 Am ajuns plouati si zgribuliti de frig. Toate strazile e rau un lac incat mai mult banuiam cam unde ar putea fi trotuarul. Am mers tot dr umul in spatele lui si umbrela nu-mi folosea la nimic asa ca pe fata lacrimile s e amestecau cu picaturile de ploaie si cum amindoua erau sarate nu simteam difer enta cind mi se prelungeau incet spre gura, fara sa-mi patrunda in inima care er a deja inundata de suparare si tristete. Aveam impresia ca traiesc un vis care n u se mai termina niciodata si cu o licarire de speranta m-am gindit la celelalte fete care erau si ele aici. 1 4 37 La parintii lui discutia a reinceput cu mai multa forta: el refuza si eu insistam, dar in toata istoria mi-a aparut de odata partea comi ca a problemei. Parintii lui traiau aparent linistiti inainte sa vin eu si ma in trebam de ce au acceptat ca nebunul familiei sa se insoare cu o straina, in plus si crestina! ? 1 4 38 Dupa ce baba ne-a ascultat pe amindoi, s-a ridicat cu un aer trist si a intrat cu el in salon. Nu stiu care a fost discutia intre ei, da r Maha cu Rami m-au luat la bucatarie, au pregatit ceai si am mincat dulciuri li baneze. La un moment dat am auzit usa de la intrare inchizindu-se, dar nu am fos t sigura ca cineva a iesit din casa. Dupa mai bine de o ora a sunat soneria. 1 4 39 Era Mahmud, uitasem de el, pentru ca ma simteam bine in compania fratilor lui si cind i-am auzit vocea mi-am amintit cit era de diferit de restul familiei. Era ud din cap pina in picioare, si avea in brate un pachet mare din care incet se prelingea apa pe covor. Cind baba l-a vazut, s-a ridicat a venit si m-a luat de mina si mi-a pus in brate pachetul lui Mahmud: 1 4 40 -Este pentru tine ca sa nu simti prea mult ca nu esti la tine in tara, mi-a spus Maha, baba nu a acceptat sa nu-ti respectam traditia.

4 41 -Nora anul acesta o sa sarbatorim Craciunul cu tine si o sa vedem ce ai sa ne pregatesti ca sa mincam, mi-a spus Rami zimbind. Ma uitam la ei si nu stiam ce sa le raspund, eram fericita ca si de data aceasta familia lui a fost alaturi de mine si ma gindeam ca poate in viitor incet si cu rabdare Mahmud isi va uita prostul obicei de a tipa din orice si mai ales de a ma insult a. 1 4 42 -Ce cadou ai cumparat? l-a intrebat Maha. 1 4 43 Atunci a scos dintr-o punga o camasa de noapte rosie si plina de dantele si de volane din cea mai prosta calitate. Dupa linistea care sa lasat mi-am dat seama ca nu ma inselasem in apreciera pe care o facusem la pri ma vedere. Ca de obicei de cite ori trebuia sa plateasca, mina ii tremura si se gindea de zeci de ori pina se hotara sa cumpere ce era mai ieftin. Pentru mine n u avea nici o importanta valoarea cadoului, principalul era ca -mi creasem un pr ecedent pentru viitor si ma gindeam ca nu va fi necesar in fiecare an sa repetam aceeasi poveste. 1 4 44 Pina la Craciun relatia a fost amicala intre noi si ince rcam pe cit puteam sa evit orice problema. Mahmud nu era multumit de ideea lui R ami de a petrece seara de Craciun la noi, caci aceasta semnifica in ochii lui ca familia ma vrea cu statutul de crestina printre ei, recunoastere care-i strica toate planurile viitoare. 1 4 45 Scopul lui era sa-mi insufle ideea ca maritata cu un mus ulman automat deveneam de aceeasi religie cu el si dupa parerea lui ii datoram o supunere totala si ce-l interesa cel mai mult era ca trebuie sa uit de unde am venit si mai ales sa-mi uit parintii pentru ca el nu admitea sa-mi impart afecti unea cu ei, in conceptia lui ii devenisem un bun care ii apartinea suta la suta. Deci in concluzie trebuia sa-i devin o sotie model fara dreptul de a gindi si m ai ales de a simti in afara sferiei lui de egoism si prostie. 1 4 46 Seara de Craciun am petrecut-o agreabil, m-am straduit c u toata forta de care eram capabila sa nu-mi las gindurile sa fuga spre parinti si mai ales la seara petrecuta cu Alex, cu un an in urma. 1 4 47 Mi-am impus sa fiu vesela si o gazda ospitaliera si recu noscatoare pentru fratii lui care m-au ajutat sa stau in fata lui Mahmud in sear a aceea ca o crestina ce eram, nu ca o musulmana cum ii placea lui sa ma vada. 1 4 48 Baba nu fost prezent asa ca Rami a profitat de ocazie sa -mi faca o surpriza: 1 4 49 -Nora, spune-mi ce ti-am adus in acest pachet? m-am intr ebat cu aer complice 1 4 50 -Cred ca l-ai adus pe Mos Gerila? Cu toate ca nu eram co nvinsa. 1 4 51 -La el nu m-am gindit, altceva mai bun? 1 4 52 -O sticla de vin! Am strigat vesela pentru ca de data ac easta eram sigura ca nu ma inselasem. 1 4 53 Era intr-adevar o sticla de vin rosu, fabricatie libanez a. Am adus repede pahare si, putin confuza, le-am pus pe masa. Mama lor a ris si a impins incet paharul din fata ei si l-a tras pe cel de apa, aratindu-mi ca st icla este pentru mine, ei nu beau. Atunci Rami s-a apropiat discret de mine si f ara ca surorile lui sa observe mi-a spus: 1 4 54 -Nora desfa sticla la bucatarie si pune-mi un pahar fara ca sa vada cineva. . 1 4 55 Mahmud nu a baut nici el, dar am simtit ca sticla lui Ra mi i-a cazut greu la stomac, nu pentru ca nu ar fi vrut sa bea un pahar, dar ii stricase inca o data programul de reeducare la care trebuia sa fiu supusa. 1 4 56 Sticla ne-am lasat-o la bucatarie in bufet printre farfu rii si incet cu Rami am treminat-o inainte sa incheiem seara. El bea de placere, eu beam de necaz, vorba cintecului "ca sa-mi sting focul ". 1 4 57 Momentele noastre de dragoste sau de sex, cum ii placea lui sa le numeasca nu mai aveau importanta acum, din fericire totul se rezuma la citeva minute si eram consolata oricum ca nu trebuia sa-l suport prea mult. 1 4 58 Pentru Revelion nu aveam nici un program asa ca nu ne ra minea decit sa stam acasa si sa ne multumim cu programele de la T. V.

4 59 Dupa amiaza mi-am petrecut-o pe balcon, eram singura, nu era frig, soarele apunea, dar era inca cald. Ma uitam absenta la agitatia din f ata blocului, citiva locatari se certau sau poate discutau pentru parcare. Citiv a copii alergau cu bicicletele printre masini si strigau mai tare chiar decit ap elul pentru rugaciune de la moschee. Deodata mi-am indreptat privirea spre munte : departe se vedeau virfurile acoperite de zapada. 1 4 60 La inceput am fost mirata si curioasa pentru ca in Beiru t erau aproape 20 grade iar la o distanta asa de mica de la mare era zapada. Inc ercam sa-mi imaginez cam ce distanta ar putea fi? 1 4 61 Vroiam cu orice pret sa-mi tin mintea preocupata cu oric e numai ca sa nu-mi fuga spre casa, dar intr-o fractiune de secunda mi-a scapat de sub control si nu am mai vazut nici muntii si nici blocurile din fata mea. Ca pe un ecran imens care incet se apropria si in acelasi timp se micsora mi-a apa rut intii mama si pe urma tata. Atit de puternica imi era impresia incat pentru citeva secunde am fost inconstienta si involuntar am intins mina, parca vroiam s a-i ating sau sa alerg spre ei. 1 4 62 Auzeam vocea mamei ca un ecou care ma chema: 1 4 63 "-Nora, mama, ce faci aici? ". Nu stiu cit a durat scena , dar mi-am revenit din cauza apelului de la mosche, era pentru rugaciunea de se ara. Atunci in acelasi timp cu el am inceput sa ma rog. 1 4 64 Lacrimile imi curgeau pe obraji fierbinti si inima imi b atea sa-mi sparga pieptul. Eram emotionata si indurerata ca niciodata pina atunc i. 1 4 65 Seara nu a mai contat ; asezata intr-un fotoliu, cu pach etul de tigari linga mine, nu am facut decit sa-mi afum gindurile si sa visez la parinti imaginindu-ma in bratele lor, aparata si ocrotita de propria-mi greseal a. Impuscaturile si tunurile care zguduiau orasul mi-au amintit ca incepeam anul 78. L-am aruncat afara din suflet pe 77 cu scirba si cu dusmanie si, parca sper iata ca sa nu-l supar pe cel nou cu gindurile si cu dorurile mele, am fugit repe de sa ma culc si cu capul acoperit de perna am inceput sa pling incet. 1 4 66 Deodata mi-am amintit ca Mahmud inca nu dormea si s-ar f i putut sa-i treca prin cap faimoasa formula de "pregateste-te"si speriata dar s i multumita in acelasi timp de ideea pe care am avut-o, m-am culcat repede, am i nchis ochii si, mai mult de frica, in citeva minute, am adormit. 1 5 1 CAPITOLUL 5 1 5 2 Dupa Anul Nou a inceput frigul. Ploua aproape zilnic iar umezeala care ajungea si pina la 75% patrundea pina la oase dind impresia ca po rti intotdeauna ceva umed pe tine. Intr-una din zile Mahmud a intrat acasa cu un aer preocupat, nu eram curioasa deloc sa aflul ce-l preocupa. M-am imbracat si am plecat ca de obicei la familia lui ca sa mincam de prinz. La un moment dat a schimbat traseul si mi-a aratat un bloc. 1 5 3 -Aici la etajul 3 locuieste o rominca, este de 7 ani in Liban. Eram mai mult mirata de faptul ca imi spunea, decit ca aflam ca la mai pu tin de 500 de metri aveam o compatrioata. Una dintre conditiile pe care mi le-a pus in primele zile era aceea ca nu este de acord sa devin prietena cu vreuna di ntre ele. . 1 5 4 Nu am raspuns nimic, nu-mi puteam manifesta bucuria pent ru ca-mi era teama sa nu mi-o distruga asa cum avea obiceiul. Astfel cu cea mai mare indiferenta i-am raspuns: 1 5 5 -De unde stii? 1 5 6 -De la un prieten, l-am intilnit astazi, a fost la banca . Sa nu crezi ca te poti duce la ea singura, a continuat pe un ton amenintator. 1 5 7 Era prea tirziu, deja ardeam de nerabdare sa aflu cit ma i multe de la ea si mai ales tinjeam sa am pe cineva cu care sa vorbesc rominest e. Incepeam sa intrezaresc putin roz in viata mea. , asa ca pentru prima data av eam sa pasesc pragul la parintii lui ceva mai optimista si vesela decit de obice i. 1 5 8 Rami tocmai se intorsese din Siria si cum am intrat in c asa rizind mi-a spus ca-mi va oferi cadoul lui de casatorie, motiv pentru care t rebuia sa inchid ochii si sa intind mina. Bineinteles m-am supus si nu mica mi-a

fost mirarea cind am descoperit in palma un fluture din aur colorat cu email pe un lant fin si discret. Era inca student, deci din bani lui de buzunar s-a gind it sa-mi faca o surpriza. Eram foarte emotionata ca nu stiam ce sa fac. Atunci M aha mi l-a luat din mina si mi l-a pus repede in jurul gitului. Toata familia mi l-a admirat pe rind. Nu stiu daca mi l-a ales la intimplare dar pentru mine ace st fluture pus pe un lant a fost repede asociat de constiinta cazului meu si m-a m vazut repede lipsita de vointa si legata de Mahmud nu cu un simplu lant de aur ci cu lanturile grele purtate de ocnasi. Sigura diferenta era ca eu eram o vie moarta 1 5 9 Din ziua in care aflasem adresa romancei eram zi si noap te preocupata cum sa ajung la ea. Lui nu indrazneam sa-i propun, de teama sa nu ma refuze si sa-i intre in cap ca as vrea sa o cunosc. . 1 5 10 Asa ca intr-o dimineata cind am considerat ca Mahmud ave a aerul bine dispus, si nu -i putea trece prin cap ca as putea indrazni sa ies d in casa, m-am hotarit sa plec pentru un scurt timp ca sa o cunosc cel putin. 1 5 11 Pe strada ma simteam ca o hoata, aveam impresia ca toata lumea cunostea secretul meu, in plus imi tineam miinile strinse pe chei de team a sa nu le pierd si ma gindeam ce am sa-i spun si mai ales daca o sa accepte sami vorbeasca. Pina la ea eram deja transpirata incat odata ajunsa in bloc, de em otie, am simtit cum transpiratia incepea sa se raceasca si dintr-o data un fior de frica si frig m-a cuprins incat prima imtrebare pe care mi-a pus-o cind a des chis usa a fost daca sint bolnava. 1 5 12 -Ma cheama Nora si locuiesc in apropiere, i-am spus in c ea mai mare graba 1 5 13 -Si pe mine Alina, mi-a raspuns la fel de repede cum ma prezentasem si eu. Ce-i cu tine de esti asa de speriata. Esti bolnava? m-a intre bat ceva mai calma. 1 5 14 - Nu, dar am urcat repede pe scari M-am felicitat pentru minciuna care imi trecuse repede prin cap. 1 5 15 -Hai intra. Si fara ca sa mai astepte raspunsul meu a lu at-o inainte ca sa-mi deschida usa de la salon. Am urmat-o ca un automat incerci nd cit mai repede sa-mi pun gindurile in ordine si mai ales sa par calma. 1 5 16 -De cind esti in Beirut? 1 5 17 Incercam sa-mi aduc aminte cit mai exact intirziind sa-i raspund, nu pentru ca uitasem data venirii dar in acelasi timp ma intrebam ce s a-i spun si mai ales cita incredere imi inspira persoana ei. In Romania pentru m ine ar fi insemnat o persoana la prima vedere, aici oare aveam dreptul sa-o cons ider la fel? 1 5 18 -De 3 luni doamna. 1 5 19 Cred ca este suficient ca sa-ti fie dor de acasa si mai ales sa doresti sa stai de vorba cu cineva de al tau. 1 5 20 -Trei luni? Si cu gindul aiurea a continuat: 1 5 21 -Sa-mi spui ca -ti este dor de acasa dupa 8 ani. Nu-i ni mic, ai sa te obisnuiesti incet sau mai repede in functie de cum te trateaza sot ul si familia lui. Cum de ai avut curajul sa vii in plin razboi! ? . . a continu at cu un aer dojenitor. Nici nu am avut timp sa mai inventez ceva, caci singura a dat raspunsul. 1 5 22 -Din iubire nu-i asa? 1 5 23 -Da din iubire! i-am raspuns fericita: ma salvase de la o noua minciuna. 1 5 24 In timp ce prepara cafeaua multumita de vizita mea, ma g indeam de buna voie la Alex caci intr-adevar din iubire ajunsesem aici. Si pentr u citeva secunde i-am vazut zimbetul frumos cu care m-a sedus si fara sa vreau a m inchis ochii si inconstient mi-am frecat obrazul in vid asa cum il lipeam de a l lui in vremurile bune. 1 5 25 -Te-am prins, la ce te gindeai. ? Desigur la parintii ta i, de ai aerul asa de visator . 1 5 26 Am zimbit si mi-am aprins o tigare. Imi placea aceasta v ecina la prima vedere pentru simplul motiv ca nu astepta sa-i dau eu rapunsul. , il avea intotdeauna pe buze odata cu intrebarea.

1 5 27 Nu i-am povestit nimic din necazurile mele ; imi era tea ma sa nu se sperie de zmeul meu si sa nu ma mai primeasca pe la ea. Am vorbit de toate si de nimic. Am plecat de la ea fericita era ca si cum cunosteam tot Liba nul, sau intilnisem toata Romania. Pe strada mergeam mai calma, eram asa de usur ata ca simteam ca-mi erau dragi chiar trecatorii necunoscuti. 1 5 28 Acasa m-am indreptat repede spre radio si inainte ca sa sterg orice urma de pe mine ce ar fi putut sa-i dea de banuiala lui Mahmud ca am fost plecata am pus caseta mea preferata a lui Ioana Radu "Te rog sa uiti ca te -am iubit "si mai visatoare ca niciodata am inchis ochii si lin fara nici un obs tacol din partea constiintei am inceput sa ma gindesc la Alex cu o duiosie pe ca re nu o avusesem niciodata in mine de cind ne despartisem. In clipa aceea, daca as fi putut, cred ca eram pregatita sa mor in bratele lui; aveam un dor si o dor inta salbatica sa-l pot atinge, incat speriata sa nu cad intr-una din crizele me le de depresiune avute dupa ce ne-am despartit, m-am sculat repede, am inchis ca stofonul, am smuls caseta, am rupt-o, am aruncat-o la gunoi si tremurind de atit ea emotii am spus fara sa vreau "mama, ce ma voi face, tot il mai iubesc! " 1 5 29 Timpul a trecut incet pina cind Mahmud a deschis usa ca un zmeu. 1 5 30 -Unde ai fost? Era mai mult un racnet. 1 5 31 M-am speriat asa de tare ca am ramas inmarmurita. Si ca un fulger mi -a traversat creierul cuvintul " gunoi " si fara sa-i mai dau ragaz sa mai tipe inca o data am stigat la fel de tare ca si el: 1 5 32 -Am fost de am dus gunoiul 1 5 33 -Ti-am spus ca am sa-l duc eu cind vin. De ce nu ai tinu t cont de ce ti-am spus. Vezi ca nu pot sa am incredere sa-ti las cheile. Urla d e i-se ridicase parul in sus iar ochii mai aveau putin sa-i iasa din orbite. 1 5 34 Mirata, pentru ca aflase de iesirea mea, multumita ca av ea aerul de a fi convins ca plecasem la coltul strazii ca sa arung gunoiul, am i nceput 1 5 35 sa-mi cobor tonul mai mult din curiozitate ca sa pot afl a cum de a stiut de iesirea mea. 1 5 36 Enervata, dar vesela ca-mi inghitise scuza, i-am spus nu fara repros: 1 5 37 -Stii ce Mahmud, am impresia ca incep sa ma plicisesc sa -ti fac mereu pe plac. Toata ziua femeile intra si ies din bloc, surorile tale l a fel, ce crezi ca am sa stau toata viata inchisa in cusca! ? De cind am venit n u faci decit sa-mi pui conditii. De ce nu ai facut asta in Romania, caci fii con vins ca nu as fi venit. Mi-ai spus ca am sa lucrez. Esti un sadic ca sa nu-ti sp un ca esti nebun. M-am saturat de tine si sa stii ca vreau sa plec acasa. Putin imi pasa de casatorie, putin imi pasa chiar daca mor, 3 luni cu tine si simt ca inebunesc. 1 5 38 Era asa de socat de tot ce-i reprosam, ca ma privea cu c el mai mizerabil aer pe care l-am putut vedea pe fata cuiva in viata mea. 1 5 39 Singura fraza pe care a putut sa o scoata a fost: 1 5 40 -Dar eu te iubesc. 1 5 41 -Iubirea ta ma distruge. Prefer sa ma respecti si sa ma tratezi ca pe o persoana normala, daca esti capabil, nu ca pe o handicapata. 1 5 42 Se vedea ca nu era pregatit pentru o reactie din partea mea. Se plimba agitat prin casa; ma uitam dupa el cu mila si cu dezgust in acela si timp, dar nu simteam nimic pentru mine decit placerea de a-mi fi jucat rolul bine. 1 5 43 Eram prea trista ca sa-mi mai complic gindurile si const iinta: imi era de ajuns pentru o singura zi prin cite emotii trecusem. 1 5 44 La un momendat s-a asezat pe un fotoliu ; se gindea, pro babil isi stabilea un plan cu privire la mine. 1 5 45 Am plecat in dormitor si l-am lasat singur. Eram obosita , nu-mi mai era nici foame, nu mai simteam nici dor de nimeni, ma simteam slaba fizic si fara vointa. Iesirea puternica pe care o avusesem o consideram ca o fri mitura ramasa din caracterul pe care il aveam nu mai stiam cind. 1 5 46 Ghemuita in pat cu piciorele pe marginea patului, acoper

ita cu un capot m-am simtit dintr-o data ca un copil slab si sensibil, speriat d e toti si mai ales fara protectie. 1 5 47 Deodata sunetul soneriei si mai ales vocea lui Rami mi-a u amintit ca totusi nu eram singura si am mai facut inca un efort: m-am sculat s i am iesit din dormitor. Rami ne adusese doua castroane pline de mincare si avea aerul ingrijorat: 1 5 48 -Ce s-a intimplat de nu ati venit? V-am asteptat pina ti rziu, mama m-a trimis sa va aduc prinzul. Dupa fetele pe care le aveam amindoi s e putea observa ca situatia nu era prea stralucita intre noi. 1 5 49 -Veniti sa mincam, nici eu nu am mincat, sper ca nu ma v eti lasa sa ma intorc nemincat, mai ales ca mama a pus totul pentru voi. Am intr at la bucatarie si impresionata de bunatatea lui Rami am incercat sa par mai put in trista decit eram si am inceput sa aranjez masa. 1 5 50 Mahmud s-a sculat si a iesit repede din casa fara ca sa ne dea vreo 1 5 51 explicatie. Nu ma miram de iesirile si de actele lui: er a intotdeauna ceva bizar si avea aerul unui vinator ce isi supravegheza vinatul. I-am povestit repede lui Rami povestea gunoiului si l-am intrebat de unde a put ut stii. 1 5 52 -De la portar, mi-a raspuns rizind. 1 5 53 -I-am spus lui Mahmud sa nu faca o asemenea prostie sa p una portarul sa te urmareasca. Intr-adevar ai de ce sa te superi! 1 5 54 -Nu eu m-am suparat, Rami, el este acela care a facut o intreaga istorie si, sa fiu sincera, m-am cam saturat de comportamentul lui. Spe ram ca o sa fie tandru si bun pentru ca aici sint singura. Nu ma simt protejata cu el, dinpotriva am impresia ca ma tortureaza. Rami ma asculta calm, cu putina jena, si am simtit ca imi ocolea privirea. 1 5 55 -Nora stiu ca ai dreptate, a continuat, dar vezi, Mahmud are un caracter posesiv, dar te asigur: toate acestea sint pentru ca te iubeste . 1 5 56 -Ma iubeste? mi-a iesit mai mult ca un strigat. Daca asa este iubirea orientala m-am lamurit, hai sa vorbim altceva. , pentru ca nu vrea u sa te dezamagesc daca iti explic ce inseamna iubirea la noi. 1 5 57 Nici nu am terminat bine fraza ca Mahmud a deschis usa c a o vijelie. 1 5 58 -Minti, nu ai fost numai cu gunoiul. Minti, spune unde a i fost! Urla ca vocea lui il acoperea si pe Rami cu tot efortul pe care -l facea acesta ca sa-l convinga sa coboare tonul. 1 5 59 -Ai fost plecata mai mult de o ora. Spune unde ai fost, sa nu crezi ca asta trece usor si ma ameninta cu degetul. 1 5 60 -Mahmud tu pui portarul sa-ti urmareasca sotia, cum te p oti dezonara pina la acest punct? Sa stii ca de data aceasta eu sint suparat. Ca de obicei nu faci decit sa exagerezi si ii acuzi pe altii, pentru ce gindesti t u de fapt! 1 5 61 Rami era foarte suparat, eu asistam la scena ca o strain a. Eram asa de obosita ca fara sa acord o prea mare importanta galagiei din juru l meu am inceput sa maninc cu dorinta ferma ca nu trebuie nici sa privesc spre e l si mai ales sa nici nu aud Pentru prima data mincarea mi-a placut Era pui cu o rez, mirosea frumos, era bine condimentat si in plus orezul era acoperit de un s trat gros de migdale prajite stafide nuci si seminte de pin. 1 5 62 M-am sculat de la masa cu ideea ferma ca scapasem usor i n ziua aceea si ca cel mai indicat era sa stau calma si sa incerc sa schimb puti n atmosfera. Nu avea rost sa continuam, de fapt eram fericita ca o cunoscusem pe Alina si in plus ii spusesem tot ce imi doream de mult. Acum nu avea decit sa r umege cele spuse de mine si sa inteleaga ca la o adica eram capabila sa-mi asum orice risc ca sa scap de el. Incercam sa fiu calma si nu lasam o secunda fara sa -mi treaca prin cap ideea ca libertatea mea de miscare si de gindire erau doua l ucruri indivizibile si cu acelasi numitor comun -eu. 1 5 63 A intrat in dormitor si dupa ce mi-am schimbat imbracami ntea si mai ales mi-am aranjat parul in coafura mea preferata mi-am dat cu un ru

j pe buze ce-mi lumina tenul alb, am iesit din camera ca un marinar pe puntea va sului dupa furtuna si fara sa mai astept sa deschida gura unul dintre ei le-am p ropus: 1 5 64 -Vreau sa merg la "Aley". Mi-ati promis de mult. Erau am indoi asa de mirati de reactia mea, ca Rami nu a putut sa spuna decit: 1 5 65 -Ce frumoasa esti cind zimbesti! Si grabit, ca si cum gu ra il luase pe dinainte a adaugat repde. 1 5 66 -Bineinteles, dupa ce mincam. Nu-i asa Mahmud! ? 1 5 67 Mahmud a incercat sa mai comenteze putin, dar Rami a rid icat vocea si atunci a tacut. 1 5 68 Am plecat toti trei, eu eram multumita ca invatam sa dev in vicleana, Rami fericit ca inca o scena de menaj avea aerul sa se tremine repe de si bine, iar Mahmud dezamagit ca nu a avut ocazia, din cauza lui Rami 1 5 69 sa-mi dea lectia cuvenita. Am luat-o spre munte, trebuia sa trecem iarasi prin cartierele distruse de bombardamente si dupa fiecare colt teava cite unui tun se indreptat spre cer mai ceva ca la o parada militara, dar in mijlocul acelui decor de moluz si de rufe intinse printre scheletele blocuri lor darimate aveau mai repede un aer grotesc, era acel ceva care iti face pielea sa inghete. Am traversat mai mult cu ochii inchisi si numai cind am simtit ca m asina a inceput sa urce i-am deschis incet si cu teama ca nu cumva privirea mea sa produca vreo explozie. 1 5 70 Uimita i-am facut mari dintr-o data si fara sa vreau am strigat: 1 5 71 -Vai, ce splendoare! 1 5 72 -Inca nu ai vazut nimic, mi-a raspuns Rami satisfacut de bucuria mea. 1 5 73 Mahmud tacea, se vedea dupa fata lui ca inca se mai gind ea la cele petrecute. 1 5 74 Din ce urcam pe drumul in serpentine orasul se vedea si mai bine, iar din doua parti marea calma si albastra il inconjura ca o mama ce i si imbratisa copiii. De sus se vedea o splendoare de nedescris, mai ales stiind ca jos alta era realitatea. De aici nu se vedeau nici tunurile, nici daramaturil e si, mai ales, nici mizeria locuitorilor. 1 5 75 In mai putin de 20 de minute eram in Aley la o altitudin e peste 600 de m; aveam impresia ca ma aflam la un balcon si de acolo aveam oras ul la picioarele mele. Eram asa de impresionata de imaginea pe care o aveam in f ata ochilor ca dintr-o data m-a cuprins o mila plina de dragoste fata de acest o ras, masacrat si distrus de oameni, ca daca as putut l-as fi strins in brate ca pe un copil si l-as fi leganat. Stiam ca plinge si el in liniste asa cum pligeam si eu de multe ori. Din acel moment l-am indragit si cu toate durerile pe care le-am suportat nu l-am urit niciodata: intr-un fel destinul nostru se asemana. D in Aley pina jos nu erau decit munti si satele care se insiruiau de alungul sose lei toate de crestini iar orasul, care inainte de razboi era mica perla a Orient ului, acum era la fel de distrus ca restul tarii. Mirat de admiratia mea Mahmud si-a iesit din mutismul de care era cuprins de cind plecasem de acasa si pentru prima data a vorbit: 1 5 76 -Aici, inainte de razboi, erau cele mai multe restaurant e si cafenele, iar hotelurile erau pline aproape tot anul de straini si in mod d eosebit de arabi din Golf. Fiind aproape de capitala este usor si rapid de ajuns . De cele mai multe ori era imposibil de gasit un loc intr-o cafenea, noi ne urc am mai mult pentru inghetata. Aici era cea mai buna din tot orasul. 1 5 77 Invatasem repede intrebarea tipic libaneza: 1 5 78 -De ce religie sint locuitorii? 1 5 79 -Inainte de razboi crestinii si druzii formau majoritate a, dar erau printre ei si musulmani, mi-a completat Rami. Acum crestinii au plec at spre regiunile din est, dar asta nu inseamna ca nu mai au ramas o parte, in s pecial cei in virsta. Cu putin curaj si regret mi-am luat privirea de la frumosu l meu Beirut si cu ochii mari deschisi am inceput sa privesc in jurul meu. Fara sa vreau m-am cutremurat. Casele construite din blocuri mari de pietre aveau apr oape fiecare cite o aerisire facuta de trecerea uneia sau mai multor bombe. Mira

ta l-am intrebat pe Mahmud: 1 5 80 -Mi-ai spus ca o bomba traverseaza numai un perete, cum se face ca aici doi si chiar trei pereti au fost distrusi? 1 5 81 -Depinde de calibru, si in plus sint bombe care in momen tul in care patrund se misca in zig -zig, pe urma este orga lui Stalin, arpejeel e, un intreg arsenal de arme sofisticate, m-a lamurit Rami 1 5 82 -De la cine le-au avut combatantii si de unde au bani, c aci asa par saraci. 1 5 83 -Nu combatantii le-au cumparat, Nora ; ei doar le folose sc, ci sefii de partide, m-a lamurit Mahmud si, pe urma sa stii ca multe sint pr imite pe gratis, crestinii de la evrei in mare parte, iar palestinienii de la bl ocul socialist si de la arabi. 1 5 84 -Apropo, a intervenit Rami, am citit in ziar ca astazi a ajuns in port la Saida un vapor plin de munitii de la libieni. 1 5 85 -Astea pentru cine sint? , am intrebat curioasa. 1 5 86 -Pentru partidele din vest, mi-au raspuns amindoi deodat a, cu o voce ingrijorata. 1 5 87 Atunci mi-a trecut repede o unda de mila pentru saracii crestini, caci acum intelegeam ca s-ar putea sa le fie destinate ; uitind sa -mi pun intrebarea daca nu cumva se pregateau si ceilalti cu citeva vapoare pentru noi cei din partea de vest. 1 5 88 Ne am plimbat citeva minute inca prin Aley si am coborit lasindu-l in urma noastra ca pe o fantoma ce incepea sa-si estompeze ranile pro vocate de razboi in apusul de soare si sub umbra norilor care, asemanatori unei pasari de prada, ii dadeau tircoale, datorita umiditatii care se ridica deasupra Beirutului. 1 5 89 La intoarcere am incercat sa nu mai privesc pentru ca de stul de brusc regaseam orasul care cu citeva minute in urma isi pusese definitiv si irevocabil amprenta in sufletul meu ;vroiam sa-l pastrez in toata splendoare a lui: privit de la distanta ce era in interior nu-i mai apartinea, aici era ope ra oamenilor iar natura isi terminase rolul. 1 5 90 Seara, inainte de culcare, Mahmud a incercat sa redeschi da subiectul dar, cum nu vroiam sa-mi distrug frumusetea lasata in suflet de pei sajele vazute, l-am oprit repede: 1 5 91 -Am inteles Mahmud, nu am sa mai duc gunoiul niciodata, de fapt ai dreptate nu este un lucru pe care-l face o femeie si in plus una ca m ine cu studii. 1 5 92 -Cum adica, a sarit repede, tu esti mai bine decit mine nu poti sa-l duci din cauza prestigiului? Toate femeile il duc aici, daca o iei din punctul asta de vedere chiar te oblig sa-l duci. 1 5 93 -Bine, am sa-l duc, i-am raspuns cu un aer resemnat, ca si cum as face un sacrificiu, dar cu inima usoara ca astfel am sa pot hoinari un pic, si in plus am sa-mi vizitez noua prietena Alina. Intrind in baie, cu usa i nchisa, fara sa vreau mi-am ridicat mina in sus in semn de victorie si am striga t fara sa-mi dau seama "am cistigat. " Deodata am auzit vocea lui Mahmud: 1 5 94 -Ti s-a intimplat ceva Nora? 1 5 95 Atunci, speriata ca ar fi putut sa inteleaga, ceea ce er a exclus pentru moment, cu o voce calma si calina dar cu zimbetul pina la urechi i-am raspuns: 1 5 96 -Nimic, am scapat sapunul. 1 6 1 CAPITOLUL 6 1 6 2 Am dormit mai usor decit un fulg, dar nu inainte de a-i multumi Protectorului meu celest de intorsatura de negindit a problemei din timp ul zilei. A doua zi tremuram de bucurie la gindul ca pot circula singura si in v oia mea pe strazi fara sa fiu acompaniata si cel mai mult imi doream sa pot inti rzia in fata vitrinelor de pe strada magazinelor de bijuterii. 1 6 3 Imediat ce a inchis usa Mahmud, am alergat la baie si, c a si cum ma pregateam pentru un defileu de moda m-am spalat, incet cu atentie, s a nu-mi ud parul, am incercat mai multe coafuri caci nu ma puteam hotari cu care dintre el imi statea mai bine si asteptind ca ora deschiderii sa se apropie m-a

m imbracat si dezbracat de citeva ori, eram nerabdatoare si emotionata. Inainte de a iesi din casa am taiat o bucata mare din checul pe care il facusem cu citev a zile in urma, l-am invelit intr-un servetel si am coborit. Portarul era chiar in fata usii ; cind m-a vazut iesind din lift ochii i-au iesit din orbite, aproa pe sa-i cada pe jos. Imediat mi-am amintit ca uitasem gunoiul. Era prea tirziu, atunci cu cel mai nevinovat zimbet i-am spus "bonjour " m-am aplecat si i-am min giiat copilul pe cap si i-am intins bucata de chec. Copilul bucuros i-a intins-o lui taica-su ; acesta, fericit, am simtit ca mi-a multumit, dupa mina pe care s i-a pus-o in dreptul pieptului si s-a inclinat. Foarte gratioasa am mai mingiiat inca o data copilul, i-am mai zimbit inca o data portarului si mi-am intors cal ciile mai frumos decit o prim balerina. Stiam ca-l impresionasem si simtisem ca era si emotionat. 1 6 4 Mergeam pe strada si cred ca zimbeam la gindul ca Mahmud isi va atrage antipatia acestuia mai ales ca ii cerea un serviciu fara sa se gi ndesca ca macar sa-i multumeasca. 1 6 5 Blocul nostru se gasea pe o intrare asa ca o data ajunsa in strada principala m-am simtit putin dezorientata, nu stiam ce directie sa ia u. 1 6 6 Stiam ca in jos, la capatul strazii, incepea" SOUK-UL" a dica magazinele de tot felul, iar dupa 5oo de metri inca o data la stinga intram pe strada parintilor lui Mahmud, deci era un risc ca sa ma vada cineva asa ca m -am hotarit sa o iau in sus. Beirutul este o aglomeratie de strazi care urca sau coboara, este foarte greu sa dai din intimplare peste o strada care este de la un capat la altul plata. Ajungind la prima intersectie m-am gindit ca cel mai in dicat ar fi sa merg in sensul masinilor si de altfel se vedea ca la o mica dista nta incepeau si aici magazine. Ce importanta mai avea directia, eram fericita ca -mi creasem un pic de libertate, greutatea riscului nu mai conta. 1 6 7 Primul magazin care mi-a iesit in cale era o brutarie ; in afara de piine care se aseamna cococilor pe plita pe care le facea bunica mea mai vindea ceva care avea un miros placut si deosebit Curioasa m-am oprit si am privt prin geamul murdar inauntru. Pe aceeasi turta mare se intindea ulei amest ecat cu niste seminte de culoare maron. Am crezut ca trebuie sa fie destul de bu na din moment ce lumea statea la coada, mai tirziu am aflat ca se cheama " manai s": iar semintele "zatar" (un amestec de seminte de plante cu sare si cu susan). Din cauza mirosului de piine calda si al manaisului mi-am amintit ca nu mincase m inainte de a pleca, dar cum nu aveam bani, am inghit in sec si mi-am continuat drumul. Dupa calitatea lucrurilor din vitrine mi-am dat seama ca am luat o dire ctie care ducea spre un cartier sarac. La un moment dat, strada s-a ingustat iar blocurile aveau aerul trist de vechime, in plus gaurile de la gloante sau de la schijele bombelor se etalau pe toata fatada lor. Balcoanele erau inguste si pli ne de rufe, probabil era rindul lor de a primi apa potabila, totul avea un aer d eprimant. Masinile se strecurau cu greutate mai ales din cauza carucioarelor cu legume si a pietonilor care traversau strada ca si cum fiecare ar fi fost un nem uritor. La un moment dat era sa-mi cada in cap un cos de nuiele. Propietara cosu lui a strigat, dar cum nu intelegeam araba nu am inteles ca trebuie se ma feresc ; noroc ca vinzatorul ambulant a avut timp sa-si dea seama ca sint straina si d eci nu aveam cum sa inteleg avertismentul venit in graba de la balcon, m-a tras chiar in momentul cind acesta se pregatea sa cada. 1 6 8 Speriata de povestea cosului, am devenit atenta sa merg cit mai aproape de vitrina, adica pe sub streasina blocului. 1 6 9 La un momentat am vazut o placa indicatoare, scria pe ea "Basta". Incepind de aici totul parea si mai trist si mai murdar. , magazinele deveneau si ele deosebite de tot ce vazusem pina atunci. Aruncind o privire intr -unul dintre ele am oservat ca vindeau haine uzate sau diferite obiecte de uz ca snic sau decor. Erau asa de murdare magazinele ca fara sa vreau m-am cutremurat numai la gindul ca m-as putea atinge de vreun obiect. Majoritatea femeilor erau imbracate tipic oriental ;pe cele acoperite pe cap cu basmale ce le ajungeau pin a la jumatatea spatelui le consideram mai fericite decit acelea care cu o mina i si ridicau poalele sadorului iar cu alta il tineau sa nu le alunece de pe cap. M ajoritatea barbatilor purtau barba, dar cum eram preocupata sa vad totul nu obse

rvasem ca in acest tablou bizar pentru mine, eram de fapt eu eroina, caci cu par ul meu lung si blond atrageam atentia in drumul meu. 1 6 10 La un moment dat am trecut prin fata unei cladiri unde s tationau mai multe masini ultimile modele si de marci diferite, iar pe strada ci tiva tineri legati in jurul gitului cu un fular isi miscau armele dintr-o mina i n alta nervosi. Imediat mi-am dat seama ca si acolo trebuia sa fie sediul unui p artid, ca de altfel pretutindeni in oras si discret m-am intors fara sa le atrag atentia. In drum spre casa am simtit un pic de regret pentru alegerea facuta si , cum trecusera numai 2 ore de cind plecasem, nu ma hotaram daca sa mai merg sau sa ma intorc acasa. 1 6 11 Reflectind putin m-am indreptat spre casa, eram obosita si deceptionata de contrastul pe care-l vazusem pe o distanta de 2 km 1 6 12 cartierul Basta ma impresionase cu cladirile lui vechi s i murdare pe care 1 6 13 amprentele razboiului erau viu incrustate, in plus gunoa iele in gramezi tronau la fiecare colt de strada si concurau in maretia lor cu t inerii bine inarmati de pe trotoarele din fata lor. . 1 6 14 Eram putin ingrijorata de numarul mare de partide pe car e le observasem in drumul meu si mai ales de acei tineri care multi nu pareau a avea mai mult de 16 sau 18 ani si care, inarmati pina in dinti, sfidau trecatori i din simpla teama pe care o creea vazul armei. 1 6 15 Cu un aer mai putin vesel decit plecasem m-am intors spr e casa si ma gindeam ca trebuie sa-mi pregatesc zimbetul pentru portar, dar spre fericirea mea de data aceasta nu l-am mai vazut. 1 6 16 Am intrat in casa absenta cind deodata am auzit zgomotul puternic al mitralierelor si citeva explozii ca de grenada. Am fugit repede in dormitor si m-am asezat pe jos in fata sifonierului si, la fel ca Mahmud, am inc eput cu voce tare sa numar peretii si sa incerc sa evaluez forta exploziilor. A durat totul in jur de 20 de minute, dupa care sirenele salvarilor si ale masinil or miliatare au oprit ca la un semnal orice zgomot de arma. Neincrezatoare intro oprire asa de brusca, am intirziat, sa ma ridic. 1 6 17 Cu capul rezemat pe genunchi, strinsa ca un ghem pe covo r, ma intrebam cu tristete oare cum imi va fi restul vietii, situatia era depart e de a se normaliza. Mahmud nu va fi capabil niciodata sa-mi satisfaca aspiratii le afective, iar in Romania stiam ca nu era deloc placut si agreabil de intors d upa ce ai fost plecata in afara. Imi era dor de frunzele ingalbanite ale toamnei si mai ales de Cismigiu si de plimbarile lungi pe care le faceam cu Doina la So sea. Ore intregi vorbeam, rideam, visam, calcind cu picioarele frunzele uscate f ormind un covor moale si placut ce parca proteja sperantele sa nu se risipeasca. 1 6 18 Cel mai adesea imi era dor de parinti, un dor care pe zi ce trecea crestea in mine in acelasi timp cu un sentiment de vinovatie si cu mi cii spini ai remuscarii. Si ce ma durea cel mai tare era ca asa cum Alex nu a ap reciat iubirea noastra, tot asa nici eu nu am fost la acelasi nivel cu dragostea parintilor. Oare cu ce drept am putut sa hotarasc sa plec fara sa tin cont ca l a fel cum eu am fost ranita, i-am ranit la rindul meu pe ei. Cit putem sa fim de egoisti fiecare in durerea noastra! Ma gindeam, fara sa pling asa cum imi luase m obiceiul de cind eram in Beirut, imi puneam intrebari si tot singura imi dadea m raspunsul. Eram constienta ca daca Mahmud ar fi fost calm si bun cu mine, daca ar fi fost capabil si ar fi vrut sa inteleaga ce grea este dezradacinarea, daca mi-ar fi dat o dragoste plina de tandrete, daca am fi putut discuta calm de ori ce, intr-un cuvint daca am fi putut comunica nu ar fi fost chiar atit de dramati c cazul meu. 1 6 19 La un moment dat, am auzit usa deschizindu-se. Nu m-am m iscat, stiam ca era Mahmud. Nu i-am raspuns nici cind m-a strigat, si l-am lasat sa ma caute, mi-as fi dorit sa ma gasesc intr-un labirint si sa ne pierdem unul de altul. 1 6 20 -Ce faci aici, nu ai auzit cind te-am strigat? m-a intre bat mirat. 1 6 21 -Te-am auzit dar nu am forta sa-ti raspund. Am auzit ca

s-a tras. Ce a fost? 1 6 22 -Din cauza asta am venit mai devreme, m-am gindit ca tia fost frica. Combatantii a doua partide diferite s-au certat din cauza garatulu i. Fiecare 1 6 23 si-a revedicat dreptul sa-si gareze masina intr-un anumi t loc pe trotuar. 1 6 24 Cum nu au ajuns la nici o intelegere si s-a incalzit dis cutia au inceput sa traga. 1 6 25 -Pentru ca sa-si gareze masina a fost toata istoria? l-a m intrebat rizind fals, gaseam ca era o bataie de joc ca la atita lume a trebuit sa-i fie frica pentru simplu motiv ca doi indivizi nu s-au putut pune de acord unde sa gareze. 1 6 26 -Unde ai stat tot timpul cit s-a tras? 1 6 27 -Aici, nu mi-ai spus tu ca ar fi locul cel mai ferit din toata casa? 1 6 28 -Da, dar asta in cazul cind se trage dinspre demarcatie ; in cazul de astazi s-a tras din spatele blocului, a continuat, trebuia sa stai spre partea care da spre demarcatie. Aici puteai sa fii in pericol. De exemplu au ajuns gloante chiar in blocul din spatele nostru, am aflat ca un copil a fost ranit pe balcon in timp ce se juca. 1 6 29 -Unde a avut loc incidentul? l-am intrebat. 1 6 30 -Pe strada care coboara spre Basta, nu este departe, tu nu stii unde este exact, nu ai fost niciodata. El vorbea si eu incepeam sa tremu r, gindindu-ma ce s-ar fi intimplat daca as fi fost pe strada. 1 6 31 -Ce au facut cei care se aflau pe strada? 1 6 32 -Fiecare fuge pe unde poate, in general intra in primul bloc si stau pina cind totul se calmeaza. 1 6 33 -Iar magazinele? 1 6 34 -Se inchid repede. Este periculos Nora. In general "mili tia"(asa se numesc membrii diferitelor partide ) trage mai mult la intimplare, e i stau ascunsi dupa cite un zid, mai arunca si cite o grenada din cind in cind s i astfel se creaza panica. De obicei raniti sint civilii. Imi dadea atitea detal ii mai mult cu ideea sa ma convinga de riscul care exista in cazul cind as indra zni sa circul singura. Aveam senzatia ca vreau sa pling si sa rid in acelasi tim p. Si dintr-o data m-am intrebat ce bomba ar putea cadea acum in camera daca ar stii ca astazi am circulat singura pina la Basta. Eram epuizata nervos incit uit asem ca trecuse ora prinzului fara sa maninc nimic. 1 6 35 -Trebuie sa mergem la mama, este tirziu, acum stai toata ziua pe jos? . 1 6 36 -Nu vreau sa merg, nu-mi este foame, mai repede vreau sa dorm. 1 6 37 Mi-as fi dorit sa-mi spuna " cum sa plec fara tine, Cher ie ", sa ma mingiie si sa ma stringa in brate. . Atunci as fi plins, as fi alung at din suflet toata spaima prin care trecusem singura si, usurata, mi-as fi refa cut machiajul, mi-as fi aranjat parul si as fi plecat cu el de mina ; daca nu fe ricita cel putin multumita. 1 6 38 -Daca nu vrei, eu plec singur. Acestea i-au fost cuvinte le, iesite din gura ca un ultimat. Si a plecat fara sa fie atent daca m-am ridic at sau am ramas tot pe covor. 1 6 39 Intr-un tirziu m-am ridicat abatuta ca un ciine vagabond , am mincat o banana si m-am culcat. Aveam sa ma trezesc seara pe la 7. 30 cind a deschis usa. 1 6 40 -Unde ai fost pina acum. , l-am intrebat. 1 6 41 -La un prieten, mi-a raspuns. Si asa a mai trecut inca o zi. 1 7 1 CAPITOLUL 7 1 7 2 Trecuse aproape o luna decind nu mai indrazneam sa ies p e strada singura. Realizam ca exista un risc, mai ales din cauza incidentelor ca re aveau loc aproape zilnic intre militii. Tot timpul erau cauzate de membrii a doua partide diferite care se gaseau la o distanta de citiva metri pe acelasi tr

otuar sau vis-a-vis, iar ca motiv era vesnica poveste cu garatul masinilor. In a cel timp tinerii musulmani aveau la dispozitia lor peste 20 de partide in care p uteau sa intre. Aveau un salariu, dar cel mai interesant pentru ei era ca fiecar e era un mic arsenal ambulant, cistigind astfel in mod obligatoriu respectul cel or din jur. Caci cine ar fi indraznit sa contrazica un mucos care cintarea mai p utin decit Kalasnicovul 1 7 3 pe care ti-l plimba pe sub nas, sau mai mult decit grena dele pe care le purta agatate la curea. 1 7 4 Fiecare dupa convingerile lui politice, sau dupa cum era interesat, sub pretext ca apara populatia civila de militia crestina, se inscri a intr-unul din aceste partide care se inmulteau pe zi ce trecea mai ceva ca ciu percile dupa ploaie. Fiecare partid era infiintat si sustinut financiar de cite un stat arab. Puterea partidului era direct legata de interesul statului care il infiintase si mai ales de cantitatea de petrol pe care acesta o exporta, caci a stfel aveau si ei partea lor. Sefii de partide raspundeau de actele lor direct s tatului care-i finanta, ordinele le primeau direct din Iran, Libia, Irak sau de la sirieni. 1 7 5 Acestia din urma erau mai slabi din punct de vedere fina nciar, cum Siria nu are petrol, dar erau cei mai influenti pe plan politic, ceea ce le atragea gelozia celorlalti. Blocul socialist era si el reprezentat prin f osta URSS. , care pe linga faptul ca acorda burse sau arme avea intotdeauna un c uvint de spus si, cum in acea perioada se confrunta cu americanii pentru a-si la rgi zona de influenta in Orient, nu facea decit sa complice situatia politica di n Liban. Pentru cea mai mica decizie sefii se urcau in avion si fiecare alerga l a Protectorul de unde se intorcea cel mai adesea cu citeva cargouri de armament si munitii. 1 7 6 Populatia era nemultumita si cel mai adesea chiar si ast azi dupa 20 de ani aud libanezi spunind ca nu fost razboiul lor, altii l-au prov ocat si 1 7 7 l-au manipulat. In principiu as fi de acord cu ei, dar a sta numai in cazul in care combatantii ar fi fost toti mercenari si daca nu ar f i auzit niciodata de cuvintul patriotism. . Citeam ziarul in fiecare zi si urmar eam cu atentie 1 7 8 stirile la TV. care erau asa de diferite de la o zi la a lta incit incet mi-am intarit convigerea ca daca nu ma inarmez cu putin curaj si fatalism, nu am sa reusesc sa mai ies singura pe strada. Ideea de a sta toate d iminetele acasa ma speria mai mult decit gindul la ce s-ar putea intimpla. 1 7 9 Asa ca, intr-una din dimineti, inarmata cu curaj, m-am h otarit sa o vizitez pe vecina mea romanca, Alina. 1 7 10 Pentru prima data mergeam pe strada fara teama, mai ales ca acum portarul ma saluta de la distanta si privirea de om curios ii disparuse din ochi, lasind locul unui respect pe care in general majoritatea libanezilor il au pentru o straina, cu conditia sa nu faci parte din familia sa. 1 7 11 Pe Alina am gasit-o spalind. , avea aerul trist si parea obosita. 1 7 12 La inceput m-am jenat gindindu-ma ca poate o deranjez, s tiind mai ales ca are doi copii si am vrut sa ma intorc alta data. 1 7 13 -Stai, nu este nici o problema, asa ma voi odihni cu tin e, de la ora 6 nu fac decit sa muncesc. Sa ma scuzi ca nu intram in salon, o sa stam la bucatarie, pentru ca soacra mea are niste prietene in vizita. Imi vorbea si isi stergea miinile de prosopul ud pe care si-l desfacuse din talie. 1 7 14 -Cum, locuiti cu soacra! ? mi-a iesit fraza din gura in viteza sunetului. 1 7 15 -Acum nu, este in vizita, au plecat la Tripoli de 6 luni intr-o alta casa, pe asta i-au lasat-o sotului, cu conditia ca surorile lui sa stea la noi pina se casatoresc. Am locuit cu ei 7 ani si 6 luni, au fost cei mai grei ani din viata mea, mai ales ca sint foarte religiosi. 1 7 16 Eram mirata nu de ce auzeam ci mai ales de simplitatea c u care ma punea la curent de micile ei mizerii familiale. 1 7 17 Ca un copil ce incearca apa fierbinte cu degetul de la d

istanata tot asa si eu incercam sa deschid discutia ce ma interesa fara sa-i dau de banuit prea mult de mizeriile mele. . 1 7 18 -Sinteti fercita aici mai mult decit la noi? am intrebat -o curioasa. 1 7 19 -Inainte de razboi viata era frumoasa, cu toata mizeria pe care mi-o faceau socrii, dar acum nu mai este nimic de care sa te bucuri. Ne distruge nervii razboiul, asta in situatia ca am scapa cu viata pina la sfisitul lui. 1 7 20 Auzind cuvintul "viata" fara sa vreau mi-am facut semnul crucii si am batut in lemn. 1 7 21 -Doamne fereste! 1 7 22 -Vezi sa nu te miri de ceva si sa-ti faci semnul crucii pe strada, ca daca te vede vreunul mai fanatic, nu stiu daca este bine. 1 7 23 -Nu-mi spuneti, ce mi s-ar putea intimpla, si asa sint f oarte speriata! ? . Nu mi-as fi putut imagina cum ar arata o tara in timpul unui razboi civil. Altfel nici nu as fi venit. 1 7 24 -Acum este prea tirziu ca sa mai regreti, miine vei avea copii si ai sa uiti ca viata ar putea fi altfel decit aici. Eu, de exemplu, - s imteam ca avea nevoie sa vorbeasca asa ca am stat calma cu aerul interesat ca sa -i cistig increderea si astfel sa-si deserte sufletul de ceea ce probabil o apas a de mult - a continuat dupa ce a tras la repezeala citeva fumuri din tigarea ap roape terminata: 1 7 25 -Sint inginer agronom sau poate am fost, nici nu stiu ce sa mai spun 1 7 26 m-am casatorit la 32 de ani. La inceput am fost fericita mai ales de faptul ca scapasem de 35 de km de naveta pe care ii faceam zilnic l a dus si inca 35 la intors deci 70 in total ca sa ajung la un C. A. P. . 1 7 27 Era greu, divortaseam de primul sot de 3 ani din cauza a lcoolului ; veneam seara acasa obosita si deprimata, singura in garsoniera. Imi petreceam timpul mai mult pe drum sau dormind. Nici nu visam sa cunosc un strain si sa ma casatoresc. La inceput am fost fericita, era o viata noua pentru mine si ce imi placea cel mai mult era ca scapasem de transportul de fiecare zi. Dar nu se sfirsisera primele 6 luni ca deja regretam si daca ar fi fost posibil m-as fi intors si de data aceasta si as fost capabila sa parcurg cei 70 de km pe jos . Dorul de acasa, de viata pe care ai dus-o, de parinti, de natura, de muzica, d e tot ce nu ti-ar trece prin cap daca ai fii acolo, este ca un blestem al pamint ului pe care il luam cu noi. 1 7 28 Ma uitam mirata si incercam sa apreciez cit de profunda este si rana ei. 1 7 29 -Stii, tu esti inca prea tinara ca sa ma intelegi. Cu ci t timpul trece cu atit rana despartirii de ai tai se infecteaza mai mult. In ult imul timp ma gindesc adesea la mormintul bunicilor asa cum era cind l-am vazut u ltima oara, plin de carciumarese, in cimitirul de la marginea satului pe malul u nei balti, unde totul este asa cum nu poate fi decit la noi cu acel rominesc spe cific in care timpul s-a oprit in loc. 1 7 30 A tacut. Era foarte emotionata, deodata am vazut niste b oabe mari de cristal care ii coborau de sub pleope si ii alunecau incet pe piele a alba a obrajilor ; erau lacrimi, dar nu semanau cu lacrimile obisnuite, erau a celea pe care numai cei care sint departe de " la noi " le cunosc. Acestea sint lacrimi adevarate, pe care nu-ti permiti sa le imparti cu nimeni, pentru ca fiec are isi poarta dorul in felul lui. 1 7 31 Nepremeditat m-am sculat de pe scaun si i-am inconjurat cu bratele umerii care tremurau usor, poate sub povara dorului sau poate de nemu ltumirea vietii de aici. 1 7 32 -Scuza-ma Nora, mi se intimpla destul de rar sa am ocazi a sa vorbesc cuiva care poate simti la fel ca mine. Am invatat sa tac. Isi sterg ea ochii si nasul cu o mina, iar cu cealalta punea ibricul pe aragaz. Ma uitam l a ea cu durere si ma vedeam pe mine peste citiva ani. Deodata mi-am scuturat cap ul ca si cum as fi avut un cosmar si mi-am spus singura "eu am sa plec, nu am sa ajung niciodata asa ".

7 33 Restul conversatiei a fost banal, ne-am inveselit putin. I-am povestit despre aventura mea la Basta si ne-am despartit ca doua prietene de-o viata, cu promisiunea ferma din partea mea ca nu voi lasa sa treaca o perio ada asa mare de timp pina la urmatoarea vizita. 1 8 1 CAPITOLUL 8 1 8 2 Zilele treceau destul de repede singura ocupatie de baza era lectura. Citeam orice de la literatura pina la ultimul articol in" L Orient -Le jour" unul dintre ziarele cele mai citite in Liban, publicat in limba france za. 1 8 3 Cu Mahmud aveam incidente aproape zilnic, cu tot efortul pe care-l faceam ca sa le evit. Singura placere era cind stateam cu fratii lui pe balcon, cel mai adesea in frig si fumam toti pe ascuns ca sa nu ne vada "baba ". Cu ei ma simteam cea care eram, sau mai exact cea care fusesem cindva. Rideam , povesteam anecdote, ma intrebau de la noi si visam mai ales la ziua cind razbo iul va lua sfirsit. Imi povesteau ca inainte de razboi toti prietenii lor erau c restini si chiar de multe ori erau ingrijorati ca nu mai aveau nici o veste desp re ei de cind incepuse conflictul. 1 8 4 -Daca v-ati inteles asa de bine, pentru ce a izbucnit ra zboiul? i-am intrebat intr-o zi contrariata. 1 8 5 -Nu noi am vrut, au. tipat toti de odata. Palestinienii si tarile arabe. 1 8 6 Auzeam cel mai adesea acelasi raspuns. 1 8 7 -Palestinienii au facut un stat intr-un stat, aici la no i, ei au declansat razboiul ; eram cel mai fericit popor si traiam in armonie cu crestinii, mai mult decit traiam intre noi musulmanii. Vazind ca-l priveam fara prea multa incredere, Rami a inceput sa-mi povesteasca. 1 8 8 -Nora, totul a inceput pe 13 aprilie 1975 intr-un cartie r nu prea departe de aici "Ain el Rimmani ", se celebra inaugurarea unei biseric i. In afara de populatia civila asista la sluja si Josepf Abou -Assi, mina dreap ta al lui Pierre Gemayel, seful partidului falangist. Un comando de palestineni au reusit sa treaca printre oamenii de ordine si l- au asasinat pe acesta. S-a c reat panica printre cei prezenti si bineinteles spaima in sufletul tuturora. Dup a amiaza, un autobuz plin de palestinieni a facut imprudenta sa traverseze acela si cartier unde toata lumea plingea alaturi de restul tarii pe primul martir al acestui razboi murdar. 1 8 9 -Si ce s-a intimplat? am continuat grabita. 1 8 10 -Pe urma a avut loc cel mai odios masacru. Autobuzul a f ost atacat si toti palestinienii din autobuz au fost omoriti. Toata lumea i-a su spectat pe crestini, dar ziarul " Kabbas " a publicat un articol in care i-a acu zat pe agentii sirieni. Numai D-zeu cunoaste adevarul, cert este ca pe urma a in ceput masacrul, palestinienii omorau orice crestin ce le iesea in cale, iar cres tinii la fel ii cautau dupa cartea de identitate si nu ierta nici unul. 1 8 11 La inceput totul a fost o problema intre palestinieni si crestini. Nu a fost greu cu bani sa -si atraga de partea lor partidele pro -pal estiniene si uite asa dintr-un conflict palestino - crestin sa devina un razboi intre comunitatile religioase din Liban. Toti arabii erau gelosi pe noi eram pen tru ei ceea ce Elvetia era pentru europeni. Nimeni nu a facut nimic serios ca sa nu se extinda razboiul, toti vroiau sa scape de palestinieni si sperau ca daca ar fi cistigat razboiul impotriva crestinilor si-ar fi cucerit o noua patrie. Da ca in Liban palestinienii isi plimbau tacurile pe strazi si circulau mai inarmat i decit un general libanez, in Siria nici macar nu aveau dreptul sa obtina o viz a de tranzit, iar in Iordania au fost atacati in taberele lor din elicopter si u cisi din ordinul regelui. Peste tot au stiut sa-si pastreze limita, numai la noi au profitat ca eram un popor pacifist si cu citiva dolari si-au cumparat dreptu rile de la politicienii nostri. Nu va fi pace atita timp cit ii avem aici mai in armati decit propria noastra armata. 1 8 12 Simteam in vocea lui Rami tristetea si lipsa de increder e in forta statului si mai ales in promisiunile care veneau din afara. 1 8 13 -Bineinteles ca daca americanii vor, se pot impune, am c ontinuat conversatia.

1 8 14 -Ce vorbesti de americani, a sarit Maha ; poate sint sin gurii care nu au interes ca sa fie pace. In felul acesta evreii stau linististi, palestinienii nu mai au timp sa faca atentate la ei, si cine stie daca nu spera ca pina la urma statul libanez sa le acorde cetatenie. Nimeni, stii Nora ce ins eamna cuvintul nimeni, nu vrea cu adevarat sa fie pace in Liban, decit noi mizer abilii care nici nu ne imbogatim si care nu avem nici o aspiratie politica. 1 8 15 Ii ascultam mirata nu intelegeam care era diferenta in g indire intre ultimul om de rind si intre cei care guvernau. Oare pentru fiecare razboiul insemna ceva diferit, oare interesul national diferea da la o strada la alta sau de la o comunitate religioasa la alta? ! . 1 8 16 Cite intrebari imi puneam, eu care in afara de vizitele sefului nostru de stat nu stiam sau poate nu vroiam sa stiu ce se intimpla in af ara de frontierele noastre. 1 8 17 Pentru prima data incercam sa inteleg ce se intimpla in lume si mai ales incepeam sa ma interesez de politica. In capul meu totul era sc hitat simplu asa cum invatasem la facultate: fiecare stat are dreptul de a decid e singur de propriul destin fara nici un amestec din afara. Descopeream pentru p rima data ca adevarul era altul. Si ce nu intelegeam era tot ce se intimpla in L iban. Musulmanii civili nu vroiau acest razboi, majoritatea ii urau pe palestini eni, se simteau legati de crestini ca fiind acelasi popor, istoria lor era aceea si, fara musulmani si crestini Libanul nu putea sa existe. De cele mai mute ori simteam ca indirect musulmanii erau constienti de superioritatea in cultura si i n nivelul de viata al crestinilor si datorita lor Libanul era singura tara din O rient unde doua culturi diferite se impleteau si se completau. 1 8 18 Cu tot razboiul si cu toti aceia care isi plingeau morti i, vedeam in fiecare zi copii care veneau din scoli care apartineau diferitelor misiuni crestine. Multe femei musulmane erau mindre cind imi spuneau ca au invat at in scoli crestine si trebuia sa recunosc ca majoritatea vorbeau o franceza im pecabila si fara nici o jena recunosteau ca au asistat la scoala la slujbe. 1 8 19 Atunci de unde si pentru ce atita ura, nimeni nu vroia s a scoata din istorie o alta comunitate. , dar se luptau, se distrugeau si setea de singe si de razbunare crestea pe zi ce trecea de ambele parti ale baricadei. 1 8 20 Crestinii se simteau tradati de musulmani pentru ca s-au aliat cu palestinienii impotriva lor. Ce aveau sa le reproseze musulmanii! ? Co nstitutia acorda drepturi egale la toate comunitatile. Atunci de unde atita sete de singe! ? Nu intelegeam nimic, pentru mine se stersese tot ce stiam ca ar ins emna dreptul la viata al fiecaruia, , si incepusem sa ma indoiesc de eficacitate a ONU-lui. Ne obosisem in scoala sa invatam atitea principii: la ce bun! ? In vi ata este totul diferit, intilnim numai interesele 1 8 21 care niciodata nu sint satisfacute decit cu conditia ca din ele trebuie sa aiba intii un profit cei care ne protejeaza. 1 8 22 Ma impresionau nenorocirile oamenilor din est si din ves t, nu puteam niciodata sa acuz pe unii sau sa-i apar pe altii, eram neutra pentr u ca crescusem intr-o societate unde nu cunosteam discriminarea si sensul cuvint ului a uri pe cineva. Ma obligam sa nu ma angajez alaturi de ideile musulmane pe ntru ca ma consideram o straina in Liban si acesta apartinea in egala masura cre stinilor si musulmanilor ; pentru mine ar fi insemnat un sacrilegiu adus acestei tari. 1 8 23 Ma uitam la Mahmud, dealtfel era singurul din familie, c u cita ura ii blestema pe crestini si cit de fericit era cind anuntau ca au avut victime 1 8 24 in ziua respestiva. De multe ori ii spuneam: 1 8 25 -100 de persoane ca tine de ambele parti ale baricadei s i razboiul nu se va sfirsi niciodata. 1 8 26 -Sint cei mai mari fascisti crestinii, merita sa moara p ina la ultimul, imi raspunde adesea. 1 8 27 -De ce? il intrebam. Ti-au omorit vreun frate? 1 8 28 Nu raspundea, cel mai adesea ma privea cu ura, sau de ce le mai multe ori imi spunea "tu nu mai esti crestina, ce ai cu ei. " 1 8 29 Pur si simplu era contaminat de microbul care plutea in

aer, si ca majoritatea se alinia in spatele celor care faceau razboiul, crezind ca este de datoria lor sa imparta aceleasi idei, sau poate ura pe care si-o mani festa cu o placere diabolica era o forma a complexului pe care il simtea vis a v is de mine. 1 8 30 Intr-una din zile eram pe balcon impreuna cu Maha. Fumam ca de obicei, pe ascuns sa nu fie ea vazuta de parinti. La un moment dat mi-a s pus sa ma uit cu putina discretie la tipul care trecea pe strada Era poate cea c el mai urit om pe care il vazusesem in viata mea. Era inalt, mai bine spus un ce va desirat cu un cap oval, osos si cu chelie, cu niste ochi mici si infundati, i n loc de buze era o simpla deschizatura a gurii si cu o barba intoarsa in semilu na. Gitul lung si stafidit se odihnea pe niste umeri lasati, iar intregul corp a vea aerul ca ar fi fost tinut de sfori, ca o marioneta. Picioarele pareau ca nu se mai termina si se indoiau de la genunchi ca un resort. Era imbracat cu un pan talon militar si o camasa careia ar fi fost imposibil sa-i ghicesti culoarea ori ginala Pe umar avea o arma ceva mai complicata decit cele pe care eram obisnuita sa le vad pe strada. 1 8 31 -Vai, Maha, de ce mi l-ai aratat? . Am simtit un fior ca re mi-a trecut prin oase! 1 8 32 -Stai linistita ca ai sa-l vezi in fiecare zi daca ai sa fii la ora asta la noi. 1 8 33 -Cine este? am intrebat-o incet ca si cum mi-ar fi fost teama sa nu ma auda. 1 8 34 -Nu stiu decit ca in fiecare zi trece spre demarcatie si toata lumea din cartier spune ca ar fi un vinator. Se duce la demarcatie, se ur ca pe un acoperis si asteapta ca unul sa faca imprudenta sa mearga pe unde nu tr ebuie ca sa-l omoare. 1 8 35 -Daca exista moartea cred ca trebuie sa-i semene, i-am r aspuns scuturindu-ma ca si cum vroiam sa ma curat de imaginea urita pe care o va zusem cu citeava minute in urma. 1 8 36 Maha avusese dreptate: in fiecare zi in jurul orei 15 ac esta aparea mergind lenes pe trotuarul din fata noastra. De multe ori Rami mai f acea cite o gluma macabra, strigind la Maha: 1 8 37 -Vino, ca-ti trece logodnicul! 1 8 38 De cate ori auzeam ca la demarcatie sau pe un balcon in partea de est cineva a fost ranit sau poate ucis, involuntar gindul imi zbura la tipul care trecea in fiecare zi si cu toata convingerea il acuzam in sufletul m eu pe aceasta. Adevarul este ca din nefericire nu era singurul in vest si nici e stul nu era sarac in vinatorii fara suflet si constiinta. 1 8 39 Surpriza cea mare a fost cind s-a descoperit ca printre vinatorii libanezi 1 8 40 figurau si mercenari straini, pe primul loc clasindu-se francezii. Probabil ca erau bine platiti atit de crestini cit si de musulmani, p entru ca serveau pe toata lumea fara discriminare de ordin religios. Ce nu face omul pentru bani! ? 1 8 41 La citeva zile dupa ce Maha imi explicase despre vinator ii de vieti de la linia de demarcatie, m-am trezit intr-o dimineata in jurul ore i 8 intr-un zgomot infernal. Pentru citeva minute am crezut ca este sfirsitul lu mii ; plinsetele semanau mai mult a urlete de femei, dupa care a inceput sa se t raga cu mitralierele, imposibil sa localizez un loc in casa in care sa ma consid er la adapost. 1 8 42 Speriata, nu stiam ce trebuie sa fac, gloantele sfisiau aerul, mai ceva decit picaturile unei ploi torentiale, iar in casa nici o camera nu mi se parea sigura. Imi era teama sa ma apropii de fereastra ca sa inchid ob loanele. Tremurind de spaima, in coridor, cu capotul aruncat pe umeri, intr-un r agaz lasat de gloante, citeva secunde, am putut sa aud voci pe scara, atunci cu viteza glontului am deschis usa si m-am trezit fata in fata cu vecina mea pe car e o vedeam aproape zilnic dar pe care deliberat nu vroiam sa dau ocazia sa o sal ut. 1 8 43 Primul gest pe care l-am facut a fost sa-mi trag mai bin e capotul peste camasa de noapte, dar observind ca si ea era in camasa l-am lasa

t sa-mi cada de pe umeri si amindoua, cu fetele trase de spaima, cu picioarele g oale pe cimentul rece, ne-am luat in brate ca si cum asa inlantuite ne-am fi put ut proteja de zgomotul asurzitor de afara. Era mult mai mica de inaltime decit m ine, si devenise si mai mica in bratele mele incat dupa citeva minute care au tr ecut destul de greu, cind totul s-a mai calmat, am inceput sa ridem deodata caci inca putin si s-ar fi agatat de mine ca de un pom. 1 8 44 In acelasi timp o vecina a deschis usa de la lift si vaz indu-ne asa de sperite a inceput sa rida. Vorbeau in araba, nu intelegeam nimic, dar dupa fetele lor intelegeam ca nu ar fi nimic de grav, iar incet fata crispa ta de spaima a vecinei mele a inceput sa se relaxeze. 1 8 45 Deodata cu un zimbet de copil care primeste o bomboana d upa ce si-a dorit-o indelung, intr-o engleza neasteptat de buna, a inceput sa-mi explice: 1 8 46 -La scara cealalta baiatul unor vecini a fost omorit ast a noapte la demarcatie. Se pregatea sa traga intr-un alt vinator ca el si se par e ca celalalt a fost mai rapid decit el si l-a ochit primul. 1 8 47 Ma uitam la ea mirata cu cita usurinta vorbea de moarte. Pentru mine moartea era ceva grav ce nu intilneam in fiecare zi cind eram acasa si puteam sa numar pe degete la cite funeralii asistasem pina atunci in viata m ea. 1 8 48 Observind mirarea mea, cu un zimbet mai frumos decit pri mul care m-a facut sa-i remarc dintii albi cu strungareata - a adugat: 1 8 49 -Ia-ti cheile si vino sa bem o cafea, nu este nici o nen orocire ca a murit, chiar daca era tinar se droga si ne era la toti frica de el, unde nu 1 8 50 i-ar muri si restul de frati pe care ii mai are. 1 8 51 Acum eram mirata mai mult de ce aflam decit de socul pri n care trecusem si multumita ca avusesem inspiratia sa ies afara pe scara decit sa stau singura, m-am supus ca la un ordin imperial, mi-am luat cheiile, papucii , am imbracat capotul si fara nici o jena am urmat-o in casa ca si si cum ne-am fi cunoscut de-o viata. 1 8 52 Rania, acesta era numele vecinei mele, avea 20 de ani, e ra casatorita cu un palestinian si aveau un baietel de 2 ani. Era de o veselie m olipsitoare, in mai putin de 10 minute ii cunosteam toata istoria vietii. 1 8 53 Dupa ce am terminat cafeaua si m-am ridicat ca sa plec, Rania m-a surprins inca o data prin simplitatea si finetea ei: 1 8 54 -Stii, Nora, de cind te-am vazut imi doream sa-ti pot vo rbi, ma uitam mereu dupa tine, esti asa de frumoasa si de placuta, incit ma cons ider cea mai fericita dintre toti vecinii pentru ca locuim pe acelasi palier. Ni ci nu o sa creada Abdu, cind am sa-i povestesc ca am baut cafeaua impreuna 1 8 55 Ma uitam la ea mirata, eu care ma credeam singura si neo bservata de nimeni nu banuiam ca o straina ma urmarea cu admiratie si isi dorea cu orice pret sa-mi vorbeasca si sa-mi cistige prietenia. 1 8 56 -Si eu ma bucur Rania ca te-am cunoscut, am adaugat foar te emotionata. 1 8 57 -Considera ca sintem surori, intr-una din zile acestea a m sa te iau la parintii mei, locuiesc in bocul din fata intrarii noastre. 1 8 58 Ma uitam la ea mirata de entuziasmul cu care vorbea. 1 8 59 -Stii, mama te-a vazut cind ai iesit o data singura, a c ontinuat grabita ca sa nu uite ceva, mi-a spus si ea ca esti frumoasa si i s-a p arut ca mergeai cu teama. , a crezut ca-ti era frica singura pe strada. 1 8 60 -Cred ca avea dreptate, i-am raspuns si am simtit deodat a ca, transpir la gindul ca fara nici o intentie, daca ar spune asta in fata lui Mahmud mi-ar face cel mai mare rau. Atunci fara nici o ezitare am luat-o de min a si ne-am asezat inca o data pe canapea. 1 8 61 - Rania ne cunoastem de o jumatate de ora, dar imi esti draga si am sa-ti spun un secret. Ma uitam la ea si aveam pofta sa rid, de data aceasta simteam cum crestea in ea curiozitatea cu viteza sunetului. 1 8 62 -Te ascult Nora si fii convinsa ca nimeni nu va stii nic iodata nimic de la mine, s-a simtit obligata sa adauge.

1 8 63 -Rania pe mine sotul meu nu ma lasa sa ies singura din c asa, m-am plictisit si am iesit de citeva ori cu intentia ca sa nu ma departez p rea mult de casa si sa ma plimb putin singura, asa pot sa cunosc putin cartierul pe jos. 1 8 64 Incet fata i s-a luminat si nu m-a mai lasat sa continui . 1 8 65 -Am inteles acum ce gafa as fi facut daca povesteam asta in fata sotului tau. Te inteleg, tocmai ieri vorbeam cu sora mea cum de rezisti de atita timp sa stai numai in casa. 1 8 66 -Imi pare bine ca ai inteles ; deci capitolul cu iesitul trebuie sa-l uiti, pentru ca am intentia sa ies chiar miine sa -mi vizitez o pr ietena romanca, care locuieste destul de aproape de noi. I-am explicat ca sa ma inteleaga cit mai bine si in felul acesta sa atraga atentia si mamei ei sa nu fa ca 1 8 67 vreodata aceeasi greseala pe care ar fi putut sa o faca si ea in alte circumstante. 1 8 68 -Daca in seara aceasta nu aveti nimic putem sa venim in vizita si sa va uram " mabruk ", a adaugat putin timida. 1 8 69 -Bineinteles, Rania, o sa-mi faca placere sa-l cunosc pe sotul tau. 1 8 70 Ne-am despartit fericite. Imi placea vecina mea si ma co nsideram si eu norocoasa ca aveam o vecina tinara, moderna, vesela si foarte pri etenoasa. Eu care ma ferisem atitea luni sa privesc spre usa lor cind ieseam din casa sau sa raspund la un buna ziua al vecinilor. Din cauza brutalitatii lui Ma hmud simteam nevoia sa fiu rea cu toti libanezii, refuzam inconstient sa ma impr ietenesc cu cineva. In tristetea mea ii vedeam pe toti la fel si imi creasem o l inie imaginara pe care nu vroiam sa o depasesc cu orice pret si sa ma aproprii d e ei. Mizeria mea arunca responsabilitatea pe libanezi pentru simplul motiv ca e xistau ca popor si ma intrebam de multe ori cu amar daca nu ar fi existat Libanu l poate nu aveam unde sa plec si as fi ramas acasa. 1 8 71 M-am intors acasa mai putin fericita decit ar fi trebuit . Dintr-o data am simtit ca un nod in git si fara sa-mi dau seama am inceput sa pling. Imi amintisem ca familia ei era la doi pasi de unde locuia si am facut co mparatie cu cei 2000 de km. unde se aflau parintii mei. Mi-am aprins o tigara, m i-am luat fotografiile de acasa si m-am asezat pe jos in mijlocul camerei. Le-am insirat incet una dupa alta nu inainte de a le saruta si de a-mi lasa lacrimile sa-mi picure pe fiecare dintre ele. Ma uitam la fotografia mamei si de acum sim team ca nu mai este un plins obisnuit, era mai mult o jale, o sarutam si mi-o li peam de obraz daca m-ar fi putut vedea in acele clipe cred ca ar fi murit de atu nci. Zimbetul ei il citeai mai mult in ochii albastri pe care ii avea iar gropit ele din obraji ii dadea un farmec in fata caruia nu puteai sa rezisti fara sa nu ii intorci zimbetul cu aceeasi finete cu care ti-l adresa. Asa ca din plinsetul meu disperat, uitindu-ma fix la fotografia mamei, am inceput incet sa ma calmez , asa ca ultimele fotografii le-am insirat suspinind. 1 8 72 Cu ochii rosii de plins, cu tigarea care se ardea singur a in scrumiera, cu fotografiile insirate in jurul meu, cred ca aveam aerul mizer abil si as fi inspirat mila si celui mai dur dintre duri. Asa m-a gasit Mahmud c ind a intrat, citeva ore retraisem amintirea fiecarei fotografii. 1 8 73 -De dimineata pina acum nu ai facut decit sa te uiti la fotografii, sa le ia dracu si pe ele si pe tine, te alinti mai rau ca un copil! Ce tot plingi dupa parinti, te-ai maritat, ai terminat cu ei .... 1 8 74 Nu auzeam nimic, dupa felul cu se agita si calca peste f otografii singurul meu gind era cum sa mi le string mai repede. Imi era teama de reactiile lui si sa nu-i vina cumva ideea sa mi le rupa. Asa ca, in genunchi pr intre picioarele lui, ma chinuiam sa mi le adun cit mai repede, din drama pe car e o traisem eram acum intr-o situatie comica, uitasem de dor, uitasem de amintir i ; imi traiam realitatea cu frica ciinelui care atunci cind isi vede stapinul t ipind fuge si se ascunde sa nu fie batut. 1 8 75 La un moment dat, cu sau fara intentie, m-a calcat pe mi na cu toata forta de care era capabil. Asa de tare m-a calcat ca s-a mirat si el

si pentru citeva secunde s-a oprit sa-mi vada reactia. Vazind ca nu am tipat sa pregatit sa deschida gura, dar nu a mai avut timp pentru ca in acelasi timp er am in picioare si cu mina l-am impins peste masa si i-am strigat: 1 8 76 -Esti mai rau decit cel din urma ciine vagabond mai ceva si decit un ciine turbat, esti cel mai al dracu om de pamint, esti un sadic. Nu am cuvinte sa te calific. Tremuram de nervi, dar am avut forta ca sa continui. 1 8 77 -Fii atent, miine daca nu ma duci la ambasada, ca sa ma intorc acasa, am sa ies pe scara blocului si am sa tip pina o sa vina politia si atunci am sa le spun sa ma duca la ambasada. Ai sa vezi de ce sint capabila. 1 8 78 Am iesit din camera, am luat scara si mi-am coborit de p e sifonier o valiza. 1 8 79 Eram hotarita sa plec. Unde si cum nu stiam, dar nici nu -mi puneam intrebarea. Speriat de reactia mea a inceput sa coboare tonul si sa i ncerce sa ma convinga: 1 8 80 -Nora, eu te iubesc, nu am vrut sa calc pe mina ta, nu t e supara, dar ce treaba mai ai cu parintii tai? ei sint batrini, si-au trait via ta! Te rog nu pleca, la noi fetele cind se casatoresc termina cu parintii. Eu nu vreau 1 8 81 sa-i iubesti mai mult decit pe mine. Eram urcata pe scar a si ma chinuiam sa cobor valiza destul de mare si de grea pentru o singura mina caci cealalta era rosie si ma durea. Ascultindu-i argumentele fara sa vreau am avut o criza de ris ce semana mai mult unei crize de isterie. Atunci i-am pus ca lificativul definitiv: eram sigura ca tipul este nebun. Si una din cauze era gel ozia. Ma uitam la el asa cum te uiti pe strada la un nebun cu veselie dar si cu mila in acelasi timp. 1 8 82 -Nu vreau sa mai aud absolut nimic, i-am lansat de sus d e pe scara si simtind ca de data aceasta era rindul meu sa ma impun, am trintit valiza pe pat si am inceput sa-mi string lucrurile si sa le aranjez cu grija. Al erga ca un nebun prin camera, se vaicarea, iar la un moment dat s-a asezat in gh enunchi in fata mea si a inceput sa plinga. 1 8 83 -Nora, iarta-ma uite daca tu vrei o sa-i facem o invitat ie mamei tale si o sa vina la noi sa stea o luna. 1 8 84 Cind am auzit o asemenea propunere din partea lui, nu st iam cum sa procedez. Era sigur ca nu aveam unde sa plec, bani nu aveam, in ambas ada nu aveam nici o incredere ca ma ajuta, prieteni nici atit, asa ca eram incin tata de propunerea lui la care nici nu indraznisem vreodata sa visez. Am conside rat ca cel mai bine era sa continui sa-mi fac valiza ca sa-l determin sa sustina ideea cu venitul mamei, stiind ca era singurul punct slab si care-mi facea plac ere. Dupa ce am considerat ca era de ajuns si de teama sa nu se razgindeasca si sa-mi spuna, poti sa pleci chiar acum, caci nu aveam unde, l-am oprit cu un ton categoric: 1 8 85 -Mi-ai spus ca vrei sa vina mama. Vreau garantii si chia r astazi ii dau telefon sa-i spun sa-si pregateasca pasaportul. Esti de acord? D aca nu, plec chiar acum. 1 8 86 -Da, Nora. Cum vrei tu, numai sa nu pleci. Mi-a raspuns fericit si a inceput sa se invirteasca in jurul meu. Eram cu valiza aproape plin a si ma uitam cu regret ca trebuia sa le pun la loc. Eram obosita din cauza scan dalului, eram obosita de viata lipsita de inactivitate pe care o duceam ma plict isisem si de citit, imi era mila de mine si imi era mila de el pentru ca era pre a nebun pentru virsta lui. Eram asa de confuza, eu care traisem in liniste la pa rintii mei 25 de ani, care nu cunoscusem decit dragoste si tandrete. , eu care n u stiam cum era un om nervos acasa, care nu am stiut decit sa fiu iubita si alin tata de parinti, eram acum intr-o situatie in care numai in filme poti vedea. Er am la fel de socata ca si el, de reactia mea neasteptata iar eu de ineditul cont inu pe care il cunosteam. 1 8 87 -Nora, spune ca ne-am impacat, nu-i asa? m-a intrebat cu o voce calma. M-am uitat la el cu aerul invingatorului si i-am raspuns: 1 8 88 -Cu conditia sa vina mama, cum isi obtine pasaportul. As ta-i singura conditie, ca sa nu ies acum din casa. Si, singura in sufletul meu, m-am intrebat: "Unde sa ma duc? "

1 8 89 -Cum vrei tu, Nora. Tremura si se bucura si nu stia cum sa ma ajute sa-mi pun lucrurile la loc. Odata terminata intreaga poveste m-am as ezat pe pat si mi-am dat seama ca-mi este foame si ca in acelasi timp sint obosi ta si ceva in mine s-a rupt. Era ca si cum ai o rana: pe care nu o stiai: te uit i ca-ti curge singe si te intrebi de unde? 1 8 90 -Sa mergem la mama sa mincam. Nu-ti este foame Nora? 1 8 91 -Uite ce Mahmud. Eram foarte hotarita sa trag cit mai mu lte profituri din scandalul prin care trecusem. M-am saturat, am continuat, nu m ai vreau sa ies in fiecare zi sa maninc ce au pofta ai tai acasa ; daca nu esti capabil sa cumperi de mincare pentru ce te-ai insurat? Cum stii 1 8 92 sa-mi spui ca o fata cind se marita nu mai are numic cu familia ei cred ca acelasi lucru este valabil si pentru un barbat. Vecinul din f ata lucreaza coafeur si este capabil sa aduca de mincare in fiecare zi. Eu nu ma i accept sa am grija sa ies in fiecare zi din casa. 1 8 93 -Nora ... . 1 8 94 Nu vroiam sa mai ascult nimic. Atunci, cum era plin de b unavointa sa imbunatatesc relatia intre noi, mi-a spus: 1 8 95 -Am sa merg numai astazi la mama sa iau de mincare si in cepind de miine gatesti ce vrei tu. 1 8 96 Nu m-am gindit cind am auzit aceasta fraza ca niciodata nu aveam sa gatesc ce vreau eu. Ani de zile aveam sa gatesc numai ce aducea el s i de fiecare data va fi ce era mai ieftin. 1 8 97 L-am lasat sa plece le parintii lui sa ne aduca de minca re. M-am intins pe pat si ma gindeam cu zimbetul pe buze la vecina mea si ma int rebam daca a auzit galagia de la noi. Ma gindeam ca trebuia sa fie fericita cu s otul ei din moment ce era asa de vesela si fara sa vreau am incercat sa ma ginde sc de cit timp nu am mai fost vesela si fericita si mai ales cind am sa mai fiu asa de fericita cum am fost cind ne iubeam eu si Alex. 1 8 98 Si incet, fara voia mea, comoara nostra care mi-a ramas ascunsa in inima din vremurile cind ne iubeam a inceput sa se miste si ca lava u nui vulcan sa iasa la suprafata. Ma gindeam la el cu dor si, vroiam sa-l mingii si sa ma las ridicata de bratele lui ca atunci cind alunecam la ski si ma ridica din zapada ca pe un copil, ma scutura, imi freca genunchii, imi tragea mai bine caciula pe urechi si ma saruta pe obraji. Ii auzeam vocea ca un ecou: 1 8 99 -Prostuta mea nu ai sa poti schia niciodata, dar eu tot te iubesc. Si cum nu faceam decit sa ma alint, ca un copil care vrea sa stie pin a unde se intindea iubirea lui, il intrebam. 1 8 100 -Alex, vreau sa stiu pina unde ma iubesti? 1 8 101 -Pina in virful muntelui imi raspundea grabit si in vite za vintului cobora lasindu-ma cu intrebarea adeseori muntilor, care in mantaua l or de gheata ma priveau cu indiferenta, fiind nemultumita ca distanta era prea m ica. Atunci credeam ca glumeste, dar intr-adevar distanta a fost mica numai pina in virful muntelui a durat iubirea noastra. . Ma uitam dupa el, il iubeam cum p oate numai D-zeu ne-a iubit si, daca as fi avut curajul, as fi strigat muntilor, si chiar Celui de sus, nu vreau nimic in viata decit pe Alex al meu pentru eter nitate. 1 8 102 Vroiam sa-l urasc, dar nu puteam, era mai mult revolta c are se revarsa din mine, sufletul meu, acel adinc pe care fiecare il avem in noi dar pe care nu toti stim sa-l ajungem, sau poate nu avem cu cel sa-l umplem, nu -l va uri niciodata, amintirea si iubirea lui vor ramine 1 8 103 intr-un loc bine ascuns gata oricind sa ma insoteasca sp re infinit. Toti purtam in taina pe cineva, de multe ori ne simtim obositi de po vara lui, dar este si mai dureros pentru aceia care nu au ce purta. . In ziua ac eea, cu tot scandalul, cu toata nebunia si rautatea din partea altuia, cu toata mizeria si cu toata banaliatea si simplitatea vietii pe care o duceam, ma gindea m la Alex ca la singura bucurie pe care D-zeu mi-a harazit s-o cunosc. 1 8 104 De data aceasta totul s-a aranjat intre noi fara sa mai apelam la oficiile familiei lui. Seara am telefonat mamei si plina de fericire, i-am spus ca o astept sa vina la noi ; in plus vizita Raniei si a sotului ei nea dat putina veselie, cuvint al carui sens incepusem sa-l uit de cind eram aici.

1 8 105 Incepusem sa -mi traiesc bucuria in secret. In fiecare z i ma gindeam la parinti ceva mai calma decit de obicei, intrezaream o speranta s au poate nu era decit cuvintul "mama" si gindul la prezenta ei care imi creau o stare de siguranta. Nu-l lasam pe Mahmud sa-mi ghiceasca bucuria pe care o traia m singura, incercam pe cit eram capabila sa nu creez nici un conflict si depunea m eforturi, lipsite de orice sens dealtfel, numai ca sa nu-mi poata distruge sin gura licarire de lumina pe care nu o mai aveam de luni. El simtea asta si in loc sa aprecieze efortul pe care-l faceam si sa profite ca sa amelioreze relatia no astra, se comporta cu un aer provocator si suspicios in acelasi timp pe care inc et invatam sa-l ignorez, atit cit imi permitea bunul simt. 1 9 1 CAPITOLUL 9 1 9 2 Pentru prima data gaseam in fiecare zi care trecea un al iat, eram fericita ca timpul se grabea ca si mine si ziua sosirii mamei se aprop ia mai repede decit speram. Nu vedeam nici un entuziasm din partea lui Mahmud, c u cit eram mai calma si relaxata, cu atit el devenea mai irascibil si intunecat. Noaptea inainte sa ajunga mama am petrecut-o treaza, dar cu ochii inchisi, tot timpul incercam sa mi-o imaginez pe mama, cum va fi imbracata, cum arata dupa 8 luni si tot felul de nimicuri, dar ce imi intuneca bucuria era ca tata raminea s ingur si desigur destul de trist, stiindu-l cit era de atasat de noi si mai ales cit de mult suferea din cauza plecarii mele. 1 9 3 Dimineata, inainte de a pleca la aeroport Mahmud a reusi t sa ma supere ca de obicei. Cu 10 minute inainte ca avionul sa ajunga a venit s a ma ia de acasa. Timp de o ora am stat pe balcon si ma rugam sa ajunga cit mai repede. Tremuram stiind ca nu mai avem timp sa ajungem la inainte ca pasagerii s a iasa din aeroport. Imi imaginam emotiile prin care va trece mama pina cind ne va vedea venind, ce rusine imi va fi si ce scuze trebuia sa-i invoc. Eram un pac het de nervi, gata sa explodeze la fiecare colt de strada. 1 9 4 Ajunsi in fata aeroportului am vazut-o pe mama de la dis tanta: era oprita cu valiza chiar in fata intrarii, iar linga ea era o tinara cu bagaj mult si care tinea de mina doi copii. Am coborit din masina inainte ca Ma hmud sa-si gaseasca un loc sa parcheze. Am alergat spre ea, eram deja cu obrajii muiati de lacrimi, ne-am luat in brate si, cu tot efortul pe care-l faceam, pli ngeam amindoua si ne sarutam cu atita dor si durere ca daca tinara doamna nu near fi vorbit nu stiu daca ne-am fi hotarit sa ne deslipim una de alta. 1 9 5 -Doamna, nu mai plingeti ca am inceput si eu sa va tin c ompanie. Atunci am intors capul spre ea. Era asa de frumoasa ca nici nu m-am ind oit ca nu ar fi vreo actrita. Intr-adevar: in ochii mari de un maron catifelat i n forma de migdala ii straluceau doua stelute, pe care cu grija sa nu-si strice machiajul si le-a sters repede cu o batista din matase roz. 1 9 6 Eram asa de mirata de frumusetea pe care o aveam in fata mea ca ma indoiam ca ar fi putut fi o persoana reala. O priveam si incercam sa vad ce este acel ceva care-i dadea atita distinctie si rafinament. 1 9 7 -Ma numesc Gabi si daca mai intirziati citeva minute as fi luat-o pe mama la mine si de acolo v-am fi dat telefon la socrii tai: am inte les ca nu ai telefon acasa. 1 9 8 Ca trezita dintr-un soc mi-am amintit de Mahmud care se apropia de noi si ca sa nu se simta vexat ca nu-i vorbeam l-am luat repede mina si i l-am prezentat. 1 9 9 -Este sotul meu Mahmud, iar doamna a venit cu mama in ac elasi avion, si grabita am adaugat: 1 9 10 -Doamna Gabi nici nu stiti cit va sint de recunoscatoare pentru binele pe care ni l-ati facut. Iar in romineste i-am spus repede ca sa n u ne auda nimeni. 1 9 11 -Nu a fost vina mea. 1 9 12 -Mi-am imaginat, a adaugat si ea pe un ton incet. Vezi i -am dat mamei numarul meu de telefon, sa ma sunati si sa veniti la mine in vizit a. Sa stii ca nu stam departe una de cealalta. Mi-ar face placere sa fim prieten e. 1 9 13 Ne-am despartit si fara sa vreau am ramas cu privirea pi erduta dupa ea. Rochia din matase alba cu mici desene negre, pe care vintul i-o

flutura usor te lasa sa-i admiri picioarele frumoase. Parul negru strins in coc ii lasa fata alba ca o petala imensa de trandafir sa straluceasca lin in lumina calda a soarelui. Totul era intr-o armonie perfecta, zimbetul ochii, nasul, dint ii si mai ales vorba catifelata ca si pielea ei. Si ce m-a surprins pentru putin ul timp in care o priveam era aerul de blindete si de bunatate pe care-l remarca i imediat si poate tocmai acesta dadea atita noblete frumusetii ei. 1 9 14 Nu stiam atunci ca peste citiva ani voi asista la sfirsi tul ei si mai ales ca voi ramine singura dintre toate cele care au cunoscut-o al aturi de mama ei, sa-o consolez in infinita ei durere. 1 9 15 Cind m-am dezmeticit l-am vazut pe Mahmud si pe mama ca se imbratisau si cu un zimbet fortat Mahmud o intreba de tata. 1 9 16 Ne-am urcat in masina. Mama imi tinea o mina intr-a ei s i ma mingiia. 1 9 17 Deodata mi-am amintit de gelozia lui Mahmud si gasind pr etext ca vreau sa-mi aranjez fusta, mi-am retras-o incet. Ma uitam la mama cu oc hii fericiti, dar cu inima grea, stiam ca va fi imposibil sa nu aiba si ea parte de citeva crize din partea lui Mahmud. 1 9 18 Odata ajunsi acasa Mahmud ne-a lasat valiza in fata lift ului si cu o voce seaca si absenta ne-a spus ca trebuie sa treaca pe la parintii lui, asa ca va intirzia cel mult o ora. Cu toate ca-mi era destul de greu sa tr ansport valiza si restul de bagaj, am fost multumita si, fara sa vreau, mi-am ri dicat ochii spre cer ca sa vad ce sfint i-a dat ideea sa ne lase singure si pent ru putinul de 60 de minute. 1 9 19 Ajunse in casa incercam sa-mi gasesc preocupari, numai s a nu am ocazie ca mama sa ma priveasca in fata si sa ma intrebe care este adevar ul? 1 9 20 Am asezat-o pe un fotoliu si am alergat ca sa fac cafeau a. Vorbeam si o intrebam in acelasi timp de cei pe care-i cunosteam, stiam ca er a inevitabila clipa intrebarii din partea ei, dar faceam orice si vorbeam orice numai ca sa treaca timpul si sa ma pot calma putin. Mama ma privea deja cu un ae r intrebator, cine ma cunostea mai bine decit ea, iar ochii ei mari si albastri se plimbau dupa mine incercind sa-mi prinda privirea de cite ori ii intilneau pe ai mei. 1 9 21 -Nora, a inceput cu vocea ei calma si blinda. Stai jos s i sa stam de vorba. Te simt prea nervoasa. Stiu ca sintem emotionate amindoua, d ar ti-a disparut din ochi bucuria sau mai degraba ochii tai au o privire trista cu tot efortul pe care-l faci sa fii vesela. 1 9 22 Ma uitam la ea mirata, o invidiam pentru inteligenta si perspicacitatea ei, dar de data aceasta depasise orice record. M-am sculat si mam asezat in genunchi in fata ei si mi-am rezemat capul de ei si nu i-am spus de cit: 1 9 23 -Nu am nimic, mingiie-ma, mi-a fost dor de tine si mai a les imi lipseste dragostea voastra. Nu spune nimic, am continuat, lasa-ma sa ma bucur ca sint cu tine si lasa-ma sa ma simt copil. 1 9 24 Nu a spus nimic m-a lasat poate mai mult de 10 minute sa -mi tin capul in poala ei, timp in care neincetat mina ei mi-a mingiiat parul, o brajii, fata si ochii. La un moment dat a simtit cum o lacrima cu tot efortul pe care-l faceam a reusit sa se strecoare afara de sub pleoapele pe care le string eam cu toata forta. Am simtit ca a tresarit dar nu a spus nimic. Simteam ca trem ura usor, atunci m-am trezit la realitate si cum vroiam sa o protejez de atitea emotii m-am sculat, am luat-o in brate, am sarutat-o asa cum numai noi amindoua stiam si i-am spus: 1 9 25 -Mami, hai sa-ti arat casa si vreau inainte ca Mahmud sa se intoarca sa-mi povestesti de taticu, de Doina, de toti si mai ales sa -mi sp ui daca Alex s-a insurat si daca o sa plece asa cum vor ai lui. 1 9 26 -Taticu este bine, asa cum stii tu, a inceput sa-mi pove steasca, o zi mai bine, doua mai putin, ca de obicei stomacul. Cel mai rau este ca sufera de dorul tau si mai ales iti ducem grija si din cauza razboiului si pe ntru ca nu stim daca intr-adevar esti fericita cu Mahmud. 1 9 27 -Si ceilalti ce fac? Am continuat grabita, caci asteptam

sa-mi povesteasca de Alex. 1 9 28 Mama stia care-mi era dorinta cea mai fierbinte asa ca n u a mai asteptat s-o intreb a doua oara de Alex. 1 9 29 -Nu s-a insurat. A tacut si m-a privit lung ca sa-mi cit easca reactia pe fata. 1 9 30 M-am sculat si mi-am aprins o tigare. Simteam ca tremur, nu indrazneam sa mai pun intrebari, stiam ca mama va continua singura. Asteptam . Ce greu treceau clipele, simteam ca evita, presupuneam ca trebuie sa mai fie c eva. Ma intrebam ce ar putea sa mai fie? De ce nu se hotareste sa continuie? Deo data, cu un aer indiferent, dar cu vocea sugrumata de emotie m -am hotarit sa o intreb: 1 9 31 -Si de ce? Nu aveam curajul sa pun toata intrebarea. 1 9 32 -De ce nu s-a insurat? Cit era de intelegatoare pentru c a nu m-a lasat sa- i repet toata intrebarea. 1 9 33 -Nu cunosc amanunte, dar te-a cautat prin prietena ta ;a fost foarte surprins cind a inteles ca pina la urma ai plecat. 1 9 34 Ce fericita am fost in clipa aceea! Imi uitasem toate su ferintele, inseamna ca nu m-a uitat. 1 9 35 Doamne iti multumesc, inseamna ca si el ma iubeste. 1 9 36 Mama imi citea pe fata bucuria interioara pe care o trai am. Cind a simtit ca vreau sa mai ascult amanunte a continuat: 1 9 37 -O suna mereu pe Doina ca sa afle vesti despre tine. 1 9 38 Am tacut si fara sa vreau am rosit. Mami s-a uitat lung si astepta sa-i raspund. 1 9 39 Auzisem esentialul. Imi era suficient pentru o singura z i, nu vroiam sa stiu mai mult. Eram fericita pentru ca se gindea la mine, cine s tie poate imi duce si el dorul. Acum eram pregatita sa infrunt orice si moartea mi se parea usoara, stiam ca si lui trebuie sa-i fie greu. Poate avea remuscari, poate ma visa asa cum si eu il visam. 1 9 40 Eram fericita, simteam cum ochii imi ardeau de emotia in terioara pe care o traiam. Mama simtea totul, dar pe moment ce-mi recapatam buna dispozitie, ea se intrista. 1 9 41 Am alergat la bucatarie si am luat sticla de vin pe care o vazusem in bagajul mamei, stiam ca este din vinul facut de tata. Am umplut do ua pahare si am intrat in salon. 1 9 42 -Bine ai venit mami! 1 9 43 -Nora, tu tot il mai iubesti, nu? Suna mai mult a raspun s, nu a o intrebare. 1 9 44 M-am uitat la ea vesela si intinzindu-i paharul i-am ras puns. 1 9 45 -Am sa-l iubesc pina la sfirsitul vietii. Face parte din mine din tineretea mea. Cum iti imaginezi ca aceste lucruri se pot uita de la o zi la alta? Am fost asa de fericita cu el putinul timp pe care l-am petrecut im preuna, ca-mi este suficient pentru restul vietii, dar asta nu inseamna ca sufar , este ca si cum ai avut un inel frumos si intr-o zi il pierzi. Iti amintesti ca l-ai avut, regreti ca l-ai pierdut, dar te consolezi si esti fericita ca totusi ai avut norocul ca l-ai purtat. 1 9 46 Se uita la mine mirata si cu ochii mari si zimbitori ast epta sa continui. 1 9 47 -Gata, ce mai vrei sa auzi, hai sa bem! 1 9 48 Eram fericita, si asta numai din cauza lui Alex la gindu l ca poate ma mai iubea, ca nu s-a insurat, faptul ca o aveam pe mama linga mine si ca beam din vinul pregatit de tata, cite bucurii pentru o singura zi! 1 9 49 Nu am apucat sa ducem paharul la gura ca usa s-a deschis . Era Mahmud. Cu capul lasat sa-i cada intre umeri de cine stie ce poveri, cu bu zele strinse ca si cum ar fi mincat lamii, cu ochii rotunzi si parca iesiti din orbita: iar parul ca deobicei, cind era nervos, ii devenise aspru si ciufulit. I mediat mi-am dat seama ca s-a intimplat ceva. 1 9 50 Trebuia sa actionez cit mai repede posibil ca sa nu expl odeze.

1 9 51 L-am luat de brat si am intrat impreuna in salon 1 9 52 -Mahmud nu vrei sa bei putin vin trimis de tata special pentru tine. Eu i-am spus mamei ca tu nu bei in Liban, dar daca vrei sa gusti it i aduc un pahar. Daca cu mama taceam si asteptam sa-mi povesteasca ea, cu Mahmud vorbeam tot timpul ca sa-l preocup cu raspunsurile si sa nu aiba timp sa se gin deasca la cine stie ce idiotenie si sa ne strice ziua. 1 9 53 Mama a simtit imediat tensiunea dintre noi si diplomata cum era s-a sculat imediat si s-a indreptat spre bagaje: 1 9 54 -Mahmud stiu ca-ti placea la noi sa maninci mezelurile n oastre, asa ca le-am adus special pentru tine si mai am ceva in valiza de care s int convinsa ca o sa-ti placa. Este un costum de vara. 1 9 55 Mama desfacea incet bagajul, ca si cum ii dadea timp sasi schimbe atitudinea. Ma uitam la el si ma uitam la mama. Oare finetea, bunul s imt 1 9 56 inteligenta tineau de educatie, se cultivau sau te naste ai cu ele? Ma 1 9 57 intrebam singura. Asteptam sa-i vad reactia si eram curi oasa sa vad pina unde ajungea calmul si intelepciunea mamei. Le-a luat si ca pri ntr-o minune a sarutat-o pe obraz. Atunci am respirat usurata si iesind din came ra le-am spus: 1 9 58 -Vreau sa pregatesc masa. Cine vrea sa ma ajute. ? Mahmu d nu vrei sa ma ajuti, mai ales ca astazi o sa mincam din ceea ce mama a adus de la Bucuresti? 1 9 59 Vroiam sa spun de acasa, dar m-am oprit la timp: stiam c a s-ar putea sa iasa cu scandal ; pentru el "acasa" trebuia sa insemne pentru mi ne acum "aici ". , in Liban. 1 9 60 -Nu mincam aici, mama ne asteapta la ei. Asa ca ar fi ma i bine daca ne-am grabi pentru ca si asa este tirziu. Si cu ochii mari imi cauta pe fata o reactie. Nu am facut nici un comentariu, eram fericita pentru invitat ia facuta de familia lui. In primul rind Mahmud nu ar indrazni sa ne faca vreo i storie si in al doilea rind insemna ca dadeau importanta venirii mamei, era deci si o forma de a-si manifesta respectul pentru mine. 1 9 61 Maha era pe balcon, ne-a vazut cind am coborit din masin a, ne-a facut semn cu mina si a fugit sa ne deschida usa. Toata familia ne astep ta, iar masa era aranjata, totul avea un aer de sarbatoare. Baba a salutat-o pri mul pe mama si a sarutat-o pe obraz. Pentru un musulman practicant ca el care ni ci nu dadea mina cu o femeie a insemnat ca o considera din familie. 1 9 62 Mama lui Mahmud era foarte bucuroasa si dupa ce ne-a sar utat pe amindoua ne-a luat de mina si s-a indreptat cu noi spre masa. De dupa pr ima usa a aparut Rami cu un buchet mare de flori. Am fost la fel de mirata ca si mama, dar am avut timp sa retin cuvintele lui Mahmud " la su". Mai tirziu am in teles ca insemna "pentru ce? " 1 9 63 Fara voia mea m-am intristat chiar daca nu am inteles se mnificatia pe moment, dar am simtit ca a considerat ca se deranjase prea mult sa o primeasca pe mama. Daca as fi putut in clipa aceea mi-as fi luat valiza, sau poate si fara ea, si as fi plecat. M-am simtit foarte vexata, dar nu puteam face nimc, ma multumeam ca mama nu observase nimic si era vesela incercind sa intele aga dupa gesturi ceea ce restul familiei incerca sa-i explice. Toata lumea era v esela, numai Mahmud era incruntat. 1 9 64 Mincarea din fericire a fost destul de apropiata de minc arurile noastre: friptura de pasare, mincare de fasole verde si o salata pregati ta din patrunjel si rosii "tabule " care mamei i-a placut cel mai mult. Imediata dupa masa cu privirea fixa spre Mahmud, Maha mi-a spus: 1 9 65 -Nora miine dimineata in jurul orei 10 te asteptam sa vi i cu mama ta la noi, la cafea. Si cu aceeasi privire dura spre Mahmud a adaugat: tu cunosti drumul, este usor de venit si pe urma trebuie sa inveti sa circuli s i singura doar locuiesti acum aici. 1 9 66 Nici nu am indraznit sa ma uit spre Mahmud, stiam ca tre buia sa fie nebun de furie. Cu privirea spre Rami, care cunostea istoria cu prim a mea iesire clandestina, i-am raspuns.

1 9 67 -La ora 10 fix am sa sun la usa, cunosc drumul, nici o p roblema! 1 9 68 Acum intelegeam totul, planul a fost stabilit inainte sa vina mama, deci familia lui era constienta de teroarea in care ma tinea Mahmud si profitau si ei de ocazie ca sa-mi cistig putina libertate de miscare si cel m ai important pentru ei era ca mama sa nu remarce nimic din mizeriile mele. Eram convinsa ca dimineata "baba " a trebuit sa se impuna asupra lui, sustinut de res tul familiei. 1 9 69 Noaptea am stat cu mama pina tirziu de vorba, nu inainte sa-mi indeplinesc obligatiile matrimoniale: din fericire totul se termina asa d e repede ca mama nici nu a avut timp sa-mi simta lipsa. 1 9 70 Eram visatoare, fara sa vreau ma gindeam mereu la Alex, o ascultam vorbind pe mama si printre ideile ei imi puneam intrebari "oare ce fa ce? " 1 9 71 Toata noaptea m-am trezit si aproape din ora in ora imi faceam drum la baie ca sa o pot privi pe mama si sa ma asigur ca intr-adevar era aproape de mine. A doua zi, imediat ce Mahmud a iesit din casa, i-am spus mamei : 1 9 72 -Trebuie sa ne grabim sa profitam sa ne plimbam putin in ainte sa ajungem la parintii lui. 1 9 73 -Umbli singura pe strada, nu-ti este frica? m-a intrebat mirata. 1 9 74 -Cum sa nu si de ce sa-mi fie frica? Nu este nimic. Eram asa sigura pe mine cind i-am raspuns ca nu s-a gindit ca aveam obiceiul sa ies in ascuns si chiar atunci eram infricosata de ce s-ar putea intimpla si de faptu l ca Mahmud nu stia. Ma uitam la mama cind se imbraca si fara sa vreau zimbeam g indindu-ma ca daca ar stii cit am invatat sa mint nici nu m-ar crede. Si cit de bine imi jucam rolul de sotie multumita pina acum! Pentru o clipa ma intrebam da ca intr-adevar ar fi bine sa-i spun adevarul, dar repede mi-am scos ideea din ca p. La ce bun? 1 9 75 Trebuia sa ma intorc acasa la vara si sa incerc sa ramin . Acum, aici, ar fi insemnat un scandal, eram singure si in plus nu aveam bani C ine sa ne ajute, cine accepta sa intre intr-un scandal cind era asa de usor sa t e razbuni pe cineva in dezordinea facuta de razboi? ! Cel mai bine era sa-mi gas esc protectia la familia lui ca sa-i evit niste suparari inutile mamei. 1 9 76 In fiecare zi ne plimbam amindoua pe strazi, mama incerc a cu mici 1 9 77 subtilitati sa afle daca cel putin sint multumita si ce o durea cel mai tare era ca nu se lamurise cit era inca de adinca rana mea lasat a de Alex. Cum traisem linga Mahmud 8 luni, invatasem sa supravietuiesc unui ban uitor. Imi facusem deja stagiul, asa ca i-a fost greu sa poata sa-mi citeasca gi ndurile, nu mai eram cea de acasa care ii povesteam pina si sperantele si pe car e dintr-o singura privire stia ce o doare si de ce. 1 9 78 Intr-o dimineata ne-am dus la Alina. Atunci am fost obli gata sa recunosc in fata mamei ca o vizitam fara sa stie nimeni. Nu stiam cum sa facem ca sa-l determinam sa vina impreuna cu noi la ea si astfel sa ne vizitam fara nici o problema, mai ales ca stateam atit de aproape una de cealalta. Solut ia a gasit-o tot mama. Seara cind a venit Mahmud acasa mama si-a adus aminte cu intirziere ca la aerport o doamna a rugat-o sa ia o scrisoare pentru o anumita f amilie din Beirut. 1 9 79 Scrisoarea era luata de la Alina: una mai veche pe care o primise tot prin intermediul unei persoane venite din tara. Cind s-a uitat pe plic ne-a spus ca dupa numarul de telefon nu putea sa fie departe de unde locuia m. A doua zi a luat plicul cu el la banca si de acolo a dat telefon. Cind s-a in tors ne-a spus ca a vorbit cu sotul doamnei si urma sa vina ei spre seara sa ne viziteze si sa le dam scrisoarea. 1 9 80 Rideam cu mama pe la colturi nestiind ce avea sa ne aste pte pe urma. 1 9 81 Sotul Alinei era la curent cu inscenarea noastra pentru ca il intilnisem de citeva ori in scurtele mele vizite la ei. Au venit fara copi

i pentru ca sa temeau ca acestia cind ma vor vedea imi vor spune repede, de "ce nu vii mai des Nora pe la noi "- asa cum aveau obiceiul. 1 9 82 Am baut cafea, am mincat din cozonacul mamei, am stat de vorba noi femeile si i-am lasat pe ei sa dicute politica, intr-un cuvint aveam aerul ca ne simtim bine toti. La plecare sotul Alinei ne-a invitat la ei la masa la sfirsitul saptaminii. Totul parea perfect pina ce am inchis usa dupa ei. In momentul cind am intrat in camera a inceput sa tipe si sa bata cu pumnul in masa . 1 9 83 -Cum se face ca s-a nimerit sa fie tocmai romanca despre care ti-am aratat unde sta. Sinteti toti niste mincinosi, acum sa plece mama ta . Ma uitam la el speriata si nu stiam daca trebuie sa-i spun adevarul sau sa con tinui sa neg. 1 9 84 L-am lasat sa tipe si sa vorbeasca singur pina a obosit. Stiam ca a doua zi aveam sa-i povestesc lui Rami si Mahei si astfel "baba" va a ranja totul. Eram trista pentru mama, stiam ca sufera si asa pentru mine, iar ie sirea lui avea sa o puna pe ginduri si mai mult Era prea tirziu, nu mai era nimi c de facut si incet, ca dupa fiecare scena, incepeam sa ma culpabilizez singura. Ce puteam face daca el nu era un om cu care se putea discuta si intelege! ? . N iciodata nu vroia sa fie de acord cu mine in nici o problema: era hotarit sa ma persecute continuu si ce-l deranja in mine era personalitatea mea. Singur imi ma rturisea ca trebuie sa mi-o schimb asa cum ii place lui daca vreau sa traim in l iniste. 1 9 85 A doua zi eu ii povesteam lui Rami toata povestea iar Ma hmud de la banca isi continua ancheta, interogindu-l pe sotul Alinei, spunindu-i sa recunoasca ca totul a fost aranjat de noi femeile. Noroc ca acesta si-a dat seama ca nu puteam sa facem asa o gafa si sa recunoastem si a negat categoric. C red ca si ai lui i-au dat lectia cuvenita pentru ca s-a intors acasa linistit, f ara sa mai deschida subiectul. Inainte de culcare mama mi-a dat verdictul: 1 9 86 -Te-ai maritat cu cel cu coada. 1 9 87 Nu am raspuns nimic, cu toate ca vroiam sa o consolez si sa-i spun ca se inseala, dar era asa de mult adevar in ce mi-a spus ca din jena si din respect pentru ea am tacut asa cum invatasem sa o fac in ultimul timp. 1 9 88 Intr-una din zile Maha mi-a spus ca ne-a dat telefon o r omanca Gabi care a venit cu mama in avion si care ma roaga sa o sun. Nu puteam i mediat, trebuia sa astept sa-i spun lui Mahmud in fata familiei lui si astfel sa evit o scena si sa accepte invitatia pe care eram convinsa ca aceasta avea sa n e-o faca. 1 9 89 Pentru prima data nu ma inselasem si eram fericita in mi zeria mea ca reusisem sa o protejez pe mama de alte tipete. 1 9 90 La Gabi ne-am dus intr-o dupa amiaza toti trei, locuia l a 5 minute in masina de socrii mei. Cum am intrat in casa am stiut ca sotul ei t rebuia sa fie bogat. Era singura cu copiii pentru ca acesta lucra undeva in Emir ate si venea numai de citeva ori pe an in Liban. A fost singurul lucru pentru ca re am invidiat-o si ma gindeam ce fericita as fi daca intr-o zi as avea si eu no rocul sa -l am pe Mahmud plecat pe undeva. Ii era greu din cauza securitatii sin gura cu doi copii si, fara sa-si dea seama ca toata istoria cu razboiul o speria pe mama, ne povestea in amanunt cum alearga noaptea la subsol cu copiii in brat e cind incepea sa se traga pe demarcatie. 1 9 91 Era frumoasa dar si ea, ca si Alina, cu toata bunavointa si cu tot zimbetul, avea din cind in cind cite o unda trecatoare de tristete in ochi de cite ori venea vorba de "acasa. . " Vorbea cind cu mama, in romaneste c ind cu Mahmud in araba, am simtit ca facea tot posibilul sa-i faca pe plac, caci nu-ti trebuia mult sa-ti dai seama ca avea un caracter curios si vesnic nemultu mit. 1 9 92 La un moment, cind acesta nu era atent mi-a strecurat pr intre dinti: 1 9 93 -L-ai cautat mult pina l-ai gasit. Am oftat si i-am rasp uns: 1 9 94 -Problema este ca nu am cautat. 1 9 95 Am ris amindoua, iar mama dupa ce s-a uitat lung mi-a da

t replica: 1 9 96 -E bine daca mai ai inca curajul sa rizi! 1 9 97 De data acesta am tacut si eu si Gabi. Nu mai aveam ce s a-i rapundem. Nu stiam atunci ca nu tot ce straluceste este aur si nu banuiam ca toate ne purtam crucea la fel: chiar daca pentru unele erau aparent mai usoare, ranile erau aceleasi. 1 9 98 Cum am iesit de la Gabi a inceput sa ma convinga ca nu a ccepta sa fiu prietena cu ea. Mama era mirata, nu stia ce motiv a mai gasit ca s a-si inceapa pledoariile interminabile. Cind a auzit motivul agitatiei mi-a spus "tradu exact ce am sa-i spun eu ". El se uita nerabdator sa vada reactia mamei asa ca si el m-a intrebat curios ce spune: 1 9 99 -Mahmud, am inceput, cu un zimbet pe care incercam sa-l ascund simulind ca-mi sterg nasul, mama spune ca ai dreptate ca nu esti de acord sa fim prietene, in primul rind sotul ei este foarte bogat fata de tine si in a l doilea rind nici nu ne-ar suporta prea mult cu felul tau curios de a interoga pe toata lumea. Pentru citeva minute a ramas blocat, dupa ce s-a gindit putin ne -a raspuns: 1 9 100 -Voi nu stiti nimic, la bogati se pot intimpla multe. 1 9 101 -Am inteles, i-am spus. Bine ca nu esti bogat ca sa pute m trai in siguranta. 1 9 102 Si i-am adaugat mamei incet "sau din complex sau ii este teama ca as putea cunoaste la ea si eu pe cineva bogat ". 1 9 103 Plecarea mamei se apropia: cu tot efortul pe care-l face am nu reuseam mereau sa-mi ascund tristetea. Ieseam in fiecare zi, incercam sa u itam amindoua de ziua plecarii si faceam proiecte pentru vara. 1 9 104 Intr-una din zile, dupa indicatiile vecinei mele am ajun s intr-un cartier "Tarik-el Jdidde ". Ne-au trebuit in jur de 30 de minute pe jo s. Tot drumul am ris si am incercat sa facem haz de necaz si nu am lasat nici un magazin fara sa nu intram si sa ne uitam la vitrine. Aici, pe una din strazi, t oate magazinele de la un capat la altul nu vindeau decit materiale de rochii, de la cele mai scumpe si de fabricatie straina la cele mai ieftine. Era o placere sa admiri dantele si cele mai fine matasuri naturale, in plus in Liban iti permi ti sa intri in orice magazin sa probezi, sa te tocmesti si chiar dupa o ora, tim p in care propietarul sau vinzatorii roiesc in jurul tau, sa le multumesti si sa le spui simplu ca ai sa revii intr-una din zile. Nimeni nu se supara, chiar dac a nu cumperi intotdeauna esti bine venit, asa ca nici noi nu am lasat nici un ma gazin fara sa nu-i trecem pragul. 1 9 105 Intr-un tirziu, cum eram obosita, i-am spus mamei ca tot usi nu este indicat sa intirziem prea mult prin acest cartier pentru ca sintem d estul de aproape de taberele de palestinieni, iar in zona in care ne aflam aveau destul de multe birouri. 1 9 106 -Si ce ni se poate intimpla? m-a intrebat grabita. 1 9 107 -Imi este teama de Israel sa nu bombardeze, pentru ca sa ptamina trecuta a bombardat taberele din Saida si cine stie? . Nu eram deloc con vinsa de ce-i spuneam, dar eram obosita si cred ca vroiam sa-i arat ca am intrat in atmosfera de aici si stiu sa ma feresc si in felul acesta o asiguram putin c a nu circul orbeste. 1 9 108 Am luat-o inapoi pe drumul pe care venisem, de data acea sta fara sa mai intirziem in fata vitrinelor. Cred ca nu trecusera 1o minute de cind mergeam, ca dintrodata am fost asurzite de un zomot puternic ce venea din c er. Nu am avut timp sa ne desmeticim de ce se intimpla ca in acelasi timp doua e xplozii au avut loc, dupa care, din nou acel zgomot teribil care nu numai te asu rzea, dar iti dadea un sentiment de panica, de frica, ca ai fugi dar nu aveai fo rta, care pur si simplu te retinea pe loc. La un moment dat am vazut ca cei care erau pe strada in apropierea noastra se uitau in sus. Am ridicat capul in acela si timp cu mama si am vazut doua avioane care intr-o fractiune de secunda erau l a o inaltime mare si, cum nu vroiau sa ne lase linstiti nici dupa ce au bombarda t, au mai depasit inca o data viteza sunetului lasindu-ne pe noi si pe cei din j ur blocati pina cind s-au pierdut in bolta cerului trasind in urma lor o dunga s ubtire laptoasa. Agitatia era stapina strazii, toata lumea alerga, masinile clax

onau in disperare, iar cei din tabere trageau, la ce bun nimeni nu stia. Salvari le cu sirenele lor in afara ca nu reuseau sa circule prea repede din cauza vacar mului care se crease iti dadeau impresia ca mai esti inca in plin bombardament a erian. Cind ne-am desmeticit putin fara sa scoatem un cuvint ne-am luat de mina si nu stiu daca mergeam repede, sau alergam, cert este ca in foarte putin timp, cu tot efortul pe care-l faceam ca sa ne strecuram printe masini ne aflam deja p e strada pe care locuiam. Cu toate ca era o distanta destul de buna de locul und e se bombardase si aici lumea parea agitata, iar pe fetele tuturor vedeai spaima , toti se indreptau grabiti spre casele lor, iar magazinele isi trageau obloanel e la repezeala Mi-am amintit ca mai aveam citeva lire cu mine si inainte ca oblo nul sa fie tras m-am strecurat repede intr-o bacanie si am cumparat o sticla de coniac "Napoleon ", costa 5 lire pe vremea aceea. Cind am iesit i-am spus mamei: 1 9 109 -Cred ca o gura de coniac ne va dezlega limba si dezghet a inima. 1 9 110 Nu mi-a raspuns nimic pina cind am intrat in casa. Am um plut doua pahare, am pus si un cub de ghiata si i-am spus: 1 9 111 -Vino sa ne uitam la T. V. , in mod sigur ca vor spune c e s-a intimplat. 1 9 112 Dupa ce a baut o inghititura cu o ironie amara ce-i vene a parca din suflet mi-a spus: 1 9 113 -Sa nu-mi spui ca-ti place viata asa, cu senzatii: te mi nti pe tine insasi. Intr-adevar am trait o scena pe care-o vezi numai in filme s i pe care nu o doresc nimanui. Ce placere poti sa ai ca traiesti un risc permane nt, cind a trebuit sa ai logica si sa fii matura nu ai fost. Ce importanta avea ca Alex s-a razgindit si nu te mai vroia, ti-am repetat ca nu era nici primul si nici ultimul din Bucuresti. Te-ai incapatinat sa-i dovedesti, ce? ..ca nu te in teresa nici pe tine. O puteai face si acolo. Cel putin nu te-ai gindit 1 9 114 ca -ti strici viata pe care o ai intr-un singur exemplar si nici asta nu stim cit este de lung. Ai facut deliberat cea mai mare prostie si pentru cine: pentru un evreu, nici nu te cunosteau ai lui si nu te vroiau, in definitiv niciodata nu mi-a placut, dar pentru tine am tacut. Te bucuri ca intr eaba de tine? 1 9 115 Ma uitam la ea si imi facea bine. Aveam nevoie de un pro ces de constiinta si nu indrazneam din lasitate sa mi-l fac singura A crezut ca ma ofenseaza si a tacut. 1 9 116 -Continua, mama, nu ma supar, stiu ca ai dreptate. Si am asteptat ca sa reia discutia, dar a tacut, a ridicat paharul ca si cum vroia sa -i vada culoarea si mi-a raspuns: 1 9 117 -Este foarte bun fata de coniacul nostru. M-am sculat sa pun mincarea la incalzit, nici nu ajunsesem bine in bucatarie ca m-a strigat. 1 9 118 -Vino repede. M-am intors, primul lucru pe care l-am vaz ut a fost pe ecranul de la T. V. una din strazile pe care ne plimbasem, iar unde va pe la jumatatea ei era o gramada imensa de moluz. Era blocul care fusese bomb ardat cu o precizie microscopica pentru ca cel de linga el in afara de geamuri s parte si perdele zburate cu tocuri cu tot nu avea absolut numic. 1 9 119 Crucea Rosie si voluntarii cautau sa gaseasca supravitui tori printre darimaturi si sa scoata cadavrele. Nici un supravietuitor. Ma uitam inmarmurita pentru ca puteam sa fim si mai aproape daca intirziam citeva minute , sau poate am fi putut fi in magazinul de la parter. Mama a simtit gindul meu s i cum stia intotdeauna sa-mi ridice moralul, mi-a spus: 1 9 120 -Mai pune un pahar si nu te mai gindi, daca am scapat di n afacerea asta nu o sa murim niciodata. . Mi-ar fi fost mila de Mahmud ca ar fi trebuit sa ne plateasca transportul pina in Romania. Atunci am izbucnit intr-un ris sincer si din toata inima. 1 9 121 -Mami daca crezi ca ne-ar fi trimis acasa, te inseli, ai ci ai fi ramas intr-un cimitir musulman si cine stie poate pina la urma aveai si un vecin mai cumsecade si te invata araba si Coranul. Parca speriata de raspuns ul meu mama s-a scuturat, a inchis T. V-ul. si m-a urmat la bucatarie ginditoare .

1 9 122 Mahmud s-a intors tirziu, dupa cum a intrat mi-am dat se ama ca s-a intimplat ceva grav, nu era nervos ca de obicei, avea mai repede o tr istete amestecata cu teama. 1 9 123 -Ce s-a intimplat? l-am intrebat cu teama. 1 9 124 -A murit sotul lui Samia, vecina mamei! mi-a raspuns si a continuat fara sa mai ajung sa-i cer amanunte. 1 9 125 -Era la Tarik-el Jdidde in blocul care l-au bombardat is raelienii, intr-un birou la etajul al doilea, schimba niste casete video pentru copii, nici nu a stiut Samia pina acum vreo ora cind un coleg i-a telefonat ca a plecat pentru casete si nu s-a mai intors la birou. I-au gasit masina in apropi ere locului unde s-a bombardat. Poate miine sa ajunga sa scoata mortii de la pri mele etaje si de la parter. 1 9 126 Era intr-adevar trist pentru el si pentru ceilalti, era tinar si avea 3 copii ce oroare! Nu stiam daca trebuie sa-i spun mamei, il cunos cuse si ea, in definitiv moartea trebuie respectata cu tot raul pe care-l face, i-am spus mai mult ca sa inteleaga filozofia mea "din fata destinului nu te poti da la o parte ". 1 9 127 Mai triziu am aflat motivul bombardamentului. In cladire era si un birou palestinian, iar dupa informatiile lor la acea ora un sef pales tinian foarte cunoscut trebuia sa se gaseasca in plina sedinta cu alti militanti 1 9 128 FATEH. , partid al carui era Iaser Arafat comandantul su prem. Ce eroare istorica printre atitea altele pe care toti le uitam de la o zi la alta. Biroul era inchis nici urma de sefi, nu au murit decit gardienii, pentr u 4 5 palestinieni au murit citeva zeci de libanezi nevinovati care nici nu faceau p e razboinicii impotriva evreilor si nici nu simpatizau nici pe palestinieni. 1 9 129 Ce bine ar fi fost daca ar fi ramas singurii martiri ai confictului intre cei doi dusmani care se luptau de ani de zile pe teritorului u nui popor pe care D-zeu l-a lasat sa poarte alaturi de ceilalti povara unui bles tem care se urca pina in cele mai indepartate si uitate pagini ale istoriei! 1 9 130 Plecarea mamei se apropia dureros de repede. Sufeream am indoua, dar ne feream una de alta sa ne manifestam. , iar in fata lui Mahmud cau tam sa avem o relatie din cele mai normale, chiar indiferenta. Mama intelesese d estul de repede caracterul lui egoist si posesiv, iar atunci cind era prezent ev ita sa se apropie de mine si sa discutam subiecte la care el nu ar fi putut part icipa chiar daca eu eram aceea care jucam rolul interpretului. Cu toate acestea discutiile in dormitor durau in fiecare seara pina cind el considera ca a vorbit si criticat destul. De multe ori mama imi spunea a doua zi ca stam prea mult de vorba noaptea si dupa parerea ei ar trebui sa-l las sa doarma mai devreme, cum in fiecare zi pleaca la banca destul de matinal. 1 9 131 Credea ca aveam o conversatie de oameni normali, nu banu ia ca primeam observatii: sau ca am servit-o pe mama inaintea lui, ceea ce la ei insemna lipsa de respect fata de sot, pentru ca era el acela care ne aducea min carea, sau de ce nu l-am asteptat pina a parcat masina ca sa urce cu noi in acel asi timp in lift, sau de ce am luat-o cu noi in nu stiu ce vizita. Numai prostii , pentru simplul motiv ca nu vroia sa fiu fericita datorita prezentei ei, pentru ca niciodata nu a acceptat ideea ca trebuie sa ma bucur de ceva. Suferea de un sadism care se hranea dintr-o dorinta vesnica de razbunare, manifestata prin obs esia terorizarii. Cu toate acestea devenea las cind simtea pericolul de a-si pie rde instrumentul satisfactiei lui diabolice. 1 9 132 Daca noaptea inainte de sosirea mamei nu am dormit dar a m stat cu ochii inchisi, in ultima noapte nu am putut nici sa dorm si nici sa -i inchid, nu eram numai trista, eram constienta si judecam totul logic ; imi vede am restul vietii sau cel putin o parte, aici, ca un cosmar. Stiam ca daca as aju nge la Bucuresti peste citeva luni mi-ar fi greu sa ramin, in afara de sacandalu l pe care-l va face Mahmud, ar fi problema cu reintegrarea mea in servici ; era stiut ca nu voi mai putea ocupa postul pe care-l aveam inainte de a pleca si era lucrul care ma durea cel mai tare, dupa 4ani de facultate, sa ma gasesc in pozi tia unui simplu functionar, era de neacceptat. 1 9 133 Ce ar fi gindit restul lumii de mine, in plus stiam ca i

n asemenea conditii era imposibil daca intr-adevar dragostea mai exista, ca Alex sa se intoarca la mine. Nu eram pregatita sa ma lupt cu alte rautati, imi era g reata de cite nedreptati vazusem pina acum asa ca politica statului era pentru m ine cel mai mare dusman invizibil. Spre ziua aveam deja fixat un plan, daca imi garantau ca-mi pot relua functia avuta inainte de plecarea mea in Liban, am sa r amin, in rest nimic nu ma interesa, nici Alex care a fost un las, nici ce ar put ea gindi ceilalti, principalul era sa scap de aici si sa fiu impreuna cu parinti i. In acelasi timp ma gindeam ca in caz contrar ma voi intoarce si daca va fi ne cesar voi face scandal cu Mahmud in fiecare zi ; sau invata sa traim o viata nor mala cu respect unul fata de altul si cu aceleasi drepturi, sau daca nu, D-zeu s a hotarasca. 1 9 134 Cind m-am gindit la D-zeu a fost la acela pe care-l cuno steam eu si am batut incet in lemnul de la pat ca sa nu se interfereze din grese ala al lui, pentru ca pe acesta nu-l cunosteam. Deci dimineata eram hotarita, av eam un plan, pentru care ma simteam usoara si puteam suporta astfel plecarea mam ei. Stiam ca mama se forta sa fie vesela si mai gasea puterea sa mai faca cite o gluma. Imi impusesem sa fiu calma, stiam ca ultima imagine conta chiar mai mult decit cele 30 de zile petrecute impreuna. Pina la aeroport i-am tinut mina intr -a mea, nu-mi mai era teama de Mahmud, dupa plecarea mamei nu avea decit sa-si f aca criza de rigoare, stiam ca si asa voi avea parte de ea. 1 9 135 Ne-am despartit zimbind, dar cu inimile grele ;uitindu-m a dupa mama, ca o sclipire mi-a trecut repede prin cap gindul "si daca mi se va intimpla vreun accident si nu ne vom mai vedea" aici riscul era mai mare ca oriu nde. 1 9 136 Mergeam incet in spatele lui Mahmud, din ce se grabea el , fara voia mea, o forta interioara imi incetinea pasii. Ma uitam la el si ma in trebam cum era cind venea la Bucuresti. Era intotdeauna calm, cu un zimbet timid si de fiecare data avea grija sa nu deranjeze. Niciodata nu s-a enervat si mai ales nu m-a ofensat cu vreun gest sau vreun cuvint. Ma intrebam daca nu cumva ce l blind si plin de amabilitati nu s-a pierdut pe drum si a fost inlocuit cu asta de vreo organizatie terorista. La gindul terorist m-a bufnit risul, chiar atunc i a intors capul si vazindu-mi zimbetul pe fata a tipat la mine fara nici o jena fata de cei care erau in jurul nostru. Cum totii au intors capul sa vada la cin e tipa, am intors si eu la rindul meu, asa ca nimeni nu s-a gindit ca as fi eu a ceea careia i-a fost adresat tipatul. 1 9 137 Ma simteam ca un resort caruia ii trebuie foarte putin c a sa nu sara, dar eram hoatrita sa ramin calma. Cind m-am urcat in masina si a d eschis gura, cu ochii rotunzi si buzele care incepeau sa albeasca, atunci nu miam facut iluzii ca in ziua aceea voi cunoaste linistea. 1 9 138 -Sa nu vorbesti! am tipat, daca te-ai vedea cum arati, t e-ai speria de figura ta. Cred ca esti figura tipica a unui terorist, imbecil in plus. 1 9 139 Si fara sa ma pot controla am inceput sa rid. De cite or i tipam mai tare decit el se speria si, pentru citeva secunde, nu avea nici o re actie, dar problema era ca nu rezistam sa tip prea mult timp si situatia asta ma indispunea asa de tare ca fara sa ma pot controla izbucneam in plins. 1 9 140 Eu care nu am stiut niciodata sa tip sau sa insult pe ci neva, ma miram singura ca ajunsesem sa o fac si mai ales sa pot suporta insultel e celui care era presupus a ma iubi si proteja pina la sfirsitul vietii. 1 9 141 Mi-am aprins o tigare si asteptam sa vad ce ar fi putut debita. Printre altele, zimbetul meu insemna ca-mi batusem joc de el datorita fa ptului ca a suportat-o pe mama 30 de zile. 1 9 142 Ma uitam la el si ma intrebam " de cine sa-mi fie mila d e el sau de mine" ; in final am aruncat tigarea in scirba de la fereastra si miam spus "sa ne ia dracu pe amindoi"! 1 9 143 Seara vecina mea a venit la noi sa ma intrebe daca stiu ceva de mama, cum a ajuns acasa, a observat ca atmosfera era incarcata si ca sa ne distreze putin l-a chemat si pe sotul ei. De la o vorba la alta am inteles di n ce-mi traducea vecina ca vor sa-si vinda magazinul pe care-l au si ca Mahmud e ra interesat, iar a doua zi se va duce cu "baba" sa-l vada. O raza de bucurie mi

-a umplut sufletul ; in felul acesta voi scapa de el toata ziua de acasa. 1 9 144 Totul s-a aranjat in mai putin de-o saptamina, acum era ocupat cu actele, cu decorul, puteam sa respir ceva mai usurata, in plus pina se ara tirziu era la familia lui. Ce putea sa-mi faca placere mai multa decit sa st au singura si sa-mi trec in revista fiecare clipa si minut petrecut cu mama. 1 9 145 Intr-una din seri Mahmud cu cel mai frumos zimbet de car e era capabil, mi-a spus: 1 9 146 -Sa nu crezi ca in vara aceasta vom merge in Romania. Eu am sa stau la magazin, mi-am dat demisia de la banca, iar Rami a obtinut viza p entru Emirate, va pleca imediat dupa ce-si incheie anul scolar. 1 9 147 Nu i-am raspuns nimic. Ce rost avea sa fac o istorie pen tru ce va fi peste 3 luni, in plus Alina imi ghicise in cafea si a spus ca aveam drum, dar din nefericire tot ea mi-a spus ca ar fi cu dus si intors. Devenisem mistica, imi prevedeam evenimentele dupa citeva linii din ceasca de cafea. 1 9 148 A parut surprins ca nu am nici o reactie, cauta sa ma pr ovoace, iar indiferenta mea il deranja la fel ca in cazul in care as fi facut o istorie ca as vrea sa plec. Ma gindeam fericita la ceasca pe care mi-o descifras e Alina si ma intrebam care exista probabilitatea sa plecam si cel mai mult as f i vrut sa stiu de pe acum ce eveniment sau fapt il va dermina totusi sa plecam. 1 9 149 Dupa spusele lui ma consideram cu "coltul mare" si crede am ca femeile libaneze nu indraznesc sa ridice privirea spre sot dar, intr-o dim ineata, am auzit-o pe cea care locuia sub noi, tipind si trintind. Am crezut ca li s-a intimplat vreo nenorocire si ingrijorata m-am dus la Rania sa-mi traduca putin din tipetele ei. 1 9 150 -Este suparata pentru ca l-a trimis pe sotul ei sa-i cum pere un lucru si a venit cu altul. 1 9 151 -La cine tipa? , am intrebat-o mirata. 1 9 152 -La sotul ei, mi-a explicat cu naturalete Rania. Am ris si i-am povestit toate lectiile de morala pe care mi le tine Mahmud in legatura cu respectul femeii musulmane si mai ales la pretentia lui de a acepta totul orb este fara comentariu si fara niciun repros 1 9 153 -Mahmud este la fel de nebun ca si cea pe care o auzi ti pind. Si pe el il auzim cum striga, asa ceva nu exista decit foarte rar. Daca Ma hmud ar fi fost cu mine cred ca l-as fi omorit din prima zi sau a doua zi as fi fost plecata de acasa. Ma uitam la ea mirata si m-am gindit ca era singurul adev ar valabil pe care il auzisem de cind eram in Liban. , dar cum adevarul este rel ativ am considerat ca eram in imposibilitate de a urma vreunul din sfaturile ei. 1 9 154 Cu timpul am auzit mai multe: si aici exista adulterul c a peste tot, cu toate cele 5 rugaciuni pe care le faceau zilnic oamenii se iubea u si se doreau si mai ales pacatuiau. Singura deosebire intre femeia de la noi s i cea de aici era poate ipocrizia si vocabularul care e mult mai bogat decit al nostru in "epitete. " 1 9 155 De cite ori barbatul pleaca de acasa sotia il conduce cu " D-zeu sa fie cu tine, sa aiba grija de tine " iar la intoarcere de fiecare data si in fiecare zi aceleasi formule care dureaza aproape 5 minute. In plus inainte sa-i vina sotul majoritatea se machiaza si se imbraca, pregatindu-se pentru a j uca rolul celei mai versate curtezane. La inceput nu intelegeam de ce atita teat ru, dar pe urma am stiut ca totul este facut din cauza usurintei cu care o femei e poate fi divortata. Daca barbatul pronunta de 3 ori cuvintul "Tala-tala-tala " sotia se considera divortata cu conditia sa fie si o a treia persoana prezenta. Chiar daca a doua zi sotul regreta, este prea tirziu, trebuie sa stea un timp l a parintii ei se anuleaza fostul contract si se face o noua casatorie. Fara ca a ceasta sa mai fie facuta cu tam-tam, totusi sotia are dreptul sa puna noi condit ii sau daca sotul are bani sa-i mai cresca suma din contract. 1 9 156 Aceasta nesiguranta si faptul ca legea nu este de partea femeii o obliga pe aceasta sa traiasca intr-o teama vesnica ca sa nu fie divort ata sau ca sa nu se casatoreasca sotul inca o data cu alta, bigamia fiind permis a. Singura obsesie pentru femeia musulmana este aurul, pentru ca acesta ii apart ine si il poate lua cu ea in caz de probleme. In general nu poti face o aprecier

e valorica fiindca totul difera de la o clasa la alta. Cele foarte bogate sint s ofisticate si mai putin obligate sa lupte pentru existenta lor, in clasa mijloci e sint cel mai adesea majoritatea celor licentiate, acestea sint realiste si nat urale, nu se indeparteaza prea mult de religie pe care o inteleg insa ca o manif estare individuala, fara sa incerce sa te conviga de ideile lor si mai ales sa t e considere o paria daca esti crestina asa cum fac adesea cele simple, care prov in din paturile sarace ale populatiei. Nu de putine ori mi s-a intimplat sa fiu jignita de acestea pentru simplul motiv ca nu mi-am schimbat religia; ele nu au inteles si nu vor intelege niciodata cita libertate si respect pentru femeie exi sta in religia crestina. Intr-o zi, in vizita la o vecina, am intilnit o femeie care trebuia sa fii avut in jur de 45 de ani. Deci era la virsta maturitatii. Im ediat ce a inteles ca sint crestina, speriata, s-a sculat de pe canapeaua pe car e eram asezate amindoua si, rosie la fata, a spus in araba "In numele D-zeului b inecuvintat" era un fel de a se scuza fata de El. M-am uitat la ea si am zimbit si cu tot respectul pentru gazda i-am raspuns "tocmai asta este diferenta intre noi si voi, noi nu intrebam niciodata pe nimeni de ce religie este, Isus ne-a in vatat sa credem in D-zeu si in fiecare din noi este o parte din El. Atunci ce ai din D-zeu daca ai facut un gest mai urit decit daca l-ai fi vazut pe Dracu si i n definitiv cine iti garanteaza ca stramosii tai nu au fost poate printre primii crestini si au fost obligati datorita invaziilor arabe sa devina musulmani. Cre d ca ai invatat la scoala ca islamul s-a impus cu forta ". Nici nu a vrut sa mai asculte ce-i explicam s-a ridicat, si furioasa pe gazda, a iesit ca o nebuna. M ai tirziu am aflat: era o sheita fanatica, lucru care nu o impiedicase sa se cas atoreasca dupa moartea sotului cu fratele acestuia. 1 9 157 Adevarul este ca a fost pentru prima oara si ultima cind am fost jignita atit de flagrant. In general femeile musulmane de rind sint com plexate atunci cind sint in relatii cu strainele motiv pentru care nu rateaza ni ci o ocazie sa se dea in vint cu religia lor ca si cum aceasta le-ar da statutul de printesa la fiecare. Daca intrebi un musulman de ce religie este, iti va ras punde intotdeauna "Multumesc lui D-zeu ca sint musulman, " lucru pe care nicioda ta un crestin nu-l spune, poate din modestie pentru el sau poate datorita simpli tatii pe care Isus ne-a dat-o ca exemplu. 1 9 158 Mai tirziu am aflat ca cele doua rituri care exista in c adrul religiei musulmane au luat fiinta la moartea profetului Mohamed: un grup d e partizani l-au urmat pe ginerele acestuia, Ali, considerindu-l cel mai indrept atit sa preia conducerea si s-au numit sheiti, iar cei care au considerat ca de drept i s-ar cuveni lui Omar, care era unul dintre consilierii Profetului au fos t sunitii. Daca gelozia si rivalitatea i-a dezbinat pe musulmani acum 1600 de an i, nu inseamna ca secolele care au trecut au sters din istorie amintirea luptelo r singeroase care au avut loc intre sheiti si suniti si s-a transmis ca o mosten ire de la o generatie la alta, existind mereu aceleasi sentimente agresive intre ei. . Vecinele mele din bloc, am aflat mai tirziu, erau prietene in functie de ritul din care faceau parte, prea rar ai sa gasesti o sunita prietena cu una shi ia si tot la fel de rar sint si casatoriile dintre cele doua rituri. . . 1 10 1 CAPITOLUL 10 1 10 2 Intr-o seara Mahmud a venit da la magazin cu un prieten pe care nu-l intilnise de citiva ani, era un avocat - Karim ;sora lui locuia. in tr-o cladire veche de un etaj chiar in fata blocului nostru. Era un tip inalt br unet, de-o virsta cu Mahmud si in afara ca era foarte sociabil era un om liberal . La citeva seri, locuind si el destul aproape de noi, am trecut pe la ei in viz ita. Pe cit era el de instruit pe atit de putin era sotia lui, dar primindu-ma c u ospitalitatea tipic libaneza, m-am simtit bine in compania lor in special ca e l vorbea bine franceza, iar ea suficient ca sa te intelegi. Hala era figura tipi c de orientala cu ochii mari si spincenata, inalta pentru o libaneza, intr-un cu vint un fizic destul de agreabil si foarte fertila ; fiind de aceeasi virsta, ea era deja mama a 4 fete, cea mare fiind in virsta de 7 ani. Cum s-ar spune ne-am imprietenit repede, motiv pentru care la insistentele lor am acceptat sa-i inso tim in prima duminica in Bekaa si in special la Baalbek de unde era Hala de orig ine. 1 10 3 Duminica la ora 7 dimineata eram la ei in fata blocului.

I-am asteptat sa coboare si ne-am urcat toti in aceeasi masina, luind cu ea num ai pe cea mai mica dintre fete in virsta de citeva luni. 1 10 4 Dupa ce am iesit din oras, fara sa-mi dau seama de adeva r am intrebat-o: 1 10 5 -Tu ai tot necesarul pentru fetita la tara unde mergem? 1 10 6 -Nu, mi-a raspuns. In acelasi timp sotul ei si-a intors capul spre noi ca un uliu sa o inghita. 1 10 7 -Iar ai plecat si ai uitat geanta cu laptele fetei si st rictul necesar? 1 10 8 -Tu de ce nu ai avut grija. ? s-a rastit si ea la el, fa ra sa aiba aerul ca ar da prea multa importanta faptului ca si-a uitat geanta de mina. Ma gindeam ca ne-am stricat ziua, acum el o va certa tot timpul si in mod sigur ea va plinge, sau va fi suparata. La prima farmacie pe care am 1 10 9 vazut-o in cale, Karim i-a spus lui Mahmud sa opreasca: a intrat, a cumparat lapte, biberon, tetina si o cutie de Pampers. I le-a pus in brate si ne-a spus: 1 10 10 -De cite ori plecam de acasa, daca uit sa-i amintesc, ma costa scump pentru ca trebuie sa-i cumpar altele de pe drum. 1 10 11 Ma uitam la ea si credeam ca o sa se supere, dar rizind s-a justificat: 1 10 12 -Uit, ce sa fac, acum citeva luni am iesit si am uitat s a incui usa cu cheia si a intrat cineva si mi-a furat bijuteriile. Acestea au fo st singurele comentarii si fara sa deliberez prea mult aceasta problema mi-a tre cut totusi prin cap ideea, cit ar fi tinut criza lui Mahmud daca ar fi fost in l ocul lui Karim. 1 10 13 Ca sa ajungem in cimpia Bekaa, care se gaseste in partea de est la poalele muntilor, trebuia sa trecem prin mai multe localitati pe auto strada Beirut - Damasc. Soarele se ridicase de mult si cu toate ca era inca devr eme, incepea sa se incalzeasca rapid, asa ca ma bucuram in sinea mea ca scapam d e-o zi sufocanta in oras. Am lasat repede in urma noastra Aley si in citeva zeci de minute am intrat in Bhamdoun, unde prima reactie pe care am avut-o a fost o intrebare ; 1 10 14 -Sinteti siguri ca nu este nici un pericol. ? 1 10 15 S-au uitat mirati la mine iar Karim s-a grabit sa-mi exp lice: 1 10 16 -Nu-ti fie teama Nora, drumul este sigur, pentru ca arma ta siriana are baraje de aici pina la frontiera, cine indrazneste sa faca ceva r au acolo unde sint ei? 1 10 17 M-am linistit putin si am inceput sa privesc pe fereastr a. Aveam impresia ca traversam un oras fantoma. De-o parte si de alta a soselei nu erau decit scheletele unor vechi cladiri; nu cred ca pina in fostul centru am vazut citeva case care meritau sa fie reparate. In plus nu vedeam decit masinil e care si ele socate de tabloul sinistru se grabeau sa-l depaseasca in viteza vi ntului. Centrul era cit de cit animat, citiva timizi si cu ceva incredere in lin istea aparenta isi deschideau magazinele mai mult hranindu-se cu amintirile dina inte de razboi. Toate comunitatile crestina, musulmana si druza, se chinuiau sa uite cei 3 ani de razboi si incercau sa se obisnuiasca cu o noua convietuire, ob ligati mai ales de filfiitul steagului sirian pe care il aveau toti deasupra cap ului, fara nici o discriminare. 1 10 18 -Inainte de razboi, a inceput Karim, era locul preferat al libanezilor ca sa-si petreaca vara, cei care nu aveau case, inchiriau sau sta teau in hoteluri. Tot ce vroiai sau mai bine spus ce nu visai se gasea aici. Res taurante si pentru bogati dar si pentru saraci, magazinele ramineau deschise pin a noaptea tirziu. 1 10 19 Vara, Beirutul era un oras mort in special dupa amiaza, tot era inchis si fiecare se grabea sa ajunga la munte pina in prinz. Noaptea nu dormeam de loc, ne plimbam in grup cu masinile dintr-o localitate intr-alta. Si inca ceva: cele mai frumoase vile nu erau numai ale libanezilor, dar si ale ara bilor care veneau din Glolf. Traiam ca intr-un film de cinema, pacat ... 1 10 20 A tacut. Stiam ca-l durea, era libanez si in plus unul c

are si el ca sutele de mii nu avea nimic cu razoiul, era pur si simplu o victima printe atitea altele. 1 10 21 -Karim, cine a cistigat pina acum? l-am intrebat mai mul t ca sa-l sustrag propriilor amintiri. Dupa ce s-a gindit putin mi-a raspuns: 1 10 22 -Dintre libanezi nimeni, ma indoiesc ca-l va cistiga cin eva pina la urma, de fapt nici nu ar fi echitabil sintem un singur popor, diviza t acum din cauza confesionalismului. Eu personal nu am nimic impotriva crestinil or, mai timpiti sintem noi musulmanii, unde vom ajunge cu palestinienii. ? 1 10 23 Au dreptate ca nu-i vor crestinii, in loc sa progresam, razboiul ne-a intors cu zeci de ani in urma. Nu m-as mira sa nu aveam si o invaz ie israeliana! Pe urma interesul nostru este sa fim cu crestinii, ei inseamna pr ogres cultura .. 1 10 24 Nu a mai apucat sa cuntinuie fraza ca Mahmud si Hala au sarit pe el, ca inca putin si l-ar fi dat jos din masina Amindoi vorbeau deodata in araba gesticulau, ei ii sareau stropi de saliva din gura iar Mahmud cu ochii mariti peste limitele normale tipa si mai tare decit Karim care incerca sa le e xplice punctul lui de vedere. 1 10 25 Eram intr-o scena dintr-un film comic, imi era jena pent ru Karim, imi explica ce gindea, ce simtea, ca om, ca intelectual, sau poate din simtul resposabilitatii fata de pamintul pe care mergea. Banuiam ca celor doi n u le au placut afirmatiile in favoarea crestinilor. Karim tacea la fel ca si min e, cind de-o data s-a intors spre Hala si peste umar i-a lansat: 1 10 26 -Sa stii ca ai dreptate, sa -ti iei fetele de la scoala crestina unde le-ai dat, asa economisim niste bani, stii ca nu am prea mult de l ucru! 1 10 27 Incet, spiritele s-au calmat si am putut sa admir in toa ta spendoarea cimpia Bekaa care asemanatoare unui sarpe se intinde maiestuos int re cele doua lanturi de munti. Era o imagine unica pentru mine, coboram incet sp re Shtura si incercam sa-mi prelungesc imaginea mai departe de retina ca sa o po t retrai dupa aceea. Atita frumusete in natura pe care 1 10 28 D-zeu ne-a modelat-o de-a lungul secolelor tocmai pentru a ne face buni si simtitori si in acelasi timp pentru a supravietui. 1 10 29 Ce ar fi facut Libanul fara Bekaa? , ar fi fost un lant de munti batrini si incaruntiti de atitea valuri ale istoriei care au trecut pes te ei si care sfidatori in fata marii o privesc totusi cu regretul aceluia care ii conduce pe toti dar el ramine. De sus puteam vedea cimpia ca in planul unui a rhitect in care liniile ce marcau culturile diferite nu deviau sau nu se pierdea u in infinitatea culorilor si sub mirosul proaspat de pamint muncit. Numai vintu l care sufla aerul cald si uscat strica decorul in care domnea linistea si calmu l muntilor ce-si propteau picioarele intr-una din cele mai fertile cimpii din Or ient. Eram fascinata, daca as fi avut curajul as fi strigat "Cit esti bun Doamne cu noi si cit sintem noi de rai! " 1 10 30 Uitasem de cei din masina si ma gindeam la mine "acasa " . Gaseam ca natura era diferita, oamenii diferiti, obiceiurile si poate felul de a simti diferea, ma gindeam la verdele prezent peste tot la noi, imi era dor de el si de mirosul lui de proaspat. Aici vintul care sufla dinspre desert nu aduc ea decit mirosul de pamint ars de soare, dar cum totul avea amprenta aceluiasi a rhitec, eram fericita ca puteam admira si alte opere create de El. Impresionata de natura si coplesita de ginduri si de atitea doruri pe care le purtam cu mine in secret, nici nu realizam ca in masina nimeni nu vorbea, fiecare se gindea si poate in afara de mine nimeni nu simtea si nu traia senzatia de a te deplasa pen tru prima data pe un drum pe care incercam sa-l aseman cu unul pe care mai trecu sem cindva la mine acasa, dar nu gaseam nici o asemanare cu tot efortul pe carel faceam. 1 10 31 Deodata, Karim, parca trezit din somn, a indraznit sa in trerupa linistea si singhereala care pusese stapinire pe noi toti dupa ultima di scutie numai pentru simplu motiv ca sa-i indice drumul lui Mahmud: 1 10 32 -La prima intersectie la stinga si pe urma la capatul sa tului, ultima casa pe dreapta. 1 10 33 Ma gindeam ca se simtea poate contrariat de discutia din

masina si mai ales de faptul ca sotia lui nu impartasea aceeasi opinie cu el, d ar ma inselam. 1 10 34 Imediat ce am parcat masina, Karim a devenit acelasi tip pe care-l cunoscusem, plin de viata cu zimbetul aceluia care te primeste din to ata inima la el si pentru care vizita ta este mai intii de toate un prilej de a se distra. 1 10 35 -Bine ati venit la sotia mea in sat! Aici este casa in c are s-a nascut. 1 10 36 Ma uitam plina de curiozitate, era deosebita de ceea ce vazusem pina atunci, era tipic libaneza, pentru ca data de peste 60 de ani daca nu si mai mult. Era de fapt casa in care crescuse tatal ei si cum era orfana de mica de ambii parinti, matusa care a crescut-o pe ea si pe fratii ei se parea ca nu a putut sa mai faca nici un fel de reparatii. Era construita din blocuri mar i de piatra asa cum se faceau inainte in Liban, in special la munte. Cind am int rat, primul lucru care m-a surprins era tavanul care se gasea poate la peste 4 m etri de inaltime. Surprinsa am si pus intrebarea: 1 10 37 -Cum se incalzesc iarna daca este asa inalt? 1 10 38 -Tocmai acesta este secretul pietrei, mi-a raspuns Karim . Vara tine racoare, iar iarna nu lasa sa se raceasca repede in interior. Aici e ste frig, cum sint inconjurati de munti cel mai adesea pamintul este acoperit de un strat bun de zapada. 1 10 39 In interior totul era vechi dar vechiul de aici diferea de al nostru. Ma uitam sa vad pleduri sau covoare lucrate la razboaie cum lucrea za tarancile la noi dar nu am vazut nimic, singurul lucru care mi-a atras atenti a erau vasele din arama care fie ca erau decor sau de uz casnic le gaseai peste tot din salon pina la toaleta turca, sub forma de ibric mare. Totul parea simplu si sarac ochiului meu, obisnuit cu numarul infinit de stergare pe care bunica m ea le avea pe pereti si cu presurile insirate intr-o ordine perfecta pe jos si p e care de fiecare data cind calcam imi placea sa le privesc si sa-mi recunosc o rochie de-a mea sau de a mamei, purtata cu un an in urma. In salon: acesta este nelipsit la libanezi chiar daca trebuie sa doarma toti in aceeasi camera: erau n iste fotolii vechi din lemn masiv care-si odihneau picioarele poate de zeci de a ni pe capetele unui animal ce figurativ trebuia sa semene unui dragon, iar in ca mera de zi erau insirate perne pe jos, de-alungul peretilor. Aceasta era camera tipic orientala. 1 10 40 Matusa Halei era in virsta, cu fata slaba si pielea usca ta de vintul care sufla tot anul: sau cel cald si secetos sau cel rece si umid p entru ca zapada domnea pe muntii din jur pina spre primavara. Cu basmaua alba pe cap imi amintea femelie noastre de la tara, cu deosebirea ca la noi cele in vir sta o poarta neagra si cel mai adesea innodata sub barbie, pe cind aici o tin ma i mult aruncata ca pe un sal pe care-l trag tot timpul ca sa nu li se vada parul . 1 10 41 Niciodata nu am inteles pentru ce este atit de grav sa t i se vada fata si cel mai adesea parul ; nu-mi puteam imagina ca seductia poate sa fie in par, zimbetul si ochii sint singurii care iti pot atrage atentia, sau sint singurele trasaturi dintr-o persoana care iti revin in memorie inaintea cel orlalte cind te gindesti la ea. 1 10 42 Dupa ce ne-a servit cafeaua parfumata de "hell, " Karim ne-a grabit sa iesim cit mai repede, inainte de a nu ne lasa coplesiti de caldur a de afara. 1 10 43 -Unde mergem? l-am intrebat pe un ton de regret pentru c a trebuia sa iesim de la racoarea placuta din casa. 1 10 44 -Cum unde? au sarit de-o data Hala si Karim si s-au uita t spre Mahmud cu repros. 1 10 45 -Nu stii ca in Baalbek sint cele mai celebre ruine roman e? 1 10 46 Nu stiam, de unde era sa stiu. Cu Mahmud nu aveam timp n iciodata sa discutam, din orice ne luam la cearta asa ca in ultimul timp invatas em sa tac. Chiar daca stia de ele era mai usor pentru el sa incerce sa ma reeduc e asa cum vroia el decit sa-mi imbogateasca nivelul de cunostinte pe care si asa

il gasea prea bogat pentru cit aveam nevoie ca sa traim impreuna. 1 10 47 Dupa ce ne-am platit biletul si am intrat, . am simtit c a intr-adevar erau unice prin felul lor intre toate ruinele pe care le vizitasem pina atunci. Te simteai intr-un oras roman distrus, dar din care nu lipsea nimi c, de la coloane si tribuna, pina la mirosul de piatra veche care ascundea cu di bacie secretul atitor secole care au trecut peste ele si cine stie poate si al c elor ce vor veni. 1 10 48 Am urcat scarile de piatra incet, ginditoare, ca un batr in, cu sentimentul aceluia care vede mult dar nu mai stie nimic Am mingiiat piet rele fierbinti de caldura soarelui si m-am intrebat cit vieti au sacrificat roma nii ca sa ridice atitea coloane si atitea blocuri din piatra. Nici atunci viata nu avea valoare. De ce ar avea acum? Cit de scurta ne este existenta fata de cee a ce am creat! Curentul istoriei imi trecea prin singe ca un fluid cald si abia acum intelegeam de ce erau asa de cunoscute si apreciate festivalurile artistice de care imi povestea Karim ca aveau loc aici inainte de razboi. 1 10 49 Ce efect plin de mister putea avea jocul de lumini si ci ta rezonanta putea da ecoul, care, din piatra in piatra, purta mesajul de iubire pentru acel care sub caldura torida sau in frigul uscat al iernii impingea piat ra, dindu-i viata si forma in acelesi timp. 1 10 50 -Nora, spune drept, la ce te gindesti? m-a luat prin sur prindere Hala care, mirata de tacerea mea, mergea in urma mea cu un aer plictisi t. 1 10 51 M-am uitat la ea si i-am zimbit. Ii eram recunoscatoare ca m-au invitat si pentru ca ma lasase pentru citeva minute sa-mi traiesc o lini ste de care aveam nevoie, poate din emotie si din admiratie, sau poate si eu era m la fel ca ruinele, stinghera, simtind ca nu apartineam locului unde ma aflam s i eram in contrast sufletesc cu ceea ce ma obisnuisem sa fiu. 1 10 52 -Ma gindeam la multe si la nimic, i-am raspuns parca fer icita ca ma trezise la realitate. 1 10 53 -Vino sa ne ascundem sa vedem ce fac? Ne-am luat de mina si ne-am furisat in spatele unei bucati imense de piatra ce facea parte dintr-o coloana care cine stie de cite secole era cazuta si astepta pe cineva care sa o atinga si sa-i dea putina viata. Ne-am asezat pe jos cu spatele rezemate de pia tra calda si ne-am aprins cite o tigare: 1 10 54 -Esti fercita in Liban? m-a intrebat tragind din tigare primul fum. 1 10 55 M-am uitat expre in alta directie ca sa-i evit privirea. Ce stim despre fericire? ! Sint etape cind te bucuri mai mult sau mai putin, ni cioadata nu tine prea mult, astfel risti sa mori de prea multa fericire, fiiind intr-o excitatie sufleteasca intensa. Atunci la ce bun sa folosim cuvintul care de fapt este ca o picatura de ploaie, vine cu o forma si cind te atinge nu mai e xista decit urma. Vroiam sa fiu sincerea cu ea si i-am raspuns: 1 10 56 -E bine, ai sa te miri, dar nu sint fericita, nici macar linistita sau mai bine spus multumita. 1 10 57 S-a uitat la mine mirata si parca jenata, raspunsul meu era prea brutal si poate sinceritatea si tonul ferm au intimidat-o incat nu a in draznit sa continuie sa ma intrebe: de ce? 1 10 58 Fumam in tacere si abia cind am aruncat tigarile si ne-a m scuturat nisipul din sandale am realizat ca de fapt nu ne cautau asa cum spera m. Stateau la umbra cum au obiceiul libanezii de cite ori sint in doi sau mai mu lti si comentau situatia politica. Ne-am apropiat dezamagite de ei si simteam ca si Hala avea nevoie de putina atentie si afectiune. Daca Karim era calm si inte legator aparent, nu era niciodata tandru si afectiv cu ea. In general in fiecare femeie ramine un dram din copilul care a fost si poate acest dram este singura parte din noi care este cel mai adesea nesatisfacuta si neimplinita. 1 10 59 -Ti-a placut? m-a intrebat Karim cind ne-am apropiat, cu nerbadarea aceluia care este sigur ca raspunsul este favorabil. 1 10 60 -Daca esti nerabdator sa stii, i-am raspuns, ei bine, si nt impresionata si acum iti inteleg entuziasmul cu care mi-ai vorbit de Baalbek.

1 10 61 -Poate intr-o zi ai sa le vezi si pe cele de la Tyr, mia spus Hala, care, dupa cum aveam sa remarc mai tirziu, era o mare amatoare de p limbari. Toti vroiam sa mergem undeva la umbra, ne simteam obositi si in plus in cepea sa ne fie sete si foame. 1 10 62 -Avem doua variante a inceput Karim. Sau mergem intr-o g radina la un nepot, unde putem sa ne pregatim carne la gratar sau inapoi acasa l a matusa si ne pregatim acolo prinzul. 1 10 63 Cind am auzit cuvintul "casa" m-am grabit sa raspund ina intea celorlalti, pentru ca in casa matusii ma simteam deprimata de atitea lucru ri vechi si de mirosul parca de aer si de timp statut. 1 10 64 -In gradina, nu crezi ca este mai placut decit in casa? 1 10 65 -Si eu prefer la aer, s-a grabit Hala sa ma sustina. Mah mud nu avea nici o parere asa ca singurul care trebuia sa decida era Karim. 1 10 66 -Mergem in gradina, daca vreti, dar mai intii mergem sa ne facem cumparaturile, carne, pepsi si sa-l luam pe Fadi nepotul nostru cu noi sa ne pregateasca jarul. 1 10 67 M-am urcat usurata in masina alaturi de Hala si dupa ce am facut turul cum il prevazuse Karim ne-am oprit intr-o gradina la iesirea din oras unde nepotul lor care ne depasise era deja si incerca sa aprinda carbunii i ntr-un gratar. Primul lucru pe care l-am facut cind ne-am dat jos din masina a f ost sa fugim la umbra sub un nuc unde deja erau citeva scaune improvizate si o m asuta. 1 10 68 Dupa ce ne-am racorit, ne-am apucat toti sa ne pregatim prinzul intr-o atmosfera simpla si vesela. Ma gindeam ca ar trebui sa stau cu Ma hmud tot timpul in gradina, cu Karim si cu Hala, ca sa nu mai aiba timp sa ginde asca ce ar putea gindi altii si sa-mi faca scandal. 1 10 69 Dupa ce ne-am pregatit cafeaua pe jarul de la carne, Fad i a ascos din buzunar o hirtie in care era infasurat ceva asemanator plastilinei . A scos tutunul dintr-o tigare pina la jumatatea ei, a luat un pic din pachet s i 1 10 70 l-a impins in hirtia tigarii, a pus atit cit a putut din tutunul pe care l-a scos inainte si a aprins tigarea. Ma uitam mirata la el, nu stiam pentru ce a chinuit atita tigarea. Hala a inceput sa rida observind cu ci ta atentie urmaream gesturile rapide ale lui Fadi. 1 10 71 -Stii ce face? m-a intrebat vesela. 1 10 72 -Nu, nici macar nu banuiesc, i-am raspuns. 1 10 73 Toti rideau si ca un fulger mi-am amintit ca in Bekaa si nt plantatii de hasis deci nu putea fi decit hasis pasta alba pe care a introdus -o Fadi in tigare Primul gest pe care l-a facut Karim a fost sa-mi intinda mie p rima sa trag din tigare, dar am refuzat. 1 10 74 - Nu fumez asa ceva. Eram jenata dar in acelasi timp cur ioasa. 1 10 75 -Nora este de 10 ori nimic. Stii, a continuat Karim, est e cel mai slab drog si pe urma o tigare in 5 nu inseamna nimic, macar din curioz itate. Nici noi nu fumam decit foarte rar. Incearca! . Mi-a intins convingator t igarea incat jena din mine s- a lasat invinsa ;de curiozitate si cu aerul acelui a care se teme dar se incumeta, am luat tigarea, am apropiat-o de gura si privir ea incurajatoare a celorlalti m-a derminat sa trag primul fum. Un gust normal de tigare, nimic deosebit. 1 10 76 -Nu am simtit nimic, am strigat vesela, ca si cum scapas em de ceva rau ce trebuia sa mi se intimple. 1 10 77 -De la doua fumuri nu ti se poate intimpla nimic, mi-a r aspuns Mahmud grabit sa nu-si piarda rindul de la tigare. Am tras fiecare de dou a ori din tigare. De la un fum la altul, am simtit capul golit de orice gind si ca intr-un film imi apareau numai lucrurile vesele pe care le traisem. Ma uitam la cei din jur, nu stiu daca era adevarat sau asa ii vedeam, dar si ei mi se par eau relaxati si veseli. Cred ca era pentru prima data in viata mea cind rideam d in orice, cu o veselie molipsitoare si poate prima data cind uitasem ca de fapt nu eram la mine acasa. Uitindu-ma la Mahmud cit era de vesel si el, am inceput s a rid si cu mai multa pofta si cum nu puteam sa tac i-am spus:

1 10 78 -Mahmud cred ca singura meserie care-ti convenea ar fi f ost plantator de hasis. Numai asa ai fi putut sa-ti mai aduci aminte sa rizi din cind in cind. 1 10 79 Toti rideau, pina si el, dar cu toata starea de euforie eram constienta ca s-ar putea sa-si aduca aminte a doua zi si sa-mi faca un nou scandal. 1 10 80 Am parasit gradina mai veseli decit am intrat si cu toat a aglomeratia de la intoarcere nu am simtit nimic in afara de placerea de a ride . Cind ceilalti taceau imi treceau prin cap cele mai comice situatii pe care le traisem si le uitasem de mult si cu capul intors spre fereastra rideam singura p e infundate. 1 10 81 Numai a doua zi cind mi-am amintit, am realizat ca nu er a chiar atit de slab hasisul lor asa cum mi-a spus Karim si am inteles de ce per soanele slabe fug din realitate in euforie. Era o experienta unica pe care o inc ercasem, care atunci cind si-a pierdut efectul am considerat-o ca o gluma pe car e ti-o faci singur, mai mult ca sa-ti bati joc de tine. 1 11 1 CAPITOLUL 11 1 11 2 Zilele treceau destul de repede, iar situatia se degrada si ea la fel de rapid; in fiecare noapte se tragea pe linia de demarcatie, de n ici o parte a baricadei nimeni nu dormea linistit. Nu se auzea decit zgomotul ar melor care nu se opreau decit spre ziua ca sa reinceapa o data cu caderea nopti. Oamenii erau ingrijoarati de ce le rezervau zile urmatoare. 1 11 3 Intr-una din dimineti, spre surprinderea tuturor, am afl at despre masacrul care a avut loc in timpul noptii la resedinta lui Toni Frangi e, fiul fostului presedinte, Sleiman Frangie. Era asasinat impreuna cu sotia si cu o fetita care abia avea un an. Compasiune generala pentru victime. Toti se in trebau care vor fi consecintele pe plan politic si social. . S-a stiut repede ca era o razbunare executata de partidul Kataieb ca urmare a asasinarii unui sef d e al lor in regiunea unde locuia fostul presedinte. Ce tragedie umana si ce iron ie a destinului ca Toni Frangie sa fie asasinat cu sotia si cu fiica chiar de cr estini, in plus de maroniti ca si el. . Cit poate fi de oarba razbunarea daca se pot lua decizii atit de criminale incit nici nevinovatia unui copil nu a fost c rutata. . Priveam fotografiile din ziare cu durere si revolta si ma intrebam num ai daca cel care a tras fara mila intr-un copil putea sa mai aiba o clipa de lin iste si de bucurie in viata lui. Socul era la fel de mare ca si durerea, iar lan tul razbunarilor in loc sa se opreasca se marea in fiecare zi, ca si cum doliul pe care deja fiecare casa il purta nu ar fi fost deajuns. 1 11 4 In Israel, palestinienii mareau atacurile in fiecare zi dinspre frontiera cu Libanul ca si cum populatiei libaneze nu i-ar fi fost sufic ienta propria tragedie pe care si-o traia datorita razboiului civil. In plus cre stinii pe zi ce trecea se manifestau nemultumiti de ocupatia siriana din zona lo r. 1 11 5 Politicienii dadeau declaratii peste declaratii, se inti lneau, se certau 1 11 6 nimeni nu stia cum si in ce fel sa se intoarca la pace. Crestinii nu erau de acord cu propunerile facute de sefii musulmani, iar acestia refuzau sa asculte pe cele facute de crestini. Musulmanii se refugiau in consil ii cu sirienii si cu palestinienii, iar crestinii se consultau cu statul major i sraelian. Toti aveau aliatii lor si nimeni nu era pregatit sa faca concesii part ii adverse. 1 11 7 Cine era victima? 1 11 8 Bineinteles cel de jos care nu avea nici un cuvint de sp us si care alerga dimineata la prima ora sa-si cumpere ziarul sau sa-si deschida radioul si sa asculte ultimele stiri. 1 11 9 Intr-o dimineata ne-am trezit in zgomotul aviatiei israe liene, si cu stirea ca deja bombardasera aproape toate taberele de la frontiera pina in Beirut. Nu am avut decit citeva clipe de ragaz ca imediat au inceput ata curile contra taberelor de la periferia orasului. Nu stiam ce sa facem, Mahmud e ra la fel de speriat ca si mine. Deodata soneria a sunat. Era Rami, care in afar a de aerul speriat de pe fata lui era foarte agitat si grabit

1 11 10 -Aveti 15 minute ca sa va pregatiti, baba a hotarit sa p lecam in Syria. Nu se stie care va fi situatia cu Israelul. Au bombardat toata n oaptea, daca or sa ne bombardeze si pe noi civilii libanezi? 1 11 11 Ei vorbeau si eu incepusem sa-mi fac valiza, stiam ca di n Siria exista o posibilitate sa ajungem si in Romania. Mahmud nu era de acord s a plecam. Simteam ca mi se oprea respiratia la gindul ca s-ar putea ca ei sa ple ce si noi sa raminem. 1 11 12 Deodata Rami a avut inspiratia sa-i lanseze lui Mahmud i n franceza: 1 11 13 -Daca vrei sa stai sa pazesti casa si magazinul, atunci Nora vine cu noi. 1 11 14 Nici nu a terminat bine fraza ca deja Mahmud era in pici oare in mijlocul camerei si tipa la Rami cu privirea indreptata spre mine. 1 11 15 -Daca eu nu plec, ea de ce sa plece! ? Viata ei nu este mai scumpa decit a mea! Este sotia mea si ce mi se va intimpla mie i se va intim pla si ei. 1 11 16 Nu mai aveam nimic de spus, stiam ca nu am sa o scot la capat cu el daca intervin, asa ca am lasat totul in seama lui Rami si mai ales a lui 1 11 17 D-zeu. 1 11 18 -Mahmud, a incercat sa reia subiectul Rami, tu esti de a ici, te-ai obisnuit esti barbat, pe cind ea. ? 1 11 19 -Imposibil. Tipa si mergea repede prin casa si simteam c a ma privea cu ura si cu gelozie. Ma uitam la el si fara sa vreau mi-am spus "da ca ai sa mori vreodata nu am sa vars nici o lacrima pentru tine". Era mai mult o consolare pe care mi-o cautam in mine insami, ca razbunarea in gindul unui copi l. Dintrodata, poate mai mult impins de gindul ca s-ar putea sa-i fac vreo scena , a luat hotarirea pe care mi-a anuntat-o pe un ton enervat: 1 11 20 _Stai acasa, merg cu Rami sa vorbesc cu baba. Si in acel asi timp, atit el cit si Rami erau deja la usa si se pregateau sa iasa. I-am cau tat privirea lui Rami dar si el era deja iesit si simteam ca deliberat s-a ferit 1 11 21 sa -mi vorbeasca si mai ales sa ma priveasca. . Am ramas singura si am iesit pe balcon sa ma uit dupa ei. Pina s-au urcat in masina, pri viti de sus, formau un cuplu comic: Mahmud marunt de talie se agita si gesticula ca intr-o scena de pantomima interpretind rolul nebunului, iar Rami, subtire si inalt, se legana cind intr-o parte cind in cealalta a lui Mahmud ca sa-l calmez e si parca sa-i diminueze spatiul de gesticulare. Ma uitam cu greata la el, nu i ntelegeam cum este posibil sa fie lipsit de afectiune si de compasiune pentru mi ne, eram sotia lui, stia ca imi este frica mai mult decit oricarei persoane din bloc. In primul rind ceilalti erau la ei, nu aveau prea multe solutii, era razbo iul lor, ei il creasera si tot ei il intretineau. La noi nu era razboi. . Aici n u eram la mine, simteam ca riscul pe care-l traiam permanent nu-mi apartine si-l consideram pe Mahmud responsabil pentru ca mi-a ascuns adevarul cind ne-am casa torit. Pentru el atunci totul era terminat, situatia se normaliza, iar pericolul era inexistent. 1 11 22 La un moment dat am simtit ca cineva imi facea semn cu m ina ca si cum ar incerca sa-mi vorbeasca. Mi-am indreptat privirea de la masina lui Mahmud care se strecura cu greutatea printre cele deja parcate si mirata ca mi se adreseaza de la distanta o necunoscuta i-am facut acelasi gest pe care-l f acea si ea cu mina ca si cum "ce vrei "? 1 11 23 Atunci privirea noastra s-a intilnit si dupa gesturile p e care le facea am inteles ca-mi spune sa nu stau pe balcon sa intru in casa si sa-mi inchid obloanele. I-am strigat un "merci " de la distanta si am intrat. Er am emotionata de gestul ei, pentru ca stiind ca sint straina si nu cunosteam inc a toate regulile create de razboi, din bun simt s-a gindit sa ma avertizeze, luc ru pe care Mahmud nu si l-a amintit inainte sa iasa din casa. 1 11 24 Am intrat si am inchis obloanele asa cum mi-a spus vecin a si ca sa ma consider si mai in securitate m-am dus in dormitor, m-am asezat pe jos in fata sifonierului si mi-am tras geanta linga mine cu toate scrisorile pe

care le primisem pina atunci din tara. Cu scrisoarea Doinei in mina, ma gindeam ce scumpa este libertatea la care eu am renuntat asa de usor. Imi scria ca a fo st la mare, nu se casatorise si nici nu avea intentia si spera mereu ca prietena mamei ei sa o invite in S. U. A. . Mi-o imaginam cu parul lung si cu servieta p e care 4 ani de liceu a purtat-o zi de zi, incit la sfirsitul ultimului an i-am spus rizind. 1 11 25 -"Bine ca nu ai ramas repetenta nici un an, altfel ai fi venit la scoala cu cartile in plasa. 1 11 26 _"Tocmai acesta este secretul ca nu am ramas ;de teama c a servieta lui tata nu o sa suporte un an de plus ". 1 11 27 Imi era dor de ea, Doina era prietena mea din copilarie, fara ea copilaria mea ar fi pierdut tot farmecul pe care-l avea. Ne iubeam mai mult decit o pot face doua surori, poate tocmai crizele de melancolie ale adoles centei ne-au dezvaluit cit de mult ne completam una pe cealalta. Eu eram visatoa re si romantica, ea era un spirit practic, traia melancolia prin versurile pe ca re i le citeam eu, iar eu ma inspiram din senzatiile primului sarut pe care ea m i-l descria in cele mai mici amanunte. Ea se bucura de libertate acasa, eu nu av eam deloc, in schimb eu cunosteam afectiunea si intelegerea in familie, ea era j enata de ruptura dintre parintii ei si suferea pentru mama ei bolnava de ani de zile. Uitasem ca eram departe si mai ales in ce conditii. 1 11 28 Imi era dor de suetele noastre pe care nu ni le ratam in nici o simbata dupa amiaza. Era timpul in care ne inchideam la mine in camera, pe jos ca si acum, rideam si, dupa ce ne povesteam ce am facut in cele 7 zile, p e urma visam, erau de fapt dorinte sau poate idealuri de fete tinere. Ea visa Am erica, eu visam sa-mi termin studiile si sa am un post bun. Ea era nemultumita d e serviciul pe care-l facea, eu ca nu cunoscusem inca iubirea. Ne desparteam mai putin vesele decit ne regaseam ; dar ea imi spunea mereu la plecare " am sa fiu fericita numai cind am sa ajung in America ". Ii tineam scrisorile in mina si m a gindeam ce neprevazut este viitorul. Ea mergea mereu la acelasi servici pe car e-l ura si eu eram, daca nu in America, undeva care inseamna tot departe de acas a. Imi aminteam ce-mi spunea inainte sa plec "Oameni ca tine nu sint facuti ca s a plece, tu esti sentimentala, ai prea multa poezie in suflet ca sa o inabusi. E u nu sint ca tine, nu ai sa supravietuiesti cu acest caracter pe care-l ai, in p lus nu ai sa uiti niciodata prima iubire, mai ales ca tu ai trait-o nu la 16 ani ca mine ci la 23. Ti-a luat tot Alex, si ma indoiesc ca Mahmud va fi capabil sa te vindece si mai ales sa te inteleaga ". 1 11 29 Nu credeam nici ca Mahmud nu ar fi capabil sa-mi dea afe ctiune si mai ales ca nu m-am vindecat, nu credeam nimic din ce-mi spunea. 1 11 30 Intr-o zi i-am lansat enervata cum eram de sfaturile ei pe care le gaseam prea mamoase: 1 11 31 "-Spune ca esti geloasa, tu care mergi pe strada si te c rezi oriunde numai aici nu! " S-a uitat la mine cu o privire parca sa-mi ceara i ertare, a inteles ca interpretasem gresit toate discutiile noastre. Era prea tir ziu, o jena intervenise in relatia noastra, ne vedeam, ne iubeam la fel, dar dis paruse entuziasmul. Numai cind am ajuns in Liban am inteles ca vinovata am fost eu. Doina era matura fata de mine, viata nu o protejase prea mult, in schimb ii oferise in scurt timp experienta. Simteam ca eu voi avea nevoie de ani ca sa pot gindi ca ea si mai ales sa am simtul practic si forta de a-mi impune vointa in fata celorlalti. Eram prea fragila pentru un partener de talia lui Mahmud si pe urma eu nu venisem nici ca sa ma impun si nici ca sa-l educ pe acesta. Vroiam sa fim un cuplu care se iubeste, se intelege si care poate comunica si mai ales vr oiam sa ma simt protejata. Nu gasisem nimic din principiile in care credeam si d e care ii povesteam lui Doina cind eram acasa. Ea nu credea in teoriile mele, av ea o singura deviza "contez numai pe mine in rest ; cine-mi da o mina eu ii dau un deget ". Credeam ca-i o gluma si de multe ori ii strigam "esti o superficiala si o egoista! " De fapt nu credeam prea mult in ce vorbeam nici noi amindoua, e ra mai mult tineretea care ne dadea ceea ce maturitatii ii lipseste - frenezia. 1 11 32 Cit de mult imi doream sa fiu cu Doina! Daca ar fi fost cu mine eram convinsa ca nimic din toate acestea nu s-ar intimpla, in fata ei Ma hmud nu ar fi indraznit sa-i spuna " viata voastra nu este mai scumpa decit a me

a " ; eu am tacut, nu mi-am impus vointa si mai ales nu mi-am manifestat frica. 1 11 33 Ma gindeam ca era un dram de lasitate in caracterul meu care incerca sa protejeze limita ce se deschidea spre conflict cu Mahmud 1 11 34 sau poate era orgoliul meu prost plasat, care in loc sasi caute protectie si securitate ma impingea la resemnare si acceptare. 1 11 35 Nici nu simteam timpul care trecea repede, nu auzeam nic i daca se tragea aproape sau la distanta, eram pierduta in propriile mele gindur i pe drumurile intortocheate ale durerii. Asteptam ca Mahmud sa se intoarca, nic i nu mai eram curioasa sa stiu daca vom pleca cu restul familiei, aveam un prese ntiment ca nimic ce vine de la Israel nu-mi va putea face rau, doar iubisem unul de al lor, il aveam cu mine si ma cufundam in amintirea iubirii lui de cite ori ma simteam singura si mai ales in timpul crizelor lui Mahmud. Aveam convingerea ca iubirea pe care Alex mi-a purtat-o ma va proteja de ai lui. Pentru ce sa-mi fie teama de ei? In fond si ei luptau tot pentru ceea ce nici eu nu aveam - libe rtatea! 1 11 36 Mahmud, ca de obicei, m-a smuls cu brutalitate din gindu rile mele, era agitat si simteam ca-i este greu sa ia o hotarire A inceput sa ti pe la mine ca si cum eu eram responsabila de tot haosul de afara. Nu i-am pus ni cio intrebare, imi descoperisem increderea in afinitatiile pe care le traisem cu un evreu si ma consideram protejata. , iar el evita sa-mi comunice decizia luat a de familie. Asa ca linistea mea, aparenta pentru el, dar existenta in realitat e pentru mine, era ca un joc al nervilor intr-o partida in care niciunul dintre jucatori nu accepta ideea sa renunte in favoarea celuilalt. Simtind ca ora furtu nii se apropie am intrerupt eu tacerea. 1 11 37 -Mahmud, nu avem nimic pentru prinz, nu vrei sa cumperi ceva? 1 11 38 S-a uitat la mine mirat. Intr-o singura secunda aerul fu rios care se putea citi in privirea lui s-a transformat in nedumerire: 1 11 39 -Cum, nu vrei sa plecam? Nu-ti este teama? 1 11 40 -Nu, i-am raspuns vesela. Cred ca am o pila la evrei. 1 11 41 -Ce pila? m-a intrebat repezit din cauza curiozitatii. 1 11 42 Atunci i-am explicat, lucru pe care toata lumea il stia, de politica de neutralitate a Romaniei in conflictul dintre ei si arabi. S-a po tolit si ca sa faca si el o gluma mi-a raspuns: 1 11 43 -Credeam ca tatal tau este prim ministru la evrei. 1 11 44 Nu i-am raspuns nimic, era o gluma fara sens, dar, fara sa banuiasca, mi-a trecut prin cap ideea ca ce bine ar fi fost daca cel putin as fi fost una de a lor, poate astaz asi fost cea mai fericita si cea mai iubita d intre femei. 1 11 45 -Parintii mei pleaca astazi, de fapt cred ca au si pleca t. Vorbea rar ca sa-mi incerce nervii. Eu taceam fara sa-mi manifest nici regret ul ca nu am plecat si nici nelinistea ca am ramas. 1 11 46 -I-am promis lui baba ca daca situatia se strica o sa pl ecam si noi. 1 11 47 Am inceput sa-mi fac de lucru prin casa, afara se tragea , nu se auzea niciun zgomot in afara armelor grele care trageau in urma laptoasa lasata de avioanele israeliene care, ca intr-un dans al mortii, se indepartau i n ritmul sacadat al mitralierelor pe cerul senin al Libanului Nu aveam nici un g ind si nici o senzatie, devenisem de-o indiferenta bolnava, nici nu vroiam sa ma gindesc ca ar putea fi altfel decit era. In schimb simteam ca Mahmud era agitat si in acelasi timp contrariat de calmul meu. Ma gindeam la familia lui cum se g rabeau spre Siria si desigur ingrijorati pentru ca Mahmud a refuzat sa-i insotim . 1 11 48 Spre seara situatia era calma. Ma uitam la T. V. ingrijo rata in special pentru parintii mei. Stiam ca vor incerca sa-mi telefoneze la fa milia lui si apelul fara raspuns va insemna o noapte de cosmar si poate chiar pe ntru restul saptaminii. Nu ma interesa nimic din ce se intimpla in tabere sau in restul tarii ; gindul meu era numai la parinti, fara sa realizez lacrimile mi s e prelungeau incet pe obraji mai fierbinti ca niciodata si nu mai putin dureroas e ca in restul situatiilor ce vor veni. Mahmud incerca sa nu ma vada, probabil n

u avea forta sa-mi faca vreun scandal din cauza fricii pe care el insusi o traia chiar daca nu mi-o marturisea. 1 11 49 Deodata sunetul soneriei ne-a trezit la realitate pe ami ndoi si ne-am uitat cu teama unul la altul: 1 11 50 -Cine poate sa fie la ora asta, mai ales ca situatia nu este buna? m-a intrebat Mahmud cu vocea aceluia caruia ii este teama sa deschida usa. 1 11 51 -Vreun vecin, i-am raspuns. Nu m-am miscat de la locul m eu, pina cind i-am auzit vocea lui Karim. Era singur, trecuse pe la sora lui si cum a vazut lumina s-a gindit sa ne faca o vizita. Mi-am sters repede ochii cu m ina, mi-am sters si nasul intr-un servetel din hirtie si eram deja in picioare c ind a intrat in camera. Eram fericita ca s-a gindit sa treaca pe la noi. Karim e ra vesel, ne povestea anecdote si in plus numai el stia sa-l faca pe Mahmud sa r ida, chiar si atunci cind glumea pe socoteala lui. Cum m-a vazut a si strigat: 1 11 52 -Nora, de ce plingi? si intorcindu-se spre Mahmud a cont inuat: am plecat de acasa ca sa ma linstesc putin. Nu va puteti imagina ce insea mna 4 copii. 1 11 53 -Nu stiu de ce plinge, in mod sigur ca-i lipseste bibero nul de la mama, i-a raspuns Mahmud vesel ca putea si el sa faca o gluma, pe care Karim a ignorat-o deliberat. Karim era foarte ingijorat din cauza situatiei si a fost surprins ca Mahmud nu a aceptat sa plece cu familia lui in Siria. 1 11 54 -Am auzit de la niste colegi crestini ca luna viitoare, adica peste citeva zile, vor fi bombardamente puternice. 1 11 55 -Unde Karim? am sarit repede. 1 11 56 -Cred ca in toata tara. . 1 11 57 -Bine, dar sirienii sint peste tot, i-am dat replica ime diat. 1 11 58 -Tocmai asta este problema, Nora. Si a continuat ca si c um vroia sa se asculte si sa se convinga pe el insusi ca totusi situatia nu ar p utea fi chiar atit de rea. 1 11 59 -Crestinii sint nemultumiti de ocupatia siriana. Astazi, in ziar Gemayl ii acuza pe sirieni ca vor sa destabilizeze situatia si ca ei ar provoca incidentele intre noi si ei. . In plus toti au aerul ca s-ar pregati pe ntru lupte si in fiecare zi se scrie ca noi transporturi de armament ajunge in L iban pe mare. 1 11 60 Ma uitam la el mai mult mirata decit speriata. 1 11 61 -Bine, astazi ne-a fost frica de Israel, nu m-am gindit ca vor incepe si aici luptele intre ei. Esti sigur? l-am intrebat. 1 11 62 -Aici vor fi lupte grele, a continuat, crestinii vor sai scoata pe sirieni din zona lor, va fi un dezastru, dar ii cred capabili sa moa ra pina la ultimul ca sa fie liberi. Nu ca noi, ne-am lasat ocupati de palestine ni si sintem si mindri in plus, ii consideram fratii nostri. 1 11 63 -Karim, a intervenit si Mahmud care pina atunci era gind itor si in mod sigur dupa aerul absent simteam ca-l incearca regretul ca nu am p lecat cu familia lui. Crezi ca partidele din vest vor interveni intre sirieni si crestini? 1 11 64 -Mahmud pe ce lume traiesti? Daca vor incerca sa ramina neutri, citeva bombe aruncate expre de catre sirieni, lucru pe care de fapt il a steapta toti si nu ai sa mai stii din ce directie se trage. 1 11 65 Ma uitam la Mahmud cu o rautate ascunsa si imi doream cu tot pretul ca si eu sa tremur, dar sa-l vad cum se ingalbeneste de frica, incit nu indrazneste sa se duca nici la baie sau la bucatarie, incaperi care dupa par erea lui, ar fi mai expuse decit dormitorul. 1 11 66 -Karim, unde va duceti daca incepe ceva? Eram curioasa s a stiu si mai ales il provocam pe Karim sa vorbeasca si in felul acesta Mahmud s a fie convins ca in caz de bombardament sa fugim, asta in situatia ca mai aveam timp. 1 11 67 -Daca ne luati cu voi in Romania nu zic nu, o luna de va canta, in plus departe de razboi, nu ne poate face decit bine la toti. Ce parere ai Mahmud? . Acesta se uita mirat cind la mine cind la el. Era intrebat prea br

usc si in plus cu Karim trebuia sa vorbeasca serios. Asa ca dupa ce s-a gindit c iteva secunde i-a raspuns. 1 11 68 -Daca intr-adevar situatia se degradeaza asa cum spui, v om pleca, de ce nu? 1 11 69 Acum era rindul meu sa fiu mirata. Nu ma asteptam ca Mah mud sa fie de acord sa plecam in Romania si in acelasi timp ma gindeam ca prezen ta lui Karim imi va strica tot planul de a ramine. Numai gindul ce scandal va fi ma cutremura. In definitiv eram libera si situatia de aici imi dadea dreptul sa -mi cer siguranta. Deodata Karim s-a intors spre mine si cu un aer mai mult dec it serios m-a intrebat: 1 11 70 -Nora vii miine cu mine la ambasada sa ne luam vize? In definitiv nu pierdem mare lucru, ar fi bine sa ne pregatim si sa nu fie nimic ai ci. 1 11 71 M-am uitat la Mahmud, nu puteam sa-i raspund nimic, era el cel care hotara. 1 11 72 -Cum vrea Mahmud. , i-am raspuns cu o jumatatea de voce. Din parte mea sinteti bine veniti. 1 11 73 -Vino miine dimineata la noi. Nu stiu daca baba o sa fie de acord ca sa plecam, stii ca acum nu este de lucru. Ma uitam la el cum incerc a sa se justifice cu timiditate. In primul rind stiam ca avea dreptate, baba hot ara totul in functie de argumentele pe care i le dadeai, in plus simteam regretu l din vocea lui pentru ca se angajase asa de repede. Nu a banuit ca acesta era s erios cind i-a facut propunerea. Ma gindeam ca, din nefericire pentru alte dati. dar din fericire pentru data aceasta, nu aveam telefon, altfel m-ar fi banuit c a as fi aranjat cu Karim in spatele lui proiectul de a merge in Romania. 1 11 74 Am auzit citeva bombe care explodau undeva departe. Atun ci Karim s-a grabit sa plece, nu inainte sa ne aminteasca ca a doua zi va trece ca sa mergem la ambasada sa ne luam vize. Mahmud a ramas perplex, ma uitam la el si ma intrebam daca nu va cauta un pretext sa se descarce pe mine din cauza pro iectului facut de prietenul lui! ? . A tacut tot restul serii si a schimbat tot timpul canalele de T. V. ca sa asculte cit mai multe stiri. La un moment dat mia spus: 1 11 75 -Nu este nimic interesant, mai bine sa dormim ca nu se s tie daca o vom putea face pina la ziua. 1 11 76 Am stins lumina si am intrat in dormitor. Am dormit foar te putin amindoi, in afara de zgomotul indepartat al armelor grele ; eu ma ginde am la Karim ca unul trimis de vreun sfint, iar Mahmud desigur daca era bine sau nu ca plecam asa cum acesta hotarise. 1 12 1 CAPITOLUL 12 1 12 2 Dimineata se arata calma in raport cu bombardamentele di n timpul noptii. , chiar daca erau indepartate tot dormeai cu grija, pentru ca n u stiai daca teava unui tanc nu-si schimba directia numai asa din gelozie ca sa nu fie nimeni linistit. Nu stiam ce aer sa-mi iau ca sa nu trezesc vreo reactie 1 12 3 de-a lui Mahmud, asa ca cel mai bine am considerat sa si mulez o durere de masea, lucru care ma impiedica sa vorbesc prea mult si mai ale s sa nu creada ca as fi fercita la gindul ca s-ar putea totusi sa plecam. Ma gin deam la Alina care era plecata de mult la ea acasa, impreuna cu copiii si mai al es la sotul ei care ultima oara la telefon mi-a spus ca "securitatea familiei lu i inainte de toate ". El a ramas singur, era barbat, in plus nu vroia ca Alina d in cauza fricii sa urasca Libanul, mai ales pentru copii. Ma gindeam ca erau foa rte multi oameni cu caracter si aici, numai al meu era iesit din comun. Gabi ple case si ea, nu inainte ca sa ma caute la telefon daca vreau sa-i dau ceva pentru parinti. Ce puteam sa-i dau, nu stia ca Mahmud a tipat toata noaptea pentru ca ne-a deranjat cu telefonul din moment ce trimit scrisori prin posta. Ma gindeam cite tone de ura si ranchiuna poate inmagazina in el un tip care abia are 1. 60 m. si care cintareste aproximativ 70 de kg. M-am lansat in calcule si in supozit ii numai ca sa ma preocup pina cind ajungea Karim. De multe ori aveam senzatia c a traiesc un cosmar si o data terminat ma voi trezi la mine in camera, acasa, cu mirosul de cafea si cu vocea mamai " Nora este timpul sa te trezesti pentru ser vici ". Asteptam mereu vocea mamei sa ma trezeasca, dar nu era decit prima rugac

iune de la moschee care ma trezea acum in fiecare dimineata si care nu-mi aducea nici cafeaua si nici linistea pentru ziua respectiva. Ne amintea numai de Cel c are ne-a creat din dragoste si care la rindul Lui ne cerea acelasi lucru. Degeab a ne amintea moscheea de D-zeu, pentru ca in afara de rugaciune ca o obligatie o amenii nu dadeau ce era cel mai simplu si cel mai putin costisitor - dragostea. Nici crestinii nu se inspirau prea mult din cuvintele lui Isus, ma simteam mai a proape de Infern decit de D-zeu. 1 12 4 Daca nu se petreceau crime intre comunitati, atunci erau in interiorul uneia, asa ca nu trecea o zi fara sa aflam din ziare numarul celo r decedati sau raniti. Toti priveau imaginile de la T. V. ingrijorati, dar odata schimbat canalul discutia era normala ca si cum fiecare nu avea nici o problema cu mortii celorlalti. Traiam un paradox, ce se traducea prin cuvintul razboi ci vil, in care civilii sint interesati numai de a scapa cu viata, restul este prob lema combatantilor, dar care nu rateaza nicio clipa de liniste pentru a o trai d in plin, poate datorita fricii pentru a supravietui. 1 12 5 Karim a ajuns cu o mica intirziere, credeam ca poate ren untase la ideea care ii venise destul de rapid in minte seara. Mahmud era posomo rit si in acelasi timp simteam ca nu era convins ca ar fi solutia cea mai buna. 1 12 6 Am plecat toti trei la ambasada si ne-am lasat pasapoart ele dupa care trebuia sa revenim in citeva zile. Si aici functionarii erau ingri jorati de situatie si se putea vedea pe fetele lor ca traiau o frica continua. T oti aveau aerul obosit si ma indoiam ca in ciuda steagului pe care-l aveau pe cl adire puteau sa doarma linistiti mai ales ca erau la doi pasi de demarcatie, in partea crestina. 1 12 7 -Ce faceti in timpul luptelor? l-am intrebat pe portar. 1 12 8 -De cind am venit dormim numai la subsol. Eu sint numai de citeva luni, a continuat, dar cei care au fost aici la inceputul razboiului a u dus-o foarte greu, mai ales din cauza distantei mici intre demarcatie si ambas ada. Au fost zile cind nu se putea parasi subsolul nici pentru 5 minute. 1 12 9 -Si eu sint de citeva luni, i-am raspuns ca sa-i dau put in curaj. 1 12 10 -Ce ati avut D-na de v-ati grabit sa veniti aici, trebui a sa asteptati sa se potoleasca nebunii astia! ? 1 12 11 M-am uitat lung la el, nu stiam ce sa-i raspund. Avea dr eptate. 1 12 12 -Noi sintem obligati sa acceptam postul, dar sa te marit i ca sa vii aici .cind sint baieti la noi, slava Domnului .. 1 12 13 Nu a mai continuat fraza, pentru ca eu eram absenta la c e-mi vorbea, nu pentru ca nu i-as fi dat dreptate dar ma intrebam unde mi-a fost mintea cind m- am hotarit sa vin aici. ? 1 12 14 Am tacut amindoi, el era jenat gindindu-se ca poate i-a lipsit delicatetea sau ca a fost prea brutal, eu, pentru ca un necunoscut ma jud eca dupa aparente. 1 12 15 Cind am plecat i-am facut un semn cu mina ce insemna un "la revedere " pe care el l-a inteles si mi-a raspuns la fel. 1 12 16 Cind ne-am indepartat de ambasada Karim avea aerul ingri jorat si nervos. 1 12 17 -Ce ai Karim, l-am intrebat. Parca nu ai fi in apele tal e tale? 1 12 18 -Imi este teama, Nora, ca peste citeva zile nu vom putea veni aici, in zona crestina, sa ne luam pasapoartele. 1 12 19 Cind am auzit si eu si Mahmud am tipat deodata. 1 12 20 -Ne intoarcem sa le luam. 1 12 21 -Karim, ai dreptate. i-a spus Mahmud. Daca vom pleca va trebui sa trecem prin Siria si vom lua vizele din Damasc, dar Nora nu poate para si Libanul ca sa intre in Siria fara pasaport. 1 12 22 Pentru prima data Mahmud se interesa de persoana mea, ma i mult poate din teama pentru el, ca sa nu constitui o piedica, in situatia in c are vroia sa paraseasca tara. 1 12 23 Ne-am intors din nou la ambasada. Nu am mai coborit din

masina, mai mult ca sa nu-l vad pe portar, sinceritatea lui intr-adevar ma jenas e pentru ca era prea mult adevar in ea. Karim intirzia, iar Mahmud era nervos pr intre altele ca era deja ora 11 si magazinul era inca inchis. Incepusem sa ma in gijorez de intirzierea lui Karim, ma gindeam ca poate refuza sa-i dea pasapoarte le sau cine stie ce alta poveste! ? Cind pierdusem orice speranata ca va mai ven i a aparut Karim care de la distanta ne-a zimbit si ne-a fluturat pasapoartele. 1 12 24 -Ghiciti ce s-a intimplat? ne-a lansat urcindu-se in mas ina. 1 12 25 -Ai intirziat prea mult, i-a dat replica Mahmud. 1 12 26 -Da, dar cu folos, i-am explicat consulului cam ce ar pu tea fi peste citeva zile si ne-a facut viza pe loc, nici ei nu vor sa-si ia resp onsabilitatea unor pasapoarte, in caz ca s-ar intimpla ceva serios. 1 12 27 Rasuflam linistita ascultindu-l pe Karim si ii multumeam lui D-zeu ca cel putin asta nu era timpit si gindea, lucru pe care Mahmud uita sa-l faca din cind in cind, fiind tot timpul obsedat cum sa ma minimalizeze pe m ine si sa ma complexeze. 1 12 28 La intoarcere eu am ramas acasa iar ei au continuat drum ul spre treburile lor. Cum am intrat primul lucru pe care l-am facut a fost sa-m i caut diploma si sa mi-o pun in primul sertar de la sifonier sa nu o uit in caz ul in care vom pleca in graba. Ma gindeam la ceasca pe care mi-o ghicise Alina c u citeva luni in urma, poate se va realiza drumul pe care-l vazuse ea si de ce n u ar avea dreptul sa se insele si sa fie numai un dus, fara intoarcere. Eram hot arita sa tac atit cit putea sa taca o piatra fiind convinsa ca Mahmud ma va prov oca mai ales ca ideea plecarii ii statea pe suflet, iar plecarea familiei lui ii dezechilibra sistemul fragil al obiceiurilor lui si mai ales pierderea increder ii in a lua o hotarire in absenta lor. Neincrederea in capacitatile lui era cauz a tuturor neintelegerilor intre noi. Asta aveam sa o constat mai tirziu, iar usu rinta cu care ma hotaram si eram convinsa de ceea ce faceam il complexa si-l rod ea de gelozie. 1 12 29 Intr-una din seri, cum asteptam apocalipsul care se anun ta inca la distanta de noi, bombardamentele, inainte sa ne culcam cu citeva minu te Mahmud ma anuntat ca vrea sa manince conopida prajita. Cum eram obosita si ui tasem ca trebuia sa execut totul fara nici un fel de observatie si de nemultumir e i-am raspuns ca o europeanca dupa parerea lui, nu ca o femeie orientala: 1 12 30 -La ora asta, este trecut de 10, daca vrei nu ai decit s a-ti faci singur, doar ai mincat bine mai devreme, eu vreau sa dorm. 1 12 31 Atit a asteptat ca a sarit ca un nebun, s-a napustit asu pra mea, m-a luat de mina si m-a tras dupa el la bucatarie si mi-a pus conopida in brate. 1 12 32 -Daca nu te apuci acum, cred ca nu ai sa dormi toata noa ptea Si a inceput sa tipe si in primul rind s-a indreptat spre usa de la balcon pe care a deschis-o, "asa vecinii puteau sa auda ca era insurat cu o straina neb una". 1 12 33 Din ce injura mai mult si mai tare, imi spuneam ca nu tr ebuie sa cedez. A alergat la sifonier mi-a aruncat toate hainele la intrare si m a ameninta cu degetul. Ma uitam la el si daca nu mi-as fi adus aminte ca eram eu aceea la care tipa cred ca as avut o criza de ris. , dar asa taceam si ca de ob icei incepeam sa ma culpabilizez ca nu am acceptat sa-i prajesc conopida asa cum vroia. Trecuse deja o ora de cind tipa, imi era jena de vecini si dupa forta pe care o mai avea incepusem sa-l cred ca va tipa pina la ziua daca nu ma hotaram sa fac ce vroia. Injura in araba si cu toata dificultatea pe care o aveam ca sa o inteleg am reusit sa retin citeva cuvinte pe care le repeta mai des si, fara s a vada, tot jucindu-ma cu creionul, le-am scris cu litere latine pe coperta unei reviste. Mai tirziu Rania vecina mea mi-a spus ca ma injura de religia mea si c a-mi spunea "curva crestina ". 1 12 34 Dupa doua ore m-am hotarit sa-i pregatesc conopida, conv insa ca era singura solutie daca vreau sa ma odihnesc citeva ore pina la ziua. D upa ce a mincat, a mai tipat, s-a mai repezit spre mine cu amenintarile lui si s -a hotarit sa se culce. De data asta eu am fost aceea care nu puteam sa adorm, m a simteam prizoniera intr-un ospiciu, eram asa de trista si obosita ca nu aveam,

chiar daca as fi vrut, forta ca sa pling. Numai speranta ca s-ar putea totusi s a ajung acasa, chiar cu pretul nenorocirii altora, ma mai linistea putin. 1 12 35 A doua zi l-am lasat sa plece la magazin fara sa-i dau o cazie si sa-l contrazic si am acceptat sa-mi cer iertare si sa-mi recunosc grese ala, mai ales cu promisiunea ferma ca nu se va mai repeta. Dupa ce a plecat, . a m luat restul de conopida ramas de noaptea si cu razbunarea celui slab in spatel e zmeului, am aruncat-o in cosul de gunoi. Imi era scirba sa-i simt si mirosul p entru ca-mi amintea tipetele lui Mahmud. . Imediat dupa ce a iesit din casa a su nat la usa Rania. Stiam ca era ea si cu toate acestea nu aveam chef sa-i deschid usa. Eram revoltata pe toti libanezii si mai ales uram tot ce era oriental, in special educatia lor timpita, ca femeia exista numai ca sa-l serveasca pe barbat . Cum a insistat, sunind de mai multe ori, i-am deschis. 1 12 36 -Nora, te deranjez? . m-a intrebat mai inainte chiar de a spune si "bonjour" 1 12 37 -Nu, i-am raspuns. Intra, daca vrei sa bem o cafea. Ma u itam la ea cu dorinta sa ma lase singura. Rania nu a asteptat sa o invit a doua oara ca era deja instalata pe scaun la bucatarie si isi aprindea tigarea. 1 12 38 -Nora sintem foarte ingrijorati din cauza situatiei. Cre d ca esti la curent, a continuat, s-ar putea sa fie la fel de grav ca la inceput ul razboiului. Toata lumea isi face provizii, iar vecinii din bloc aranjeaza sub solul. Este o problema de citeva ore. 1 12 39 _Cine cu cine? i-am pus intrebarea special ca sa o calme z putin, avea aerul tare ravasit si simteam ca-i era frica chiar mai mult decit arata. 1 12 40 _Crestinii cu sirienii. Cum, tu doar citesti ziarul in f iecare zi, mi-a raspuns. 1 12 41 -Nu mai citesc ziarul de mult, pentru ca de fiecare data arat ca tine acum, speriata si pe urma aceleasi stiri le aud la jurnalul in fra nceza. Hai sa beam o cafea, i-am spus, ca numai D-zeu stie ce va fi si cind va f i. ? 1 12 42 Am lasat problemele de politica deoparte si, dintr-una i n alta, Rania m-a intrebat de ce a tipat Mahmud noaptea. I-am povestit totul. Fo arte curios, fara nici o jena si chiar am intrebat-o semnificatia injuraturilor pe care le ascultasem aproape toata noaptea. 1 12 43 -Daca ar fi fost cu o alta sotie acum ar fi avut poate c apul spart. 1 12 44 Vorbea rizind. 1 12 45 -Numai un nebun poate sa faca ce face el, nu am mai auzi t asa ceva pina la voi. Sa stii Nora ca nu este adevarat ce-ti spune. In Liban s int rare persoanele cu mentalitatea lui Mahmud si mai ales sa nu crezi ca un bar bat isi permite sa-si insulte nevasta cum o face el si sa stii ca nimeni nu lasa vecinul sa asculte cind au probleme in casa. Noi il injuram pe el, cind il auzi m tipind si ne este mila de tine. 1 12 46 O ascultam calma, asa de calma ca ma indoiam ca era vorb a despre mine. 1 12 47 -Iti spun ceva dar sa nu ma spui. 1 12 48 -Fii convinsa. i-am raspuns, mai mult plictisita decit c urioasa. 1 12 49 -Ei nu sint libanezi, si-au luat nationalitatea inainte de razboi. Incepeam sa ma uit la Rania curioasa si asteptam sa continuie. 1 12 50 -Mahmud nu cred ca este normal, de altfel niciun vecin n u-l digera, toti il injura si din "sirian imputit " nu-l scoate nimeni. 1 12 51 -Cei din familia lui Mahmud sint foarte buni, i-am raspu ns mai mult ca sa inchei discutia. Conversatia incepea sa ma enerveze. 1 12 52 -Sint buni cu tine pentru ca-l cunosc ca este dificil la caracter. Inainte de razboi a fost insurat cu o sirianca, nu a stat decit 2 lun i si a fugit noaptea cu un taxi la Damasc. 1 12 53 Rania vorbea si eu ma gindeam: "birfa" un cuvint existen t in toate dictionarele, in plus este bine daca eu, o straina, am rezistat 10 lu ni. Fara ca sa stiu atunci ca am sa pot rezista inca 10 ani. Daca cineva mi-ar f

i spus ca voi sta 10 ani si in situatii si mai dramatice decit cele pe care le t raisem pina atunci, cred ca as fi fost capabila sa ma sinucid. 1 12 54 -In Romania avea un comportament normal, nu stiu de ce a ici a devenit rau cu mine? . 1 12 55 -Ii este frica, s-a grabit sa-mi raspunda. 1 12 56 _De ce sa-i fie frica? Glumesti, Rania. 1 12 57 -Tu nu realizezi ca in Liban o fata cu studiile tale nu s-ar fi casatorit 1 12 58 niciodata cu el, in plus esti frumoasa si mai tinara dec it el cu 10 ani. Tot nu pricepi? m-a intrebat contrariata. 1 12 59 -Nu vad nimic deosebit in asta. Alina este o inginera, m ai tinara decit sotul ei care este un simplu functionar la stat. Care este difer enta? 1 12 60 am intrebat-o eu de data aceasta. 1 12 61 -Alina are peste 40 de ani pe cind tu ai 25 -26 de ani, si in plus sotul ei este normal, pe cind al tau este complexat si rau. Te terori zeaza ca sa-ti fie frica de el si sa nu indraznesti sa-l lasi. 1 12 62 Ma gindeam ca poate avea dreptate cine putea cunoaste ma i bine mentalitatea barbatului oriental decit tot o orientala. ? De fapt la ei a casa mama lui Mahmud era inexistenta, baba era acela care decidea totul, probabi l ca si el vroia sa faca din mine o masina de fabricat copii si in rest nimic. M a gindeam ca nu era prost, era rau si in plus probabil se temea sa nu ajungem sa traim dupa principiile europene, unde egalitatea in drept si in fapt exista int re soti. 1 12 63 Ma uitam la Rania si taceam, eram convinsa ca avea drept ate dar ma durea faptul ca discutam situatia mea cu ea. Imi simteam orgoliul ran it, dar era deja prea tirziu ca sa mai intoarcem lucrurile la stadiul dinainte d e a intra la mine. Fara nici o intentie din partea mea Rania devenea condamnata sa participe la toate mizeriile si scandalurile noastre viitoare, situatie pe ca re si-a ales-o singura intrind in detalii. 1 12 64 -Rania, pentru astazi cred ca-mi este suficient cit am a uzit. , povesteste-mi altceva. 1 12 65 -Daca vrei sa nu ai probleme in viitor si sa nu ajungi c um era bunica mea, incearca sa-ti impui vointa cu orice pret, altfel ai sa-i dev ii mai rau decit o scalva. Chiar daca face scandal si tipa sa nu-ti fie rusine, pentru ca toata lumea ride de el, nu de tine. . 1 12 66 Avea dreptate, dar nu-i explicasem planul ca nu aveam in tentia sa ma intorc, asa ca la ce bun sa-i ascult sfaturile si pe urma nu eram o bisnuita nici sa tip si nici relatia cu vecinii nu-mi era indiferenta pentru ca lipsa de respect pentru el ma leza si pe mine, in definitiv ii purtam numele si depindeam de el. 1 12 67 Cind soneria a sunat am rasuflat usurata, pentru ca Rani a avea musafiri si a trebuit sa plece, ascultasem prea mult pentru o singura zi si aveam nevoie sa-mi savurez in liniste bucuria, uitindu-ma cu placere la viza clara de pe pasaport, aveam dreptul la 30 de zile. Imi era suficient numai o zi ca sa intru, caci eram hotarita sa nu ma mai intorc. 1 13 1 CAPITOLUL 13 1 13 2 Asteptam cu emotie evolutia situatiei. Dupa cum spune pr overbul "nenorocirea unora, fericirea altora " asa ma simteam eu. De multe ori a veam mustrari de constiinta, dar ma consolam repede pentru ca stiam ca in cazul in care vor fi bombardamente nu erau din vina mea si mai ales nici din dorinta m ea de a pleca. Intr-adevar pe 1 august, asa cum se zvonea, situatia s-a degradat considerabil fata de zilele precedente in cartierele care se intindeau de-a lun gul demarcatiei. Intr-o singura dupa amiaza s-a anuntat la radio ca erau 9 morti si peste 40 de raniti in zona crestina. In vest era destul de calm. Liderii cre stini cereau reconstructia armatei care se divizase la inceputul razboiului in m usulmana si crestina, cu scopul de a inlocui fortele de ocupatie ce asigurau asa zisa securitate a tarii. Cine putea sa refaca o armata asa de repede, mai ales ca guvernul nu era unificat si in special ca partidele, care profitau de dezordi ne ca sa se imulteasca si mai ales ca sa guverneze, nu aveau nici un interes sa

sprijine 1 13 3 reunificarea armatei. Ele erau puterea strazii si mai al es microbul care se propaga in viteza cind se ivea un dezacord intre liderii com unitatilor in conflict, pentru a materializa ceea ce nu se rezolva verbal in cit eva ore de bombardament. 1 13 4 Seara stirile la TV au fost din cele mai descurajatoare. Crestinii refuzau categoric ocupatia siriana din zona lor. Se simteau lipsiti d e securitate cu toate ca pentru ei intrase armata siriana ca sa-i salveze de la masacru in avansarea victorioasa a palestinienilor ajutati de partidele musulman e. Ma uitam la TV si ma intrebam daca in cazul ca vor incepe asa de puternic, cu m se zvonea, vom mai putea parasi orasul? 1 13 5 Nu indrazneam sa-l intreb pe Mahmud, contam mai ales pe Karim, stiam ca si lui ii era teama si va face totul, mai ales ca aveam si viza, sa plecam inainte de a se inchide orice iesire. Noaptea a fost "calda", cum ave am obiceiul sa spunem cind se tragea. Bombele cadeau in ambele sectoare. Invatas em sa le recunosc calibrul, dupa zgomotul pe care-l faceau cind ajungeau si expl odau. Am stat intr-un colt pe jos pina cind Rania speriata a sunat la noi. La ei totul era expus. , era galbena de frica si tremura cu baiatul in brate. Sotul e i era si el la fel de speriat. Ne-am asezat toti pe covor in spatele a doi peret i si un sifonier ceva mai calmi decit la inceput pentru ca numarul ridicat al pe rsoanelor diminueaza frica iar bombele cum nu erau concentrate pe un cartier anu me, ne lasau un pic sa respiram pina ne venea rindul din nou. La un moment dat a m izbucnit in ris, incit pentru citeva secunde au crezut ca mi s-a intimplat cev a psi 1 13 6 -Ce te-a apucat Nora? s-a rastit Mahmud la mine. 1 13 7 -Mahmud citi pereti aveam ca sa ne protejeze in caz de.D oamne fereste-ne, l-am intrebat incercind sa ma opresc din ris. 1 13 8 -Doi si sifonierul, mi-au raspuns toti trei de odata. 1 13 9 -Asta in cazul in care intra prin perete, dar daca din g reseala nimereste in usa de la balcon sparge geamul si poate continua nestingher ita pina la noi in dormitor si se opreste in pat. 1 13 10 Nu au apucat sa-mi raspunda ca dintr-o data am auzit un vijiit puternic care se apropia fulgerator, am incercat sa ne apropiem mai mult unii de alti, dar nu am avut timp pentru ca in acelasi timp o explozie puternica insotita de zgomotul geamurilor care cadeau ca o avalanse ne-a aruncat unii pes te alti. Ei au tipat toti deodata "la noi in bloc ". Eu am crezut ca era la noi in casa. Vecinii au inceput sa iasa pe scara, sa vorbeasca si sa se strige intre ei. Mahmud a iesit si dupa 5 minute s-a intors cu stirile; bomba intrase pe usa si se oprise in dormitor la etajul 2, din fericire locatarii nu erau acasa altf el toti ar fi fost morti. Usa de la intrare, din cauza suflului puternic, se des chisese singura si vecinii au putut intra sa verifice paguba ;toata casa era pli na de schije si totul era distrus. Abia acum imi era cu adevarat frica si nu mai credeam in povestea peretilor si nici in localizarea zonelor unde se bateau. St iam ca o bomba poate ateriza in orice clipa si din orice directie, singurul lucr u care conta era destinul si poate vointa Celui de sus. 1 13 11 Eram tacuta si-ii examinam pe toti. Mahmud era agitat, R ania speriata si plingea incet, sotul ei cu trasaturile fetei incordate ca unul care se abtine sa nu plinga, iar baiatul, si el speriat, se uita mirat la noi si nu stia daca sa plinga sau sa taca, dar cum nimeni nu se hotara sa-i vorbeasca s-a gindit ca era mai bine sa taca si a adormit din nou. Cit ii eram de recunosc atoare ca ne-a lasat sa ne traim frica in putina liniste. Incet bombardamentele au inceput sa se opreasca si cind a trecut mai bine de o jumatatea de ora ne-am apropiat incet de balcon pentru ca aveam de la inaltimea la care ne aflam o pano rama asupra orasului. Soarele inca nu se vedea, era numai un inceput de lumina t rista. De la noi se vedea Asrafieh, cartierul cel mai vizat al crestinilor dator ita faptului ca aici se gasea sediul partidului Kataieb, fiind si unul dintre ce le mai vechi si mai importante cartiere. 1 13 12 Prin deschizatura usii am vazut fumul incediilor care se ridica lenes deasupra orasului ce avea aerul ca acum incearca sa adorma dupa ag itatia din timpul noptii.

1 13 13 -Sint multe incendii la crestini, am scapat fraza fara s a vreau. 1 13 14 _Si la noi, dar nu le vedem de aici, mi-a raspuns Rania cu o voce mai mult absenta. Era dureros de trist. Ne-am despartit ca sa profitam de putinul calm pe care-l aveam la dispozitie si ne odihnim. Am adormit 1 13 15 mai repede decit o facusem vreodata. Spre prinz au reinc eput, mai calm decit noaptea, dar oricum erau bombe. Eram obosita si cu nervii o traviti de atita incordare. Nu mai stiam nimic de Karim si Mahmud nu pomenea nim ic de plecarea noastra. Ma gindeam cu gelozie la familia lui care probabil ascul ta stirile cu privire la noaptea "calda" din Beirut, oricum era preferabil sa du ci grija altora decit pe a ta insasi. 1 13 16 Nu am mincat nimic toata ziua. Traiam aceeasi stare ca c el care spera ca in ultimul moment va fi gratiat. Mahmud asculta stirile la radi o. La un moment dat s-a ridicat sa iasa spre usa, dar, in momentul cind o deschi dea, Abdu si cu Rania se pregateau sa sune. Toti vorbeau in acelasi timp. Nu sti am ce s-a intimplat. Ce putea sa-i mire asa? Poate s-a facut pace? Si pentru o s ecunda m-am intrebat atunci cum voi mai pleca? 1 13 17 -Ce s-a intimplat? am tipat deodata, fara sa-mi dau seam a. 1 13 18 -Sint lupte puternice la Saida si la Tripoli intre difer ite oraganizatii palestiniene. Ard magazine, case, masini, locurile publice sint adevarate cimpuri de bataie, mi-a explicat Rania. 1 13 19 Cind am auzit, prima fraza care mi-a trecut prin cap a f ost "ce sa faceti, doar sint aliatii vostri ". Nu aveam nimic special impotriva lor, chiar ii compatimeam pe cei care erau cu adevarat refugiati in tabere, dar eram sigura ca fara ei nu ar fi fost razboiul. Incercam sa ma pun in locul crest inilor care s-au batut la ei in tara pentru simplul motiv ca vroiau sa ramina. , cu toata oferta facuta de americani cind le-a trimis un vapor ca sa-i imbarce, spre a-i scapa de pericolul palestinian si musulman cu destinatia Canada. Ei nu le-au spus nimic si au preferat ajutorul sirian, nebanuid ca le va fi greu pe ur ma sa scape de cel care a venit de buna voie in ajutorul lor. 1 13 20 In plus, in urma unui atentat care a avut loc intr-una d in piete la Tel-Aviv, aviatia israeliana a bombardat foarte puternic tabara de r efugiati de la Saida. Morti si raniti peste tot. Spitalele cereau prin intermedi ul radioului singe. In Beirut auzeam explozii tot timpul. Noaptea era cel mai ma re dusman pentru toti, stiam ca era timpul preferat al celor care faceau razboiu l sa inceapa dezastrul. Dupa -amiaza intram in panica. Daca nu mincam dimineata, riscam sa raminem nemincati caci din cauza fricii, aveam tot timpul o senzatie de voma. In noaptea de 5 spre 6 august 1978 1 13 21 a inceput cel mai puternic bombardament de cind eram in Liban. 1 13 22 Asa cum ne prevenise Karim orasul coborise in craterul u nui vulcan in plina eruptie; blocurile vibrau la tirul neintrerupt al bombelor, eram convinsa ca era sfirsitul lumii. Din fericire pentru noi si din nefericire pentru crestini, frontul era situat in partea lor. Era asa de puternic ca, impin si de curiozitate cu Rania ca de obicei, am deschis oblonul de la ferestra si ne -am uitat. Din turnul Rizik, care era cel mai inalt punct strategic pe care-l av eau sirienii ;la crestini se tragea continu ;bombele, pentru prima data le vedea m in aer, semanau cu niste mingi luminoase care se tineau lant una dupa alta, ia r in momentul cind cadeau vedeam un nor de fum si de praf care se ridica spre ce r fiind vizibil datorita luminii pe care-o dadeau celelalte bombe inainte de a c adea. Eram speriati, nu la fel ca cei care le primeau pentru moment, dar stiam c a in citeva ore va deveni general. In casa era foarte cald, luna august fiind ce a mai calduroasa, curentul oprit, luminarea ne ametea mai mult cu mirosul ei de mort. Nu ne raminea decit tranzistorul care ne tinea in contact cu restul locuit orilor. Au deschis radioul si ne-am strins toti in jurul lui. O voce sobra repet a stirile in araba si in franceza. 1 13 23 "Sirienii trageau bombe cu fosfor care erau interzise pr in acordul de la Geneva ". Cui se plingeau, nu era nimeni ca sa-i asculte. Pompi erii si salvarile nu se putea deplasa din cauza bombardamentelor. La ce bun atun

ci! De ce se tragea daca nu se putea distruge cit mai mult si mai ales omori oam eni? 1 13 24 Imi fumam in liniste tigarea. De multe ori frica te para lizeaza si nu ai nici o reactie. Asa eram eu, trecuse noaptea, erau ore de cind se bombarda. , era ca intr-un film de desene animate cind o minge se arunca de l a unul la altul, cu singura deosebire ca acolo aruncatul este acompaniat de muzi ca pe cind aici de bocitul mortii care in mantaua ei neagra ne privea pe toti de sus rinjind de bucurie si aranjind in rind sufletele celor care din greseala ne -au parasit. 1 13 25 Imi era somn, mai mult de oboseala stresanta, imi doream sa dorm undeva la racoare si cel putin pentru citeva ore sa uit unde ma aflam. La radio se anunta ca sint discutii pentru o incetare a focului. 1 13 26 Fara sa ma observe nimeni m-am asezat in pat linga baiat ul Raniei si gindindu-ma ca treaza sau adormita nu se poate schimba cu nimic sit uatia si mai ales destinul - am adormit. 1 13 27 M-am trezit speriata din cauza bataii in usa ; Mahmud do rmea si el. 1 13 28 M-am gindit ca se terminase cu bombardatul si ca la usa nu putea sa bata decit Karim. Am fugit repede sa-i deschid si il strigam in acel asi timp pe Mahmud "scoala-te, a venit Karim ". 1 13 29 Cum am deschis usa, Karim mi-a si spus: 1 13 30 -Sinteti pregatiti? Trebuie sa profitam acum de calm ca sa ne indepartam cit mai repede. Hala este in masina cu copiii. 1 13 31 Eram inundata de bucurie. Vroiam sa-i sar de git si sa-l sarut. Dar aici nu se face asa ceva, el nu ar fi gindit nimic, ar fi interpreta t ca o clipa de entuziasm, dar Mahmud daca m-ar fi vazut as fi fost rupta in dou a. I-am deshis usa si m-am intors, strigindu-l inca o data pe Mahmud. Mi-am si t ras valiza si am inceput sa-mi arunc putinele lucruri pe care le aveam afara si in primul rind diploma. 1 13 32 -Mahmud, pregateste-te sa plecam, Karim este aici. Daca nu vii eu plec, nu vreau sa mor pazind averea voastra, fratii tai sint la adapos t si eu care nu am nimic si nu sint nici de aici sa stau? Vorbeam fara sa-mi dau seama, rosteam cu glas tare, ceea ce nu indraznisem nici sa gindesc. M-am mirat cum de aveam curaj, dar stiam ca in fata lui Karim nu ar fi indraznit sa-mi fac a scandal. 1 13 33 Luat repede, inca somnoros si speriat de noaptea petrecu ta, a inceput sa-si stringa si el actele si sa se imbrace. In mai putin de 15 mi nute eram gata si ieseam pe usa. 1 13 34 -Ce fac cu cheile? In caz de incendiu trebuie deschisa u sa! 1 13 35 -Lasa-le lui Rania. Ei nu au unde sa plece, i-am raspuns tragind valiza dupa mine pe scari grabita de teama sa nu se razgindeasca. 1 13 36 Ne-am urcat in masina si l-am lasat pe Karim sa ne depas easca. 1 13 37 Trebuia sa mergem in spatele lui, ca sa ne conduca sa ie sim din oras prin cartierele care erau mai putin expuse pericolului. Hala privea tot timpul in urma ca si cum i-ar fi fost teama sa nu ne intoarcem inapoi. 1 13 38 Am iesit la drumul de Saida ; era aglomeratie: se parea ca nu eram singurii care incercam sa ne salvam. Masinile abia circulau erau supr aincarcate de copii si de bagaje. Pe fetele tuturora se citea spaima. Stateam li nistita, imi era teama sa ma gindesc la ceva. Pentru mine plecarea era ca un vis pe care il tineam strins in pumni, in inima care-mi batea mai repede decit norm al, poate si-n singele care-mi curgea prin vene, ca sa nu-l imprastii in deziluz ii. Ma uitam pe fereastra masinii ca si cum as fi vrut sa memorez bine orice det aliu fiind sigura ca era pentru ultima data cind le mai vedeam. Eram convinsa, n ici nu as fi admis ideea ca m-as putea intoarce in Liban. Plecasem legal si nu a bsentasem decit 10 luni, ce m-ar fi putut impiedica sa-mi pot relua postul? La u n moment dat Karim a luat-o la stinga: 1 13 39 -Pe unde o luam? l-am intrebat pe Mahmud speriata. Imi e ra teama ca s-a razgindit si se intoarcea in Beirut.

1 13 40 -Traversam muntii pe la Beit-Edin ca sa ajungem la Saufa r, acolo o sa fim pe drumul de Damasc. Nu mai ascultam explicatiile, am rasuflat usurata si m-am asezat mai bine pe locul meu cu convigerea celui care se asteap ta la un drum lung. Nu eram nici fericita, dar nici trista, eram mai mult multum ita si nelinistita. 1 13 41 Drumul era lung, dar in alta situatie as fi admirat cu p lacere muntii si mai ales asezarea satelor care spre deosebire de la noi, aici n u sint in vai la poalele muntilor ci pe crestele lor, incit cel mai adesea te in trebi cum de reuseau sa urce si coboare locuitorii in trecut. Acum drumurile era u toate asfaltate, era usor de circulat, iar mindria lor era ca puteau vedea mar ea in zilele senine ale verii de la o distanta destul mare de la tarm. Muntii si nt stincosi, vegetatia este saraca incit de multe ori m-am uitat cu mila spre tu rmele de capre si m-am intrebat daca gasesc citeva fire de iarba, printre blocur ile imense de granit. 1 13 42 Imi amintisem ca-mi era foame, dar cum Mahmud nu vorbea mi-a fost teama ca sa-i amintesc ca nu mincasem de ore, nici nu mai stiam cite! ? 1 13 43 Ce importanta mai avea mincarea. Eram convinsa ca nu vom intra in Siria fara sa mincam ceva. Desigur Karim trebuia sa se gindeasca si la noi ca nu mincasem nimic, cred ca de peste 20 de ore. , in Beirut uitasem de mi ncare, singurul gest pe care-l faceam era sa-mi aprind tigarea. De multe ori imi era greata, dar continuam sa trag din ea cu dusmanie, cu o razbunare feroce, er a ca si cum toata energia care ma sufoca iesea din mine numai pentru tigare. 1 13 44 Ma gindeam cu bucurie ca nu uitasem sa-mi iau pachetele pe care le aveam acasa si eram ingrijorata ca Mahmud poate nu-mi va mai cumpara altele. El nu fuma, nu putea sa inteleaga cit refugiu gasisem in placerea de a f uma in ultimele luni. Tigarea era singura care putea sa-mi patrunda in ginduri i n momentele mele de tristete. Era un prieten figurativ pentru mine, cu toate ca mama nu uita niciodata la telefon sa-mi aminteasca cit de nociva este. Trecusera mai bine de doua ore de cind tot mergeam. . 1 13 45 Karim parea mai grabit decit ceilalti, ne era greu sa ne tinem in urma lui, iar Mahmud avea aerul obosit, in plus cred ca-si facea planu l cum sa-i expuna lui baba programul nostru. Ei ne-au propus sa mergem cu ei in Siria si a refuzat, ca acum sa plecam tocmai in Romania. Imi era mila de el pe u ndeva si nu intelegeam ca la 36 de ani sa astepti ca familia ta sa hotarasca. Ce diferenta intre relatia parinti- copii fata de la noi. Deodata mi-am amintit ca daca nu erau ei as fi avut probleme fara solutii cu el si i-am multumit lui D-z eu ca era ceva diferit de la noi, de data asta pozitiv. 1 13 46 -Am ajuns la Sawfor. Primul baraj este sirian. Aranjeaza -ti bine fusta. 1 13 47 -Mai avem mult pina la frontiera? l-am intrebat, tragind u-mi fusta peste genunchi. 1 13 48 -Mai putin de-o ora, mi-a raspuns cu acelasi aer absent pe care-l avea de cind plecasem din Beirut. 1 13 49 -Au fost lupte mari aici, nu-i asa? l-am intrebat mai mu lt ca sa-l sustrag putin din ginduri. 1 13 50 -Da, a raspuns. 1 13 51 -Cine cu cine? am continuat 1 13 52 -Sirienii cu musulmanii, in special cu druzii. Nu vroiau sa-i lase sa intre ca sa-i ajute pe crestini. 1 13 53 -Si acum se bat cu ei pe viata si pe moarte. Ce curioasa este politica, nu mai inteleg nimic. Am tacut si eu, imi era teama ca sa nu aju ngem pentru un cuvint ca sa ne certam. , tocmai acum cind aveam nevoie ca sa nul contrazic cu nimic. 1 13 54 Coboram spre Stura, incepea sa se intunece. Priveam cimp ia Bekaa, fara entuziasmul de prima data. O gaseam trista acum in apusul de soar e, era mai repede umbra muntilor care o intunecau mai mult decit o facea soarele care undeva departe in fata Beirutului se cufunda in limitele orizontului acolo unde se intilneau cu marea. 1 13 55 -Mahmud, am tipat mai mult decit ar fi trebuit, Karim a

oprit in fata magazinului pe care l-am depasit. Hala ne-a facut semn ca sa oprim . 1 13 56 -De ce tipi? m-ai speriat. A tacut si a intors masina. 1 13 57 Nici eu nu stiam de ce am tipat asa de disperata. Cred c a a fost frica din mine sa nu ne pierdem de Karim. 1 13 58 Vorbeau in araba, nu intelegeam nimic. Hala era obosita si trista, ideea plecarii nu stiu in ce masura ii facuse placere. Karim era in m agazin, iar Mahmud a intrat dupa el. Stiam ca vom minca. M-am apropiat de Hala s i ca sa nu-i trezesc copiii am intrebat-o incet: 1 13 59 -Care este situatia in Beirut? 1 13 60 -Grava, au reinceput bombardamentele, mi-a raspuns cu ac elasi ton cu care am intrebat-o. 1 13 61 -De ce esti suparata, ai fi vrut sa ramii? 1 13 62 -Nu, cum sa vreau asa ceva! Dar ma gindesc daca nu mai g asim nimic din casa cind ne vom intoarce? Si cine stie cind se vor opri? 1 13 63 Ma uitam la ea cu mila, avea dreptate, simteam ca avea n evoie de putin curaj si atunci am continuat. 1 13 64 -Daca esti in viata totul se repara. 1 13 65 Nu am mai avut timp sa continuam, pentru ca cei doi iese au din magazin cu doua pungi pline de mincare. Karim parea obosit dar isi pastra surisul de om optimist si mai ales simteai in el barbatul sigur pe el si de act iune. Era opusul lui Mahmud. Ne-am urcat in masini si am continuat spre frontier a. 1 13 66 Am ajuns la Damasc noaptea. Coborind spre oras il vedeam de la inaltime ca o infinitate de lumini: sutele de blocuri care ca o centura i nconjurau muntii cu miile lor de luminite Noaptea sa privesti orasul de pe munti i Casiun era intr-adevar ceva feeric. Nici nu puteam sa cred ca la 60 de km Beir utul isi traia tragedia distrugerii. Damascul era nou construit, dupa acelasi mo del ca tarile din est. Bulevarde si strazi largi bine asfaltate cu aceleasi bloc uri tip pe citiva km care nu se deosebeau unele de altele. Totul era impecabil d e curat, iar luminile pe strazi ma intorceau cu gindul la Beirut, unde cu miile bijbiau in intuneric prin subsoluri sau se plimbau cu o luminare sau cu o lanter na in mina prin case sau pe strazi. Gindindu-ma la tragedia moderna pe care o tr aia orasul lacrimilor mele, mi-a trecut prin suflet o unda de compasiune si cu t ot pericolul de moarte pe care-l traisem in el timp de 10 luni ma incerca regret ul ca poate nu mai aveam sa-l mai vad vreodata. 1 13 67 La intrarea in Damasc am oprit masinile. Karim a venit l a noi si, fara sa-i dea ragaz lui Mahmud sa vorbeasca, ne-a spus ; 1 13 68 -Voi mergeti la sora ta, noi vom sta la hotelul "Damasc ", il cunosc pe propietar ;va asteptam miine in jurul prinzului ca sa hotarim pe ntru plecare si sa avem timp sa ne facem revizie la masini. 1 13 69 Mahmud nu a avut timp sa deschida gura pentru ca deja ma sina lui Karim demara, pierzindu-se in viteza pe artera principala care ducea in centrul orasului. 1 13 70 Aveam un presentiment ca nimic de grav nu se va intimpla si vom putea pleca mai departe fara interferente din partea lui "baba " 1 13 71 -Unde mergem? l-am intrebat surprinsa de atita liniste d in partea lui. 1 13 72 -La sora mea cea mare, caci la cea mica unde sint ai mei nu vorbesc cu sotul ei. Asta a fost tot si a tacut. 1 13 73 Imi era indiferent pentru ca nu cunosteam pe nimeni si c e-mi doream cel mai mult era un pat unde sa pot dormi citeva ore fara teama ca n e-am putea trezi sau mai corect spus sa nu ne trezim din cauza unei bombe. 1 13 74 Cind ne-am oprit in fata blocului in care locuiau am avu t impresia ca am coborit in fata unuia de la noi din cartier, cu singura diferen ta ca distanta de la un bloc la altul era mult mai mare decit la noi si ce am ob servat pe urma era parcul pe care-l avea aproape fiecare pentru copii. La sora l ui toti dormeau de mult. 1 13 75 Fatima ne-a deschis usa somnoroasa ne-a sarutat, au vorb it putin in araba si am intrat in camera baietilor ei care isi faceau seviciul m

ilitar si acum era libera. Nu am facut decit sa ma dezbrac si sa ma intind pe pa t caci pe urma totul a fost un somn adinc si profund de peste 10 ore. 1 13 76 A doua zi, cind m-am trezit spre prinz, Fatima mi-a spus ca acesta se sculase devreme si era plecat impreuna cu Karim ca sa-si verifice masinile pentru ca noaptea urma sa plecam spre Romania. Nu am intrebat amanunte, imi era suficient cit aflasem ca sa pot fi linistita. 1 13 77 Cind am iesit din baie l-am gasit pe Rami in salon. Ne-a m imbratisat, bucuria era reciproca. Rami era fericit pentru mine ca puteam plec a sa-mi vad parintii si mi-a spus ca Mahmud trebuia sa profite de aceasta plecar e neprevazuta si sa caute sa importe din Romania marfa pentru magazin. 1 13 78 Abia atunci am inteles de ce plecarea a fost hotarita re pede si fara nici un fel de probleme. Ce importanta putea avea pentru mine, eram linistita ca nu intimpinasem nici un obstacol si totul se realiza mai repede de cit si-ar fi putut imagina chiar Mahmud. 1 14 1 CAPITOLUL 14 1 14 2 Am parasit Damascul la miezul noptii: nu ma impresionase nici centrul vechi si nici bazarul pe care-l vizitasem dupa amiaza impreuna cu Maha si Rami. Eram grabita sa plec cit mai repede. Ce m-a distrat erau femeile c are, imbracate in sador, isi acopereau fata cu un voal negru ca te mirai cum de se puteau deplasa asa de repede si precis. In Beirut nu erau femei care-si acope reau fata cu acest voal, purtau sador si atit. Aici erau destul de numeroase, ia r cele care se acopereau cu o basma erau majoritare. Prea rar erau cele care nu purtau nimic. Maha mi-a explicat ca in scolile de stat de la o anumita virstra e ra obligatoriu pentru fete sa-si acopere capul. Ceea ce in Damasc era regula, in Beirut era exceptie ; aici sunitele chiar daca erau credincioase erau foarte ra re cele care-si acoperau capul, spre deosebire de shiia care, sub influenta iran iana, relua sadorul pe care mamele lor il lasasera cu ani in urma. Mai tirziu av eam sa aflu ca o faceau pentru o suma de bani pe care o primeau lunar de la iran ieni, iar in momentul cind acestia au incetat, au lasat si ele sadorul sa cada p recum cortina unui spectacol de proasta calitate. 1 14 3 Dimineata am ajuns la frontiera turca. Am baut cafea, ne -am inviorat putin si ne-am fixat ca obiectiv ca prima noapte sa o dormim in Ank ara. 1 14 4 Invatasem sa tac in cele 10 luni petrecute cu Mahmud, as a ca taceam si ii raspundeam numai la intrebarile pe care mi le punea el dar si astea erau foarte rare. La un moment dat mi-a spus: 1 14 5 -Treci sa conduci in locul meu, vreau sa ma odihnesc cel putin o ora. 1 14 6 Am oprit si am schimbat locurile si ma gindeam la Hala c it de obositor trebuia sa fie pentru ea cu 4 copii si pentru Karim care nu se od ihnise aproape de loc. 1 14 7 Conducind cu muzica in surdina, cu Mahmud alaturi care a dormise imediat ce am schimbat locurile, gindul, cel mai mare dusman al omului, mi-a fugit la zilele cind tata ma invata sa conduc si cind venea mereu acasa sup arat din cauza ambreiajului pentru ca intirziam cu piciorul prea mult pe el. Cin d l-am cunoscut pe Alex eram inainte de examen, asa ca ultimele lectii mi le-a d at el intr-un sat la iesirea din Bucuresti. Daca tata se supara, el tipa la mine ca nu-mi reusea pornirea din panta asa cum vroia el, incit intr-o zi am coborit din masina si nu am mai vrut sa ma urc si am inceput sa tip la el: 1 14 8 -Esti isteric, sa-i spui lui tata sa vina sa ma ia de ai ci, nu ma mai urc niciodata in masina ta. Si m-am asezat pe mariginea santului. 1 14 9 -Daca nu te urci in masina, sa stii ca te las aici si ai sa te intorci cu auto-stopul cu un camion. Si el avea aerul la fel de serios ca si mine. 1 14 10 Nu i-am raspuns si am intors capul, iar in acelasi timp el a demarat. 1 14 11 Zgomotul masinii m-a speriat si a inceput sa-mi fie fric a. Ne cunosteam prea putin si incepusem sa regret scena pe care o facusem. Mi sau umplut ochii de lacrimi uitindu-ma dupa masina lui care se indeparta. Eram si ngura pe o sosea intre doua sate, iar de-o parte si de alta era porumb si imedia

t mi-am imaginat ca daca stau pe loc si un camion trece ce mi s-ar putea intimpl a? . M-am sculat si nervoasa m-am grabit sa o iau pe jos in urma masinii. La o d istanta de 100 de metri drumul avea o cotitura ; cind am ajuns in dreptul ei Ale x era rezemat de masina si fuma. Atunci, convinsa ca nu ma putea lasa in plin ci mp, mi-am sters lacrimile discret ca sa nu ma vada si am continuat sa merg. . Ci nd am ajuns in dreptul lui zimbea, am incercat sa-l depasesc dar a intins mina s i m-a luat in brate. Cind ma gindesc ce fascinant a fost sarutul lui atunci si c e efect aveau asupra mea bratele lui cind ma inlantuiau, nu-mi pot imagina ca a putut sa fie adevarat si ce ma doare cel mai tare este faptul ca totusi acest ti mp a fost real. Conduceam spre casa, ceea ce insemna si spre el ; cit era de gre u dorul si cit poate fi de ucigatoare iubirea! Ii ascultam din adincul inimii ec oul vocii cind imi spunea " Nora te iubesc cum nu am iubit pe nimeni. " 1 14 12 La radio cinta Joe Dassin ; o lacrima mi-a alunecat ince t pe obraji. Mi-am sters-o cu dosul palmei si mi-am amintit de ziua cind asculta sem impreuna pentru prima data cintecul lui "Daca tu nu existi ". Ma tinea in br ate, eram asa de fericiti pentru ca ne intilnisem si pentru ca ne iubeam 1 14 13 cu atita pasiune, ca plingeam amindoi de bucurie ca doi copii. Pasiunea dintre noi stiam ca nu murise si ca nu va muri niciodata, dar pr ejudecati lumesti intrasera intre noi si ne despartisera. 1 14 14 Conduceam mereu si simteam ca fiecare km pe care-l parcu rgeam era un oftat mai putin care-mi iesea din suflet fara voia. Alex imi era as a de viu si prezent in mine ca uitasem pur si simplu ca undeva la sfirsitul drum ului erau si parintii care ma asteptau. Erau singurii de care nu ma indoiam ca m a asteptau, ma iubeau cu toate greselile pe care le-am facut si sufereau din cau za plecarii mele. Incercam sa-mi imaginez cum va fi revederea noastra, pentru ca de aceasta nu ma indoiam ca va fi cel putin una. Bineinteles nu va fi ca atunci cind ne-am cunoscut, acum rolurile erau inversate. Atunci eu eram libera, el er a in divort. Eu intram in viata fara un trecut sentimental, el se pregatea sa te rmine un divort cit mai rezonabil, ne cunoscusem si ne imprietenisem. Niciodata nu-mi imaginan ca vom ajunge sa ne iubim. Lucram in acelasi oras in afara de Buc uresti. Mai pastram inca din facultate spiritul de a comunica cu usurinta si era m prietena cu toata lumea. 1 14 15 Il consideram ca pe un coleg care terminase cu 6-7 ani i naintea mea, nu stiam ca el vedea in mine femeia pe care visa sa o tina in brate . Intr-o zi pentru ca pierdusem m-a condus acasa ; am ris tot drumul. Cind am aj uns, l-am invitat, mai mult din politete, sa urce sa bea o cafea. Eram convinsa ca va refuza, lucru pe care-l doream si eu pentru ca trebuia sa ies seara cu un fost coleg in oras. A urcat imediat si mi-a spus ca daca nu l-as fi invitat avea de gind sa se invite singur. Parintii nu erau acasa. Atunci am intrat direct in bucatarie si i-am spus ca trebuie sa mincam pentru ca in mod sigur si lui trebu ia sa-i fie foame cum imi era si mie. In 5 minute aranjam masa amindoi si rideam ca unii care se cunosc de o viata. Rideam si ne povesteam tot fel de nimicuri d e cind eram studenti. Am intrat in sufragerie si am inceput discret sa ma uit la ceas. Stiam ca trebuie sa plec, aveam o intilnire dar nu indrazneam sa-i spun. Ne beam cafeaua in tacere aparent, eu imi calculam timpul care trecea in viteza, iar el astepta sa-i amintesc ca trebuie sa ies la intilnire. 1 14 16 La ora 8 intilnirea mea era ratata, ma gindeam cu parere de rau la Dan care in mod sigur mai spera ca am timp sa ajung. La 8. 30 telefon ul a sunat si atunci Alex mi-a spus: 1 14 17 -In mod sigur este colegul tau. 1 14 18 -Cred ca da, i-am raspuns incet ca sa nu-mi simta regret ul. 1 14 19 Am ridicat aparatul, era Dan. M-am scuzat si uitindu-ma spre Alex i-am spus ca ne vom vedea a doua zi. Cind am inchis, Alex mi-a luat mi na, mi-a mingiiat-o incet si mi-a sarutat-o. 1 14 20 -Nora. A facut o pauza. Simteam ca era emotionat. Eu era m jenata si as fi vrut sa-mi retrag mina dar nu aveam nici forta si nici curajul necesar, nu stiam ce sa fac, as fi vrut sa fug era ultimul lucru la care ma gin disem in ziua aceea ca Alex va veni la mine. Nu stiam ce va urma. Imi era simpat ic, il apreciam pentru inteligenta lui, il gaseam foarte bine ca barbat si ce im

i placea cel mai mult in el era veselia. Nu eram pregatita si nici nu ma gindise m vreodata sa fiu prietena cu un barbat in divort, chiar daca el si sotia lui er au de acord. 1 14 21 Mi-am retras mina incet si m-am ajezat pe scaun. Ma simt eam enervata pentru ca parintii mei intirziau sa vina. 1 14 22 -Nora, stiu ca nu sint pentru tine cu problemele pe care le am, dar de cind ai inceput seviciul si te-am cunoscut te urmaresc in fiecare zi cu privirea, in zilele in care nu te vad .. . 1 14 23 -Nu mi-as fi imaginat nciodata ca.. Am tacut fara sa-mi continui fraza. Eram jenata. Alex simtitese jena si timiditatea mea. Mi-a luat d in nou mina si a inceput sa se joace cu degetele mele. 1 14 24 -Stii ca degetul mic mi-a facut semn ca o sa-mi acorzi o sansa. 1 14 25 Am izbucnit in ris amindoi. Mi-am ridicat privirea spre el. Era prima data cind il priveam profund in ochi, erau de un maron limpede. Am simtit ca un fluid imi trece prin tot corpul, simteam ca-mi ardeau obrajii. Nu stiam ce sa-i raspund pentru ca niciodata in cele 6 luni de cind lucram impreuna nu m-am gindit la el ca la cineva caruia ii plac. Era mereu vesel cind ma vedea , glumeam sau beam cafeaua seriosi cind aveam de lucru impreuna. Acum dintr-o da ta imi tinea mina si imi cerea sa-i acord o sansa. Nu aveam nici un sentiment pe ntru el decit prietenie. Simtind ezitarea mea, a inceput sa vorbeasca. Nu retinu sem decit ca era singur, nu avea nici o relatie deosebita si mai ales ca nu iube a pe nimeni, decit pe mine de cind ne intilnisem prima data. Ma gindeam disperat a ca parintii mei tot nu veneau. Nu fumam atunci decit foarte rar, dar dintr-o d ata am simtit nevoia sa-mi aprind o tigare si am intins mina spre pachetul lui. 1 14 26 Mina imi tremura, atunci calm a scos o tigare, a aprinso si mi-a intins-o. 1 14 27 Am simtit pe filtru umiditatea buzelor lui, era ca un cu rent care mi-a trecut prin tot corpul. Primul fum mi l- am suflat singura in och i si l-am inghitit. 1 14 28 Lacrimile imi curgeau si tuseam in acelasi timp, dar rid eam amindoi. 1 14 29 M-am sculat in picioare si am intrat in bucatarie sa-mi iau un pahar cu apa. Cind m-am intors da la chiuveta, Alex era in spatele meu. E ram fata in fata, ii simteam respiratia, stiam ca inevitabilul avea sa se produc a. Atunci am inchis ochii si mi-a indreptat capul spre el, fetele noastre erau a sa de aproape ca simteam umezeala buzelor lui. . Eram cu ochii mereu inchisi si asteptam tremurind de emotie sa-i simt buzele lui pe ale mele dar nimic din tot ce doream nu se intimpla. Atunci i-am deschis mirata. Alex ma privea cu un zimbe t fantastic de seducator. . Am inceput sa ridem amindoi deodata. 1 14 30 -Te priveam, ai o fata de copil ca sa nu spun de inger, esti frumoasa, dupa atitea luni de cind te visez imi este frica sa te ating ca s a nu te pierd. Mi-a luat obrajii in palme, erau fierbinti si rosii de atitea emo tii neprevazute si mai ales de curentul care trecuse prin mine in momentul cind imi aprinsese tigarea. M-a sarutat incet pe obraji dupa ce mi i-a mingiit cu o t andrete ce depasea orice gest pamintesc. Eram fata in fata, in bucatarie, el car e ma contempla cu o rabdare dumnezeiasca iar eu cu nerabdarea muritorului astept am primul sarut. 1 14 31 Deodata am am auzit pasi pe scara, stiam ca erau parinti i. Ca doi scolari de teama sa nu fim prinsi in greseala am fugit si ne-am asezat pe scaune. 1 14 32 Eram fericita! Era pentru prima data cind simteam ce Doi na imi povestea de mult. Ce frumoasa era iubirea! Atunci am stiut ca am sa-l iub esc pina la moarte. Parintii au intrat ca de obicei veseli. Veneau de la tara si aveau peste. Au fost mirati ca ma gaseau in casa cu cineva pe care nu-l cunoste au si mai ales despre care nu le povestisem niciodata. 1 14 33 -Este doctorul Cantar. Atunci si-au revenit, iar tata ne -a intrebat imediat daca vrem sa mincam peste cu el pentru ca avea de gind sa-si prajeasca. Ii era foame. 1 14 34 Ma asteptam sa refuze, dar a acceptat foarte bucuros. Au

intrat amindoi la bucatarie si eu am urmat-o pe mama in dormitor. 1 14 35 -Cum il gasesti? Am intrebat-o imediat ce am inchis usa in urma noastra. 1 14 36 -Este evreu, mi-a spus inainte de a-mi raspunde la intre bare. Este prezentabil si placut. . Nu te-am auzit niciodata vorbindu-ne despre el. 1 14 37 - Cred ca sint indragostita de el, i-am spus trintindu-m a in pat 1 14 38 - Si el? m-a intrebat mama zimbind. 1 14 39 -El ma adora. 1 14 40 Am iesit amindoua din camera. Eu eram fericita pentru ce traisem cu citeva minute mai devreme, iar mama multumita pentru mine. 1 14 41 In bucatarie ambianta era la inaltime in special pentru tata ca avea cui sa povesteasca in amanunt cum prinsese fiecare peste. 1 14 42 La miezul noptii ne-am despartit: eram fericiti amindoi asa cum aveam sa traim luni de zile dupa aceea. 1 14 43 Nu am dormit toata noaptea, inconstient imi mingiam obra jii ca si cum cautam urmele mingiierilor lui si regretam ca nu ma sarutase. Nu i ubisem niciodata, era pentru prima data cind simteam ca imi voi pierde capul. 1 14 44 Conduceam si visam la el, uitasem ca Mahmud dormea linga mine si ca situatia era asa de deosebita de atunci. Nu stiam ce neplaceri mai a veam de suportat, un singur lucru mi se contura acum mai clar ca niciodata. Il i ubeam pe Alex mai departe decit orice putea fi pamintesc. Cu cit imi doream sa-l uit, cu atit forta raului crestea in mine. 1 14 45 La un moment dat am simtit ca eram epuizata de atita dor ce-mi trecea prin vene, imi doream sa ma asez pe jos si sa pling pina la moarte . Ma gaseam vinovata ca nu am avut rabdare si calm sa astept pina la infinit cli pa cind el si-ar fi reamintit de mine si s-ar fi intors. M-am incapatinat si am crezut ca fugind departe de el il voi uita. Era o sinucidere lenta actul meu. Lam trezit pe Mahmud. Eram obosita. Treceam prin Turcia si nu vroiam sa privesc n imic. Incepuse sa-mi fie teama daca voi putea ramine si imi imaginam ce soc vor avea toti cind se vor intoarce fara mine. . Imi era teama de Mahmud si mai ales de scandalul pe care-l va face cind va trebui sa plece. Ma framintam de atitea g induri ca simteam ca incet imi pierd din forta ca atunci cind esti bolnav. Daca ar fi trebuit sa stau in picioare cred ca m-as fi prabusit. Dar dintr-o data miam amintit de mama si am plasat toate grijile mele pentru ea si incet m-am linis tit. 1 14 46 Seara tirziu am intrat in Ankara. Ne-am oprit in centru si am inceput sa cautam un hotel. Au inceput primele discutii intre Hala si Mahm ud in privinta hotelului. Mahmud vroia unul ieftin, ea vroia unul de calitate, i mpreuna cu Karim asistam la scena ca doi care nu aveau nici un interes in discut ia lor. In final au ales unul cu un aspect destul de agreabil si cu pretul potri vit. Surpiza a fost cind am intrat in camere. Peretii erau murdari de urmele de plosnite omorite pe pereti de cei care trecusera inaintea noastra. 1 14 47 Cearsafurile erau impecabil de albe dar din cauza gindac ilor din baie si a urmelor de pe pereti am ramas treaza tot restul noptii. Mahmu d a dormit fara nici o jena. A doua zi Hala era furioasa pe Mahmud si s-au certa t toata dimineata. Eram indiferenta la povestile lui, dar in mine insami ii dade am dreptate ei. A doua zi spre seara intram in Istambul. Era un vis cind travers ai Bosforul, ce pacat ca nu-l vedeam indragostita asa cum aveau aerul sute de st raini care se plimbau pe malul Bosforului, ci eram coplesita de emotii si grija pentru ce va putea fi la Bucuresti. 1 14 48 Aici ne-am lasat cazati de Hala si eram fericita ca Mahm ud a fost obligat sa cedeze in fata ei. Karim a refuzat sa plecam devreme din Is tambul, ne-am plimbat prin tot bazarul si in centrul orasului. Hala era agitata, nu lasa nici un magazin din care sa nu cumpere cite ceva. Deodata in fata unei vitrine Karim a strigat vesel: 1 14 49 -Mahmud daca nu-i cumperi ansamblul acesta lui Nora am s a il cumpar eu. M-am grabit sa-l vad. Era o fusta bleu pastel cu flori mici roz si alb, larga, cu o curea lata din piele din cele trei culori, iar bluza cu un d

ecolteu mare care se termina pe umeri cu doua bretele fine. de culoare roz. Era mai mult pentru o adolescenta, dar cum Karim si Hala au insistat am intrat si le -am probat. Aveam aerul unei tinere de 17 ani dar care ascundea sub faldurile fu stei grijile si durerea unei intregi generatii. Propietarul era un turc originar din Constanta. Cind a aflat ca eram romanca fara ca sa ne mai intrebe l-a impac hetat si mi l-a oferit cu conditia ca la intoarcere sa trecem pe la el si sa-i a ducem tuica. Eram toti veseli de intimplarea cu turcul si mai ales de ideea pe c are a avut-o Karim. 1 14 50 Dupa amiaza am parasit Istambulul si incercam sa par ves ela si ma sustrageam gindurilor distrind fetele mai mari ale lui Karim care au i nsistat sa vina cu noi in masina. Kilometrii scadeau si emotiile se mareau. Noap tea, trecut de miezul noptii, am oprit in fata blocului. Eram in sfirsit la mine acasa. 1 14 51 Inainte sa cobor din masina m-am intrebat: "Oare eram eu aceea care cu trei zile in urma tremuram ascultind vijiitul bombelor si care vi sam la casa mea fara nici o speranta? Si ce ma durea cel mai tare era 1 14 52 ca-l purtasem pe Alex cu mine atitia km. Oare aveam drep tul? Cum se va termina totul? 1 15 1 CAPITOLUL 15 1 15 2 Am coborit din masina si am alergat pe scari, din ferici re locuiam la primul etaj caci altfel mai multe etaje nu as fi rezistat. Mi-am f ixat degetul pe sonerie si nu aveam forta sa-l ma iau, cu obrazul lipit de usa. Lacrimile de bucurie se prelungeau de pe obraj pe lemnul proaspat lacuit. 1 15 3 In sfirsit eram "la mine", eram "la noi", aici era "al m eu" pentru eternitate. 1 15 4 Doamne, ce senzatie placuta de securitate cind stii ca a cesta iti este locul. Asteptam cu nerabdare ca pasii tatei sa se apropie cit mai repede si sa deschida usa. . Auzeam agitatia din casa, cind dintr-o data usa sa deschis si am cazut in bratele lui. 1 15 5 Erau speriati din cauza soneriei care nu se mai oprea in puterea noptii. 1 15 6 Nu stiu cit a durat scena dar eram imbratisati toti trei si plingeam. Ei plingeau de bucurie, eu imi plingeam lacrimile pe care mi le as cunsesem in Liban timp de 10 luni. 1 15 7 Mi-am amintit de ceilalti pentru ca tata m-a intrebat. 1 15 8 -Esti singura, cum ai venit? 1 15 9 -Nu. Sint cu Mahmud si cu o familie libaneza, sint priet eni cu noi. 1 15 10 Am venit cu masina. Nu stiu ce vom face cu ei. Cred ca m ine dimineata sau poate acum ii vom instala la hotel. 1 15 11 Tata a coborit jos la masini. In momentul cind vroiam sa ies dupa el mama m-a tinut de mina si mi-a spus: 1 15 12 -Nora sa stii ca nu te lasam sa te mai intorci in Liban! 1 15 13 -Mama, abia am ajuns, avem timp sa discutam. Speriata ca si cum mi-ar fi ghicit intentia, am iesit din casa mai putin grabita decit o fa cuse tata. Nu vroiam sa ma intorc nici eu, imi doream sa-mi reiau seviciul pe ca re-l aveam inainte de plecare, restul nu ma interesa. Daca nu era posibil nu put eam sa accept inca o umilinta, inghitisem prea multe in ultimul timp si aveam co nvingerea ca din asta nu se murea. , dar nici placut nu era, deci nu voi accepta sa ramin oricum. 1 15 14 Ajunsa in strada planul meu era deja facut. , trebuia sa tac ca sa nu le dau sperante false la parinti in cazul ca voi pleca din nou. 1 15 15 -Nora, am crezut ca ne-ai uitat in strada sau ca o data ajunsa la tine nu te mai intereseaza de noi. 1 15 16 -Karim, nu fii rau, l-am oprit fara sa-l las sa-si conti nuie fraza. Nora, am glumit cu tine. 1 15 17 -Stiu Karim ca ai glumit. Tu esti cel mai bun prieten al meu din Liban, fara tine cred ca eram si acum in spatele sifonierului si il asc ultam pe Mahmud cum numara peretii.

1 15 18 Am ris amindoi. M-a impins putin mai departe de fereastr a masinii lui si incet, fara ca sa auda cineva, mi-a spus: 1 15 19 -Conteaza pe mine, si considera-ma fratele pe care nu -l ai. Pacat ca era intuneric pentru i-am zimbit ca si cum mesajul era primit. Neam urcat pe scara cu bagaj si cu zgomot incit incet luminile se aprindeau la fer estrele vecinilor. 1 15 20 -Hala, in noptea asta ramineti si dormiti aici, miine vo m vedea cum ne vom aranja. Si, luindu-i fetita din brate, m-am indreptat cu ea s pre dormitorul meu. 1 15 21 Karim incerca sa lege o conversatie cu tata care era asa de fericit de prezenta mea ca nu facea decit sa ridice din umeri si sa spuna " no franceza, no engleza. "Ma uitam la el fericita, il iubeam pe tata ca pe un pa rinte ca pe un prieten, un frate tot ce se numea sentiment si afectiune aveam pe ntru el. 1 15 22 Era complicele meu cind intram in conflict cu mama daca intirziam. Mama inchidea usa ca sa nu o pot deschide, tata se scula incet dupa c e adormea si astepta pina imi auzea pasii pe scara si mi-o deschidea incet sa nu faca zgomot. O pacalea mereu pe mama pina intr-o seara cind ne-a prins pe amind oi, adormise si nu mi-a auzit pasii si atunci a trebuit sa sun si mama i-a intel es jocul. Toata viata a fost mindru ca niciodata nici macar nu m-a certat si-mi spunea rizind "Bebita tatii nu te-am atins nici macar cu o floare ". Ma uitam la el si regretam ca m-a iubit prea mult si m-a lasat sa-mi fac toate capriciile, daca ar fi fost rau poate nu m-ar fi lasat nici cu Alex care era in divort si in special cu Mahmud. 1 15 23 Am intrat pe rind la baie ;eram transpirati si obositi. Am profitat de ocazie si am luat-o pe mama de-o parte si am intrebat-o: 1 15 24 -Spune-mi ce stii? 1 15 25 S-a uitat lung la mine. A oftat. . Mi-a luat mina si mia mingiiat-o incet. 1 15 26 -Nu este casatorit. Cel putin acum o luna cind m-am inti lnit cu prietena ta, nu era. Nu stiu nimic, dar te rog pentru binele tau sa-l ui ti. Ajunge, cum poti sa te mai gindesti la el dupa cit a fost de rau cu tine. 1 15 27 -Ai dreptate mami, dar nu pot, ma depaseste. As vrea. Am luat-o in brate si mi-am ascuns fata in parul ei. Plingeam incet. Deodata i-am auzit vocea lui Mahmud care se apropia si, de teama sa nu faca vreun scandal dac a ne-ar fi vazut asa imbratisate, m-am desprins si mi-am sters repede ochii. 1 15 28 -Vreau sa dorm, ceilalti dorm, eu unde ma culc? m-a intr ebat si cu o privire obosita ca si vocea uitindu-se cind la una cind la cealalta . 1 15 29 -La mama in dormitor, i-am raspuns cu o voce slaba. 1 15 30 Tata a intrat si el in bucatarie si toti trei eram famil ia care am fost o data si care nu aveam sa mai fim niciodata. 1 15 31 -Nora, a incercat sa deschida discutia tata. 1 15 32 I-am pus incet mina pe gura si i-am spus: 1 15 33 -Tata, avem timp, sint prea obosita ca sa discutam lucru ri serioase. Mai bine povestiti-mi de voi si ce fac ceilalti. 1 15 34 -Toti asa cum i-ai lasat cind ai plecat, a inceput mama sa vorbeasca. Numai tataie plinge dupa tine zi si noapte ca mi se rupe inima de mila lui. Nici nu pot sa-l vad pentru ca plingem toti trei tot timpul cit stam l a el. 1 15 35 -Nu vrei sa te odihnesti citeva ore? mi-a propus tata. 1 15 36 -Ai dreptate, i-am raspuns. Si dupa ce i-am sarutat pe a mindoi repede am plecat si m-am culcat linga Mahmud care dormea linistit, poate pentru ca stia ca in noapte aceea dormea fara sa plateasca. 1 15 37 Dimineata erau toti veseli numai eu eram ingrijorata pen tru ca nu stiam cum sa procedez. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa-i tel efonez Doinei. Aveam nevoie de sfatul ei si imi trebuia cineva cu care sa colabo rez fara sa dau de banuiala nici chiar parintilor de planul meu. 1 15 38 Doina a venit imediat dupa orele de servici. Era fericit a ca ne vedeam si in special ca intentionam sa ramin acasa.

1 15 39 -Doina, stii ce as vrea? i-am spus cu aerul cel mai intr ebator posibil. 1 15 40 -Stiu ce vrei. Numai sa te hotarasti cind poti si cind v rei si am sa-l sun. 1 15 41 -Cred ca cel mai bine dupa ce am sa stiu daca pot sa ram in. Daca nu am sa pot ramine, pentru ce sa ne mai complicam situatia! ? In speci al nu vreau sa stie nimic despre mine. 1 15 42 -Ai facut numai prostii, esti de acord? . Macar acum asc ulta si tu de prietena ta. Ma uitam la Doina mirata: ce idee avea? 1 15 43 -Sa nu-l minti, sa-i spui adevarul despre tine daca il v ei vedea si in special daca te va intreba. 1 15 44 -Ce, esti nebuna? i-am strigat. Nu am nevoie de mila lui , nici acum si nici peste ani. Prefer sa mor decit sa-l aud "Saraca Nora "! 1 15 45 -Nora, te poate ajuta. Am incercat sa o opresc dar mi-a pus mina la gura. 1 15 46 -El cunoaste atitia evrei care sint in afara, poate te a juta sa fugi pe urma din Liban. Nu fii proasta si incearca sa profiti de relatii le lui. Intelegi ce vreau sa-ti spun. 1 15 47 -Doina, tu nu intelegi ca idiotul asta nu ma lasa nici s a circul singura pe strada. Cum sa fug? Si pe urma de unde bani? Si cel mai al n aibii este problema vizei. Astea sint povesti. Tu nu stii nimic. In plus pentru ce sa ma ajute un evreu cind sint maritata cu un arab si nu am nici un ban. 1 15 48 -Nora, asculta-ma. Sa nu minti cind ai sa-l vezi, indife rent daca ramii, sau pleci. 1 15 49 O ascultam ca sa-i fac placere, nu eram insa de acord cu ea. Stiam ca nu aveam sa tin cont de sfaturile ei. Ma despartisem de Alex supar ata, erau luni de cind nu ne vorbeam. Mai mult decit atit nici nu a stiut cind m -am casatorit si am plecat. In mod sigur avea o relatie, poate era la fel si chi ar mai mult indragostit decit a fost de mine. Cu ce drept sa-i intru in viata du pa atita timp si sa-i spun "ajuta-ma " sau sa incep sa pling "te iubesc cu dispe rare, viata mea nu are nici o directie fara tine. " 1 15 50 Pe Karim l-am cazat la hotel "Cismigiu ". Erau in centru si copiii se puteau juca in parc in fiecare dimineata. Eram fericita ca ma elib erasem putin de ei si in plus aveam nevoie de timp pentru mine ca sa-mi rezolv m icile probleme. 1 15 51 La citeva zile dupa discutia avuta cu Doina m-am hotarit sa incep demersurile pentru a ramine in tara. A fost foarte usor. In mai putin de de 10 minute ofiterul de la interne mi-a raspuns: 1 15 52 -Nici o problema, iar in privinta serviciului, pina cind vom uita. . . A facut o pauza. Vei lucra vinzatoare la Cocor sau Unirea. . 1 15 53 M-am uitat la el cu o ironie amara, si i-am raspuns: 1 15 54 -Si daca cel care este presupus sa-si aminteasca o sa su fere de amnezie! ? 1 15 55 -Asta este o alta poveste, mi-a raspuns cu cinism. 1 15 56 I-am multumit si am iesit. De fapt nici nu aveam de ce s a-i multumesc, am facut-o din obisnuinta si din politete. 1 15 57 Nu stiam pe cine sa condamn, pe acest necunoscut care di spunea de viitorul meu sau pe ceilalti care creasera atitea legi ca sa dispuna d e libertatea noastra. 1 15 58 Nu am plins si nu m-am enervat. Nu stiu de ce, dar incon stientul din mine a acceptat. Am iesit in strada linistita, incit Doina, care ma astepta pe trotuarul din fata, nu se gindea alergind spre mine ca raspunsul nu era cel sperat. 1 15 59 -Spune-mi, in mod sigur "da". 1 15 60 -Da! ? de unde? Si am inceput sa rid. 1 15 61 Doina nu era convinsa ca raspunsul nu-mi era favorbil. 1 15 62 -Imagineaza-ti ca am terminat facultatea de 3 ani ca sa lucrez vinzatoare la " Cocor " pina cind vor uita. Tipul asta ma crede timpita c a sa pot accepta asa ceva? 1 15 63 -Nora, inceput Doina. Stiu ca-ti este greu din cauza raz

boiului dar nu trebuie sa fii chiar asa de disperata. Esti tinara, nici nu ai im plinit 26 de ani, nu stii ce sanse iti ofera viitorul. Incearca sa lucrezi, sa c unosti lume si mai ales nu-ti face idei preconcepute despre libanezi. Ma uit la Karim si daca nu ar fi fost insurat, cred ca m-as fi indragostit de el. Stiu ca Mahmud este timpit, cred ca este complexat de tine. Incearca sa nu-i vezi toate defectele si nu te supara pentru fiecare scena pe care ti-o face. Trebuie sa fii timpita sa ai un pasaport si sa-l dai inapoi, cind altii isi risca viata ca sa plece. 1 15 64 Din ce vorbea ma enervam si mai mult. Ne-am urcat in mas ina si deodata am tipat la ea: 1 15 65 -Ce stiti voi ce inseamna sa nu fii la tine. ? . Tu nu s tii ca afara plingi altfel decit o faci aici. ? Tu nu stii ca rupt de originea t a nu valorezi nimic 1 15 66 si ce rau te doare cind auzi pe altii ca te numesc " str aina. " Ce cred cei care-si risca viata ca banii si libertatea pot sa-ti vindece dorul de drumurile pe care ai mers o viata? In afara, devii un numar in evident a politiei unde te gasesti, fara familie, fara prietenii cu care ai crescut. Cei care sint meschini se bucura de bani dar nu pot uita de unde au plecat niciodat a. Eu nu am sa uit niciodata ca sint de aici, ii urasc pe cei care dispun de noi . , am gresit, de ce vor sa decida pina si de studiile mele. . , noi aprtinem pa mintului, nu legile lor timpite facute de niste nebuni la putere. . Doina ma pri vea mirata iar eu din ce vorbeam simteam cum o greutate mi se lua din suflet si cu aceeasi revolta am continuat: Sintem singurii dintre tarile din est care avem nevoie de viza ca sa venim acasa in vacanta. Sint niste ciminali pentru ca sint convinsa ca sint multi cei care sufera de dor de tara si nu se pot intoarce pen tru ca nu vor sa se umileasca si sa recunoasca ca au gresit. 1 15 67 Nu am mai putut continua. Plingeam. , dar nu erau acelea si lacrimi ca la Beirut, astea erau amare si fara speranta. Erau lacrimile unui condamnat la dezradacinare. Ca si cum un copac va fi nu numai taiat dar si radac inile ii vor fi smulse. Ma simteam abandonata de ce eram mindra in Liban, origin ea si cultura noastra. Simteam ca traisem pe o melodie falsa Eram confuza si nu stiam ce eram si mai ales ce sa simt in viitor. . pentru tara mea despre care un armean in Beirut mi-a spus. "cind D-zeu. s-a plictisit a luat o pensula si a pi ctat Romania ". Cui era sa spun acum ca am plins cind am auzit ca si altii o iub eau asa cum o iubeam eu! ? 1 15 68 Plingeam in tacere. Doina m-a luat in brate, pligeam ami ndoua. 1 15 69 Peste 10 ani avea sa-mi scrie din America si sa-mi amint easca cit adevar imi iesise din suflet in citeva minute de disperare. 1 15 70 Ne-am intors acasa triste. Cu tot efortul pe care l-a fa cut Doina sa ma sustraga tacerii nu a reusit. In afara de "da" si "nu", nu putea m sa leg nici o conversatie. Totusi era pentru prima data in ultimile luni cind stiam precis care -mi va fi situatia, si pierdusem orice speranta ca viitorul va fi altul decit acela pe care mi-l alesesem singura cu un an in urma. 1 15 71 Cind am ajuns in fata blocului, Doina s-a temut ca in pr ezenta parintilor am sa pling sau ca am sa-mi afisez disperarea. , asa ca nu sti a daca era bine sa urce sau sa-si continuie drumul. 1 15 72 -Cum te simti? , m-a intrebat cu jumatate de voce. Crezi ca este bine sa urc? 1 15 73 -Bineinteles ca urci cu mine. In plus, am continuat, nu trebuie sa stie nimeni unde am fost astazi. 1 15 74 -Ai dreptate la ce bun sa-i superi mai mult decit sint, mi-a raspuns Doina cu ceva mai mult curaj. 1 15 75 Ne-am urcat in bloc si am intrat in casa cu o veselie ne rvoasa pe fete, pe care mama a remarcat-o imediat. 1 15 76 -Unde ati fost, pina acum? Mahmud a telefonat de 10 ori, vroia sa pleci cu ei la Snagov. Hala s-a plictisit in Bucuresti si, cum au cuno scut la hotel alti libanezi, au plecat impreuna. 1 15 77 -Ce? am tipat de-o data cu Doina: Sintem singuri pentru restul zilei?

1 15 78 Mama se uita mirata la noi. Nu a fost nevoie sa ma uit s pre Doina pentru ca deja gindurile noastre se intersectasera in punctul Alex. 1 15 79 Am luat telefonul si am fugit cu el la mine in camera. N e-am asezat pe jos ca in vremurile care parca nici nu existasera decit in imagin atia noastra si uitindu-ne una la cealalta, am spus deodata: 1 15 80 -Ce facem? si am izbucnit in ris. 1 15 81 -Nora, a inceput Doina cu un aer grijuliu, trebuie sa-i spui adevarul. 1 15 82 -Esti nebuna! i-am strigat. La ce bun? In mod deosebit i n cazul de fata, nu am decit o solutie, asa cum mi-ai spus tu, sa ma bucur de av antjul pe care-l am fata de voi - pasaportul. In mod deosebit nu am nevoie de mi la lui. 1 15 83 -Ii dau telefon? m-a intrebat nerabdatoare. 1 15 84 -Inca nu, i-am raspuns. Nu sint pregatita. Ai rabdare sa respir, sa ma calmez putin si sa planuim cum sa-l abordam. 1 15 85 Doina ma astepta cu mina pe aparat. 1 15 86 -Il suni, am inceput, ii spui ca sint in tara si vezi da ca -si manifesta interesul sa ma vada. Daca-l simti interesat, mi-l dai la telef on, daca nu, il clasam definitiv. 1 15 87 -De acord, mi-a raspuns. 1 15 88 In mai putin de un minut, cum stateam cu urechea lipita i-am auzit vocea in aparat. Am simtit ca ma gasesc intr-o barca care se legana d e valuri si de vint. Doina a observat ca ma schimbasem la fata si cum obrajii no stri erau lipiti si ai mei se racisera dintr-o data, ingrijorata pentru mine m-a indepartat incet cu mina si mi-a facut semn sa stau calma. Imi vijiau urechile si -mi simteam tot abdomenul vid, incit fara voia mea m-am indoit si mi-am plasa t miinele in golul imaginar care se crease. 1 15 89 I-am facut semn cu capul ca nu vreau sa-i vorbesc, iar D oina mi-a intors semnul ca a inteles. 1 15 90 Dupa doua, trei fraze de convenienta pe care le-au schim bat intre ei am auzit-o pe Doina spunindu-i: 1 15 91 -"Este in tara de 5 zile. Daca vrei sa-i vorbesti este l inga mine " Si fara sa mai astepte raspunsul lui si nici pe al meu m-am trezit c u aparatul la ureche si cu vocea lui Alex, care nestiind ce se intimpla, ridea v esel. 1 15 92 Atunci am respirat profund si, inconstient, auzindu-l ri zind, am ris si eu: 1 15 93 -Eu sint, ce faci? 1 15 94 Continua sa rida. Ma gindeam ca trebuia sa fie fericit d aca era asa de bine dispus. 1 15 95 -Ce face doamna care vine din strainatate? Si te rog sami spui cum te cheama acum. ? Cum arati? Mai frumoasa decit ai fost? Iti da arab ul sa maninci, sau are intentia sa te vinda pe-o camila? 1 15 96 Am inceput sa rid. 1 15 97 -Imi pui prea multe intrebari deodata, cum as putea sa-t i raspund? , i-am raspuns putin nedumerita nestiind ce sa cred si cum sa interpr etez tonul cu care-mi vorbea. 1 15 98 De data acesta am tacut. El a simtit ca ma vexase. Deoda ta l-am auzit: 1 15 99 -Nora, vreau sa te vad. 1 15 100 -Cind? l-am intrebat. 1 15 101 -Si intr-o ora daca poti? Unde este zmeul tau de arab? 1 15 102 Am zimbit pentru ca din gluma cazuse pe adevar: 1 15 103 -Este la Snagov, se intorce spre seara. 1 15 104 -La 1. 30, deci peste o ora exact sa fii la coltul straz ii de la tine. 1 15 105 Am inchis aparatul incet. Doina intelese tot, nu mai ave a nevoie sa-i explic nimic. 1 15 106 -Nora, nu lua figura asta de imbecila, el este fericit c a te vede si tu parca te-ai pregati de imormintare. Mi-a strigat Doina vesela, s

culindu-se de pe covor si incecind sa ma ridice cu ea odata. 1 15 107 -Ce-i spunem mamei tale? m-a intrebat nerabdatoare. 1 15 108 -Ii spunem adevarul: ca mergem amindoua sa ne intilnim c u el ca sa profit ca sint singura si pentru ca tu esti cu mine. 1 15 109 Am iesit din camera, ea vesela pentru mine si eu tremuri nd de emotie si de nerabdare. M-am asezat pe scaun si mi-am fixat privirea la ce as. Ne ramineau 55 de minute. 1 15 110 -Nora ce faci? mi-a strigat Doina. Ai spus ca vrei sa-ti faci un dus. Trebuie sa te aranjezi, sa ta machiezi putin. Nu te vezi cit esti de palida! ? 1 15 111 Am intrat in baie. Am deschis dusul si am inceput sa pli ng incet. "De ce nu mi-a spus inainte sa plec ca vrea sa ma vada, m-as fi intors chiar de la aeroport ". 1 15 112 Doina a banuit ca as putea plinge si ca sa verifice ca n u se intimpla nimic a dat buzna peste mine in baie: 1 15 113 -Sa nu-mi spui ca plingi, ca nu te mai iau sa-l vezi. De ce esti ridicola si dramatizezi totul? Ti-am spus. , inca un an, doi si ai sa-t i amintesti de el ca de ceva vag, care in mod sigur nu te-a meritat niciodata. S i ca sa ma asigure si mai mult a continuat: toti barbatii sint superficiali, nic i unul nu merita sa suferi pentru el. Numai noi femeile sintem capabile sa murim din iubire. Stii de ce? M-a intrebat cu un aer important. 1 15 114 -Nu stiu. De ce? , am intrebat-o, cu o voce absenta. 1 15 115 -Pentru ca ne place sa suferim, sa fim chinuite. Asa ne credem importante, ca am cunoscut iubirea ce mare. 1 15 116 -Hai, termina cu prostiile! Am intrerupt-o rizind. Cine te aude gindind asa te crede anti barabati si pe urma te poate lua drept altceva , stii tu ce! 1 15 117 -Putin imi pasa ce cred despre mine, principalul este ca te-am vazut pentru prima data de cind ai venit rizind. 1 15 118 Ma uitam la ea cu dragoste. Si mai mai mult pentru mine am spus: 1 15 119 -Ce noroc ca am o prietena asa de buna si inteligenta ca tine. Ne-am luat in brate si am sarutat-o pe obrajii. 1 15 120 -Daca ai stii Nora cit sufar de dorul tau. Ma simt ca o busola care si-a pierdut polul. Vocea ii tremura, simteam ca de data aceasta era ea care avea nevoie de mine. Atunci, cu un efort supraomenesc, am reusit sa-i r aspund vesela cum imi facea si ea cind aveam nevoie: 1 15 121 -Cind ai sa pleci in America, am sa fug din Liban si o s a fim impreuna si nimeni, nu o sa ne mai desparta. 1 15 122 -Ce faceti in baie? am nevoie ca sa intru. Era mama, car e ingrijorata ca si Doina, vroia sa se asigure ca totul era in ordine. 1 15 123 Am iesit din baie si tremurind de emotie am inceput repe de sa-mi insir toate rochiile pe pat. 1 15 124 -Cu ce ma imbrac, Doina? Vreau sa fiu frumoasa. 1 15 125 A inceput sa rida ca o nebuna. 1 15 126 -Ce pacat ca nu te poti duce goala, asa Nora Fat -Frumos din basme ar avea o criza cardiaca si ai scapa de un cosmar. 1 15 127 Am ris amindoua. M-am imbracat cu cadoul turcului. Probl ema era parul. Nu stiam daca sa-l ridic sau sa-l las pe spate. Nu ajungeam sa-mi pun rimelul pe gene pentru ca mina imi tremura. Atunci Doina mi l-a luat din mi na si mi-a spus: 1 15 128 -Lasa-ma pe mine. Daca ai sa tremuri asa si in fata lui mai bine stai acasa, ca sa nu te creada mai indragostita decit esti. 1 15 129 -Nu fii rea, pentru ca a fi indragostita si a suferi nu este acelasi lucru. 1 15 130 M-am mai uitat inca o data in oglinda, am mai trecut per ia peste par, mi-am pus inca o data parfum, am respirat usurata si am iesit din camera. 1 15 131 Cind ne-am uitat la ceas era deja 1. 30 1 15 132 -Am intirziat, am strigat disperata.

1 15 133 Doina a deschi usa si tinindu-ne de mina am fugit amindo ua pe scari: 1 15 134 -Sa nu intirziati si sa se intoarca Doina cu tine, in ca zul ca Mahmud se intoarce ca sa evitam o alta discutie, a strigat mama dupa noi. 1 15 135 Nu i-am raspuns. Eram grabite. 1 15 136 -Cum ma manifest. ? am intrebat-o pe Doina. 1 15 137 -Sobra ca o doamna cu pasaport si cu valuta, mi-a raspun s facind haz de necaz. 1 15 138 Cind am dat coltul strazii, cum alergam amindoua, ne-am oprit direct in fata lui Alex, care coborise din masina si ne astepta pe trotuar . M-am oprit direct in bratele lui, fara voia mea, dar deliberat din partea lui. 1 15 139 Ma tinea in brate strins ca si cum i-ar fi fost teama ca daca m-ar fi lasat as fi cazut pe trotuar. Deodata am simtit obrazul lui pe al meu. Acum intr-adevar daca m-ar fi lasat as fi cazut. Si l-a frecat incet de al meu si pe urma m-a sarutat. 1 15 140 Doina ne-a readus la realitate. 1 15 141 -Sa ne urcam in masina, se uita lumea la voi. Si sa nu n e trezim ca ne bate Mahmud pe umar. 1 15 142 Ne-am urcat in masina. Doina linga el si eu in spate. 1 15 143 -Stai in spate Nora, daca te vede cineva sa nu te compro miti, doar esti o doamna maritata. Doina avea grija de toate intotdeauna. 1 15 144 Eram emotionati toti. , noi pentru ca ne regaseam ca in timpurile bune. , Doina pentru prietenii ei. 1 15 145 -Pe mine lasati-ma acasa si ma luati la intoarcere. Si s a nu intirziati ca raspund de integritatea ta fizica si morala, ne-a anuntat Doi na pe un ton vesel. 1 15 146 -Unde mergem? l-am intrebat dupa ce Doina a coborit si a m ramas singuri in masina. 1 15 147 -Ai auzit ce-a spus Doina: ca raspunde de tine, unde pot i sa fii in siguranta mai bine decit la mine? Nu circulam prea mult pe strada si in plus sintem aproape de ea si nu te poate vedea nimeni ca sa te spuna arabulu i ca te plimbi cu un evreu. 1 15 148 Nu i-am raspuns, nu stiam daca tonul ironic era din gelo zie sau din indiferenta. 1 15 149 Am intrat la el tacuti ca doua pietre. . M-am asezat int r-un fotoliu, mi-am scos tigarile si in momentul cind am vrut sa mi-o aprind, mi -a luat-o din mina, mi-a aprins-o el si mi-a intins-o. 1 15 150 L-am privit zimbind. Se repeta gestul pentru care imi pi erdusem nu numai capul dar si inima. Singura deosebire era ca acum stiam sa fume z chiar mai mult si mai bine decit el. 1 15 151 -Astept, mi-a spus surizindu-mi. 1 15 152 -Ce? l-am intrebat mirata. 1 15 153 -Cum ce? Sa tusesti, sa -ti curga lacrimile si sa-ti adu c un pahar cu apa. 1 15 154 -Am devenit experta, i-am raspuns cu o bucurie ascunsa, pentru ca si el ca si mine isi amintea micile detalii care au existat intre noi. 1 15 155 -Vreau sa fac o cafea si sa-ti desfac o sticla de sampan ie, pentru ca nu am avut ocazia sa-ti spun pina acum "casatorie fericita! "Si pe un ton si mai ironic ca prima data, a continuat: 1 15 156 -Si totusi nu mi-ai spus cum se cheama Mohamedul tau. ? 1 15 157 Ma uitam la el, si ma gindeam ca nu s-a petrecut de loc intilnirea noastra asa cum imi imaginasem. 1 15 158 -Nu mai intelegi romaneste, de ce nu-mi raspunzi. A, doa mna vorbeste araba, franceza si engleza! Si cu mai multa ironie a inceput sa-mi repete intrebarea in cele trei limbi pe care le cunostea, cind a ajuns la german a am inceput sa rid si l-am oprit: 1 15 159 -Vrei sa-ti bati joc de mine sau sa-mi arati ca esti des

tept! 1 15 160 Am baut din sampania nci mi-am dat seama ca-mi era gura uscata de 1 15 161 Deodata s-a oprit in mbrul vocii cind era serios si stiam ca pina

rece cu pofta insetatului. Abia atu atitea emotii. fata mea grav. Il cunosteam dupa ti acum nu a facut decit sa glumeasca:

1 15 162 -Nora spune-mi adevarul, esti fericita? 1 15 163 Mi-am dus paharul la gura si cu buzele in sampania rece ma gindeam. "Nu trebuie sa-i spun nimic pentru ca mai are ceva sentimente pentru mine si nu vreau sa-si faca procese de constiinta ca din cauza lui am plecat si in fond nu se mai poate face nimic! " 1 15 164 -Nu stiu cum sa-ti explic, am inceput cu o voce calma, r ara si inceata. Prea rau nu este, singura problema este razboiul. Si repede imi faceam calculele"Daca ii spun ca sint fericita cu Mahmud, va fii gelos, daca ii spun ca tremur de frica din cauza razboiului, ii va fi teama pentru mine " Nu es te ca la noi, am continuat, dar ma descurc. 1 15 165 A simtit ca evitam sa-i povestesc. adevarul. Atunci s-a aplecat, s-a asezat jos in fata mea pe covor, si-a pus capul pe genunchii mei, a sa cum faceam si eu cu mama. Involuntar am intins mina si l-am mingiiat pe cap. Dupa putin timp mi-a luat-o intr-a lui si mi-a sarutat-o. Buzele lui nu erau ume de, erau fierbinti si uscate. Am simtit ca era el acela care avea nevoie de mine . Stiam ca ma iubea si suferea din cauza plecarii mele asa cum suferam si eu si parintii mei si Doina. L-am tras incet spre mine. Atunci si-a ridicat fata spre mine si i-am citit in ochi durerea pe care o cunosteam mai bine decit oricine. S -a ridicat si m-a luat in brate, asa cum o facea cind eram impreuna la mare si i ncet cu fata in parul meu, susotindu-mi la ureche "Nora te iubesc, nici nu visam ca te mai gindesti la mine". M-a intins pe pat. 1 15 166 Ma saruta si plingea. Plingeam si eu. Era un plins care venea de departe, tacut si fara nici o senzatie. Erau pur si simplu lacrimi. Era u ca lacrimile din vis. Traiam cea mai placuta clipa poate din viata mea. Ma las am sarutata de el si cuvintele lui le ascultam ca atunci cind bei un medicament care iti va salva viata. . Incet i-am simtit corpul gol intins linga al meu si a m realizat ca mingiindu-ma miinile lui m-au deliberat de hainele de pe mine care ne impiedicau sa ne simtim si sa ne atingem. 1 15 167 Nu auzeam decit Nora, am gresit, spune-mi ca ma ierti si ca ma iubesti inca". 1 15 168 -Ca o nebuna, i-am raspuns. Si ne-am pierdut in euforia dezlantuita a corpurilor noastre care doreau salbatic sa se amestece si sa se de sire de dorinta. Era pasiunea din noi care ne contopise corpurile intr-unul sing ur, cu durere si placere, pina la lacrimi de bucurie si de suferinta cu care s-a u dorit. Intr-un tirziu, epuizati de atita dorinta primitiva si salbatica, cu ca pul culcat pe sinii mei si tinindu-ma strins cu bratele in jurul taliei, cu pici oarele peste ale lui a renceput sa ma sarute din nou, de data aceasta calm, plim bindu-si buzele umede incet pe ca un artist ce studiaza obiectul pe care il pict eaza. 1 15 169 -Nora, este pentru prima data cind am facut dragoste ca si cum o forta divina ar fi vrut sa ne faca din doi unul. Ti-am simtit bataile i nimii si am simtit in gura gustul singelui tau, ne-am iubit ca un blestem. Este ca si cum corpul tau a ramas in mine. Si cu o dorinta si mai salbatica ca prima data a inceput sa ma sarute si cu mina incerca sa-mi desfaca picioarele pe care de data aceasta, constienta, le tineam lipite. 1 15 170 Cu cit pasiunea crestea in el cu atit deveneam constient a cit de dura va fi situatia mea in Liban cind imi voi aminti de dragostea noast ra. 1 15 171 -Nora lasa-ma sa te mai simt o data. Si fara sa-i pot op une rezistenta cu calm si tandrete miinele lui imi desfaceau picioarele iar corp ul lui ma acoperea incet antrenindu-ma cu saruturile si miinile care se plimbau neincetat pe sinii si pe coapsele mele in aceeasi pasiune cu care D-zeu a creat pe Adam si Eva. . 1 15 172 -Ai sa ma omori, cum am sa pot trai cu toate acestea in

mine departe de tine, i-am spus sufocata de durea pasiunii. 1 15 173 A ridicat capul spre mine si i-am vazut ochii plini de l acrimi. 1 15 174 -Sa stii ca la acelasi lucru ma gindeam si eu. Trebuie s a gasim o solutie. 1 15 175 Eram mirata pentru ca se gindea la noi. Sa gasim o solut ie cind sint la 2000 de km de el? Ii reprosam in gind " cind m-a avut linga el n u a stiut sa ma pastreze ". 1 15 176 Deodata soneria telefonului ne-a amintit ca existau si a ltii in afara de noi. 1 15 177 Era Doina, ne amintea ca era destul de tirziu si trebuia sa ne intoarcem acasa. 1 15 178 -Nu mi-ai vazut lenjeria de corp, l-am intrebat rizind, ridicind cearsaful in cautarea a ceea ce Evei i-a lipsit. I-am vazut pe jos si m -am aplecat ca sa-i ridic. , dar el i-a luat inaintea mea si in genunchi in fata mea a inceput sa ma imbrace. 1 15 179 -Nu ma atinge, i-am strigat. Atingerea lui imi trezea to ate simturile, incit speriata ca facuse din mine o fonta fluida care trecuse pri n toate venele lui, am incercat sa ma apar tinindu-i miinile ca sa-mi atinga cor pul cit mai putin. Sesizind intentia, expre si le plimba incet cu pasiune si isi plimba buzele in urma lor. 1 15 180 A ridicat capul spre mine si cu zimbetul care m-a facut sa-mi pierd capul 1 15 181 mi-a raspuns: 1 15 182 -Am lasat in tine atitia evrei ca ai putea mari populati a Israelului cu inca citeva milioane. Ti-am dat din blestemul nostru de a nu fi iubiti de altii, tot asa si tu sa nu traiesti cu nimeni ce ai trait cu mine. Nu am simtit 1 15 183 niciodata o femeie ca ma doreste asa cum ai facut-o tu. Nu am pierdut niciuna in mine asa cum te-am pierdut pe tine. Imi inchidea sutien ul si continua: 1 15 184 -Tu nu stii ce a insemnat pentru mine corpul tau in cele 3 ore cit ne-am iubit. 1 15 185 Ma uitam mirata si-l lasam sa-mi puna fusta si sa-mi inc hida cureaua. 1 15 186 -A fost un dar divin, ca un blestem de la D-zeu pentru c a ne-am despartit. Sa nu crezi ca ne vom putea uita vreodata daca nu vom reusi s a fim impreuna. D-zeu ne-a dat focul sacru al iubirii. 1 15 187 Taceam. Cuvintele lui treceau prin mine ca un curent si dintr-o data mi-am amintit de Biblie si am stiut ca evreii au fost preferatii lu i D-zeu si cel pe care-l adoram era tot un evreu si poate mi-a facut o gratie di ndu-mi pe Alex ca sa cunosc cea mai paminteasca pasiune, iubirea. 1 15 188 M-a luat in brate si susotindu-mi in ureche mi-a spus ca si cum i-ar fi fost teama sa nu ne auda cineva. 1 15 189 -Nora, te iubesc. Ai putina rabdare si am sa plec si eu si am sa te scot din Liban. Principalul este ca stiu ceea ce nu stiam cind eram impreuna. Nu am sa pot iubi nici o femeie dupa tine. Esti a mea si fara sa ma po t opune m-am lasat inca o data dezbracata de miinele lui fierbinti care mai lent e decit adierea vintului au inceput sa-mi scoata pe rind tot ce-mi pusese pe min e cu citeva minute in urma. Eram intinsa pe covorul moale ii simteam buzele unde va pe gleznele picioarelor iar miinele lui mi se plimbau pe sini si pe abdomen. Simteam ca-l doream pina la durere, atunci i-am tras capul spre mine, numai avea m aer, voiam sa ma sarute, aveam nevoie de buzele lui ca sa pot respira aveam ne voie sa-l smint in mine ca sa ma conving ca este linga mine, pentru prima data a m indraznit sa-i spun "iubeste-ma ca sa ma doara, numai asa pot sa stiu ca nu es te un vis ". Din cel imploram, Alex devenea mai tandru si numai in final cind ep uizat si el ca si mine si-a lipit obrazul pe sinii mei am simtit ca lacrimile lu i se amestecau cu transpiratia ca intr-un botez al corpurilor noastre. "Nora est e putin spus ca te iubesc " mi-a soptit, atunci speriata, cu ochii plini de lacr imi i-am raspuns si eu "stiu".

1 15 190 Era un vis, ce puteam sa-i raspund. ? 1 15 191 In masina, dupa ce am plecat de la el, cu o jumatate de voce m-a 1 15 192 intrebat: 1 15 193 -Sper ca nu intentionezi sa faci copii? 1 15 194 Am dat din cap incet ca si cum ar fi insemnat " nu" si i nconstient mi-am mingiat pintecele asa cum fac de obicei femeile gravide. El a o bservat si rizind mi-a spus. 1 15 195 -Sper sa nu iasa un spion conceput la Bucuresti printre arabi care sa lucreze pentru binele Israelului! , am ris amindoi. Ce frumos suna risul nostru! Era rezonanta fericirii. 1 15 196 Doina ne astepta in strada. Cind ne-a vazut am schimbat locurile si rizind ne-a linistit. 1 15 197 -Am vorbit cu mama ta, acasa este o liniste deplina, ina micul numarul unu inca nu s-a intors. Asteapta-ma la colt Alex daca nu ma intorc in 5 minute inseamna ca sotul doamnei a ajuns inaintea noastra si trebuie sa st au ca sa-l intretin putin sa nu faca scandal. 1 15 198 -Sa faca ce? a intrebat cu un aer grav Alex. 1 15 199 Speriata si rusinata de ce Doina in gluma a apus ca adev ar am intervenit repede. 1 15 200 -Vorba vine. Mai bine spune ca tie iti face placere sa s tai cu el. 1 15 201 Mahmud nu era inca acasa asa ca Doina s-a intors cu Alex . 1 15 202 La o jumatate de ora dupa ce ne-am despartit telefonul s una. 1 15 203 Era Doina. 1 15 204 -Sa nu-mi spui nimic, numai asculta -ma. 1 15 205 -Sint fericita, i- am raspuns. 1 15 206 -Nora, traiti o tragedie amindoi. M-am condus pina la sc ara blocului. Te iubeste ca un turbat si isi face probleme ca intr-un moment de slabiciune si-a ascultat familia, pentru ca prima casatorie cu o ortodoxa a fost un esec. Abia pe urma dupa ce a incercat sa aiba alte relatii a vazut ca nu poa te sa mai iubeasca pe altcineva. 1 15 207 -Ma asculti? a strigat in aparat. 1 15 208 -Te ascult, i-am raspuns sugrumata de emotie. 1 15 209 -Alex mi-a spus ca trebuie sa ai rabdare, va incerca sa plece si el, daca ramii, nu i-am spus ca ai incercat, nu vei mai putea obtine ni ciodata 1 15 210 al pasaport. Asa ca printesa mea "tot raul este spre bin e. " 1 15 211 Am ascultat-o in tacere. Vroiam sa cred ca am putea sa f im undeva si cindva impreuna uniti si dincolo de viata, dar nu puteam sa o fac. Simteam ca ne vom purta blestemul pina la moarte asa cum i-a iesit din gura mai mult ca o misie, era ca si cum destinul ne vorbise la amindoi. 1 15 212 -Suna soneria, i-am soptit in aparat. Cred ca este Mahmu d, vorbim miine. 1 15 213 Era Mahmud, vesel pentru ca petrecuse o zi buna in compa nia libanezilor -M-ai lasat singura toata ziua! i-am spus cu un usor regret, ca sa nu ma creada fericita pentru ca am stat cu ai mei toata ziua. 1 15 214 -Nu aveai loc in masina, pentru ca ceilalti sint veniti cu avionul, mi-a raspuns. 1 15 215 Si in gindul meu am continuat " unde nu ati pleca in fie care zi " 1 15 216 Ne uitam la TV. Era un meci de fotbal. Priveam dar nu ve deam nimic, ma gindeam la Alex cu pasiune. O forta telepatica s-a declansat intr e noi si deodata telefonul a sunat. Am alergat sa raspund. Era el. "Ce ai facut din mine, te iubesc ca un turbat "! ? Am raspuns: 1 15 217 -Greseala, si am pus incet receptorul jos. M-am asezat l a locul meu si i-am raspuns numai pentru mine "Tu ce ai facut din mine? Eu am ra

spuns iubirii tale. Tu m-ai abandonat, nu eu. Tu mi-ai intrat in viata, nu eu te -am cautat. Nici macar nu ma gindeam la tine, cind tu visai sa ma tii in brate. Tu ai pus in mine saminta voastra de blestem si de pribegie, am plecat asa cum a u plecat si stramosii vostri sa-mi caut fericirea departe de ce credeam ca-mi er a sfint -tu. Tot ca ei nu am gasit decit gustul amar al cautarii si tot ca ei mam intors linga locul sfint sa-mi improspatez durerea cu saruturile si lacrimile tale! 1 15 218 Vocea lui Mahmud m-a oprit din reflectiile mele imbalsam ate de durerea dar si de binele facut de dragostea dezlantuita a lui Alex ca o f urtuna neasteptata. 1 15 219 -Nora, vreau sa dorm, dar inainte " pregateste-te"! 1 15 220 Acesta a fost cuvintul care m-a trezit la realitate. 1 15 221 Aici era realitatea, cu mine in casa, nu la Alex in pat. Acolo era o himera, era blestemul omenirii pentru ca nu am stiut atunci cind Dzeu ne-a unit, sa ne pastram. 1 15 222 M-am sculat si am intrat la baie, m-am spalat incet cu s apun si m-am frecat pe tot corpul cu calm ca si cum mi-ar fost frica sa nu impra stii toate mingiierile minilor lui. Mi-am mingiiat sinii ca si cum saruturile lu i le as fi putut ascunde ca sa nu vada ce va urma. M-am sters incet si m-am asez at in pat. 1 15 223 -Nu-ti faci un dus, esti transpirat si mirosi, i-am spus cind a intrat in camera. 1 15 224 -Miine, in seara asta sint obosit, mi-a raspuns cu indif erenta si a inceput sa-si scoata hainele de pe el si cu un zimbet dracesc si-a r epetat ordinul stiind ca ma enerva cuvintul de "pregateste-te" si astepta sa -mi vada reactia. 1 15 225 In picioare linga pat mi-a ridicat camasa de noapte cu i ndiferenta si profitind de-o clipa de ragaz am stins lumina. 1 15 226 -De ce ai stins lumina? , m-a intrebat nervos. 1 15 227 Am tacut. Nu i-am raspuns ca nu vroiam sa-i vad fata cu ochii excitati, mirosul greu de transpiratie imi era de ajuns pe linga restul ce urma. . 1 15 228 Am asteptat calma sa termine pentru ce imi repetase de d oua ori "pregateste-te "Avea dreptate, era o pregatire morala pe care mi-o facea m de a accepta ceea ce el numea sex. Eu nu cunosteam acest cuvint. , era ceva no u, eu cunosteam iubirea si pasiunea pe care Alex mi le plantase in ziua aceea in singe si pina in ultimele celule din corpul meu 1 15 229 Am aprins lumina si m-am dus inca o data la baie sa ma s pal. De data aceasta am simtit ca o profanare adusa clipelor pe care le traisem in ziua aceea cu Alex. 1 15 230 Cind m-am intors in camera, Mahmud dormea. M-am strecura t incet si cu telefonul in brate am fugit la bucatarie. I-am telefonat Doinei. A m inceput sa pling incet: 1 15 231 -Ce s-a intimplat m-a intrebat? , ea in soapta ca si cum cineva ar fi putut sa o auda. 1 15 232 -Iti imaginezi, nu-i asa? am intrebat-o intre suspine. 1 15 233 -Ei si cei cu asta? Este sotul tau, s-a rastit la mine. Astazi am clarificat atitea lucruri, trebuie sa-l suporti. Daca Alex nu te-ar ma i iubit, ce ai fi facut? Acelasi lucru pe care l-ai facut cu Mahmud si ar fi fos t mai al naibii decit a fost acum. 1 15 234 -Culca-te, mi-a spus mai calma. Miine vedem cum mai aran jam inca o intilnire. Trebuie sa vedem care sint proiectele lui pentru viitor. A i rabdare nici pentru el nu este usor sa plece, are un post excelent pentru aici si in plus mama lui nu este acord sa moara in alta tara departe de unde sint in gropati ai ei. Ce baba nebuna, parca nu ar putea sa-i puna in doi saci si sa-i i a cu ea. 1 15 235 Am ris amindoua de gluma ei. 1 15 236 -Ai dreptate, i-am raspuns mai linistita de data asta Cu lca-te, miine te scoli devreme. ! 1 15 237 -Ce sa fac daca capitalistii nu lasa, mi-a raspuns intr-

un hohot de ris. 1 15 238 -Stii, a continuat, daca as stii ca si americanii sint l a fel de timpiti ca Mahmud al tau mai bine m-as marita cu Ionel. 1 15 239 -Stai linistita, asta este unicat. Si antrenindu-ma cu e a la glume am continuat: Daca moare am sa-l impaiez si am sa-l vind la un magazi n in Occident care se ocupa cu vindutul obiectelor de sex. 1 15 240 -Dar ce vrei, sa-si piarda oamenii pofta, mai ales dacal dai cu referinte cum se face dupa metoda lui, a continuat Doina intr-un ris ne bun. 1 15 241 -Cred ca este martian, am adaugat. 1 15 242 La un moment dat usa de la bucatarie s-a deschis: era ma ma. 1 15 243 -Ce s-a intimplat? m-a intrebat. 1 15 244 -Nimic, rideam cu Doina, i-am raspuns rizind. 1 15 245 -Ne-am speriat, taticu te-a auzit si am crezut ca plingi . 1 15 246 Am inchis telefonul si, uitindu-ma in ochii mamei, am si mtit o bucurie trecatoare pentru ca ma auzise rizind ca pe vremurile cind eram n oi trei fara probleme si mai ales cu camerele la trei metri de distanta nu ca ac um la 2000 de km. 1 15 247 -Mami, vreau sa dorm aici pe canapea pentru ca Mahmud sf oraie si sint obosita, vreau o perna ca sa nu ma intorc in camera, i-am spus lip indu-mi obrazul de al ei. Simteam mirosul de proaspat si pielea ei catifelata mi -a transmis aceeasi siguranta ca atunci cind eram mica si-ii cautam fata in intu neric ca sa ma lipesc de ea si sa pot dormi fericita. 1 15 248 Mama mi-a adus perna si mi-a stins lumina. In intuneric s-a aplecat si m-a sarutat pe frunte. I-am retinut capul lipit de obrajii mei pe ntru citeva secunde si-am sarutat-o cu zgomot ca atunci cind vroiam ceva 1 15 249 -Ce vrei hotule? m-a intrebat rizind. 1 15 250 -Nu vreau nimic, i-am raspuns. Vroiam sa-ti spun ca te i ubesc si ca sint fericita. 1 15 251 A iesit din camera incet. Stiam ca banuieste de unde ven ea fericirea mea. Nu avea importanta pentru ea, sursa fericirii mele. Era pentru prima data in aproape 2 ani de cind singura imi spunea " imi lipseste risul tau in cascade". 1 15 252 Am adormit. Nu vroiam sa ma gindesc la nimic, decit la D -zeul meu pe care-l tineam dupa mine pe drumurile intre Liban si Bucuresti. Era si el ca si mine cu bilet dus -intors. Mi-am pus toate sperantele in el si m-am intrebat. "Daca sus fiecare il avem pe al lui si nu se cunosc intre ei? . " 1 16 1 CAPITOLUL 16 1 16 2 Dupa citeva zile calme Mahmud s-a gindit ca nu ar fi rau sa ne faca un scandal ca sa ne amintim ca trebuie sa ne fie frica de el. 1 16 3 Intr-una din zile, dupa ce Karim si Hala au plecat de la noi, si-a amintit ca le-am propus ca a doua zi sa vizitam manastirea " Cernica " 1 16 4 -Ce este rau in asta? l-am intrebat. Este si o padure si copiii se pot juca fara nici o problema. 1 16 5 -Cum ce este rau in asta. ? faci pe naiva ca sa ne duci la biserica. Nici tu nu ai dreptul sa intri in biserica. Si daca te mai prind ca -ti faci semnul crucii cind treci prin fata unei biserici sa stii ca am sa-ti ru p mina. 1 16 6 Si ca sa-si intareasca spusele s-a repezit si mi-a rupt o iconita pe care o aveam pe noptiera. Am vrut sa i-o smulg din mina, dar m-a im pins cu atita forta ca m-am impidicat de marginea covorului si am cazut peste og linda care la rindul ei a cazut peste mine. Toata camera era plina de sticla, do ua cioburi s-au oprit pe pleoapa iar al treilea a patruns in brat mai puternic d ecit lama unui cutit. Cind tata a deschis usa eram pe jos plina de singe si fara nici o reactie. Eram blocata. Ma uitam mirata, nici eu nu stiam cum de s-a spar t oglinda in sute de bucati. Nu stiam cit sint de ranita vedeam singele si ma du rea tot corpul, bluza era patata. Deodata am simtit o durere in ochi. Nu stiam d

aca am ciob in ochi sau in pleoapa si din cauza singelui nu mai vedeam nimic. 1 16 7 Tata s-a repezit sa ma ridice, era socat ca si mine de s cena pe care o avea in fata: 1 16 8 -Nora, imediat la spital, mi-a spus cu vocea sugrumata d e frica. Ochiul, sa nu pierzi ochiul, repeta neincetat. 1 16 9 Mahmud era la intrare cu usa deschisa si tipa ca un nebu n. "D-zeul lui ma pedepsise pentru ca o tineam pe noptiera pe Sinta Maria care a fost o c". 1 16 10 Din fericire tata nu intelegea, el a crezut ca se speria se pentru mine si era si el panicat ca si noi. . M-am urcat in masina linga tata si deja prosopul pe care-l luasem cu mine ca sa ma sterg era plin de singele ce se scurgea de la pleoapa. 1 16 11 -Ce s-a intimplat? m-a intrebat accelerind masina ca sa ajungem cit mai repede la spital. 1 16 12 -M-am impiedicat de marginea covorului i-am raspuns ince t. 1 16 13 -Si de ce Mahmud nu s-a repezit sa te ajute, in loc sa i asa din camera ca un nebun? 1 16 14 -S-a speriat, i-am raspuns incercind sa-i ascund adevaru l. 1 16 15 -De ce tipa ca un nebun cind am iesit? a insistat cu int rebarile ca si cum se temea ca altul ar fi adevarul. 1 16 16 -Nu stiu, i-am raspuns rece. 1 16 17 La spital au trebuit sa-mi opreasca singele si pe urma a u incercat sa-mi scoata sticla. 1 16 18 -Numai doua copci, mi-a spus doctorul cu un aer multumit la sfirsit La mina nu este nevoie. am curatat si te-am bandajat. In doua zile t rebuie sa vii la control pentru ochi. Imediat incepi cu antibiotice. Este un mir acol ca nu ti-ai pierdut ochiul. 1 16 19 Eram tacuta pe scaun, incit daca as fi putut as fi ramas acolo. Nu vroiam sa plec acasa. Doctorul se uita la mine. A simtit ca eram soca ta si ametita din cauza anesteziei, atunci m-a luat incet de brat, m-a ridicat d e pe scaun si s-a indreptat cu mine spre usa. . Tata era afara, galben si uitind u-ma spre el am simtit ca-i tremura barba. Facea un efort ca sa nu plinga. Atunc i m-am gindit la mama care din fericire nu era acasa in momentul accidentului. 1 16 20 -Nimic grav, i-a repetat doctorul ca sa-l linisteasca. C ioburile au fost foarte adinc intrate in pleoapa Ochiul nu are nimic, dar se va umfla si trebuie sa inceapa imediat medicamentele prescrise. 1 16 21 De data asta tata nu a mai putut sa-si tina lacrimile, d e bucurie pentru ca ochiul nu era in pericol. M-a luat incet de brat ca pe ceva pretios si cu cealalta mina mi-a inconjurat umerii. 1 16 22 -Nora tata, sa nu pleci, cred ca v-ati certat. Nu este p entru tine si in plus nu te avem decit pe tine. Asculta-ma si tu macar acum. Vor bea, imi era mila de el. As fi vrut sa-l iau in brate, sa-l sarut si sa-l asigur ca totul era normal. Nu aveam putere si din egoism il lasam sa vorbeasca pentru ca simteam ca aveam nevoie de mila. Cind ne-am intors acasa mama nu venise inca de la servici si Mahmud a incercat sa -si continuie criza inceputa inainte de a se sparge oglinda. Atunci cu o forta pe care nu o cunosteam am luat scumiera du pa masa si i-am lansat-o spre cap, dar cum nu vedeam decit cu un ochi am gresit tinta. 1 16 23 -Sa iesi afara din casa mea, acum, daca nu, te omor eu p e tine, i-am strigat tocmai in momentul cind tata aparuse in usa cu cioburile de la oglinda strinse intr-o punga: 1 16 24 -Ce s-a intimplat? , ne-a intrebat mirat. Ca de obicei c ind deveneai mai nebuna decit el se speria. Si-a luat cheile de la masina si a f ugit pe usa tocmai in clipa cind Doina se pregatea sa intre in casa. 1 16 25 Tremuram pe scaun de nervi si de disperare. 1 16 26 -Te-a batut, ciinele, nu-i asa? m-a intrebat incet. Lacr imile ii curgeau repede. Ca sa nu i le vad, le-a sters. 1 16 27 -V-ati batut, a insistat tata. Daca -l mai prind in casa

il omor. 1 16 28 -Nu ne-am batut, a fost un accident. Ne certam si m-am i mpiedicat Asta a fost tot, le-am raspuns nervoasa. 1 16 29 In timp cind incercam sa-i conving mama a intrat pe usa. Auzise totul si ca sa-l protejeze pe tata, stiindu-l bolnav cu tensiunea, a cau tat sa-l calmeze: 1 16 30 -Daca -ti spune ca a fost un accident de ce nu o crezi? . O bate poate la ei, dar nu indrazneste sa faca asa ceva la noi. Mama stia aman untele despre mine de la vecina. 1 16 31 -Stai intinsa pe canapea, mi-a spus mama si fara sa mai astepte raspunsul meu mi-a adus o perna si luindu-ma de mina cu tandretea pe car e numai un parinte o poate avea m-a ajutat sa ma intind. 1 16 32 Doina era tacuta si trista ca si noi. Numai mama stia sa si ascunda tristetea cel mai bine si ca sa ne scoata din apatia in care eram to ti cazuti si sa ne ridice moralul, a continuat: 1 16 33 -A fost un accident, sa-i multmim lui D-zeu ca nu ti-au intrat in ochi si tot raul are si o parte buna, asa nu te mai plimbi cu ei in fi ecare zi prin caldura, mai stai si cu noi. De cind ai venit si nici nu am simtit ca esti acasa, asa el se va duce cu Karim dupa marfa si Hala sa stea cu libanez ii de la hotel. 1 16 34 Incet vorbele ei isi faceau efectul asupra noastra. Doin a s-a uitat spre mine cu complicitate ca si cum ne gindisem amindoua in acelasi timp la aceeasi persoana. 1 16 35 Mama a simtit repede gindul nostru si ca sa patrunda in complicitatea noastra a continuat: 1 16 36 -Intr-o zi, cind or sa iasa afara din oras chemati. . . si a facut o pauza cu privirea spre tata, ca si cum nu trebuie sa faca nici un c omentariu pe cine vreti voi din prietenii vostri si beti sampanie impreuna. 1 16 37 Am ris toti. Incet, ametita de la anestezie si de la ati ta suparare, am adormit M-a trezit intr-un tirziu soneria. Erau Karim si Mahmud. 1 16 38 Cind m-am ridicat nu m-am recunoscut. Jumatate de fata e ra umflata. 1 16 39 Scuze, regrete. Toate erau din partea lui Karim. Deodata am simtit nevoia sa fiu rea si cu nervozitate i-am spus acestuia: 1 16 40 -Nu stii cit este de tiran cu mine la Beirut. Il apuca c riza de doua ori pe saptamina si-mi face scandal, pentru un da si pentru un nu, sau cel mai adesea asa cum a spus si Rami "pentru ce gindeste el ca ar gindi alt ii. " Sa fie clar, nu mai insista pentru ca nu vreau sa ma intorc cu voi. 1 16 41 Cind mi-a auzit verdictul a luat-o la fuga pe scari. Kar im dupa el, iar tata, injurindu-l cu ziua cind mi-a iesit in cale, a inchis usa nervos dupa ei. 1 16 42 Mama se uita trista fara sa fi inteles prea mult din ce discutasem in franceza. 1 16 43 -Acum este momentul sa ramii, mi-a spus repede. 1 16 44 -Si ce vrei sa fac, sa lucrez vinzatoare si sa fac decla ratii ca-mi cer iertare ca am gresit in fata unei societati unde morala este afi sata pe garduri. Crezi ca totul va fi ca inainte. ? Stii cum ne numesc occidenta lii? 1 16 45 " Cei din spatele perdelelor de fier". Nici la rusi nu e ste ca la noi, rusoaicele in Liban sint cu pasaport turistic si nu au nevoie nic i de viza si nici sa-si ceara permisiunea daca vor sa ramina la ele acasa. 1 16 46 -Ele sint mai numeroase decit fetele noastre, a incercat sa faca o gluma mama. 1 16 47 -Am sa plec si daca nu invata sa fie civilizat, Dracu o sa-l ia. O sa ma roage el singur sa plec, nu am sa mai tac. Daca este nebun am s a-i arat ca si eu pot sa fiu nebuna. 1 16 48 -Asa te-am eu crescut eu mama, ma doare cind te aud vorb ind asa Mi-a raspuns mama cu vocea stinsa. 1 16 49 -Asta-i problema ca nu ai stiut sa ma inveti sa fiu a dr

acului si fara rusine. Am tacut. Simteam ca ma enervam din ce in ce mai mult. Ta ta fuma in bucatarie. Cind telefonul a sunat dupa un slab alo pe care l-a spus, mi-a intins receptorul. Era Karim. Ma ruga sa ma gindesc pina a doua zi cind ave a sa se intoarca cu Mahmud. In seara aceea raminea cu ei la hotel pina ne calmam putin. 1 16 50 Eram multumita ca scapasem de el o noapte. Avea dreptate , in seara aceea pentru prima data in viata mea simteam nevoia sa ma cert, sa fa c scandal, sa insult si mai ales sa-l zgirii pe Mahmud in suflet si pe fata. 1 16 51 Doina mi-a telefonat sa afle ce s-a intimplat de cind pl ecase. Eram revoltata si i-am promis si mi-am promis ca trebuia sa profit de ziu a de astazi cit mai mult ca sa-i dau o lectie. 1 16 52 -Este sadic, mi-a spus cu tristete. 1 16 53 -Ce sadic, i-am raspuns. Este cel mai nebun si mai al dr acului din tot Libanul. Si am inceput sa-i povestesc incet ca sa nu auda mama, t ot ce stiam de la vecina mea din Beirut. In plus i-am adaugat, " cred ca este av arita personificata. " 1 16 54 -Si fratii lui cum sint? 1 16 55 -Cum il vezi pe Karim, i-am raspuns 1 16 56 -Am vorbit la telefon, stii tu cu cine. Nu i-am povestit nimic, daca vrei ii spui tu. Vrea sa te vada si i-am povestit de propunerea mam ei tale. A acceptat, dar este jenat sa vina la tine din cauza parintilor. Asa am simtit eu a adaugat, repede ca sa nu-mi lase alta impresie, reflectia ei. 1 16 57 -Stii Doina, cind am probleme si sint ingropata in mizer ie ca astazi, nu ma gindesc la el decit ca la ceva rau de care nu aveam nevoie i n viata mea. Citeodata ma prinde dorul si atunci sufar. Singurul meu medicament ar fi fost daca Mahmud ar fi fost ca ceilalti si m-ar fi iubit, am fi putut disc uta 1 16 58 orice fara sa ne certam, intr-un cuvint daca ar fi fost normal si s-ar fi comportat ca un sot. Noi traim ca doi dusmani, este mereu la p inda sa ma prinda cu ceva ca sa ma jigneasca si sa ma umileasca chiar si in fata familei lui. De multe ori realizez ca este o problema casatoria noastra pentru ei. 1 16 59 -Taci din gura, ca-l cunosc si ei ca nu este normal, m-a oprit Doina Imagineaza-ti ca daca sotia lui locuia 3 strazi mai sus de el, l-ar fi parasit de mult? 1 16 60 -Vecina mea imi spune acelasi lucru. 1 16 61 Ne-am despartit triste, nu inainte de am fi promis ca a doua zi de la servici va trece pe la mine. 1 16 62 A doua zi la prima ora Karim era la noi la usa. Simtind ca ambianta era mai calma a intrat glumid si a inceput sa-mi povesteasca ca Mahm ud nu l-a lasat sa doarma toata noaptea. 1 16 63 -Unde este acum? l-am intrebat cu un aer plicitisi si ob osit, pentru ca printre altele din cauza durerii nu dormisem toata noaptea. 1 16 64 -In masina, ii este frica ca erai sa-l omori cu scrumier a. 1 16 65 -Drac mort ai auzit, i-am completat. La care Karim a ris 5 minute 1 16 66 -Nora, imi permiti sa-ti dau un sfat! ? 1 16 67 -Te ascult Karim, i-am raspuns mai mult curioasa, pentru ca ma indoiam ca in cazul lui Mahmud mai puteau exista si remedii. 1 16 68 -Fii agresiva cu el, daca tipa, tipi si tu, daca sparge, sparge si tu 1 16 69 Am inceput sa rid si i-am raspuns: 1 16 70 -Problema este ca nu sparge din avaritie. Intr-o zi am s part o farfurie si a tipat si m-a insultat timp de 3 ore. 1 16 71 -Atunci sparge tu. Din ce tipa sparge si mai mult, de fr ica o sa taca. 1 16 72 -Asa este viata? l-am intrebat trista. 1 16 73 -Viata nu este asa, norocul tau nu a fost bun, dar acum este prea tirziu nu-ti ramine decit sa-l educi si sa-l sperii ca vei divorta, ca

moare de frica. 1 16 74 -Cheama-l, i-am spus. 1 16 75 -Este prea devreme, lasa-l sa se framinte cit mai mult. Asa cel putin poate invata ceva, mi-a raspuns rizind. 1 16 76 Dupa aproape o ora, Karim a coborit sa-l cheme. 1 16 77 Cind a intrat in casa de la usa i-am strigat: 1 16 78 -Pentru ce am la ochi din cauza ta sa stii ca incepind d e astazi, daca iti convine bine, daca nu la revedere, am sa-mi port crucea la gi t. In momentul cind ai sa-mi insulti religia, ai sa vezi ce ti se va intimpla. 1 16 79 -Cum sa porti cruce la git in Liban, noi sintem musulman i, mi-a raspuns din nou agresiv. 1 16 80 -Nu-ti intra in cap ca eu nu sint musulmana! ? Dupa lege a voastra nu ai nici un drept asupra mea. , dupa cum nici eu nu am nici unul asu pra ta si a banilor tai si chiar a copiilor, daca Doamne fereste vom avea intr-o zi. Ma indoiesc ca vom rezista impreuna mult timp daca nu devii ca celalti. 1 16 81 Karim se uita la noi si din cind in cind ma incuraja ca sa continui. 1 16 82 Ne-am terminat discutiile dupa o ora sub pecetea lui Kar im care a garantat pentru el si care mi-a promis mie ca o sa ma ajute in caz de esec sa divortez daca nu-si schimba felul de a fi. 1 16 83 Nu credeam nici una nici alta. , dar cum nu exista alta solutie pentru moment am acceptat ca si cum garantia lui Karim ar fi fost singur ul lucru care m-ar fi convins. 1 16 84 Karim stia ca singurul lucru pe care trebuia sa-l faca i n timpul petrecut la Bucuresti era sa -l lase sa stea cu noi cit mai putin posib il. Altfel, credea el, risca sa se intoarca fara mine si asta i-ar fi atras prob leme pentru restul vietii. Nu banuia ca nu era nici o sansa ca sa ramin. 1 16 85 In fiecare zi pleca dimineata si se intorcea seara, obse rvasem ca-i placea programul facut de Karim mai ales ca stia ca nu puteam iesi d in casa. 1 16 86 Intr-una din zile Karim ne-a anuntat ca ar fi cazul sa n e gindim la plecare. Bombardamentele incepeau sa se mai rareasca si era posibil ca in curind sirienii sa elibereze zona crestina. . 1 16 87 Cu Alex vorbeam in fiecare zi la telefon Eram calma si e vitam sa-i povestesc mizeriile mele. 1 16 88 In zuia cind i-am povestit ca mi-au amintit de plecare s -a revoltat. 1 16 89 -Nu ai vrut sau nu ai putut sa ne mai vedem? Mi-ai spus ca te doare ochiul, daca te duci la spital vin cu tine si petrecem ziua impreuna Esti de acord? m-a intrebat nervos. 1 16 90 -Am sa fac tot posibilul. Trebuie sa aranjez cu Karim ca sa-l ia undeva in afara orasului, i-am raspuns cu convingere. 1 16 91 Seara cind s-a intors Mahmud singur mi-a spus, ca si cum D-zeu lucra in favoarea mea: 1 16 92 -Miine plecam la munte, daca nu avem timp sa ne intoarce m, dormim acolo si ne vom intoarce a doua zi. 1 16 93 -Vreau sa stiu precis poate plecam si noi la tara ca sal vad pe bunicul. Nu de altceva dar sa nu intirziem si sa nu stai pe afara. 1 16 94 -Te sunam de la munte ca sa-ti confirmam programul, dar 90%, nu ne vom intoarce. Tu o cunosti pe Hala cum ii place sa cheltuiasca, mi-a raspuns cu regret. 1 16 95 Imediat ce a intrat in baie i-am telefonat Doinei sa-i a nunt evenimentul cel mai frumos planificat de Hala, care, in necunostinta de cau za, imi dadea ocazia sa-mi petrec cea mai frumoasa zi din ultimii 2 ani. 1 16 96 In aceeasi seara Alex era anuntat de Doina de ziua mea d e libertate, el nemultumit numai de citeva ore i-a propus Doinei sa-l ajute sa p etrecem seara intr-un restaurant ca sa dansam iar restul noptii sa dorm la el. 1 16 97 Nu ne-a trebuit mult ca sa o conving pe mama sa ma lase sa dorm la Doina, ceea ce era de fapt o minciuna. Cred ca-i era indiferent sau p oate chiar isi dorea ca sa am probleme cu Mahmud daca s-ar fi intors si asa sa r

amin definitiv acasa. 1 16 98 A doua zi l-am asteptat emotionata ca un elev in fata ex aminatorului. Vroiam sa stiu daca era la fel de cald si tandru ca la prima intil nire sau acum dupa ce se obisnuise cu prezenta mea la Bucuresti ii scazuse din e lan. 1 16 99 Ne-am intilnit ca de obicei la coltul strazii. Mergind s pre locul intilnirii m-am gindit cu placere la utilitatea colturilor de strazi. Era o posibilitate sa fii cit mai putin vazuta de vecinii curiosi. 1 16 100 De data asta era in masina si pentru o secunda m-am gind it ca isi pierduse din entuziasm din moment ce nu era linga masina ca prima data . Cu inima putin trista si ezitanta m-am urcat in masina cu o unda de regret ca nu am lasat ca prima intilnire sa ramina cea mai palpitanta clipa din viata mea. 1 16 101 -Inchide ochii si inchide gura si fii atenta pe ce stai? mi-a strigat vesel. Nu stiam ce sa fac, nu vroiam sa-i stric surpriza. Atunci, cu ochii inchisi pipaind locul ca sa nu stau pe ce m-am asezat, tot cu ochii inc hisi si am inchis gura asa cum mi-a spus. 1 16 102 Deodata mi-am simtit bratele umplute de flori si am ince put sa strig: 1 16 103 -Pot sa deschid ochii? 1 16 104 -Nu inca, mi-a raspuns si mai vesel decit prima data, fi ind sigur de reusita surprizei cu florile. 1 16 105 Am simtit ca -mi pune ceva in jurul gitului, inima imi b atea sa-mi sparga pieptul si fara sa-mi mai dea ragaz si fara jena ca eram in pl ina strada m-a sarutat, asa cum numai el stia sa o faca. 1 16 106 Am deschis ochii si primul lucru pe care l-am vazut au f ost trandafirii care-mi umpleau poala si erau si pe jos la picioarele mele. 1 16 107 -Ce ai facut a-i furat o gradina, l-am intrebat rizind. 1 16 108 -Nu, am violat o tiganca si i-am furat tot cosul, mi-a r aspuns rizind 1 16 109 -Nu vezi ce ai la git? m-a intrebat cu repros. 1 16 110 Uitasem pur si simplu de ce era la git, imaginea trandaf irilor care erau pe mine si la picioarele mele era mai repede o imagine de film decit una reala pe una din strazile banale ale Bucurestiului. Nu puteam sa-mi ia u ochii de la ei, cu mina pe lantul pe care-l simteam si pe care nu reuseam sa-l privesc l-am intrebat: 1 16 111 -Din curiozitate, cite fire sint, ai idee? : 1 16 112 -Pai, a inceput sa se bilbie, doi de la prefectura, alti doi de la nea Fanica, altii de la primarie. 1 16 113 Rideam ca doi nebuni. 1 16 114 -Altii i-ai furat din parc asta noapte, spune adevarul. 1 16 115 -Ai dreptate, asta este sursa principala, mi-a raspuns g rabit ca si cum ideea mea ii placuse si mai mult. 1 16 116 Atunci mi-am indreptat privirea spre lantul pe care mi-l pusese la git. Era din aur si de el era o cruce mare tot din aur cu Isus rastig nit. 1 16 117 Am tacut de data acesta si cu ochii aburiti de lacrimi i -am spus ; 1 16 118 -De data asta este prea mult. 1 16 119 -Pentru tine nimic nu este mult, mi-a raspuns si el cu o oarecare nostalgie in voce. . Stii, a continuat, mi-ai spus ca este Prietenul s i Protectorul tau. Si El tot evreu ca si mine, L-ai iubit inainte ca sa ma cunos ti pe mine, si cine stie poate radacinile mele or avea ceva in comun cu El, daca ma iubesti la fel de mult. 1 16 120 Am inceput sa rid si printre lacrimi de bucurie i-am spu s ; 1 16 121 -Nu-ti da importanta pina acolo incit ca sa poti sa te c ompari cu o divinitate, tu, cel mai ingrat dintre ingrati. Te as fi iubit chiar daca ai fi fost tigan, era mai bine si nu ne-am fi despartit ca doi prosti. 1 16 122 -Stam aici restul zilei? l-am intrebat mirata pentru ca

uitasem pur si simplu ca trebuia sa plecam. 1 16 123 -Ai dreptate, mi-a spus si a pornit motorul. 1 16 124 -De cind evreii ofera cruci? 1 16 125 Si fara sa ma lase ca sa-mi continui mi-a raspuns nu far a oarecare rautate. 1 16 126 -De cind iubesc o ortodoxa si in mod deosebit cind se ma rita cu un musulman ca sa nu uite niciodata cine este. 1 16 127 Am tacut, intelegeam ca din dragoste simtea nevoia sa fi e rautacios, avea dreptate, numai ca nu stia ca scandalul si povestea ochiului e rau cauzate de ceea ce lui ii era teama sa nu uit. 1 16 128 Simtind ca tacerea era mai lunga decit trebuia, m-a intr ebat: 1 16 129 -Iti amintesti de tiganca de la care iti cumparam flori in fiecare zi? 1 16 130 -Da, i-am raspuns, cum as putea sa-o uit? ! 1 16 131 -Ma intreba mereu de tine de cite ori treceam prin fata ei "Unde-i, bre, fata aia frumoasa". Intr-o zi am oprit masina, eram cu cineva, am vrut sa cumpar flori si cind a vazut ca nu erai tu, nu a mai vrut sa-mi vinda . 1 16 132 -Glumesti, i-am strigat vesela. 1 16 133 -Nu glumesc de loc, astazi i-am cumparat tot cosul. La p rima ora am fost la ea si i-am spus ca este pentru tine. Mi-a spus ca daca nu te duc sa te vada o sa dea cu pietre cind am sa mai trec prin fata ei. Si sa stii ca o cred capabila. ! 1 16 134 Ma uitam la el si nu-mi venea sa cred, pentru ca-l stiam cit de mult ii placea sa ma tachineze in trecut cu povestile lui pe care adesea le credeam ca sa descoper dupa aceea ca nu erau decit glume. 1 16 135 -Ai sa te convingi singura si sa vezi ce o sa-ti faca da ca te spun ca tu ai plecat si m-ai lasat singur. Si fericit ca-si putea gasi un aliat ridea de mine si-mi repeta: 1 16 136 -Sa nu minti in fata ei, ca sa am probleme cu ea dupa ac eea. Sa-i spui "bre, am fugit cu un arab ca sa stiu ce este razboiul " 1 16 137 -Opreste-te ca ma enervezi si daca vrei sa glumesti in f ata ei sa stii ca nu merg, pentru ca in definitiv tu ai nevoie sa cumperi flori de la ea pentru frumoasele pentru care m-ai lasat si te plimbai cu ele la mare s i eu plingeam ca o nebuna dupa tine. Pentru ca mamica nu m-a placut, pentru ca r estul familiei nu au vrut decit o evreica ca sa-ti faca copii. . , pentru ca era ti de familie prea nobila pentru o muritoare de rind, cu origini de la tara. 1 16 138 -Nora ajunge, a tipat de-o data nervos. Stiu ca ai drept ate, dar si tu ai fost de vina, nu ai facut nici un efort ca sa-i placi mamei. I mediat i-ai intors spatele si ai refuzat sa vii la noi. Noi nu sintem ca voi. La noi nu putem sa iesim din niste limite. , avem legile noastre nescrise. Am fugi t pentru ca sufeream, te iubeam, iar acasa mama facea presiune ca sa te las 1 16 139 Ce puteam sa fac? Cind le-am dovedit si m-am convins ca nu te vreau decit pe tine, unde erai? Te-am cautat ca un nebun. Erai plecata cu un timpit ca sa-mi dovedesti ca tu esti eliberata de ideile religioase. Parca pl ecai pina la Sosea si te intorceai inapoi. De ce nu m-ai cautat niciodata si sami spui ca sufereai in loc sa plingi singura in casa? 1 16 140 Taceam si ma gindeam ca si el ma blama pe mine asa cum s i eu il blamam pe el. , si eram convinsa ca si el avea momente cind poate ma ura . 1 16 141 -Terminasem un divort. Eram dupa citiva ani liber, acasa ai mei ma inebuneau in fiecare zi si complotau impotriva ta. Ce puteam sa fac. ? 1 16 142 Am inchis ochii, tocmai evitase un accident si, speriata ca-l simteam pe punctul sa explodeze, l-am intrerupt 1 16 143 -Ce rost mai au regretele? Mai bine sa profitam de ziua noastra ca nu se stie daca vom mai avea alta cindva. 1 16 144 Mi-a luat miina si mi-a mingiat-o si incet mi-a pus-o pe obrazul lui.

1 16 145 -Mergem intii la spital si pe urma la tiganca. 1 16 146 La spital am terminat repede; doctorul m-a asigurat ca i n mai putin de o 1 16 147 luna cicatricea se va estompa. 1 16 148 In schimb de la florareasa abia am reusit sa plecam. A f ost fericita ca 1 16 149 ne-a vazut impreuna si fara sa fie atenta la degetul meu ne-a urat sa nu ne mai despartim niciodata. 1 16 150 -Sinteti facuti unul pentru altul, ne-a spus rizind, cei mai frumosi clienti pe care i-am avut pina acum si domnul cel mai boier. In ult imul timp nici el nu mai trece ca atunci cind veneati in fiecare zi impreuna. 1 16 151 Si fara ca sa fiu atenta mi-a luat mina si mi-a intors p alma spre ea. 1 16 152 -Of, cite probleme ai sa ai si peste cite apa ai sa trec i. 1 16 153 Ma uitam la ea mirata. 1 16 154 -Asculta maica, a continuat, ai sa ai doi copii si cred ca tirziu peste ani ai sa te intilnesti cu barbat care nu este insurat, dar pest e multi ani. 1 16 155 -Cit de multi? am intrebat-o in surdina. 1 16 156 -Nu stiu, dar trebuie sa fie foarte multi spre batrinete poate. 1 16 157 -Nora, termina cu prostiile, mi-a spus Alex si m-a tras de mina in masina. 1 16 158 -De ce nu, i-am raspuns, daca nu ar fi stiut mi-ar fi sp us " O sa va insurati cit mai repede si o sa aveti o gloata de copii si o sa tra iti fericiti ca in povesti "! 1 16 159 -Si ce ti-a spus. ? 1 16 160 -Ca voi avea doi copii si la batrinte ma asteapta unul n einsurat. Bineinteles acela nu vei fi tu, tu te vei insura inainte ca sa ma eu c opii. 1 16 161 -Nu ma indispune cu prostiile tale, mi-a taiat-o scurt. 1 16 162 Ma gindeam fara sa vreau la tiganca, era o certitudine m ai mult decit o posibilitate ca nu vom fi niciodata impreuna. Pentru el ar fi in semnat un an sau poate mai putin sa iasa din tara daca vroia. Unde eram eu? Cum puteam sa ajung dupa el? Niciodata nu ar fi putut sa vina dupa mine nici el si n imeni altul din partea lui. Eram intr-o tara araba, iar el era considerat un dus man. Nu cunosteam pe nimeni in care sa am incredere sa ma ajute. 1 16 163 Nu stia nici ca scrisorile imi erau cenzurate. Stiam de mult ca Mahmud mi le desfacea si le citea unul care stia romaneste. Totul era co ntrolat de el pina si iesirile mele erau tinute in evidenta de portar. 1 16 164 -Am ajuns, m-a trezit vocea lui Alex. 1 16 165 -Unde? l-am intrebat ca si cum imi pierdusem orice notiu ne de orientare. 1 16 166 -Ti-am pregatit sampanie si ce-ti place tie cel mai mult ca sa maninci. 1 16 167 -Peste, i-am raspuns grabita. 1 16 168 Am intrat amndoi la el cu bratele pline de trandafiri si am umplut toate vazele din casa si tot ce am gasit in bucatarie in care se pute a pune apa si florile. Alex statea intr-un fotoliu si se uita dupa mine ginditor . 1 16 169 -Astazi o sa facem dragoste intr-o gradina, i-am spus gr abita si m-am asezat pe genunchii lui. 1 16 170 -Nora, tu crezi? 1 16 171 -In ce sa cred? si vesela am continuat: in iubirea ta cr ed. De a mea 1 16 172 sint sigura, imi este suficient. In rest nimic nu ma int ereseaza. Chiar daca nu ne vom mai vedea niciodata am sa fiu fericita de fiecare data cind am sa ma gindesc la noi. 1 16 173 -Nu asta vroiam sa stiu, mi-a raspuns aproape pe soptite

si mi-a lipit capul de pieptul lui. 1 16 174 Taceam amindoi. Stiam ca se gindise la cele spuse de tig anca. Si eu aveam acelasi gust amar, ca si el, dar nu vroiam sa-mi stric fericir ea. Vroiam sa-l simt si sa-l iubesc si sa ma las iubita de el dincolo de realita te. Pentru mine dragostea lui imi era balsamul pentru restul vietii si in specia l singura amintire in care ma puteam refugia departe de el si de tot ce a fost a l meu si nu mai era. . 1 16 175 Mi-am ridicat capul si mi-am lipit obrazul de al lui si incet, ca si cum cuvintele mele veneau ca un ecou, i-am spus. 1 16 176 -Nu a fost zi si clipa de la D-zeu sa nu ma gindesc la t ine. Te iubesc asa cum nimeni nu a putut sa te iubeasca vreodata si nici nu te v a mai iubi. 1 16 177 Cred ca ne-am iubit si intr-o alta viata daca a existat. "Iubirea mea vine de acolo unde soarele nu moare niciodata si unde nu exista ui tarea, unde este izvorul vesnic al iubirii. , al celui care ne-a invatat iertare a. El e lumina si tu purtatorul, tu esti departe, pe El il am in mine "si incet i-am lipit crucea pe obraz. 1 16 178 -Ale cui sint versurile astea atit de frumoase! ? M-a in trebat ca trezit la realitate 1 16 179 -Ale tale de la mine. . Acum in bratele tale le-am simti t, probabil ca le purtam in suflet mai de mult si mi-au iesit singure. Eram emot ionata si eu pentru ca intentia mea la inceput era sa-i spun numai ca-l iubesc. . 1 16 180 S-a sculat repede a luat un creion si m-a pus sa i le re pet 1 16 181 -Am sa le port cu mine intotdeauna ca un talisman. Nora, cit sint de fericit ca mi-ai trecut prin viata chiar daca tiganca va avea drept ate sa nu te indoiesti vreodata ca as putea iubi alta femeie mai mult decit pe t ine. Si cu o voce inceata a adaugat mai mult pentru el " a iubi un cuvint pe car e ti-l spuneam numai tie in gind, abia acum realizez ca -l gindeam cind eram cop il asteptind sa te nasti ", dar nimic nu ne poate impiedica sa fim impreuna numa i sa ai tu curaj si vointa sa ma astepti. 1 16 182 -Sa astept ce? , l-am intrebat cu sufletul la gura. 1 16 183 -Sa -mi contactez rudele, nu ar fi rau sa plec, cu condi tia sa vii cu mine, fara tine plecarea nu-mi spune nimic. 1 16 184 -De ce? Nu vrei sa fii liber? l-am intrebat mai cu trist ete. 1 16 185 -Nu, si aici sint liber. Ce-mi lipseste? . Parintii mei sint in virsta, au casa lor de-o viata, rudele si prietenii, de seviciul meu nu ma pot plinge. Cind eram student am vazut toata Europa, chiar si America la frat ele lui tata, bani avem si ne trimit mereu din S. U. A. Pe urma eu m-am nascut s i crescut aici cu Creanga cind eram copil si cu Eminescu in brate cind imi crest ea mustata si alergam pe la colturi dupa fete. Tu stii mai bine decit orcine ce dificila este acomodarea. 1 16 186 Am dat din cap afirmativ si l-am lasat sa continue. 1 16 187 Asta nu inseamna ca nu ma gindesc la Israel cu nostalgie , ca nu mi-ar fi placut sa cresc si sa ma plimb pe sub maslini sau pe malul mari i si sa nu aud mereu susotindu-se in spate dupa ce-mi spun numele " este un evre u " 1 16 188 Daca D-zeu l-a ales ca sa fie locul de pelerinaj si visu l la toti care l-au urmat si iubit pe Cristos asa cum faci si tu, inseamna ca ne -a iubit. Atunci de ce nu ne-a dat o tara care sa fie ca a ta! ? Sa traim in pac e, de ce sa fim imprastiati peste tot! ? 1 16 189 -Cred, si dupa ce am incercat sa-i risipesc gindurile cu un sarut pe frunte, ca lui D-zeu i-a fost frica de voi. 1 16 190 -Ce? m-a intrebat dintr-o data rizind. 1 16 191 -Sinteti un popor foarte inteligent si capabil. Daca ati fi fost toti reuniti la un loc ati fi guvernat intreaga omenire. Si poate v-ar fi pierdut de sub control. Cu toate ca nu sinteti la voi, arata-mi si mie unul a ici sau in alta parte care matura pe strazi. Sa nu vorbim, ca America tot voi o

guvernati. 1 16 192 -Daca asta este parerea ta despre evrei am sa-ti arat ci t sint de capabili si in iubire. Si fara sa mai astepte sa-mi continui restul id eilor, m-a luat in brate si am intrat in dormitor. 1 16 193 -Stii cine m-a luat in brate inaintea ta. ? l-am intreba t fericita. 1 16 194 -Stiu. Mi-a raspuns rizind. Cristos ca sa te arunce pe u rma la mine. 1 16 195 -Nu, tata cind eram copil, i-am raspuns cu o jumatate de voce, sufocata de saruturile lui. 1 16 196 Intr-un tirziu ne-am amintit ca ne era foame si sete. De data asta ne iubisem cu un calm ca si cum fiecare vena si artera trebuia ajutat a sa intre in simbioza cu a celuilalt. Eram calmi, vroiam sa ne luam suflul si e nergia necesara ca sa putem supravietui cit mai mult unul si altul din oxigenul pe care ni-l fabricam singuri: ne descopeream cele mai mici senzatii primitive, poate inexistente la nimeni de pe planeta. Ne iubeam ca si D-zeu ar fi putut sa fie gelos pe noi. ! Il uitasem si pe El. Nu exista nimic in afara de el si mine, eram iubirea, eram tandretea, poate esenta vietii care-si tragea seva din dispe rarea noastra si mai ales din durerea ca nu mai puteam usor lipi cioburile spart e. 1 16 197 -Nora iti spun ceva, sa nu zimbesti si mai ales sa nu ui ti. Niciodata nu am facut dragoste asa, imi este teama, parca nu am fi doua pers oane reale, cred ca D-zeu isi experimenteaza un proiect pentru a crea o omenire noua. . De multe ori te simt linga mine in pat sau in masina. Am impresia ca o p rezenta invizibila ma urmareste peste tot. Din ce-mi doresc ca sa te uit, forta raului se zvircoleste in mine si-mi aminteste de tine si mai puternic si undeva in profunzimea sufletului imi apari ca in ultima zi cind ne-am despartit. Erai t rista dar demna, ma asteptam ca ai sa plingi si ai sa- mi reprosezi de ce eram v inovat, sau ca ai sa-mi intorci spatele si sa-mi spui " bine ca am scapat de tin e ". M-ai ascultat cu ochii mari si uscati, nici o lacrima nu i-a udat, nici un cuvint nu ai scos. Erai ca o statuie si fara sa vreau mi-a trecut prin cap ideea " nu am meritat-o 1 16 198 niciodata ". Era ca si cum profanam ce traisem cel mai p rofund pina atunci -iubirea. Cind ai plecat mi-ai spus " Te iubesc mai mult deci t orice pe lume dar iti respect vointa ". Ai iesit si ai inchis usa asa de calma ca si cum nimic nu se intimplase. Am sperat ca ai sa te intorci pina in clipa c ind am auzit motorul masinii tale. Daca te-ai fi intors sa-mi spui de exemplu " mi-am uitat ochelarii sau cheile " ti-as fi cazut in ghenunchi si ti-as fi cerut iertare ca si cum am facut cea mai timpita gluma din viata mea. 1 16 199 -Taci, i-am raspuns si i-am acoperit gura cu obrazul meu . Mai bine ca ne-am despartit, o iubire ca a noastra ar fi ucis pe unul dintre n oi, cel putin asa putem trai chiar daca sintem departe. Crezi ca D-zeu ne-ar fi iertat pentru ca-l uitam si pe El. ? 1 16 200 -Stii ce-mi doresc? Sa fiu batrin intr-un loc unde sint copaci inalti cu iarba pe jos si cu ciripit de pasarele. Sa stau intins in miros ul de proaspat al ierbii cu capul in poala ta si sa te tin legata cu un lant gre u ca la ocnasi de mina mea ca sa fiu sigur ca indiferent ca s-ar intimpla nu vei putea fugi. 1 16 201 -Ce? , am strigat intr-o cascada de ris. In final tot eu sint victima Nu spun nimic, sint de acord si-mi doresc sa fiu legata de tine cu toate lanturile din lume, dar vreau cheia cu mine si sa o arunc undeva in fundu l unui ocean ca sa fiu sigura ca nu vei mai spune nici macar in mormint " Am gre sit, ne-am antrenat intr-o relatie pe care o doresc dar pe care nu o mai pot con tinua ". Si stii ce mai vreau, am continuat, un bici si in fiecare zi sa ai rati a ta, in felul acesta iti va fi teama sa te si gindesti la ce mi-ai spus in ziua aceea. 1 16 202 -Crezi ca ziua cind vom fi impreuna este departe? m-a in trebat cu un aer nevinovat. 1 16 203 -Depinde inca o data de tine viata mea sau mai exact spu s iubirea noastra.

1 16 204 -Stii, am continuat putin jenata, eram obsedata sa ma si nucid, cind m-ai abandonat, ca sa nu spun cind m-ai pus la cosul de gunoi. Parin tii mei au dat dovada de mult tact de m-au scos din impas. Cu alti parinti, eram oale si ulcele pina acum. 1 16 205 -Glumesti, m-a intrerupt brutal. 1 16 206 -Nu, acesta nu-i un lucru cu care se glumeste. Vroiam sa -mi tai venele de la mina in baie. Inainte sa mor vroiam sa-mi fac rau, pentru c a era ceva in mine pe care-l consideram responsabil ca nu ma lasa sa traiesc far a tine. Plingeam ore in sir. Stii ce -mi faceau parintii? Stateau linga mine si plingeau cu mine. Fara nici un cuvint, fara nici un repros. Au asteptat sa ma ca lmez incet. Si s-au rugat pentru mine. 1 16 207 -De ce nu m-ai sunat? 1 16 208 -Cum sa te sun cind tu mi-ai dat foia de condamnata fara apel. ? Daca as fi plins in fata ta m-ai fi uitat de mult. Te-am cautat pentru ca m-ai cautat. Te-am iubit pentru ca m-ai iubit. Daca miine imi faci un gest am sa-ti inchid usa ca prima data. Si daca ai sa-ti amintesti si ai sa ma cauti am sa revin nu pentru ca vreau eu, dar este ceva departe care nu ma lasa sa nu te iubesc. 1 16 209 -Iarta-ma! 1 16 210 -Nu am de ce sa te iert, nu este vina ta. Este totul pro gamat de-o forta care ne depaseste. Sau poate maganetismul din noi caruia i-am p ierdut controlul. 1 16 211 -Nora! Mi-a pus capul pe pieptul lui. Ii ascultam batail e inimii. I-as fi luat-o in mina si i-as fi sarutat-o. Am stat tacuti timp indel ungat, era prea frumos ca sa putem trai clipe asemanatoare in fiecare zi sau poa te in fiecare an. Ma gindeam ca daca am fi fost impreuna zi de zi si an dupa an, pina la sfirsitul vietii, iubirea noasta ar fi murit incet si ceea ce acum ne p area divin ar fi devenit banal. Poate nu ne-am fi daruit unul altuia pina la lim itele infinitului uman, am fi dat in fiecare zi cite putin, dar nu am fi stiut n iciodata ca inseamana un intreg. Am fi trait sublimul rupt pe bucatele si cind a m fi vrut vreodata sa-l lipim nu am fi avut forta si poate nici rabdare. Poate i ntr-o zi, asa cum viseaza el ne vom regasi batrini fara forta si elan ca sa ne m ai indepartam si vom ramine impreuna impotriva fortei raului care ne da tircoale sa ne indeparteze. 1 16 212 -Mi-ai promis sampanie si ceva bun, pina acum nu am minc at decit piine cu sare si cu apa. Si cu curaj si impins de la spate l-am ridicat din pat, pentru ca acea parte din mine care era a lui, nu suporta sa-l vada tri st. 1 16 213 -Cu atita intelepciune pe care o ai in tine nici nu-ti t rebuie altceva mai bun. Si ridicindu-ma in brate m-a infasurat in prosopul de ba ie si m-a asezat la masa. 1 16 214 -In 5 minute doamna este servita! Cu paharele intr-o min a, cu sticla in cealalta, cu prosopul infasurat in jurul taliei care se desfacea tot timpul semana unui erou dintr-o legenda greaca. 1 16 215 -Stii cit esti de frumos? l-am intrebat cu un aer naiv. 1 16 216 -Bineinteles, altfel nici nu as fi putut sa fiu iubit de -o paminteana. 1 16 217 Niciodata o femeie nu a fost mai iubita decit mine in zi ua aceea, niciuna nu a primit mai multe saruturi si cuvinte frumoase: traiam pe un nor care totusi era inconjurat de tristete si de nesiguranta. 1 16 218 Seara ne-am hotarit sa iesim undeva sa dansam. Eram feri citi de ocazia ivita de a putea fi singuri o zi si o noapte si eram convinsi ca numai o forta divina a complotat si combinat totul ca sa ne reuneasca. Am dansat pina tirziu. Doina era cu noi, am ris toti si am glumit ca trei camarzi care se regasesc dupa ani Simteam privirea intrebatoare a celor din jur, care parca gel osi de atita bucurie pe care o lasam sa irumpa din noi, taceau privindu-ne. In s chimb nimeni nu banuia ca in adincul de unde izvoreau risurile noastre era intun eric, iar rana care incepuse incet sa se vindece acum se deschidea cu forta unui vulcan arzind orice posibilitate de o vindecare posibila si viitoare. 1 16 219 Iesind din restaurant Alex s-a intristat. Doina a observ

at si fara nici o ezitare l-a intrebat: 1 16 220 -Ce este cu tine? Ce te-a deranjat? 1 16 221 Ne-am oprit in intuneric toti trei, noi il asteptam ca s a ne spuna ce-l framinta asa dintr-o data. Si-a trecut mina prin par si cu nervo zitate a inceput: 1 16 222 -De ce facem planuri ridicole? Cum si unde sa ne regasim ? Esti aici. De ce imi spui numai cuvinte care ... De cind ne-am regasit astept sa aud "pentru ca ne iubim nu am sa te mai parasesc niciodata " 1 16 223 -A, nu vorbii prostii, am sarit. Tu singur i-ai spus Doi nei ca am un pasaport si sa nu mi-l pierd. Si pe urma am intrebat nu-ti fie team a, stii ce mi-au raspuns"? Pina uitam lucrezi vinzatoare la Cocor "! Mama ta nu m-a vrut cind aveam studii, dar atunci? Si mai stii ceva? Daca ramin, pina voi t ermina divortul ea va aranja plecarea voastra, mai ales ca am fost maritata cu u n arab. Si stii ce ai sa-mi faci? Ce ai facut si prima data. 1 16 224 Am inceput sa pling si am plecat de linga ei. Tremuram d e nervi si de indignare. Dintr-o data mi-a trecut prin cap sa fug si sa ma urc i ntr-un taxi. Toate laturile piramidei pe care le reconstruisem impreuna s-au rup t si au cazut pe jos in cioburi. Regretam totul in citeva secunde. Cind ma prega team sa traversez, el si Doina erau linga mine. 1 16 225 -Nora, nu am vrut sa te supar. Incerca sa ma convinga Al ex. 1 16 226 -Nora, nu interpreta gresit ce ti-a spus Alex, insista D oina. Eram in fata lor dreapta si rece, numai lacrimile imi erau fierbinti. 1 16 227 -Vino sa stam pe banca si sa discutam linistiti, mi-a sp us Doina si ne-a tras pe amindoi de mina si ne-am asezat. 1 16 228 -Ce vreti sa stiti? Ei bine nu ti-am spus pina acum nimi c. Sint nefericita, am probleme, dar nu am sa cedez nici pentru tine si nici din cauza lui Mahmud. Am plecat pe un drum pe care mi l-am ales cind eram singura s i suparata. De ce sa nu-l continui? Cine stie ce ma asteapta la sfirsitul lui? E i taceau amindoi si ma ascultau. 1 16 229 -Tu mi-ai spus, Doina, ca sint tinara. Am sa astept asa cum visam! Si m-am intors spre Alex. De ce sa nu visam ca intr-o zi ne vom putea plimba de mina la Paris sau la Roma sau poate la Tel-Aviv? 1 16 230 -Acolo nu, a sarit Doina. Pleci de la un razboi la altul . Ce vrei sa termini mercenara prin Africa sau prin America Latina ca terorista! 1 16 231 Am izbucnit toti trei in ris. Doina stia sa transforme c ea mai dramatica 1 16 232 situatie intr-o gluma. Ne-am luat de mina si am plecat t oti trei spre masina, Era trecut de miezul noptii cind ne-am intors la Alex. Neam asezat pe canapea unul linga altul. 1 16 233 -Nora, te bate? m-a intrebat incet. 1 16 234 -Pina in prezent nu, i-am raspuns indiferenta. 1 16 235 -Si totusi eu sint autorul moral al plecarii tale. Daca nu eram eu iti continuai prietenia cu Dan, acum ai fost casatorita, poate aveai si copii. Am intrat prin frauda in viata ta si am fugit din lasitate. 1 16 236 -Termina, l-am oprit. Ce sa ne mai facem procese de cons tiita. Asa a fost de la D-zeu. Poate visam inainte sa te cunosc cum este viata i n libertate. 1 16 237 -Ma enervezi cu D-zeul tau, a strigat nervos. . Destinul ni-l facem singuri cu inteligenta, cu bun simt. , cu prostie, cu incapatinare. Fiecare cu ce are. Noi ni l-am facut singuri. Cit despre libertate sa nu- mi spu i ca ti-ai cautat-o intr-o tara maritata cu un musulman. 1 16 238 Am tacut. 1 16 239 -Nu vrei sa te culci? Miine te duci la servici de dimine ata, l-am intrebat incet ca si cum imi era teama sa nu rup tacerea dintre noi. 1 16 240 -Nu, mi-am luat 2 zile din concediu. In mod sigur ca lib anezii tai nu vor veni inainte de prinz si daca vin care-i problema daca nu te g asesc ai tu dreptul sa iesi din casa. Doar nu ai venit pe post de planton cu ei. In plus in Liban au inceput tratativele, sirienii se pare ca vor fi obligati sa

iasa din zona crestina. 16 241 -In cazul asta vor pleca, i-am raspuns fara sa-l mai las sa continuie. 1 16 242 -Am vorbit cu Doina sa iesim miine din oras impreuna, un deva la padure si mincam acolo. Vrei? m-a intrebat. 1 16 243 -Daca este programul vostru, cum as putea sa nu vreau. S i cine stie cind vom mai avea ocazia sa fim toti trei fericiti asa cum am fost z ilele acestea. Stii Alex, plec mai fericita decit nici nu visam. In viata trebui e sa vrei si astfel cu timpul totul se aranjeaza. 1 16 244 -Nora, ce faci ca sa nu ramii gravida? m-a intrebat dint r-o data grav. 1 16 245 -Nimic, i-am raspuns ridicind din umeri. Nu cred ca rami n. 1 16 246 -Cum accepti asa un risc? Nora sa nu faci alta prostie. 1 16 247 -Ce vrei sa fac, ma spal si am sa incerc sa-mi cumpar pi lule. Mai mult de atit nu pot. Niciodata nu m-am gindit la asa ceva. Si daca am ramas acum? l-am intrebat rizind. 1 16 248 -Nu glumi cu lucruri grave. Daca ramii si esti sigura ca este al nostru te scot chiar daca trebuie sa declansez un alt razboi mondial. I n cazul asta contez pe relatiile lui tata din Israel. Stai linistita, sa nu-ti f aci probleme. 1 16 249 M-a luat in brate. Era prima noapte pe care o dormeam fe ricita dupa aproape 2ani. I-am multumit Prietenului si Protectorului meu celest si de teama ca nu L-a auzit pe Alex prima data, l-am rugat sa mai repete inca o data si in gindul meu i-am trimis cel mai fierbinte mesaj ca sa-mi indeplineasca dorinta. 1 16 250 A doua zi am petrecut la Snagov una din zilele pe care a veam obiceiul sa o petrecem cind eram impreuna. Doina era mai fericita chiar dec it noi. Ne-am plimbat prin padure si am stat pe lac pina la prinz. La masa ne-a luat sampanie la amindoua si toastul a fost o promisiune pe care am facut-o in n umele prieteniei noastre: 1 16 251 -Trebuie sa ne regasim. Cind si unde nu vom stii, dar vo m incerca, vom fii toti trei si il vom accepta si pe "viitorul " Doinei ca pe un al patrulea si nu ne vom desparti niciodata. Batem palma! ? ne-a intrebat rizin d. 1 16 252 Am batut palma si am parasit restaurantul optimisti. Doi na trebuia sa tina corespondenta intre noi, cu mult tact, ca traducatorul lui Ma hmud sa nu banuiasca nimic, astfel riscam sa ramin fara scrisori. 1 17 1 CAPITOLUL 17 1 17 2 Acasa totul era calm, Mahmud nu venise inca si nici nu t elefonase. S-au intors tirziu, chiar ma gindeam la un moment daca nu cumva au fa cut un accident. Nu vroiam sa li se intimple nimic rau aici, dar mama m-a linist it, cunoscindu-o pe Hala cit de mult ii placea sa se plimbe si mai ales sa chelt uiasca banii. Mahmud era foarte nervos cind s-a intors tocmai de ce banuiam noi: Hala a vrut sa profite de orice colt ca sa-l viziteze cu toate ca avea cu ea pa tru copii. In gindul meu i-am trimis cea mai calda imbratisare pentru tot si ma gindeam fericita ca Mahmud era tot timpul pe picior de razboi cu ea. Ma intrebam care era tipul de femeie pe care vroia sa-l modeleze in mine: Rania care la 20 de ani stia sa se faca ascultata. Era exclus! Hala nici atit, careia Karim nu-i refuza nimic ca unui copil, sau cel al mamei lui. Nici atit pentru ca tatal lui o protejase toata viata de griji si nu permitea nici unui copil sa ridice privir ea, nu vocea, spre ea. 1 17 3 Probabil ca toate acestea le stia, dar cum ipocrizia est e prima trasatura de caracter cu care m-am dus in eroare vroia sa-mi ascunda cee a ce puteam considera ca o aberatie adusa normelor bunului simt, comportamentul lui fata de mine si din cuza aceasta ma imbrobodea nu cu adevarul din zile noast re ci cu acela din timpul cind femeia era un obiect insufletit, fara valoare, in povestile orientale. 1 17 4 Compania lui Hala incepuse sa-mi deschida ochii asupra a bsurditatilor afisate de Mahmud si comportamentul ei aveam sa-l inregistrez ca p 1

e un refren in spatele caruia vroiam sa ma apar in viitor. 1 17 5 Ii ascultam toate criticile pe care i le aducea Halei si eram curioasa si in acelasi timp nerabdatoare sa le stiu pe ale ei, care nu pie rdea niciodata ocazia, mai repede dintr-un spirit contradictoriu decit din bun s imt sa-l atace. Ii traduceam mamei din cind in cind din ce-mi povestea, iar la s firsit, i-a raspuns sub forma unei naivitati bine simulate: 1 17 6 -Daca te insurai cu una de la voi care ar fi fost nebuna si pretentioasa, cum spui tu de Hala, ai fi fost mort din prima saptamina, din cauza cheltuielilor, nu de altceva! 1 17 7 Nu se astepta sa-i raspunda cineva, asa ca a inghitit in sec si cu vocea mai moale a adaugat: 1 17 8 -Ea are banii ei, este de familie buna. 1 17 9 A doua zi cind Hala a venit la noi de la usa a inceput s a rida si sa-mi spuna. 1 17 10 -Ti-ai luat vacanta doua zile, ca sa te odihnesti fara M ahmud si sa-l suport eu. 1 17 11 -De ce nu ati plecat singuri? am intrebat-o rizind. 1 17 12 -Pentru ca nu stiam drumul si in plus Karim vroia compan ie, dar cu a doua ocazie nu-mi mai iau riscul. 1 17 13 Nu a mai fost a doua oara pentru ca in ziua aceea au hot arit plecarea pe acelasi drum pe care cu citeva saptamini in urma il parcurgeam cu o licarire de speranta. Intoarcerea era umbrita, pentru ca stiam ca din vocab ularul meu trebuia sters cuvintul "acasa la mine " Nu putea sa mai fie niciodata la mine, era la parintii mei. Ma intrebam unde era la mine? 1 17 14 Pentru tara mea eram mai rau vazuta decit cel mai mare i nfractor care delapidase avutul statului. Tineretea noastra si poate visul si do rinta de a putea vedea intr-o zi tot ce invatasem in cartile de la scoala ne-a a runcat pe noi fetele mai mult decit pe altii in valurile mirajului libertatii. N u ne-a iertat nimeni, ci am ramas proscrisii societatii. Eram revoltata ca trebu ia sa plec si stiam ca erau putini aceia care se gindeau la dorurile noastre asa cum o faceam eu. In Liban stiam ca nu putea sa fie la mine niciodata, pentru ca nu era casa mea si nu simtisem cind eram copil pamintul cald sub picioarele des culte si nu intrasem niciodata intr-un cimitir unde cu bucuria regretului imi ca utam pe aceia care mi-au fost bunici. 1 17 15 Eram trista. O tristete in care te resemnezi pentru ca i esirea este mai umilitoare decit inceputul, dar mult mai convingatoare ca daca a i gresit nu ti se acorda "iertarea ". 1 17 16 Ma minteam si ii minteam pe ceilalti ca faceam ceea ce i mi doream. Si-mi impuneam ca la sfirsitul drumului, undeva unde soarele apare di ntre munti ca sa se ascunda in mare, unde pasarile nu cunosc libertatea, la fel ca si mine, fiind vinate pina si de copii, va fi singurul pamint care ma va adop ta cu aceeasi usurinta cu care al meu ma refuza. 1 17 17 In dimineata plecarii mi-am umplut o geanta cu cartile p e care le citisem cind eram copil si stiam ca numai in ele puteam sa gasesc, atu nci cind imi era dor, adevarul si originalul romanesc pe care acum multi il fals ificau cu litere noi in suflete subtiri. 1 17 18 Nu am plins ; la frontiera m-am urcat in masina mai repe de decit ceilalti si fara sa-mi intorc capul ca sa privesc in urma mea, mi-am pr omis: daca intr-o zi D-zeu ii va ajuta pe cei ce ne-au dat blestemul sa si-l poa rte singuri, ma voi intoarce la mine si-mi voi lipi obrazul de o icoana si-mi vo i cere iertare pentru ziua cind am regretat ca m-am nascut aici si mi-am urit pa mintul, pentru ca nu a raspuns chemarii celor care-l doreau. 1 18 1 CAPITOLUL 18 1 18 2 La intoarcere drumul a fost lung si trist. In Bulgaria e ra innorat, satele erau mai calme decat ale noastre ; vroiam sa vad femeile pe s ant sau la fintini stind de vorba, dar totul era asa de tacut, ca te intrebai da ca in afara de trecatori mai exista cineva. 1 18 3 Mahmud a incercat sa-si inceapa criza ca de obicei din c e-si amintea ca-l deranjase in Bucuresti, dar cum Karim era in spatele nostru si eu nu i-am raspuns nimic, a tacut si el. Nu auzeam decit zgomotul masinii si nu

ma gindeam decit la sfaturile Doinei. Trebuia sa-mi gasesc de lucru imediat ce ajungeam la Beirut, chiar daca asta imi cerea ore de scandal cu Mahmud si-mi pun ea viata in pericol mai mult decit acasa, asa cum incerca sa ma convinga Rami. 1 18 4 In Turcia ploua. Aceeasi tristete o purtam mereu cu mine . La fiecare oprire se intrebau de un lucru la care poate deliberat au refuzat s a se gindeasca tot timpul de cind plecasem din Beirut. "Oare casele nu aveau nim ic sau erau deja bombardate! ? " Hala era si ea tacuta si nu mai punea conditii pentru hoteluri, ii era indiferent unde dormeam si parea la fel de grabita ca si ei sa ajunga cit mai repede. Copiii erau impartiti intre masinile noastre si in secret fiecare se gindea cum sa elimine opririle inutile. 1 18 5 Dupa 3 zile intram in Damasc. Il parasisem noaptea si-l regaseam dupa-amiaza. Pentru sfirsitul lui septembrie era inca foarte cald. Stia m acum ca si acest oras, situat la 60 de km de Beirut, va face parte din aceeasi arie geografica in care trebuia sa traiesc in viitor si sa ma adaptez. Priveam Damascul cu alti ochi si incepea sa-mi placa si ma gindeam cu regret ca nu traia m intr-un oras unde pacea sa domneasca pe strazi si mai ales in sufletul oamenil or. 1 18 6 Situatia era inca critica in Liban asa ca am ramas aici. In fiecare zi plecam pe jos cu un nepot de-al lui Mahmud si ore intregi mergeam , priveam, descopeream si ma incintam de ce era oriental. Am descoperit Orientul in Damasc. In Liban totul era ars si distrus de razboi. Aici am vazut pentru pr ima data arabescurile, mozaicul si moscheile la fel de vechi si cu trecut istori c ca manastirile noastre. Casele vechi cu fintini in interior, ca sa aduca un pi c racoare in timpul verilor calduroase si secetoase. Bazarul pe care cu doua lun i in urma il neglijasem si nu vazusem in el decit o aglomeratie de magazine, acu m ii descopeream farmecul: cu strazile lui inguste si acoperite ca intr-o hala u nde baietii de pravalie trag de tine ca sa intri in magazinele lor, unde proprie tarii cu tava de cafea te asteapta ca sa le admiri dantelele si brocaturile de D amasc. Pretudindeni tot fel de nimicuri de artizant oriental, lucrate din arama sau din margele ; fetele de masa atit de apreciate in Orient lucrate in auriu sa u argintiu dintr-un siret fin si in mod deosebit rochiile folclor pline de perle si de paiete ;covoarele agatate in fata magazinelor cu atit de cautatul desen o riental, in care lina lucrata si prelucrata se intrece cu cea mai fina matase it i aminteste de covorul zburator din poveste ca si mesele si scaunele lucrate din lemn cu cele mai extravagante sculpturi de flori si umplute cu sidef. Este ca s i cum mobilele Sherezadaei incearca sa readuca si sa intretina farmecul trecutul ui. Strazile principale erau largi si luminate feeric in timpul noptii. Cartiere le vechi, care resemnate si cu un aer trist isi asteptau rindul pentru a fi demo late, erau o ingramadire de stradute, prost luminate, case cu ferestre inguste s i cu gratii, cu femei acoperite de negru fara sa le se vada fata era - Orientul din Damasc. 1 18 7 Cartierele de lux erau "perla de cultura "a orasului. Vi lele se insirau unele dupa altele la poalele muntilor din jurul orasului sfidato are in fata a ceea ce era jos vechi si sarac, hranindu-se din amintirea zilelor cind aici se scria istoria. In cartierele vechi femeile isi purtau inca ceea ce era si venea din trecutul lor, ca si cum timpul se scurge in sens invers pentru ele ; dincolo, unde luxul insemna modern si progres, femeile tinere, eliberate d e ce ar putea umbri si ascunde frumusetea lor, se acopereau cu tot ce era mai fr umos si mai scump in Occident 1 18 8 Era frumos, dar ce pacat ca nu le puteam vedea asa cum l e faceau turistii si sa ma intorc pe urma la mine "acasa". 1 18 9 Nu era nici o iesire, acum drumul nu avea decit o singur a directie indiferent unde m-as afla trebuia sa ma intorc pe acelasi drum spre B eirut. Si ce ma durea era ca orasul unde trebuia sa -mi adapostesc visurile si s a-mi ascund, cu durerea pribeagului care nu cunoaste linistea pe cei care ii pur tam in mine, ardea si se distrugea in fiecare zi ca si cum isi pregatea singur m ormintul in fata apocalipsului. 1 18 10 Zilele treceau incet pentru ceilalti, numai eu nu vroiam sa stiu nimic. Lasam impresia ca ascult, dar in tacerea mea nu-mi asumam nici o grija, nu ma obisnuisem inca cu ideea ca ce era al lui Mahmud va fi si al meu,

pentru ca nu ma ajutase niciodata sa ma simt "la mine ". 1 18 11 In Damasc a incercat sa ma provoace, dar surorile lui lau oprit imediat pentru ca asa ceva nu se facea in fata cumnatilor lui. Ce exemp lu le-ar fi dat si, in mod sigur, cum ar mai fi putut pe urma sa le aminteasca c a ele sint de "familie buna ". De fiecare data ma intrebam ce era in mine de-l p rovoca? Poate ca era acel ceva care putea distinge frumosul si valoarea chiar si in fata unei trepte din piatra care data de citeva secole si care ia ii simteam suflul intretaiat de povara atitor oameni goi la suflet care au mers pe ea cu i ndiferenta si fara nici o privire, fara a se intreba unde veneau si unde vor aju nge? 1 18 12 Era superioritatea mea in cultura si in educatie pe care le simtea si in loc sa profite de ele, vroia sa mi le distruga asa cum si barba rii au distrus ce nu puteau intelege si pastra. 1 19 1 CAPITOLUL 19 1 19 2 Dupa doua saptamini ne intorceam in Beirut. Sirienii pie rdusera controlul sectorului din est. Fortele libaneze (partidul crestin ) victo rioase in fata fostului aliat dupa atitea luni de lupte, isi recistiga- simpatia populatiei crestine, cu toate distrugerile materiale si pierderile in vieti ome nesti. Mai tirziu aveam sa aflu detalii care au determinat pe ocupant sa cedeze. Intr-un loc situat in apropiere de auto- strada Sin-el- Fil - Dauora care era n umit " Racitorul grec", aproape doua sute de soldati sirieni prinsi intr-o ambus cada erau blocati de Fortele libaneze. Ca sa-i oblige sa cedeze, restul amatei s iriene bombardau cu ferocitate cartierele crestine. Incetarea focului a fost reg lata de cei doi presedinti la telefon. Presedintele sirian a cerut deblocarea im ediata a celor doua sute de soldati, asigurind incetarea focului si eliberarea c artierelor crestine din Beirut. Era cea mai umilitoare lupta pentru sirieni ca s oldatii sa-i fie incercuiti de o militie. , planind deasupra capului lor semnul mortii ca asupra celui din urma combatant musulman. 1 19 3 Partida era cistigata de crestini, dar asta nu insemna c a razboiul era terminat. Acum incepea un razboi al nervilor la fel de priculos c a cel care se declansa in sunet de bombe si de mitraliere. Era timpul masinilor dinamitate puse in locuri publice si la ore de virf. , in ambele sectoare, de sp ioni platiti de diferite partide. Mergeai pe strada si nu stiai daca la primul c olt ajungeai sa traversezi sau daca nu -i regaseai pe cei plecati inaintea ta as teptindu-te dupa un nor. 1 19 4 In afara masinilor dinamitate in sectorul nostru din ves t mai exista cotidian si pericolul cauzat de neintelegerile dintre membrii difer itelor partide. Somind, datorita acalmiei dintre cele doua sectoare, isi gaseau mici distractii de a-si manipula armele pe strazile orasului la orice ora din zi , spre disperarea populatiei si nelinistea sefilor care trebuiau gasiti in orice moment ca sa le ordone incetarea focului. 1 19 5 Era o tensiune generala. La o luna de zile, cind totul e ra relativ calm, o vecina dea familiei lui Mahmud care lucra intr-o scoala m-a o prit pe scara blocului cind ma urcam la ei si m-a intrebat: 1 19 6 -Nora, nu vrei sa lucrezi profesoara la scoala unde lucr ez eu, pentru ca au nevoie de cineva sa predea franceza? Am simtit ca zbor de bu curie. 1 19 7 -Bineinteles, i-am raspuns grabita. 1 19 8 -Atunci miine la ora 7. 30 sa fii aici ca sa mergi cu mi ne sa vorbesti cu proprietarul. 1 19 9 -In mod sigur am sa fiu si sa nu pleci fara mine daca di n greseala am sa intirzii 5 minute. 1 19 10 Cum am pasit pragul la socrii, le-am si povestit despre propunerea lui Affaf. Deodata am simtit o liniste deplina in casa printre membri i familiei si un gind ascuns mi-a spulberat entuziasmul. Stiam ca in acelasi tim p toti s-au gindit ca ziua aceea avea sa fie tulburata din cauza ideii de a-mi g asi un servici. Mahmud nu a intirziat sa vina si scandalul s-a declansat cu o vi olenta de invidiat chiar si de fortele naturii. 1 19 11 L-am lasat sa tipe timp de citeve ore, eram calma in apa renta si cu convigerea ferma ca nu voi ceda pentru nimic in lume. Era o ocazie c

azuta din cer. Toata familia incerca sa-l convinga. Intr-un tirziu a trimis dupa vecina ca sa-i ceara relatii despre scoala si despre proprietar, dupa care 1 19 12 s-a calmat. 1 19 13 A doua zi eram la ei la ora 7 ca sa-mi beau cafeaua cu M aha care se luptase pentru mine cu toata forta, probabil ca o razbunare pentru f amilie pentru ca ei, cu toate ca era licentiata, tatal nu-i permitea sa lucreze. 1 19 14 Era o adevarata batalie pe care o cistigasem cu un pas t imid pentru cistigarea libertatii mele fizice si materiale. 1 19 15 Proprietarul era un sunit, in virsta, cultivat si cu un aer parintesc. Ne-am placut reciproc si am fost angajata pe loc cu minimul de sa lariu intrucat nu aveam experienta in invatamint. 1 19 16 Pentru prima data intr-un an de zile de cind eram in Bei rut simteam ca redeveneam, cu timiditate, cea care eram dintotdeauna. Ma conside ram prizoniera din cauza comportamentului lui Mahmud, care daca ar fi putut m-ar fi inchis intr-o colivie si m-ar fi scos cind ar fi vrut ca sa vorbesc ce i-ar fi placut: sa -ti gasesti o usa deschisa, intr-o ambianta din care faci parte, c u oameni educati si tineri, era intr-adevar un dar dumnezeiesc. Era o scoala ele mentara de cartier in care elevii proveneau din paturile modeste ale populatiei, o scoala veche prin care se perindasera zeci de generatii, cu o curte interioar a unde copiii daca nu erai atenta in timpul recreatiei, te rasturnau in fuga lor nebuna de bucurie ca nu erau in clase. 1 19 17 Profesoarele erau majoritatea tinere. Singurele casatori te eram eu, o profesoara de araba, Layla, de religie druza si fata propietarului o sunnita licentiata in engleza la Universitatea Americana, care de fapt se ocu pa si de scoala. 1 19 18 Din prima zi m-am imprietenit cu amindoua. Layla care er a de aceeasi virsta cu mama m-a iubit si mi-a purtat de grija timp de 2 ani pina la accidentul tragic in urma caruia si-a pierdut viata impreuna cu sotul ei. De multe ori venea la scoala rizind si-mi povestea ca fata ei era adesea geloasa p entru ca ea le povestea zilnic de mine si mai ales ca-mi aducea in fiecare zi ci te o prajitura, stiind ca nu aveam niciodata timp ca sa-mi iau o mica gustare cu mine. 1 19 19 -Si ce-i raspunzi? o intrebam curioasa. 1 19 20 -Sinteti de-o virsta, ii spun. Si o intreb "daca ar fi u ndeva singura fara familie intr-o alta tara si cineva -ar trata-o ca pe copilul ei cu afectiune, cum s-ar simti? Sigura pe ea si fericita ca D-zeu i-a scos in c ale pe cineva care o iubeste si incet s-ar obisnui fara regrete si ar accepta si pe ceilalti si nu ar mai vedea diferenta. " Ridea si ma lua in brate si cu blin dete ma impingea in curte printre copii, care curiosi ca nu intelegeam araba se stringeau in jurul nostru si, ca un cird de pasarele, vorbeau toti deodata si in cerca fiecare sa-mi atraga atentia: 1 19 21 -Ei sint profesorii tai de araba, daca nu ai sa inveti d e la ei nu vei invata usor cu adultii, pentru ca este dificil. Si usor pleca de linga noi si ma lasa singura cu ei. 1 19 22 La citeva zile de cind imi incepusem noua mea profesie, intr-una din clase, un baiat agresiv care ma deranja s-a gindit ca nu era rau da ca ma injura in araba ca sa-si cistige oarecare prestigiu printre colegii lui de clasa. Din intimplare injuratura a fost apropiata de cea pe care mi-o adresa Ma hmud cind se enerva pe mine si am inteles-o. . . 1 19 23 Restul clasei nu s-a miscat, cred ca uitase pur si simpl u sa respire. Am actionat repede, stiam ca era grav si l-am condus imediat la di rectoare. Pina la parter era deja galben si tremura ca o frunza si-mi repeta " a foan " adica pardon. Mi-a fost mila de el incat cu o mica morala in franceza pe care nu stiu in ce masura a inteles-o din cauza fricii l-am iertat si ne-am into rs in clasa. Era rusinos actul lui, dar fiind straina nu a stiut cum sa verifice daca intr-adevar stiam sau nu araba. Surpriza a fost neplacuta pentru el cind a descoperit ca intelesesem ca am fost injurata, dar a fost benefica pentru mine, caci nimeni n- a mai indraznit vreodata sa mai faca glume de prost gust. El a p ovestit ca nu l-am dat pe mina supraveghetoarei, de la care ar fi luat pe putin

10 linii la palma si citeva urechi rasucite si astfel dragoastea si respectul co piilor mi-au fost singurele bucurii in anii ce vor urma. 1 19 24 Scoala se gasea intr-un cartier unde erau foarte multe b irouri ale palestinienilor si ale altor partide libaneze. Imi luasem obiceiul, c ind nu era rindul meu sa supraveghez copii in timpul recreatiei, sa ies cu profe soarele tinere ca sa facem un tur prin fata vitrinelor. Adesea treceam prin fata balcoanelor pline de tineri combatanti. Niste barbosi cu plete si cu priviri st icloase ca-ti dadeau un fior pe sub piele numai cind se uitau spre tine. 1 19 25 Intr-una din zile, Layla a iesit cu mine si, la jumatate a drumului, m-a intors inapoi la scoala: 1 19 26 -Sa nu mai faci niciodata imprudenta sa iesi din scoala si, in special, sa treci pe strada prin fata birourilor, m-a certat cu blindete. 1 19 27 -De ce? am intrebat-o mirata. 1 19 28 -Cum de ce? mi-a raspuns. Astia sint comando, deci cei m ai duri si salbatici tineri, cine stie? Cum esti tinara, blonda, straina, daca t e fura unul! ? Ce faci pe urma, cine te poate scoate din miinile lui? 1 19 29 Ma uitam mirata la ea si fara sa ma gindesc prea mult iam dat dreptate. Se intimpla sa aud din cind in cind cite o poveste de care pute ai sa te infiori. 1 19 30 Nu am mai iesit decit foarte rar, insotita de ea si de a ltele si regretam ca in putinul timp pe care-l aveam nu puteam sa -mi fac rondul prin fata vitrinelor mereu pline. 1 19 31 Din cind in cind se intimpla ca barbosii care-mi inspira sera frica sa faca cite o mica "batalie " cu un partid libanez ce se afla pe ace easi strada cu ei si cu noi. Atunci intr-adevar aveai de ce sa tremuri. Scoala e ra prinsa intre doua focuri si nu aveam unde sa ne refugiem. Singura solutie era sa inchidem obloanele si sa stam cu copiii intinsi pe burta chiar si mai mult d e-o ora. Pina in 1982 cind palestinienii au fost obligati sa paraseasca Beirutul , ne obisnuisem si noi si copiii. Daca la inceput plingeau, acum gaseau ca era o placere sa scape de-o zi de scoala si era un prilej de facut cite o pozna. Cum ne ferise D-zeu de vre o nenorocire ne credeam protejatii Lui si odata terminata neintelegerea intre ei, copiii alergau in curte sa adune golantele, inainte ca mamele, disperate de frica, sa nu apara sa ii ia acasa. . De la copii am invatat primele cuvinte in araba si, daca s-au convins cu timpul ca nu stiam sa vorbesc , in schimb au fost siguri de la inceput ca intelegeam toate injuraturile in ara ba, asa ca nu s-au mai repetat impoliteturile. 1 19 32 Singura problema pe care o aveam din cauza scolii era ca nu puteam veni pe jos si nici sa plec cu celelalte colege, pentru ca Mahmud numi permitea sa circul singura pe strada, cu toate ca nu-mi trebuiau mai mult de 20 de minute pina acasa. De multe ori ramineam si cite o jumatate de ora pe trot uar in fata scolii asteptindu-l. Intr-o zi m-am enervat si am plecat singura pen tru ca asteptind in fata portii nu faceam decit sa atrag atentia celor care trec eau si le dadeam prilej sa ma claxoneze. Pe la jumatatea distantei m-am trezit c u Mahmud ca ma claxona si tipa la mine de la distanta. In ziua aceea am avut cel mai mare scandal de cind incepusem scoala. Am tacut, pentru ca invatasem sa tac , si dupa o ora de tipete si amenintari s-a gindit ca din cauza mea a lasat maga zinul inchis mai mult decit trebuia pentru prinz si a inceput sa ma acuze ca voi fi responsabila in cazul in care situatia lor financiara va deveni rea. Atunci m-am enervat si i-am raspuns: . 1 19 33 -Daca se mai intimpla sa mai astept 10 minute si nu ai v enit, sa nu mai vii, pentru ca eu am plecat si daca nu-ti va place am sa stau ac asa si asa ma obosesc la scoala. 1 19 34 Cind mi-a auzit raspunsul si-a inmuiat vocea pentru ca a cum ii placea ca lucram si nu-si mai cheltuia banii cu mine. 1 19 35 Era singurul lucru cu care-l puteam santaja in momentul unui scandal si ma bucuram pentru ca cunoscindu-i avaritia aveam cu ce sa-i inch id gura de fiecare data. 1 19 36 Zilele treceau mai repede chiar decit as fi vrut. Ajunge am acasa in jurul orei 2. 30, eram obosita ca nici mai aveam putere sa deschid g

ura ca sa-i raspund lui Mahmud cind isi incepea stupidele discursuri interminabi le. In schimb eram fericita ca lucram si in rest nu ma interesa nimic, chiar si vizitele la Alina le rarisem foarte mult. De fiecare data cind ma intorceam de l a ea, in secret bineinteles, ma simteam deprimata. Cind stiai ca a fost o femeie cu o anumita capacitate si acum avea doar statutul de casnica, era intr-adevar dureros si imi era teama sa nu ajung intr-o zi ca ea. O viata banala care se des fasura intre patru pereti, cu mici iesiri la vecinele din bloc pe care trebuia s a le asculti tu pe ele, caci, daca vorbeai, in mod sigur nu ai fi avut ce sa le spui sa le intereseze. 1 19 37 Viata ei ma speria astfel ca imi impuneam sa trec cit ma i rar. Aveam nevoie de-o prietena de aceeasi virsta cu mine, sa ne povestim, sa ridem si mai ales sa ajunga sa-i cistige increderea lui Mahmud ca sa accepte sa ne vizitam. Dupa amiaza plecam in vizita la socri pe jos, singura. Cunosteam car tierul in care locuiam la fel de bine ca orice libaneza care-l locuia de ani. Im i placea sa merg si sa ma opresc in fata vitrinelor, in special acum ca aveam ba nii mei. Trecind aproape zilnic prin fata lor, incet comerciantii s-au obisnuit sa ma vada, sau la prinz cind ma intorceam, destul de rar, pe jos, de la scoala, sau dupa amiaza si deja banuiam citiva dintre ei ma asteptau sa trec ca sa ma v ada si sa ma salute. Eram multumita ca reusisem sa-mi cistig o oarecare libertat e de miscare impotriva vointei lui Mahmud. 1 19 38 Intr-o simbata dimineata, cum nu aveam scoala, m-am gind it sa intru la posta, pentru ca trecuse mult timp de cind Mahmud nu-mi dadea nic i o scrisoare. Am respirat puternic si impinsa de-o mina invizibila, i-am pasit pragul si dupa o rapida privire spre functionari m-am indreptat spre cel mai tin ar. 1 19 39 I-am zimbit si l-am rugat daca vrea sa se uite la cutia mea pentru ca mi-am uitat cheia acasa. 1 19 40 Dupa ce s-a uitat intr-un caiet mi-a raspuns pe un ton m irat: 1 19 41 - Doamna, nu mai aveti cutie din toamna, sotul a refuzat sa mai plateasca abonamentul in continuare. 1 19 42 Am simtit ca pic jos. 1 19 43 -Si scrisorile care au venit pina acum, s-au pierdut, nu -i asa? l-am intrebat cu o voce disperata. 1 19 44 -Nu cred, mi-a raspuns. Vreau sa intreb functionarul car e raspunde de cutiile postale. 1 19 45 M-am rezemat de biroul lui, usor, din cauza ametelii pe care o aveam si ma vedeam cu singura punte care ma unea cu ai mei, rupta. . Intr -un tirziu nu stiu cit timp trecuse, poate 15 minute, dar pentru mine a insemnat o eternitate, l-am vazut venind vesel fluturindu-mi scrisorile de la distanta. 1 19 46 -Doamna aveti noroc, D-zeu va iubeste, functionarul care trebuia sa le returneze la expeditor a fost bolnav, s-a intors numai de 2 zile la posta si nu a avut inca timp sa se ocupe. Si mi -a intins citeva scrisori. 1 19 47 Eram ca trezita dintr-un soc. 1 19 48 -Nici nu stiu cum sa va multumesc, i-am raspuns cu o voc e care abia se auzea. 1 19 49 -Nu ati stiut ca nu mai aveti cutie? Si fara sa mai aste pte raspunsul, meu, cu putina jena, a continuat ; v-a facut-o sotul, nu-i asa? 1 19 50 Am dat din cap afirmativ. Nu mai puteam sa-i ascund adev arul. 1 19 51 -Daca vreti, puteti sa platiti cutia pentru ca este inca libera si sa o pastrati fara sa stie el. 1 19 52 -Pot? l-am intrebat bucuroasa. 1 19 53 -Aveti banii acum? 1 19 54 -Am, i-am raspuns grabita si mi-am cautat in geanta port moneul: luasem salariul cu o zi inainte. 1 19 55 Si, dupa un moment, l-am intrebat nerabdatoare: 1 19 56 -Dar nu vreau sa-mi figureze numele adevarat in registru l de la posta. 1 19 57 -Doamna, orice nume, chiar si pe scrisori, numai numarul

de la cutie este suficient. El vorbea si eu simteam deja ca plutesc de fericire . 1 19 58 -Dati-mi banii sa va platesc eu la dirigintele postei. S i dupa ce s-a gindit o clipa mi-a spus: Va numiti doamna Jumana F. pentru chitan ta si sa nu uitati numele ca sa puteti plati si anul viitor in continuare pentru aceeasi cutie. 1 19 59 Eram fericita, simteam ca pluteam si-i eram recunoscatoa re providentei ca imi indreptase pasii spre acest tinar amabil si in special pen tru ca cel care trebuia sa-mi returneze scrisorile de mult a fost bolnav. Era in tr-adevar o minune ca planul lui Mahmud de a ma lasa fara corespondenta a fost s abotat dintr-o simpla coincidenta. 1 19 60 Cu scrisorile in mina, strinse la piept, am iesit din po sta ametita de atitea surprize in mai putin de-o jumatate de ora. In strada m-am uitat repede la ele si am stiut ca doua erau de la Doina si trei de la parinti. Le-am ascuns in fundul gentii pentru a evita o surpriza neplacuta in cazul in c are m-as fi intilnit cu Mahmud. M-am intors grabita acasa fara a-mi continua dru mul pina la familia lui. Eram nerbdatoare sa-mi citesc scrisorile. Cind am ajuns in fata blocului masina lui Mahmud era garata: am transpirat de teama si m-am g indit sa sun intii la Rania ca sa-i las scrisorile. Am coborit din lift la etaju l 5 si am urcat incet pe scara. Am ciocanit la usa ei fara prea mult zgomot si c ind a deschis am dat buzna peste ea. 1 19 61 -Rania ascunde-mi scrisorile pina cind pleaca Mahmud. Am sa-ti povestesc pe urma totul. Nu stii de cit timp s-a intors? am intrebat-o cu respiratia intretaiata de emotie. 1 19 62 -Cred ca nu sint 5 minute cind l-am auzit deschizind usa . Poti sa-i spui ca ai fost la mine la o cafea. Sau mai bine stai sa bem o cafea , a continuat, cind o sa iasa din casa deschidem usa ca si cum nu ai stiut ca ar fi el. 1 19 63 -Ai dreptate, i-am raspuns si m-am asezat moale ca o cir pa. 1 19 64 -Sa stii ca numai tu esti de vina pentru ca te trateaza asa, mi-a spus aprizindu-mi tigarea. 1 19 65 M-am uitat la ea mirata. 1 19 66 -Nu te uita la mine mirata, nu-ti spun decit adevarul. D in ce iti este frica de el, din ce se face mai al dracu. Alta data intra in casa normal fara sa-i arati ca-ti este frica si, daca deschide gura, tipa mai tare d ecit el, sau spargi ceva, sau arunci dupa el cu altceva sau cel mai frecvent la noi este sa ne vina rau. Vorbea intr-una fara sa-mi lase timp sa-i explic. 1 19 67 - Cazi pe jos. Si rizind a completat: sa nu cazi la inti mplare ca sa te doara ceva, cazi cu grija si stai asa pina vezi ca s-a speriat s i isi cere iertare, pe urma incet iti revii. Ma uitam la ea de data aceasta rizi nd. 1 19 68 -Am sa-ti incerc sfatul cu prima ocazie, dar daca nu-si cere iertare! ? 1 19 69 -Imposibil, o sa fie speriat. Nu a mai avut timp sa-si c ontinuie restul frazei pentru ca am auzit usa deschizindu-se la noi si in acelas i timp soneria a sunat la ea. 1 19 70 -Stai aici, nu te misca, mi-a soptit, am sa-i spun ca nu l-am auzit nici cind a intrat si nici cind a iesit. 1 19 71 Cind l-am auzit vorbind cu Rania in araba m-am ridicat m irata si am iesit la usa. 1 19 72 -Cind ai venit? Nu te-am auzit. 1 19 73 Nici nu mi-a dat ragaz sa-mi termin fraza ca m-a si intr ebat agresiv. 1 19 74 -Ce-i cu tine de te-ai imbracat ca de plimbare? 1 19 75 -Am vrut sa merg la parintii tai, dar Rania m-a oprit la o cafea, i-am raspuns si m-am felicitat ca am putut fi asa de naturala ca si cu m nimic nu se intimplase si acesta ar fi fost singurul adevar din dimineata acee a. 1 19 76 -Am venit sa caut niste facturi si ma intorc la prinz. E

l vorbea si eu respiram fericita: deci aveam timp sa-mi citesc si scrisorile! 1 19 77 -Ai vazut ca te-ai speriat degeaba. Daca nu te omoara el ai sa mori de emotiile pe care ti le faci singura, mi-a spus Rania uitindu-se l a mine cu mila. 1 19 78 I-am povestit tot ce s-a intimplat la posta fara sa-i me ntionez ca platisem aceeasi cutie pentru inca un an. Nu-mi permiteam, cu toate c a era o persoana de incredere, dar era un risc pe care nu vroiam sa mi-l asum. 1 19 79 Am intrat la mine si ca sa fiu convinsa ca nimic nu mi s e putea intimpla am inchis usa cu cheia din interior. M-am dus in dormitor, m-am asezat pe covor linga sifonier, mi-am pus pachetul de tigari linga mine si, des facind prima scrisoare de la Doina, m-am gindit ca la o gluma "locul acesta va d eveni sacru ; am petrecut mai mult timp asezata jos decit in salon ca si cum eve nimentele importante din viata mea in Liban nu ar putea avea alt cadru decit cov orul si sifonierul ".. 1 19 80 Cu scrisorile lui Doina in mina m-a mustrat pentru o cli pa constiinta. In loc sa incep cu cele de la parinti incepeam cu ale ei ; pentru simplu motiv ca vroiam sa stiu vesti de Alex. 1 19 81 In prima scrisoare nimic deosebit, ii era dor si isi ami ntea de timpul petrecut impreuna si citeva amanunte despre mama ei. Pe a doua am desfacut-o cu mai putin entuziasm decit pe prima. Dar de la inceputul scrisorii a facut ochii mari si aproape mi s-a oprit respiratia. Era asa de "cifrata " ca citeam si nu intelegeam aproape nimic. Daca nu stiam de consemnul dintre noi pu team sa cred ca nu-mi era adresata. Am citit fiecare fraza de citeva ori si dupa mai bine de 30 de minute intelegeam in mare cam ce vroia sa-mi scrie. In primul rind imi transmitea salutari de la Alex si cred ca-mi amintea sa nu uit sa-mi i au pilulele, ii era dor de mine si spera ca incet si in timp sa se rezolve totul . Eram fericita si ma gindeam ce buna ar fi fost pentru scris mesage in timpul r azboiului, nimeni nu le-ar fi putut descifra, poate ca in final nici ea nu ar fi reusit 1 19 82 sa-si mai aminteasca ce vroia sa scrie. Era clar ca a do ua oara nu va mai avea nevoie sa se oboseasca, aveam cutia mea fara ca sa stie n imeni. 1 19 83 In scrisorile de la parinti, cu tot efortul pe care-l fa cea mama sa le dea un aer vesel, simteam tristetea de la primele rinduri. . 1 19 84 Dupa ce le-am recitit iar si iar, m-am hotarit sa le rup si sa le ard. 1 19 85 Abia la citeva zile am indraznit sa-l intreb pe Mahmud i ntr-o seara: 1 19 86 -Esti sigur ca nu am nici o scrisoare dupa atita timp? S int ingrijorata din cauza parintilor, nu stiu nimic de ei de 3 luni de zile. 1 19 87 Nici nu m-a lasat sa-mi termin ideile ca a sarit ca ars: 1 19 88 -Nu inteleg ce treaba am eu, pentru ca mama ta nu-ti scr ie? Doar nu te gindesti ca nu ti le dau? si din ochi ii ieseau scintei, inca put in si m-ar fi rupt in doua. 1 19 89 -Nu te banuiesc de nimic, dar, cum nu am nici o veste, m -am gindit ca poate ai uitat sa treci pe la posta. In orice caz miine vreau sa m erg ca sa le dau un telefon, i-am raspuns cu jumatate de gura. As fi vrut sa ma reped in el si sa-i arunc cana de ceai in cap si sa-i strig "Esti cel mai mare m incinos care mi-ar fi putut iesi in cale, te urasc si te dispretuiesc, dar va ve ni o zi cind imi vei plati totul ". 1 19 90 -Cum sa dai telefon? a inceput sa tipe. 1 19 91 -Cum da toata lumea, cu singura diferenta ca platesc din banii mei, pentru care muncesc in fiecare zi cite 6 ore la scoala si cite doua ore in fiecare seara pentru corectat si preparat. Daca nu-ti convine, nu ai deci t sa divortezi! Atit i-a trebuit. 1 19 92 A inceput sa tipe, sa trinteasca, sa ma injure si sa-i i njure pe ai mei. Cred ca cei care sint pusi in camasa de forta fac mai putina ga lagie decit a putut el sa faca. 1 19 93 Ii urmam sfatul Raniei. L-am lasat sa tipe fara ca macar

sa ascult ce spunea, chiar cind s-a repezit sa-mi rupa cartile de scoala. Cind a vazut ca priveam cu indiferenta dupa ce-mi rupsese citeva pagini si-a adus ami nte de diploma mea. Atunci m-am ridicat cu cana in mina si i-am strigat: 1 19 94 -Numai daca pui mina pe actele mele, nu sa indraznesti s a le rupi, iti sparg toata casa si incep cu televizorul. In timp ce vorbeam am s i ridicat cana. Eram hotarita, ca in clipa cind imi atingea actele sa arunc cana si, daca ar fi fost nevoie, sa sparg tot. Reactia lui a fost cea prevazuta de R ania: ca la un semnal, s-a lasat o liniste deplina si din zmeul care fusese cu u n minut inainte incat arunca flacari, a devenit un soricel, mic si fricos: 1 19 95 -Nora, am glumit, cum crezi ca as putea sa-ti rup actele ! ? Si cu o voce si mai timida a continuat: Daca vrei sa dai telefon mergem in s eara asta, de ce miine? 1 19 96 Am aruncat cana pe cimentul din balcon cu atita furie in cat s-a spart in zeci de cioburi si am izbucnit in plins. 1 19 97 -M-am saturat de viata pe care o duc cu tine. Nu esti no rmal, nici cel din urma om nu se comporta ca tine. Plingeam cu disperare si in c lipa aceea cred ca cel mai mult eram suparata pe D-zeu pentru ca mi l-a scos in cale pe "dracul gol " cum ii spunea Doina. 1 19 98 Daca a vazut ca nu ma mai opream din plins a fugit si a chemat-o pe Rania. Au intrat in casa: el agitat si speriat, iar ea zimbind. Cind a vazut ca intr-adevar situatia era dramatica in ce ma privea si a schimbat ton ul numaidecit. 1 19 99 -Am crezut ca glumesti mi-a soptit incet. Si, fara sa ma i astepte raspunsul meu, i-a dat ordin lui Mahmud sa ne faca cafea. Acesta s-a e xecutat imediat, se ducea si se intorcea de la bucatarie si se vaicarea ca unul care nu stia ce se intimplase si mai ales de ce? .. 1 19 100 -Nu i-am facut nimic, a inceput sa se plinga Raniei, num ai i-am spus incet ca nu trebuie sa dea telefon acum, nu este momentul. 1 19 101 -Cum nu ai facut nimic? a inceput Rania sa tipe la el. T ot blocul te-a auzit cum o injurai in araba si pe ea si pe parintii ei. Ar trebu i sa-ti fie rusine ca doar nu esti un copil! 1 19 102 -Da, pentru ca a vrut sa sparga televizorul. i-a raspuns agresiv cum ii era obiceiul. 1 19 103 -Trebuia sa-i spargi capul, mi-a spus in engleza, cu o v oce inceata ca sa nu o auda in clipa cind iesea din camera pentru cafea. 1 19 104 -Ti-am spus sa fii tare, nu sa plingi, tu nu vezi ce rea ctii are de om anormal! ? Si, mingiindu-ma pe par, mi-a apropiat capul de pieptu l ei. 1 19 105 -Nora, nu poti continua asa, trebuie sa gasesti o soluti e sa scapi de el, daca nu ai sa te imbolnavesti. 1 19 106 M-am uitat la ea printre lacrimi. Avea dreptate. Dar cum ? In afara de Alex nu era nici o iesire. 1 19 107 Am baut cafeaua si ne-am calmat. Am refuzat ca sa-i vorb esc toata seara. 1 19 108 Tirziu s-a dus la Rania, probabil ca vroia sa ma acuze s i sa le arate ca el este nevinovat in toata povestea. 1 19 109 Cum a iesit din camera mi-am luat actele si cu pasaportu l si, dupa ce mi-am plimbat privirea prin casa, am hotarit sa mi le ascund deasu pra dulapului din bucatarie intr-o punga de nylon pina a doua zi cind aveam de g ind sa i le dau Raniei. Nu ma credeam capabila sa sparg ceva in caz de vreun nou scandal, dar de el nu ma indoiam ca nu ar fi avut curajul, intr-o criza de nebu nie, sa-mi rupa actele. 1 19 110 A doua zi am telefonat acasa, iar seara am refuzat sa tr ec pe la parintii lui pentru ca ma simteam obosita mai mult decit ar fi fost nor mal. 1 19 111 Cu fiecare zi care trecea slabeam si starea mea de obose ala se agrava, incit toti care ma cunosteau ma sfatuiam sa vad un doctor de urge nta. 1 19 112 Intr-o dimineata m-am trezit cu ameteli si cu voma. Abia am reusit sa ma imbrac ca sa pot ajunge la primul doctor din cartier. Mahmud cr

edea ca sint gravida. Dupa ce m-a consultat si mi-a pus citeva intrebari doctoru l a scuturat din cap si sigur pe el ne-a spus: 1 19 113 -Din nefericire nu sinteti gravida, imi este teama sa nu aveti ceva la ficat. Nimic grav, nu va speriati dar vreau o ecografie de urgent a si bineinteles toate analizele pe care vi le prescriu. 1 19 114 Am plecat de la doctor abatuta si deprimata, iar Mahmud foarte nervos pentru ca nu eram gravida ; ecografia si analizele il puneau pe gi nduri si nu stia cum sa ma intrebe daca le platesc eu sau el? 1 19 115 Am ajuns acasa si imediat am sunat-o pe Rania. Vroiam sa -mi impart grija cu cineva, cu Mahmud nu puteam vorbi pentru ca era foarte agita t mai ales de banii pe care-i platise la consultatie si in al doilea rind cu el nu se putea discuta nimic pentru ca nu vroia sa simta la fel cu ceilalti. . Dupa ce m-a ascultat, prima intrebare pe care mi-a pus-o Rania a fost: 1 19 116 -Nora, sora mea a fost bolnava cum esti tu pentru ca lua pilule ca sa nu ramina gravida. Nu cumva si tu iei ceva? S-ar putea sa nu le su porti. 1 19 117 Ma uitam la ea si taceam si pentru o clipa eram tentata sa-i spun adevarul pentru ca intrebarea ei imi amintise ca luam pilule in fiecar e dimineata in ascuns. 1 19 118 -Nu iau nimic, i-am raspuns cu o voce indiferenta astfel ca nu a banuit nimic. 1 19 119 -Atunci nu fii ingrijorata, nu ti se poate intimpla nimi c mai rau decit ai patit maritindu-te cu Mahmud. 1 19 120 -Ai dreptate Rania. 1 19 121 Vorbeam cu ea si ma gindeam deja ca s-ar putea sa aiba d reptate si ma si hotarisem sa intrerup pilulele pentru citeva zile inainte de ami face analizele. 1 19 122 Am plecat de la Rania cu mai mult curaj si incercam sa m a conving ca nu putea fi nimic grav si in definitiv de ce nu as putea sa fiu la fel ca sora ei si sa nu suport hormonii. Am intrat la mine si fara sa ma gindesc prea mult am zimbit singura cind mi-am amintit de figura pe care o avea Mahmud la doctor cind a inteles ca nu eram gravida. Ma intrebam ce reactie as fi avut d aca doctorul mi-ar fi spus " Doamna, esti gravida. " Cred ca atunci as fi cazut pe jos. Insemna ca nu mai puteam visa niciodata ca intr-o zi as putea scapa de n ebunul pe care-l aveam in calitate de sot. Cum am simtit ca ar fi o tragedie, mam scuturat ca si cum vroiam sa scap de gindul asta din cap, dar fara voia mea e l se ducea si se intorcea singur. Si daca totusi am sa ramin gravida de acum inc olo? Ce ma voi face? Nu stiam nimic despre avorturi nici daca erau posibile sau nu si in mod deosebit cit ar fi costat! ? Si ce as face daca peste citeva luni a s ramine. Erau atitea intrebari ca nu mai ajungeam ca sa-mi raspund singura. 1 19 123 Seara, cind a venit Mahmud m-a surprins pentru prima dat a de cind eram in Liban si mi-am spus ca nu este nebun pe cit mimeaza. 1 19 124 -Astazi am cunoscut o romanica, locuieste a doua casa de linga magazin, este in Liban numai de-o saptamina. 1 19 125 -Este casatorita aici? am intrebat indiferenta, caci nu puteam stii reactia lui pina la sfirsit. 1 19 126 -Bineinteles, alfel cum ar fi ajuns aici. Vrea sa te cun oasca, cred ca sinteti de aceeasi virsta. Ea este profesoara de engleza si sotul ei capitan de vapor. 1 19 127 -Si cind ne vom vedea? l-am intrebat cu mai mult curaj. 1 19 128 -Miine, vino cu mine dupa prinz, i-am spus la ora 3 sa t reaca pe la magazin. 1 19 129 Nu am mai pus nici o intrebare ca sa nu-mi strice placer ea, stiam ca putea avea reactiile cele mai negindite. Asa ca am tacut si ma ruga m in gindul meu sa fie cineva cu care sa ma inteleg. 1 19 130 In seara aceea timpul a trecut mai repede decit de obice i si am simtit pentru prima data ca nu era chiar atit de dezgreabil cind nu era rau. Mi-ar fi placut sa stam de vorba, sa facem proiecte, sa visam, sa birfim, o rice, numai sa simt ca exista o complicitate intre noi in care fiecare incerca s a ghiceasca gindurile celuilalt si sa-i faca placere. Atunci as fi incercat sa-m

i pun trecutul undeva ascuns in mine si sa traiesc asa cum traiau toti. 1 19 131 Poate rutina pe care o traia Alina nu era chiar asa de t rista pentru ea cum o vedeam eu. O familie cu copii si cu lectii in fiecare zi, un sot care era intelegator si cu care comunica si complota asa cum am facut-o n oi cu scrisoarea, nu puteau decit sa o multumeasca ca mama si sotie si sa o tina ocupata de dimineata pina seara. A doua zi la scoala m-am gindit tot timpul la intilnirea pe care trebuia sa o am la magazin cu Gina, caci acesta era numele fe tei cele noi. Imi era teama ca Mahmud sa nu-si schimbe ideea si sa nu ne putem v edea. La prinz totul a fost calm si in plus nu mi-am mai luat pilula, eram curio asa sa vad cum aveam sa ma simt in restul zilei. La ora 3 cind am ajuns la magaz in Gina ne astepta pe trotuar. Am banuit ca trebuia sa fie ea de la distanta. Er a slabuta, mica de inaltime, blonda si cind a vazut ca ma apropii, din instinct, mi-a zimbit. Dupa 5 minute ne cunosteam de o viata. 1 19 132 A fost cel mai rapid contact pe care-l avusesem pina atu nci cu cineva si poate cea mai frumoasa si lunga prietenie din Liban ce incepea pe trotuar, eu care regretam ca plecasem si priveam cu pesimism ce va urma, ea f ericita si cu planuri mari pentru viitor. Gina crescuse pe malul Dunarii, invata se la Constanta si se maritase cu un marinar. Era vesela si dupa citeva fraze pl ine de entuziasm m-a luat la ea sa ne continuam conversatia. Avea sa locuiasca i ntr-o casa veche la parter, pe care incepuse sa o renoveze si sa o mobileze. Neam facut putin loc printre bagaje si mobile inca impachetate si ne-am asezat. Er am curioasa sa stiu cit mai mult despre ea, iar ea la rindul ei vroia sa stie to tul despre viata mea in Beirut. Vorbeam mai bine de-ora, faceam haz de necaz si eram fericite ca ne cunoscusem si simteam ca nu eram singure in acest oras despr e care cu citva timp in urma nu stiam absolut nimic. La un moment dat Gina s-a s culat, a intrat in bucatarie si a venit cu doua pahare si m-a intrebat: 1 19 133 -Scuza-ma atit am vorbit ca am si uitat sa servim ceva. Ce bei, am tot felul de bauturi. 1 19 134 -Cum, aveti bauturi in casa si sotul tau accepta? 1 19 135 Nu am mai avut timp sa -mi continui fraza pentru ca mi-a raspuns repede: -Cind ne-am casatorit a stiut ca sint crestina si-mi place sa b eau si sa maninc carne de porc in plus imi plac sarbatorile noastre si a accepta t. 1 19 136 Nu vad de ce sa nu-i placa acum si aici, a continuat sig ura pe ea. De socri putin imi pasa orice as face am inteles ca nu ma plac si din prima zi m-au injurat " curva comunista ". 1 19 137 Am inceput sa rid si mirata am intrebat-o: 1 19 138 -Cine ti-a spus? 1 19 139 -Sotul meu, si stii ce le-a raspuns? m-a intrebat punind u-mi coniac in pahar. 1 19 140 -Nu, i-am raspuns. Si am intins mina sa-mi iau paharul. 1 19 141 -"Il am pe d-zeu in cer si pe Gina pe pamint " Si ferici ta mi-a intins paharul ei si am ciocnit. 1 19 142 -Cum sint ai tai? m-a intrebat. Poate observase pe fata mea o unda de tristete. 1 19 143 -Ai mei sint buni si ma respecta, si dupa o pauza am con tinuat: el are un caracter foarte dificil. De un an, de cind am venit, doar ne c ertam. Cred ca nu am plins toata viata cit am putut plinge de cind sint aici. Cr ed ca sint cea mai nefericita din tot Libanul. 1 19 144 -Te bate? m-a intrebat repede fara sa ma lase sa-mi cont inui restul ideilor. 1 19 145 Mi-am amintit ca aceeasi intrebare mi-a pus-o si Alex. N u intelegeam de ce toti se gindeau la durerea fizica in primul rind: 1 19 146 -Nu, cum sa ma bata? Este ultima faza de degradare moral a a unui individ cind isi bate sotia, i-am raspuns nedumerita. 1 19 147 -Nu spune asta, a inceput Gina cu insufletire, am cunosc ut o fata pe care o bate sotul, de-o face praf. 1 19 148 -Rominca? am intrerupt-o eu de data aceasta. 1 19 149 -Bineinteles. Si pe altele le obliga sa-si puna basma sa u sa invete sa se roage.

1 19 150 -De unde stii toate astea, tu abia ai venit? . 1 19 151 -Cum sa nu stiu, a continuat Gina. M-am casatorit de 3 l uni dar am fost pe mare cu Nick si am auzit de la marinari multe povesti in genu l acesta si pe urma pe cea care maninca bataie am cunoscut-o cind am fost o data la Tyr la descarcat marfa. 1 19 152 -Si de ce sta? 1 19 153 -Ce intrebare imi pui, parca nu ai trait unde a trait si ea! ? Daca se intoarce, stii cum este? Cu tinicheua de coada si in plus cine se mai marita cu o tipa cu dosar. Risca sa-l dea afara si din partid. Si a ris ca 1 19 154 de-o gluma buna. Ii trage tipul citeva batai bune, pe ur ma ii cumpara cite ceva din aur cind il apuca regretul si uite asa trece viata. 1 19 155 O ascultam pe Gina si ma gindeam la cele care poate avea u probleme mai multe decit mine si am continuat. 1 19 156 -Sint foarte multe care sint fericite. 1 19 157 -Mai multe sint cele care nu sint. Tu crezi ca este cine va fara probleme. De exemplu noi ne iubim, si a facut o pauza ca sa mai puna in pahare coniac. Dar, a continuat, sintem saraci. Din salariul lui de capitan treb uie sa-si ajute si familia si sa-l intretina si pe fratele lui in strainatate la studii. Casa pe care o avem o vezi, nu este nimic de capul ei, in plus este o m eserie in care nu esti sigur ca ai curse tot timpul anului. Stii ce inseamna iar na pe mare? 1 19 158 -Nu stiu, dar imi imaginez. 1 19 159 -Nu-ti poti imagina nimic, pentru ca tu te gindesti la v apoarele noastre mari. Astea aici sint niste vechituri, care daca s-ar scufunda armatorul ar fi fericit pentru ca ar incasa de la asigurare bani mai multi decit merita. Scirtie din toate lemnele cind este furtuna si pe urma marinarii stiu d espre mare mai putin poate decit stiu eu. . 1 19 160 Ma uitam la ea si ma intrebam daca peste citiva ani va m ai fi asa de vesela si daca atunci va povesti cu indiferenta de astazi greutatil e pe care le vor avea. 1 19 161 -Tu de ce ai plecat? m-a intrebat de-o data brusc. 1 19 162 Am tresarit mirata. 1 19 163 -Este o poveste lunga de care nu vreau sa-mi amintesc. A m sa-ti povestesc poate intr-o alta zi. 1 19 164 -Ai copil? m-a intrebat. 1 19 165 M-am uitat la ea lung si dupa ce am oftat, i-am raspuns. 1 19 166 -Este cel din urma lucru la care vreau sa ma gindesc. Nu am si nici nu-mi doresc pentru moment. 1 19 167 -Nici eu nu vreau prea repede, mi-a raspuns. Aici femeil e asteapta sa ramina gravide din prima luna. Nick vrea, pentru ca este inconstie nt: pina nu vom avea putini bani, cum se ne gindim sa aveam un copil! ? 1 19 168 Am stat la Gina pina tirziu. Am fost sincere amindoua di n prima clipa. Gina era o fata modesta si realista ; in plus cu ea ma simteam as a cum eram cu Doina. La plecare, i-am spus: 1 19 169 -Este pentru prima data de cind sint aici, m-am ferit sa spun unde, cind am vorbit ca atunci cind eram acasa cu prietena mea. 1 19 170 -Te astept sa vii in fiecare zi pentru ca in mai putin d e 10 zile vom pleca cu vaporul in Libia. , poate mai mult de-o luna de zile nu v om fi aici. 1 19 171 Am plecat de la ea si vesela si trista. Ma bucuram ca ne cunoscusem, dar regretam deja pentru ca nu va sta tot timpul aici. 1 19 172 Cu Gina m-am vazut in fiecare zi pina a plecat. L-am cun oscut si pe sotul ei. Pe cit era ea de mica si fragila pe atit era el de inalt s i voinic. Era tot musulman si Nick era numele pe care si-l pusese singur pe mare . Suna mai frumos " capitanul Nick " decit "capitanul Mohamed "asa cum era prenu mele lui. 1 19 173 De fiecare data ne regalam cu un pahar sau doua din vinu rile ei, aduse din Grecia sau Italia de Nick, care le cumparase special pentru e a. Gina era foarte generoasa si ii placea sa stam la un pahar si sa ne amintim d

e acasa. 1 19 174 Cum nu-i mai aminteam lui Mahmud de analize si de ecogra fie se bucura probabil in tacere de amnezia mea si ma lasa sa o vad in fiecare z i, pina in ultima zi cind a observat ca eram bine dispusa dupa ce plecam de la e a si s-a gindit ca nu ar fi rau sa semene un pic de frica si in fata ei. La mai putin de-o jumatate de ora dupa ce ajunsesem la ea soneria de la poarta suna de nu se mai oprea. Am crezut amindoua ca erau copiii care se jucau. 1 19 175 Gina a plecat nervoasa sa vada ce se intimpla. Cind a de schis poarta l-a gasit pe Mahmud care, galben de nervi a intrebat-o unde sint. 1 19 176 -Unde poate sa fie decit la mine. Si de ce suni ca un di sperat de ne-ai speriat, s-a rastit la el. 1 19 177 -Vreau sa vina imediat la magazin, am treaba cu ea, i-a raspuns tot nervos. 1 19 178 -Uite, stii ce, a continuat si ea pe acelasi ton. A veni t la mine pentru ca ai lasat-o, daca nu-ti place alta data sa nu o lasi, dar sa nu te rastesti la mine si sa nu o chemi din poarta mea ca pe un catel la ordin. Daca esti bine crescut intri in casa si ii spui calm ce vrei. Si s-a dat intr-o parte ca el sa poata trece. 1 19 179 Vroiam sa rid pentru ca ii dadea o lectie de bun simt ca re-i lipsea dar in acelasi timp ma gindeam ca in seara aceea voi avea un scandal cum nu mai avusesem cam de doua saptamini. 1 19 180 A intrat in casa si printre dinti mi-a spus: 1 19 181 -Vino la magazin, si a iesit. 1 19 182 M-am sculat sa-l urmez, dar Gina m-a prins de mina: 1 19 183 -Stai, unde pleci imediat ca si cum i-ai ascultat ordinu l! ? 1 19 184 -O sa am scandal in seara asta. Mai bine taceai, nu o sa ma mai lase sa vin la tine, i-am raspuns. 1 19 185 -Tu trebuie sa-i faci scandal pentru ca nu te-a respecta t. 1 19 186 Am ris ca de- o gluma buna si am iesit nu inainte de a s pune. 1 19 187 -Cind ti-am povestit cit este de rau nu m-ai crezut, nui asa? 1 19 188 A ramas uitindu-se dupa mine. Cred cu mila. Nu stia ca p este citiva ani mila va deveni reciproca si ca cel care nu vedea nimic pe pamint decit pe ea ii va da lovitura cea mai socanta pe care a avut-o vreo fata aici. Cind m-am intors la magazin, scandalul era bine pregatit de Mahmud, dar cind a i nceput sa tipe, am tipat si eu si i-am repetat ceea ce Gina observase. 1 19 189 Dar la ce bun, era deja prea tirziu ca sa ma impun sau p oate ca nu as fi avut de la inceput la cine. 1 20 1 CAPITOLUL 20 1 20 2 Era iarna, ploua zi si noapte cu intreruperi. Anul acest a suportam mai bine climatul, iar de cind intrerupsesem pilulele incepeam sa-mi recapat culoarea in obraji si-mi disparuse oboseala. Eram ingrijorata dar ceva i n mine ma obliga sa cred ca vara de la Bucuresti nu existase decit in imaginatia mea si poate era deja uitata de ceilalti. De la Doina scrisorile veneau tot mai rar. Intelgeam ca era ocupata cu mama ei si banuiam ca vroia sa-si rareasca cit mai mult corespondenta in afara, pentru ca spera mereu sa obtina viza sa plece in S. U. A. 1 20 3 Nu aveam prea multe noutati ca sa ne scriem prea des. Al ex era suparat pentru ca tatal lui se operase de cancer. Peste tot ploua cu prob leme. In ultimul mesaj prin Doina imi reamintea sa am rabdare si vesnica teama s a nu ramin gravida. Rabdare aveam pentru ca nu exista nici o solutie si sperante le erau atat de vagi, incit le luam ca pe niste himere din care sa-mi hranesc pu tin visele pentru a nu nu ramine prea goala sufleteste. 1 20 4 Imi luasem ca obicei, pentru a ma sustrage banalului de fiecare zi, lectura, muzica si scrisul. Nu-mi mai lasam stiloul sa-si termine ce rneala la capitolul corespondenta. Prea multe nu mai aveam ce sa ascund, mama st ia si chiar banuia totul. , iar cu Doina eram sincera si ii scriam adevarul in l

inii mari. Eram intr-o stare de nefericire continua, dar imi simteam pina si cea mai mica celula din mine ca lucreaza pentru binele linistii mele. Singurul refu giu era tot in mine, de unde trebuia sa-mi iau forta ca sa exist. Imi placea sa scriu poezii triste si era poate pentru prima data cind ma gindeam la Bacovia ca si cum ar fi trebuit sa sufar ca sa pot spune "il inteleg si-l iubesc! " 1 20 5 Daca esti fericit si nu ai suferit niciodata de foamea i ubirii si nici de durerea ireversibilitatii timpului, ce poti sa stii? Totul est e simplu, iar mintea si sufletul tau nu sint obisnuite sa simta de la distanta p ulsul celui pe care l-ai iubit si-l mai iubesti inca. Suferinta da noblete sufle tului, pentru ca nu oricine poate atinge limita infinita a durerii fizice sau mo rale si numai asa poti accede la a-i intelege pe ceilalti si in special pe tine si cel mai important este ca inveti sa-i ierti pe cei care te-au ofensat. Aveam impresia ca de durerea mea nu era nimeni vinovat decit eu, motiv pentru care ma gindeam cu acelasi dor nebun la Alex si acceptam cu resemnare crizele de nebunie si de rautate ale lui Mahmud. Ma vedeam de multe ori ca pe o victima a destinul ui, dar niciodata ca pe o condamnata fara apel. 1 20 6 Stiam ca "eul" meu va refuza sa fie inchis si limitat la infinit si ca intr-o zi se va revolta in mine si va iesi afara la lumina si atu nci imi va fi greu sa tin pasul cu el. Pentru el ma simteam obligata sa fiu tot timpul preocupata ca sa-l pot hrani. Era de fapt singurul care imi dadea increde re in capacitatile mele. 1 20 7 Sarbatorile de iarna le trecusem neobservate, iar scanda lurile erau la ordinea zilei pentru un da si pentru un nu, incit ma obisnuisem s i nu-mi puteam imagina ca viata ar putea fi altfel. 1 20 8 Situatia era aceeasi, fara siguranta si instabila. Intro dupa amiaza mergeam incet pe strada cu un aer absent si ma opream in fata vitr inelor fara interes mai mult din obisnuinta. Cu 500 de metri inainte de a ajunge la familia lui Mahmud, in fata mea si a celorlalti trecatori niste tineri ne-au pus o bariera portativa din lemn de vreun metru si jumatate ceea ce ar fi insem nat ca nu mai puteam avansa. Nu am avut timp sa ne dezmeticim, ca in acelasi tim p au inceput sa traga ca nebunii spre trotuarul din fata noastra. Nu le-au trebu it decit citeva secunde si celor din fata ca sa le raspunda cum erau cu armele i ncarcate. 1 20 9 Eram inghesuiti unii peste altii si auzeam fluieratul gl oantelor din toate partile. Primul gind a fost la actele mele care erau acasa pe masa. Deodata am simtit ca cineva ma smulge dintre ceilalti, care socati, nu st iau ce sa faca, ma lipeste de perete imi apleaca capul cu forta in jos si mai mu lt tirindu-ma ma trage dupa el in directia de unde venisem. La prima scara a unu i bloc m-a impins inauntru peste alti trecatori care se adaposteau si fara sa se jeneze de ceilalti i-a dat la spate cu forta si s-a aplecat si m-a ridicat de j os: 1 20 10 -Bine ca nu esti grea si am putut sa te trag dupa mine i n citeva secunde! 1 20 11 Imi vorbea in franceza. 1 20 12 M-a sculat in picioare si m-a tras dupa el spre etajul d e sus. 1 20 13 -Nu este bine sa stam la parter, daca vin si trag de aic i? 1 20 14 Nu raspundeam nimic, ma lasam dusa de el si simteam ca m ina mea era rece intr-a lui si ma intrebam daca nu eram cumva ranita. Ne-am opri t la etajul 3. Nu era nimeni decit noi. Aveam impresia ca ceilalti trecatori si locatarii erau deja coboriti la subsol. Ne-am asezat pe treptele murdare de praf si mi-am lipit capul de peretele rece. 1 20 15 -Scoala-te sa vad daca nu esti ranita, mi-a spus. 1 20 16 Ca un automat m-am ridicat si l-am lasat sa ma priveasca cu atentie. Simteam ca nu mai puteam sa-mi tin lacrimile strinse undeva in ochi , in piept, nici eu nu stiam de unde vroiau sa izbucneasca. Le-am lasat sa-mi cu rga pe obraji, impinse parca la suprafata de un suspin profund. 1 20 17 Plingeam, era un plins nervos, dar fericit. Plingeam de frica, dar si de bucurie. M-a luat in brate si mi-a pus capul pe umarul lui si m

i-a mingiat incet parul. Ii simteam mirosul de parfum si de proaspat amestecat c u praful pe care-l aveam in nari de pe strada. Incet m-am calmat si atunci jenat a m-am indepartat de el si l-am privit. Era tinar si imi astepta privirea cu un zimbet. Ne-am uitat unul la altul si am izbucnit in ris. In acelasi timp o grena da a explodat foarte aproape de noi, ne-am speria, dar de data aceasta eram cons tienta si am facut un pas inapoi ca sa nu fiu tentata sa -mi pun capul in bratel e lui. 1 20 18 Ne-am asezat iarasi pe scarile murdare. 1 20 19 Vroiam sa-i multumesc dar nu ajungeam sa articulez nici un cuvint. Taceam si ii admiram pantofii si, incet cu coada ochiului, ii priveam restul imbracamintii. Era elegant si frumos, ma gindeam ca poate nu era de aici , semana a slav. , cu parul saten deschis si cu pielea alba. 1 20 20 S-a sculat in picioare si rizind mi-a spus: 1 20 21 -Trebuie sa ma prezint: ma numesc Tarek si sint comercia nt mi-am facut studiile in economie la universitatea americana sint insurat si a m trei copii. 1 20 22 In acelasi moment am auzit mai multe explozii si speriat a ca era in picioare l-am tras eu data aceasta sa stea jos. 1 20 23 -Cred ca mi-ai salvat viata, nu-i asa? 1 20 24 -Credeam ca ti-ai pierdut vocea si mi-a tras capul spre pieptul lui chiar in clipa unei alte explozii. 1 20 25 Ridicindu-mi capul de sub bratele lui l-am intrebat mira ta: 1 20 26 -Cum din toata lumea m-ai ajutat pe mine? 1 20 27 A inceput sa rida. Ii vedeam dintii albi si camasa bleu din matase. 1 20 28 -Mergeam in spatele tau si iti priveam picioarele. Si mi -am spus "daca este frumoasa si la fata am sa merg dupa ea sa vad unde sta si pe urma am sa trec in fiecare zi pina o sa ma remarce si ea si intr-o zi am sa o i nvit sa bem o cafea si sa-i spun ca mi-a placut de cind mergeam in spatele ei pe strada ". 1 20 29 -Glumesti, i-am strigat vesela. 1 20 30 -Iti jur ca nu te mint. Esta ca si cum astia de pe strad a mi-au ghicit gindul. Nici nu-ti poti imagina ce frica mi-a fost pentru tine, p entru o secunda mi-am spus " Doamne daca este sa aiba ceva, mai bine da-mi mie " 1 20 31 -Afara pe strada s-ar putea sa fie morti si raniti? l-am intrebat pentru ca ma simteam jenata. Eram cu un necunoscut care-mi salvase via ta si care acum incerca sa ma seduca. 1 20 32 -Esti casatorita cu un libanez? m-a intrebat fara sa-mi raspunda la intrebare. 1 20 33 -Da, i-am raspuns si am intors capul pentru ca nu vroiam sa-mi citeasca in ochi deceptia. 1 20 34 -Cred ca te adora, a insistat. 1 20 35 Am izbucnit in ris. 1 20 36 -Si inca cum, i-am raspuns. 1 20 37 -Nici nu ma indoiesc. Ce bine este sa fii fericit in cas atorie! Si a continuat mai mult pentru el: eu m-am casatorit cu vecina, cind era m student in primul an, din gresala am lasat-o gravida, este mai mare decit mine cu 5 ani si am fost obligat sa o iau de nevasta. 1 20 38 -Nu te cred! l-am oprit rizind 1 20 39 -Iti jur ca iti spun adevarul, daca nu o luam m-ar fi om orit fratii ei, in special ca sint foarte bine plasati intr-un partid, as fi fos t si uitat pina acum si cum ti-as mai fi salvat viata astazi! ? 1 20 40 -Cred ca incepe sa se opreasca focul. , exploziile sint din ce in ce mai rare, am incercat sa schimb discutia, nu ma interesau problemel e lui, in special daca era adevarat ce-mi spunea, gaseam ca ale mele erau mai gr ave decit ale lui. 1 20 41 -Cred ca ai dreptate si ca sa fiu sincer imi pare rau, a s fi vrut sa stau cu tine aici toata noaptea. Si fara sa-mi dea ragaz mi-a luat mina si mi-a sarutat-o. Stii magazinele mele sint in "soukul de aur ". Treci cin

d ai timp ca sa bem o cafea. , doar imi datorezi viata. Nu-ti cer decit sa treci cind ai timp si cind iti cumperi bijuterii vino la mine ca sa-ti fac un pret bu n. 1 20 42 I-am promis ca voi trece si eram convinsa in momentul ac ela ca o voi face. Ne cunosteam de-o ora, intr-o situatie care mi-ar fi putut fi dramatica si ne desparteam ca doi prieteni. Dupa alte 10 minute am coborit ince t pe scari. La intrarea blocului nu era nimeni, toti erau inca la subsol. 1 20 43 -Vreau sa ma uit pe strada daca mai exista vreun pericol , daca este calm te las sa pleci, daca nu, vom mai sta, mi-a spus cu o voce prot ectoare. 1 20 44 A scos capul incet, cu grija, s-a uitat pe strada in toa te directiile si a vorbit in araba cu un trecator grabit. 1 20 45 -Vrei sa te conduc pina acasa? m-a intrebat si mi-a reti nut mina intra a lui. 1 20 46 -Nu stiu, as vrea dar imi este teama sa nu ne vada cinev a, i-am raspuns putin intimidata. 1 20 47 -Am sa merg in spatele tau, in ce directie ai sa mergi? 1 20 48 M-am gindit o secunda si i-am raspuns linistita pentru c a ma simteam protejata de prezenta lui in spatele meu. 1 20 49 -Ma intorc la mine, nu mai merg la socri. 1 20 50 A mai scos capul inca o data pe strada si s-a intors spr e mine: 1 20 51 -Am sa fiu la un metru in spatele tau, sa nu-ti fie team a! Mi-a strins incet mina, mi-a apropiat-o de obrazul lui si pe urma mi-a saruta t-o. 1 20 52 Mi-am retras-o incet si miscata de amabilitatea unui str ain, fara sa ma gindesc prea mult, am vrut sa-l sarut pe obraz, dar nu stiu daca el nu a remarcat gestul pe care vroiam sa-l fac, ca din graba m-am trezit ca-l sarutam pe gura. 1 20 53 Mai mult emotionata decit jenata, m-am retras repede si am pasit in strada indreptindu-ma grabita spre casa. 1 20 54 Mergeam si intorceam capul, Tarek era in spatele meu si ma asigura sa nu-mi fie frica pentru ca situatia era calma. Nu era nimeni in afa ra de noi, doar citeva pisici care indiferente cautau prin gunoiul de la colturi le strazilor. 1 20 55 -De ce nu este nimeni? l-am intrebat intorcind capul in urma mea. 1 20 56 -Nu au inca curajul sa iasa. Ne-am grabit, trebuia sa ma i stam inca cel putin o jumatate de ora. Dar nu o sa mai fie nimic, mi-a spus cu o voce destul de ridicata. 1 20 57 -Stii, cred ca trebuie sa-ti fac un cadou, sau sa-mi fac i tu mie! ? Cum se procedeaza? mi-a spus de data asta pe soptite. 1 20 58 -Pentru ce cadoul? mai bine aprindem o luminare, i-am ra spuns intorcind capul si zimbindu-i. 1 20 59 -Ai uitat sa-mi spui cum te cheama? 1 20 60 -Nora. Si ne despartim aici. Multumesc si am sa trec pe la tine la sfirsitul lunii dupa ce -mi iau salariul. 1 20 61 -Daca nu ai sa vii, am sa te caut din casa in casa si am sa spun la toata lumea ca mi-ai furat inima. 1 20 62 -Am sa trec, stai linistit, i-am soptit si dupa ce i-am facut un mic semn cu mina am fugit spre casa. 1 20 63 Nici nu simteam frica prin care trecusem, eram vesela si relaxata. Imi facuse mult bine intilnirea cu Tarek, stiam ca pot place oricarui barbat care era normal si care vroia sa vada in mine o femeie. Am intrat visato are in bloc si eram hotarita ca in cazul in care Mahmud nu ar fi fost acasa sa n u-i povestesc nimic, ca si cum nu iesisem in ziua aceea. 1 20 64 Nu era acasa, asa ca am intrat la Rania. I-am povestit c e se intimplase pe strada si despre necunoscutul care m-a tras spre scara unui b loc. Nu i-am povestit nimic de Tarek, era secretul meu. Vroiam sa-l pastrez ca p rieten imi placea de el, era fin si sincer si avea tot ce lui Mahmud ii lipsea.

1 20 65 Seara tirziu cind Mahmud a venit acasa l-am intrebat ce se intimplase dupa -amiaza la noi in cartier. 1 20 66 -O neintelegere intre doua partide, mi-a raspuns cu indi ferenta. 1 20 67 -Sint morti si raniti? l-am intrebat curioasa. 1 20 68 -4morti si 10 raniti. , au spus la radio. 1 20 69 -Civili? am insistat. 1 20 70 -Toti au fost civili, cei care treceau pe strada in mome ntul cind au inceput sa traga. 1 20 71 Nu am mai intrebat nimic, auzisem si traisem prea multe in mai putin de doua ore. M-am asezat nervoasa pe canapea si mi-am luat o revist a in mina. 1 20 72 O tineam deschisa dar nu citeam, eram cu privirea pe fil ele ei dar cu gindul aiurea. Daca nu era Tarek? Poate acum as fi fost la morga s i asteptam sa-mi remarce disparitia si sa-mi caute cadavrul, nu as mai fi stiut nimic, nici daca ma cautau si nici daca ma gaseau. . M-am scuturat de teama mort ii chiar in clipa cind Mahmud m-a intrebat: 1 20 73 -Stii ca Gina s-a intors? 1 20 74 -Cind, l-am intrebat vesela? 1 20 75 -Astazi si mi-au spus ca miine seara vor sa vina la noi, mi-a spus ca ti-a adus din Cipru brinza care-ti place. 1 20 76 Nu-mi aminteam ca am vorbit cu ea inainte de plecare ca sa-mi aduca brinza, dar banuiam ca trebuia sa fie ceva aranjat de ea sa ne putem vedea si ca sa-i inchida gura lui Mahmud dupa ultimul incident. 1 20 77 Eram fericita pentru ca ne puteam vedea pina la o viitoa re plecare aproape zilnic, ii simtisem lipsa din Beirut si ma gindeam ca timpul va trece mai repede pina la vara. 1 20 78 La scoala de la Layla invatam in fiecare zi cite ceva. P entru prima data ea m-a invatat sa ascult muzica libaneza care incepea sa-mi pla ca, chiar daca nu intelegeam textul si tot prin ea am inceput sa ma apropii de l ibanezi, pe care l-a inceput ii asociam pe toti lui Mahmud. 1 20 79 Poate si din cauza razboiului vedeam in fiecare libanez un criminal capabil sa ucida numai din dorinta de a face rau. . Daca la inceput m-am lasat impresionata doar de natura, cu timpul am inceput sa caut frumosul pr etutindeni, banuiam ca vor trece ani pina cind voi putea pleca intr-o zi de aici si nu vroiam sa plec cu sufletul gol. 1 20 80 Mi-am impus sa fiu mai receptiva si sa nu mai resping pr emeditat tot ce imi era strain. Stiam de la Rania ca Mahmud era o exceptie print re ei si ma gindeam cu regret ca refuzasem pina atunci sa raspund vecinelor care ma salutau pe scara cind ma intilneau. 1 20 81 Mai tirziu aveam sa intilnesc straine care dupa zeci de ani nu ajusesera sa cunoasca si sa distinga intre ce era arab si ce era libanez. Libanezii au asimilat cultura europeana ca pe ceva natural care li se cuvenea d e drept si in amestecul cu orientalul au reusit cea mai perfecta combinatie care i-a clasat in fata celorlalti, care au falsificat ceea ce nu puteau trai si int elege. 1 21 1 CAPITOLUL 21 1 21 2 Trecusera mai bine de doua luni de cind il cunoscusem pe Tarek datorita incidentului de pe strada. Nu trecusem pe la el asa cum i-am pro mis cind ne-am despartit. Eram mereu deprimata din cauza lui Mahmud. Fratele lui , Rami era plecat in Emirate, iar pe ceilalti cautam sa-i protejez cit mai mult. Nu era vina lor ca fratele lor era nebun, ma casatorisem cu el de buna voie si le eram recunoscatoare ca macar ei ma respectau si ma iubeau. 1 21 3 Ma gindeam mereu la Alex ca la o stea care este departe pe bolta cerului; intindeam mina spre ea si aveam impresia ca o tineam in palma, desfaceam palma si raminea goala. In momentele mele de tristete imi placea sa-m i pun capul pe perna, muzica in surdina si fara lumina in camera, inchideam ochi i si-l vedeam si-l simteam in spatele ploapelor inchise. Era asa de puternic gin dul meu ca in mai putin de 5 minute aveam senzatia ca-i simt mirosul. Era o mire asma de tamiie amestecata cu aerul inchis dintr-o biserica veche unde, dupa sluj

ba, mirosul de luminari si parfumul proaspat al florilor de cimp te faceau sa tr aiesti senzatia de ireal. 1 21 4 Il iubeam asa cum il iubisem din prima clipa cind am sim tit umezeala buzelor lui pe ale mele. Nu treceam sa-l vad pe Tarek pentru ca ma simteam vulnerabila din cauza mizeriilor pe care le suportam de la Mahmud si nu vroiam nici macar in gind sa fie ceva ca sa-mi umbreasca iubirea pentru Alex. Tr aiam si respiram prin amintirile pe care le traisem impreuna si ma agatam de vii tor numai cu speranta ca si el se gindea la mine. Il purtam in mine la scoala, p e strada, cind dormeam, chiar si atunci cind Mahmud ma insulta ; atunci ma ascun deam in iubirea lui ca sa pling cel mai dureros cuvint pe care omul l-a inventat si practicat - despartirea. 1 21 5 De multe ori ma intrebam ce as fi facut daca as fi fost aici fara sa-l fi cunoscut pe Alex, fara sa fi cunoscut iubirea, as fi fost goal a si nu as fi avut unde sa ma ascund si mai ales cu ce sa-mi mingii dorurile. 1 21 6 Cu cit Mahmud isi marea tirania, cu atit crestea si ura mea pentru el, iar distanta dintre noi se marea. . Intr-una din zile, Layla a tr ecut pe la noi in vizita cu sotul ei. Cum ma iubea si ma aprecia nu a putut sa p lece fara sa nu-i aminteasca: 1 21 7 -Mahmud ai o bijuterie de sotie, trebuie sa te consideri norocos. 1 21 8 Nu am inchis usa bine ca a inceput sa-mi strige: 1 21 9 -Faci ceva cu ea, sinteti lesbiene? Ce te apreciaza si t e iubeste atit, cine esti? Chiar mai putin decit o femeie normala de la noi. Ce te vede frumoasa, uite ca ai inceput sa faci riduri. 1 21 10 -Nu fii idiot, am tipat la el. Esti gelos pentru ca o fe meie de virsta mamei mele a vazut in mine ceea ce tu refuzi sa recunosti. Stii d e ce? 1 21 11 l-am intrebat nervoasa. 1 21 12 -Din din rautate si din complex, sau pur si simplu pentr u ca esti prost. Sa stii ca sint mai valoroasa decit o armata de imbecili ca tin e. Si fara sa-i dau ragaz ca sa-mi raspunda, am iesit din camera. Era exact ce-s i dorea, o provocare din partea mea ca sa aiba motiv sa ma insulte. Am tacut, nu i-am mai raspuns. Stiam ca nu pot discuta nimic cu el, in special cind era vorb a de prietenii mei. In alta circumstanta nu m-as fi enervat, dar in situatia de fata o insultase pe Layla datorita careia am inceput sa iubesc tot ce era libane z, pe cea care incet, cu rabdare, a plantat in mine din nou saminta de iubire si care a smuls buruiana rea care se numeste "ura". Layla era pentru mine gradinar ul care cu rabdare reuseste sa planteze si sa cultive in desert florile, obisnui te sa rasara de sub zapada primavara. 1 21 13 A doua zi la scoala eram trista si revoltata, dar am tac ut, nu am indraznit sa ma pling nimanui, era o nebunie sa ma fi oprit in fata La ylei si sa-i povestesc pina unde putea ajunge rautatea lui Mahmud. In mod sigur ar fi ris, dar era atita vulgaritate in afirmatia lui ca nici nu vroiam sa-i dau importanta. 1 21 14 In aceeasi zi la ultima recreatie o colega m-a intrebat rizind: 1 21 15 -In cite luni esti gravida, Nora? 1 21 16 M-am uitat la ea mirata si ca sa-i intaresc gluma, i-am raspuns. 1 21 17 -Cred ca peste doua saptamini am sa nasc! 1 21 18 -Vorbesc serios, nu esti gravida? a insistat cu intrebar ea. 1 21 19 -Bineinteles ca nu sint, am avut ciclul la inceputul lun ii deci acum 25 de zile, in citeva zile am sa-l am din nou. 1 21 20 -Nora, tu esti gravida. 1 21 21 -Daca vrei tu, Aida, sa ma vezi gravida, asta este altce va, dar eu iti spun ca nu sint. Si ce te face sa crezi ca as fi? am intrebat-o u n pic enervata de insistenta ei. 1 21 22 -In primul rind, a inceput ginditoare, te-ai implinit pu tin numai in jurul taliei, parca si pieptul este mai mare si fata este diferita

decit inainte. Ai ceva pe care numai femeile gravide il au. Nu stiu cum sa-ti ex plic este ceva pe care-l remarc la surorile mele cind sint gravide in primele lu ni. 1 21 23 -De data asta te inseli Aida. Si am plecat de linga ea n u fara sa ating lemnul de la usa si sa-mi spun "sa ma fereasca Cel de Sus " 1 21 24 Toata ziua am fost obsedata de remarca lui Aida. Seara m -am dus la Rania si am intrebat-o: 1 21 25 -Rania uita-te bine la mine! Daca vezi ceva deosebit sami spui. 1 21 26 Dupa ce m-a rasucit pe toate partile, m-a privit mergind din fata si din spate, mi-a raspuns: 1 21 27 -Absolut nimic! De ce ma intrebi? 1 21 28 -Doar asa, i-am raspuns. O colega crede ca m-am ingrasat . 1 21 29 Si m-am dus acasa multumita. Aveam mai multa incredere i n ochiul expert al lui Rania decit in supozitiile Aidei. 1 21 30 Dupa doua saptamini m-am trezit intr-o noapte cu dureri de stomac si cu voma. Dimineata am plecat la doctor impreuna cu Maha. Dupa ce ma examinat si m-a ascultat, m-a intrebat: 1 21 31 -Doamna cind ati avut ultimul ciclu? 1 21 32 -Trebuia sa-l am acum citeva zile, i-am raspuns transpir ind. 1 21 33 -Cite zile aproximativ? a insistat. 1 21 34 -Cred ca 3 sau 4 cel mult. Dar nu este pentru prima data cind se intimpla asta. 1 21 35 -Sinteti gravida si cu un aer important a continuat: in luna a doua. Deja luna trecuta erati, se mai intimpla cind ciclul continua sa vi na pina in luna a doua sau chiar si a treia. Ati luat pilule? Pentru ca in gener al cind le opresti se intimpla sa ai ciclu cind ai ramas gravida . 1 21 36 -Nu, i-am raspuns indiferenta, pentru ca Maha era linga mine. 1 21 37 -Cel mai bine este sa vedeti un ginecolog si sa faceti e xamenele de confirmare, dar sa fiti linistita ca nu ma insel, in mod sigur sinte ti gravida. 1 21 38 Ma uitam la el si nu aveam forta necesara sa ma ridic si mai ales sa-i raspund lui Maha care stralucea de bucurie. 1 21 39 Am plecat de la doctor ametita era ca si cum iti constru iesti o casa si in momentul cind este aproape gata, cum ai intors capul, totul s e darima. Simteam ca echilibrul meu deja fragil, era pe punctul sa se rupa. Am a juns la mine acasa insotita de Maha. Ea observase ca eram trista si cu totul efo rtul pe care-l facea sa-mi atraga atentia nu reusea. 1 21 40 -Nora, nu inteleg de ce esti suparata de cind ai aflat c a s-ar putea, ca sa nu spun in mod sigur, sa fii gravida? 1 21 41 -Nu ma simt bine, in plus nu am dormit toata noaptea, iam raspuns cu o voce stinsa. 1 21 42 -Asta inteleg, mi-a raspuns, dar nu inteleg de ce nu te manifesti citusi de putin bucuroasa ca s-ar putea sa ai un copil. 1 21 43 -Cine ti-a spus ca nu as fi fericita, dar imi este rau s i pe urma totul s-a petrecut asa de repede ca intr-adevar nu am fost pregatita s a aflu asa ceva. Si nervoasa mi-am scos pantofii din picioare si m-am asezat pe canapea. 1 21 44 Maha s-a apropiat incet si dupa ce mi-a luat mina si mia mingiiat-o mi-a spus: 1 21 45 -Sa nu-ti fie teama de Mahmud. Ai sa vezi cum o sa se sc himbe, este gelos si tot timpul este obsedat ca ai sa pleci. Atunci devine orb s i, din teama, te terorizeaza. Cind ai sa ai un copil o sa fie sigur ca nu te vei mai gindi la posibilitatea de a-l parasi si va deveni normal, ca toti ceilalti. 1 21 46 -Cine-mi garanteaza ca nu va deveni mai nebun decit este , fiind sigur ca -mi va fi greu sa plec sa-l las. Normal era sa fie tot timpul u

n om ca toti oamenii. Nu am continuat pentru ca as fi fost capabila sa-i amintes c Mahei toate mizeriile pe care le inghiteam de la el si nu vroiam sa se simta r esponsabila de rautatea lui Mahmud. 1 21 47 Am tacut, era singurul lucru pe care-l faceam cel mai bi ne de cind eram aici. 1 21 48 -Miine trebuie sa mergi la doctor si sa faci analizele, mi-a amintit ingrijorata. 1 21 49 -Am sa le fac simbata, nimic nu ne grabeste acum cind st im despre ce este vorba, nu vreau sa lipsesc de la scoala, i-am raspuns enervata sa o vad asa ingrijorata pentru copilul lui Mahmud. Si fara sa-i amintesc ca nu m-a intrebat niciodata daca mi-am facut ecografia si analizele pentru ficat cu 3 luni in urma, i-am spus ca singura dorinta este sa am o fata. 1 21 50 -Sa nu spui asa ceva in fata lui Mahmud, a sarit repede sa ma opreasca. 1 21 51 -Nu am inteles de ce? am intrebat-o mirata. 1 21 52 -Pentru ca la noi iubesc baietii. Este o mindrie cind ai un baiat: baiatul poarta numele, are dreptul la mostenire dublu fata de-o fata si are grija de tine la batrinete. In loc de Nora toata lumea o sa-ti spuna "mam a lui Kamal " de exemplu. 1 21 53 -Termina ca prostiile Maha, astea erau valabile acum 100 de ani, astazi fetele invata, lucreaza si nici nu mi-ar place sa ma strige lume a "mama x", eu am numele meu. 1 21 54 -Nora, asa este obiceiul la noi, mi-a taiat-o scurt. 1 21 55 Am tacut din nou si iesind din camera mi-am indreptat pr ivirea in sus si mi-am spus in gind "daca inevitabilul s-a produs, Doamne da-mi o fata. " 1 21 56 Maha a plecat iar eu m-am culcat, eram trista din cauza lui Mahmud, desi in alta circumstanta as fi fost fericita ca puteam avea un copi l. Stiam acum ca drumul meu era inchis, gindul de a pleca s-a spulberat dupa 6 l uni iar ca speranta nu-mi raminea decit mila Celui de Sus. Ma indoiam ca Alex va pleca din Romania atita timp cit parintii lui erau inca in viata si ma indoiam deasemenea ca intr-o zi Mahmud va fi altul decit a fost pina atunci. Nu-mi ramin ea decat sa lucrez si sa-mi cresc un copilul. 1 21 57 Bucuria lui Mahmud si a familiei lui m-a lasat indiferen ta. Imi traiam singura toate emotiile acum mai mult ca niciodata. La scoala cole gele mele s-au bucurat iar Aida era in culmea fericirii pentru ca a fost prima c are m-a banuit ca as fi gravida. 1 21 58 Adesea ma gindeam cu bucurie ca peste citeva luni nu as mai fi singura aici si asteptam evenimentul cu aceeasi nerabdare cu care astepta sem si sosirea mamei. Niciodata nu l-am asociat si pe Mahmud bucuriei si mele si mai ales am refuzat in mine insami de a considera copilul si al lui. Suferisem prea mult din cauza lui si cunoscusem umilinta sub toate formele. Ma gindeam la copil ca ceva trimis de la 1 21 59 D-zeu pentru a-mi varsa toata dragostea pe care o tineam inchisa in mine fara a avea pentru cine sa o scot la lumina. De multe ori tinje am dupa tandrete si dupa o vorba calma, dar in acelasi timp simteam nevoia sa mi ngii pe cineva si cu care sa-mi pot imparti bucuria de a trai chiar daca viata n u era aceea pe care-o visasem. Numai tineretea iti da posibilitatea sa speri si mai ales sa visezi, pentru ca privind inainte ti se pare foarte lung drumul spre batrinete ; atunci iti spui: "chiar daca am gresit am timp ca sa-mi refac grese ala. Doar imi ramin atitia ani! " 1 21 60 Poate si gindul la ultima zi din viata cind s-ar putea s a pleci fara sa lasi nimic din tine pe pamint, poate si egoismul ca vrem ca in u rma noastra sa fie cineva care sa plinga si sa-si aminteasca de noi cind nu mai sintem, contribuie la starea de serenitate pe care nu o poti cunoaste decit in l unile cind astepti un copil. 1 21 61 Ai impresia ca esti unica in felul tau, iar primele misc ari pe care le simti sint ca si cum contactul s-a produs, va cunoasteti unul pe altul si la fel ca si tine si el este nerbdator sa te intilneasca. D-zeu ne-a cr eat dependente de urmasii lui Adam, dar in schimb ne-a recompensat cu o emotie u

nica care valoreaza toate bucuriile din lume strinse la un loc, aceea de a da vi ata. 1 21 62 Poate asa se propaga singurul adevar absolut al Univesul ui ca D-zeu a iubit femeia lasindu-i ei misiunea de a intretine viata caci de ea depinde chiar propria sa existenta. Ce-ar face D-zeu fara noi. ? Asupra cui siar varsa bunatatea? . Cine l-ar iubi si venera asa cum o facem noi? 1 21 63 L-a inselat pe barbat cu forta exterioara a muschilor lu i dar i-a dat femeii in ascuns fertilitatea. Isus a fost primul care ne-a iertat pacatul si tot el ne-a aparat in fata acelora care au uitat ca forta lor venea din femeie. 1 22 1 CAPITOLUL 22 1 22 2 Era primavara, a doua pe care o traiam departe de la aca sa. Imi era dor de ghiocei si de violete, dar ma consolam cu mirosul florilor de portocali si de mandarini. Primavara este frumoasa oriunde, atita timp cind iti miroase a nou si a proaspat. Imi purtam copilul cu bucurie si cu speranta si as teptam cu nerabdare luna cind aveam sa nasc. La scoala copiii ma protejau, iar i n fiecare dimineata gaseam cel putin cite o floare pe catedra. In recreatie, bai etii escaladau gardul ca sa-mi aduca fructe crude. Nu le cerusem niciodata, dar probabil stiau de la mamele lor. Toti se straduiau sa invete si sa fie cit mai c uminti ca sa-mi dovedeasca ca nu ma vor obosi anul viitor pentru ca nu vroiau sa parasesc scoala. . Pe cit eram de fericita la scoala, pe atit eram de nefericit a acasa. 1 22 3 Doina imi scria ca mama ei era bolnava, timpul ii era li mitat, iar Alex nu intelesese ca nu am vrut sa am un copil, ci ca doar in mine i nsami mi-l doream, mai ales pentru ca atunci cind il voi avea va fi un balsam pe ntru tot ce mi se parea greu de suportat. 1 22 4 Nu m-a mirat raspunsul lui. Era gelozia care-l oprea sa vada ce grea imi era singuratatea si mai ales teama de a trece prin tunelul aste ptarii. Si daca ar fi durat mai mult decit as fi putut sa am rabdare? Si daca ma uita intre timp? M-as fi trezit peste citiva ani cu singurul merit ca am suport at cu stoicism ceea ce trebuia abandonat de la inceput. Cine m-ar fi recompensat pentru sacrificiul meu? Nici Mahmud si nici atit Alex care mi-ar fi repetat nu fara regret "ne-am iubit, dar ne-am ratat directiile ". Il iubeam, dar ca pe un ideal, simteam ca viitorul nostru era o utopie. 1 22 5 Singura mea legatura cu realitatea era comportamentul lu i Mahmud. Maha se inselase, ca de obicei cind era vorba de fratele ei. Nu ma pro teja deloc, dimpotriva, isi marise sfera pretentiilor de a ma lua la magazin ca sa-l ajut dupa orele de scoala. Intr-o zi, uitindu-ma la el, am scris pe o hirti e in franceza "Tiranii nu terorizeaza numai pe altii dar se terorizeaza si pe ei insisi creind mereu probleme ". Cum ma suspecta de orice, imediat dupa ce am te rminat de scris s-a repezit si mi-a smuls hirtia. A fost cea mai mare insulta du pa parerea lui pe care i-o adresasem pina atunci deci si scandalul cel mai mare. 1 22 6 Nu m-am suparat, l-am lasat sa tipe si sa ma insulte. Ci nd am ajuns la familia lui agitatia a fost si mai mare. Numai ei au reusit sa-l convinga ca era o simpla idee care-mi trecuse prin cap si care nu avea nici o le gatura cu ilustra lui persoana. Eram multumita ca cel putin realizase ca se comp orta cu mine ca un tiran, iar criza pe care facuse era ca un raspuns ca era cons tient ca ma trata rau. 1 22 7 Intr-o dupa amiaza cum era cald si scapasem de obligatia de a-l ajuta la magazin, m-am gindit sa ies sa ma plimb putin. Fara nici un gin d am trecut si prin fata magazinelor de aur. Uitasem de Tarek. Era asa de depart e ziua in care m-a tras dintre gloante ca o retineam vag ca o scena dintr-un fil m. Ma feream de orice ar fi putut sa-mi faca rau. Il pastram in gind numai pe Al ex pentru ca era departe, in rest imi era teama de toata lumea. Mergind incet si admirind bijuteriile din vitrine, in zeci de magazine mici insirate unul dupa a ltul pe mai multe ganguri nu am remarcat ca cineva dintr-un magazin imi batea in geam, decit intr-un tirziu cind altcineva mi-a atras atentia. 1 22 8 Am intors capul si am privit mirata. Imediat i-am vazut capul lui Tarek in vitrina printre bijuteriile expuse. Am zimbit fara sa vreau s

i m-am simtit ca atunci cind intilnesti pe cineva care-ti face placere si pe car e nu sperai sa ai ocazia sa-l revezi. 1 22 9 Am intrat in magazin zimbind, el ma astepta rizind. 1 22 10 -Sa stii ca vei avea o fata si "mabruk "pentru ca esti g ravida. Mi-a luat mina si mi-a sarutat-o privindu-ma in ochi 1 22 11 Mi-am retras-o incet. Simteam ca ma inrosisem. 1 22 12 -Nu stiu de ce, a continuat dupa o mica pauza si a intin s mina si mi-a mingiiat obrajii, dar banuiam ca esti gravida. Tot timpul am stat cu capul pe geam, in plus in fiecare zi trec cu masina pe strada ta cu speranta ca poate te voi vedea din intimplare. 1 22 13 -De ce? l-am intrebat mirata si mai mult pentru ca nu ga seam altceva sa-l intreb. 1 22 14 -Au fost singurele momente romantice din viata mea cele doua ore petrecute cu tine pe scara blocului unde te-am luat cu forta din fata m ortii. 1 22 15 -Ai dreptate, ce as fi facut daca nu erai tu? i-am raspu ns cu o vocea trista. El a simtit ca amintirea care pentru el era romantica pent ru mine era un cosmar. Dar nu a banuit ca daca inima nu ar fi fost plina de iubi re pentru Alex si acrita de mizeria pe care mi-o facea Mahmud si eu as fi simtit poate acelasi lucru ca el. 1 22 16 -Spune-mi ce vrei sa cumperi. Dar inainte de asta ce vre i, cafea, inghetata, orice, dar dublu pentru tine si pentru copil. 1 22 17 -Nu vreau nimic, in plus ma grabesc, i-am raspuns repede pentru ca nu aveam intentia sa stau. Ma simteam intimidata din cauza familiarit atii cu care ma primea. 1 22 18 -Nu se poate, mi-a raspuns pe un ton categoric. Si fara sa astepte raspunsul meu, i-a vorbit baiatului din magazin in araba. 1 22 19 -Daca ma vede cineva si am probleme acasa? am insistat. 1 22 20 S-a intors cu spatele si a luat dintr-o vitrina o bara p e care erau insirate citeva duzini de bratari si le-a dat drumul pe birou lui. 1 22 21 -Cine te vede, nu poate sa gindeasca nimic, esti o clien ta si la noi asa se ofera cuiva care o sa-mi cumpere acum aur in valoare de cite va sute de dolari. 1 22 22 Am izbucnit in ris. 1 22 23 -Citeva sute nu am toata luna de la scoala. Cine o sa ma creada? . 1 22 24 -Te rog sa-mi spui care-ti place? m-a intrebat zimbind. Nimeni nu stie acum ca tu nu ai citeva sute. 1 22 25 Le-am impins usor din fata mea si mi-am ridicat privirea spre el. Erau aceiasi ochi care-mi cautau privirea pe scara blocului. 1 22 26 -Nora! 1 22 27 -Da, i-am raspuns. 1 22 28 -As vrea sa-ti spun ceva, dar nu vreau nici sa te simti ofensata si nici sa crezi ca ti-as face curte. Este mult mai profund ce vreau sa -ti explic. Nu stiu, dar simt ca intilnirea noastra a fost ceva aranjat de D-zeu . Mi-a facut mult bine, ma gindesc la tine si cu toate ca sint tinar abia acum r ealizez ca intr-adevar sint. M-am simtit ca un adolescent si pentru prima data m a gindesc la o femeie ca atunci cind aveam 15 ani si visam sa sarut o fata. Este pentru prima data cind ma simt intimidat in fata unei femei. . si in afara de a o vedea si a-i vorbi, nu m-am gindit la altceva. 1 22 29 -Pe care fata visezi sa-o saruti, tot pe cea a vecinului ? l-am intrebat in gluma. 1 22 30 Am inceput sa ridem amindoi. 1 22 31 -Este adevarat. Si ridea ca si cum intrebarea mea ii ami ntise cele mai comice momente din viata lui. 1 22 32 -Nu-ti cer nimic decit sa treci pe aici din cind in cind , asa cum mi-ai promis. 1 22 33 Intre timp baiatul adusese pe o tava o cupa mare cu ingh etata si doua cafele. 1 22 34 -Este prea mult, i-am raspuns Imi trebuie o ora ca sa te

rmin numai inghetata. 1 22 35 -Te grabesti? m-a intrebat dezamagit. 1 22 36 -Si da si nu, i-am raspuns. De ce mi-ai spus ca voi avea o fata cind m-ai vazut? l-am intrebat de asta grabita sa-i aflu explicatia. 1 22 37 -Daca platesti iti spun, mi-a raspuns rizind. 1 22 38 -Ti-am spus ca nu am bani cu mine, citeva lire pentru ti ne nu inseamna nimic. , asa ca daca vrei sa accepti sa-mi spui pe credit. Imi fa cea placere ca am cu cine sa glumesc si sa simt ca atunci cind eram inca libera. 1 22 39 -Bine, nu-ti iau bani, dar vreau sa-mi promiti doua lucr uri. 1 22 40 -Te ascult. Eram curioasa ce vroia, asa ca am ridicat mi na in sus si am continuat: iti promit ca daca este in limita posibilului nu te r efuz. 1 22 41 -Ai jurat. Sa nu ma minti ca prima data. De fapt sint ma i multe, cred ca daca le numar bine sint trei. 1 22 42 -Te ascult, nu ma mai tachina! 1 22 43 -In primul rind vreau sa-ti spun ca a doua zi dupa ce ne -am cunoscut ti-am pus pe un lant o inimioara pe care ti-am scris numele si data cind ne-am cunoscut si doua diamante mici: unul esti tu si celalalt mai mare si nt eu -salvatorul, ti l-am pregatit de mult si te astept de citeva luni ca sa ti -l dau deci trebuie sa-l iei ; al doilea este sa-mi promiti ca ai sa treci macar o data pe saptamina sa te vad si sa stam de vorba la o cafea; iar al treilea ai sa-mi promiti ca in ziua cind ai sa fii suparata pe sotul tau ai sa treci pe la mine si ai sa-ti alegi tu locul unde vrei sa mergem sa bem o cafea impreuna. 1 22 44 -Asta inseamna ca ai sa stai cu mine 24 din 24 de ore, i -am raspuns glumind. 1 22 45 -Te supara de acum? m-a intrebat mirat 1 22 46 Realizasem cu intirziere ca vorbisem mai mult decit as f i dorit. 1 22 47 -Nu, am glumit. Era prea tirziu, pentru ca nu parea conv ins cu toate ca pe "nu" l-am mai repetat de citeva ori. 1 22 48 -Am sa-ti raspund Salvatorule. Si, dupa ce am baut putin din cafea, am continuat. In primul rind nu pot sa-ti accept lantul din doua mot ive: primul s-ar putea sa te inseli si sa nu am o fata, atunci ce facem? si in a l doilea rind nu ma oblig cu nimic chiar daca mi-ai salvat viata vei primi recom pensa de la D-zeu la care iti alatur stima mea. Celelalte sint admise. Am sa tre c din cind in cind si intr-o zi cind sotul meu nu ma va supara am sa te invit la o cafea. 1 22 49 -Ce? Cum adica "cind nu te va supara "? Iti bati joc de mine? Ti-am spus cind esti suparata de el. 1 22 50 -Ah.. , scuza-ma am inteles gresit. Rideam amindoi ca do i nebuni. 1 22 51 -Sa stii ca este pentru prima data ca ma simt cu tine ca si cum as fi la mine in tara, i-am spus mai mult ca sa-mi fac singura placere, pentru ca ma simteam fericita. 1 22 52 -Atunci te astept Nora, pentru ca ma consideri ca pe un romin am speranta ca ai sa mai treci. Nu-i asa? As vrea sa stiu cum se spune in romaneste " te iubesc " Stiam pentru ce vroia sa stie ca sa aiba motiv sa mi-o r epete de fiecare data sub forma de gluma. 1 22 53 -In mod sigur am sa mai trec, iar pentru cursuri de limb a romana este prea devreme ca sa incepem cu cuvinte asa de grele, i-am raspuns s i nu stiam de ce imi simteam inima batind mai tare decit de obicei. 1 22 54 -Nu mi-ai spus ce te face sa crezi ca voi avea o fata? a m insistat cu intrebarea. 1 22 55 -Din cauza asta mi-ai acceptat doua promisiuni. Ma mir c a nu stii si mai ales ca nici o femeie nu ti-a spus. Si dupa ce si-a trecut mina prin par, a continuat ;cind ai fata devii mai frumoasa decit esti. In cazul tau ai ramas asa cum erai, dupa fata nici nu se observa ca ai fi gravida, cele cu b aieti devin urite chiar daca sint frumoase.

22 56 -Asta-i o gluma, i-am raspuns. M-ai tinut o ora ca sa-mi povestesti prostii, dar sa stii ca vreau sa am o fata. Toata lumea imi spune sa -ti dea D-zeu baiat. Ma enerveaza numai cind aud cuvintul baiat. Daca voi avea o fata am sa-ti fac o surpriza. 1 22 57 -Acum te-am prins, trebuie sa-mi scrii pe-o hirtie ca sa nu uiti, pentru ca am observat ca nu-ti amintesti decit ce-ti convine. Si fara sa mai astepte raspunsul meu a scos o hirtie din birou si a inceput sa scrie. 1 22 58 M-am sculat in picioare si i-am spus: 1 22 59 -Este tirziu, te las sa-ti scrii hirtia si am sa trec al ta data sa o iscalesc. 1 22 60 S-a sculat imediat. Nu i-am mai intins mina desi el o as tepta. 1 22 61 M-am indreptat spre usa si i-am facut semn cu mina. 1 22 62 -Iti multumesc Tarek pentru tot! Si am accentuat cuvintu l "tot ". Am sa mai trec, sa nu ti faci probleme: in primul rind mi-a placut ing hetata si pe urma m-am simtit bine in compania ta. 1 22 63 A ramas in picioare putin dezamagit iar eu am plecat nic i vesela nici trista pentru ca ceea ce traisem pentru o ora era ce-mi doream pen tru o viata intreaga. 1 22 64 Dupa 20 de metri m-am trezit ca baiatul lui de la magazi n alerga dupa mine si mi-a pus in mina o cutie mica din catifea rosie 1 22 65 -Doamna ati uitat-o la magazin. Si fara sa mai astepte r aspunsul meu sau sa-i multumesc a plecat la fel de repede cum a venit. 1 22 66 Am luat-o incet si mi-am pus-o in geanta cu convingerea ferma sa trec peste citeva zile ca sa i-o dau inapoi lui Tarek. 1 22 67 M-am intors acasa grabita, aveam inca o problema sa ascu nd cutia, nu o puteam lasa in geanta pentru ca-mi era teama sa nu dea Mahmud pes te ea, cum avea obiceiul sa ma controleze chiar si in caietele de scoala. 1 22 68 In casa m-am indreptat spre sifonier ca sa o ascund in h ainele lui de iarna, dar nu am rezistat sa nu o deschid. Era un lant destul de l ung si de plin, chiar impresionant pentru un cadou, iar inimioara era plina de d iamante care incojurau numele meu gravat pe ea in diagonala iar pe spate intr-ad evar era data cind mi-a salvat viata. Nu erau doua diamante asa cum a spus, erau mult mai multe. Ma uitam neincrezatoare ca putea fi adevarat. Am pus-o incet in cutie intrebandu-ma intristata de ce Mahmud nu a stiut sa-mi ofere ceva pentru casatorie. Nici macar un inel, in plus imi interzicea sa-mi port si cruciulita. O purtam mereu sub imbracaminte pentru ca el imi spunea ca nu trebuie sa-i deran jez pe ceilalti, dar adevarul era ca nimeni nu ar fi avut ceva impotriva in afar a de el, care o facea mai mult ca sa se impuna asupra mea. 1 22 69 Am ascuns cutia si usurata de ideea pe care am avut-o mam gindit ca Alex nu mai era singurul din viata mea care, mi facea surprize. Imi parea rau din cauza situatiei care se crease, era ca si cum tradasem iubirea no astra si ma simteam vinovata de a ma complace in compania lui Tarek. Singurul vi novat era Mahmud, pentru ca nu-mi oferea nimic din ce mi-a oferit Alex si nici s implicitatea galanta a lui Tarek. Eram tinara si singura, intr-o tara asa de dif erita de cea in care traisem, aveam nevoie de afectiune mai mult decit daca as f i fost la mine si in primul rind imi doream sa fiu iubita si sa iubesc. Cred ca iubirea este singurul impuls de care tineretea are nevoie spre nu se ofili. 1 22 70 Ce ai sa-i spui batrinetii daca nu ai iubit? Cu ce ai sa o incalzesti in zilele reci ale iernii? A te stii iubita este sigurul lucru car e nu te lasa sa te impotmolesti in incercarile vietii. Drumul meu nu parea a fi drept, puteam gasi la fiecare colt o mina intinsa, care sa ma ajute sa avansez, nu pentru mine ci pentru tineretea din mine de care cautau sa profite. 1 22 71 Nu era ce vroiam si ce cautam eu. Stiam ca in loc de sta bilitate m-as fi dezorientat si pierdut mai mult decit acum. Imi placea sa visez ca undeva departe era Alex si vroiam sa cred ca acolo undeva departe 1 22 72 intr-o zi, chiar daca o sa fie innorata o sa-l astept sa u o sa ma astepte. Si fara sa ne spunem un cuvint o sa ne tinem de mina si fieca re in gindul lui va spune "acum incepem viata, chiar daca ne mai ramine putin " 1 22 73 Refuzam sa gindesc ca ar putea fi altfel decit in visele

mele, trebuia sa privesc acolo unde soarele rasarea inainte ca el sa apara, pen tru ca-mi era teama sa nu-l vad ascunzindu-se dupa un nor. 1 22 74 Seara Mahmud a venit nervos, cineva il sunase la magazin si i-a cerut adresa ca sa -mi aduca o scrisoare si un pachet din Romania de la parinti. 1 22 75 -Cu ce te deranjeaza? l-am intrebat. Tu iti vezi parinti i de citeva ori pe zi si esti ingrijorat cind tatal tau se simte rau. De ce nu i -ai cerut adresa ca sa mergem noi, daca iti este teama sa-l lasi sa vina la noi. 1 22 76 -Sta undeva in apropiere si a insistat ca sa te cunoasca . Cum poate mama ta sa-mi dea numarul de telefon la toti vagabonzii! ? 1 22 77 -Ma indoiesc ca este un vagabond, am ridicat si eu vocea . 1 22 78 -Ce poate fi daca a invatat intr-o tara socialista si in plus este un palestinian. Si fara sa se mai ocupe de mine a inceput sa o injure pe mama si sa circule prin casa ca un nebun. 1 22 79 -Am sa-l sun miine si am sa-i spun ca nu cunoastem pe ni meni in Romania si ca nu ai nevoie sa-ti aduca nimic de acolo. 1 22 80 Fara sa-l las sa-si continue prostiile, am sarit din pat si, plingind, i-am spus: 1 22 81 -Sa nu indraznesti sa faci asa ceva, ca nici nu stii ce am sa-ti fac! 1 22 82 Ce vroiam sa-i fac, nici eu nu stiam dar imi iesise fraz a din gura fara sa o premeditez. 1 22 83 -Am inteles abia acum, pentru doi batrini care sint serv itori la stat imi ameninti copilul. Daca se intimpla ceva cu el, cu baiatul meu, am sa te bag in puscarie. Si in loc sa ma rogi frumos sa accept sa-ti aduca scr isoarea, ma ameninti. Acum am sa-i telefonez ca sa nu vina caci altfel o sa anun t politia ca ma deranjeaza si el si ai tai. 1 22 84 Si fara sa se uite la mine a vrut sa iasa din camera. Ch iar in clipa aceea s-a oprit curentul, fereastra era deschisa si numai de la lum ina lunii puteam vedea: 1 22 85 -Sa nu faci o prostie ca sa regreti pe urma, i-am spus p rintre lacrimi. 1 22 86 Cind si-a gasit cheile pe masa s-a ridicat sa iasa, atun ci cu o forta care ma depasea m-am asezat in genunchi cu fata spre fereastra si cu miinile impreunate ca pentru o rugaciune am inceput sa ma rog si sa pling. 1 22 87 Doamne iarta-ma ca am plecat dintre ai mei sa ajung prin tre straini. Nu Te-am uitat, Te-am luat cu mine, nu mi-ai ramas decit Tu si numa i Tu imi stii durerea si dorul meu si al parintilor mei. Doamne, iarta-ma atit c it vrei Tu, dar nu-l lasa sa-mi raneasca parintii mai mult decit am facut-o eu. Vorbeam cu D-zeu plingind si implorindu-l cu o durere pe care nu o stiam atit de profunda pina atunci. Mahmud, uimit de reactia mea statea inmarmurit in mijlocu l camerei. 1 22 88 Cu ultimul suflu am continuat: 1 22 89 -Doamne da-i si lui durere pentru parintii lui si sa suf ere asa cum sufar eu si pe urma imi accept mizeria ca pe o pedeapsa ca am gresit fata de Tine. 1 22 90 Si cu capul pe genunchi am continuat sa pling. 1 22 91 Am simtit ca a iesit din camera si epuizata m-am sculat de jos si m-am asezat in pat. Nu mai plingeam pentru ca nu mai aveam lacrimi dar cu toata oboseala am simtit ca dupa un suspin profund inima mi s-a golit de cev a greu si incet calmul punea stapinire pe mintea si pe trupul meu. 1 22 92 Deodata usa s-a deschis, Rania a intrat insotita de Mahm ud, fiecare cu cite o luminare aprinsa. 1 22 93 -Nora, se poate sa plingi asa, te-am auzit de la noi. To cmai vroiam sa vin la voi, cind a sunat Mahmud. Vocea Raniei tremura de indignar e. 1 22 94 -Stii ce s-a intimplat? am intrebat-o incet. 1 22 95 -Stiu, este nebun, ti-am spus sa nu te mai intorci. Si f

ara sa se jeneze de el a inceput sa -i reproseze. 1 22 96 -Cum puteti sa traiti ca doi dusmani? Exagerezi Mahmud. Tu stii ca daca sotul meu mi-ar face numai un sfert din ce-i faci tu, tata l-ar fi omorit de mult. De ce nu-i respecti familia? l-a intrebat cu agresivitate. 1 22 97 -Pentru ca stiu ca nu au vrut sa o lase sa se casatoreas ca cu mine 1 22 98 i-a raspuns bilbiindu-se. 1 22 99 -Nici ai mei nu au vrut sa ma casatoresc cu un palestini an, dar acum il iubesc mai mult decit pe sotii surorilor mele care sint libanezi . Si stii de ce il iubesc? Fara sa astepte raspunsul lui a continuat: Pentru ca este cel mai bun dintre toti. Pe cind tu ce ai facut si ce faci ca sa-i convingi ca s-au inselat? Rania vorbea si ii argumenta, iar el asculta ca de fiecare dat a cind gasea pe cineva care-l putea bloca. 1 22 100 -Pregateste-i un pahar de lapte, i-a ordonat Rania. Maca r de copil sa-ti fie mila, daca nu iti este de ea. 1 22 101 -Da, de copilul meu, vrea sa-mi omoare baiatul, pentru p arintii ei nu vezi ce face si-mi blesteama si parintii. Se vaicarea si se agita de unul singur si-l apucase frica pentru "baiatul lui". 1 22 102 -Ai facut ecografie Nora? m-a intrebat Rania 1 22 103 -Nu am facut, doar ti-am spus ca nu am nevoie, i-am rasp uns obosita. 1 22 104 -Atunci de unde stie timpitul asta ca are baiat? 1 22 105 -Asa vrea el, pentru ca D-zeu il iubeste pentru ca este bun si ma suporta si ca sa-i puna numele lui baba inainte sa moara. 1 22 106 Nu am putut continua toata povestea pentru ca Rania ride a in hohote. 1 22 107 Mirat, Mahmud s-a intors de la bucatarie si a intrebat-o ce s-a intimplat. 1 22 108 -Nimic, rid cu sotia ta, mai mult pentru ca la voi nu se obisnuieste asa ceva. 1 22 109 Rania a stat pina tirziu, dupa ce a plecat m-am dus in d ormitor cu intentia sa ma culc dar Mahmud m-a urmat si mi-a spus fara nici o jen a de cele intimplate "pregateste-te. "Daca as fi refuzat ar fi insemnat un nou s cadal asa ca m-am asezat in pat, indiferenta si obosita. 1 22 110 Am adormit tirziu, stateam cu ochii inchisi si-mi revene au pe rind toate imaginile traite in ziua aceea dar si cele din trecut, care lin se interferau intre cele noi si cu forta pasiunii cu care le traiesti incercau sa stearga prezentul ca sa-mi ramina numai ele. 1 22 111 La patru dimineata ne- am trezit in zgomotul soneriei si al batailor din usa. 1 22 112 Speriat, Mahmud s-a dus la usa. Era vecinul parintilor l ui. Nu stiam ce se intimplase, dar baniuam ca era ceva grav. M-am dat jos din pa t si am iesit din camera. 1 22 113 -Ce s-a intimplat Suhel? l-am intrebat ingrijorata. 1 22 114 -Baba a avut un atac si l-au luat acum la spital. Trebui e sa vina Mahmud cu mine. 1 22 115 M-am asezat incet pe scaun si fara sa ma feresc asa cum aveam obiceiul cind imi faceam semnul crucii, m-am inchinat si un fior mi-a trec ut prin tot corpul. Cu o voce slaba dar profunda care -mi venea din adincul sufl etlui am spus: "Doamne iarta-ma "! 1 22 116 Mahmud a plecat fara sa-si aminteasca scena care avusese loc cu citeva ore in urma. Pentru el D-zeul meu nu exista si ca atare nu vedea nici o legatura intre rugaciunea mea si accidentul lui baba. 1 22 117 Am ramas singura. Nu mai puteam sa dorm eram mai socata chiar decit avusese aerul ca ar fi Mahmud. Imi parea rau pentru baba si ca sa nu -mi fac mustrari incercam sa ma gindesc ca totul a fost o simpla coincidenta. 1 22 118 Mi-am pregatit o cana de lapte si m-am asezat pe balcon. 1 22 119 Soarele se ridica incet din spatele muntilor. Era totul calm, nimeni nu se sculase inca, iar zgomotul masinilor era inca absent. Numai i

n departare se auzea cintatul unor cocosi. Eram mirata ca puteam sa-i aud si ma intrebam cam la ce distanta ar putea fi. Deodata mi-am ridicat capul spre cer. N u era nici un nor, cerul era de un bleu deschis si-ti puteai pierde privirea in el pina acolo unde ochiul putea sa patrunda. Am simtit o adiere calda ca-mi ming iie fata si atunci am spus: Buna -dimineata Doamne, am simtit ca esti linga mine , Te simt de cind eram copil si Te vad linga mine chiar atunci cind poate Tu nu te gindesti la mine. Nu stiu de ce, dar aveam senzatia ca nu eram singura, simte am ca ceva invizibil era linga mine. Simteam o prezenta pe care ochiul nu o pute a percepe, numai sufletul meu o simtea si-mi transmitea o vibratie plina de emot ie incat fara sa vreau mi-am strins pumnii si mi-am spus "cum as fi supravietuit daca nu Te intilneam si mai ales daca nu credeam in Tine " Isus". Ma gindeam la El ca la cineva pe care-L cunosteam de mult, era prietenul meu din copilarie, e rau cele mai frumoase momente ale vietii mele cind imi ridicam ochii spre El sii vorbeam. 1 22 120 Si fara sa vreau mi-am amintit de ziua cind L-am intilni t pentru prima data si de atunci L-am tinut strins in inima si nu L-am mai lasat sa se indeparteze. 1 22 121 Eram copil, nu aveam mai mult de 8ani. Locuiam undeva la capatul unei strazi lungi, Triumfului, intr-un cartier de la periferia orasului . Ma jucam pe strada cu copiii si profitam de putina zapada ramasa pe trotuare. Primavara se grabea. Tata era bolnav, la spital iar mama era cu el. Eram singura acasa, veneam de la scoala si, dupa ce mincam, imi faceam lectiile. Mama imi sp unea in fiecare dimineata cind pleca la spital: "Nora am incredere in tine ca ai sa inveti si ai sa fii cuminte, taticu are nevoie de mine mai mult decit ai tu, daca vin tirziu sa nu te sperii "! 1 22 122 Ii respectam dorinta. Incercam sa nu-mi cheltui banii pe ntru chifle pe care-i luam cu mine in fiecare zi la scoala. Vroiam sa-i string c a sa-i cumpar un cadou lui tata in ziua cind se intorcea acasa. Erau doua luni d e cind era la spital si de mai multe ori cheltuisem micile economii pentru ca nu rezistam cind treceam prin fata librariei sa nu-mi cumpar cite o carte de poves ti. Era vineri inainte de Pasti si ma jucam cu prietenele mele in fata portii pe strada. Ma uitam tot timpul sa o vad pe mama intorcindu-se de la spital, dar nu o vedeam. La un moment dat am putut distinge silueta unui barbat pe care-l cuno steam. Era un unchi de la tara. 1 22 123 -Mama nu este acasa, i-am strigat vesela si i-am sarit i n brate. 1 22 124 -Stiu ca este la spital, dar m-a trimis tataie Gogu sa v a aduc si voua ceva de mincare pentru Pasti. 1 22 125 I-am luat bucuroasa sacosa din mina. 1 22 126 S-a oprit in fata mea si privindu-ma cu mila mi-a spus: 1 22 127 -Stii ca taica-tu o sa moara? 1 22 128 M-am uitat lung la el si barba a inceput sa-mi tremure s i dintr-o data mi-am simtit inima plina de ura de adult, nu de copil, impotriva lui. In clipa aceea am crescut, in citeva minute cu 20 de ani. I-am intors spate le si am fugit in curte tragind dupa mine sacosa care era destul de grea. M-a st rigat o data si a plecat. Stiam ca nu voi uita niciodata scena care se petrecuse intre noi. . Nimeni nu poate stii ce imens de mare poate fi rana unui copil. Cu timpul te iarta, dar nu uita niciodata. 1 22 129 Am intrat in casa si primul gind mi-a fost la banii mei. I-am luat de unde ii tineam ascunsi. , mi-am sters nasul si mi-am spus "singura speranta este la biserica". Am iesit in strada si fara ca sa le spun nimic prie tenelor mele, care se jucau indiferente, am plecat spre biserica. Era departe, i mi trebuiau in jur de 30 de minute de obicei, dar in ziua aceea am ajuns mai rep ede decit vintul. Mergeam cu pumnii strinsi ca sa nu-mi pierd banii si ca sa nu pling. Mergeam cu convingerea ca acolo unde trebuia sa ajung cit mai repede era locul unde trebuia sa aflu adevarul. La coltul strazii am cumparat de la tiganci doua buchetele, unul de ghiocei si altul de violete. Nu aveam decit 2 lei, imi trebuiau bani si pentru luminare. Aveam un palton albastru si o caciula din acee asi culoare, pe care mi-am scos-o din cap si mi-am bagat-o in buzunar. In mintea mea mi-am spus ca Isus trebuie sa-mi vada fata, ca sa nu ma uite cind se intorc

ea la El. 1 22 130 Am pus florile la icoana si am trecut pe sub Masa Domnul ui de trei ori si de fiecare data plingind dar demna, il rugam "Doamne sa nu-l i ei pe tata la tine, sint inca mica si-l vreau cu mine pina cind am sa fiu mare. "Am iesit din biserica tirziu. Am stat asezata pe un scaun intr-un colt si conti nuam sa-i vorbesc "Chiar daca ai sa-l iei eu tot am sa Te iubesc, dar daca mi-l lasi am sa stiu ca m-ai auzit si o sa fii prietenul meu! " 1 22 131 Am plecat cind mi-am amintit de mama. Poate era acasa si ii era teama pentru mine. Eram acum plina de curaj si cu inima usoara, simteam ca mesajul meu a fost primit. M-am grabit si mai mult la intors pentru ca vroiam sa sparg lemne si sa aprind focul. Atunci m-am gindit la mama ce greu trebuia s a-i fie cind ridea cu mine seara si stia ca poate tata va muri. In ziua aceea am hotarit, cind voi fi mare voi fi ca mama, buna si am sa invat sa-mi ascund dure rea, ca sa nu-i supar pe cei de linga mine. 1 22 132 M-am intors acasa, am spart lemne si am aprins focul. Mi -am luat inca o data cartile si mi-am repetat lectiile, numai asa puteam sa o bu cur pe buna mea mama. 1 22 133 Am asteptat pina tirziu, dar in seara aceea nu a venit. Am adormit singura cu pisica linga mine si cartile imprastiate in jurul meu. Dim ineata eram trista, dar nu ingrijorata. M-am pregatit de scoala si am luat un le u din locul unde mama mi-a aratat ca tinea banii. Am ajuns la scoala chiar inain tea femeilor de servici. Am stat pe scari si am asteptat sa se deschida scoala c a sa pot intra. Ma simteam responsabila de mine, si vroiam ca mama sa nu -si fac a griji din cauza mea. 1 22 134 Cind m-am intors de la scoala, mama era acasa. Era palid a si obosita, vorbea cu o vecina. M-am asezat pe un scaun si o ascultam cu ochii mariti de emotie. 1 22 135 -Trebuia sa-l opereze astazi, dar ieri dupa amiaza a fac ut temperatura, atunci au operat pe altcineva si la o jumatate de ora s-a intrer upt curentul. O pana, pina au deschis motorul, pacientul a murit. 1 22 136 Nu am mai vrut sa ascult restul. Imi era suficient cit a flasem, am iesit incet afara si, ca acum, mi-a ridicat privirea spre cer. Era in norat, dar cu ochii mari deschisi imi cautam Prietenul si Protectorul meu. Stiam acum ca tata nu va muri pina cind nu voi creste mare. M-am gindit ca poate cel care-i luase locul in sala de operatie nu avea copii sau poate ca erau mari, se puteau descurca singuri. 1 22 137 Acum eram sub un alt cer. Acesta era senin si ma gindeam la Prietenul meu care poate a grabit ceea ce trebuia sa se intimple ca sa-mi de a un semn ca El este mereu linga mine. 1 22 138 In dimineata aceea am plecat la scoala singura pe jos si pe drum m-am gindit "poate D-zeu imi cunostea destinul si stia ca intr-o zi am sa-mi traiesc durerile nu prea departe de unde si El le-a cunoscut pe a-Lui si p entru asta nu mi-a refuzat nimic cind eram copil ". 1 23 1 CAPITOLUL 23 1 23 2 Tatal lui Mahmud a ramas paralizat. Imi era mila de el p entru ca era singurul pentru care aveam o afectiune speciala. Era intelegator si bun, dar mai ales era singurul care-l putea tine pe Mahmud in frau. 1 23 3 Ma intrebam care-mi va fi situatia fara el? Cine va pute a sa-l mai controleze si sa-i aminteasca ca sint sotia lui si nu un dusman de pe strada. 1 23 4 La prinz m-am intors de la scoala singura. Fara Mahmud m a simteam calma. Mergeam pe strada si-mi simteam copilul miscind. Eram numai noi amindoi, uniti ca notele unei melodii. Eram obosita, dar miscarile lui imi luau greutatea ultimelor ore si nu vroiam sa dorm cind ajungeam acasa. 1 23 5 Nu stiam daca cel cu scrisoarea urma sa vina si la ce or a. Imi era totul indiferent, stiam ca-mi puteam lasa grijile in miinile Domnului . 1 23 6 Ma gindeam la Tarek si mai ales ca intilnirea noastra il impresionase si uitind ca D-zeu nu era un pamintean, am pus-o si pe aceasta in seama lui: "Poate a stiut ca eram singura si a vrut sa-mi scoata in cale un prie

ten. " 1 23 7 La putin timp dupa ce am intrat in casa a venit si Mahmu d. Era obosit, dar mai putin afectat decit ma asteptam. Ma uitam la el cu ce aer normal imi povestea amanunte din timpul noptii. Atunci am fost convinsa ca in a fara de el nu conta nimeni in viata lui, era posesiv si egoist. Ce rost avea ca sa-mi mai fac probleme. Era la virsta cind un caracter nu se mai cizela. 1 23 8 -Stii ca intr-o jumatate de ora trebuie sa vina cei cu s crisoarea? 1 23 9 m-a intrebat cu un aer banuitor. 1 23 10 -Nu stiu, pentru ca nu mi-ai spus. De unde vrei sa stiu, de la vecini? i-am raspuns cu un aer plictisit. 1 23 11 Intr-adevar, in mai putin chiar de -o jumatate de ora so neria a sunat. Eram in coridorul de la intrare si am deschis chiar eu usa. Am fo st mirata, stiam ca era un doctor Mohamed, dar nu am stiut ca venea sotia, care in plus era o romanca. 1 23 12 Dupa 5 minute eram convinsa ca vom fi prieteni. Inca de la telefon Mohamed a inteles ca era in fata unui om suspicios si curios, in acel asi timp si mai ales ca ma tinea sub control fata de libanezi dar mai ales fata de tot ce avea raport cu Romania. Cum tineau cu orice pret sa fie prieteni cu mi ne, au stiut cum sa-l abordeze de la inceput si sa-i flateze vanitatea de orgoli os nemintos. 1 23 13 Eta era din Transilvania. Si ea tot medic. A fost poate printre cele mai bune persoane pe care le-am intilnit in cei 10 ani in Liban, ia r cu Mohamed am avut cea mai sincera intelegere si complicitate. Toti trei ne si mteam in familie cind ne intilneam, stiam sa glumim, sa bem un pahar si mai ales sa facem haz de necaz. Prietenia lor mi-a fost un mare suport in cei trei ani c it au stat in Liban. 1 23 14 Dupa ce au plecat, l-am intrebat pe Mahmud: 1 23 15 -Ti-au placut cei " doi vagabonzi "? 1 23 16 M-a privit ca sa vada cit de mare era ironia mea, dar cu m era probabil obosit s-a multumit sa-mi raspunda printre dinti: 1 23 17 -Nu puteam sa stiu la telefon cine sint si cum sint. 1 23 18 Am tacut, nu avea sens sa-i amintesc de scandalul pe car e mi l-a facut, eram multumita ca cel putin acum dupa ce i-a cunoscut a acceptat ca sa ne vizitam. 1 23 19 Incepind cu ziua aceea nu am mai cunoscut odihna. In fie care zi, timp de trei saptamini cit tatal lui a stat in spital, in fiecare dupa amiaza cind imi terminam programul la scoala Mahmud ma lasa in locul lui la maga zin. Greseala a fost a mea, pentru ca din prea multa bunavointa am cautat sa gas esc un mijloc de a-l satisface, crezind ca in felul acesta vom avea mai putine p robleme. Cum in Liban aproape toti vorbesc franceza sau engleza, nu mi-a fost gr eu sa ma descurc cu limba, in plus femeile se simteau in largul lor in prezenta mea si erau fericite ca imi puteau cere parerea. 1 23 20 In intervalul de timp cind eram singura imi corectam luc rari sau imi pregateam programul pentru a doua zi. Adesea reuseam sa fur citeva minute de somn, dar cel mai dificil era cind veneam acasa, caci trebuia 1 23 21 sa-mi fac treburile casnice si mincarea pentru a doua zi . Intr-o seara am indraznit sa ma pling si sa-i reprosez ca nu ma ajuta seara ci nd intram impreuna. A fost o prosta inspiratie din partea mea, caci scandalul si criza lui obisnuita au izbucnit mai repede decit as fi putut eu sa ma scol de p e scaun. 1 23 22 Pe zi ce trecea eram mai obosita si mai trista. Nu putea m sa ma pling 1 23 23 nimanui, era vina mea ca acceptam, dar nimeni nu banuia ca faceam totul numai ca sa evit scandalul, pentru ca altfel nu ma lasa sa dorm noaptea pina tirziu, cind cadea si el. 1 23 24 Asteptam vacanta, mai ales ca in toamna trebuia sa vina mama. Hotarirea familiei mi-a fost transmisa prin Mahmud "mama lui nu isi ajuta decit fetele ei, asa ca a mea trebuia sa vina, altfel nu aveam decit sa ma descu rc singura! "

23 25 Nu am stiut niciodata daca acesta a fost adevarul sau nu a fost decit un pretext inventat sa ma ajute sa nu fiu singura la evenimentul p e care-l asteptam. 1 23 26 Cu toata criza de timp pe care o traiam am putut sa trec intr-o zi pe la Tarek si, profitind de ocazie i-am lasat pretiosul cadou pe bir ou si am iesit. 1 23 27 Nu am intors capul, dar simteam cum privirea lui ma urma rea prin geam. 1 23 28 Ajunsa in strada, am respirat usurata ca am putut sa-l l as fara nici o explicatie, era un cadou de valoare care nu avea nici o justifica re in ochii mei, in plus eram obosita fizic si moral incat nu vroiam sa-mi compl ic in niciun fel existenta si asa destul de chinuita. 1 23 29 Eram nefericita din cauza ultimei scrisori de la Doina i n care imi scria cit de greu acceptase Alex ideea ca asteptam un copil. Pentru e l era ca si cum rupsesem clauzele intelegerii noastre. Pentru mine insa devenea cel mai frumos eveniment pe care-l puteam trai aici, in plus cu fiecare zi care trecea ma indoiam ca vreodata am putea fi impreuna, atita timp cit situatia lui familiala se complica pe zi trecea, din cauza sanatatii parintilor lui. 1 23 30 Numai Doina avea aerul de a fi optimista si ma avertiza ca nu trebuie sa iau nimic in consideratie pentru ca, cu timpul, daca vom fi imp reuna, un copil nu poate insemna nimic rau atita timp cit ne iubim. 1 24 1 CAPITOLUL 24 1 24 2 Vara a fost lunga si obositoare. In fiecare zi, avea sau nu avea nevoie de mine, Mahmud imi cerea sa-l insostesc la magazin. Cred ca ma obliga sa merg mai mult ca sa aiba cu cine sa stea de vorba si mai ales pe cine sa-si descarce nervii cind se plictisea. Ma fortam sa nu observ nimic si atit ci t imi lasa timp citeam. Intr-un din zile, a sosit pe neasteptate la magazin Gina . Veneau din Italia, era bronzata si fericita. Nu ne vazusem de citeva luni, asa ca primul lucru pe care l-a facut dupa ce am stat putin de vorba, a fost sa ma invite la ea: 1 24 3 -Mahmud las-o pe Nora sa vina la mine, dar fara sa faci ce ne-ai facut ultima oara. 1 24 4 Tonul ei suna mai mult unui ordin asa ca de obicei cind il luai pe un ton categoric, fara sa-i lasi timp sa gindeasca se intimida: 1 24 5 -Poate sa vina, nu am treaba cu ea, i-a raspuns cu jumat ate de voce. 1 24 6 Am plecat impreuna, dupa privirea pe care mi-a aruncat-o inainte sa ies am simtit ca nu i-a convenit, ma asteptam la o discutie cind ave am sa ma intorc, dar putin imi pasa. 1 24 7 Cum am intrat in casa, Gina a desfacut o sticla de vin d e Malaga. Era dulce si bun. 1 24 8 -Ce ai facut in perioada de cind nu ne-am vazut, m-a int rebat curioasa. 1 24 9 -Nimic deosebit, i-am raspuns plictisita. 1 24 10 Ce puteam sa-i spun: certurile faceau parte din program, secretul purtat in inima nu indrazneam sa I-l marturisesc, de teama ca m-ar fi putut intelege gresit, situatia politica era destul de calma. In afara de faptul ca asteptam sosirea mamei, in rest nu ma impresiona nimic. 1 24 11 -Sint fericita, mi-a spus dupa ce s-a gindit putin. 1 24 12 -Cred ca esti fericita, daca Nick te iubeste asa cum imi spui, ce ti-ai putea dori mai mult! ? i-am raspuns bucuroasa pentru ea. 1 24 13 -Nu din cauza asta, s-a grabit sa-mi raspunda. Stii si e u sint insarcinata. 1 24 14 -Glumesti, i-am strigat vesela. Este singura veste buna pe care am auzit-o in ultima vreme. 1 24 15 -Stii, la inceput nu vroiam, a inceput putin timida sa s e justifice, dar pe urma cind am avut certitudinea, m-am bucurat. 1 24 16 -Asa ai sa stai mai mult prin Liban. Doar nu ai sa pleci pe mare gravida. Si fara ca sa mai astept raspunsul ei, am continuat grabita: 1 24 17 -Gina, ce ai sa faci cu copilul, ai sa-l lasi nebotezat?

24 18 -Nici nu ma gindesc, am sa-l botez, fara sa stie nimeni, in Romania. In definitiv, ce poate sa fie rau in asta? Dar tu? 1 24 19 -Eu nu cred ca am sa ajung vreodata singura, i-am raspun s cu regret. 1 24 20 -Si aici putem daca vrem, fara ca sa stie nimeni ; doar sint atitea biserici in zona noastra. 1 24 21 -Visezi, i-am strigat fara s-o las sa continuie. In prim ul rind, preotul nu accepta daca nu ai certificatul de casatorie si in al doilea rind, cine accepta sa-si riste viata ca sa-ti boteze tie in secret copilul unui musulman? 1 24 22 -Ai dreptate, mi-a raspuns dezamagita. 1 24 23 -Stii ce -mi place sa visez? Am continuat: ca m-am nascu t intr-o tara libera unde pot sa ma intorc cind vreau si de unde pot pleca la fe l de usor cum iesi pe usa asta. In care nu esti obligata sa depinzi de nimeni si mai ales sa fii jenata cind iti astepti viza ca sa te intorci acasa, acolo unde chiar si un biet portar te poate judeca ca ai plecat. Mi-ar fi placut sa ma pot plimba in vacanta in tren sau in autocar dintr-o tara intr-alta. Trebuie sa fie placut cind esti turist, nu-i asa? am intrebat-o plina de tristete. 1 24 24 -Ai dreptate, cind ai libertate nu realizezi, pentru ca este normal. Pentru noi este un vis, pentru ceilalti este ceva normal. Am sperat ca vom fii libere, dar libertatea pe care o avem aici este pe muchia unui cutit , mai restrinsa chiar de cit cea pe care o aveam in "spatele perdelelor de fier" Imagineaza-ti ca intr-o zi divortezi. Ce faci atunci? 1 24 25 -Te intorci acasa, anii de pensie se apropie iti ceri sc uze in fata altora si astepti sa-ti gaseasca un servici. Stii de ce este greu? 1 24 26 -Stiu, pentru ca in cazul nostru nimeni nu-ti acorda viz a ca sa emigrezi, sint avantajati cei care ies ca turisti. Pasaport de roman sta bilit in strainatate. , dar in fapt strainatatea inseamna tara unde ai plecat, n u ai prea mari posibilitati sa incerci sa ramii in alta parte din cauza destinat iei de pe pasaport. 1 24 27 -Gina, ti-ar place sa te intorci? am intrebat-o rizind. 1 24 28 -Mi-ar place, dar nu in conditiile pe care le-ai pomenit . Si in plus, Nora, a continuat pe un ton convingator, sa nu crezi ca este cinev a care nu-si doreste sa se intoarca la el. Oriunde esti, ramii strain chiar daca ai nationalitatea, poate copiii tai se simt de acolo, dar tu nu poti si cu timp ul si la noi iti pierzi prietenii, parintii si nu mai stii unde este la tine cu adevarat. ? Cred ca peste ani vom fi la fel de stinghere si la noi cum sintem as tazi aici si cum vom fi mereu, oriunde. 1 24 29 Ma uitam la ea si zimbeam. 1 24 30 -Nu ma crezi? m-a intrebat mirata. 1 24 31 -Bineinteles ca te cred, i-am raspuns grabita, dar zimbe sc pentru ca ma gindesc la tot ce discutam in fiecare zi. Oare toti care sint in afara gindesc ca noi? 1 24 32 -Nu toti, pentru ca multi au suferit prea mult din cauza regimului, sint sufocati de ura, nu ca noi. Dar intr-o zi, cind se vor vindeca de ura, vor simti ca le lipseste locul unde s-au nascut. In definitiv noi nu ave am prea mult sa ne plingem, am vrut sa ne casatorim si ne-au lasat. 1 24 33 -Stii ce am auzit? Si fericita ca -mi amintisem am conti nuat: O fata care era casatorita in sud cu un shiia care este in partidul Hiz-ba llah era tot timpul tinuta inchisa intr-o camera cind el pleca, iar mama lui des chidea usa incet si ii dadea de mincare, pina intr-o zi cind a reusit sa fuga si dupa mai multe peripetii a reusit sa ajunga la ambasada. La citeva ore a ajuns si sotul ei insosit de-o banda de curajosi ca el plini de munitii si a amenintat ambasada. 1 24 34 -Si le-au dat fata, s-a grabit Gina sa-mi raspunda. 1 24 35 -Se pare ca da, au fost obligati sa o dea, statul libane z nu le garanta securitatea probabil. Ce poti sa faci in fata nebunilor de aici? 1 24 36 Am plecat de la Gina tirziu. Imi facea mult bine cind vo

rbeam de acasa, ma simteam mai aproape de acolo decit eram si pentru citva timp parca respiram aerul de prospat si de umezeala dupa o ploie torentiala de vara. 1 25 1 CAPITOLUL 25 1 25 2 O asteptam pe mama la fel de nerabdatoare cum asteptam s i ziua nasterii. Eram obosita si in plus aveam nevoie de ceva sa-mi umple viata, pe care o vedeam goala si infiorator de trista. Pe zi ce trecea ma indoiam de a firmatiile lui Maha si eram sigura ca gelozia lui Mahmud era incurabila. Imi pur tam cu tristete singuratatea si tot ce traisem cu un an in urma devenise un vis care ma ingrijora de cite ori imi revenea. Totul mi se arata asa de viu ca de mu lte ori aveam senzatia ca ma aflam pe o scena unde rolul eroinei principale era jucat de mine. Vara a fost lunga si calduroasa, iar Mahmud mi-o piperase destul de des cu scandalurile lui. 1 25 3 Incepusem sa vad totul in jurul meu cu alti ochi. Daca l a inceput ma obligam sa vad numai ce era frumos, acum treceam printr-o perioada in care nu mai vroiam sa vad nimic, era ca o revolta in mine care se manifesta p rin indiferenta. Numai Rania si Eta reuseau sa ma scoata din tacerea pe care inc onstient mi-o impuneam. Il lasam pe Mahmud sa decida totul sau sa tipe in functi e de starea prin care trecea si simteam de fiecare data cum ceva se rupea si se desprindea din mine, in tacere si, mai ales, in secret. Numai puteam raspunde cu entuziasm scrisorilor Doinei, aveam impresia ca intr-un fel calcasem pactul pe care-l incheiasem cu ea si cu Alex si, in acelasi timp, ma simteam vinovata fata de parinti. 1 25 4 De multe ori ma intrebam cum o sa-mi cresc copilul in si tuatia pe care o traiam si mai ales cit timp aveam sa fiu capabila sa rezist si in special sa-l suport pe Mahmud. Incepusem sa ma gindesc la Prietenul si Protec torul meu celest tot mai rar si asta era singurul lucru care ma speria cu adevar at. Imi lipsea afectiunea si dragostea si de multe ori aveam impresia ca sint o femeie singura care se pregateste sa nasca copilul unui necunoscut, care, in plu s nu i-a lasat nici o amintire. 1 25 5 Imi era teama ca de data aceasta nu voi reusi sa-mi invi ng grijile in fata mamei si va pleca mai trista decit era de obicei. 1 25 6 Intr-o zi Eta a simtit cit de profunda era tristetea mea si, fara sa deschida subiectul direct, mi-a spus: 1 25 7 -Nora, sa nu-ti faci probleme daca te simti trista sau d eprimata, este foarte normal pentru o femeie gravida, in primul rind ai nevoie d e multa afectiune ca sa te simti in siguranta. Daca o ai, daca nu, nici o proble ma, imagineaza-ti cite femei nasc singure, fara soti, fara familie, sa nu-ti fac i probleme daca sotul tau nu participa in aceeasi masura cu tine la starea prin care o treci. 1 25 8 M-am uitat la ea si, fara sa ma gindesc prea mult, mi-am lasat lacrimile sa-mi curga. M-a luat in brate si am plins pina cind am simtit ca nu mai aveam nevoie de bratele ei si nici de compasiunea nimanui. 1 25 9 -Ti-a facut bine plinsul? , m-a intrebat zimbindu-mi cu incredere. 1 25 10 -Nu aveam curajul sa pling cind eram singura, i-am raspu ns stergindu-mi ultimele lacrimi. 1 25 11 -Nora am sa-ti spun ceva. Privind-o curioasa am asteptat sa continuie. 1 25 12 -Eta, sa nu plingi si tu, i-am strigat si m-am apropiat luand-o eu de data aceasta in brate. Eta plingea incet ca si cum asteptase de mu lt ocazia ca sa -si poata scoate lacrimile la lumina. 1 25 13 Am asteptat sa vorbeasca, i-am respectat durerea in tace re asa cum a facut si ea cu mine. Dupa citeva minute a inceput: 1 25 14 -Nora, nu vreau sa stau in Liban ;imi place sa lucrez pe ntru palestinieni, dar spitalul lor este vesnic in pericol cum se gaseste linga tabara de la Sabra pentru ca israelienii pot bombarda in orice moment si crestin ii il vizeaza de fiecare data. Noaptea am cosmare ca nu mai ajung acasa sa-mi va d baiatul. Vreau sa plecam de aici cu orice pret. 1 25 15 -Unde? am intrebat-o cu jumatate de voce. Pentru ca idee a de a pierde-o pe Eta ma intrista foarte mult.

1 25 16 -Oriunde. Chiar si in Libia, pentru ca au nevoie de doct ori. 1 25 17 Nu i-am raspuns nimic. Avea dreptate, in situatia in car e ne gaseam era preferabil sa munceasca in Libia decit aici, unde nu stiam in ca re clipa se va declansa bombardamentul. 1 25 18 -Atunci de ce plingi? 1 25 19 -Pentru ca Mohamed nu vrea sa plece, mi-a raspuns nervoa sa. El s-a nascut si a crescut aici si in plus se simte legat de cauza palestini ana. Singurul lucru pe care-l poate face pentru ai lui este sa lucram aici. 1 25 20 -In cazul asta ai de ce sa fi suparata, i-am raspuns gin ditoare. 1 25 21 -Tatal lui o sa ne cumpere un apartament in apropiere de voi, numai ca sa nu plecam, imagineaza-ti ca o sa incepem sa intram cu rindul i n tabara la dispensar, cite-o saptamina fiecare, am auzit ca este o mizerie de o cna. 1 25 22 -Eta incearca sa nu te gindesti. Tu mi-ai spus ca-l iube sti pe Iasser Arafat. Ia-i fotografia cu tine si imagineaza-ti ca o faci din iub ire pentru el, i-am spus rizind. 1 25 23 -Acolo este pe toate zidurile! mi-a raspuns rizind si st ergindu-si lacrimile, a continuat. . Il admir de la distanta, dar nu vreau sa mo r nici pentru el si nici pentru ai lui. Vreau sa-mi cresc copilul intr-un loc un de sa ne sculam si sa ne culcam linistiti, chiar si la noi daca nu se poate in a lta parte. In definitiv eu am vrut ca sa plec, nu m-a obligat nimeni, si unde am ajuns? 1 25 24 - Am vrut sa plecam ca sa vedem lumea! i-am completat ri zind. 1 25 25 -Mai bine eram in jungla daca nu nedevorau animalele tot mai aveam o sansa, pe cind aici? Nu eram multumita in satul in care m-au repart izat, a continuat, ca sa lucrez in tabara in pericol si in mizerie. Stii ca sint cazuri de tifoida si de lepra? 1 25 26 Nu stiam nimic despre lepra decit ca la noi nu era asa c eva, dar stiam in schimb ca nici Eta nu era fericita de atitea griji si de teama nu remarcase inca ca rasaritul iti aduce soarele mai aproape decit la noi. 1 25 27 Eta putea comunica cu Mohamed, el o asculta in tacere si era intotdeauna de acord cu ea. Singurul lucru pe care i-l cerea, era sa aiba p utina rabdare. Si el ca toti libanezii spera ca intr-o zi razboiul se va termina . 1 25 28 In ziua in care mama a venit, Eta avea deja o saptamina de cind era in tabara, iar noi nu am mai intirziat la aeroport. Cred ca Mahmud n u a vrut deliberat sa intirzie, mai mult de teama sa nu cunoasca alta romanca. M ama a venit bucuroasa atit cit ii permitea situatia, dar pe mine m-a gasit calma aparent, putin obosita asa cum mi-a spus dupa ce ne-am imbratisat. 1 25 29 -Nu-i nimic Nora, acum, daca sint aici ai sa te odihnest i Am dat din cap afirmativ si am lasat-o sa creada ca acesta ar fi adevarul. 1 25 30 Mama m-a intors incet la starea mea din totdeauna. Am in ceput sa ridem, impreuna asa cum aveam obiceiul si cel mai bine mi-a facut tandr etea si dragostea ei. Ma lasam alintata de mama, imi placea sa-mi pun capul pe g enunchii ei si sa ma las mingiiata de miinile si de cuvintele ei. Profitind de i ntimitatea noastra ; intr-o zi a indraznit sa ma intrebe: 1 25 31 -Nora, nu m-ai intrebat pina acum nimic de Alex. 1 25 32 -Iti pare rau? am intrebat-o neintentionat cu putina iro nie. 1 25 33 -Bineinteles ca nu, mi-a raspuns si, fara sa astepte ca sa-i raspund a continuat. Ma bucur pentru tine, pentru ca ma durea cind stiam ca te gindesti la el. 1 25 34 -Da, dar am fost fericita cu el, m-am grabit sa-i raspun d si poate tocmai faptul ca am descoprit ca inca se mai gindea la mine cu un an in urma, m-a calmat. Asta nu inseamna ca nu-l mai iubesc sau ca nu ma mai gindes c la el. Imi este teama, am continuat emotionata ca imi va fi greu sa-l uit vreo data. Ma intelegi?

1 25 35 -Da, s-a grabit sa-mi raspunda. Ti-a spus Doina ca s-a c asatorit? 1 25 36 -Cind? am intrebat-o mirata si cu o voce ce abia a putea fi auzita. 1 25 37 -Acum o luna de zile. I-a spus Doinei ca nu spera ca vei avea curajul sa pleci vreodata de aici. In plus, asa mi-a spus Doina, a fost fo arte suparat cind i-a spus ca astepti un copil. 1 25 38 -Tu il crezi? m-a intrebat ca si cum eu ar fi trebuit sa o conving de adevar. Si fara sa mai astepte raspunsul meu, a continuat: eu nu c red in nimic ce vine de la el. Poate ca din cauza ta si eu am tinut la el si am fost deceptionata la fel ca si tine mai ales ca imi era frica si mie si lui tati cu sa nu faci vreo prostie. Cum poti sa te mai gindesti la el dupa cit ai suferi t? 1 25 39 -Ai dreptate, i-am raspuns cu mai mult curaj. Cine este si cum arata? 1 25 40 -Nici Doina nu stie prea mult si nici nu a vrut sa stie, dar in mod sigur este o evreica, ce importanta poate avea cine este? . In defin itiv este mai bine asa, decit sa stai sa visezi, cel putin acum stii ca totul ti ne de trecut si incearca sa te bucuri de copilul pe care-l vei avea si mai ales lasa totul in seama lui D-zeu. El stie mai bine ce avem nevoie. 1 25 41 Am tacut si mi-am lasat capul si mai greu in bratele ei. Nu am simtit nevoia nici sa pling si mai ales sa ma gindesc la el. Stiam ca si acum din slabiciune ca si prima data ma abandona la primul pretext: prima data p entru ca nu eram de-a lor, a doua oara pentru ca eram gravida. 1 25 42 Ce ma durea cel mai mult in clipa aceea era ca nu-l uram sau nici macar nu sufeream. Simteam o luminita mica in mine care nu-mi lasa fla cara sa se stinga. Aveam un sentiment fragil ca intre noi nu se putea termina as a si ca intr-o zi ne vom reintilni si ca ne vom plinge greselile. Mi-a spus sing ur ca nu va iubi niciodata alta femeie asa cum ma iubea pe mine, atunci de ce sa fiu geloasa? Ea trebuia sa fie geloasa pe mine, caci ma indoiam ca va cunoaste vreodata puterea iubirii lui. 1 25 43 -Plingi? m-a intrebat mama intr-un tirziu. 1 25 44 - Nu, i-am raspuns absenta. Ma gindeam la el, la noi, da r mai ales la mama, cit a putut sa sufere in tacere din cauza mea si a lui. Cine poate fi linga un copil la bucurii si la durere cu tot devotamentul in afara de mama? Atunci m-am gindit la copilul meu care se misca, parca sa-mi aminteasca c a si el facea parte acum din gindurile mele si mi-am spus "nu am sa-l parasesc n iciodata pentru nimeni si pentru nimic in lume, am sa fiu linga el asa cum si pa rintii mei au fost linga mine". Am stiut ca am sa-l iubesc cu tot devotamentul s i mai ales ca am sa-i iert totul asa cum si ai mei m-au iertat. 1 25 45 -Iti pare rau ca ti-am spus? m-a intrebat mama, care nu mai reusea sa-mi citeasca usor gindurile. 1 25 46 -Nu, trebuia sa cunosc adevarul si, fara sa-i las timp s a ma mai intrebe ceva i-am propus sa iesim sa ne plimbam. 1 25 47 -Stii taticu a visat ca ai sa nasti pe 15 si in plus o f etita. Tu stii cum crede el in visele lui? 1 25 48 Am inceput sa rid, mama se uita mirata la mine. 1 25 49 -Daca te aude Mahmud ca voi avea o fata o sa va tina de responsabili in cazul ca se adevereste visul lui taticu. Cred ca ai sa pleci cu primul avion inapoi acasa. 1 25 50 -De ce? m-a intrebat mirata. 1 25 51 -Pentru ca aici prefera baietii, in special primul copil , pentru batrinete, pentru nume si nu mai stiu pentru ce alte prostii Este o min drie cind au un baiat ca si cum ar fi facut un efort special. 1 25 52 -Atunci daca vei avea o fata, ne astepta probleme cu neb unul tau, mi-a spus mama ca si cum verdictul era stabilit dinainte. 1 25 53 -Nici chiar asa, mami, am incercat sa o linistesc. Dar, fara sa vreau am zimbit la gindul figurii ce o va avea Mahmud daca voi avea o fa ta. Ii va fi greu sa se obisnuiasca cu ideea ca in loc de "baiatul "lui va fi "f ata " lui.

1 25 54 -Nici nu am vazut oameni ciudati ca aici, mi-a afirmat m ama cu toata convingerea. 1 25 55 -Inca nu stii nimic. Vino sa ne plimbam ca sa-ti arat ca mai sint si oameni aparent normali. Am accentuat cuvintul aparent, rizind. Am s imtit ca mama se simtea usurata de cursul pe care-l lua discutia noastra. Cred c a se gindise clipa de clipa cum sa-mi spuna ca Alex se casatorise de teama ca sar fi putut sa fac vreo scena. Nu banuia cit devenisem de dura si cit de bine im i simulam toate durerile. 1 25 56 Am plecat incet pe strada, doctorul vroia sa merg in fie care zi, lucru pe care-l faceam cu placere mai ales de cind mama era aici. Am aj uns in apropierea magazinului lui Tarek, eram confuza nu stiam daca trebuia sa-i povestesc mamei adevarul cum ne-am cunoscut sau sa-i spun pur si simplu ca il c unosc de la magazin ; sau daca sa trec prin fata lui sau sa-l ocolesc. Nu trecus em din ziua cind i-am pus repede cadoul pe birou si iesisem la fel de repede cum intrasem. Am tras putin aer in piept si incet i-am indreptat mamei pasii spre m agazinul lui. Fara sa vreau, mi-am aruncat privirea prin geamul plin de bijuteri i. El nu era, numai vinzatorul. Am respirat usurata, totusi cu putin regret. As fi vrut sa-l vad. Mai ales ca aveam nevoie sa zimbesc in ziua aceea pentru ca ve stea casatoriei lui Alex vroiam sa o consider ca un fapt obisnuit pe care il afl asem de acasa. Mama se uita la vitrine si vorbea, nu auzeam nimic, ma gindeam mi rata la mine insami. Daca cineva mi-ar fi spus asta cu citeva luni in urma poate as fi plins sau suferit, sau poate as fi avut aceeasi reactie. Ce curioasa este natura umana! 1 25 57 -Te-am prins, am auzit o voce care era undeva in spatele meu. Treci pe aici si nu cauti sa ma vezi. Am intors capul usurata. Stiam ca er a Tarek. 1 25 58 -Am vrut, dar nu erai in magazin, i-am raspuns grabita, de teama sa nu banuiasca care mi-ar fi putut fi intentia. 1 25 59 -Este mama ta sau sora ta? m-a intrebat cind ii intindea mina mamei. 1 25 60 -Tu ce crezi? l-am intrebat si eu la rindul meu, vesela. 1 25 61 -Nu pot sa cred nimic in strada, trebuie sa veniti la mi ne in magazin ca sa stam de vorba si sa bem o cafea. Pe urma ai sa vezi ce cred, mai ales ca sint suparat pe tine. 1 25 62 Si fara sa astepte raspunsul meu ne-a impins putin de la spate in directia magazinului lui. 1 25 63 -Ne vede cineva, i-am spus pe soptite. 1 25 64 -Tocmai de aceea mergi natural, mi-a soptit discret la u reche, nu vezi ca deja toti se uita la tine, sa nu mai iesi pe strada in zilele cind esti frumoasa. Am zimbit si nu i-am raspuns nimic. Nici nu stia ce bine imi facea galanteria lui. Aveam nevoie mai mult ca niciodata. 1 25 65 -De unde il cunosti pe tinarul acesta? m-a intrebat mama pe soptite. 1 25 66 -Am sa-ti spun cind vom pleca de la el, i-am raspuns pe un ton misterios. 1 25 67 Am intrat in magazin si ne-am asezat, mama putin mirata, eu emotionata ; numai Tarek avea aerul de a fi stapin pe situatie. Zimbea si oc hii ii straluceau de bucurie. 1 25 68 -Nu-ti mai aduc inghetata, pentru ca ultima oara mi-a pu rtat ghinion; ai uitat ca sa mai treci, in plus este cam rece pentru tine, mai b ine doua tarte cu ananas si cafea. Si fara sa mai astepte raspunsul meu s-a adre sat vinzatorului care in citeva clipe a disparut. 1 25 69 -Am sa repet scena de ultima oara. Si fara sa-mi dea tim p sa-i raspund a pus in fata noastra pe birou mai multe casete cu bijuterii. Atu nci i-am explicat mamei motivul pentru care se gaseau atitea bijuterii in fata n oastra: sa nu ne banuiasca cineva ca sintem in magazin pentru ca il cunosteam pe proprietar. Mama nu mi-a raspuns nimic dar simteam ca ne privea cu interes. 1 25 70 -Nu mi-ai spus ca ai o mama tinara si frumoasa, mi-a spu s Tarek privind-o cu admiratie pe mama dupa care a continuat. La inceput am crez

ut ca este sora ta! . 1 25 71 -Cind la inceput? l-am intrebat mirata. 1 25 72 -Te-am vazut de cind ai intrat in gang, dar eram la cine va in magazin si nu am putut iesi imediat ca sa nu-i dau de banuit, te priveam p rin vitrina magazinului si am fugit imediat ce am vazut ca nu ai intrat la mine ca sa nu te pierd. 1 25 73 -Spune-i mamei tale ca are o fata rea! a continuat pe un ton vesel. 1 25 74 -De ce? l-am intrebat rizind. 1 25 75 -Spune-i numai atit. Restul am sa-i spun eu alta data. I ntre timp, baiatul ne-a pus in fata tarta si prin semne a insistat ca mama sa se rveasca. 1 25 76 -Nu te gindesti niciodata cum ne-am cunoscut? m-a intreb at. . 1 25 77 -Nu, pentru ca nu am timp, in plus, in afara de tine ca persoana, pentru mine toata povestea este o amintire care ma sperie. Nici nu vre au sa ma gindesc. Si fara sa vreau m-am scuturat. 1 25 78 -Eu sint fericit, este cea mai grozava aventura pe care am trait-o 1 25 79 vreodata. Sa salvez viata cuiva, mai ales ca acesta este o femeie frumoasa pe care o urmaream pe strada cu doua minute inainte. I-ai pov estit mamei tale? m-a intrebat curios. 1 25 80 -Bineinteles ca nu! i-am raspuns grabita. Iti imaginezi ca pe urma o sa se gindeasca in fiecare zi la mine daca am iesit si daca m-am in tors acasa. In plus nu gasesc in fiecare zi un Tarek pe strada sa-mi salveze via ta, cum iti place tie sa te lauzi. 1 25 81 -A, nu se poate sa fii chiar atit de nerecunoscatoare, m i-a spus si 1 25 82 s-a intors spre mama si prin gesturi a incercat sa-i exp lice cum ne-am cunoscut. 1 25 83 -Nu inteleg ce vrea sa-mi spuna Nora! tradu-mi tu! mi-a spus mama distrata de mimica lui. 1 25 84 -Nu cred ca o sa-ti faca placere. Este nebun, am sa-ti s pun pe urma. 1 25 85 -Tradu-i, a insistat Tarek, ca sa vada cit sint de bun s i tu cit esti de ingrata, ti-am dat inima si mi-ai adus-o inapoi. Si, fara sa ma i astepte reactia mea a scos din sertarul biroului cutia si a desfacut-o in fata mamei. El vorbea, iar mama zimbindu-i ii tot spunea ca nu intelege. Atunci i-a desfacut palma si i-a pus cutia si i-a strins palma la loc. Mama incerca sa o de sfaca dar el i-o tinea strins si ii arata "cind bebe vine" sa mi-o dea. 1 25 86 -Tarek, nu insista, am intervenit. Nu vreau sa fie jenat a, pentru ca nu intelege nimic din ce-i spui si inca nu am avut timp sa-i povest esc ca ne cunoastem. Atunci Tarek si-a retras mina si privindu-o pe mama si-a ce rut scuze si cu putin regret in voce mi-a spus: 1 25 87 -Daca nu iei nici de data aceasta cadoul pe care ti l-am pregatit sa stii ca ma supar. Nu te obliga cu nimic. Ti l-am oferit ca o aminti re pentru ca in ziua aceea puteam sa murim amindoi. Tu stii ca au murit 3 persoa ne care erau in grupul din care te-am smuls pe tine? m-a intrebat grav. 1 25 88 -Da, sint de acord cu tine, numai ca este prea valoros c adoul tau. Daca era ceva mai ieftin, as fi acceptat ca amintirie, dar asa nu pot , i-am spus putin jenata. 1 25 89 -Fiecare ofera la capacitatea si la valoarea lui si a ce lui caruia ii ofera. Eu nu-ti pot oferi mai putin de atit pentru ca este vorba d e prestigiul si onoarea mea si in plus vreau ca sa fie ceva care iti va face pla cere si peste ani, mi-a spus categoric si poate putin vexat. L-am privit lung, s tiam ca era serios si i-am raspuns: 1 25 90 -Alta data, nu acum. Iti promit, alta data am sa-l accep t. Acum este suficient ca m-ai impresionat. 1 25 91 -Sa nici nu te gindesti ca vei iesi din magazin fara el. In plus este momentul ca sa-l accepti: ii vei spune sotului tau ca ti l-a oferi

t mama ta cadou pentru copil. 1 25 92 Si, intorcindu-se spre mama i-a spus ca trebuie sa-l ia. 1 25 93 -Nora ce fac cu cutia, trebuie sa-o iau? Imi este jena, nu inteleg nimic, mi-a spus mama care asista la scena fara sa priceapa ceva. 1 25 94 -Stii ce, i-am spus de-o data luminata de ideea pe care o aveam. Data ma jeneaza: din moment ce este inscrisa inseamna ca semnifica un e veniment, sterge-o si am sa trec alta data si am sa-l iau. 1 25 95 -Juri? m-a intrebat Tarek grabit. 1 25 96 -Este pentru prima data cind sint de acord. Si incurajat a de reactia lui am continuat: am sa-l iau, dar cu conditia sa-ti platesc macar jumatate din pret. 1 25 97 -Accept, dar pretul sa fie fixat de mine, mi-a raspuns u surat ca si cum incheiase cel mai complicat contract din viata lui. Atunci Tarek s-a sculat, a chemat vinzatorul care statea de vorba cu un altul in fata magazi nului si i-a dat lantul ca sa-l duca la atelier. 1 25 98 Am profitat de ocazie si i-am spus mamei ca trebuia sa p lecam. Ne-am sculat in picioare si spre dezamagirea lui Tarek i-am promis ca vom trece intr- o alta zi. 1 25 99 -In mai putin de 15 minute poti sa treci sa-l iei. Sau t rimite-o pe mama singura daca nu ai sa poti veni miine, mi-a strigat uitindu-se dupa noi cu regret. 1 25 100 -O sa trecem impreuna, mai am cel putin doua saptamini p ina cind am sa nasc, i-am raspuns cu regret, pentru ca timpul mi se parea lung. 1 25 101 -Nora, mi-ai promis. In cazul, ca nu vei trece, cu toate ca esti cea mai iesita din comun persoana pe care am cunoscut-o pina acum, eu i ti doresc nastere usoara si un copil sanatos. Mi-a luat mina intr-a lui. , si in cerca sa-mi prinda privirea, lucru pe care eu il evitam. 1 25 102 -Ti-am promis, i-am raspuns cuprinsa de timiditate dar m ai mult fortata de privirea lui care dintr-o data mi-a amintit de prima seara pe trecuta cu Alex, numai ca acestuia ii lipsea siguranta pe care Alex o avea. Daca el reusise sa ma intimideze la inceput, privindu-l simteam cum el era acelea ca re incepea sa cedeze emotiei si am vazut pe fata lui un zimbet cald si timid car e ma implora: 1 25 103 -Nora sa nu ma lasi sa visez la tine inca citeva luni. N u-ti cer nimic decit sa treci ca sa stam de vorba. Cred ca sint ultimul de pamin t care as putea sa sa-ti fac ceva care sa te jeneze. 1 25 104 -De acord. Nici o problema. Am sa trec poate chiar miine , sau daca nu, am sa trec luni, tot in jurul orei de astazi, pentru ca nu este a glomerat. Mi-am retras mina incet dar sigura pe mine, pentru ca intotdeauna ne d ispare jena cind putem sa-l impresionam pe cel din fata noastra. 1 25 105 Am iesit din magazin foarte confuza, simteam ca Tarek er a sincer si tocmai insistenta lui de a ma vedea ma impresiona. Nu puneam nici o clipa la indoiala sinceritatea lui si, lucru curios, era singura persoana pe car e nu o cunosteam decit din ce-mi povestise in ziua cind ne-am intilnit, dar in c are aveam incredere. 1 25 106 -Nora, cine este tinarul acesta? m-am intrebat mama ingr ijorata cind am iesit din magazin. Si de unde il cunosti? 1 25 107 Ca trezita din somn m-am uitat la ea mirata de intrebare a pe care mi-a pus-o: 1 25 108 -Nu ti-am povestit de el? am intrebat-o la rindul meu, c a sa cistig timp, si repede, mi-am facut calculele: daca ii spun ca l-am cunoscu t pe strada, nu ma va crede, daca ii spun din magazin, iar nu ma va crede pentru ca comportamentul lui fata de mine este prea intim ca si cum ne-am cunoaste de multi ani. Atunci am hoatarit sa-i povestesc totul cum s-a petrecut, cu toate de taliile si de ce insista sa-i primesc cadoul. 1 25 109 -Am simtit ca este indragostit de tine dupa felul cum ti -a zimbit pe strada. Nu-mi place! 1 25 110 -Nu-ti place de el? am intrebat-o mirata. 1 25 111 -De el ca persoana imi place foarte mult, este frumos, f

in, tinar, dar tocmai din cauza asta nu-mi place. Are prea multe calitati, in pl us cind te priveste il simti ca se pierde mai ales cind reuseste sa te faca sa z imbesti. Ai grija sa nu ai probleme din cauza lui. Vocea mamei, exprima teama in timp ce vorbea. 1 25 112 -Mama, am oprit-o brusc. Crezi ca am sa devin amanta lui ? Nu este nimic decit o cunostinta: daca el gindeste mai mult decit i-am spus eu asta este problema lui. Crezi ca trebuie sa-i accept cadoul? 1 25 113 -Nu, mi-a raspuns fara sa ma lase sa-mi continui fraza. 1 25 114 -De ce? Ma voi simti obligata in ziua cind o sa ma invit e la o cafea? 1 25 115 -In mod sigur si de ce sa ai constinta incarcata de cite ori treci pe aici. 1 25 116 -I-am promis, am cotinuat rizind mai mult ca sa o tachin ez. 1 25 117 -Nora, cum de indraznesti sa te gindesti cel putin, nu-t i este frica de Mahmud, nu faci nimic si sare la scandal ca un nebun, dar sa te afle cu ceva, asta abia asteapta sa -ti faca rau. Cred ca ar fi capabil sa te om oare. Nu ma crezi? . 1 25 118 Numai ca mi-a amintit de Mahmud si parca trezita brusc l a realitate i-am raspuns patrunsa de teama: 1 25 119 -Ai dreptate mama, mai bine nu-mi aminteai, ma lasai put in sa fiu fericita, intr-adevar cind vad pe altul ca-mi face curte, sa fiu since ra imi face placere si imi mai da putin curaj de viata, caci cel de a acasa mi-a ucis toata pofta de a trai si aproape ca am inceput sa cred ca nu valorez nimic Am tacut repede caci realizasem ca am vorbit mai mult decit trebuia. 1 25 120 Am simtit ca o grija s-a asternut pe fata mamei si, into rcind capul ca sa nu vad, am simtit ca o lacrima mica cit o margea i-a alunecat pe obraz, pe care si-a sters-o insa repede. 1 25 121 -Daca te intereseaza numai pentru ca-ti ridica moralul, fa ce crezi tu ca este mai bine pentru tine. 1 25 122 Am tacut amindoua, nu stiu ce griji isi mai facea mama, dar eu eram hotarita sa mai trec, imi era asa de goala viata cind eram sigura ca o prietenie nu-mi facea decat bine. 1 25 123 -Stii, dupa amiaza ma asteapta doctorul la consultatie, ai sa vezi ca pentru prima data visul lui taticu a data gres. Miine este 15 si m a indoiesc ca voi naste pina atunci. 1 25 124 -Era asa de convins cind s-a trezit dimineata, ca m-a tr imis cu doua saptamini mai devreme, mi-a spus mama, zimbind cu gindul la tata. S aracul de el, era asa de emotionat cind am plecat, ca in mod sigur intre miine s i poimiine nici nu o sa se miste de linga telefon. 1 25 125 -Stii, imi este tare dor de el, mai bine mergeam la post a si ii dadeam telefon. 1 25 126 -Dupa ce nasti este mai bine, de unde mai ai bani pe urm a pentru telefon, ca nu-l vad pe al tau sa alerge sa dea telefon dupa ce nasti, in special daca nu vei avea baiat, asta dupa ce-mi spui tu. 1 25 127 -Stii, este mai bine, a continuat mama ca si cum vroia s a ma convinga, pentru tine daca voi o fata primul copil, iti va fi mai tirziu ca o sora, o prietena cum am fost noi amindoua. Fetele sint mai tandre, mai mamoas e, este exact ceea ce ai tu nevoie cum esti atit de singura aici. 1 25 128 -D-zeu stie ce-mi trebuie, i-am raspuns incet mai mult c a sa inchei discutia. 1 25 129 Ne-am intors acasa, si am pregatit masa. Mahmud intirzia se, asa ca am mincat singure si am intrat in dormitor sa ma odihnesc. Dupa amiaz a am plecat la doctor care isi avea clinica linga parintii lui Mahmud. 1 25 130 -Nici o problema, totul este perfect, mai ai cel putin i nca 10 zile. Mergi in fiecare zi, este cel mai bun sport pe care-l poti face si te ajuta la nastere si nu uita sa repeti exercitiile de respiratie pe care le-ai invatat. 1 25 131 Am plecat de la el multumita, pentru ca in felul acesta mama era linga mine si mai aveam timp sa ne plimbam, stiam ca dupa nastere ne va

fi imposibil. 1 25 132 Am stat la socrii mei pina in jurul orei 8 seara cind Ma hmud s-a intors de la magazin. Eram obosita si asteptam sa ne intoarcem acasa. I mediat ce a inteles intentia mea, Mahmud mi-a spus ca el vrea sa mergem in vizit a la Karim, in plus fara mama, care trebuia sa se duca acasa. 1 25 133 -Cu ce te deranjeaza daca vine cu noi, cu toate ca ti-am explicat ca sint foarte obosita si as vrea sa lasam vizita pe miine seara. 1 25 134 -Stiam ca nu vrei sa mergi ca sa nu o lasi pe mama ta si ngura, nu pentru ca esti obosita, mi-a raspuns cu rautate. Ce ai facut toata ziu a? 1 25 135 -Mahmud, a intervenit Maha, nu-ti dai seama ca este in l una a noua si este obosita! ? 1 25 136 A iesit din casa nervos si injurind, iar eu cu mama dupa el. Eram grabita si vroiam sa-l prind de la urma ca sa-l conving sa mergem totu si, dar inainte sa o lasam pe mama acasa. Era intuneric, eram nervoasa mai mult pe mine pentru ca stiindu-l nu trebuia sa-l contrazic, in felul acesta as fi evi tat un scandal. Nu am fost atenta ca trotuarul se termina si am facut un pas in aer, mi-am pierdut echilibrul si am cazut, din fericire pe un picior. Am inceput sa pling crezind in prima clipa ca mi-am rupt glezna. Maha care se uita dupa no i a tipat, iar mama in spatele meu cu un tinar au alergat spre mine. Mahmud a in tors capul nervos s-a uitat la mine si dupa ce mi-a lansat cu mina "asa iti treb uie " a plecat mai departe spre masina. Am stat mai mult de 10 minute jos si pli ngeam, iar Maha care coborise repede, imi masa un picior, iar mama pe celalalt. 1 25 137 Ajutata de ele si de tinarul trecator am reusit sa ajung pina la masina, unde Mahmud arunca flacari pe nas. Maha i-a vorbit nervoasa in araba, i-a trintit usa de la masina si s-a intors acasa. Mama tremura de suparar e si printre dinti mi-a spus "l-as bate pe ciinele asta pina ce l-as vedea mort" . Atunci cu toata durerea pe care o aveam mi-am spus singura, indiferent ce se v a intimpla "am sa trec sa-l vad pe Tarek inainte sa nasc si am sa-i accept cadou l ". Alex trebuia sa ramina la capitolul trecut, in special ca se si casatorise. Insemna ca nu ma va accepta niciodata cu un copil care nu era al lui. 1 25 138 Pina acasa a tipat si a injurat-o pe mama, in opinia lui totul se intimplase datorita ei, fara ea eu as fi plecat fara sa fac nici un co mentariu. 1 25 139 Nu i-am raspuns nimic, ce rost avea, abia i-as fi dat mo tiv ca sa urle si mai mult. Il uram cu toata forta. Ajunsi in fata blocului alta surpriza neplacuta ne astepta: nu era curent deci trebuia sa urc 6 etaje pe sca ra. Mahmud a fugit inaintea noastra singur pe scara, iar eu, sprijinindu-ma de m ama am inceput sa urc treptele incet, fara sa ma pling prea mult, incercind in f elul acesta sa-i protejez durerea si nemultumirea. 1 25 140 -Cum poti sa-l suporti pe asta, nu cred ca exista altul mai al dracului ca el pe tot pamintul, cred ca esti singura in tara asta de plin s. Nu este normal, pentru nimic in lume. Ne urcam incet si mama il acuza. Cind a m ajuns sus glezna era umflata. , iar Mahmud a inceput sa se agite si mai mult s i a plecat sa o cheme pe Rania ca sa vada ce mi s-a intimplat. "D-zeu te-a pedep sit" mi-a spus cind a iesit din camera. 1 25 141 Bineinteles ca Rania l-a certat tot pe el, reprosindu-i ca este extrem de rau cu mama, care a venit in primul rind sa-l serveasca pe el, pentru ca in definitiv copilul era al lui si deci normal era ca famailia lui sa ma ajute. 1 25 142 M-am culcat devreme, eram epuizata si de durere dar mai ales de suparare. La 4 dimineata m-am trezit ca patul era plin de apa. Am tipat si am chemat-o pe mama care dormea in camera de linga dormitorul nostru. 1 25 143 -Ai pierdut apa, astazi ai sa inasti, mi-a spus ingrijor ata. 1 25 144 -Cum a visat taticu, i-am raspuns zimbind. 1 25 145 -Pentru ca ai cazut aseara, din cauza socului, mi-a rasp uns cu convingere. 1 25 146 Mahmud a plecat sa-l anunte pe doctor, nu aveam telefon nici noi si nici al lui nu functiona, s-a intors dupa o ora sa-mi spuna ca dupa

parerea doctorului era imposibil ca as putea sa nasc asa de repede si numai cind durerile se accentuau si se repetau la intervale regulate trebuia sa merg la sp ital. 1 25 147 Toata dimineata am fost emotionata si la cea mai mica du rere ma vaitam Mama era agitata si nu stia ce sa faca. Rania a stat linga mine s i tot timpul a incercat sa ma distreze cu glumele ei. La prinz am simtit ca dure rile erau mai puternice decit dimineata si am plecat la spital: 1 25 148 -Copilul este foarte sus, mi-a spus doctorul imediat ce m-a consultat, miine ar trebui sa nasti in conditiile astea, dar nu am sa te las sa te chinui, am sa te ajut. Peste doua ore, ca sa vedem intii cit mai poate co bori singur. 1 25 149 Ma simteam in singuranta in prezenta doctorului. Era tin ar si in plus era crestin. Se crease de la inceput o complicitate intre noi si a veam o incredere oarba in el. La mai putin de timpul programat de el au inceput durerile, dar nu erau nici pe departe adevaratele dureri de nastere. Dupa inject ia pe care mi-a facut-o am stiut insa ce inseamna cu adevarat sa nasti. Nu mai a veam forta nici sa respir, dar ce m-a ajutat foarte mult au fost exercitiile de respiratie pe care le invatasem in timpul ultimelor luni. Doctorul nu m-a parasi t nici o clipa si intre doua crize incerca sa ma faca sa zimbesc. 1 25 150 -Inca 5 minute si intram in sala de nastere, m-a anuntat usurat. 1 25 151 In drum spre sala am vazut-o pe mama in fata usii si miam amintit ca in ziua aceea nu mincase nimic. 1 25 152 -Mami, astazi nu ai mincat nimic, i-am spus ingrijorata. 1 25 153 -Eu mor de frica pentru tine si tu te gindesti ca nu am mincat, mi-a raspuns zimbindu-mi printre lacrimi. Ce bine este cind stii ca mama este linga tine, te usureaza faptul ca este prezenta sa sufere pentru tine. 1 25 154 Cred ca omul este cea mai egoista creatura pe care D-zeu a lasat-o pe pamint. Am intrat in sala cu mai mult curaj si in acelasi timp con stienta ca peste citeva minute voi cunoaste pe cel care-l purtam cu mine de noua luni si care mai ales imi trimitea tot timpul semnale ca sa nu-i uit prezenta. 1 25 155 -Nu vreau anestezie, i-am spus doctorului. 1 25 156 -Chiar daca vroiai nu-ti faceam, mi-a raspuns stergindumi transpiratia, le fac numai celor care tip, dar tu esti fata care trebuie sa t raiasca evenimentul, pentru ca este ceva unic in viata ta. 1 25 157 Intr-adevar dupa trei contractii am simtit dintr-o data ca nu mai am nici o durere si am vazut ceva mic plin de singe in mina doctorului si, care, dupa citeva secunde, a inceput sa plinga cu "ga, ga "ca nu stiai de u nde are atita forta. 1 25 158 -Ai o fetita mi-a spus doctorul fericit, pentru tine est e cel mai bine ca ai o fata, in plus are aerul de a fi o papuse care tipa mai ta re decit unul de 6 luni. Deodata m-am trezit cu ea pe pieptul meu. Am ridicat ca pul sa o vad si am strins-o cu singurul brat care-mi era degajat. A ridicat si e a capul in acelasi timp si eram asa de aproape ca i-am simtit respiratia, cred c a daca doctorul nu ne urmarea cu privirea abia atunci as fi putut sa-mi pierd co nstiinta de bucurie. 1 25 159 -Ce frumoasa este, i-am spus in extaz. 1 25 160 -Inca nu este frumoasa, ai rabdare sa-i facem toaleta, m i-a spus si repede mi-a ridicat-o si a pus-o pe masa ca sa o spele infirmiera. I n mai putin de 5 minute era aranjata si astepta sa o scoata afara. 1 25 161 Infirmiera care anuntase vestea s-a intors dezamagita: t oata lumea era trista afara, de la tatal ei pina la mama lui. Mama si-a imaginat imediat dupa fetele lor ca am nascut o fata, asa ca odata scoasa afara, cind o duceau spre salonul noilor nascuti, numai mama s-a repezit si a luat-o in brate si a sarutat-o. Ceilalti, mi-a povestit mai tirziu, se uitau cu curiozitatea cum paratorului cind nu sint convinsi de calitatea marfii. 1 25 162 Era intr-adevar o experinta unica si pentru prima data i n viata mea ma simteam inundata de-o fericire care nu se putea explica. Era ca s i cum pluteam pe un nor departe de toti, unde in afara de mine si de mica creatu

ra nu exista si nu conta nimeni. Peste mai putin de 20 de minute o tineam in bra te, era frumoasa si fragila in acelasi timp. Ca o papusa din portelan, alba cu o brajii roz de efortul pe care-l facuse si ea, cu parul des si negru statea in br atele mele si, cu tot zgomotul pe care-l faceam toti, tinea ochii inchisi. Vroia m sa-i mai aud vocea, dar nici asta nu vroia, si-a lasat capul pe-o parte si a a dormit cu o mina pe pieptul meu. Era ca si cum nu o interesa nimeni, era in brat ele pe care le vroia si in rest nu o interesa nimic. 1 25 163 -Este alba ca tine, mi-a spus mama. 1 25 164 -Mahmud, trebuie sa-l sunati pe tata in seara asta, i-am spus. Puteti pleca, pentru ca sintem toti obositi! 1 25 165 Nu au mai intirziat, au plecat si am ramas singura. Nu a m dormit toata noaptea, as fi vrut sa o lase sa doarma linga mine, si pina la zi ua incercam sa-mi fixez toate detaliile si mai ales trasaturile ei. Ma uitam tot timpul la ceas, vroiam ca timpul sa treaca cit mai repede ca sa o am iar in bra te, simteam ca centrul meu de gravitatie depindea de acea bucatica de om care nu a vrut nici sa ne lase sa-i mai ascultam vocea si nici macar sa-i vedeam culoar ea ochilor. De la cine mostenise atita fermitate, caci in mine nu gaseam asa cev a, iar in Mahmud totul tinea de rautate. 1 25 166 A doua zi dimineata mama mi-a povestit ca au trimis o te legrama pentru ca era mai ieftina decit telefonul dar ca, din nefericire, la pos ta nu au acceptat-o in romana si au trimis-o in franceza. 1 25 167 -Cine o sa i-o traduca, am intrebat-o pe mama ingrijorat a. 1 25 168 -D-zeu stie, mi-a raspuns zimbindu-mi. Rania a venit ase ara si s-a bucurat cind a inteles ca ai o fetita, cred mai mult ca sa-l tachinez e pe Mahmud care era suparat. Nici nu a vrut sa manince. Este nebun. 1 25 169 -Sora lui are 5 fete si sotul ei este fericit, o sa-i tr eaca, ai sa vezi 1 25 170 i-am spus mai mult de teama sa nu creada ca voi avea pro bleme si din cauza asta. 1 25 171 Ziua a trecut repede din cauza prietenilor care au venit sa ne vada pe mine si pe mica printesa, cum i-a placut mamei sa-i spuna in aste ptarea numelui pe care trebuia sa i-l dam, pentru ca Mahmud nu acceptase sa se g indeasca inainte fiind convins ca voi avea un baiat care va purta numele lui bab a. 1 25 172 A doua zi au inceput problemele cu doctorul care refuza sa parasesc spitalul si cu Mahmud care vroia cu orice pret sa ma scoata din spit al. Argumentul cel mai solid pentru el era ca mama lui i-a nascut pe toti acasa cu o moase si din moment ca eram bine si eu si fata nu avea rost sa plateasca in ca o noapte spitalul. Am parasit deci pe propria lui raspundere si la mai putin de 36 de ore de la nastere urcam sase etaje incarcata de bagaj iar mama cu fata in brate, el fiind plecat sa-i vada pe parintii lui. 1 25 173 Nu am facut nici un comentariu, la ce bun mi-ar fi cauza t o problema in plus! ? 1 25 174 Noaptea a inceput prima scena dintr-un lant care nu avea sa se termine decit peste ani. Fata a plins toata noaptea din cauza colicilor, motiv pentru care Mahmud a urlat si mai mult pentru ca nu putea sa doarma. 1 25 175 Ne acuza ca si cum ar fi fost vina noastra si totul s-ar produce intentionat. Atunci am stat toata noaptea cu ea in salon cu usile inchi se si incercam sa-o adormim, dar din ce insistam, ea tipa si mai mult. Dimineata am sunat-o pe Rania, eram obosite si mai ales enervate. Diagnosticul lui Rania era pus de mult si irevocabil "este nebun ". Timp de 20 de zile am avut aceleasi povesti in fiecare seara, era ca si cum se tachinau reciproc. Niciodata nu se a propiase de ea sa o tina in brate sau cel putin sa o priveasca de aproape. Pentr u nume ne certam in fiecare seara. Imi aducea cele mai extravagante nume pe care nu numai ca mi-ar fi trebuit timp ca sa le retin dar nici nu puteam sa le pronu nt corect. Plecarea mamei se apropia si inca nu se hotarise pentru nume pina cin d intr-o seara Rania a intrat la noi si i-a spus: 1 25 176 -Ti-am ales un nume si daca nici asta nu-ti place, nu ai sa fii capabil sa alegi nici peste un an -Raya. Nu este crestin, este un nume a

rab usor de pronuntat si de retinut. Si intorcindu-se spre mine mi-a spus: insem na cea care isi atinge scopul, "perseverenta". 1 25 177 -Imi place, i-am spus lui Mahmud si chiar daca ai sa-i p ui alt nume eu am sa-i spun asa. Decizia finala a fost iscalita a doua zi, cind si familia lui a fost de acord: cred ca si ei au fost obositi sa -si dea parerea cu privire la toate numele pe care le propunea. Imediat dupa aceasta Raya a fac ut o criza de constipatie care ar fi costat-o viata daca Rania nu ar fi luat-o i n brate si nu ar fi fugit cu ea la primul doctor de pe strada. Era ca si cum Ray a a vrut sa-i atraga atentia lui Mahmud asupra ei caci din momentul acela a ince put sa o ia in brate si mai ales sa-si astupe urechile noaptea cind plingea. 1 25 178 Ce greu se creste un copil si cite nopti o mama tremura cu sufletul la gura de teama cind copilul ii plinge, mai ales ca nu-si poate exp lica mereu cauza plinsului si nu stie cum sa-l ajute. Numai cind sintem mame rea lizam cite sacrificii au facut la rindul lor mamele pentru noi si atunci ne into arcem cu o duiosie spre ele pe care numai fetele o pot avea si cunoaste. Din ace l moment se naste sentimentul de a le proteja si refuzam inconstient ideea ca in ochii lor am ramas tot copii. 1 25 179 Noaptea cind Raya nu ne lasa sa dormim stateam cu mama d e vorba si ii faceam placerea de a o asculta povestindu-mi de noptile ei pierdut e si mai ales experienta ei de tinara mama. Simteam ca retraia cu mine si cu Ray a evenimentul care o nobilase facind din ea cea mai buna si simtitoare mama pe c are mi-as fi putut-o dori, numai ca acolo unde tata isi reusise cu succes rolul pe care-l incepuse cu un mare entuziasm, Mahmud pierduse cu acelasi succes de la primele ore. A fi parinte este mai intii de toate o aptitudine care mai tirziu, cu experienta, devine o calitate. 1 25 180 Cu citeva zile inainte sa plece mama l-am convins pe Mah mud ca trebuie sa-i telefonam lui tata ca sa o astepte la aeroport. Imediat ce a stiut ca era mama, emotionat si nerabdator, a intrebat cum se simte "baiatul "l ui tataie? 1 25 181 -De unde ai inventat si tu povestea cu baiatul? l-a intr ebat mama mirata. 1 25 182 -Asa mi-ati scris in telegrama, i-a raspuns sigur pe el, si in plus de bucurie mi-am invitat toti prietenii si am chefuit doua zile si t oti au stiut ca am un nepotel. Mai tirziu am aflat ca in telegrama Mahmud a scri s "fille " adica fata iar el a dedus ca trebuia sa insemne fiu. Si dupa o luna d e zile, si el dezamagit, a trebuit sa-i anunte pe toti ca de fapt baiatul este o fata. , in plus, al carei nume nu-l retinuse. 1 26 1 CAPITOLUL 26 1 26 2 Mama plecase de mult, eram iarasi singura si ma multumea m cu scurtele vizite ale Etei in asteptarea Ginei care trebuia sa vina pentru ca data nasterii se apropia. Incepuse iarna si ca niciodata de cind eram aici era foarte frig si ploua zilnic. Eram tot timpul acasa si in putinele ore de somn al e Rayei alergam sa-mi fac menajul. Noptile erau destul de scurte in raport cu pu tinele ore care mi le lasa sa dorm. Oboseala punea stapinire pe mine. Mahmud nu facea nici un efort ca sa ma ajute, in plus pretentiile lui cresteau in fiecare zi ca si cum traia in concurenta cu Raya ;imi cerea zilnic maximul de atentie. E ram asa de fascinata de Raya, incit incercam sa-l satisfac pe Mahmud numai ca sa nu-mi strice placerea de zi cu zi in fata fortei cu care crestea si a receptivi tatii ei. Cind eram singure stateam cu orele sa ne privim reciproc si de fiecare data citeam un zimbet pe fata ei cind imi recunostea vocea si cu timpul cind im i vedea fata. Ce minunat este cind descoperi in fiecare zi cite un nou gest si c ind simti ca este cineva mereu prezent sa-ti intoarca zimbetul si mai ales cind te cauta cu privirea pentru ca are nevoie de tine. 1 26 3 Ca sa cresti un copil ai nevoie de timp ca sa-l urmarest i crescind si mai ales cind incet, incepi sa descoperi cu el lucruri pe care le credeai banale si fara importanta. 1 26 4 Rania venea in fiecare zi sa ma ajute sa o imbaiem, iar noaptea cind se intimpla sa plinga, alergam de fiecare data disperata la usa ei ca sa vina sa vada de ce plinge ; traiam intr-o teama vesnica la gindul ca i s-a r putea intimpla ceva rau. De multe ori in momentele de panica ma gindeam cu gel

ozie la copiii crescuti de bunici, dar o data terminate, eram fericita ca experi enta mea nu o imparteam decit cu Rania cind eram prea speriata. Cind Raya dormea ma trezeam des ca sa vad daca respira, daca are o culoare normala si daca este bine acoperita. Ma gindeam adesea zimbind la tata, caruia ii era teama cind a au zit ca voi avea un copil si ii repeta adesea mamei "daca doarme Nora o sa aiba n evoie de un microfon copilul ca sa o trezeasca ". Tata uitase ca in fiecare mama se naste in acelasi timp cu copilul si instinctul de protectie, poate cel mai p rimitiv sentiment care il cunoaste orice fiiinta care da nastere unei vieti. 1 26 5 Intr-o zi Alina a venit cu sotul ei si asa cum este obic eiul aici i-au adus Rayei un cadou si inainte sa plece m-a intrebat: 1 26 6 -Am crezut ca te-ai suparat cind ti-am spus ca drumul ta u este cu dus si intors. 1 26 7 Am zimbit si i-am raspuns: 1 26 8 -A trecut atit de mult timp de atunci ca pur si simplu a m uitat de drum, dar in mod sigur nu am fost suparata pe tine. 1 26 9 -Nora esti prea palida si pari obosita. Iti dau un sfat. 1 26 10 -Te ascult, i-am raspuns. 1 26 11 -Sa nu o obisnuiesti in brate si sa nu uiti ca trebuie s a traiesti si tu mai ales ca in mod sigur vei avea si alti copii. 1 26 12 M-am uitat la ea lung si fara sa-i raspund. I-am dat dre ptate dintr-un punct de vedere dar din altul vroiam sa-i multumesc pentru ca imi amintise un lucru la care deliberat refuzam sa ma gindesc. Eram sigura ca un al doilea copil nu-mi doream sub nici o forma, iar daca in viitor se va intimpla u n accident voi refuza categoric. Am acceptat prima sarcina ca pe o necesitate su fleteasca si ca pe un suport moral, dar pentru un al doilea nu era loc in condit iile in care traiam si comunicam cu Mahmud. 1 26 13 Intr-o seara Mahmud mi-a spus ca Gina s-a intors de pe m are si vroia sa vina in seara aceea in vizita la noi. Eram bucuroasa si o astept am nerabdatoare. Trecusera aproape 7 luni de cind nu ne vazusem, incit de multe ori ma indoiam ca isi va mai aminti sa vina si la Beirut. Au venit tirziu, era f ericita si astepta cu aceeasi nerabdare ca si mine ziua nasterii. Sotul ei radia de bucurie si se manifesta prin tot felul de atentii si de glume. Gina se bucur a de toata atentia si dragostea pe care eu nu le cunoscusem nici inainte de sarc ina si nici in timpul ei. Au stat pina tirziu si am profitat de ocazie ca sa sta m la bucatarie de vorba: 1 26 14 -Ce ai facut de cind nu ne-am vazut? m-a intrebat ca de obicei. 1 26 15 -In afara de prezenta mamei cind am nascut, nimic deoseb it, cum stii! Si fara ca sa-i dau detalii am intrebat eu: 1 26 16 -Ce ai sa faci dupa ce nasti, stai aici sau pleci iar. ? 1 26 17 -Cit timp are cursa am sa plec cu el, ce sa fac aici, ma i ales ca situatia este aceeasi. In plus, pe vapor nu fac nimic si in fiecare po rt ne plimbam, mergem la restaurante si mai ales imi cumpara tot ce vreau. 1 26 18 Ma uitam la ea si ma gindeam la mine, ce diferenta intre Mahmud si Nick! . Amindoi erau crescuti in aceeasi societate, de ce nu gindeau la fel si mai ales de ce nu aveau aceeasi opinie cu privire la sotie. Mahmud era obsedat mereu sa ma oboseasca si mai ales sa ma "sifoneze" cum ii placea sa-mi spuna in momentele lui de calm. 1 26 19 -La ce te gindesti, m-a intrebat brusc Gina. 1 26 20 Am inceput sa rid si i-am povestit ; 1 26 21 -Acum citeva zile Mahmud mi-a spus ca vrea sa-mi strivea sca capul ca la un sarpe. Si i-am repetat gestul pe care mi l-a facut cu picioru l. 1 26 22 -Este nebun, cum de-l suporti si de ce? 1 26 23 -Pentru ca am fost singura la parinti si m-au alintat pr ea mult. Cred ca este complexat pentru ca ei au fost prea multi si probabil mama lui nu le-a dat afectiunea necesara. Stau cu el pentru ca nu exista alta soluti e, dar sa nu crezi ca daca intr-o zi voi gasi o iesire, nu am sa fug fara nici u

n regret. 1 26 24 -Cum ai sa gasesti alta solutie, daca nu va fi nimeni sa te ajute! ? Mi-a spus pe un ton care m-a descurajat, pentru o clipa. 1 26 25 -Stii, i-am raspuns cu o voce care suna falsa, am 27 de ani si mi se pare asa de lung drumul spre batrinete si plin de surprize si enigm e ca nu pot sa-mi pierd speranta. De felul meu eu am fost o persoana optimista, de ce sa ma pierd cu firea acum? . Poate intr-o zi am sa intilnesc vreun print s i o sa ma fure pe o camila! Am izbucnit in ris amindoua. 1 26 26 -Ce bine ca mai poti avea curajul sa glumesti, mi-a spus . 1 26 27 -Sa stii ca nu glumesc, i-am raspuns, daca povestea cu p rintul ti se pare o gluma: in rest totul este adevarat. Am o singura idee in cap , la anul am sa lucrez iar si scopul meu este ca intr-o zi sa o iau pe Raya unde va departe de aici. Vorbeam sigura pe mine. Era pentru prima data cind indraznea m sa gindesc asa si mai ales sa vorbesc de proiectul meu care, inconstient, ince pea sa-mi incolteasca in minte. 1 26 28 Gina se uita lung la mine, simteam ca era confuza nu sti a ce sa creada si mai ales se intreba daca ii spuneam tot adevarul. 1 26 29 -Ai pe cineva care te va ajuta? m-a intrebat timida. 1 26 30 -Nu, dar tu mi-ai dat curaj povestindu-mi de sotul tau, stiu ca undeva o sa gasesc pe cineva care o sa aiba nevoie de mine si eu de el. Doar mi-ai spus ca nu mai exista altul mai rau ca "prezentul ". 1 26 31 Ne-am uitat una la alta, ea era putin intimidata in fata naivitatii mele de a spera sa scap de aici intr-o zi, iar eu, care bravasem asa de bine increderea amara in viitor, la sfirsitul conversatiei eram la el de sce ptica ca unul aflat in mijlocul unui desert fara sa stie in ce directie sa mearg a. 1 26 32 -D-zeu da probleme celor care le pot suporta, mi-a spus Gina. Daca as fi fost in locul tau ce as fi facut? 1 26 33 -Ce fac si eu, i-am raspuns. Sa nu crezi ca-ti trebuie v reo pregatire speciala ca sa rezisti, totul iti intra in viata natural si reacti onezi in raport cu situatia. Ce as cistiga daca as plinge in fiecare zi si mai a les daca nu as incerca sa evit problemele! ? 1 26 34 Viata este o lupta, deci .. 1 26 35 -Lasa-l dracul pe Lenin, nu-mi mai aminti de el, mi-a ta iat-o scurt Gina. De multe ori ma gindesc ce frumos ar fi fost la noi fara comun isti. Sa fim o tara libera: pina si cele mai inapoiate popoare traiesc mai bine decit noi. Sint liberi sa plece si sa vina cind vor. Sa stii ca daca ai avea pas aportul in casa nu te-ai gindi sa-ti parasesti tara, dar asa, esti obsedat ca es ti inchis. 1 26 36 -Daca as putea intoarce timpul inapoi m-as intoarce si n ici nu mi-as dori alta libertate in afara de cea pe care am avut-o, i-am spus cu tristete. 1 26 37 -Asa gindesti acum Nora, dar peste citva timp, iti vei s chimba parerea, mi-a raspuns Gina plina de incredere. 1 26 38 Ne-am intors in salon si dupa putin timp am inchis usa c u regret in urma lor. 1 26 39 Gina nu banuia ca noaptea aceea o va termina la spital. A doua zi la prinz, Mahmud mi-a spus ca Gina nascuse dimineata o fetita. Era fer icit ca nici Nick nu avea baiat, cred ca si eu m-am bucurat la gindul ca nu a av ut un baiat pentru ca in mod sigur in ziua aceea ar fi gasit un pretext sa-mi fa ca un scandal din gelozie. Bucuria lui a fost umbrita repede, pentru ca a intrat la spital ca sa-si faca operatie la degetele de la picioare. In situatia asta a trebuit sa ne mutam la parintii lui, care trebuiau sa se ocupe de Raya si de el in timp ce eu trebuia sa deschid magazinul in fiecare zi. 1 26 40 La inceput am fost fericita pentru ca reuseam sa evadez fiind mereu acasa de cind o nascusem pe Raya: in plus Gina era linga magazin si ne puteam vedea zilnic. Plecam in fiecare zi dimineata si ma intorceam seara: la prinz nu veneam acasa, mincam la Gina si profitam ca sa stam de vorba si mai al es sa ne amintim de vremea cind eram "tinere" cum ii placea ei sa spuna si mai a

les vorbeam de famiile noastre. Dar totul nu a durat decit citeva zile. 1 26 41 Intr-o zi mi-am amintit de Tarek si i-am povestit Ginei. A distrat-o intilnirea noastra dar nu a uitat sa adauge la sfirsit: 1 26 42 -Nora sa nu faci vre o prostie, ca Mahmud ar fi capabil sa te omoare. 1 26 43 -Nu stiu de ce, dar si tu la fel ca mama va ginditi numa idecit la sex. Putem sa fim prieteni fara ca sa ajungem in pat. De fapt nici nu mi-a propus asa ceva si chiar daca as vrea nici nu as putea, cu putinul de liber tate pe care-l am, i-am raspuns enervata. 1 26 44 Eram sigura ca nici Gina nu m-a inteles, eram tinara si aveam nevoie sa ma simt iubita mai mult chiar decit aveam nevoie de oxigen. Numa i cine a trait ce traiam eu ma putea intelege. Atunci mi-am scurtat vizita la ea si m-am intors la magazin cu convingerea ca trebuie sa gasesc numarul de telefo n al lui Tarek si sa-i fac o surpriza. 1 26 45 Dupa citeva minute de rasfoit paginile in anuarul telefo nic, emotionata i-am gasit numarul si cu aerul cel mai natural posibil i-am spus : 1 26 46 -Sint eu Nora, te deranjez. ? 1 26 47 -Lasa-ma sa stau jos, mi-a spus cu o voce calda plina de tandrete. . 1 26 48 -Te-ai asezat? l-am intrebat rizind, pentru ca trecuse u n moment lung fara sa-i mai aud vocea. 1 26 49 -Stii ce fac? m-a intrebat rizind si el de data aceasta. 1 1 26 50 -Nu! 26 51 -M-am intepat cu un ac ca sa ma asigur ca este adevarat. De luni de zile astept sa treci chiar de multe ori ma intrebam daca nu ti s-a i ntimplat ceva la nastere. 1 26 52 -Glumesti. Cum pot sa verific? l-am tachinat, pentru ca fiecare cuvint al lui il simteam ca pe un curent ce-mi trecea prin tot corpul si uitam pur si simplu cine sint si, mai ales pentru ce ii era teama Ginei, sotia cui eram? 1 26 53 -Nora! Sa stii ca -ti jur ca asta este adevarul. Unde es ti si cind poti sa treci macar pentru 5 minute? 1 26 54 Atunci, i-am povestit unde eram si pentru ce si i-am ami ntit ca a avut dreptate cind mi-a spus ca voi avea o fata. 1 26 55 -Atunci ne intilnim intr-o zi la prinz undeva ca sa cele bram evenimentul, unde vrei tu, ca sa mincam impreuna si mai ales ca sa-ti aduc cadoul. 1 26 56 -Asta nu, i-am raspuns, daca vrei da-mi telefon! Si i-am dat numarul sa ma sune cu un cod al nostru in cazul ca nu eram singura la magaz in. 1 26 57 In ziua aceea m-a sunat tot timpul. Eram fericita si am preferat sa stau restul zilei fara mincare si cafea numai ca sa putem sta de vor ba. Intr-un tirziu Gina a profitat ca Nick a ramas cu fetita care dormea si a tr ecut sa ma vada. Radiam de bucurie, dar nu i-am povestit nimic de teama ca sa nu ma judece fara sa ma inteleaga. 1 26 58 Acasa seara m-am culcat devreme, pentru ca vroiam sa tre aca timpul cit mai repede pina a doua zi. In plus, Mahmud era un bolnav irascibi l si obosise toata familia in timpul zilei cu vaicarerile lui, spre deosebire de baba, care, acum paralizat, statea pe canapea, calm in linistea lui care ii dis pera pe ceilalati mai mult decit operatia lui Mahmud. 1 26 59 A doua zi dupa primul telefon al lui Tarek am alergat la Gina sa bem cafea fiind inca devreme. Gina m-a gasit schimbata si nu reusea sami descopere motivul pentru care eram asa de vesela. Am tacut iar si am fugit la magazin unde, datorita lui Tarek, incepea sa-mi placa. 1 26 60 In jurul prinzului am auzit citeva explozii. M-am gindit ca erau departe si s-ar putea sa nu fie nimic grav. La mai putin de 5 minute te lefonul a sunat. Era Tarek. 1 26 61 -Nora, inchide repede si du-te la prietena ta; au incepu

t sa bombardeze demarcatia din ambele sectoare. Nu mai pierde timpul si sa nu vi i aici, caci este periculos fiind aproape de demarcatie: aici toata lumea se gra beste sa inchida. Si eu la fel, am informatii ca vor incepe bombardamente putern ice, mi-a spus ca sa ma convinga. Ai grija de tine si suna-ma acasa, noteaza-ti numarul. Cind ajungi la socrii tai suna si cere-o pe prietena ta de exemplu. Atu nci am sa stiu ca ai ajuns si nimic grav nu s-a intimplat. Te implor sa nu ma la si sa astept! Si ca sa fie sigur mi-a repetat inca o data numarul de telefon si spre surprinderea mea mi-a spus: "Te iubesc"! si a inchis. 1 26 62 Tremuram, nu stiam ce sa fac. Am format numarul de la pa rintii lui Mahmud si l-am cerut la telefon. 1 26 63 -Am auzit mai multe explozii. Ce fac? l-am intrebat sper iata. 1 26 64 -Nu este nimic, ca de obicei pe demarcatie: daca incepe ceva te sunam ca sa inchizi si sa vii. 1 26 65 Am pus receptorul incet. Imi era teama si eram confuza. Aveam mai multa incredere in Tarek decit in Mahmud. Vroiam sa inchid dar imi era teama sa nu-mi faca Mahmud alt scandal si nu eram dispusa sa-l suport in specia l in fata familiei lui. 1 26 66 Am incercat telefonul la Tarek dar nimeni nu mi-a raspun s. In acelasi timp am auzit alte explozii si am vazut-o pe Gina care trecea cu N ick in masina. 1 26 67 -Inchide si pleaca daca mai ai timp, pentru ca situatia s-a stricat. Eu merg la socrii pentru ca la noi este periculos, mi-a strigat Gin a din masina. Daca vrei vino cu noi pina se vor calma. 1 26 68 -Nu vin, i-am strigat, inca nu este nimic grav, am sa in chid si am sa plec acasa. 1 26 69 Am intrat in panica. M-am uitat la magazinele de linga m ine. Propietarii erau indiferenti ca si cum nimic nu se intimpla. M-am hotarit t otusi sa inchid. Daca situatia raminea calma ma intorceam inapoi, dar daca se ag rava era o problema ca sa ajung acasa, mai ales ca nu cunosteam toate drumurile ca sa-l evit pe cel mai circulat. In momentul cind trageam oblonul, citeva explo zii destul de aproape i-au trezit si pe ceilalti la realitate si mai grabiti chi ar decit mine au reusit sa inchida obloanele de la magazine inaintea mea. 1 26 70 Tremuram de frica si fara sa-mi dau seama lacrimile imi curgeau pe obraz, mai ales ca nu mai nimeream de emotie cheile de la yalle si di n ce intirziam, exploziile se inmulteau si se apropiau. Cind m-am ridicat de jos si m-am uitat pe strada deja toate magazinele erau inchise si intr-o fractiune de secunda nu am mai vazut nici un trecator. Putinele masini care treceau circul au cu viteza; pina cind am ajuns la masina mea strada era goala iar linistea cre ata in citeva minute te speria la fel de mult ca si zgomotul exploziilor. M-am u rcat grabita in masina si de socata ce eram am uitat sa trag frina de mina. Abia dupa o distanta destul de mare am realizat de ce masina nu reusea sa intre bine in viteza. Pe masura ce ma apropiam de casa stazile erau complet goale. Nici o urma de vreo fiinta pe strada. Luam virajele in viteza si, cu geamul deschis, in cercam sa ascult cit de aproape de mine cadeau bombele. Nu mai stiam daca se bom barda inaintea sau in urma mea. Plingeam si ma rugam. Nu era nimeni pe strada ; daca as mai fi vazut si alte masini poate m-as fi speriat mai putin, dar eram si ngura care mergeam spre demarcatie si aveam senazatia ca-mi traiam ultimele clip e din viata. Am trecut in viteza prin locul unde Tarek imi salvase o data viata si am vazut cum o minge luminoasa venea spre mine prin aer, am inchis ochii si a m apasat pe acceleratie si in acelasi timp am auzit o explozie care trebuia sa f i fost in spatele meu, foarte aproape, iar masina s-a acoperit de o pudra alba p lina de pietris. Nu am putut spune ca am scapat ca o alta explozie, la fel de pu ternica, mi-a oprit respiratia. Nu stiam unde cazuse bomba asta, dar eram sigura ca nu pe mine. Am ajuns in fata blocului, am frinat tare si am lasat masina in mijlocul drumului, fara sa opresc motorul si fara sa-mi iau geanta cu usa deschi sa si am fugit in bloc. In momentul cind am pus piciorul pe scara blocului, o al ta bomba a explodat la mai putin de 20 de metri in spatele meu. Am cazut pe prim a trepta mai mult de fericire ca nu mai eram pe strada dar in acelasi timp vecin a de palier a socrilor a inceput sa tipe in araba si sa-mi strige numele. Auzeam

agitatie, dar nu aveam forta sa le raspund. In clipa aceea ii uram pe toti pent ru ca m-au lasat la magazin fara sa ma anunte asa cum a facut Tarek. Intr-un tir ziu m-am sculat de jos si mi-am amintit ca imi lasasem geanta si cheile in masin a. Cu un curaj nebun, am asteptat sa treaca citeva minute de calm si am fugit la masina sa-mi iau geanta si am oprit motorul. Atunci am urcat scarile incet si m -am lasat imbratisata de toti. Vecina imi auzise masina si, cum explozia a fost imediat ce am oprit, si-a imaginat ca nu am avut timp sa intru in bloc si ca sin t ranita sau chiar mai rau. Avea aerul cel mai ravasit dintre toti. A fost singu ra pentru care am avut simpatie in clipa aceea si de care m-am lasat sarutata cu placere. Mahmud ridea ca si cum veneam de la plimbare, iar teama mea simteam ca mai mult il distra. Era vesel ca si cum auzea o gluma buna 1 26 71 Trecind pe linga el nu m-am putut abtine fara sa nu-i sp un: 1 26 72 -Rizi ca un imbecil, de ce nu mi-ai spus sa vin acasa im ediat ce au inceput sa se bata. Sa nu crezi ca am sa mai ies din casa asa usor! 1 26 73 Atit mi-a trebuit, ca scandalul s-a declansat la fel de repede ca exploziile de afara. 1 26 74 -Ai sa te duci in fiecare zi. Numai sa indraznesti sa sp ui nu. Si, cum am iesit din camera unde era, a inceput sa circule dupa mine prin casa in genunchi si sa ma insulte. 1 26 75 M-am asezat alaturi de surorile si de mama lui pe un sca un la intrare cu Raya in brate si am lasat-o pe Maha sa-l calmeze. Aceasta era j enata de vecina pentru ca in conceptia lor se considerau de familie "foarte buna " in raport cu ceilalti. Numai vecina lor Hiba, palestiniana, a fost cea mai soc ata de emotiile prin care trecusem. Restul familiei erau mai multi jenati din ca uza agitatiei facute de aceasta. Eram plina de ura pentru toti si am inteles luc rul cel mai important din viata mea: "daca D-zeu nu va avea grija de mine, nimen i nu ma va proteja in Liban ". Atunci mi-am amintit de Tarek si ura mea pentru l ibanezi s-a concentrat numai asupra persoanei lui Mahmud si a familiei lui. In d efinitiv surorile lui imi puteau telefona fara sa stie el sau chiar in prezenta lui, pentru ca toti erau responsabili moral pentru securitatea mea. Mi-am aminti t de numarul lui Tarek si stiam ca era singurul care intr-adevar trebuia sa fie ingrijorat pentru viata mea. Am cautat incet in buzunarul de la fusta si am atin s hirtia pe care ii notasem numarul de telefon de acasa. Putin imi pasa de sotia lui, devenisem egoista si indolenta pentru ca ma simteam prea singura si, cum v roia sa-mi auda vocea, eram hotarita sa-i telefonez. 1 26 76 Am asteptat sa se calmeze putin bombardamentele si i-am facut semn lui Hiba ca vreau sa vin la ea. Maha s-a simtit vexata ca vroiam sa m erg la vecina dar, indiferenta la remarca ei, am iesit in urma acesteia sub pret ext ca vrem sa ne uitam pe strada. O data ajunsa in casa i-am spus: 1 26 77 -Te rog, vreau sa-i telefonez prietenei mele ca am ajuns bine. Nu vreau sa stie Mahmud ca vorbesc cu ea. 1 26 78 Ca sa-mi dovedeasca fidelitatea ei a ramas in coridor ca sa ma anunte in caz ca cineva din familie ar intreba de mine. Am format numarul calma, era ca si cum telefonul meu era cel mai normal lucru din lume. Nu stiu d e ce, dar aveam convingerea ca voi auzi vocea lui. Nu-mi facusem nici un plan, n ici nu ma gindisem daca trebuia sa-i spun mai mult decit "ca am ajuns si sint in ca in viata"! . 1 26 79 Telefonul suna. Deodata am auzit un "alo". Era vocea une i femei. Am inchis repede. Eram socata. Nu stiam daca sa mai sun sau sa uit ulti ma lui fraza. Tineam receptorul in mina si numai vocea lui Hiba m-a trezit la re alitate. 1 26 80 -Nu raspunde nimeni? Mai incearca, poate nu a sunat deci t in centrala. 1 26 81 -Ai dreptate, am sa mai incerc, i-am raspuns grabita. Av ea dreptate, poate el nu se gasea linga aparat in momentul cind telefonul a suna t, trebuia sa mai incerc inca o data sau poate mai tirziu pina cind ii puteam au zi vocea. Era singura speranta ca sa-mi pot lumina gindurile putin. Am format in ca o data numarul incet, ca si cum i-as fi dat timp ca sa-mi poata raspunde el. 1 26 82 Telefonul suna si de data aceasta am auzit vocea lui Tar

ek, era un "alo " nerabdator si nervos in aceasi timp. 1 26 83 -Sint eu, i-am spus incet, poti sa-mi vorbesti? 1 26 84 -Bineinteles Hassan. Mi-a raspuns vesel. Si fara ca sa-m i lase timp sa continui a adaugat: daca ai stii ca inca putin si aveam de gind s a sun la socrii tai pina cind ti-as fi auzit vocea. 1 26 85 -De unde stii numarul? l-am intrebat fericita. 1 26 86 -Am cautat numarul in anuarul telefonic, asa cum ai facu t si tu ca sa ma gasesti pe mine. Povesteste-mi cum ai ajuns? . 1 26 87 Abia atunci am realizat cita frica am trait. Am inceput sa pling incet si sa-i spun tot ce se intimplase in ziua aceea si ce se petrecea de cind plecasem de acasa de la mine. 1 26 88 -Hassan, am banuit din prima clipa cind ne-am intilnit, mi-a spus. 1 26 89 -Cum! ? nu este adevarat, nu te cred, i-am raspuns mirat a si curioasa in acelasi timp. 1 26 90 -Asculta, a inceput: in primul rind erai absenta pe stra da cind te-am obsevat prima data, in plus cind am fost singuri pe scara blocului unde ne-am adapostit, la prima explozie puternica te-am tinut in brate, nu stiu de ce, dar am trait aceeasi senzatie ca atunci cind un copil iti cere sa-l ocro testi. Te-am simtit ca pe o floare, imi era teama sa nu te rup, daca 1 26 91 te-as fi strins mai tare, in plus nu stiu de ce esti pri ma femeie care ma intimideaza, Hassan. Ochii tai exprima tristete si melancolie si ai evitat sa-mi vorbesti de tine si de sotul tau. Lucru pe care o femeie feri cita nu-l uita niciodata. 1 26 92 Am ris in acelasi timp. Cuvintul intimidat din gura lui iesise ca sunetul unui clopotel iar in rest cred ca avea dreptate. . 1 26 93 -Ce face sotia ta? m-am trezit ca-l intreb. 1 26 94 -Nimic deosebit, Hassan, este linga mine si ma priveste cum iti vorbesc, dar nu intelege franceza, nici o problema, asta ar mai lipsi sa -ti faci probleme si din cauza ei, mi-a raspuns cu aceeasi voce de care eram sig ura ca nu-mi vroia decit binele. 1 26 95 -Vreau sa inchid, m-am trezit ca i-am spus brusc. Faptul ca mi-am amintit si am intrebat de sotia lui, imi crease o jena si m-am simtit ca un hot prins asupra faptului. 1 26 96 -Hassan mai stai, te rog, daca vrei sa fiu fericit in se ara asta, in plus sa nu uiti ultimul cuvint pe care ti l-am spus astazi, cred ca este pentru prima data in viata mea cind il spun cu sinceritate pentru ca il si mt cu adevarat. Tu ce simti? 1 26 97 -Nimic deosebit, decit ca vreau sa inchid, vecina are ae rul ca s-a plictisit de cind sta la intrare in picioare, in plus am intirziat pr ea mult la ea, sa nu vina cineva dupa mine. 1 26 98 -Totusi, spune-mi ce simti? a insistat. 1 26 99 -Si eu, am facut o pauza si am continuat, te iubesc ca p e un frate, ca pe un prieten dar nimic mai mult. 1 26 100 -Sint multumit, imi ajunge si suna-ma cind poti. 1 26 101 Am pus incet receptorul jos. Eram confuza, dar constient a ca acceptam o relatie care in opinia mamei si a Ginei era periculoasa. Nu stia m ce simt pentru el, poate nimic sau poate mai mult decit mi-as fi putut imagina , eram fericita doar ca aveam pe cineva care imi acorda putina atentie si afecti une. Nu ma interesa familia lui, nu aveam nici o intentie ca sa le fac vreun rau , vroiam numai sa stiu ca exista cineva care se gindeste la mine. Nu vroiam sa m a stiu singura, vroiam sa ma consolez in lipsa afectiunii lui Mahmud. Era un joc de adolescenti la care ne pretam amindoi. 1 26 102 M-am intors inapoi la socri dupa ce am mai stat putin ti mp la vecina de vorba cu fratii ei. De data asta le-am povestit zimbind prin ce trecusem. Se uitau curiosi la mine de unde gaseam atita curaj ca sa fac haz de n ecaz. Seara cind m-am culcat am stiut ca totul venea de la Tarek si stiind ca ci neva se gindea la mine in tara asta plina de mizeria nebuniei altora i-am trimis un zimbet in momentul cind ma pregateam sa inchid ochii. 1 26 103 Nu am adormit imediat, am stat cu ochii inchisi pina tir

ziu, m-am gindit la Alex si la Tarek, ma intrebam daca ar fi fost in locul lui c um ar fi procedat Alex. Nu stiu de ce dar era ceva in mine care nu ma lasa sa cr ed ca ar fi fost capabil sa ma faca sa sufar, aveau ceva in comun amindoi, dar n u gaseam acel ceva pentru moment. Alex ma intimida pe mine pentru ca-l iubeam pr ea mult, era o frica permanenta, cind eram impreuna, sa fiu perfecta, Tarek, la rindul lui, incerca ceea ce incercasem si eu cu Alex, dar pierdusem. 1 26 104 Nu vroiam sa ajungem niciodata la o relatie in care unul dintre noi ar fi putut rani pe celalalt, eram maturi si puteam evita totul, sim pla lui prietenie la telefon imi era suficienta. Din ziua cind am stiut ca eram gravida ma gindeam la Alex ca la ceva trecut de mult prin viata mea si imi reven eau in minte numai amintirile frumoase petrecute cu el ; era ceva in toate acest ea care ma consola si mai ales care imi dadea convingerea ca viata mea se derula mai repede decit a lui si in felul acesta nu puteam sa mentinem ritmul intre no i. Linga Alex am palpitat tot timpul, eram o flacara care ardea mai puternic pe zi ce trecea, dar care isi consuma din propria ei rezerva, pe cind daca ar fi fo st Tarek cred ca as fi fost calma si as fi trait din aerul pe care mi l-ar fi da t el. Eram convinsa ca in viata mea as fi avut nevoie de unul ca Tarek ; linga A lex m-asi fi consumat mai repede decit o luminare in noaptea de Inviere. 1 26 105 La putin timp dupa ce am adormit, ne-am trezit intr-un z gomot sinonim cu apocalipsul, . bombe care plecau si bombe care veneau, in plus zgomotul mitralierelor nu se oprea. Am fugit toti in coridor. La un moment dat o explozie puternica insotita de zgomotul geamurilor sparte din blocul nostru si al celor din jur ne-a oprit respiratia la toti. Am sinteles ca o bomba cazuse la noi in bloc dar nu stiam la care etaj. Nimeni nu indraznea sa deschida usa si s a vada. Dupa mai bine de 15 minute am aflat ca lovise ultimul etaj, dar din ferc ire nu era nimeni in casa, erau toti cu un etaj mai jos. Pina dimineata toti au stat cu urechile acoperite ; eu cu Raya in brate am avut grija ca in momentul ci nd se auzea fluieratul unei bombe sa-i acoper urechile cu palmele. Cred ca si ea era speriata de zgomotul infernal care era, caci pentru prima data nu si-a adus aminte sa plinga. 1 26 106 La ora 8 era o liniste deplina. Nici macar pisicile nu s e vedeau pe strada. Adormisem toti pe jos in coridor. Mahmud m-a trezit ; aveam o senzatie de voma si-mi simteam tot corpul mai greu decit o piatra de moara. 1 26 107 -Ce vrei? l-am intrebat privind spre Raya care dormea ca lma in carut. 1 26 108 -Trebuie sa cobori sa garezi masina, pentru ca este in m ijlocul strazii de ieri. 1 26 109 -Ce, esti nebun? Nu ai decit sa cobori tu. Cum sa cobor pina nu o sa fie putina circulatie, daca sint tragatorii cu luneta! ? Ce, vrei s a mor! ? 1 26 110 -Nu este nimic, mi-a raspuns nervos, daca incep iar, mas ina este prost garata si poate fi bombardata mai repede decit daca este linga tr otuar. 1 26 111 -Nu ma intereseaza nimic. Nu cobor pina cind nu vad lume a mergind pe strada, i-am spus pe soptite. 1 26 112 -Ba ai sa cobori cind iti spun eu! a tipat suficient de tare ca sa-i trezeasca pe toti. Ma uitam la el si ii vedeam ochii cum i se rotun jeau, buzele incepeau sa se umfle si se albeau. Stiam ca nu era masina, era timp ul unei noi crize. 1 26 113 Maha mi-a intins ceasca de cafea. Pentru o clipa m-am ui tat la cesca si pe urma la Mahmud. Cred ca mi-a citit gindul ca as fi vrut asa f ierbinte cum era sa i-o arunc in ochi. A mai inmuiat putin tonul. Maha incerca s a-l convinga ca trebuie sa mai astepte citeva minute. Mama lui era ocupata cu ba ba, asa ca nu dadea nici o importanta scandalului nostru. In definitiv avea dest ule probleme, ce ii mai trebuia sa se amestece intre noi! ? 1 26 114 Hiba, ca de obicei cind se scula, venea sa bea cafeaua c u Maha: cind a inteles de ce ne certam, a intrat si ea in discutie spre neferici rea Mahei, care cauta sa acopere cel mai mic incident din familie in fata ei. Mam indreptat spre ferestra si atunci am vazut vecinii din fata noastra ca isi cu ratau praful de pe masinile lor. Fara sa ma vada cineva mi-am luat cheile si am

iesit in strada. Am garat masina linga trotuar si m-am intors in casa fara ca ci neva sa-mi observe absenta. Incercam o placere diabolica cind il vedeam pe Mahmu d cum se agita si imi era mila de Hiba ca-si pierdea atita energie dupa o noapte ca sa stea de vorba cu el. Raya s-a trezit si am inceput sa ma ocup de ea. Acum traiam in universul nostru, nu mai exista nici Mahmud, nici bombardamentele si nici gindurile dinainte de a ma culca seara. In fata zimbetului ei totul se ster gea. Eram numai noi amindoua. 1 26 115 Deodata telefonul a sunat. Am tresarit toti. Eram linga telefon dar am evitat sa raspund ; imi era teama sa nu fie Tarek si cum Mahmud e ra linga mine mai mult ca sigur ca ar fi putut banui ceva. 1 26 116 Maha a ridicat receptorul. Era Gina. 1 26 117 -Nora vom pleca imediat ce se deschide trecerea intre no i si crestini. Nick are o cursa pentru Constanta, mi-a spus grabita. 1 26 118 -Si fata? am intrebat-o absenta. 1 26 119 -Am vorbit cu doctorul si mi-a spus ce medicamente sa ia u cu mine, in caz ca va fi bolnava. Vrei sa-i sun pe ai tai si sa le spun ca est i bine? 1 26 120 -Daca vrei! Si mai mult ca sa-i fac placere i-am dat num arul nu fara sa-i atrag atentia ca nu trebuie sa le povesteasca nimic ca sa nu-i sperie. 1 26 121 -Eta unde este? Poate vrea si ea sa-i sun familia. 1 26 122 -Eta ca de obicei este in tabara. Nu am mai vazut-o de m ult, in orice caz este bine. Nu stiam ce sa-i mai spun. Iar ramineam singura. Et a lucra tot timpul si de fiecare data cind ne vedeam o simteam la fel trista ca in prima zi cind intrase in tabara. "Am o frica permanenta, imi spunea, nu stiu de ce dar simt ca ni se va intimpla ceva rau "! 1 26 123 "Poate ai sa cistigi la loto " o tachinam cind o auzeam vorbind. Numai Mohamed era optimist si isi facea planuri pentru viitor si o lasa pe Eta sa creada ca intr-o zi vor emigra departe de aici si ca sa-si intareasca spusele ma amesteca si pe mine in planurile lui: 1 26 124 -Nora o sa te luam si pe tine cu noi. 1 26 125 -Cum? l-am intrebat curioasa prima data. 1 26 126 -Ma insor si cu tine si asa cu doua neveste care in plus se iubesc si 1 26 127 se inteleg am sa traiesc ca in povesti. 1 26 128 Am ris toti trei, era o gluma buna, numai ca bigamia se condamna in occident ii repetam de fiecare data cind Eta isi amintea ca vrea sa emigreze. 1 26 129 Dupa-amiaza au reinceput bombardamentele care au durat i ar pina dimineata. Gina nu a putut trece nici in ziua aceea si nici in urmatoare le Abia peste o saptamina. Combatantii incepeau in fiecare zi dupa prinz cu bomb e destul de rar aruncate, erau mai mult mitralierele care trageau neintrerupt si abia dupa o ora incepeau sa-si acelereze lansatul bombelor. Era ca si cum avert izau populatia din cele doua sectoare ca trebuie sa intre fiecare la el in casa. 1 26 130 Magazinele deschideau destul de timid pina in clipa cind se tragea primul glont, atunci toti se repezeau ca la un semnal si inchideau, i ar in mai putin de 5 minute strazile deveneau pustii. In cartierele invecinate d emarcatiei totul raminea deschis. Se crease obisnuinta de a nu arunca bombe mai departe de cartierele care se gaseau pe demarcatie ; in restul orasului viata is i continua cursul normal. Bancile erau deschise, magazinele de asemenea si chiar scolile functionau normal Viata era diferita aici de cartierul unde locuiam noi si socrii. Spre nefericirea mea insa magazinul lor era in sectorul unde acum vi ata era aparent calma. 1 26 131 Intr-o seara Mahmud m-a anuntat ca a doua zi trebuia sa ies sa deschid magazinul. Nu i-am raspuns, stiam ca tot nu as fi reusit sa-l con ving ca imi este frica. Atunci i-am spus: 1 26 132 -Merg cu o conditie: sa vina Maha sau alta dintre fete c u mine. 1 26 133 Nici nu mi-am terminat bine fraza ca restul familiei a s

arit in sus. Nimeni nu indraznea sa iasa afara. 1 26 134 -Magazinul este al sotului tau, mi-a taiat-o scurt Maha. 1 26 135 Nu vroiam sa stiu mai mult, imi era suficient. Am saruta -o pe Raya si am iesit, nu inainte sa-mi iau citeva fructe cu mine. Eram hotarit a sa intirzii cit mai mult, in rest ce vroia D-zeu. 1 26 136 Cind am intrat in magazin primul lucru pe care l-am facu t a fost sa -mi sun parintii, putin imi pasa daca va stii ca am telefonat in Rom ania. 1 26 137 Eram vesela cind am vorbit cu mama mai mult la gindul ca nu-i trecuse lui Mahmud prin cap posibilitatea ca as putea suna acasa. Am convi ns-o pe mama ca totul era in ordine din moment ce eram singura la magazin. 1 26 138 Imediat ce am inchis, telefonul a sunat, era Mahmud furi os ca nu stia cu cine am vorbit. "Un trecator a intrat si a telefonat "si fara c a sa-l mai intreb ce vrea am inchis grabita ca si cum cineva intrase in magazin. 1 26 139 Mai tirziu l-am sunat pe Tarek, era surprins ca am indra znit sa ies la magazin. 1 26 140 -Nora cind iti spun sa inchizi, sa nu mai intirzii si sa nu-i suni pe ei ca sa-ti dea permisiunea sa te intorci. Imi promiti? 1 26 141 Ce puteam sa fac decit sa ma las in grija lui Tarek ; di n alta parte nu primeam nimic, chiar ma bucurau insistentele lui ca trebuie sa-l ascult. 1 26 142 Ne petreceam timpul la telefon. In fiecare zi aceeasi po veste, cind incepeau sa traga Tarek imi spunea sa inchid si sa fug. Ajungeam aca sa cu citeva minute inainte ca bombardamentul sa se inteteasca. 1 26 143 Intr-o dimineata l-am sunat ca de obicei pe Tarek la mag azin si, spre surprinderea mea, vinzatorul lui mi-a spus ca era absent, nu stia unde era si mai ales cind se intorcea. Am pus receptorul jos si mi-am tras ziaru l in fata. Nu puteam citi, ma gindeam ca poate iesise sa vada vreo alta femeie s i ma simteam geloasa. Sau poate ca avea treaba la banca, mi-a trecut si posibili tatea asta prin cap si m-am linistit putin. 1 26 144 Cind mi-am ridicat privirea l-am vazut in fata usii cu o punga in mina. Era vesel si-mi zimbea ca un copil cind isi cere permisiunea sa poata intra. 1 26 145 -Nu se poate sa fii tu! am strigat cu entuziasm si cind a intrat i-am intins obrazul sa ma sarute. 1 26 146 -Ma primesti? m-a intrebat strimbindu-se cu timiditate. 1 26 147 -Este cea mai superba surpriza din ultimii 10 ani. Ne ui tam unul la altul si rideam. 1 26 148 -Pune ceva marfa pe birou ca sa nu vina cineva si sa ne gaseasca stind de vorba ca nu am intentia sa plec prea repede. Ti-am adus ceva b un ca sa mincam impreuna. Si fara ca sa mai astepte raspunsul meu a pus pe birou punga pe care o tinea in mina. 1 26 149 Erau dulciuri calde, arabesti: am mincat impreuna. si pe urma am pus ibricul pentru cafea pe resoul pe care il aveam sub birou. 1 26 150 -Nu mi-ai spus ce operatie a facut sotul tau la picioare , a intrebat Tarek. 1 26 151 -Si-a taiat cite-un deget de la fiecare picior, i-am ras puns rizind. 1 26 152 -Glumesti, hai spune-mi adevarul! a insistat. 1 26 153 -Nu glumesc, avea un deget in plus. 1 26 154 Rideam si Tarek refuza sa ma creada. Atunci a lasat balt a intrebarea lui si nu a mai insistat sa stie adevarul, de fapt era acela pe car e il spuneam, dar refuza sa-l creada. 1 26 155 -Nora, a inceput serios, te rog sa nu mi refuzi si de da ta asta cadoul pentru ca sint capabil sa-l inghit. 1 26 156 -Sa nu faci asa ceva, i-am raspuns grabita ; nu de altce va dar nu vreau sa intri in spital si pe urma sa nu mai fie nimeni ca sa-mi spun a cind trebuie sa ma intorc acasa ; dupa Mahmud as fi murit poate de mult.

1 1

26 157 -Inchide ochii, mi-a spus. 26 158 I-am inchis si i-am intins palma. Stateam in fata lui la birou cu ochii strinsi si cu mina intinsa pe birou, palma mea era desfacuta chi ar in dreptul lui. Deodata am simtit ca ma saruta in palma. Am tresarit, eram je nata, in momentul cind am deschis ochii am vazut iar inima plina de diamante iar linga ea un lant mai mic cu un medalion cu un "R"in mijloc tot din diamante. 1 26 159 -Acum exagerezi! Daca refuz si de data asta, data viitoa re ce va mai fi in plus? l-am intrebat sufocata de emotie. 1 26 160 -Ai promis, si a apasat pe cuvintul "promis ". Vreau sa vad daca stii sa-ti tii promisiunea. Sa nu ma refuzi ca este pentru ultima oara cind te cred. 1 26 161 -Sa fiu sincera, am inceput privindu-l in ochi, am sa le iau dar cu conditia ca este pentru ultima oara cind imi oferi ceva si ca nu ma obliga cu nimic cadoul tau de astazi. 1 26 162 -Nora, a inceput cu ton dojenitor, daca tu iti imaginezi ca as putea sa fiu neeserios cu tine, te rog sa nu le iei si acum plec fara ca sa te mai caut vreodata. 1 26 163 M-am uitat lung la el, avea aerul sincer. Simteam ca ros esc fara sa ma pot controla. 1 26 164 -Stii, a continuat, ma simt cu tine ca un adolescent ; e ste cred pentru prima data cind uit ce virsta am si mai ales ca am copii si, ca sa fiu sincer, niciodata nu m-am gindit la tine ca la cineva cu care vreau sa aj ung cit mai repede in pat. Imi place genul de intimitate platonica pe care-l tra iesc cu tine. 1 26 165 -Tarek, ajunge, l-am oprit brusc Cred ca si eu simt acee asi lucru pentru tine ; daca ne-am fi cunoscut in alte imprejurari poate totul a r fi fost diferit, dar asa sa lasam totul sa decurga normal. Nu are rost sa anti cipam nici o discutie. Cuvintul pat ma enerva.. . 1 26 166 -Ai dreptate, mi-a raspuns usurat pentru ca imi puneam i n geanta cutia cu cadourile lui. 1 26 167 -Nu mi-ai spus cum de ai ajuns aici, maritata si cu Mahm udul asta care are aerul de a fi o "piatra unica" in Liban. 1 26 168 M-am rezemat de scaun, mi-am aprins o tigare, mi-am feri t privirea de a lui si am inceput sa-i povestesc totul. 1 26 169 Cind am terminat povestea, fara sa-mi dau seama, fumasem deja citeva tigari. 1 26 170 -Sa stii ca, cu tot aerul indiferent pe care l-ai afisat , tot il mai iubesti pe evreu. 1 26 171 Am incercat sa deschid gura, dar mi-a facut semn ca sa t ac. 1 26 172 -Sa nu te minti niciodata. Daca-l iubesti, cum sint conv ins, trebuie sa-ti recunosti tie insati, sa nu te minti, pentru ca ai sa te rata cesti in tine si nu ai sa-ti descoperi pe urma niciodata cauza durerilor tale. R ecunoaste, dar in acelasi timp trebuie sa vezi in ce situatie te gasesti si fara sa te acuzi sau sa-l acuzi incearca sa traiesti in prezent. Ai nevoie de iubire astazi ; indiferent de la cine vine, profita de ea, nu-ti plinge trecutul, la c e bun? Poate altul sa te iubeasca la fel sau poate diferit si sa fii multumita s au, cine stie, poate intr-o zi veti fi impreuna. Tu crezi ca atunci nu ai sa-l i ubesti si ai sa te simti vinovata? Dimpotriva, nimic nu se va schimba. Sau poate sentimentele tale pentru el vor actiona in functie de ale lui, vei avea maturit atea necesara sa judeci. 1 26 173 -Esi fericit? l-am intrebat repede fara sa-i mai las tim p sa-si continuie ideile. 1 26 174 -Sint multumit. Daca as fi fost fericit, nu eram cu tine acum. Am copii, am bani, sintem sanatosi, in rest nimic. 1 26 175 -Dar cu sotia ta? 1 26 176 -Asta este alta poveste. O respect din dragoste pentru c opii dar cel mai adesea ma simt ca un bun al ei de care tine cu dintii de frica sa nu il piarda. Este geloasa si nu putem discuta nimic in afara de faptul ca in fiecare zi imi cere bani si calculeaza la minut cind plec de la magazin si cind

ma intorc acasa. 1 26 177 -Si daca intirzii ce se intimpla? l-am intrebat rizind. 1 26 178 -Plinge, lesina, trebuie sa-i cer iertare. Si nervos mia spus: hai sa vorbim altceva. 1 26 179 M-am ridicat si am strins cestile de cafea. Le-am dus su s in baie ca sa le spal. Cind m-am intors, in magazin intra o tinara inalta subt ire ca o trestie, cu parul blond si ondulat, lung pina la umar. S-a uitat lung l a mine ca si cum ma examina sa vada daca sint aceea pe care o cauta. Am privit-o si eu. Nu stiam ce imi a atragea atentia. In momentul cind a deschis gura, ca u n fulger mi-a trecut prin cap ideea "ochii ". Erau caprui, catifelati si foarte expresivi. Ca ochii unei caprioare care se bucura de libertate. 1 26 180 -Esti romanca, m-a intrebat direct si grabita. 1 26 181 -Da, i-am raspuns cu jumatate de voce. Eram jenata din c auza lui Tarek care se ridicase deja ca sa plece. L-a oprit cu un gest facut cu mina, ca si cum sa nu se deranjeze. 1 26 182 -Am intrat in magazinul din fata ta si mi-a spus propiet arul ca si tu esti romincuta. 1 26 183 -Nu vrei sa stai? am intrebat-o cu un aer mereu incurcat . 1 26 184 -Nu am timp, sint cu masina de la aeroport. Asteptam o c olega sa coboare, zburam peste doua ore. Am sa mai trec, mi-a facut placere ca t e-am cunoscut. Cum te cheama? m-a intrebat cind s-a intors ca sa le raspunda cel or care o claxonau. 1 26 185 -Nora, i-am strigat vesela ca trezita la realitate. 1 26 186 -Pe mine Simona, mi-a spus si ea inainte sa traverseze s trada. Am sa te caut. Si s-a urcat grabita in masina. 1 26 187 -Cine este? m-a intrebat Tarek mirat. 1 26 188 -Nu stiu, i-am raspuns la fel de mirata ca si el. Si mai mult pentru mine am continuat: este o romanca, este frumoasa nu-i asa? 1 26 189 -Nu numai ca este frumoasa, dar si placuta. A intrat ca o raza de soare si ne-a lasat in plin mister. Nu-i asa Nora? m-a intrebat Tarek pentru ca observase ca eram mereu cu privirea in strada ca si cum Simona trebuia sa apara iar. 1 26 190 -Ti-a placut nu-i asa? l-am intrebat inca o data ca si c um vroiam sa ma conving ca traisem o realitate. Stii ce mi-a placut cel mai mult la ea? 1 26 191 -Cred ca toata, dar in special ochii. Nu-i asa? m-a intr ebat si el la rindul lui 1 26 192 -Stii ce am citit in ei? . Se uita la mine mirat. 1 26 193 -Vom fii prietene intr-o zi si numai ea imi va schimba v iata. Este foarte deosebita de toate fetele pe care le-am cunoscut pina acum. Ar e un ceva pe care nu-l are nimeni. Nu stiu cum sa-ti explic, pentru ca nici eu n u mi-l pot explica. 1 26 194 -Atunci prezenta mea iti poarta noroc. Nu crezi? mi-a sp us lipsit de modestie. 1 26 195 -In mod sigur ca da si fara sa vreau un voal mi s-a luat de pe ochi si l-am privit asa cum ma privise si pe mine Simona pentru o clipa. Da, simteam in el cel mai bun prieten pe care l-as fi putut avea aici. Aveam nev oie de prieteni mai mult decit aveam nevoie chiar de parintii mei. in zilele ace lea. 1 26 196 -Trebuie sa plec, am stat prea mult, nu-i asa? 1 26 197 -Cred ca da, i-am raspuns cu regret, dar asta era realit atea. Ne-am ridicat amindoi in acelasi timp. I-am intins mina. Simteam ca-mi tre mura si fara sa ma gindesc prea mult l-am sarutat pe obraz. Obrajii- mi ardeau. Eram putin jenata de impulsul pe care l-am avut, dar eram fericita si vroiam sai multumesc pentru surpriza pe care mi-a facut-o. 1 26 198 -Nora cum ajung te sun, in orice caz dupa ora 12 nu mai este lume multa pe strada este mai bine sa inchizi devreme decit sa alergi pe st rada in ultimul moment. 1 26 199 Mi-a luat mina si mi-a sarutat-o. Era aproape inexistent

gestul acesta aici, dar facut de el avea ceva deosebit dar natural in acelasi t imp. 1 26 200 Am ramas singura in magazin si, cum a iesit, am fugit la oglinda. Ochii imi licareau de fericire, toata fata imi era luminata de secretu l pe care-l pastram in mine, m-am simtit frumoasa si fericita si cu nasul inaint e am inceput sa caut mirosul de parfum ramas in urma lui dupa ce iesise. Ma uita m dupa el confuza. Era frumos si era numai cu 2 ani mai mare decit mine, cu toat e ca dupa comportament parea mai mult Cred ca intr-adevar imi placea ca prieten, poate imi lipsea prietenia colegilor mei de acasa, mai ales ca intotdeauna am a vut o slabiciune pentru prietenii baieti. Ii gaseam mai sinceri decit fetele si in plus stiam ca mentalitatea lor era diferita de a noastra ; erau mult mai obie ctivi si dezinteresati. Asa cum mi-a spus si el, inima mea era inca plina de Ale x, nu putea sa-l inlocuiasca nimeni asa de usor, dar putea accepta o coabitare c u sentimentele pe care le aveam pentru Tarek. 1 26 201 Am asteptat sa ma sune si pe urma am inchis magazinul. I n ziua aceea nu intrase nici un cumparator, asa ca nu faceam decit sa-mi pierd t impul. Am inchis calma pentru prima data de cind veneam singura la magazin si mam gindit ca trebuia sa profit de liniste ca sa trec pe acasa. Vroiam sa-mi ascu nd cadoul si mai ales sa o vad pe Rania. Imi era dor de ea si vroiam sa stiu dac a suporta bine bombele de zi cu zi. 1 26 202 Cadoul lui Tarek l-am ascuns in paltonul lui Mahmud, pen tru ca acum fiind primavara nu mai avea nevoie sa-l imbrace. Eram convinsa ca er a singurul loc la care nu se putea gindi ca as putea ascunde ceva. Pe Rania am g asit-o mai speriata ca niciodata. Cind incepeau luptele, fugea la mama ei si ram inea acolo pina a doua zi. Se calcula mereu numarul peretilor, cu cit erau mai n umerosi cu atit te simteai mai in securitate, asta fara sa-ti impui ideea ca o b omba poate veni din orice directie. 1 26 203 Adesea combatantii care se deplasau dintr-un loc in altu l cu tunurile de calibru mic calculau gresit distanta si se intimpla ca bombele sa cada in sectorul lor, fara ca nimeni sa-i acuze de stricaciuni sau de numarul victimelor pe care-l faceau. Singurii vinovati in asemenea situatii erau tot ci vilii pentru ca nu prevazusera si posibilitatea unui astfel de accident. 1 26 204 Luptele au durat pina la inceputul lui mai. Acum mergeam la magazin insotita de Mahmud. Zilele mi se pareau lungi si singurul divertisme nt era ca nu ne trebuia mult ca sa ne certam. Ma uitam pe strada la fiecare masi na care trecea, speram ca intr-o zi Simona va intra pe neasteptate ca prima data si-mi va lasa o raza de bucurie in urma ei. 1 26 205 Credeam ca m-a uitat. Intr-o zi am vazut o tinara care t recea prin fata magazinului si era imbracata in costumul aviatiei civile. Am ale rgat dupa ea si am intrebat-o de Simona. M-a privit mirata si mi-a raspuns: 1 26 206 -Este detasata in Arabia Saudita. . Nu ti-a spus sotul t au cind am trecut sa-ti las mesajul din partea ei? 1 26 207 Am oftat usurata, deci Simona nu ma uitase. 1 26 208 -Nu mi-a spus nimic, probabil a uitat, i-am raspuns ince t pentru ca nu vroiam sa realizeze adevarul. 1 26 209 -Mine ne intilnim la Riad, vrei sa-i transmiti ceva? m-a intrebat de data aceasta mai prietenoasa. 1 26 210 Cu mai mult curaj din datorita tonului pe care si-l schi mbase i-am spus: 1 26 211 -Spune-i ca o astept, mi-a promis ca va trece sa ma vada si cu elan, amintindu-mi de ochii ei frumosi si de zimbetul protector cu care-m i vorbise prima data, am adaugat: sa-i mai spui ca mi-a placut foarte mult de ea si vreau sa ne cunoastem. 1 26 212 -Stiu, Simona mi-a povestit de tine in ziua cind te-a va zut prima data, imi place ca numai in doua minute ti-ai putut da seama ce fata s uperba este. Am sa-i transmit mesajul tau, iar in cazul ca va uita sa treaca, ce ea ce ma indoiesc, am sa-i amintesc eu de tine. 1 26 213 Ne-am despartit dupa ce ne-am strins mina. M-am uitat du pa ea, ce fericita trebuia sa fie! Si gindindu-ma la situatia mea m-am intristat mai mult decit ar fi trebuit.

1 26 214 Nu i-am povestit nimic lui Mahmud! In schimb el mi-a spu s ca au sunat de la ambasada sa ma anunte ca era o intilnirea in cinstea Partidu lui Comunist. 1 26 215 -Vrei ca sa mergi? m-a intrebat curios. 1 26 216 -Cum vrei, i-am raspuns indiferenta. 1 26 217 La doua zile ne-am dus la ambasada: din cauza situatiei eram putine fete, chiar mai putin de 10 si numai doua eram insotite de soti. Amb asadorul era in virsta si ne-a primit pe toate cu "ce fac fetele noastre? " Avea un aer mai mult parintesc decit de protocol si in mai putin de 5 minute disparu se dintre noi timiditatea si, ca niste vrabiute, ciripeam toate in acelasi timp in jurul sotiei ambasadorului. Dupa discursul de convenienta ne-au adus vin roma nesc si atunci s-a dezlegat si mai bine limba fetelor noastre. Prima care a spar t gheata dintre noi era o fata putin mai in virsta decit mine ; era vopsita blon da, cu breton si purta un taior de primavara tricotat care ne-a atras atentia la toate. Era foarte cocheta. Celelalte o chemau pe nume: Geta, o cunosteau deja, si era de linga Valeni. Era de o veselie molipsitoare si ne incuraja sa ne termi nam paharele mai repede, iar la un moment dat s-a adresat functionarului de la a mbasada responsabil in ziua aceea cu umplutul paharelor. 1 26 218 -Ati uitat ca romancutele beau, nu se joaca. , ne tineti cu paharele goale? 1 26 219 Am ris toti. Atunci acesta, rusinat, ne-a adus mai multe sticle si intr-adevar am baut toti mai mult decit trebuia. Eram fericiti, ambas ada pentru ca situatia se calmase, iar noi fetele pentru ca ne intilnisem. Atunc i am cunoscut-o si m-am imprietenit cu Cornelia. Era si ea cu sotul ei care 1 26 220 isi terminase studiile la noi. . Ne-am despartit vesele si incintate de simpatia pe care ne-a aratat-o la fiecare in parte ambasadorul s i, mai ales ca ne-a incurajat la plecare sa nu ne pierdem increderea in ei. "Vom fi intotdeauna prezenti daca veti avea nevoie de noi". 1 26 221 La 4 ani dupa faimoasa intilnire Geta murea in mai putin de-o saptamina si, din cauza situatiei nimeni dintre cele care o cunosteam nu a m putut asista la inmormintarea ei ; peste atitia ani imi amintesc mereu de ea s i de sloganul ei pe care l-a repetat in ziua aceea de fiecare data cind paharele erau goale "Romancutele nu se lasa asa usor de baut ". 1 27 1 CAPITOLUL 27 1 27 2 Nu ne-am intors prea repede la noi acasa cu toate ca sit uatia era ceva mai calma. Pe Mahmud il aranja in primul rind ca nu mai cumpara d e mincare si ma lua cu el in fiecare zi. La magazin sub pretext ca are nevoie de ajutor. Cornelia ma cauta la telefon in fiecare zi daca nu ma gasea acasa la so cri imi telefona la magazin. Primul lucru pe care-l faceam cind ne sculam era sa fugim la telefon. Eram sincere si ne-am povestit de la inceput tot. Nu ne-am pa strat si nu ne-am ascuns nici o nemultumire. Cornelia nu avea copii, deci avea m ai mult timp decit mine si mai ales decit Eta, care cu fiecare zi ce trecea deve nea si mai nerabdatoare sa plece de aici: dar sperantele ei pareau imposibil de realizat pentru moment. 1 27 3 Zilele treceau mai repede acum intre Eta, care lucra la spital o saptamina si alta in tabara, si Cornelia, dar mai ales o asteptam pe Si mona care imi lasa impresia ca uitase de existenta mea. Mahmud se imprietenise s i el cu sotul Corneliei si ne vizitam saptaminal. 1 27 4 De multe ori Cornelia imi repeta: 1 27 5 -Din cauza noastra sotul meu face un efort sa-l suporte pe al tau care este foarte greu de digerat. 1 27 6 -Si al meu imi spune "te cauta amanta ta la telefon " ci nd se intimpla sa raspunda el, i-am raspuns. 1 27 7 -Asa ne spune? ma intreba ca si cum vroia ca sa se asigu re ca a inteles bine ce-i spuneam si, rizind il trimetea la Dracu. 1 27 8 La inceputul verii mama lui Mahmud se saturase de prezen ta noastra care dura de citeva luni si intr-o buna zi, din discutia pe care a av ut-o cu Mahmud, mi-am dat seama ca ne expedia acasa. 1 27 9 M-am bucurat pentru ca verdictul plecarii venea de la ea si nu era ideea mea. Eram si eu jenata de luni de zile de stat la ei si vroiam

sa am putina libertate, in special ca prietenele mele nu vroiau sa ma viziteze l a ei. 1 27 10 Intr-o zi mi-am amintit de Tarek ;asa ca dupa amiaza, im ediat ce soarele a devenit mai putin fierbinte, am pus-o pe Raya in carut si am iesit cu ea la plimbare. Nu eram hotarita daca sa trec sa-l vad sau sa las pentr u alta data cind as fi fost singura. Nu ne vazusem de cind venise la mine la mag azin si trecusera de atunci mai bine de 4 luni. Din cind in cind il sunam pentru citeva minute. Nimic nu se intimplase cu entuziasmul lui, era mereu acelasi, nu mai ca eu nu mai eram aceeasi. Incet incepuse sa-mi fie frica de Mahmud si incep eam sa cred ca Gina avea dreptate, iar prietenia Corneliei si a Etei imi umpluse golul pe care-l aveam in viata. Eram constienta ca riscam sa ma indragostesc, n u asa cum se intimplase cu Alex, si nici cu aceeasi intensitate cu care inca il mai iubeam, dar exista totusi un risc sa terminam unul in bratele celuilalt. Era ceva in el care ma fascina, iar relatia noastra devenea prea intima pentru doua persoane care s-au cunoscut pe strada. Imi era mai ales teama ca intr-o zi cind as fi fost suparata si vexata de Mahmud sa nu-i cer singura "Ia-ma in brate si tine-ma strins ". Imi placeau bratele lui si in special mirosul parfumului pe ca re il purta. Avea ceva in el care te impingea spre intimitate ceva ce poate un a lt barbat nu avea. Numai daca imi zimbea si ma simteam dezarmata in fata lui de orice argument si nu puteam sa nu-i raspund cu acelasi calm cu care-mi vorbea. 1 27 11 Stiam ca-mi era dor de el, pentru ca nu avusesem curajul ca sa-i povestesc lui Cornelia sau Etei despre el. In definitiv, aparent nu era nimic, eram ceva mai mult decit simple cunostiinte. 1 27 12 Mergeam pe strada si ma gindeam ce mult mi-as fi dorit s a am un sot ca el, sa ne intelegem din priviri si sa ne iubim. Eram constienta c a ratasem multe ocazii asemanatoare si ce ma durea era ca atunci nu am avut timp ul necesar sa ma opresc. 1 27 13 Coborisem la o statie care nu avea nici o interferenta c u viata mea: Alex. Il iubisem cu o pasiune sinonima cuvintului nebunie, nici eu nu stiam de unde atita convingere in mine pentru el si mai ales de unde atita fo rta sa-l mai iubesc inca. Acum imi disparuse dorinta si pe zi ce trecea nu-mi ma i puteam imagina ca intr-o zi as putea face dragoste cu el pina la extaz. Il mai iubeam inca si ma gindeam ca daca am fi fost impreuna in mod sigur 1 27 14 l-as fi obosit si as fi incercat sa-l acaparez asa cum f acea si sotia lui Tarek. Imi cautasem medicamentul sa ma vindece de microbul lui in libertatea obtinuta prin Mahmud, dar acesta s-a dovedit medicamentul rau car e m-a impins mai mult spre Alex, cu disperare si durere. Ne despartisem, il stia m casatorit, dar refuzam sa cred ca putea fi fericit asa cum a fost cind ne iube am. Nu-mi puteam imagina ca o alta femeie il putea adora asa cum o facusem eu, p oate si asta era motivul ca nu ma simteam geloasa pe cea care dormea noapte de n oapte linga el. Alex avea ceva in el pe care nu-l puteai atinge usor si repede, era ca un vers mistic intr-un poem banal. Il citesti, te intrebi ce rost are si treci mai departe. Eu ma impiedicasem in acest vers si nu am reusit sa-l depases c, eram mereu la inceputul lui. 1 27 15 Mergeam spre Tarek si ma gindeam la Alex. In absenta lui Mahmud refuzam sa ma gindesc la el, ar fi insemnat sa-mi ridiculizez singura in teligenta. Gindul la el imi bloca toate portile gindirii si dintr-o data ma simt eam goala de orice sentiment si mai ales de incredere. M-am indreptat incet spre magazinul lui Tarek, simteam ca pulsul imi era mai repede 1 27 16 decit normal. Mi-am indreptat privirea spre vitina lui s i am vazut ca era ocupat, am mai intirziat prin fata celorlalte magazine si cind am vazut ca era singur am indraznit sa-i deschid usa. 1 27 17 -Nora, ce-i cu tine? m-a intrebat mirat. 1 27 18 -Ce-i cu mine? l-am intrebat si fara sa vreau m-am uitat in jurul meu. Era emotionat mai mult decit ma asteptam. 1 27 19 -Nu ai sunat de atita timp, nu ai trecut sa te vad, sint mai mult de 4 luni de la ultima intilnire. Am crezut ca m-ai uitat. As vrea sati ating macar obrajii si, profitind ca nu era nimeni in fata vitrinei lui, mi-a atins cu mina repede obrazul. 1 27 20 M-am asezat pe scaun si mi-am indreptat privirea spre Ra

ya ca si cum vroiam sa o rog sa stea cuminte pentru citeva minute 1 27 21 -Cind pleci Nora? 1 27 22 -Unde? i-am raspuns mirata. 1 27 23 -In vacanta, la tine acasa. M-am gindit ca ai plecat far a sa-mi spui si mai ales fara sa respir putin din parfumul tau. Ce folosesti? ma intrebat indiferent si a continuat: Vreau sa-mi cumpar o sticla si sa te simt chiar in lipsa ta. 1 27 24 Ma uitam la el zimbind. L-as fi luat in brate si l-as fi tinut strins numai ca sa aud in fiecare clipa cite un cuvint tandru. 1 27 25 -Ai uitat, sau nu vrei sa-mi spui? m-a intrebat fara sasi dea seama ce gindeam. 1 27 26 -Am mai multe cu care-mi dau, care dintre ele iti place, i-am 1 27 27 raspuns zimbindu-i mai mult cu tristete. 1 27 28 -Minti, s-a grabit sa-mi raspunda, este acelasi de fieca re data. 1 27 29 -Ai dreptate, i-am confirmat am crezut ca glumesti, folo sesc acelasi parfum de cind sint aici ; este un "Rochas ". 1 27 30 -Miine am sa-mi cumpar o sticla si am sa-ti simt parfumu l chiar si in masina. Si fara ca sa astepte sa-i raspund mi-a spus: 1 27 31 -Nora, ti se intimpla sa te gindesti la mine? 1 27 32 -Bineinteles, din moment ce am venit sa te vad. Dar tu? , l-am intrebat fara sa-mi dau seama cit de repede mi-a iesit intrebarea din gur a si mai ales cit de periculoasa era. 1 27 33 -De multe ori imi imaginez ca sint celibatar si ca ne cu noastem si imi fac planuri cum sa te cer de sotie. Stii ca daca nu eram casatori t in ziua cind ne-am cunoscut te-as fi rapit. 1 27 34 Ma uitam la el cu ochii mari, plini de mirare, nu stiam daca glumea sau era serios. 1 27 35 -De ce? l-am intrebat. 1 27 36 -Nici eu nu stiu de ce. Nu ai facut nimic ca sa ma seduc i. Poate tocmai din cauza asta si in plus esti speciala fata de celelalte pe car e le-am cunoscut. Nu stiu ce anume ma atrage spre tine, cred ca totul. Si fara c a sa-mi astepte raspunsul, mi-a luat mina si mi-a sarutat-o cu o naturalete care -mi inrosea obrajii de fiecare data. 1 27 37 Taceam si ii evitam privirea. 1 27 38 -Sa stii ca trebuie sa-ti fac un cadou din partea sotiei mele, mi-a spus rizind. 1 27 39 Mi-am indreptat privirea spre el ca si cum asteptam o ex plicatie: 1 27 40 -De cind te-am cunoscut, nu am inselat-o niciodata, nu-m i mai place nimeni. 1 27 41 Il priveam cu neincredere, lucru pe care l-a simtit imed iat. 1 27 42 -Iti jur. Si automat si-a pus mina pe inima. Inainte era m ca un cocos, pe cind acum inca putin si am sa ma calugaresc, dar sa stii ca nu -mi pare rau si sa nu-ti faci procese de constiinta din cauza mea. 1 27 43 Am izbucnit in ris si i-am spus: 1 27 44 -Este ultimul lucru din viata mea pe care l-as face. Sti i, am continuat, tocmai asta ma sperie cind ma gindesc la tine. Daca ai fi fost mai calm .. 1 27 45 -Daca ce? m-a intrebat rizind. Daca as fi fost mai calm, m-ai fi uitat de mult, nici nu visai sa treci sa-mi multumesti din cind in cind ca te-am salvat. 1 27 46 -Si ce faci cu atita iubire pe care o ai pentru mine? am indraznit sa-l intreb aparent in gluma dar de fapt sa vad pina unde putea sa aj unga cu imaginatia. 1 27 47 -Nimic, mi-a raspuns sec. Si dupa ce m-a privit a contin uat: . Nu am ocazie in fiecare zi sa intilnesc o "Nora. "Si mi-a accentuat numel e. Cine stie ce ne rezerva viitorul. Poate intr-o zi imi vei cere tu sa stam und

eva sa bem o cafea sau un pahar, sau poate eu am sa-mi pierd rabdarea si am sa t e implor sa ma lasi sa-ti simt parfumul si mai ales sa-ti mingii parul. 1 27 48 Nici nu ascultam ce-mi vorbea, ma gindeam ca fiecare ast eptam pe cineva sau ceva. Eu il asteptam mereu pe Alex, Tarek avea aerul ca ma a steapta pe mine, sotia lui sau poate o alta il astepta pe el si asa mai departe. Zimbeam. Raya a inceput sa se plictiseasca. M-am uitat la ea si -am ridicat-o m ai bine in carut. 1 27 49 -Trebuie sa plec, i-am spus. 1 27 50 Ne-am uitat cu regret spre Raya si, ca de fiecare data c ind ne desparteam, evitam sa-i intind mina. Imi spunea prea multe mina lui, asa cum imi spusesera si buzele umede ale lui Alex, in prima seara pe tigare. Am ies it din magazin dupa ce ne-am mai zimbit inca o data. Am inchis usa fara sa prive sc in urma mea, dar simteam cum privirea lui ma urmarea. Atunci am stiut ca daca Mahmud ar fi fost un sfert indragostit de mine asa cum era Tarek, in mod sigur Alex imi raminea gravat in mine ca imaginea unei icoane care m-a impresionat, da r nu-mi aminteam in care dintre bisericile vizitate. 1 28 1 CAPITOLUL 28 1 28 2 La citeva zile Mahmud mi-a spus ca Gina era acasa. Eram multumita, dar stiam ca sederea ei nu va dura mai mult de citeva zile. 1 28 3 O consideram ca pe o persoana in trecere prin Beirut. Nu ma asteptam nici de data aceasta sa stea mai mult, mai ales ca stiam ca Gina de testa viata de aici mai mult decit oricine. "Ma simt ca o pasare, nici macar in colivie ci intr-o cusca din care nu poti vedea nimic afara ", ii placea sa-mi re pete cind ma vedea trista inaintea unei noi plecari. O intelegeam, era totul din cauza razboiului care ne distrugea nervii pe zi ce trecea. Eram vesnic incordat i si nu stiam daca cel mai mic zgomot de arma nu insemna inceputul unui bombarda ment greu de oprit pe urma. Faptul ca acum nu puteam sa circulam in tot Libanul iti dadea impresia ca esti prizoniera in zona musulmana. 1 28 4 Intr-o dupa amiaza am plecat cu Raya in vizita la Gina. De data am gasit-o mai putin entuziasmata decit de obicei. 1 28 5 -Aveti probleme? am intrebat-o. 1 28 6 -Cred ca o sa avem din cauza vaporului, mi-a raspuns. Nu i-am pus nici o intrebare, am asteptat sa-mi povesteasca ea, daca simtea nevoia . 1 28 7 -Stii, vreau sa-mi caut un servici, mi-a spus indiferent a, ca si cum vroia sa-si ascunda grija. Intr-o scoala, bineinteles, mi-a complet at singura, pentru ca eu o ascultam fara sa o intreb nimic. 1 28 8 -Tu ai sa lucrezi la toamna? m-a intrebat cu o voce curi oasa. 1 28 9 -Cred ca da, i-am raspuns cu oarecare incertitudine. 1 28 10 -Propietarul a vindut vaporul, nu am stiut nimic pina ci nd ne-am intors in port. 1 28 11 Am inteles imediat ca Nick era fara servici pentru o per ioada de timp. 1 28 12 Este greu sa-si gaseasca altul? am intrebat-o cu oare ca re jena. 1 28 13 -Nu cred, mi-a raspuns, dar, a continuat cu gura strinsa de suparare, nu ma va putea lua cu el si va trebui sa ramin singura cu Irina la Beirut. 1 28 14 Am respirat usurata, deci Gina va fi aici tot timpul. Fa ra ca sa-i arat m-am simtit linistita, ca sa nu spun chiar ca m-am bucurat. Era inca o prietena de care aveam nevoie, ma simteam mai putin singura. Aveam nevoie sa-mi umplu viata cu ce era aici romanesc. Nu refuzam nimic libanez, dar atunci cind eram cu cineva de la mine simteam ca distanta intre aici si acolo se micso ra considerabil. 1 28 15 -Este cea mai buna idee pe care o poti avea, sa lucrezi intr-o scoala in care se preda engleza, am inceput ca sa o conving, si ai sa te simti bine, o sa treaca timpul repede si o sa ne vedem destul de des. Nu am sa t e las singura, ai sa vezi! i-am raspuns cu entuziasm. 1 28 16 -Ai dreptate, alta solutie nu exista, mi-a raspuns ceva

mai vesela. In definitiv intr-o zi voi fi obligata sa stau din cauza fetei, pent ru scoala. 1 28 17 I-am dat dreptate si, incet, Gina si-a uitat necazul si am inceput sa povestim si sa ridem asa cum aveam obiceiul. 1 28 18 Am plecat de la ea linistita la Mahmud la magazin, dar a cesta era deja enervat pentru ca dupa parerea lui intirziasem prea mult. Am tacu t, nu i-am raspuns nimic si abia cind ne-am intors acasa i-am povestit de Gina s i mai ales ca o interesa sa-si caute un servici: 1 28 19 -Cred ca si tu ar trebui sa te intorci la scoala la toam na, mi-a spus pe un ton provacator. 1 28 20 Era exact ce vroiam sa stiu, imi doream sa ma intorc la scoala mai mult decit orice in zilele acelea. 1 28 21 -Ce facem cu Raya? l-am intrebat ingrijorata. 1 28 22 -Am sa o duc eu dimineata la mama si tu ai sa mergi pe j os la scoala. 1 28 23 -Nici o problema in cazul acesta, i-am raspuns si am ies it din camera sa nu-mi citeasca pe fata bucuria. 1 28 24 A doua zi dimineata, cind ne beam cafeaua, cu o jumatate de voce, mi-a povestit ca Rami venea acasa pentru o luna de zile si se gindea c a nu ar fi rau daca am merge in Romania sa importe produse de care avea nevoie i n Emirate. Am simtit ca ceva in mine se rupe de bucurie si nu stiam la ce lucru trist sa ma gindesc ca sa nu-mi citeasca pe fata lumina interioara pe care o tra iam. Nu i-am pus nici o intrebare, taceam ca si cum nu auzisem nimic. Nu indrazn isem sa-l intreb nimic, nici pentru cind era planificata plecarea si mai ales ni ci cit timp vroia sa stam acolo. Eram ca o statuie si in spatele indiferentei af isate, fierbeam ca lava unui vulcan. M-am gindit imediat la parinti cit vor fi d e fericiti si in special la tata care nu o cunostea inca pe Raya. 1 28 25 In fiecare zi Mahmud incerca sa ma provoace, dar in cele mai multe cazuri reuseam sa evit scandalul, pina cind intr-o zi si-a amintit ca plecarea il costa mai mult decit ar fi trebuit din cauza cadourilor. 1 28 26 -Te-a intrebat cineva de cadouri, de te plingi, i-am ras puns pe un ton ironic. Pina acum ai plecat de acolo de fiecare data cu cadouri, dar aminteste-ti de cite ori ai dus? . 1 28 27 -Vrei sa spui ca voi, niste saraci de comunisti, sinteti mai bine decit mine un capitalist! 1 28 28 Nu i-am raspuns nimic, pentru ca era prea imbecil raspun sul lui. Nu am facut de cit sa-l privesc cu sila si am iesit din camera. Eram ve xata nu de graba lui ci mai repede de prostia pe care o afisa ca pe o calitate s i de mine pentru ca ma casatorisem cu cea mai ipocrita creatura de pe fata pamin tului. Stateam la bucatarie si -mi stringeam ochii ca sa nu pling, eram trista s i simteam ca abia aici intelegeam din ce in ce mai bine in fiecare zi ce insemna " a dispretui pe cineva. " 1 28 29 Am auzit soneria si m-am sculat ca sa deschid. Era Karim . Vesel ca de obicei si cu aceeasi servieta in mina cu care-l vedeam de cind ne cunoscusem. 1 28 30 -Iar te-a suparat sultanul tau! mi-a spus si cum nu-l ve dea pe Mahmud, mai repede decit as fi avut timp sa banuiesc, mi-a sters o lacrim a de pe obraz. 1 28 31 -Plingi pentru un nebun! Exagerezi! Si fara ca sa-mi las e ragaz ca sa-i raspund a intrat, la fel de vesel, in salon. Mahmud a fost feric it cind 1 28 32 l-a vazut pentru ca avea cui sa-i critice Romania. 1 28 33 Karim il asculta fara sa-i raspunda nimic. Cind a simtit ca acesta isi epuizase toate arugumentele i-a raspuns: 1 28 34 -Cred ca ai baut apa dupa Hala! 1 28 35 -De ce, nu inteleg? i-a raspuns nedumerit. 1 28 36 -Pentru ca ai uitat ca am fost cu voi si cunosc situatia mai bine decit altul care a fost de zeci de ori. Si complice s-a uitat la mine. Diferenta este ca sint mult mai sensibili si sinceri fata de noi! In plus sa nu vorbim de regim, sa vorbim de educatie si cultura. Tu ai trecut pe linga atitea

lucruri fara sa vezi nimic, ai cautat numai negativul, eu am vazut numai ce era frumos asa cum si Nora a vazut la noi. Asta este diferenta intre noi, pentru ca ne distrugem tara, ne credem superiori celor din est, dar daca am fi fost in lo cul lor cred ca eram muritori de foame pe cit sintem de puturosi. Ce se face la noi in afara de comert? 1 28 37 Karim vorbea cu indiferenta, iar Mahmud nu-si revenea di n cauza frazelor pe care le auzea. 1 28 38 -Esti nebun, Karim, cum vorbesti asa ceva, mai ales in f ata ei 1 28 39 i-a replicat mai mult tipind. 1 28 40 -Tu m-ai intrebat ce gindesc, i-a raspuns acesta cu un a er calm si nevinovat. 1 28 41 -Ti-am spus ca sa-mi dai dreptate mie nu sa-mi debitezi prostiile tale. 1 28 42 Atunci Karim, intorcindu-se spre mine si facindu-mi o re veranta, a continuat: 1 28 43 -Stimata doamna, cu tot respectul pentru tine si pentru tara ta pe care am adorat-o imi cer scuze dar trebuie sa fiu de aceeasi opinie c u unul dintre nebunii mei concetateni. Si fara ca sa-i las timp lui Mahmud sa de schida gura a tipat la el: 1 28 44 -Daca eram un simplu vecin, tot la fel ai fi vorbit? Te umilesti pe tine, nu pe ea, termina cu jocul asta de copii, nici nu o flata pent ru ca nu are nevoie isi cunoaste singura valoarea si nici nu o jigni de ceva ce nu are nici o legatura cu viata voastra de familie. 1 28 45 Ca de obicei cind era bruscat, tacea si pufaia pe nas ca un tigru care nu stia daca sa se arunce asupra pradei sau sa mai astepte sa ram ina singur cu ea. 1 28 46 -Am venit sa va invit la mine in sat duminica. Am termin at reparatiile la casa si, daca vreti, puteti ca sa veniti de simbata seara, nea spus Karim. 1 28 47 Se uita la mine ca si cum astepta ca sa-i confirm. Mi-am schimbat privirea sa nu fiu obligata ca sa-i raspund si l-am lasat pe Mahmud sa o faca in locul meu. 1 28 48 -Venim, dar duminica pentru ca simbata vine Rami din Emi rate, i-a raspuns privindu-ma ca sa-mi vada reactia. Nici macar nu am clipit, in telegeam ca intr-o saptamina, in cazul acesta, trebuia sa plecam in Romania. As fi vrut sa-l iau in brate pe Karim de bucurie, pentru ca am putut afla un lucru pe care el nu mi l-ar fi spus pina in ultima clipa. 1 28 49 -Plecam in Romania, i-a completat, mereu cu privirea spr e mine. 1 28 50 -Daca as avea unde sa las copiii as veni cu voi, i-a spu s Karim cu regret, a fost cea mai frumoasa vacanta pentru noi. Nu-i asa Nora? . 1 28 51 -Tu stii mai bine decit mine, i-am raspuns si, fara nici o intentie 1 28 52 m-am gindit ca datorita lor am scapat de bombardament si in plus am avut cele mai frumoase clipe cu Alex de cind ne despartisem. Deodata , prinsa de un elan nebun, i-am spus: 1 28 53 -Incearca, poate reusiti sa veniti macar doua saptamini. 1 28 54 -Imposibil, mi-a raspuns cu regret. 1 28 55 Dupa ce au trecut in revista ultimele evenimente politic e, Karim a plecat. Uitasem de toate insultele, eram emotionata la gindul ca poat e in 10 zile am sa fiu la mine acasa si mai ales cu parintii mei, dar in acelasi timp imi era frica ca Mahmud ne va strica putinele zile pe care aveam sa le pet rec cu ei numai din rautate si gelozie. Imi era dor de Doina si imi era teama sa ma gindesc la Alex. Indiferent ce era, eu cu un copil, el cu o sotie, totusi nu puteam sa stau la Bucuresti fara sa ne vorbim sau cel putin sa ne vedem macar o data. 1 28 56 La doua zile inainte ca sa ajunga Rami, cum treceam in a propiere de Tarek, m-am hotarit sa trec ca sa- spun ca poate intr-o saptamina am

sa plec "la mine ". Ce frumos suna in sufletul meu cuvintul "la mine "! . Si fa ra sa vreau am zimbit amintindu-mi de unele fete care spuneau "noi musulmanii". Le intelegeam ca poate o faceau din iubire pentru soti sau pentru copii, dar pen tru mine nu va fi niciodata in alta parte "la mine "decit "la mine "! 1 28 57 Am intrat in magazin la Tarek pentru prima data fara tim iditate si zimbind. M-am asezat pe scaun ca si cum eram o clienta care-si astept a rindul. Imi zimbea si-l vedeam cum era grabit sa termine cit mai repede cu cli enta care nu se decidea. 1 28 58 -Esti asa de frumoasa cind zimbesti, mi-a strecurat prin tre dinti. 1 28 59 Am tacut si mi-am indreptat privirea spre el. 1 28 60 -Sa nu-mi spui ca esti indragostita de cineva, a continu at grabit 1 28 61 sa-si stringa marfa si sa o expedieze cit mai repede pe clienta nehotarita. Am inceput sa rid, erau asa de imprevizibile gindurile lui c a de fiecare data ma relaxau mai mult decit efectul unui calmant. 1 28 62 -Te las sa ghicesti si am sa ma intorc alta data, i-am r aspuns vesela lasindu-ma antrenata in jocul lui. Nici nu-mi treminam bine fraza ca intr-o secunda imi fluturase degetele lui pe obraz. 1 28 63 -Tarek, i-am spus numele fixindu-l mustrator. Daca ne ve de cineva? 1 28 64 -Nu ne poate vedea nimeni din cauza vitrinei si ca sa-mi dovedeasca si-a trecut inca o data mina pe obrazul celalalt. 1 28 65 -Acum te ascult, mi-a spus calm ca si cum nimic nu se in timplase. 1 28 66 Imi trecuse supararea. Tot ce facea era asa de natural s i delicat incat era imposibil sa te superi pe el. 1 28 67 -Plec la mine acasa, i-am raspuns vesela. 1 28 68 -Atunci trebuie sa te sarut ca sa simti cit de mult ma b ucur pentru tine. 1 28 69 -Tarek! i-am spus uitindu-ma cu o severitate simulata su b un zimbet abia retinut. 1 28 70 -Nora, a inceput cu o voce trista, spune-mi: daca pleci acasa ai sa-l vezi pe evreu, cum mi-ai spus ca -l cheama? Alex, nu-i asa? 1 28 71 M-am uitat la el lung, nu stiam daca trebuia sa fiu sinc era cu el sau sa par indiferenta. 1 28 72 -Tu ce ma sfatuiesti, doar esti singurul meu prieten aic i, l-am intrebat cu un aer curios. Se gindea, iar eu asteptam sa-mi dea parerea lui. 1 28 73 -Nora, mi-ai spus un cuvint care in ochii mei valoreaza mai mult decit tot aurul din magazinele mele. 1 28 74 Continuam sa-l privesc mirata. 1 28 75 -Mi-ai spus ca sint prietenul tau. Atunci am sa-ti raspu nd ca un prieten. 1 28 76 M-am aranjat mai bine pe scaun si mi-am aprins o tigare. Era momentul cind ii puteam testa sinceritatea si mai ales discernamintul cu pr ivire la trecutul meu. 1 28 77 -Imi este greu sa fiu sincer. 1 28 78 Am deschis gura ca sa-l intrerup dar m-am oprit cu un se mn usor facut cu mina. 1 28 79 -Inteleg relatia voastra si va invidiez pentru ca ati av ut norocul sa traiti la o tensiune pe care putini o simnt si pe care eu nu o cun osc. 1 28 80 Daca stimatul tau sot ar fi fost altfel decit este ti-as fi spus ca nu ai constiinta si suflet, dar in cazul in care el te-a trimis sub bombe si nu pierde nici o ocazie sa te umileasca si sa te insulte, este pacat pe ntru tine sa treci prin viata ca o victima, cind in definitiv nu ai pentru cine sa faci sacrificiul asta. 1 28 81 -Nu sint convinsa daca trebuie sa-l caut, i-am raspuns c u tristete.

1 28 82 -Cauta-l! daca este indiferent, inseamna ca te-a uitat, ai sa suferi si ai sa-l uiti. Daca este fericit sa te vada, profita de resturile iubirii voastre. 1 28 83 A tacut si se uita la mine. Intr-un tirziu nehotarita, l -am intrebat. 1 28 84 -Nu crezi ca am sa sufar daca o sa ne vedem mai ales acu m ca mi-am pierdut orice speranta ca vom putea fi vreodata impreuna? Stateam cu ochii fixati spre el si cu sufletul la gura ca sa-i aflu parerea. Era interesant mai ales pentru ca in afara de el nici o prietena nu era la curent. In plus era m curioasa ca sa cunosc parerea unui barbat. 1 28 85 -Si asa suferi, in plus o sa fie o suferinta dulce care te consoleaza si iti da speranta. Ce facem in lipsa de speranta? Ne ofilim sau a steptam batrinetea ca sa ne spunem: acum este prea tirziu, nu mai astept nimic. 1 28 86 Taceam, avea dreptate, Aveam dreptul la putina fericire si mai ales sa ma simt iubita. 1 28 87 -Tarek iti multumesc, i-am spus incet. Nu ma gindeam ca am sa pot sa fiu asa de sincera cu un barbat, in special un libanez. Ma uitam la el cu recunostinta si poate si cu mila. Stiam si mai ales simtisem de mult ca m a iubea, era poate singura iubire platonica originala in felul ei din viata mea si in mod sigur si dintr-a lui. Tarek mi-a citit gindurile si mi-a spus: . 1 28 88 -Sa nu crezi ca eu nu te-as putea iubi si face sacrifici i dintre cele mai nebune pentru tine. Dar nu vreau sa ma impun cu nimic, in prim ul rind esti aici acum si te astept sa simti si tu pentru mine asa cum simt eu. Si, in plus, sint sigur ca totul se va sterge cu timpul si ai sa uiti si atunci am sa-ti amintesc iar ca sint indragostit de tine, dar dupa cum vad drumul, o sa fie destul de lung. Oricum printesa mea, am sa te astept, sa nu uiti 1 28 89 niciodata. Taceam amindoi. Sentimentele lui pentru mine erau ca primul rasarit de soare din viata mea, pe care nu mi-l aminteam dar de c are eram sigura ca existase. As vrut sa-mi pun capul in bratele lui si sa pling pina cind tot ce traisem s-ar fi sters si mai ales pina in ziua in care m-as fi putut trezi departe de Mahmud. 1 28 90 -Trebuie sa plec, i-am spus incet. Imi era teama sa-l pr ivesc. 1 28 91 -Nora, nu pleca, mai stai 10 minute, s-a grabit Tarek sa -mi raspunda. 1 28 92 Atunci mi-am ridicat privirea si am intins mina peste bi rou si i-am atins-o pe a lui. I-am mingiiat-o incet si i-am spus: 1 28 93 -Stii de ce imi este frica de tine? 1 28 94 S-a uitat mirat spre mine. 1 28 95 -Pentru ca imi este teama ca intr-o zi l-as putea uita p e Alex si atunci din cauza mizeriei zilnice as putea sa fiu tentata sa ma indrep t spre tine. 1 28 96 -Nu este nici un motiv sa-ti fie frica, mi-a raspuns rep ede. 1 28 97 -Este, Tarek, i-am raspuns cu convingere. In primul pent ru ca am termina printr-un adulter, ceea ce mi-ar da o stare de frica permanenta fata de Mahmud si in al doilea caz mi-as cauza alt motiv sa sufar pe cind asa c el putin dorm cu constiinta curata. 1 28 98 -Nu esti pregatita pentru asa ceva si pentru ca te iubes c nu as vrea sa fie nimic intre noi pina in ziua cind Alexul tau va face parte d in trecut. 1 28 99 M-am ridicat sa plec. Atunci Tarek s-a ridicat peste bir ou si m-a sarutat pe obraz. In acelasi timp geanta mi-a cazut pe jos. Am vrut sa ma aplec ca sa o ridic dar el s-a aplecat mai repede decit mine si mi-a intinso, asteptindu-ma sa-mi sting tigarea in scrumiera. 1 28 100 -Nora, daca mai ai timp, te rog sa treci sa te vad, daca nu, la intoarcere, dar sa nu uiti sa-i transmiti cele mai frumoase multumiri ma mei tale pentru ca te-a lasat sa vii aici ca sa te cunosc si sarut-o din partea mea. 1 28 101 Am iesit din magazin linistita de converastia cu Tarek.

Ma linistise in plus cu atita iubire care mi-o arata de fiecare data. Imi dadea siguranta care ma calma, pentru ca nimic nu este mai placut cind esti trista si singura decit iubirea cuiva in apropierea ta. 1 28 102 M-am intors la Maha ca sa o ajut sa-si termine pregatiri le culinare in cinstea venirii lui Rami. La un moment dat am cautat in geanta me dicamentul pentru dintii lui Raya si am simtit la mina niste hirtii pe care stia m ca nu le aveam. Atunci am profitat de ocazie ca eram singura si tremurind de f rica le-am scos incet in timp ce ma gindeam la Tarek ;erau bani. Am stiut ca mia lasat geanta sa cada expre ca sa-mi poata pune banii si atunci am inteles pent ru ce mi-a spus "cumpara-ti un cadou frumos si adu-mi un pumn de aer proaspat de la voi. " 1 28 103 Eram indignata, nu stiam daca sa apreciez gestul lui sau sa ma simt jignita. . Stiam ca facea totul ca sa-mi dovedeasca dragostea lui, d ar de data aceasta ma socase. Am ascuns banii cu convingerea ca trebuia sa-i res titui inainte de a pleca in Romania si mai ales ca trebuia sa simta ca m-a ofens at si ca mi-ar fi putut crea probleme cu Mahmud. 1 28 104 Seara, acasa, am trecut neobservate toate provacarile lu i Mahmud. Inainte sa stinga lumina mi-a spus: 1 28 105 -Stiu ca -mi arati ca nu-ti spune nimic plecarea in Roma nia dar esti o mincinoasa. Daca Rami nu insista sa ma interesez pentru lemn, nic i nu se punea problema sa plecam. 1 28 106 Am banuit imediat ca interesul pentru lemn era o inventi e de a lui Rami asa cum a fost si plecarea in primul an sub pretext ca trebuie s a caute marfa pentru magazinul lui. Stateam in pat cu ochii inchisi si in afara de sforaitul lui mi se plimba prin cap intrebarea "De ce toti sint buni cu mine, numai el este singurul care ma persecuta pina la ura "? Atunci m-am gindit la T arek si mi-am uitat supararea si am vazut numai partea buna a intentiei lui. Era intr-adevar cel mai bun prieten pe care D-zeu putea sa mi-l trimita. 1 28 107 La citeva zile am iesit cu Gina si am cumparat mici cado uri pentru fiecare dar eram mereu intrigata caci nu stiam cum sa le ascund in va liza fara sa se vada. Gina se oferise sa-i spuna ca sint ale ei, dar eram sigura ca nu scapam fara o ancheta care pina la urma ne-ar fi obligat sa recunoastem a devarul. Singura solutie era sa le ascund in ultima clipa in valiza lui si in sp ecial printre hainele lui, asa ca inainte sa plecam la aeroport el imi verifica valiza iar eu ma uitam calma la el si ma gindeam ca totusi, daca vreau, pot sa f iu mai vicleana decit el. 1 29 1 CAPITOLUL 29 1 29 2 Din prima zi la Bucuresti Mahmud a inceput sa-si manifes te regretul ca a plecat. Cum avea aerul vesnic nemultumit, eram toti pe linga el ca sa nu-l apuce criza obisnuita. Toata atentia familiei nu-i spunea nimic si d e fiecare data cind aveam musafiri, in plina zi isi amintea teribila fraza "preg ateste-te! "De multe ori ceilalti se mirau pentru ca dispaream amindoi in plina vizita si nu stiau ce probleme importante aveam de discutat. Nu indrazneam sa-i fac nici o remarca si de multe ori regretam ca nu eram in Beirut ca sa ne putem certa. In fiecare zi ma plimba prin oras si nu-mi dadea nici o clipa de ragaz ca sa ma ocup cel putin de Raya. Doina era disperata de prezenta lui linga noi tot timpul si de cele mai multe ori venea numai ca sa-mi faca placere 1 29 3 -Nu-l pot suferi pe d-l Goe si cind il vad as fi capabil a sa-i sparg capul pentru ca este rau cu tine. De ce? I-ai facut ceva? ma intreb a mereu nedumerita. 1 29 4 Nu stiam ce sa-i raspund, eram obosita si de cele mai mu lte ori imi muscam buzele pina la singe numai ca sa nu-i raspund. Intr-o diminea ta, la mai putin de doua saptamini de cind eram la Bucuresti, mi-a spus: 1 29 5 -Astazi mergem la Tarom. Nu vom sta pina la sfirsitul lu nii, vom pleca cu 10zile inainte decit am programat. 1 29 6 -De ce? l-am intrebat mirata. 1 29 7 -Pentru ca nu mai am nimic de facut si nu vreau sa-mi la s afacerile sa stau aici si sa le fac placerea unor batrini. 1 29 8 M-am imbracat si am iesit afara. I-am spus mamei ca vom pleca mai devreme decit planificasem la inceput, dar uitasem sa-i atrag atentia

ca nu trebuia sa faca nici un comentariu in fata lui. 1 29 9 -De ce vrei sa pleci inainte de timp Mahmud? l-a intreba t mama imediat ce l-a vazut. 1 29 10 -Nu este treaba ta, ce fac eu cu familia mea, i-a raspun s si, intorcindu-se spre mine a inceput sa tipe. 1 29 11 Doina era tocmai la usa si nu stia daca sa intre sau sa se intoarca inapoi. Mama realizase ca nu a avut nici un rezultat intrebarea ei, care nu reusise decit sa agraveze situatia pe care incercasem ca sa o salvez tim p de doua saptamini. Era prea tirziu, nu mai era nimic de facut decit sa-i dam d reptate si sa tacem. Am plecat cu el si cu Doina sa ne schimbam rezervarea. El v orbea si eu ascultam, eram sufocata de ura si de revolta, dar aici eram obligata sa tac mai mult decit la el. Pe strada ne-am intilnit cu doi prieteni ai lui di n Beirut. Vorbeau si rideau impreuna, uitase pur si simplu de noi. Atunci Doina m-a luat de mina si m-a indepartat putin de ei. 1 29 12 -Nora, l-am vazut pe Alex. I-am spus ca esti aici si vre a sa te vada, cel putin pentru 5 minute. Mi-a spus sa-l suni dimineata la servic i, chiar si acasa, unde poti. 1 29 13 -La ce bun, in primul rind nu pot iesi din cauza lui Mah mud, iar ca sa-l sun asta presupune sa fiu singura si dupa cum vezi de 14 zile m a urmareste si la baie cind intru ca sa nu fie mama cu mine si sa stam de vorba. Aveam vocea sugrumata de furie si abia imi tineam lacrimile. Stii ce-mi doresc? am intrebat-o. 1 29 14 S-a uitat la mine fara sa-mi raspunda. 1 29 15 -Sa pling, sau poate sa urlu. Daca nu am sa mor din cauz a razboiului, sa stii ca am sa mor din cauza lui. 1 29 16 -Asteapta, nu stii ce-ti poate oferi viitorul, mi-a spus pe un ton fals, mai mult ca sa ma consolez. 1 29 17 -Cine o sa ajunga in viitor, i-am raspuns nervoasa. 1 29 18 Mahmud se despartise de ceilalti si se apropia de noi. A m tacut ca la un semnal si ne-am indepartat una de alta. 1 29 19 -Miine am sa ies cu ei, poate la Snagov. Sint cu masina si inca nu au ajuns pina acolo, ne-a anuntat pe un ton care suna mai mult unui o rdin. 1 29 20 Nu i-am raspuns nimic dar Doina mi-a strins mina usor. I i intelesesem mesajul si incepeam sa cred ca poate D-zeu isi amintise de mine in ziua aceea cind i-a scos pe acestia in calea noastra. Dupa ce ne-a plimbat prin toate magazinele ca sa-si cumpere cadouri pentru familia lui, ne-am intors acas a. Cind ne-am despartit de Doina, am inteles-o din privire ca va suna ea in locu l meu ca sa ne aranjeze o intilnire in cazul in care Mahmud nu s-ar fi razgindit sa-i insoteasca pe tinerii intilniti pe strada. La mai putin de-o ora ma suna s a-mi spuna: 1 29 21 -Nora, m-a sunat el imediat ce am ajuns in casa. A ramas pentru miine la mine, imediat ce pleaca "d-l Goe "de acasa. 1 29 22 -Bine, dar mine este duminica, ce face cu sotia lui! am intrebat-o ingrijorata ca si cum grijile mele nu-mi ajungeau. 1 29 23 -Asta-i treaba lui nu a ta, mi-a raspuns sec. 1 29 24 Tot intrind si iesind din baie sau din bucatarie am reus it sa-i povestesc mamei toata istoria de pe strada si mai ales de invitatia celo rlalti. 1 29 25 -Ma duc sa fac matanii pentru ca putem sa fim o zi fara el, mi-a spus cu teama si inconstient si-a indreptat privirea spre cer. 1 29 26 Noaptea nu am putut sa dorm ; eram prea mihnita din cauz a plecarii si in plus incercam sa-mi imaginez cum va fi intilnirea noastra. In a fara de asta ma gindeam cu teama ca "D-L Goe" cum ii placea Doinei sa-l numeasca conspirativ, sa nu se razgindeasca. 1 29 27 Dimineata eram palida si obosita, incat uitindu-ma in og linda ma intrebam daca nu era mai bine sa renunt la intilnirea noastra. La ora 9 prietenii lui au sunat la telefon si in mai putin de 5 minute tata iesea cu el pe usa ca sa-l acompanieze la locul intilnirii. 1 29 28 -Sa astepti pina se urca in masina si pleaca ca sa nu se

razgindeasca, i-a atras atentia mama. 1 29 29 Imediat ce au iesit am intrat repede sa ma imbrac, dar n u inainte ca sa o sun pe Doina si sa-i spun ca in mai putin de-o jumatate de ora aveam sa fiu la ea. 1 29 30 Am intirziat mai mult pentru ca l-am asteptat pe tata, d e frica sa nu se intoarca din drum Mahmud si sa avem scandal daca nu m-ar fi gas it acasa. Am ajuns la Doina tremurind de frica si de emotii. Cu tot machiajul da torita emotiilor eram palida si mai ales trista. 1 29 31 Cind am intrat, Alex ma astepta. Doina era si ea tacuta si ne simteam toti trei jenati unul de altul. Dupa mai putin de 5 minute Doina a realizat ca era preferabil sa raminem singuri. 1 29 32 -Nora, eu trebuie sa ies ; cind plecati trageti usa si d aca vrei sa incui ia-mi cheile. Am sa trec sa le iau de la tine dupa amiaza. M-a m uitat la ea si i-am facut semn ca am inteles. M-am sculat dupa ea sa inchid us a si in coridor Doina mi-a soptit "sa-i dracu pe amindoi. "Am zimbit pentru prim a data dupa atitea zile si in sufletul meu am fost de acord cu ea. 1 29 33 -Ai o fetita, nu-i asa? , m-a intrebat imediat ce am int rat in camera. 1 29 34 -Si tu o sotie, nu-i asa? l-am intrebat si eu la rindul meu. 1 29 35 -Nora! a incercat sa-mi vorbeasca. Dar l-am oprit cu ner vozitate. 1 29 36 -Nu-mi spune nimic. Stiu si inteleg totul, toate planuri le noastre au fost o utopie, de fapt, speranta este cel mai realist lucru din vi ata. Nu sint suparata ca te-ai casatorit, chiar ma bucur pentru tine. Numai spun e-mi ca este evreica? 1 29 37 -Da, mi-a raspuns incet si incerca sa-si aprinda tigarea . 1 29 38 -M-am linisit, i-am raspuns. Daca nu ar fi fost evreica, am continuat cu mai mult curaj, cred ca te as fi urit, dar asa stiu ca nu m-ai mintit cind mi-ai spus ca familia ta se opunea sa te insori cu mine. 1 29 39 -Ce timpit am fost! i-a iesit printre dinti. 1 29 40 -Pentru ce? l-am intrebat mirata 1 29 41 -Eu sint vinovat ca ne-am pierdut, ce importanta are ca dorm si fac dragoste cu o evreica, vesnic cu gindul la tine. 1 29 42 -Tu m-ai uitat? m-a intrebat deodata agresiv. 1 29 43 Taceam si refuzam ca sa-i raspund. 1 29 44 -Nora spune-mi ca am dreptate ca sa plec linistit. 1 29 45 Atunci m-am gindit si i-am reprosat in minte "Si acum vr ea sa aiba o scuza sa ma uite si mai ales sa aiba constiinta curata ca si cum in tre noi nimic nu a existat ". As fi vrut sa-l zgirii si sa-l ranesc asa cum face a si Mahmud cu mine in fiecare zi, dar nu aveam forta, ma simteam slaba si fara vointa. 1 29 46 -Ce vrei sa stii? l-am intrebat cu o voce care-mi suna i n cap ca un ecou. 1 29 47 -Adevarul, unde esti cu sentimentele? 1 29 48 Am inceput sa rid. 1 29 49 -"Unde sint cu sentimentele? ! ", i-am repetat intrebare a rizind. 1 29 50 -Unde sa fiu? decit la dracu, care sa te ia si pe tine d ar mai ales pe mine. Indraznesti sa ma intrebi unde sint? Unde pot sa fiu decit tot acolo unde ne-am despartit. De data asta vocea imi tremura de plins. Crezi c a te voi putea uita vreodata! Eu am iubit in relatia noastra, tu te-ai lasat iub it, in rest nimic. Nu mai vreau nimic decit sa ma lasi sa te iubesc, este ceva c are ma depaseste, am pierdut controlul cu multi ani in urma, acum este prea tirz iu. Nu este vina ta, este a mea, dar nu ma pot abtine sa nu-mi amintesc de tine, daca ma gindesc la altcineva este ca si cum as comite un sacrilegiu, ma simt vi novata. Poate este un blestem sa nu fiu fericita. 1 29 51 Alex s-a sculat de pe canapea si a venit linga mine. M-a ridicat in brate si s-a intors pe canapea, si-a infundat capul in parul meu asa

cum ii placea sa faca intotdeauna si m-a strins la pieptul lui. 1 29 52 -Numai mama sa ne poarte pacatul, mi-a soptit incet, sa ma calmeze si pe un ton care venea din adincuri a inceput sa-mi spuna cit de mul t ii era dor de mine si ce rau ii faceau toate locurile prin care trecusem impre una. Vocea si marturia lui erau ca un cintec de leagan care incet ne calma pe am indoi. 1 29 53 -Vreau sa ne iubim, mi-a soptit incet in timp ce-mi desc hidea nasturii de la rochie. 1 29 54 Nu i-am raspuns nimic, ii simteam respiratia si simteam cum ma pierd sub atingerea miinilor lui. Stiam ca indiferent linga cine as fi fo st si indiferent cit m-ar fi iubit, daca Alex ar fi aparut pentru o clipa ca sa ma tina in brate as fi lasat totul fara regret si as fi fugit in urma lui. Care mi-ar fi fost esenta vietii daca nu l-as fi iubit de cite ori aveam ocazia? . 1 29 55 Trecusera ore de cind ne mingiiam si ne iubeam. Fiecare particica a corpului meu fusese sarutata de Alex, fiecare nerv excitat si relaxa t, ma simteam imprastiata pe cersaful alb si numai atingerea miinelor lui ma str ingea la loc numai de frica sa nu-mi pierd nici o frimitura din placerea imensa pe care mi-o dadea chiar gindul ca sint linga el si sint a lui. 1 29 56 Egoismul din mine era prezent si el pentru ca stiam ca n u putea sa iubeasca nici o femeie asa cum ma iubea pe mine. "Te-am invatat sa fa ci dragoste numai pentru mine, imi apartii, pentru ca mi-ai daruit sufletul tau. Toata atractia asta necontrolabila dintre noi m-a speriat la inceput, mi-a fost frica sa nu ma inseli intr-o zi pentru ca as fi fost capabil de o crima "imi re peta neincetat. Zimbeam si ma gindeam ca lasitatea este prima trasatura de carac ter in fiecare barbat cind este vorba de o femeie. Preferau sa sufere numai de t eama ca intr-o zi ar putea sa fie abandonati. Din ce trecea timpul stiam ca si e u eram pentru el, ceea ce el insemna pentru mine: iubirea la care multe femei nu indraznesc chiar sa viseze. 1 29 57 -Nora sa nu iubesti pe nimeni niciodata asa cum ma iubes ti pe mine. Am sa te blestem daca ai sa o faci, iubeste-ma numai pe mine chiar d aca intr-o zi ai sa faci dragoste cu altul care te doreste asa cum o fac eu, mia soptit. 1 29 58 -Ce-ai sa-mi faci? l-am intrebat melancolica. Ai sa ma b lestemi: ce vrei mai mult decit sint? Cind sint departe am de multe ori impresia ca nu sufar destul de dorul tau sau ca te-am uitat, dar acum stiu mai mult ca 1 29 59 niciodata ca nu am sa te uit nici in mormint. 1 29 60 -O iubesti? l-am intrebat fara nici un regret. 1 29 61 -Nu, mi-a raspus ginditor. M-am insurat mai mult ca sa m oara mama linistita, asa cum ii placea sa-mi spuna, dar, rizind, a continuat: va d ca nu are de gind sa o faca asa de curind. 1 29 62 -De ce? Am insistat curioasa, pentru ca eram sigura ca n u ma mintea. 1 29 63 -Pentru ca fiecare gest il compar cu al tau. Mi-ai stric at viata, mi-a spus rizind. Nu simt nimic spre mine, tot ce face este ce-o aranj eaza pe ea. Mi-am descoperit in mine din cauza ta un punct slab, daca-l pot numi asa, care cere sa-mi iasa la iveala si sa fie exploatat sau poate flatat. Sa st ii ca niciodata nu m-am crezut capabil sa pot iubi o femeie pina la suferinta. A m fost si sint egoist dar mai ales gindul ca poate intr-o zi, tu, cu care am cun oscut cea mai inalta treapta in iubire ma poate uita, ma sperie. 1 29 64 -Alex! Vrei sa te cred, i-am strigat fericita. 1 29 65 -Nora, nu glumesc si ca sa te convingi am sa-ti faca alt a marturisire. 1 29 66 Il ascultam pierduta, ii sorbeam fiecare cuvint si fieca re miscare a miinii lui era ca o binecuvintare pe corpul meu. 1 29 67 -Sa stii ca am simtit iubirea ta de la primele intilniri , te simteam ca un copil care vrea sa faca eforturi mai mult decit poate numai c a sa-mi placa si sa nu ma dezamageasca. La inceput mi-a fost teama ca si tu la f el ca celelalte incercai sa-ti joci rolul ca sa ma impresionezi, dar mi-am dat s eama ca era ceva in mine care te fascina. Nu stiam ce anume si nu stiu nici pina acum. Te priveam si te citeam ca pe o carte, de fiecare data invatam ceva de la

tine si imi descopeream lucruri pe care nu banuiam ca le puteam face si trai la virsta mea. In tine totul era spontan si mai ales nu vedeai si nu traiai decit prin mine, era o iubire ireala, nu-mi imaginam ca poate fi adevarat nici din par tea ta si nici dintr-a mea. Poate tocmai asta m-a speriat, cind nu eram impreuna tremuram ca nu te puteam atinge iar cind eram, tot timpul ma obseda ideea ca po ate acesta este felul tau de a iubi si ca dupa mine indiferent cine ar veni l-ai putea iubi tot la fel. Imi devenisei o obsesie si ca sa fiu sincer asta este va labil pina acum. 1 29 68 Il acultam, eram ca si cum imi citea dintr-o carte sfint a, lucruri pe care nu le auzisem niciodata. 1 29 69 -Cind am auzit ca esti gravida am fost turbat de gelozie si am vrut sa-ti intorc lovitura si am hotarit sa ma insor. Eram fericit gindin du-ma ca Doina ti-a scris si ca suferi. 1 29 70 -Nu am suferit, i-am spus calma. 1 29 71 -Nu? m-a intrebat mirat. 1 29 72 -Stiam ca nu o poti iubi mai mult decit am facut-o noi, nu pentru ca nu ar merita, dar pentru ca nu-ti cunoaste acel "ceva. " Eu eram ti nara si am avut rabdare sa dau de el pe cind alta ... 1 29 73 Ma uitam la el si-l vedeam cea mai frumoasa creatura las ata pe pamint. 1 29 74 -Alex l-am intrebat incet. Ti-am spus vreodata cit poti sa fi de frumos? 1 29 75 -Tu, da, dar restul nu. Sau poate au facut-o in gluma. 1 29 76 -Dar eu ti-am spus vreodata cit esti de iubita? , m-a in trebat serios. 1 29 77 -Da, la munte, pina in virful lui, i-am amintit cu repro s. 1 29 78 -Nu, Nora, atunci glumeam, am sa-ti spun acum adevarul. Te iubesc fara limita si iti jur ca nu exista zi in care sa nu ma rog la D-zeu c a sa ma ierte si sa ma ajute sa te uit, dar se pare ca lucreaza impotriva vointe i mele, dar in ziua in care am sa plec sa nici nu te gindesti ca nu am sa te cau t ca sa fim impreuna. Am parintii, nu pot sa fac nimic pina nu am sa fiu singur. 1 29 79 Era cea mai frumoasa tristete pe care o traiam, incat po ate si cei mai fericiti in clipa aceea ne-ar fi invidiat. Ne-am despartit tirziu si cu promisiunea ca o sa ne scriem. Nu credeam decit in momentele pe care le t raiam cu el, in "ce va fi " pentru mine nu exista. 1 29 80 Am ajuns acasa confuza, nu stiam cum sa-mi explic orele petrecute cu el. M-am asezat pe scaun la bucatarie si am incercat sa-i povesec D oinei. Mama ne asculta dar nu spunea nimic, stiam ca pentru ea de mult numele si prezenta lui insemna "tot ce D-zeu a putut sa ne dea mai rau "si dupa el in spa te departe se clasa si Mahmud. 1 29 81 -Cit or sa mai traiasca ai lui? mi-a spus Doina. Voi ave ti mai multi ani in fata voastra, sint sigura ca o sa va terminati romanta trist a de acum printr-una vesela impreuna. 1 29 82 Si chiar daca nu o sa fiti impreuna, ce importanta poate avea, altii nu cunosc intr-o viata ceea ce simtiti voi intr-o ora. 1 29 83 Avea dreptate Doina dar la ce bun asa o iubire care l-a speriat! ? Alex a recunoscut singur ca traisem prin iubire idealul, perfectiunea si depasisem in scurt timp limitele realului cind maturitatea lui il trezise la realitate ca asa ceva nici un barbat nu merita din partea unei femei. 1 30 1 CAPITOLUL 30 1 30 2 In prima zi cind ne-am intors acasa Mahmud mi-a facut un ul dintre cele mai mari scandaluri din ultimile luni. Totul a inceput pentru ca Rami ne-a intrebat de ce nu am stat pina la sfirsitul lunii, iar eu m-am grabit sa-i raspund: 1 30 3 -Mahmud a vrut sa plecam inainte, nu eu, iti imaginezi c a mi-ar fi placut sa stam cit mai mult! 1 30 4 -Tu vrei sa stai cit mai mult cu imbecilii tai de parint i si eu sa nu stau cu fratele meu, mi-a raspuns si el la fel de repede.

1 30 5 Asa a inceput totul ce suna mai mult unui joc de copii d ar care nu 1 30 6 s-a terminat decit seara tirziu. Nimeni nu l-a putut con vinge ca era normal ca-mi dorisem sa stau cit mai mult la parinti. Fiecare argum ent al celorlalti era pentru el un nou act de acuzare pe care-l lansa impotriva mea. 1 30 7 Am ajuns seara tirziu acasa la noi obosita, plinsa si di sperata. Vorbele lui Rami imi sunau in cap tot timpul "Nu tu esti nebun ci mai r epede ea ; nu inteleg care ii este motivul ca te suporta si ca-si strica viata l inga tine ". Nu am putut sa-i spun lui Rami motivul ca nu vroiam din lasitate sa -mi recunosc greseala in fata celor care au incercat sa ma convinga ca nu era dr umul pe care trebuia sa merg. Cred ca nu trecea zi fara sa ma intreb ce-l imping ea sa fie atit de rau cu mine si eram constienta in locul lui ca ne facea rau la amindoi. Nu indrazneam sa-i amintesc ca exista si divortul pentru ca prima data cind am facut-o a sarit la mine si m-a lovit. Incercam sa evit orice raspuns sa u incident care-l putea impinge spre brutalitate si violenta. 1 30 8 A doua zi Gina a venit sa ma vada, nu banuia ca actul fi nal al plimbarii noastre era pecetluit cu cel mai dezgustator scandal. 1 30 9 I-am povestit totul, mai putin despre Alex si am ramas a mindoua pe ginduri fara ca sa putem gasi o solutie problemei mele. 1 30 10 -Nora fii atenta ca sa nu ramii gravida a doua oara. Nu meriti sa mori pentru un monstru si nici pentru copiii lui. Principalul este sa nu-ti pierzi speranta, cine stie, poate totul are un sfirsit intr-o zi, de altfe l nici nu cred ca poti rezista timp indelungat tratamentului pe care ti-l aplica , mi-a spus incercind sa-mi ridice putin moralul. Inainte sa ne despartim mi-a s pus: 1 30 11 -Vino miine cu el la magazin sau cind poti, am vin de la noi si am gasit niste cotlete de porc intr-un supermarket, ne distram putin si lasam totul in voia Domnului. 1 30 12 Dupa plecarea Ginei, m-am simtit ca unul care se trezest e dintr-o coma prelungita si nu stiu de ce ma vedeam mai aproape de moarte decit de orice speranta. M-am gindit ca poate era o fatalitate in destinul meu care m a impingea spre cele doua extreme sa le traiesc, una era iubirea destructiva, se manata de lasitatea lui Alex iar a doua era despotismul si rautatea lui Mahmud d e data aceasta imbibate de razbunare si gelozie cauzate de povara grea a complex ului de inferioritate. Ma gaseam balansind de la un pol la altul, erau doua felu ri de nebunie, in care unul imi cerea sufletul si dincolo de viata, dar pe care nu-l interesa cum mi-o traiam si un al doilea care ma ura pentru ca-l aveam si e ra hotarit sa mi-l anihileze. 1 30 13 Restul verii l-am trait mai mult inchisa in mine. Rareor i Gina reusea ma sa scoata din mutismul in care ma refugiasem si sa-mi trezeasca interesul. Slabeam pe zi ce trecea si chiar ma gindeam cu teama cum am sa rezis t la scoala si acasa incepind din toamna. 1 30 14 Prima intrebare pe care mi-a pus-o Eta cind ne-am intiln it a fost daca nu sint bolnava, sau daca nu aveam probleme mai mari decit inaint e. 1 30 15 -Nimic deosebit, i-am raspuns, ca de obicei, numai ca ac um este sigur ca nu-l voi lasa din cauza copilului si si-a pierdut controlul, de finitiv; in plus nici nu-i mai raspund pentru ca stii ce face? 1 30 16 Eta se uita mirata si astepta ca sa continui: 1 30 17 -O inchide pe Raya in alta camera si o lasa sa plinga pi na ii raspund la provocare ca sa ne putem certa si mai ales sa ma loveasca: asta am observat-o in ultimul timp de cind ne-am intors de acasa. 1 30 18 -Ar trebui sa-l lasi imediat, mi-a spus Eta nervoasa. Es te un animal, nu un om! 1 30 19 -Si unde sa plec? . Nu cunosc pe nimeni. Trebuie sa ies de aici, dar cum? Pina la avion ma prinde. Nu este nici o solutie, decit pe la c restini, dar acolo nu cunosc pe nimeni. 1 30 20 La orice posibilitate sugerata de Eta era un raspuns neg ativ din partea mea. Toti cei care ne cunosteau erau revoltati pentru mine iar c

u cit dispretul lor pentru Mahmud crestea cu atit isi marea si el represiunea. 1 30 21 -Poate a intrat in anul mortii cine stie? mi-a spus. 1 30 22 In sinea mea ii dadeam dreptate, era o criza continua pe care o traia, care-i exaspera si pe ai lui in aceeasi masura ca pe mine. Nimeni nu banuia cind ar fi putut lua sfirsit. 1 30 23 La putin timp dupa ce am inceput scoala, intr-o zi cind Eta a trecut pe la mine, am intrebat-o daca era normal ca ciclul meu sa diminuie ze in ultimele doua luni, iar acum in luna a treia era aproape inexistent. 1 30 24 -Nora ai slabit considerabil in vara aceasta, dar nu est e un motiv; mai bine sa cumparam un test de la farmacie ca sa nu fii cumva gravi da. 1 30 25 -Eta, nu ma speria, i-am spus incet si m-am asezat pe sc aun. 1 30 26 -Daca esti, facem un chiuretaj la o doctora pe care o cu noastem si ai sa-i platesti in timp, fara ca Mahmud sa observe si pe urma ai sa iei masuri sa nu mai risti sa ramii gravida. 1 30 27 M-am linistit putin si i-am multumit lui D-zeu ca o cuno steam pe Eta. Am iesit impreuna la farmacie si in drumul nostru ne-am oprit la p osta. Aveam mai multe scrisori, dar cautam cu infrigurare sa recunosc un scris a nume macar pe una dintre ele. Nu era nimic, atunci am desfacut-o prima tot pe a Doinei asa cum aveam obiceiul. In momentul cind am desfacut-o a cazut din ea o a lta scrisoare intr-un plic mai subtire. 1 30 28 Abia acum mi-a iesit un suspin din piept, pentru care Et a m-a intrebat mirata: 1 30 29 -Te simti rau? 1 30 30 -Pina in prezent mai bine decit imi puteam imagina cind am venit aici. Am lasat-o pe Eta ca sa stea cu Raya si am desfacut si al doilea plic. Era de la Alex. Tatal lui decedase de mai bine de doua luni si nimic nu se schimbase in el pentru mine si ce ma soca era ca-mi scria ca sotia lui il banui ese ca petrecuse cu mine ultima mea duminica acasa si el recunoscuse. "Ai sa te intrebi de ce am ranit-o, dar trebuie sa stie ca intr-o zi am sa-mi cer libertat ea si sa nu se opuna, de altfel eu i-o acord in orice clipa. Sintem prea egoisti amindoi ca sa putem trai impreuna fericiti, fiecare cerem ceea ce celalalt nu a re si asteapta. Ai facut din mine un egoist special, pe care din nefericire pent ru mine nimeni in afara de tine nu stie sa- l atinga sa poata vibra ; de multe o ri imi plimb miinile in vid si am senzatia ca te ating pe tine. Mai mult ca nici odata drumurile noastre se apropie, sa nu-ti pierzi speranta si asteapta-ma mere u cu secretul pe care numai tu il stii ca sa ma iubesti "! 1 30 31 -Nora te simti bine? m-a intrebat Eta pentru a doua oara . 1 30 32 I-am intins scrisoarea, era in ochii mei cea mai frumoas a scrisoare pe care un muritor o putea scrie. 1 30 33 Eta o citea si cu fiecare fraza o simteam cum palea sub efectul emotiei: 1 30 34 -Nora, cine ti-a scris asa ceva? Sa nu-mi spui mai bine cine este, ca ma indragostesc de el din scrisoare, este ca si cum un mesaj mi-a trecut prin tot corpul, trebuie sa fie inteligent si foarte sensibil. Eta incepu se sa reciteasca cele 4 pagini si mi-a spus la sfirsit emotionata: 1 30 35 -Din astea 4 pagini ai putea face cel mai frumos film de dragoste din ultimii 10 ani. Ce lucreaza tipul? 1 30 36 -Ce importanta are! i-am raspuns trezita la realitate de socul Etei, este un evreu pentru toata lumea, dar pentru mine este. . 1 30 37 -Nu-mi spune evreu, m-a oprit Eta cu bruschete, numai ci nd aud de ei simt ceva rece ca -mi trece pe sub piele. 1 30 38 -Acum surpriza cind vom face testul, i-am amintit Etei d e ceea ce uitasem pentru citeva minute. 1 30 39 -Ce originala esti cind ramii gravida, mi-a spus Eta gin ditoare. Sint foarte rare femeile ca tine. 1 30 40 -Eta, am tipat la ea, ma vezi deja gravida. Am batut ami ndoua in acelasi timp in primul lemn care ne-a iesit in cale si scuturindu-ne de

gindul asta am intrat in prima farmacie. 1 30 41 -Mergi la mine, sintem mai aproape, mi-a spus Eta caci a cum sint la fel de curioasa ca si tine sa vad ce ghinion te mai paste. 1 30 42 -In mai putin de-o jumatate de ora plingeam ca o nebuna si Eta nu-si mai gasea cuvintele sa ma consoleze. 1 30 43 Mohamed, sotul ei, a intrat pe usa cind eram in plina cr iza. 1 30 44 -Ce s-a mai intimplat? m-a intrebat cu un aer ingrijorat . 1 30 45 -Este gravida, i-a spus Eta. 1 30 46 -Esti nebuna, pentru atita lucru plingi ; este cel mai u sor de rezolvat la ora actuala in Beirut. Ne uitam la el cu sufletul la gura ami ndoua. Faci un chiuretaj si nu se intimpla nimic. , in mai putin de o ora esti a casa. 1 30 47 -Trebuie sa fii in prima luna Nora, esti slaba nu ai bur ta de loc nu se vede nimic, nimeni nu poate banui ca esti gravida, asa ca voi av ea timp sa-l caut pe prietenul meu pe care nu-l vei plati si eu i-am facut multe servicii, am sa-i spun ca esti cumnata mea in vizita la noi, a continuat Mohame d pe ton sigur de el. 1 30 48 Am plecat de la ei ceva mai calma. Imi lasasem toata gri ja pe umerii lui Mohamed si eram sigura ca ma salva de noua sarcina. 1 30 49 La doua zile Eta a trecut sa-mi spuna ca doctorul de car e aveam nevoie era la Damasc, dar ca va reveni in citeva zile. 1 30 50 Am reusit sa-l vedeam abia dupa doua saptamini. Imediat ce m-a consultat a oftat si s-a uitat spre Mahomed si Eta ca si cum ar fi vrut s a le spuna "avem o problema. " 1 30 51 -Este gravida in luna a treia, cred ca in mai putin de 1 0 zile o incepe pe a patra. Imposibil de facut chiuretaj, este o crima sa scoti un copil care peste putin timp va misca. 1 30 52 Eram blocati toti trei, am iesit ca si cum scapasem de s ub o bomba. 1 30 53 -Este idiot, asta nu stie nimic cum sa intri in luna a p atra, mergem sa vedem o rusoaica pe care o cunosc, ne-a spus Mohamed mai multa s a se convinga pe el de data aceasta. 1 30 54 Ne-am urcat in masina toti trei si cu Raya in brate care adormise. 1 30 55 -Rusoicei ii vom spune adevarul, pentru ca sint convins ca asta s-a inselat ne-a anuntat Mohamed decizia lui. Eta se uita la mine si eu la ea fara ca sa ne vada Mohamed si nu ne indoiam ca s-ar putea sa fie acesta ad evarul. 1 30 56 Rusoica ne-a confirmat prima consultatie si m-a avertiza t sa nu-mi iau nici un risc ca sa fac vreo prostie, pentru ca eram deja prea sla ba si chiar anemica dupa parerea ei. 1 30 57 -Are dreptate mi-a spus Eta, cind coboram scarile ; deci t sa mori mai bine lasa-l! Mohamed era si el trist pentru mine si dupa citeva fr aze a izbucnit in ris: 1 30 58 -Nu si-a pierdut timpul in Romania Mahmud, mai ales ca n e-ai povestit ca te-a tinut numai in "pregateste-te romane "! Era o gluma care i n alta situatie poate ca m-ar fi distrat dar in ziua aceea o gaseam ca o fraza d intr-un viitor cosmar. 1 30 59 -Ce fac? i-am intrebat inainte ca sa ne despartim. 1 30 60 -Lasa-ne sa ne gindim, mi-a raspuns Eta ginditoare. 1 30 61 -Nu faci nimic, mi-a spus Mohamed, asa a vrut D-zeu sa n u stii ca esti gravida ca sa nu avortezi ; nimeni nu-ti face la virsta asta si s int convins ca daca te gindesti mai bine nici tu nu ai sa accepti, in plus nu ar e sens sa-ti risti viata. Daca intr-o zi vrei sa pleci de la Mahmud nu ai decit sa-i lasi copiii, asa cum este legea la noi si nimic nu te poate opri. De ce sa facem o crima pe care o putem regreta toti, lasa-l cu copiii si asta este cea ma i buna pedeapsa pentru el. 1 30 62 Eta m-a sarutat pe obraz si mi-a suflat incet la ureche

"Are dreptate daca mori, cui ii mai scrie tipul acela scrisori asa de frumoase? ". Am zimbit si m-am indreptat spre blocul meu, nu am avut curajul sa-i spun ca in cazul acesta era ca si cum muream: Alex imi va face alta surpriza ca atunci c ind a stiut ca eram gravida cu Raya. Ma hotarisem sa nu-i scriu ca voi avea un a l doilea copil. Cel putin asa mai lasam speranta sa traiasca intre noi. Cine sti a cind vom mai pleca in Romania! ? 1 30 63 Nu am putut tine vestea pentru mine si am intrat la Rani a: 1 30 64 -Esti gravida? m-am intrebat Rania cu teama, parca sa nu ne auda cineva. 1 30 65 -Dar nu ma intrebi in ce luna? am intrebat-o cu o voce s tinsa. 1 30 66 Se uita la mine si nu indraznea sa ma mai intrebe nimic: 1 30 67 -Trei luni si poate in curind intru in luna a patra. 1 30 68 -Imposibil! a strigat Rania. Cine a ris de tine, esti ma i slaba decit trebuie, nu ai burta si in plus nu vomiti, nici un simptom. Fii se rioasa, Nora, poate ai vreun fibrom, nu cred ca esti gravida atit cit sint sigur a ca nu sint eu astazi. 1 30 69 Rania nu m-a crezut si am plecat de la ea convinsa ca av ea dreptate; trebuia sa-i spun lui Mahmud si cel mai indicat era sa fac o ecogra fie. 1 30 70 Noaptea s-a intors tirziu si dupa cum a intrat banuiam c a trebuia sa fie ceva destul de grav. 1 30 71 -Cred ca in noaptea asta baba moare, ne-a spus doctorul ca nu rezista pina la ziua. 1 30 72 Ma asteptam sa-l vad plingind sau sa-si manifeste intr-u n fel durerea, dar era departe de asteptarile mele. Mi-a spus totul ca si cum ci tea intr-un ziar un articol despre ceva grav care se intimplase, dar care nu-l a fectase cu nimic. Un fior mi-a trecut prin tot corpul si o mila cumplita m-a cup rins pentru acest batrin, care mi-ar fi putut fi bunic si, fara sa remarce absen ta mea, am intrat in dormitor si cu usa inchisa m-am asezat in genunchi spre ras arit si m-am rugat la D-zeul nostru unic pentru sufletul aceluia care mi-a dat a fectiune si respect in toata periodata cit a fost sanatos. 1 30 73 Dimineata la ora 7 era mort, linistit asa cum traise tot timpul cit a fost bolnav. Eram impresionata si ma asteptam ca funeraliile sa se desfasoare ca la noi. Dar inca o data ma inselasem ca de obicei in ultimii ani. In mai putin de-o jumatate de ora de cind decedase, au aparut de la pompele fun ebre, l-au spalat, sau mai bine spus "purificat" cum le place musulmanilor sa sp una si l-au imbracat intr-o camasa lunga alba. 1 30 74 Tot timpul femeile au stat in alta camera. Pe urma sheul a citit din Coran si in alte 20 de minute iesea din casa, fara luminare si fara ca nimeni sa-l sarute sau sa se apropie de corpul neinsufletit. 1 30 75 Numai cind a ajuns in strada au iesit femeile la fereast ra pentru un ultim adio. Au plecat dupa el numai barbatii destul de numerosi pen tru timpul scurt in care s-a derulat toata ceremonia. L-au scos din casa intr-un sicriu din care la cimitir l-au scos si l-au ingropat. direct in pamint. 1 30 76 Nu-mi revenisem inca si erau deja acasa. Cum a intrat Ma hmud avea aerul relaxat si in fata surorilor lui si a mea ne-a spus satisfacut d e el "nu mi-a dat nici o lacrima ". Astepta sa-i facem elogii, dar l-am privit c u dispret si atunci am stiut ca este "dracul pe pamint "si mai ales ca nu trebui a sa sper niciodata sa am mila cel putin de la el. 1 30 77 Am ramas la mama lui trei zile timp in care shehul trece zilnic ca sa citeasca versete din Coran pentru odihna sufletului mortului, iar restul zilei, de dimineata pina seara, toti care l-au cunoscut au trecut ca sa-s i exprime simpatia pentru familie si regretul pentru cel disparut. . Asa cum era obiceiul la musulmani, femeile au stat separat de barbati. 1 30 78 In ultima zi eram obosita pina la epuizare de atitea ore de stat pe scaun si mai ales de a fi prezenta cind nu intelegeam nimic. Am ajun s acasa seara tirziu cu Raya care dormea in brate si care toata ziua ma obosise

pentru ca descoperise farmecul de a se deplasa singura si era dornica sa cunoasc a totul de la inaltimea ei acum. A doua zi trebuia sa merg la scoala si din cauz a inmormintarii nu gasisem inca timpul sa-i spun lui Mahmud ce probleme aveam cu ciclul. Afara ploua si era frig chiar si in casa. Am stins lumina si m-am intor s cu spatele sa adorm cit mai repede. Cind prin vis am auzit vocea lui Mahmud: 1 30 79 -M-a intrebat shehul daca te-ai facut musulmana. 1 30 80 Nu i-am rspuns nimic, vroiam sa-i las impresia ca dorm s i din bun simt sa nu ma deranjeze. 1 30 81 -Nora, trebuie sa inveti o rugaciune din Coran, ma auzi? ! Si fara sa astepte ca sa-i raspund a ridicat plapuma de pe mine si in acelasi timp era in mijlocul camerei. 1 30 82 -Daca acum nu inveti, nu ai sa dormi pina la ziua. Si in timp ce-mi vorbea tragea de mine sa ma scol. 1 30 83 -Bine cum vrei, i-am raspuns. Pentru ca in timp ce vorbe a m-am gindit ca in cazul cind va fi un "NU"categoric stiam care erau consecinte le. 1 30 84 Mi-am rezemat perna si asteptam sa inceapa si in acelasi timp imi spuneam "mai bine mureai tu, nu tatal tau ". 1 30 85 Primul rind a mers, dar cind am ajuns la al doilea Dracu si-a virit coada si nu am putut, cu tot efortul pe care-l faceam, sa pronunt do ua cuvinte care erau considerate esenta frazei. El repeta, eu dupa el. Imi era c iuda ca nu puteam termina cit mai repede ca sa dorm. 1 30 86 -Nu vrei, nu ca nu poti! mi-a strigat cu dusmanie. Dar s a nu crezi ca ai sa scapi, ai sa le spui pina cind ai sa le inveti, daca este ne voie toata noaptea o sa stam si ai sa le stii pina la urma. 1 30 87 -Ce ai spus imbecilule, i-am strigat fara sa-mi dau seam a. Stau de 3 zile si fac cafele si am primit atitea femei si miine merg la scoal a si tu ma chinui cu Coranul tau de care putin imi pasa pentru ca eu sint si voi muri crestina in tara asta de " c. " 1 30 88 A inceput sa se traga de par si intr-o fractiune de secu nda Coranul lui se odihnea in capul meu. Atunci l-am luat si eu si i l-am arucat cu aceeasi forta cu care mi-l arucase si el: 1 30 89 -Imi arunci Coranul, curva crestina! . Si in mai putin d e 5 minute toate injuraturile din lume ii erau adresata lui Cristos si Sfintei M aria. Tot ce imi spunea i le repetam si eu pentru pentru religia lor. 1 30 90 Cind a vazut ca nu ma opream a fugit repede la Rania. Er a trecut de miezul noptii. A sunat si a batut cu insistenta incat acestia, speri ati, primul lucru pe la care s-au gindit a fost ca s-a intimplat ceva cu Raya. 1 30 91 -Rania vino! , tipa pe scara ca un nebun, ne injura Cora nul si pe Mohamed, vino Rania sa vezi ce spune despre religia noastra, sa nu mai vorbesti cu ea. Cind l-am auzit mi-a fost asa mila de el si am fost mai sigura ca niciodata ca era nebun dar un nebun periculos. 1 30 92 Rania a venit la mine si el s-a dus la ea sa-i povesteas ca sotului ei "cite infractiuni am facut in mai putin de-o jumatate de ora cu pr ivire la religia lor ": 1 30 93 -Te pui la mintea lui, nu stii ca este nebun? mi-a spus Rania rizind. 1 30 94 I-am povestit cum a inceput si cum a degenerat scandalul de la rugaciune la religii si insulte. Eu povesteam si Rania ridea ; in final r idea chiar in hohote. Eram amindoua in pat si de acum rideam si eu cu ea si-l im itam pe Mahmud. Speriati de zgomotul nostru au venit amindoi sa vada ce se intim pla. Chiar daca Mahmud ii povestise asa cum il aranja pe el, celalalt a stiut ca trebuia sa asculte si sa inteleaga invers. 1 30 95 Rania, mai in gluma mai in serios, i-a atras atentia lui Mahmud sa nu o mai trezeasca noaptea pentru problemele lui si in special sa ne lase sa dormim ca doar pentru asta era lasata noaptea de la D-zeu. Au plecat riz ind mai mult decit la cel mai bun film comic si inainte sa iasa mi-a spus incet: 1 30 96 -Sa stii ca mi-ar fi parut rau daca as fi ratat povestea asta, de necrezut cit poate sa fie de nebun. Nora, nu ai nevoie de un al doilea

copil, grabeste-te sa faci un chiuretaj. 1 30 97 Dupa ce a inchis usa in urma lor, era probabil si el obo sit ca nu a mai continuat discutia si s-a hotarit sa ne lase sa dormim. 1 30 98 El sforaia ca unul care nu are nici o grija iar eu cu oc hii in tavan, imi mai stergeam cite o lacrima din cind in cind si ma gindeam cu disperare daca intr-adevar eram gravida in luna treia ce trebuie sa fac sa scap de sarcina. 1 30 99 Dimineata eram inca treaza, simteam ca am sa vomit de ob oseala, dar m-am ridicat din pat si am pregatit micul dejun. In bucatarie totul se invirtea in jurul meu si am stiut ca-mi era imposibil sa pot iesi din casa. 1 30 100 -Mahmud, i-am spus cind a intrat, sa stii ca ma simt foa rte rau si in plus cred ca am probleme cu ciclul, s-ar putea sa fiu insarcinata. Atunci cu gura plina mi-a spus: 1 30 101 -Stai acasa si sa nu-mi spui ca iar o sa faci o fata. 1 30 102 Mi-am lasat miinile sa-mi cada incet de pe masa si pentr u un moment nu stiam daca sa-i raspund sau sa tac. 1 30 103 -Stie Eta? . m-a intrebat umplindu-si gura cu brinza. 1 30 104 Atunci am simtit un frison si o greata si am fugit la ba ie. Vroiam sa vomit dar nu aveam ce, dar in aceasi timp nici nu ma puteam ridica . 1 30 105 -Daca vrei, mergem la doctor inainte sa deschid magazinu l, mi-a lansat cu gura plina in continuare. 1 30 106 Avea dreptate, mi-am spus, era singura solutie sa ma odi hnesc sufleteste ; cel putin asa cunosteam cit mai repede care-mi era situatia. Am acceptat si am pregatit-o pe Raya ca sa o las la familia lui pina mi-as fi te rminat consultatia. 1 30 107 In mai putin de doua ore stiau toti ceea ce eu stiam dej a, eram gravida in luna a treia dar eram foarte slabita si obosita si era un ris c de avort. Aveam nevoie de odihna, calm, vitamine si mincare buna, pe care Mahm ud s-a oferit repede sa mi le procure, dar fara ca sa uite sa-l intrebe pe docto r in ce luna am putea stii daca este un baiat. 1 30 108 M-am intors acasa singura, fara Raya, si eram hotarita s a nu-mi iau nici vitaminele si mai ales ca a doua zi sa plec la scoala. Nu vroia m sa ma odihnesc si eram hotarita sa fac totul ca sa avortez. Daca prima data ci nd am fost insarcinata acceptasem trecind cu vederea tot ce-mi doream si visam, de data aceasta am simtit ceva in mine care refuza sarcina ca pe cel mai mare ra u care mi se putea intimpla. Imi era indiferent riscul, nu ma vedeam niciodata e liberata de Mahmud asa ca ma gindeam la moarte ca la ceva ce ma va razbuna pe de stinul meu, punindu-i capat. 1 30 109 Mincam chiar mai putin decit aveam nevoie, o purtam pe R aya in brate mai mult decit imi cerea chiar ea, evitam sa ma urc cu liftul si zi lnic impingeam tot ce era mai greu prin casa. Timp de o luna de zile nu m-am dat in laturi de la nici un efort si mi se intimpla chiar noaptea sa alerg la baie sa vad daca nu cumva pierdeam singe. Intr-o zi am simtit ca-mi misca ceva destul de timid, am stiut ca era copilul si atunci i-am strigat: 1 30 110 "nu te iubesc si nu te-am vrut ". 1 30 111 Intr-una din zile Mahmud m-a anuntat ca a doua zi vroia sa-mi fac ecografie pentru ca nu mai avea rabdare sa cunoasca adevarul. 1 30 112 M-am dus impotriva vointei mele si in mai putin de 10 mi nute doctorul ne spunea ca dupa ce vede pe ecran crede ca voi avea un baiat. 1 30 113 "Din fericire" mi-am spus caci altfel ar fi fost capabil sa plece de la spital si sa ma lase sa mi o platesc singura. In ziua aceea nu a lasat pe nimeni fara sa-i telefoneze si sa-i spuna ca "mi-a facut un baiat. "Im i era indiferent ce era, baiat sau fata, pentru mine insemna acelasi lucru, mai ales ca acum stiam ca nu mai am dreptul sa visez. 1 30 114 Scrisorile de la Alex veneau lunar si cu cit erau mai pl ine de tandrete ale lui, cu atit deveneau mai reci ale mele. Nu indraznisem sa-i spun adevarul, stiam ca am sa-l pierd inca o data si poate de data aceasta defi nitiv. Doina mi-a spus sa nu-i scriu nimic, cum inca el nu luase nici o decizie ca sa plece din tara, iar mama lui era mai bine ca niciodata si in plus acum ave

a o justificare de a refuza din cauza mormintului sotului ei, de care se ingrije a zilnic. 1 30 115 Am tacut si ne scriam ca si cum nimic nu se schimbase de cind ne despartisem ultima oara. Era poate cel mai greu lucru pe care-l faceam cind trebuia sa-i scriu ; stiam ca-l mint si ce ma durea era ca ma indoiam ca in tr-o zi as fi avut curajul sa abandonez al doilea copil, chiar daca nu-l doream, ca sa-l pot urma, asa cum imi promisese. 1 30 116 Incet ne-am obisnuit toti cu gindul ca voi avea si al do ilea copil, chiar si parintii, care la inceput au fost revoltati si m-au acuzat de neglijenta. 1 30 117 Gina alerga intre scoala, cresa si casa. Era obosita si intr-un continuu conflict cu famila lui Nick ; se urau reciproc iar lunile in ca re Nick lipsea era demoralizata si de fiecare data imi spunea ca vrea sa plece. 1 30 118 -"Unde? o intrebam si atunci raminea fara raspuns. 1 30 119 Eta era la fel de disperata ca si ea de situatia de aici si ura tot ce nu era de-al nostru. Incercam sa ne consolam reciproc, dar era un curaj impus de nevoie, pentru ca in sufletul nostru tinjeam dupa amintirile de acasa si ne era dor la toate in aceeasi masura de mirosul de proaspat al primave rii si de zapada noastra pe care o simteam iarna sub cizma. Ne era greu poate si pentru ca nu incercam sa uitam, nu faceam nici un efort si cu toate ca eram rev oltate de legile de la noi si de politica statului nu le identificam niciodata c u cuvintul "tara mea "sau "a noastra ". Cuvintul Romania in sufletul nostru era o notiune distincta de restul, noi eram fructul care cazuse prea devreme de pe o creanga si ne uitam acum cu regret in sus. . . 1 31 1 CAPITOLUL 31 1 31 2 Am nascut la sfirsitul lui aprilie. De data aceasta mama nu a putut veni. Eram singura si trista si in afara de prietenele mele nu m-a i nteresat prezenta celorlalti. Imediat ce m-au intors la salon dupa ce am nascut, Eta mi-a spus: 1 31 3 -Nora, am vazut baietelul: este frumos ca un inger si it i seamana perfect. Ma uitam la ea mirata si credeam ca-mi spunea mai mult ca sa ma consoleze si sa ma convinga sa-l accept. 1 31 4 -Nu cred, i-am raspuns si am intors capul. 1 31 5 -Nici nu as fi crezut ca a putut sa faca Mahmud un baiat asa de frumos daca nu v-as fi cunoscut. Ai sa-l iubesti si pentru cele 6 luni i n care nu l-ai dorit. Dupa ce mi-a luat mina, a continuat cu tandrete: nu pot sa spun noua, pentru ca tu esti originala si trei luni nu ai stiut, sa stii ca D-z eu a vrut asa pentru ca altfel l-ai fi avortat. Ce pacat ar fi fost. In timp cemi vorbea s-a deschis usa si infirmiera a intrat purtind ceva mic in brate imbra cat in bleu. L-am luat mai mult sa ma conving de cele spuse de Eta: avea fata ov ala si mica, extrem de fina, cu sprincenele subtiri si frumos desenate, cu o gur ita mica si roz, cu un mot de par blond, iar in mijlocul acestora un nas pe care si-l tot strimba pentru ca nu se hotara daca trebuie sa plinga sau sa taca. Och ii erau in forma de migdale de o culoare nedefinita intre maron sau verde inchis . Il asezam cu fata spre lumina si nu reuseam sa ne convingem, de culoare";o sa fie ca ai tai " mi-a spus Eta in final si cu un ton dojenitor a spus: 1 31 6 -Vezi pe cine ai tinut nemincat si ai trambalat pe scari , o sa fie un baiat solid chiar daca este mic acum, pentru ca a rezistat tratame ntului tau. 1 31 7 Era curios, dar nu ma simteam vinovata, ma bucuram pentr u ca nu semana cu Mahmud de loc, motiv pentru care acesta a intrat suparat si ne -a spus "daca ar mai fi fost si alti copii as fi crezut ca l-au schimbat, seaman a a roman, nu are nimic de arab in el ". 1 31 8 -Seamana cu mama lui, l-a corectat Eta si trebuie sa te bucuri ca ai un baiat ca o papusa, de fapt nici Raya nu seamana cu tine, in afar a de culoarea parului care si asta este ceva mai deschis totusi decit al tau. 1 31 9 -Pentru ca esti prea agitat cind ii faci si nu te concen trezi, i-a raspuns in gluma Mohamed. Incearca pina cind ai sa faci unul care sati semene perfect, nu-i asa Nora? 1 31 10 M-am uitat spre el cu o privire semnificativa pentru ca

Mohamed imediat a continuat, ca sa-mi dovedeasca ca de fapt era buna ideea lui: 1 31 11 -Nora, sa nu ma injuri, de teama ca faci alti romani, Ma hmud nu o sa mai vrea copii. 1 31 12 -Ce nume o sa-i dati? , ne-a intrebat Eta, mai mult ca s a schimbe subiectul. 1 31 13 -Ca pe tatal meu, i-a raspuns Mahmud cu privirea indrept ata spre mine ca sa vada daca -i raspund ceva. 1 31 14 Am tacut, imi era indiferent si eram sigura ca-l va numi Talal. 1 31 15 Ce importanta avea numele acum, in sfirsit baiatul pe ca re si-l dorea il avea si eram curioasa, ca si cum nu as fost eu in problema, dac a cel putin acum avea sa se calmeze. 1 31 16 Am ramas singura, eram obosita si imi era rau, de data a sta imi era indiferent daca le telefona parintilor sau daca o faceam eu cind as fi iesit din spital. Ma gindeam la copil si, asa cum facusem pentru Raya, pina c ind am adormit am incercat sa-mi amintesc trasaturile lui si ma intrebam cu mila pentru el "ce vina are pentru ca a venit atunci cind imi doream cel mai putin s a am un copil? "Eram prea obosita si trista din cauza lui Mahmud de la care nu-m i doream nici macar un pahar cu apa, dar mai ales un copil. 1 31 17 Am iesit din spital si m-au dus la familia lui, eram pro tejata din cauza numelui pe care il daduse baiatului, caci in felul acesta toata familia se ocupa de noi. Talal era calm in comparatie cu Raya si nu plingea dec it foarte rar, era ca si cum vroia sa-mi placa si sa-l iubesc si pe el. Raya car e acum mergea si vorbea era mirata de papusa care se misca si vroia tot timpul s a o tina in brate. Toti erau agitati si se invirteau in jurul lui Talal si fieca re cauta ceva pe fata lui ca sa le aminteasca de baba sau de alta ruda indeparta ta. Intr-una din zile decizia a iesit. Mama lui Mahmud a hotarit ca nu-mi seaman a mie si ca este exact ca sora lui baba care decedase cu 30 de ani in urma. 1 31 18 Gina si Cornelia erau in vizita la mine si au facut un e fort ca sa nu rida: 1 31 19 -Sa nu-mi spui ca se dau in vint din dragoste pentru tin e, mi-a spus Gina, ce isi mai aminteste ea de una de acum 30 de ani cind copilul este in fata noastra si iti seamna perfect. Vezi ca nu acccepta nimic ce nu est e al lor si noi ne culpabilizam ca sintem rele cind ii criticam ; adevarul este ca ei nu ne accepta, nu pentru ca noi nu vrem, iar cind o fac si atunci trebuie sa stii ca este din interes, cu cea mai rafinata ipocrizie. . 1 31 20 -Stiu, i-am raspuns gindindu-ma revoltata ca Gina avea d reptate. 1 31 21 -Lasa-l sa semene cu cine vrea, i-a raspuns Cornelia car e observase ca ma intristasem, cel putin este sigura ca nu seamana cu Mahmud. Si asta este cea mai mare satisfactie pe care o poti avea impotriva lor. Sa nu spu i ca D-zeu nu te-a razbunat. 1 31 22 Imi era mila de Talal ca toti se chinuiau si se contrazi ceau ca sa-i gaseasca o trasatura de a lui baba, de a lui Mahmud sau de-a nu sti u carei rude care era moarta si de care pina atunci nimeni nu-si mai amintise. 1 31 23 De fiecare data fetele ma intrebau daca "le-a crescut po melnicul la morti si daca soacra isi mai amintise sa ma dezgroape pe cineva ". 1 31 24 Ne-am intors la noi dupa o luna de zile, de data aceasta Mahmud nu mai tipa daca il trezeam noaptea si facea eforturi sa stea calm. 1 31 25 Intr-o zi, probabil din dorinta de a-mi face o placere s au poate un pic de constiinta se trezise in el, dupa ce a stat ginditor mai bine de-o ora, mi-a spus: 1 31 26 -De unde o cunosti pe Simona? 1 31 27 -De ce? l-am intrebat, cu sufletul la gura. 1 31 28 -A trecut de mai multe ori pe la magazin si m-a intrebat de tine. 1 31 29 -Dar ce? l-am intrebat privindu-l fix ca sa-i poti citi gindul. 1 31 30 -Am uitat sa-ti spun, mi-a raspuns cu ton provocator. 1 31 31 -Nu-i nimic, si m-am grabit sa-i povestesc, inainte ca s

a nu se razgindeasca si sa nu-mi spuna restul, a venit la magazin cind eram sing ura. Si in gindul meu mi-am spus "a crezut ca reprosez ca sa poata tipa ". 1 31 32 -Mi-a dat numarul ei de telefon ca sa o suni cind te duc i la mama, pare cumsecade. 1 31 33 Nu i-am cerut amanunte, asa ca a tacut si el. Nu puteam sa-mi manifest bucuria, caci pe urma si-ar fi schimbat parerea si as fi riscat s a nu-mi dea numarul si sa-mi interzica ca sa ne vedeam daca am fi avut ocazia in viitor. 1 31 34 -Gina mi-a spus ca vrea sa vina la tine simbata. Vor ple ca in Saudia, deja Nick si-a gasit de lucru acolo, pentru ca pe mare nu mai merg e si in plus vrea sa fie cu ai lui. 1 31 35 Era intr-adevar cea mai proasta veste pe care o auzeam p entru ca eram legata de prietenele mele mai mult decit orice aici. Am asteptat s imbata cu mare nerabdare si cu fiecare zi ce trecea ma simteam mai apropiata de Talal pe care il alintam cu numele de Titinel. Raya era fericita si isi petrecea tot timpul in preajma lui si ii vorbea ore in sir pina cind suparata ma cauta c a sa-mi spuna " iar a adormit! "La doua luni ii recunostea vocea Rayei si simtea m ca o asculta si mai ales ca incerca sa-i zimbeasca. 1 31 36 Gina ne-a gasit la sfirsitul saptaminii pe mine si pe Ti tinel intr-o relatie deja perfecta si normala ca si cum cele " 6 luni de extermi nare "cum ii placea sa-mi aminteasca nu existasera niciodata. 1 31 37 -Vai Nora, pe zi ce creste se face si mai frumos, ca-ti este teama sa-l privesti. Are ceva angelic, nici nu zici ca l-ai conceput cu sci rba, parca ar fi facut din petale de trandafir, mi-a spus Gina imediat ce a intr at in casa. Din ce in ce Mahmud se perfectioneaza ; sa nu aiba pofta sa-ti faca vreo duzina, a completat rizind. 1 31 38 -Gina, am auzit ca vrei sa pleci in Saudie, am intrebato nerabdatoare. 1 31 39 S-a uitat la mine lung ca si cum vroia sa inteleg adevar ul fara sa mi-l spuna ea. 1 31 40 -Ce? am insistat. 1 31 41 -Sintem obligati sa plecam din cauza banilor, pentru ca Nick este iar fara servici, in plus nu este o viata sa stau tot timpul singura i n Liban. Aseara vecinii mei, care erau drogati, s-au luat la cearta intre ei si pe urma fiecare si-a adus arma si au tras ca nebunii pina cind au venit cei de l a interventie de i-au oprit. Am stat cu Irina mai bine de-o ora pe burta in dorm itor si gloantele vijiiau prin curtea noastra. Am scapat numai cu geamul de la b ucatarie spart. Iti imaginezi ca ne puteau rani in casa si nimeni nu ar fi stiut . Nu eram convinsa, dar dupa povestea de ieri sint hotarita, mai rau decit este aici nu poate sa fie. 1 31 42 -Imi pare rau ca pleci, i-am spus cu regret. 1 31 43 -Stiu si mie imi pare rau ca plec si ma despart de tine, dar pentru moment nu exista alta solutie, cel putin acolo va lucra intr-o fabri ca de dulciuri, va avea un salariu fix. 1 31 44 -Si tu ce vei face acum cu doi copii? m-a intrebat curio asa. 1 31 45 -Nimic, la toamna am sa-i las la mama lui si am sa plec iar la scoala, daca-mi mai gasesc locul, daca nu, voi cauta in alta parte. Cred ca este mai bine pentru ca scolile mari platesc mai mult, i-am raspuns. 1 31 46 -Nici nu te gindeai ca in asa scurt timp vei avea doi co pii, nu-i asa? m-a intrebat Gina si fara sa-mi astepte raspunsul a continuat: ce repede au trecut aproape 4 ani, ca ieri ai venit. 1 31 47 -Te rog Gina nu spune ca au trecut repede in locul meu. Fiecare zi care a trecut mi-a luat un strop de singe si mi-a anihilat o celula p e creier. In fiecare zi tot ce m-am straduit sa invat atitia ani acum uit, daca voi trai peste 10 ani am sa fiu la aceeasi nivel cu Rania si cu restul femeilor din familia lui Mahmud. Si asta ma doare la fel de mult ca si restul. 1 31 48 -Intr-o zi mi-ai spus ca visezi sa pleci de aici. Te mai gindesti la asa ceva acum cind ai doi copii? m-a intrebat Gina curioasa dar in acelasi timp vroia sa-mi reaminteasca ca in ziua aceea, visasem mai mult decit a

r fi trebuit. 1 31 49 -Bineinteles, daca voi avea vreodata oportunitatea de a putea iesi de aici am sa o fac fara regret, chiar daca am doi copiii. Si inca ce va, am accentuat, sa nu crezi ca imi voi lasa copii cu nebunul asta, pentru ca a r insemna o crima. 1 31 50 -Nora, nu mai visa, a continuat Gina sigura pe ea, este practic imposibil sa poti fugi de aici. 1 31 51 -Cine stie? poate D-zeu imi scoate in cale pe cineva car e ma va iubi si ma va ajuta, i-am raspuns mai mult pentru ca vroiam sa o conving ca orice se poate ivi. 1 31 52 -Ce treaba are D-zeu cu dragostea ca sa-ti scoata pe unu l in cale sa va iubeasca pe toti trei, mi-a raspuns plictisita. 1 31 53 Mi-am indreptat privirea spre Titinel si in gind i-am sp us "Sa nu-ti faci probleme ca daca Alex nu o sa vrea din cauza ta vom gasi altul mai bun "! . 1 31 54 Gina era sigura in perioada aceea de dragostea lui Nick si credea in el asa cum eu credeam in Isus ca nu ma va lasa sa pier aici uscindu -ma ca o frunza, doar eram toti copiii Lui si trebuia sa treaca intr-o zi si pe la mine si sa ma intrebe ce-mi doresc. 1 31 55 In mai putin de doua luni Gina pleca definitiv in Arabia Saudita, intr-un oras undeva in desert, de unde imi scria disperata ca prefera bombele din Beirut in locul vietii de acolo. 1 31 56 In vara lui 81 nu am plecat acasa, mi-am petrecut-o cu E ta si cu Mohamed care incercau de fiecare data sa-l convinga pe Mahmud ca acum e ram o familie care trebuia sa traiasca in armonie si sa se iubeasca. Incet se ob isnuise si cu ideea ca are un baiat si si-a reluat viata plina de suspiciuni si de agitatie. Cornelia venea aproape tot timpul singura, sotul ei nu mai rezista sa-l suporte si ne evita pe cit ii era posibil. In luna august, cum Rami era in Beirut, dupa ce a asistat cu Mohamed la un scandal care l-a impresionat si pe el , au hotarit sa invite un doctor psihiatru in vizita si sa incerce sa-l convinga acesta sa-si faca un tratament pentru nervi. 1 31 57 Cind am auzit, am tipat si m-am opus categoric: 1 31 58 -Nu se poate, pentru ca o sa creada ca ideea a fost a me a si atunci nu am sa mai termin cu el scandalul toata viata, le-am spus foarte h otarita. 1 31 59 -Eu imi asum responsabilitatea, m-a calmat Rami. 1 31 60 -Nici nu vreau sa stiu de asa ceva, le-am raspuns. 1 31 61 -Indiferent ce se va intimpla, a completat Mohamed, Nora nu a stiut nimic. 1 31 62 -Ascultati, le-am spus, daca-l aduceti pe doctor in vizi ta sa-i spuneti ca este pediatru sau altceva, caci daca ii cunoaste specialitate a ne va stringe de git pe toti. Si mai ales sa nu recunoasteti ca a venit expre pentru el, pentru ca in mod sigur o sa va intrebe separat si o sa-i spuna unuia ca celalalt a recunoscut. Indiferent ce spune, sa nu-l credeti si mai ales sa nu recunoasteti, in plus eu nu stiu nimic. 1 31 63 Cu o seara inainte Mohamed a trecut si ne-a spus ca a do ua zi va trece pe la noi cu un doctor al carui frate este in Emirate si vrea sal cunoasca pe Rami. Pina aici nici o problema si la ora fixata ii asteptam impre una cu Mahmud si Rami pe cei doi. Eu deja tremuram de frica si eram sigura ca se vor divulga in mai putin de 10 minute, asa ca dupa ce le-am servit cafeaua, am ramas in dormitor cu copiii, dar cu usa deschisa ascultam conversatia. Imediat a intrebat pe doctor ce specialitate are, iar acesta, neascultind sfatul pe care il dadusem lui Mohamed, i-a spus adevarul. Intr-un minut a fost la mine in dormi tor si din dreptul usii m-a amenintat: 1 31 64 -Tu le-ai spus sa-l aduca, ai sa uiti ziua cind te-ai na scut dupa ce vor pleca. 1 31 65 Am ramas blocata in pat si i-am injurat pe cei doi pentr u ideea pe care au avut-o. Ma asteptam la un scandal mai ceva decit cel pe care l-am avut pentru rugaciune. Atunci m-am sculat din pat si am intrat in camera. T remuram si eram foarte emotionata.

1 31 66 Doctorul a observat si, dupa citeva fraze pe care le-a s chimbat cu Rami, mi-a spus: 1 31 67 -Doamna, sinteti nervoasa. Nici nu a apucat sa mai spuna vreun cuvint ca Mahmud a sarit imediat: 1 31 68 -Aici ai dreptate, ea este nervoasa, uite ce calm sint e u si ca sa-l convinga s-a asezat si mai confortabil in fotoliu. Toata ziua tipa si se supara din orice. Este foarte greu de trait cu o persoana ca ea, dar ce sa facem, avem doi copii! 1 31 69 Eram rosie la fata si tigarea imi tremura in mina. M-am uitat la Rami si pe urma la Mohamed ca si cum vroiam sa le spun "Am avut dreptat e ca nu trebuia sa-l aduceti pe doctor! . " 1 31 70 Dupa ce si-a terminat vizita, doctorul a plecat insotit de Mohamed, iar Rami a ramas in continuare pentru mine, caci stia ca Mahmud aste pta nerbadator sa plece toti ca sa se intoarca impotriva mea. 1 31 71 -Numai ea v-a spus sa-l aduceti pe doctor, pentru ca-mi spune mereu sa-mi iau calmante. Si s-a repezit spre mine ca sa ma loveasca. 1 31 72 Rami a sarit intre noi si l-a tras cu forta in salon und e incerca sa-l convinga ca nu aveam nici un amestec in toata afacerea asta. El e ra responsabil si la insistentele lui Mohamed l-a adus pe doctor. 1 31 73 In mai putin de 10 minute Mohamed suna la usa si lui i-a fost frica pentru mine si venea ca sa confirme ca era ideea lor, de care eu nu stiam nimic. Cum era galagie mare in salon, nu au auzit cind i-am deschis usa, a sa ca a putut sa-mi spuna: 1 31 74 -Mi-a spus doctorul: este rau si ipocrit si poate deveni din violent chiar periculos. 1 31 75 Nu i-am raspuns nimic pentru ca ceea ce doctorul confirm ase, eu stiam de mult fara ca sa am studii de specialitate, dar ceea ce doctorul nu remarcase era ca atunci cind traiesti cu un nebun il cunosti mai bine decit el si nu-mi urmase sfatul sa evite cel mai teribil scandal ce putea sa aiba cons ecinte pentru tot restul vietii traite cu el. 1 31 76 Pina la doua noaptea cei doi au incercat sa-l convinga c a nu era nici ideea si nici vina mea, ci ca mai ales pentru binele lui au facuto, pentru ca este prea nervos si sa nu aiba probleme cu inima sau cu tensiunea. 1 31 77 Dupa ce au plecat ei, am intrat eu in cercetari, asa ca am petrecut o noapte nu alba cum se spune ci mai neagra chiar decit un mormint. 1 31 78 A doua zi, cum fratele lui se considera responsabil, a i ncetinit scandalul pentru ca nu vroia sa se simta acesta vinovat fata de mine. M aha a incercat sa-mi schimbe ideile spunindu-mi " altii sint intr-adevar nebuni, nu Mahmud si inca nu am vazut nimic". Atunci i-am raspuns: "ma indoiesc ca exis ta al doilea exemplar ca el in tot Libanul si daca tu il gasesti aparent normal atunci nu stii sa delimitezi problemele normale dintr-un cuplu de nebunia si rau tatea fratelui tau! . " Nu i-a placut raspunsul meu pentru ca in mentalitatea ei calificativul de"familie buna "includea si pe cel de inteligenti si atunci am f ost sigura ca am jignit-o si pe ea. 1 31 79 Timpul trecea la fel de repede ca si scenele lui Mahmud, uitam de la o saptamina la alta de ce si pentru ce ne certasem in mai multe rep rize saptamina care trecuse, eram obisnuita cu scenele lui incat incepusem sa le presimt cu o zi inainte dupa manifestarile lui. La inceput se agita din nimic, ma urmarea cu privirea tot timpul si ma provoca, in prima zi reuseam ca sa nu-i raspund dar cind ochii ii deveneau rotunzi si buzele i se unflau si fata i se in rosea stiam ca inevitabilul era foarte aproape si indiferent ce as facut sau nu as fi facut trebuia sa izbucneasca. Nu se oprea, citeodata chiar 24 de ore, pina cind era consumat la maxim. Atunci, slab ca o cirpa, incerca sa ma intrebe de c e nu-l ascult ca sa evitam problemele. Ce puteam sa-i raspund, decit sa-mi cer i ertare asa cum ma obliga in ultimul timp si sa astept sa treaca timpul ca sa dec ida pentru noi. 1 31 80 Intr-o zi m-a luat la magazin pentru ca avea nevoie de m ine. Eram singura si incercam sa ma uit pe strada si priveam trecatorii intrebin du-ma citi dintre ei ar putea sa faca ceea ce Mahmud facea cu mine. Am renuntat repede la jocul asta pentru ca -mi era imposibil sa-mi imaginez ca ar putea cine

va sa-l depaseasca. La un moment dat a intrat in magazin o maicuta care era din ordinul "sfintul Iosif. " Era inalta si plina, cu o fata rotunda pe care se cite a blindete si bunatate. Avea un aer angelic si in costumul ei gri de calugarita era ca si cum coborise de pe peretele unei biserici vechi in care picturile sfin tilor se estompasera cu timpul, dindu-le un aspect real apropiindu-l de figurile umane, ca si cum ai fi privit un vechi album de familie. 1 31 81 De la prima intrebare pe care mi-a pus-o, mi-am data sea ma ca nu era libaneza: 1 31 82 - De unde sinteti, maicuta? am intrebat-o vesela. Era pe ntru prima data de cind eram in Liban ca intilneam o calugarita. 1 31 83 -Sint italianca, dar sint aici de cind aveam 18 ani, mai bine de 45 de ani, mi-a raspuns fixindu-si privirea calma asupra mea. Rideam er a ca si cum intilnisem pe cineva de-al meu. 1 31 84 -Nici tu nu esti libaneza? , daca nu ma insel, m-a intre bat si ea la rindul ei. 1 31 85 -Sint romanca. Nu am apucat sa-mi termin fraza, pentru c a deja ma stringea in brate si era la fel de vesela ca si mine. 1 31 86 -Voi romanii sinteti cei mai apropiati de noi dintre toa te tarile de origine latina, fratii nostri mai mici. Am o mare slabiciune pentru voi si pentru cultura voastra, cu toate ca nu sinteti catolici, bisericile si m anastirile voastre m-au impresionat foarte mult cind le-am vazut cu zeci de ani in urma si stiu ca sinteti la fel de credinciosi ca si noi, italienii. 1 31 87 -Spune-mi, ce faci aici? m-a intrebat privindu-ma cu mir are dar si cu duiosie in acelasi timp. 1 31 88 -Sint casatorita. 1 31 89 -Sa nu-mi spui ca esti cu un musulman si ca ti-ai schimb at religia, asa cum o fac aproape toate care vin aici, cu gindul ca intr-o zi il pot mosteni, m-a intrebat grabita. 1 31 90 I-am zimbit ca si cum avea dreptate pina la un punct si m-am grabit sa-i dau amanunte. 1 31 91 -Sint maritata cu un musulman dar nu mi-am schimbat reli gia si nu am sa o fac niciodata, pina la moarte. Drumul este inca destul de lung , in plus D-zeu nu lasa pe nimeni sa moara de foame, de ce sa-mi fac probleme pe ntru asa ceva de acum. 1 31 92 -Imi place cum gindesti, mi-a spus si m-a mingiiat pe ob raz si a continuat: esti tinara si frumoasa, cred ca este fericit sotul tau ca a re o sotie ca tine. 1 31 93 Nu i-am povestit nimic, nu vroiam sa o contrazic si in p lus sa nu o sperii daca i-as fi povestit despre necazurile mele. 1 31 94 -Ai copii? si m-a privit ca si cum intrebarea ei astepta raspunsul favorabil din partea mea. 1 31 95 -Da, m-am grabit, o fetita care la toamna trebuie sa int re la gradinita si un baietel care inca nu are decit citeva luni. 1 31 96 -Sper ca sotul tau sa accepte sa dai fata la o scoala ca tolica, stii pentru franceza si mai ales pentru educatie, mi-a spus cu o bucurie pe care si-a ascuns-o cu greutate dar la care m-am grabit sa-i raspund: 1 31 97 -Luna viitoare in februarie incep inscrierile, dar probl ema este ca fetita mea nu va avea 3 ani impliniti la inceputul anului scolar si nu stiu daca o vor accepta. 1 31 98 -Pentru 2 luni nici o problema, mi-a raspuns si grabita m-a intrebat. Ce studii ai? Dupa tine cum arati si cum vorbesti am convingerea c a esti o fata educata. 1 31 99 M-am uitat la ea si i-am zimbit. Ii eram recunoscatoare, o trecatoare la prima vedere a vazut in mine ceea ce Mahmud refuza sa vada si m ai ales sa aprecieze. 1 31 100 -Am terminat facultatea in 75 si in 77 am venit aici. Iam raspuns uitindu-ma lung la ea cu regret si nostalgie pentru ca amintirea aces tor date trezea in mine rezonante. 1 31 101 -Nu vrei sa vii sa faci o cerere ca sa lucrezi la noi in loc sa stai la magazin, poti sa fii la fel de utila cum banuiesc ca esti aici,

in plus ramii in contact cu un anumit nivel. Toate fetele sint licentiate si ave am biserica noastra la scoala, asa nu te indepartezi de credinta ta. Ma uitam la ea in extaz ca si cum un inger trecuse pe strada si cautase prin magazine expre ca sa ma gaseasca si sa ma ajute. 1 31 102 Ne-am despartit tirziu dupa ce ne-am povestit aparent to t ce ne puteam spune. Printre toate singurul subiect care m-a impresionat era at asamentul ei fata de Liban care nu i-a sters dragostea fata de Italia si mai ale s dorinta ei fierbinte de a-si termina zilele si de a fi ingropata la ea in tara . . Dragostea de tara ta creste cu cit cresti in virsta si daca la tinerete trec i totul cu usurinta si fara importanta si te minti ca esti la tine oriunde te-ai afla, o data ajuns la o anumita virsta, simti ca nu apartii locului si traiesti o teama continua ca sa nu fii ingropat in alt pamint decit in acela pe care il cunosti. 1 31 103 M-am despartit de maicuta Bibian cu sufletul usor si fer icita. Eram convinsa ca era un miracol ca ne cunoscusem si nu banuiam atunci ca prietenia ei in viitor imi va fi ca un ghid spiritual care ma va ajuta sa trec p rin toate momentele grele inventate si create de Mahmud in anii cit voi ramine i n Liban. 1 32 1 CAPITOLUL 32 1 32 2 In urma unui alt scandal, care era la fel de neintemeiat ca si cele pe care le traiam vesnic, Mahmud mi-a acordat o gratie si anume sa l e spun parintilor sa vina in primavara la noi. Atunci, ca si cum as fi renuntat la o alta solutie care in fapt nici nu exista am acceptat si in plus l-am iertat inca o data. Eram vesnic preocupata fie cu copiii fie cel mai adesea, sa-l ajut la magazin. Acceptam totul ca si cum eram convinsa ca numai asa timpul putea sa treaca mai repede, ca si cum la capatul unui drum as fi intilnit pe cineva sau ceva ce mi-ar fi putut schimba destinul. 1 32 3 La inceputul lui februarie Eta mi-a dat cea mai rea vest e pe care o primisem in ultimul timp: 1 32 4 -Nora, intr-o luna de zile am sa plec definitiv de aici, mi-a spus 1 32 5 intr-o zi. 1 32 6 M-am uitat la ea lung si m-am asezat incet pe scaun, sti am ca era o hotarire definitiva si irevocabila, o cunosteam acum pe Eta si nu ma indoiam ca nu ar fi acesta adevarul. 1 32 7 -Eu am sa plec prima, iar Mohamed ramine pina vinde casa si ma urmeaza si el pe urma ca sa facem cerere de emigrare undeva. Nu vreau sami dau baiatul aici la scoala, am o teama continua ca si cum ma astept sa se int imple vreo nenorocire. 1 32 8 -Nu ti se va intimpla nimic, am oprit-o repede, esti tu fricoasa si in plus nu-ti place. Daca puteti sa emigrati este pacat sa stai aici mereu nervoasa si nemultumita. 1 32 9 -Imi pare rau ca ne despartim, mi-a spus cu o voce calma si cu ochii umezi de lacrimi. 1 32 10 -Eu ma bucur, i-am raspuns, incercind sa ma mint si sa o mint, pentru ca in felul acesta iti vei realiza visul si in plus voi avea si eu prieteni in strainatate, cine stie poate intr-o zi ma veti ajuta si pe mine sa scap de aici si in mod deosebit de Mahmud. 1 32 11 Eta m-a privit curioasa ca sa vada cit de convinsa eram de ceea ce-i spuneam si m-a intrebat. 1 32 12 -Daca ne vom aranja in Suedia, vii? 1 32 13 M-am uitat la ea cu o licarire de bucurie in privire ; s tiam ca Eta nu glumea cu lucrurile serioase. 1 32 14 -Ce intrebare, as pleca cu voi de acum si pe jos daca as putea. Am inceput sa ne facem planuri si incet am devenit mai vesele de cit cei care aterizau in momentul acela pe aeroporul "Orlando ". 1 32 15 In mai putin de o luna de zile o conduceam pe Eta la aer oport, cu speranta ca intr-o zi ne vom regasi departe de aici, asa cum ne facuse m planul. Mohamed era trist, iar gindul ca intr-o zi va si el obligat sa plece i l enerva.

1 32 16 Cind am iesit din aeroport, mi-a spus: 1 32 17 -Toate au acceptat situatia, numai Eta nu a vrut, de cin d a venit a fost obsedata ca i se va intimpla ceva aici. Prostii! Si nervos s-a indreptat spre masina. Nu am vorbit nimic tot drumul, fiecare se gindea la probl emele lui, numai eu aveam o admiratie pentru determinarea Etei de a nu ramine si mai ales pentru intelegerea lui Mohamed de a nu o supara si de a nu-i impune o situatie de care ea nu era convinsa. 1 32 18 La citeva zile primeam o scrisoare de la Gina care era d isperata de modul de viata din Saudia si in special din cauza caldurii. Regreta deja Beirutul si nu mai spera sa reuseasca sa-si stringa bani ca sa se poata int oarce intr-o zi aici. 1 32 19 Una pleca de aici plina de speranta iar cealalta, dupa m ai putin de doua luni, imi trimitea disperarea ei prin cele citeva rinduri scris e in graba. 1 32 20 Numai eu eram mereu aceeasi, fara nici o directie iar to ate proiectele si visele pe care le facusem cu Eta stiam ca sint inca departe de a se realiza si pina atunci trebuia sa-mi trag bucuriile din micile mizerii de zi cu zi ca sa nu ma las doborita. 1 32 21 La sfirsitul lunii am vizitat-o pe maicuta Bibian la sco ala cu o oarecare jena. Imi era teama ca ma uitase si mai ales pentru ca veneam 1 32 22 sa-i cer sa-mi faca mai multe servicii. 1 32 23 M-a primit fericita pentru ca nu o uitasem si, dupa ce m -a imbrtisat ca si cum eram persoana pe care astepta sa o revada, m-a luat de mi na si am intrat in biroul directoarei: 1 32 24 -Este tinara de care ti-am vorbit, este romanca, o sora mai mica, asa ca trebuie sa o tratam ca pe o ruda de-a mea. Eram asa de miscata in fata emotiei ei ca nu mai auzeam si nu mai intelegeam nimic. Raspundeam cu -" da "si "nu ". 1 32 25 Tot timpul maicuta Bibian ma tinea de mina si ma mingia din cind in cind. Ma simteam ca un copil abandonat pe care dintr-o data cineva i l trage de mina de pe strada si ii ofera un camin unde pentru prima oara are sen zatia ca este la el si se simte in securitate. Directoarea era o calugarita liba neza mai tinara decit noua mea protectoare, dar cu acelasi zimbet si cu aceeasi bunavointa in privire ca si ea. Maicuta Regine, asa se numea, ramine singura fem eie care m-a impresionat cu inteligenta si diplomatia ei incat de multe ori ma g indeam cu regret ca nu putea deveni intr-o zi un presedinte de stat. Intre ele m a simteam fericita pentru prima data de cind eram in Beirut si incet am inceput sa ma trezesc din emotia care pusese stapinire pe mine si sa fiu eu insami. 1 32 26 In mai putin de 20 de minute imi completam cererea pentr u a preda istorie si in acelasi timp cea de inscriere pentru Raya la gradinita, ca viitoare eleva a colegiului. Am parasit scoala intr-o stare de euforie si ma miram singura de norocul care-mi venise din cer ca sa o pot da pe Raya la acest colegiu si in special ca sa pot lucra si eu intr-una din cele mai bune scoli din oras. In ziua aceea mi-am spus: D-zeu a avut timp sa se gindeasca la mine si mi -a trimis in cale un inger pamintesc prin persoana maicutei Bibian ca sa nu ma l ase sa ma pierd in acest loc, departe de ai mei. 1 32 27 Mahmud a fost multumit pentru ca in felul acesta obtinea o reducere de 50%la taxele de scolaritate si obtinuse un lucru pe care nu-l spe ra niciodata in alta situatie: sa-si dea fata intr-o scoala unde aveai nevoie de mari reletii pentru a obtine un loc. Pentru mine a ramas si dupa ani a doua mea familie in care am cunoscut dragostea departe de cei ce ma iubeau cu adevarat, parintii. A fost poate drumul sigur spre credinta si increderea in D-zeu. Dragos tea cu care m-au inconjurat toate calugaritele mi-a hranit convingerea in cuvint ul "a spera "si mai ales "a suporta" ce 1 32 28 D-zeu ne-a dat, cu aceesi demnitate cu care Isus a sufer it cind ne-a luat pacatele si mai ales ne-a iertat. Pentru mine familia mica car e o formau calugaritele din colegiul "Sfintul Iusef de la Aparitie "a ramas spec iala si toate pe care le-am intilnit cu timpul au fost intotdeauna unice in felu l lor, poate datorita simplitatii lor si mai ales a sipiritului social care domi na mica comunitate. La ele avea sa fie si "la mine "poate singurul loc din Liban

pe care mi l-am atribuit ca ar fi si al meu si daca citiva ani dimineata ele im i vor cauta zimbetul, cind ne regaseam eu asteptam in secret cu nerabdare ca sa -mi spuna cite una "ieri m-am rugat pentru tine "atunci respiram usurata si avea m convingerea ca D-zeu le-a auzit si le primise rugaciunea pe care au facut-o in numele meu. Ce senzatie placuta de incredere imi dadea dragostea lor! 1 32 29 Nici confortul, nici caldura sau securitatea fizica, nuti pot fi utile sufletului mai mult decit iubirea. Numai acest cuvint poate face minuni in fiecare persoana si numai datorita calugaritelor am inteles ca acest cuvint poate inlatura prin prezenta lui toate bogatiile de pe pamint pe care D-z eu ni le-a dat expre ca tentatie sa ne vada ce preferam. 1 32 30 Stiam acum ca peste citeva luni aveam locul meu sigur ac olo unde ma puteam simti ca la mine. Era un optimism pe care vroiam sa mi-l mani fest in fata parintilor in mai putin de doua luni ca si cum toate problemele mel e trebuiau sa se termine odata cu inceputul viitorului an scolar. 1 32 31 Intr-o dupa amiaza, a sunat soneria. M-am grabit sa desc hid usa si in citeva secunde ma aflam in fata unei tinere cam de aceeasi virsta cu mine care in plus mi s-a adresat intr-o limba pe care nu am inteles-o. 1 32 32 Vazind nedumerirea de pe fata mea, mi-a vorbit in englez a. 1 32 33 -Scuza-ma, mi-au spus ca esti poloneza, dar vad ca s-au inselat. 1 32 34 -Nu-i nici o problema, intra, daca nu sint poloneza inse amna ca nu vrei sa ma cunosti? , am intrebat-o si in acelasi timp am invitat-o s a intre. 1 32 35 -Ma numesc Anna si locuiesc la citeva blocuri mai sus de tine si sint prietena cu o vecina de a ta care locuieste la scara cealalta. Rep ede, mai mult ca o scuza a adaugat: pentru ca ai parul blond te-a crezut polonez a. Anna era frumoasa, inalta, blonda cu ochii verzi si fina. Avea o distinctie p e care mai tirziu, dupa ce a plecat si stiam totul despre ea, am stiut ca venea de undeva dintr-un adinc al sufletului unde isi ascundea o revolta si o nemultum ire impotriva destinului. Revolta ce nu se multumea numai 1 32 36 sa fie o resemnare aparenta dar care ii emana incet, pie rzind controlul, conturindu-i durerile viitoare. 1 32 37 -Ce bine ca ai doi copii, mi-a spus inainte de plecare ; eu am numai o fetita de 7 ani si imi doresc din tot sufletul inca un copil, mia spus trista. 1 32 38 -Si ce te impiedica? am intrebat-o mirata. 1 32 39 -Cauza este sotul meu. Si pe fetita am facut-o cu tratam ent, dupa 2 ani, acum este aproape imposibil. 1 32 40 -Daca ai deja un copil, este foarte bine. De ce suferi c a nu poti avea altul, gindeste-te ca D-zeu a facut poate imposibilul ca sa te mu ltumeasca. Eu am o prietena care nu are si accepta ideea fara nici o problema, i -am raspuns mai mult ca sa-i ridic moralul. 1 32 41 -Eu sufar, nu stiu de ce, dar sufar, mi-a raspuns ca si cum nici un argument nu o putea convinge ca nu trebuia sa dramatizeze ideea ca n u va putea avea un al doilea copil. 1 32 42 -Luna viitoare imi vine mama in vizita, mi-a spus mai mu lt ca sa schimbam subiectul. 1 32 43 -Si parintii mei peste doua luni. , i-am raspuns si eu v esela. Parintii mei nu l-au vazut inca pe baiat iar pe fetita de doi ani. Si din tr-o data mi-am amintit de zvonurile care circulau de la o ureche la alta si am continuat: 1 32 44 -Sa speram ca Israel nu ne va face vreo bucurie sa ne bo mbardeze. 1 32 45 -In Beirut, cartierele civile libaneze, niciodata. Poate sudul, s-a grabit Anna sa ma convinga. 1 32 46 -Cine stie? i-am raspuns ginditoare. 1 32 47 Ne-am despartit tirziu cu promisiunea ferma din partea m ea de a trece sa o vizitez si ca in vara sa mergem impreuna cu copiii la plaje. Dupa ce a plecat m-am gindit ca Anna era nefericita aici, dar nefericirea ei era

diferita de a mea care izvora din preocuparea continua a lui Mahmud ca sa-mi fa ca rau. La noi era un conflict de personalitati, pe cind la ea refuzul la adapta re si-l impunea, avea aceeasi presimtire continua pe care o traise si Eta ca i s e putea intimpla ceva rau. Era ceva care o macina in interior si careia ii gasis e ca justificare imposibilitatea ca nu mai putea avea un al doilea copil. Ne-am revazut de mai multe ori si de fiecare data o gaseam pe Anna si mai agitata sufl eteste si vesnic nemultumita, cu toate ca viata ei de familie era una dintre cel e mai normale, ca sa nu spun chiar de invidiat. Taceam si nu indrazneam sa-i pov estesc nimic de mine si in special faptul ca acum Mahmud se obisnuise cu ideea c a avea si baiat si isi reincepuse cu mai multa forta crizele de gelozie si pentr u faptul ca inca mai existam, si mai ales ca nu reusise sa-mi striveasca capul c a la un sarpe, cum ii placea sa-mi spuna. Devenise gelos si pe copii, pentru ca eram mereu ocupata cu ei si in plus tot ce faceam critica din teama sa nu-i cres c copii alintati asa cum am fost eu. Motivul pe care-l putea invoca ca sa faca s candal era faptul ca mi se imtimpla sa vorbesc romaneste in special cu Raya, car e gasea mult mai usor sa mi se adreseze in romana decit cu putinele cuvinte pe c are le stia si ea in araba. Toti incercau sa-l convinga ca este mai bine sa vorb easca araba cu cei care stiau decit cu mine care abia reuseam sa spun citeva fra ze, si acestea prost pronuntate, dar el refuza sa admita ca au dreptate pentru c a in felul acesta i-ar fi fost mai greu sa-si gaseasca un motiv cind ar fi vrut sa faca scandal. Traiam intr-un dispret continu pentru el si, din ce veneam in c ontact cu mai multi libanezi, aveam convingerea ca era "Dracul pe pamint " cum i i spunea mama cind il vedea in criza. 1 32 48 Pe Tarek nu incercam sa-l mai vad. Imi placea sa ma gind esc la el dar nu vroiam sa-mi complic existenta, in special ca nu aveam de gind sa-i accept prietenia mai mult decit o facusem. Stiam ca traisem cu Alex apogeul iubirii de la o extrema la alta, il aveam in mine si nu mai era loc pentru nime ni, in plus nu eram femeia aventurii, iar acum dragostea copiilor imi umplea toa te golurile pe care le traiam si stiam ca nu mai era loc pentru nimeni in viata mea si asa destul de zbuciumata. 1 33 1 CAPITOLUL 33 1 33 2 Cu o seara inainte sa-mi ajunga parintii, Karim a trecut pe la noi si, cind a auzit ca a doua zi veneau, m-a privit semnificativ si a pr ofitat cind Mahmud a intrat la bucatarie ca sa-mi spuna: 1 33 3 -Sa dea D-zeu sa fie totul bine, dar situatia este foart e incordata intre palestinieni si evrei. In mod sigur vor fi bombardamente, evre ii 1 33 4 nu mai ameninta, au mai repede aerul ca se pregatesc pen tru un atac care de data aceasta le va intrece pe celelalte. Nu-mi place ca vin tocmai acum, trebuia sa le spui sa mai intirzie. 1 33 5 -Nu vorbi prostii, i-am spus repede, daca te aude Mahmud o sa-mi faca alt scandal. Si i-am repetat ceea ce Anna imi spusese la rindul ei . 1 33 6 -In orice caz nu vad de ce sa bombardeze cartierele de c ivili, pe ei ii intereseaza taberele de palestinieni. 1 33 7 -Cine stie ce vor face, mi-a raspuns ginditor si, ca sa ma convinga si mai mult, a continuat: tu nu asculti stirile? Crestinii sint conv insi ca vor intra ca sa-i ajute si pe ei, in special ca la toamna trebuie sa aib a loc alegerile prezidentiale si o invazie costa. Crezi ca daca o vor incepe nu vor incerca sa-si asigure pe urma cit de cit securitatea la frontiera? 1 33 8 -Karim, termina, l-am oprit cu bruschete. Aveam impresia ca vorbea mai mult ca sa ma sperie si sa-mi strice placerea pentru ca ai mei ve neau. De 5 ani de cind eram aici ma obisnuisem cu felul lor de a fi, fiecare isi luase obiceiul sa interpreteze situatia politica ca si cum ideile lui a fi fost singurul adevar valabil in tara si si le sustinea cu atita tarie, ca nu le treb uiau mai mult de 10 minute sa nu se ia la cearta. 1 33 9 Am refuzat categoric sa ma sperii de speculatiile lui Ka rim si, mai fericita ca niciodata, am asteptat ca noaptea sa treaca cit mai repe de. 1 33 10 -Cred, a continuat Karim ca si Yasser Arafat se asteapta

la o operatie din partea lor pentru ca nu a ratat nici o ocazie in iarna aceast a fara sa-si expuna punctul de vedere cu privire la strategia pe care o vor adop ta israelienii. Si, daca iti amintesti, in martie Basir Gemayel avertiza presa c a ne-am putea trezi intr-o zi ca privind de la fereastra s-ar putea sa vedem in strada tancurile israeliene. 1 33 11 Ma uitam la el ca incerca sa ma convinga si nu-mi explic am de ce. Acum era prea tirziu. 1 33 12 -Nu vezi ca pentru cel mai mic incident Israelul tipa ma i mult decit trebuie, toate astea sint pretexte ca sa-si justifice invazia de mi ine. Numai noi libanezii, daca tipam ca ne bombardeaza populatia civila si ne oc upa sudul, nu ne aude nimeni. Tu stii de ce? 1 33 13 -Nu stiu nimic si nici nu vreau sa stiu, i-am raspuns pu tin agitata pentru ca discutia lui o gaseam nepotrivita. 1 33 14 -Pentru ca americanii le-au dat acordul. De ce crezi ca Sharon a fost pe 20 mai la Washington? Ca sa le spuna ca vor sa ne ocupe, trei l ovituri dintr-un foc, sa ne distruga economic pentru ca lira noastra are valoare , sa termine OLP si sa-i ajute pe crestini. Dar stii ce-o sa fie pe urma? 1 33 15 Il ascultam resemnata, pentru ca nu aveam nici o sansa s a-l opresc. 1 33 16 -Or sa ne distruga echilibrul si asa destul de fragil ca re s-a creat intre comunitati. . Atunci sa vezi razbunari si masacre in special in munti intre crestini si druzi. 1 33 17 -Karim, am incercat sa-i argumentez: tu uiti ca daca ii supara pe arabi nu mai vad petrolul americanii si indirect si evreii? . 1 33 18 -Glumesti, Nora a tipat: arabii vor lasa totul in seama americanilor, pina si responsabilitatea daca vrei, pentru ca fiecare sta la el p e cuie de frica sa nu le vina rindul si sa se intimple ca in Iran, o revolutie. Or sa ameninte dar nu vor face nimic, in cel mai fericit caz or sa ne trimita aj utoare materiale ca sa aiba constiinta impacata. Crezi ca vor indrazni 1 33 19 sa-i supere pe americani. ? 1 33 20 Karim a plecat tirziu, nu inainte de a incerca sa-l conv inga si pe Mahmud de pericolul iminent care se crease la frontiera cu Israelul. 1 33 21 A doua zi, impreuna cu copiii am plecat la aeroport. Ray a era foarte tandra pentru virsta ei fata de Talal caruia ii spunea cu o placere protectoare "habibi Titinel " (drag ). Cu Titinel in brate si cu Raya pe care o tineam de mina cu forta pentru ca vroia sa se joace, parintii m-au ragasit dupa 2ani, dar, pentru prima data, determinata ca trebuia sa-mi accept prezentul Miam impus sa nu pling, vroiam sa le las impresia ca sint vesela si sigura pe mine in special ca in toamna urma sa-mi incep noul meu post. Nu eram convinsa ca va dura aceasta siguranta, dar cel putin la inceput vroiam sa fie siguri ca totul e ra normal de data aceasta. 1 33 22 Tata plingea mai repede decit mama de la care invatasem sa-mi ascund emotiile in special cind trebuia sa-i protejez pe ceilalti, asa ca el era cu ochii plini de lacrimi cind ne-am imbratisat. Tata ma tinea pe mine st rins in bratele lui, iar mama cu Raya agatata de gitul ei incerca sa mi-l ia pe Titinel, care, speriat de atita agitatie din jurul lui, incepea sa se miste si s a-mi atraga atentia tinundu-si miinile infipte in gulerul bluzei mele. 1 33 23 In acelasi timp si mama si tata au spus: 1 33 24 -Cum ai putut sa faci un baiat asa de frumos? Iti seaman a perfect cind erai mica, nu are nimic din Mahmud. 1 33 25 -Va aude Raya, le-am spus cu regret. 1 33 26 -Si ea este frumoasa, dar are si din taica-su; parul, cu loarea mai inchisa a ochilor, pe cind baiatul absolut nimic. Esti tu cind erai m ica si cu toate acestea este totusi ceva care nu este al tau, a cautat mama sa m a convinga. 1 33 27 -Taci din gura, a oprit-o de data asta tata, daca te aud e Mahmud isi face alte ideii si nu-i trebuie mult ca sa aiba motiv de scandal. A m inceput sa ridem toti trei si ne-am indreptat spre iesire unde ne astepta Mahm ud in masina. Raya facea totul ca sa le atraga atentia parintilor si privea cu g elozie spre Titinel pe care mama il tinea in brate si, cu o curiozitate care ma

distra, il examina incet, mingiindu-i parul blond taiat de curind din cauza cald urii care incepea. 1 33 28 -Este cuminte? m-a intrebat tata care se juca cu Raya. 1 33 29 -Care dintre ei? l-am intrebat si eu la rindul meu mirat a. 1 33 30 -Cel mai mic si mai voinic, mi-a spus uitindu-se spre Ti tinel, cu regret pentru ca mama nu vroia sa-l dea. 1 33 31 -Este mai calm decit Raya ca si cum ar stii ca nu l-am v rut, cu fiecare zi care trece ii multumesc lui D-zeu ca mi l-a dat si ce bine a fost ca nu am stiut cind eram gravida in primele luni. Ce pacat ar fi fost daca as fi facut un chiuretaj! 1 33 32 Mama mi-a facut semn cu cotul sa tac pentru ca intre tim p Mahmud inchisese radioul ca sa poata auzi ce vorbeam si, intorcind capul spre mine, m-a intrebat: 1 33 33 -Ce spune mama ta? Si ca sa nu se enerveze m-am grabit c a sa-i raspund: 1 33 34 -Nimic deosebit, ca Talal iti seamna, numai ca el este b lond ca mine in rest te vede pe tine cum ai fi putut sa arati cind erai copil. 1 33 35 Multumit a intors capul si noi ne-am putut continua disc utia. 1 33 36 -Mi-a scris Doina? i-am intrebat nerabdatoare. 1 33 37 Au inceput sa rida amindoi. 1 33 38 -Nu mi-a scris? i-am mai intrebat inca o data. 1 33 39 -Doina a plecat in America saptamina trecuta. A invitato prietena mamei ei, ti-a lasat o scrisoare care este in valiza. Am condus-o la aeroport. A fost trist, a fost ca si cum plecai tu a doua oara, in special ca nu se va intoarce si in mod sigur ca nu o vom mai vedea. Cel putin noi niciodata, mi-a povestit tata. Atunci mi-a indreptat privirea spre mama ca si cum vroiam sa -mi confirme, dar am vazut ca o lacrima ii lucea in coltul ochiului si am tacut. Stiam ca in sfirsit isi realizase visul. 1 33 40 -Ne obisnuisem cu ea, a continuat tata cu o unda de regr et in voce, in fiecare zi ne telefona sau trecea pe la noi cind pleca de la mama ei, o sa ne fie si noua foarte greu fara ea si i-am promis ca vom avea grija de mama ei 1 33 41 -Mi-a spus ca o sa te ia la ea cind se va aranja, mi-a s optit mama. Cine stie, tot raul spre bine, caci in tara asta, daca nu mori de bo ala, mori de frica razboiului. 1 33 42 Am ajuns acasa trista pentru ca Doina nu va mai fi nicio data acolo ca sa ma primeasca. Cu cine aveam sa mai vorbesc asa cum o faceam ami ndoua si poate faptul ca-mi pierdeam singura punte intre mine si Alex ma intrist a si mai mult. Stiam ce inseamna sa lupti cu tine insati cind esti in afara ca s a rezisti si ca sa te adaptezi. Imi era dor de ea si ma indoiam ca ne vom mai ve dea vreodata. Simteam ca un capitol al vietii mele in care Doina era eroina prin cipala se pierduse undeva in mine avind nevoie de energie si curaj ca sa-l regas esc. 1 33 43 -Imi pare rau ca a plecat, le-am spus mai mult pentru ca nu mai vroiam sa stiu nimic. Eram trista pentru mine si in acelasi timp si pent ru ea. Fiecare am lasat in urma pe cineva, dar aceia care erau in situatia Doine i "fugit " nu numai ca lasau totul fara drept de apel, dar cu timpul isi simteau singele otravit de atita ura pentru ca erau lipsiti de cel mai mic drept de a r eveni in locul in care s-au nascut. Abia cind esti departe si suferi de dor, cin d poti sa compari culoarea si mirosul de verde si proaspat, realizezi ca nimic n u poate depasi in frumusete ceea ce cunosteai si atunci incep regretele. Stiam c a si Doina va regreta intr-o zi ca s-a dezradacinat si ii va fi greu sa uite tot ul in America si sa-si reinceapa viata ca o coala de hirtie alba intr-o masina d e scris. 1 33 44 -Nora, a inceput mama dupa ce m-a privit cu atentie ca s i cum vroia sa-mi citeasca gindurile, nu fii trista din cauza ei, ca-i porti ghi nion. Lasa-o, asta si-a dorit de cind era copil, nu s-a casatorit ca sa poata pl eca, nu a incercat sa intre la facultate ca sa nu aiba probleme pentru studii, n

u are decit 30 de ani, pina la 40 o sa uite sa vorbeasca si romaneste. 1 33 45 In plus ea este o fata robusta si cu simtul practic mai bun decit il ai tu. Sint sigura ca o sa reuseasca si o sa fie fericita. Ea este libera, nu o compara cu tine care nu puteai sa iesi nici pe strada la inceput si pe urma nu compara unde esti tu si unde este ea. Cum se va aranja, o va lua pe mama ei mai ales ca este bolnava, nu vad de ce nu ar lasa-o? 1 33 46 Mama vorbea si eram convinsa ca avea dreptate si deodata am inceput sa rid. Amindoi m-au privit mirati: 1 33 47 -Imaginati-va ca intr-o zi comunismul o sa cada, asa cum au cazut atitea regimuri in istorie, care se vor intoarce primii ;cei tineri sa u cei in virsta? 1 33 48 -Cred ca multi o vor face, numai ca asta este imposibil, mi-a raspuns mama. Cu strictetile pe care le traim, cine are curaj sa afirme po sibilitatea asta, caci daca te reclama cineva, iti uiti si numele pe care l-ai a vut. Avea dreptate ca intotdeauna, dar ce era rau in a spera ca intr-o zi te pot i plimba la tine fara sa-ti fie frica ca viza ti se termina si ca trebuie sa ale rgi ca sa ti-o prelungesti pentru a nu avea probleme. 1 33 49 -Sa stii ca daca ai fi fost intr-o alta tara nici noi nu ne-am mai fi intors, mi-a spus tata. Nu ne leaga nimic de acasa daca nu mai est i tu, casa ta este unde esti cu familia, cu copilul tau cu nepotii. La virsta me a nu-mi mai spune nimic cind merg pe strada daca stiu ca nu te pot vedea si nu-t i pot vorbi cind vreau. 1 33 50 Ma uitam la el mirata ; nu banuisem niciodata ca tata si -ar fi putut lasa totul in urma ca sa inceapa o viata noua. 1 33 51 -Tu il crezi? m-a intrebat mama rizind. 1 33 52 Nu stiam ce sa cred. 1 33 53 -Mergem la tara si nu accepta sa dormim o noapte. Este g rabit sa se intoarca la el si in plus m-a avertizat ca nu poate sa reziste aici o luna. Ce o sa-i faca florile de pe balcon si ii este frica pentru masina si ca sa mai mult decit ii este teama pentru viata lui. Vorbeste acum pentru ca este f ericit ca sintem impreuna, dar intreaba-l daca accepta sa stea aici citeva luni sau in alta parte si pe urma vom vedea cit este de curajos. 1 33 54 Ma uitam la tata care, prins cu minciuna, nu vorbea nimi c si se uita la mama ca si cum ii reprosa pentru ca-l divulgase. 1 33 55 -Ce stiti de Alex? i-am intrebat de data aceasta fara ni ci o jena si nici o emotie. 1 33 56 -Ce ti-a scris Doina, in rest nimic, cred ca nu stie ca ai avut si al doilea copil. Doina nu a vrut sa-i spuna atita timp cit nimic nu e ste clar intre voi. Si, dupa ce m-a privit pe mine si pe urma pe copii mi-a spus cu tristete: ma indoiesc ca-ti va fi alta situatia decit este acum. 1 33 57 Eram toti trei acum, familia noastra cum ii placea mamei sa spuna, Mahmud era la magazin iar seara trebuia sa treaca sa si-o vada pe a l ui. Din prima seara cind a intrat ca sa-i salute pe ai mei, Rania mi-a spus pe t on misterios, ca si cum imi divulga un secret de stat: 1 33 58 -Nora situatia este foarte periculoasa, toti se asteapta la o invazie israeliana in sud, de data aceasta o sa fie foarte grav, chiar pal estinienii sint in alerta, iar Yasser Arafat care acum este in Beirut are reuniu ni zilnice cu sefii din partea noastra. Crestinii sint fericiti, abia asteapta c a sa ne masacreze evreii. 1 33 59 -Rania vorbesti prostii, i-am raspuns cu repros. Nu cred ca vor bombarda aici. 1 33 60 -Ai sa vezi, stiu din sursa sigura ca de data aceasta va fi pe viata si pe moarte, . mi-a raspuns si ea enervata pentru ca refuzam sa o cred. 1 33 61 Mahmud ne privea zimbind, ascultase totul cu calm si chi ar cu o anumita satisfactie, m-am uitat spre el si nu am rezistat sa nu-l intreb : 1 33 62 -Tu ce crezi? 1 33 63 -Rania stie mai bine decit mine, pentru ca sotul ei este palestinian si in plus Mohamed mi-a telefonat astazi ca sa stim de el ca a fost

mobilizat ca sa lucreze intr-un spital la Saida in caz ca va fi ceva, pentru ca acolo vor fi spitalizati ranitii. 1 33 64 -Ce? am tipat fara sa-l las sa-mi povesteasca restul. Si intr-o fractiune de secunda m-am gindit la Eta. Daca Doamne fereste i se va int impla ceva, tocmai lui cel mai pacifist dintre pacifisti? . Atunci am stiut ca p resimtirea Etei se putea materializa intr-o nenorocire. 1 33 65 -De ce te-ai speriat? m-a intrebat Mahmmud. Nu este sing urul, a continuat, majoritatea sint libanezi, in plus spitalele nu se bombardeaz a, iar el este palestinian, este razboiul lor mai mult decit al celui din urma l ibanez. 1 33 66 -Nu sint bombardate cind din greseala nu le nimeresc i-a m raspuns, dar pe evrei nu trebuie sa-i compari cu militia voastra o banda de ti neri care de multe ori au tras bombe chiar in sectorul nostru. 1 33 67 Abia acum eram ingrijorata, nu stiu daca eram mai mult d e ce -mi povestise Rania sau de faptul ca Mohamed era plecat din Beirut si ca in mod sigur Eta era informata de el. Ma gindeam la Eta cit putea sa fie de nelini stita si cite reprosuri ii facea pentru ca nu a acceptat sa plece cu ea. 1 33 68 Mama ne privea pe rind si astepta un pic de calm ca sa m a intrebe ce se intimpla? 1 33 69 -Se vor bate iar? m-a intrebat incet. 1 33 70 -Ipoteze, i-am raspuns indiferenta. Dar in orice caz nu in Beirut, am continuat, in sud, departe de aici. 1 33 71 Si intorcindu-ma spre Mahmud l-am intrebat ingrijorata: 1 33 72 -Ce vom face? 1 33 73 -Nimic, ca de obicei vom sta aici ca toata lumea. Daca i ncep ceva va fi scurt, citeva zile, nu are rost sa plecam si in special sa lasam casa si magazinul. Si rizind a continuat: 1 33 74 -Trebuie sa le cumperi medicamente pentru inima la ai ta i. 1 33 75 -Noi nu o sa avem nevoie? l-am intrebat cu ironie. 1 33 76 -Tu trebuie sa fii obisnuita, mi-a raspuns cu o voce car e semna mai mult unui ordin. 1 33 77 Am tacut pentru ca era inutil sa-i mai raspund, in mod d eosebit ca nimic nu era sigur si Beirutul il vedeam in afara de orice pericol. L ocuiam intr-un cartier destul de departe de tabere, nu vedeam de ce ar trebui sa ne fie frica asa ca incercam sa ma conving ca sint departe de orice pericol. 1 33 78 A doua zi ne-am dus in vizita la Anna ; mama ei se prega tea de plecare simbata, deci peste citeva zile si era foarte ingrijorata pentru ca Anna nu o putea acompania cum inca scolile nu-si incheiasera anul scolar. Am stat pina tirziu la ea, ne-au povestit de Polonia si le-am povestit de la noi. A veau totusi mai multa libertate decit noi. 1 33 79 Seara cind a intrat, Mahmud era nervos. 1 33 80 -Ce s-a intimplat? l-am intrebat 1 33 81 -Astazi la Londra teroristi de -ai lui Abou Nidal au com is un atentat impotriva ambasadorului israelian care este grav ranit. 1 33 82 -Si ce avem noi cu atentatul lor. ? i-am spus cu vocea s ugrumata, pentru ca acum realizam ca israelienii vor face din acest atentat un p retext oficial ca sa -si justifice intrarea pe care libanezii o banuiau ca deven ea inevitabila. 1 33 83 -Noi nu avem nimic cu ei, in ochii lor si ai americanilo r orice palestinian este un terorist si cum la noi este plin vor intra ca sa cur ete Libanul de teroristi. Este simplu! Si fara ca sa-mi dea alte explicatii a in ceput sa schimbe canalele de la T V pentru a prinde cit mai multe informatii. 1 33 84 Incepeam sa regret ca-mi chemasem parintii in aceasta pe rioada, dar eram asa de obisnuita cu speculatiile lor politice ca nu ma gindisem ca s-ar putea ca intr-adevar situatia sa devina dramatica din cauza israelienil or. 1 33 85 Eu ma asteptam sa fie conflictul local, intre ei. Seara am incercat sa-i calmez pe ai mei fara sa le expun argumentele celorlalti ci mai mult pe baza principiilor de drept international pe care Ceausescu nu uita

1 33 86 niciodata sa le aminteasca in discursurile lui. Ne-am cu lcat convinsi ca nimic grav nu se putea intimpla in Beirut, sau cel putin in car tierul in care locuiam, dar ne-am sculat intr-un zgomot infundat care se auzea d e la distanta si cu radiourile care urlau. 1 33 87 "Astazi, 4 iunie, tot sudul Libanului este bombardat cu toata forta de care este capabila armata israeliana ". Bombardamentele au durat toata ziua si toata noaptea. Nimeni nu indraznea sa ridice vocea sau sa asculte altceva in afara de stiri. Eram toti socati si vorbeam pe soptite ca si cum ne-a r fi fost frica sa nu fim descoperiti de inamic. A doua zi, pe 5 iunie, in jurul prinzului, armata israeliana avansa in teritoriul libanez sub pretext oficial c a vor sa demilitarizeze o fisie de 40 de km incepind de la frontiera spre interi or pentru a-si proteja zona nordica a frontierei lor. Operatia militara purta nu mele de "Pace in Galilea". Israelienii lansau mesaje la radio pentru locuitorii satelor pe unde traceau Cei care erau pacifisti trebuia sa-si puna pe acoperisur i sau garduri cearsafuri albe, astfel puteau sa-si asigure securitatea. Multi lo cuitori din sud au depasit avansarea ocupantului si au fugit spre Beirut unde sp erau sa-si gaseasca refugiu. 1 33 88 In acelasi timp, dupa amiaza, au bombardat aeroportul. 1 33 89 Eram speriati toti si urmaream derularea evenimentelor c u sufletul la gura. Incet, localitate dupa localitate cadeau sub senilele tancur ilor israeliene iar numarul ranitilor crestea cu fiecare ora. Cind au ajuns in S aida mi-am amintit de Mohamed care trebuia sa fie intr-un spital. Am inceput sa ma rog pentru el, stiam ca avea nevoie de D-zeu mai mult ca niciodata. Mai tirzi u am aflat ca a fost facut prizonier printre primii, imediat ce Saida a fost ocu pata si transportat intr-un lagar de prizonieri in Israel. 1 33 90 Timp de un an de zile dupa aceea Eta cu ajutorul Crucii Rosii Internationale, se va lupta sa-l poata scoate din acest lagar si au reusit poate doar datorita faptului ca era doctor si nu combatant. 1 34 1 CAPITOLUL 34 1 34 2 Ne-am trezit intr-o dimineata agitati toti ai casei. Era m ingrijorati pentru ca aeroporul era deja inchis de doua zile, iar situatia par ea iremediabila. La mai mult ne asteptam, dar la o incetare sau la un acord nici vorba. Mama Annei nu a mai putut pleca pentru ca aeroportul a fost bombardat ex act cu o zi inaintea plecarii ei, deci era si ea in Beirut. 1 34 3 Cum am deschis fereastra si Rania a simtit putina agitat ie la noi a sunat la usa. 1 34 4 -Nora, sa-ti dau o veste rea? 1 34 5 Cind am auzit o veste rea am simtit nevoia sa ma asez: 1 34 6 -Ce poate fi mai rau decit este? am intrebat-o si eu la rindul meu. 1 34 7 -Yasser Arafat este linga noi, in fata blocului poloneze i pe care o cunosti. Are o reuniune. Eram la mama cind a intrat, cred ca l-am va zut, el este. In plus pe strada au oprit circulatia pina a coborit din masina. 1 34 8 -Si ce se poate intimpla? am intrebat-o cu naivitate. 1 34 9 -Nu vezi avioanele cum ne dau tircoale de dimineata parc a ar fi niste corbi care asteapta sa se napusteasca asupra cadavrelor? . 1 34 10 -Fii serioasa, i-am spus, cum sa bombardeze civilii liba nezi, te sperii si ma sperii degeaba. Mai bine sa bem o cafea si sa ne rugam lui D-zeu sa ne scape de tot balamucul asta. Si fara ca sa o mai las sa continuie a m pus ibricul pe foc. 1 34 11 -Nora, nu vreau cafea, mi-a spus, s-a sculat si a stins focul. 1 34 12 -Am o stare de neliniste Rania, i-am spus mai mult pentr u ca vroiam sa ma asigur ca numai eu aveam asa ceva si ca nu era generala. 1 34 13 -Si eu la fel Nora, s-a grabit sa-mi raspunda si a conti nuat mai mult pentru ea. Trebuie sa ne facem provizii, in special lapte pentru c opii. 1 34 14 Ma gindeam la parintii mei, eram constienta ca trebuiau sa plece, dar tot mai speram ca poate totul se va aranja. Nu ma lasa inima ca du pa doi ani sa ne despartim in mai putin de doua saptamini. Nu visam si nici nu i

ndrazneam sa-i spun lui Mahmud ca vreau sa plec cu ei, ar fi fost capabil sa-i t ina si pe ei cu forta sau sa ne explodeze in casa o bomba mai ceva decit cele ca re se aruncau afara. 1 34 15 Rania a plecat repede, m-am uitat dupa ea ca si cum aste ptam sa-si intoarca capul si sa-mi spuna zimbind ;"am facut o gluma, sa nu-ti fi e frica. " Din pacate nu a intors capul si pentru prima data reusise sa ma speri e. 1 34 16 Talal dormea, iar Raya se juca cu mama, care si ea, cu u n aer ingrijorat, se uita la mine lung si astepta sa-i dau o veste mai optimista . 1 34 17 -Unde este tata? am intrebat-o mai mult ca sa shimb de s ubiect. 1 34 18 -Pe balcon, se uita pe cer si numara avioanele, i-am spu s: vezi sa nu te vada vreunul si sa vina spre tine ca sa te intrebe "ce cauti, n ene, pe aici? " 1 34 19 Am iesit pe balcon la tata. Cerul era mai senin ca nicio data si ne uitam dupa dunga laptoasa pe care o lasau avioanle in urma lor. Erau prea sus ca sa se poata trage in ele. Deja cazusera destule avioane siriene pina atunci. 1 34 20 -Astea cred ca sint fara pilot! i-am spus lui tata. 1 34 21 -Nu prea cred, mi-a raspuns el cu un aer convins, de spe cialist ;. prea se duc si se intorc parca ar mirosi ceva. 1 34 22 -Le miros leii tai pe care ii ai in buzunar, i-a raspuns mama care indraznise si ea sa iasa afara pe balcon. Si, dupa ce a privit putin cu teama in sus ne-a spus: Intrati inauntru, ca sa nu aveti vreo surpriza. Si fa ra ca sa mai astepte raspunsul nostru a fugit in casa. M-am uitat in curtea bloc ului si l-am vazut pe Mahmud. Era cu mai multi vecini. Stateau de vorba si isi m ai ridicau capul din cind in cind sa priveasca cerul. 1 34 23 Am intrat in casa dupa mama dar nu inainte ca sa-i amint esc lui tata ca nu ar fi rau daca ar intra. 1 34 24 -Nu-i nimic tata, m-am plictisit si in casa, mi-a raspun s tot privind spre cer. 1 34 25 -Ma simt nervoasa, i-am spus mamei. 1 34 26 -Si eu la fel, mi-a raspuns si ea. 1 34 27 Am inceput sa frunzaresc o revista si sa-i povestesc mam ei cite ceva pentru ca ea imi ceruse, dar simteam ca asta ma enerva si mai tare. Deodata mama a simtit ca nu-mi facea placere si, suparata, mi-a spus: 1 34 28 -Daca te plictiseste, lasa-o pentru alta data, cind vei fi mai calma. 1 34 29 Am luat revista si-am aruncat-o pe masa nervoasa. Imi pa rea rau ca o suparasem pe mama, dar era impotriva vointei mele. Trecusera mai bi ne de 5 minute de cind ne evitam privirea, cind, deodata, am auzit un zgomot inf ernal, de nedescris, care venea spre noi cu o viteza uluitoare. Suflul ne-a trin tit toate usile si ne-a impiedicat chiar sa ne ridicam de pe canapea. Intr-o sec unda l-am vazut pe tata care de afara se chinuia sa deschida usa ca sa intre si nu mai putea si in acelasi timp am auzit o explozie puternica urmata de altele. Zgomotul avioanelor plus cel al bombelor pe care le aruncau in apropierea noastr a ne-a paralizat orice miscare, dar in schimb un tipat isteric a pus stapinire p e noi si strigam "ne vor omori pe toti! " Am reusit sa ne sculam de pe canapea s i acelasi timp tata a intrat si el in camera. Ne-am repezit cu totii spre dormit or unde Talal si Raya tipau speriati. Zgomotul avioanelor ne asurzea, incat mai mult prin semne ne-am inteles ca trebuie sa coborim la subsol. 1 34 30 Cind am iesit pe scara, Rania, desculta, cu un copil in brate si cu cel mare tirindu-l dupa ea se grabea la fel ca si noi sa coboare. Ma privit ca si cum vroia sa-mi spuna "ai vazut ca am avut dreptate! " 1 34 31 La citeva etaje mai jos ne-am intilnit cu Mahmud si cu c eilalti vecini care, la fel de speriati ca si noi se grabeau spre apartamente lo r sa-si gaseasca familiile, paralizate de frica si neindraznind sa iasa din casa . Cind am reusit sa ajungem in curtea blocului avioanele coborau iar in picaj. A tunci, impinsa de tata si de mama, m-am decis sa fug spre subsol a carui intrare

era la scara cealalta. Cind am ajus in dreptul primei trepte o alta bomba a caz ut in apropierea noastra iar suflul ei i-a aruncat pe tata si pe Mahmud peste no i, care la rindul nostru, am cazut pe cele citeva trepte care ne mai ramineau pi na in subsol. 1 34 32 Se auzea un tipat general si de frica bombei si de cazat ura noastra. Repede, citiva mai apropiati de noi s-au repezit sa ne ajute sa ne ridicam. Raya era sub mine si urla si de frica si de durere, iar Talal care era in bratele lui tata se oprise pe spatele mamei. El care ca intotdeauna in situat ii dificile, uita sa plinga si se uita cu ochii lui mari mirati cind la unul cin d la altul si cu barba tremurindu-i, nu se hotara daca sa plinga sau sa taca. To ti aveam picioarele zgiriate, dar nu mai simteam durerea ; in subsol femeile pli ngeau si ii blestemau pe israelieni. Numai barbatii, sobri din cauza fricii care pusese stapinire si pe ei, nu aveau nici o reactie. Incet, avioanle s-au indepa rtat si in afara de tipetele locuitorilor care timizi ieseau din subsoluri, nu s e auzea decit zgomotul armelor grele care trageau fara intrerupere dinspre munti i de mica altitudine care inconjoara Beirutul de vest. 1 34 33 Am iesit toti in curtea blocului cu teama si incercam sa nu ne indepartam prea mult de intrarea subsolului ca sa putem fugi imediat ce a m fi auzit cel mic zgomot de avioane. 1 34 34 Plingeam si uitasem ca si parintilor le-a fost frica ca si mie. Tata ma mingiia, iar mama, ca de obicei in momentele critice, ne tinea m oralul cu cite o gluma. "Lasa mami, nu mai plinge, bine ca am scapat si asa tati cu nu a fost pe front, ar fi murit fraier, nu stia ce inseamna razboiul: abia ar e ce sa le povesteasca prietenilor lui cind sta la coada la benzina noaptea". Am zimbit putin si m-am bucurat pentru o clipa ca nu sint la fel de speriati ca mi ne. Ce as fi facut daca vreunul dintre ei ar fi avut vreo criza de inima! ? . St ateam pe un scaun, nu simteam nici caldura si nici mirosul de ars. 1 34 35 De-o data un vecin s-a intors alergind si tipind. Toti a u alergat spre el. Femeile au inceput sa boceasca si unele si-au trintit basmale le pe jos. Stiam ca au bombardat linga noi, dar nu realizam cit de grav putea sa fie, eram prea speriata ca sa ma intreb pe cine cazuse nenorocirea. 1 34 36 Rania s-a apropiat de mine, era galbena si tremura: 1 34 37 -Au bombardat blocul polonezei. 1 34 38 -Ce? Nu se poate! Am inceput sa tip, era prima criza de plins isteric pe care o faceam de cind eram aici. 1 34 39 Salvarile si pompierii alergau, dar era prea putin de fa cut pentru niste nenorociti care se credeau aparati de dreptul civilului, in spe cial ca nu ei erau presupusi de a fi vinati de ocupant. Intr-un tirziu m-am calm at din plins si am vrut sa stiu amanunte: 1 34 40 -Blocul ei are 5 etaje, mi-a explicat Mahmud. Parterul s i primul etaj nu au nimic, in rest totul este o gramada de moluz. Mai jos de noi au bombardat un bloc de doua etaje (il stiam ) acolo au murit toti locatarii, i n plus altele la Basta. 1 34 41 Eram mai socata de ceea ce auzeam decit in momentul in c are ne bombardau. Deci Anna si familia ei erau morti. Gaseam ca era imposibil. O cunoscusem, devenisem prietene, ne facusem planuri pentru vara, ma consolase ci nd i-am spus ca-mi era frica de o eventuala invazie. Crezuse si ea ca si mine in asa zisele principii ale ONU. Intr-un respect al cuvintului umanitate. Toate si nt vorbe in vint cind este vorba de-o tara mica ca Libanul, in fata unui nor car e venea de departe si se numea SUA. 1 34 42 Toti locatarii ii injurau pe americani, stiau ca fara ac ordul lor Israelul nu ar fi indraznit sa invadeze si sa bombardeze Beirutul. 1 34 43 Deja sistemul de aparare al sirienilor pe axa Beirut -Da masc era distrus. Nu aveam nici o speranta decit in opinia internationala ca sa opreasca masacrul care incepea. Ne-am urcat sus sa ne luam cite ceva cu noi, in special pentru copii si sa ne refugiem la familia lui Mahmud. 1 34 44 Erau aproape de linia de demarcatie, iar in partea ceala lta, la mai putin de un km, se gaseau trupele terestre israeliene si ne gindeam ca poate avioanele nu vor indrazni sa bombardeze asa de aproape. Eram inconjurat i din toate partile dinspre mare de navele lor de razboi, de sus ne urmareau cu

avioanele teleghidate, iar pe uscat tancurile aveau toate cele 8oo de tunuri ind reptate spre noi. 1 34 45 Era poate pentru prima data cind arabii aliati ai rusilo r realizau cit de ieftina era prietenia lor in fata acestora. Tot echipamentul s irian era depasit cu mai bine 20 de ani fata de ceea ce Israelul poseda de la am ericani. Cu tot curajul soldatilor sirieni si cu toata bunavointa a pilotilor nu era prea mult de facut in fata celor mai sofistificate aparate electronice care , nu numai ca debusolau radarele siriene, dar supravegheau tot sistemul de apara re aeriana al Siriei. 1 34 46 Eram distrusa de frica pentru prima data de cind eram in Liban. Probabil nenorocirea Annei imi agravase starea de soc. Am ajuns la Maha galbena si tremuram, dar dintr-un dram de egoism mi-am spus "bine ca mama si tat a sint aici, cine s-ar fi ocupat de copii si de mine? "Ai mei aveau aerul mai pu tin speriat chiar si decit libanezii, probabil ca din teama pentru mine isi uita sera propria frica. In ziua aceea nu au mai bombardat in Beirut, au fost lupte a eriene in Bekaa. Cind am intrat la Maha aproape m-am oprit la intrare mirata: 1 34 47 Fratele lor din Damasc era aici. 1 34 48 -Cind ai venit, de ce si cum? l-am intrebat cu un aer pa rca trezita din somn. 1 34 49 Era slab, tras la fata, murdar, neras de citeva zile si la fel de speriat ca si noi. 1 34 50 -Am fost in Egypt, a inceput sa-mi povesteasca. Nu am ga sit loc pentru Damasc si nu am vrut sa mai astept citeva zile ca un idiot ce am fost si, cum bombardamentul incepuse in sud, nu m-am gindit ca vor ataca si Beir utul si am venit aici ca sa plec seara la Damasc cu un taxi. 1 34 51 -Si? l-am intrebat mirata. 1 34 52 -Cind am coborit din autobuz au inceput sa bombardeze ae roportul. Ne-am intins pe pamint toti pasagerii si cind s-au oprit si ne-am ridi cat nu mai era nimeni in tot aeroportul decit noi. Nici urma de functionar. Nici macar bagajele nu au putut sa ajunga. Dupa citeva ore ne-a vazut un combatant p alestinian si ne-a scos pe burta din aeroport spre transee. Aeroportul este inco njurat de armata israeliana. Am stat doua zile si doua nopti cu ei, toti pasager ii am facut tot timpul pe noi de frica, erau si citeva femei care au stat aproap e tot timpul lesinate. Asta noapte au reusit sa ne scoata, am mers pina la ziua pe jos si pe urma ne-au dus la un birou palestinian unde am dat o declaratie ca sa stie cine sintem si de unde venim. 1 34 53 Ma uitam la el si nu-mi venea sa cred si deodata mi-am a mintit ca el avea pasaport sirian. 1 34 54 -Cum ai sa pleci? Singurul drum de plecat este pe la cre stini, daca te prind nu mai scapi. 1 34 55 -Asta-i necazul cel mai mare, mi-a raspuns. O sa fie foa rte greu de parasit orasul acum, dar singura mea speranta este cumnatul meu care este ministru ca sa ma scoata de aici. Atunci mi-am amintit si eu de el si prin tre dinti l-am injurat "numai datorita lui am ajuns aici, fara el nu mi-ar fi da t niciodata aprobarea si ce bine ar fi fost! " 1 34 56 -Toata noaptea nu am dormit. In afara de zgomotul armelo r care venea dinspre aeroport se tragea si de pe mare. Cum eram in iunie, era ca ld, dar in noaptea aceea am tremurat incit la un moment dat i-am atras atentia l ui tata care, datorita intunericului din coridor unde eram toti inghesuiti, nu e ra convins la inceput daca eram eu aceea care tremura sau alta persoana. 1 34 57 -Nora, cui ii clantanesc dintii? Nu cumva tie? m-a intre bat ingrijorat. 1 34 58 I-am raspuns "da" si am continuat, cu toate ca-mi tineam barba cu amindoua miinile. 1 34 59 Atunci s-a sculat si a venit si s-a asezat linga mine, m -a luat in brate, mi-am pus capul pe umarul lui si am inceput sa pling. La incep ut violent si pe urma incet pina cind m-am calmat. M-am incalzit in bratele lui si deodata am simtit ca zgomotul bombelor se indeprta pina cind nu am mai auzit nimic. Dormeam, numai cite un suspin imi mai misca pieptul din cind in cind si o asigura pe mama, care era la mica distanta de mine, ca totusi mai traiesc. Asa

devenisem de calma cu tot infernul de afara. 1 34 60 Ce-ti poate da siguranta mai mult decit caldura si drago stea parinteasca! ? Suportasem singura atitea primejdii in Beirut si niciodata n u ma speriasem asa de tare, dar de data acesta curajul meu se topise ca un strop de ploaie in prezenta parintilor ; devenisem un copil care avea nevoie sa fie p rotejat si teama de a-i vedea plecind si de a ramine singura ma paraliza. Stiam ca fara ei in fata fricii nu va fi nimeni sa ma consoleze si sa-mi incalzeasca u merii ca sa nu mai tremur si sa pling. 1 35 1 CAPITOLUL 35 1 35 2 A doua zi s-a instaurat un calm care te speria la fel de mult ca si zgomotul armelor grele. Am profitat ca sa mergem acasa, ca sa-si str inga parintii valizele si Mahmud sa-si vada magazinul. Cum am ajuns in fata bloc ului am intilnit-o pe Cornelia care cobora de la noi. 1 35 3 -Unde ati fost? ne-a intrebat speriata. 1 35 4 -Stam la familia lui, i-am raspuns cu jumatate de voce, dar fericita ca vedeam pe cineva de-al nostru. 1 35 5 -Ne-am speriat si ne-a fost frica pentru voi cind am auz it ca au bombardat aici, portarul nostru mi-a spus ca a murit o straina cu famil ia ei, ne-am gindit la voi, dar dupa ce am telefonat la cei pe care-i cunosteam si prin imprejurimi am stiut ca nu era blocul vostru. Si fara ca sa mai astepte vreun comentariu din partea noastra a continuat: 1 35 6 -Trebuie sa plecati si, intorcindu-se spre parintii mei, le-a spus: sa nu sperati ca se va aranja ceva! Mai rau da, dar mai bine nu. Cu cit plecati mai repede, cu atit aveti sanse sa gasiti un loc la avion in Damasc. Noi vom pleca cel mai tirziu miine dimineata, daca este calm chiar astazi 1 35 7 dupa -amiaza. 1 35 8 -Am sa-i trimit miine, i-am spus ca si cum hotarisem tot ul dinainte. Mama s-a uitat la mine cu regret, stiam ca nu avea inima sa plece s i sa ma lase singura. Cornelia il cunostea de acum bine pe Mahmud si nu indrazni se sa faca nici o remarca cu privire la mine dar stiam ca ardea ca sa-mi continu ie restul ideilor. 1 35 9 Ne-a sarutat pe toti si, indreptindu-se spre masina, mia facut semn sa o urmez. Pe soptite mi-a spus: 1 35 10 -Lasa-l dracu aici sa-si pazeasca averea caci si asa nim ic nu este pentru noi, la o adica totul este al lor si vino si tu cu copiii caci o sa fie iadul pe pamint. 1 35 11 Am strins pleoapele in semn ca da, pentru ca de la dista nta Mahmud ne urmarea fiecare gest si ne-am mai imbratisat inca o data. 1 35 12 Rania ne-a vazut de sus si ne astepta cu usa deschisa. E ra palida si nu avea aerul ca accepta cu usurinta situatia: 1 35 13 -Am venit sa-mi iau cite ceva pentru copii si ma intorc la mama, imi este frica la noi, mi-a spus ca si cum vroia sa-si justifice prezen ta acasa. 1 35 14 -Si noi la fel, in special ca parintii mei trebuie sa pa raseasca cit mai repede Libanul, i-am raspuns si eu. 1 35 15 -Dar tu ce ai sa faci? m-a intrebat incet ca sa nu auda Mahmud care intrase deja in casa. 1 35 16 -Nimic, i-am raspuns sec. Pina nu pleaca ai mei, nu indr aznesc sa-i propun sa plec eu cu copiii! . 1 35 17 -Daca te tine aici pe tine si pe copii este un criminal. Eu nu am nici bani si nici unde sa merg. In plus copii mei sint palestinieni, d aca ma prind la vreo trecere cine stie ce nenorocire mi se v-a intimpla, mi-a sp us cu o voce ingrijorata. 1 35 18 -Rania, ce stii de Anna? am intrebat-o dintrodata, pentr u ca stiam ca ea era singura care-mi putea da informatii. 1 35 19 Am simtit ca a devenit mai palida decit era si, dupa o m ica ezitare, mi-a raspuns: 1 35 20 -Anna este in spital, i-au amputat piciorul sting si. . 1 35 21 -Si ce? am intrebat-o grabita, pentru ca ezitarea ei ma enerva.

1 35 22 -Fetita ei a murit, si mama ei la fel, in plus si cumnat a ei cu doi copii care erau in vizita la ea. Sotul ei era in magazinul din fata blocului, nu are nimic. 1 35 23 Am intrat la mine si m-am asezat incet pe scaun la bucat arie: "Mama si fetita au murit " imi suna ca un ecou. Simteam ca urechiile imi v ijiau: deci Anna traieste, este la spital cu un picior mai putin si fara fetita. Eram intr-o stare de nedescris, in primul rind pentru ca imi aminteam de agitat ia interioara pe care o traia de luni de zile Anna care, vesnic nemultumita, isi cauta pretexte ca sa sufere. Deci era presentimentul unei nenorociri care ii da dea tircoale tot timpul si nu stia sa si-l interpreteze. Am tacut si nu le-am sp us nimic parintilor. Aveam impresia ca uitasera si nu mai vroiam sa-i necajesc c u durerea altora. Ne-am strins bagajele in liniste, dar cu oarecare graba, caci odata ajunsi jos si cum inca nu era nici un zgomot ca sa ne ingrijoreze, Mahmud ne-a propus sa trecem si pe la magazin pentru ca se bombardase destul de aproape de el. 1 35 24 Aici totul era in ordine, dar a coborit ca sa deschida s i sa-si ia citeva hirtii. Deodata am vazut o silueta pe care o cunosteam grabind e-se sa treaca strada. Fara sa realizez prea bine ce fac, de frica sa nu dispara , am deschis fereastra si am strigat: 1 35 25 -Simona, Simona! 1 35 26 Toti au intors capul si s-au uitat spre mine curiosi. Am deschis usa masinii si am fugit spre ea. 1 35 27 Simona uluita statea pe loc, ca si cum visa si ii era te ama sa se miste ca sa nu se trezeasca din visul pe care-l traia. 1 35 28 -Nora, daca ai stii ca am venit expre pentru tine aici c a sa te caut nu ma crezi? , mi-a spus si in acelasi timp m-a luat in brate. 1 35 29 Uitasem toate problemele si pentru citeva secunde m-am s imtit fericita. Nu stiam de ce dar din prima clipa m-am simtit atrasa de aceasta fata. Era ceva care emana din ea, din gesturile ei, dar in special din ochii ei . Aveai senzatia ca era unica in felul sau dar nu stiai exact prin ce anume pina in momentul cind o cunoasteai perfect. 1 35 30 -Nora, te-am cautat de fiecare data cind am venit, dar s otul tau nu vrea sa cunosti romance. De fiecare data a fost destul de arogant in cit sa nu mai trec alta data, dar eu tot am facut-o, mai ales ca eram sigura ca nu-ti spunea ca vroiam sa te vad. 1 35 31 -Stiu ca nu vrea sa cunosc pe nimeni si asa imi spune ca cunosc prea multe, in special ca asta nu facea parte din programul lui, i-am ra spuns putin jenata. 1 35 32 Intre timp mama si tata coborisera din masina si se indr eptau spre noi. Atunci mi-am amintit si i-am spus: 1 35 33 -Sint parintii mei. 1 35 34 Simona i-a luat in brate si i-a imbratisat ca si cum se cunosteau de ani de zile, glumind cu ei din cauza situatiei care se crease. 1 35 35 -Nora, am venit sa va spun ca astazi ajunge un vapor fra ncez ce imbarca strainii de aici care vor sa plece. Transportul este gratis pina in Franta, daca vrei sa pleci si tu cu copiii. 1 35 36 Am izbucnit in ris: 1 35 37 -Simona, tu visezi, cum ai putut sa crezi asa ceva, ca m a lasa sa plec si, in special, prin Franta. 1 35 38 -Mama pleaca miine cu copiii mei, mi-a spus cu un aer us urat. 1 35 39 Mahmud se apropia de noi. Atunci am vrut sa-l prezint, d ar Simona m-a depasit si zimbindu-i, i-a spus: 1 35 40 -Sinteti cel mai frumos cuplu pe care l-am intilnit. I-a m povestit si mamei mele ce baiat dragut esti si cit trebuie sa fie de fericita Nora cu tine. Se vede pe fata ei. Ne uitam cind la ea cind la Mahmud, dar ii spu sese asa de natural ca nu ne indoiam nici noi ca nu ar putea fi acesta adevarul. Trasaturile lui Mahmud s-au relaxat dintr-o data si un zimbet i-a acoperit toat a fata. Atunci am respirat usurata in acelasi timp cu mama, iar tata, profitind de ocazie ca fuma, s-a intors cu spatele ca sa-si arunce tigarea si a suris pent

ru citeva secunde: 1 35 41 -Stii i-am spus Norei ca o cauti, dar a fost ocupata cu copii, a inceput timid sa se scuze. 1 35 42 -Nu-i nimic, Mahmud, a reinceput Simona. Eu inteleg pent ru ca si eu sint mama, principalul ca sinteti bine si mai ales sa scapam cu bine si de data aceasta. 1 35 43 Simteam ca ii atinsese punctul slab si ca Mahmud o prive a acum cu oarecare respect si admiratie, in special ca Simona era mai inalta dec it el. 1 35 44 -Nora da-mi numarul de telefon de la socrii tai, mi-a sp us Simona. Am sa te sun eu si, intorcindu-se spre Mahmud, a continuat: la voi in cartier s-ar putea sa fie mai periculos decit pe Hamra unde locuiesc, sa 1 35 45 nu-mi fac griji din cauza voastra. Mahumd a parut satisf acut de explicatia pe care ia dat-o si chiar a insistat sa ne dea si ea pe al ei in cazul ca s-ar putea ivi ceva si in zona ei. Dupa alte complimente pe care Si mona i le-a facut cu multa naturalete si bun simt, dupa ce ne-am imbratisat toti de mai multe ori, ne-am despartit de ea cu regret. 1 35 46 -Ce fata formidabila, nici nu am vazut asa ceva, a incep ut tata primul. M-a sarutat si mi-a vorbit parca ai fi fost tu, Nora, asa am sim tit-o! 1 35 47 Mama zimbea si astepta momentul ca sa vorbeasca fara ca Mahmud sa ne auda si, profitind de ocazie ca aceasta a coborit sa-si cumpere zia rul a inceput: 1 35 48 -Este mai inteligenta decit un batalion de indivizi ca s otul tau. Ai vazut ce diplomat l-a luat! Sa nu te desparti de fata asta niciodat a Nora, mi-a spus cu o oarecare incredere, de la ea ai ce sa inveti, in special ca l-a inteles pe nebunul tau mai bine decit doctorul de care mi-ai povestit. 1 35 49 Zimbeam si eram fericita ca Simona se gindise la mine si in special ca acum nici macar Mahmud nu ne putea impiedica sa fim prietene. Sti a cum sa-l ia si nu aveam de ce sa-mi fie frica ca se va opune vreodata prieteni ei noastre. 1 35 50 Ne-am intors la Maha si inca era destul de calm incit ma ma se gindea cu regret ca-i hotarisem asa de repede plecarea. 1 35 51 La TV trasmiteau imagini din sectorul crestin. Acolo toa ta lumea parea fericita de prezenta israenilor, chiar trecerea lor prin zona dru za nu a dat nastere nici unui conflict ca si cum toti erau grabiti sa le deschid a drumul spre vest. Toata lumea se lasa dusa de nas in speranta ca israelienii v or pune pe fuga nu numai pe palestinieni dar si pe sirieni, dar nu se gindeau ca la rindul lor acestia sperau ca atacul in vest sa fie facut de fortele libaneze in felul acesta protejind viata soldatilor evrei. Fiecare isi urmarea scopul si spera sa scoata jarul din foc cu mina celuilalt. Numai in vest populatia parea hotarita sa reziste si pentru prima data nimeni nu indraznea sa fie suparat pe p alestinieni si fraternizau in buna lege cu cei pe care cu o saptamina in urma li banezii ii injurau pentru ca refuzau sa plateasca facturile de telefon si lumina spunind ca nu sint la ei. Era un conflict poate unic in felul lui pe care liban ezii din partea de vest a orasului il traiau pentru prima data: trei sferturi di n tara asista ca intr-o sala de cinema la un film incredibil de dramatic, unde o parte dintre ei erau fericiti si spuneau asa le trebuia, iar cealalta parte rid icau din umeri si se uitau in sus dupa D-zeu. Poate singurii care nu visau ca vo r fi obiect de santaj al arabilor in comertul cu petrol erau libanezii din vest si zimbeau cu ironie cind un palestinian incerca sa-i dea speranta ca a doua zi americanii le vor cere iertare si vor lasa ca totul sa devina ca inainte. Chiar si cele mai extremiste tari arabe se scufundasera in cea mai deplina tacere si s ingur Israel era stapin pe tabla de sah. 1 35 52 Ascultam stirile cu speranta ca poate vreun acord se int revedea la orizont astfel ca sa nu-mi las totusi parintii sa plece. Ma durea des partirea si ma inspaiminta ideea sa ramin aici de teama sa nu mi se intimple 1 35 53 vreo nenorocire ca cea care o lovise pe Anna. 1 35 54 Chiar si a doua zi, cind taxiul care trebuia sa-i conduc a la aeroportul din Damasc era in strada, m-am repezit sa intreb pe cei din jur

daca nu care cumva exista o mica speranta de pace. 1 35 55 Ne-am imbratisat fara sa plingem, fiecare ne fortam sa f im tari in fata celorlalti si o ultima idee mi-a trecut prin cap cind masina se pregatea sa demaraze: "sa nu va fie teama pentru mine daca situatia continua asa , am sa plec chiar daca o sa fie necesar sa fug de aici". Mama mi-a zimbit incur ajata putin de ideea mea, numai tata a dat din cap ca si cum i se parea imposibi l de realizat. 1 35 56 M-am intors in casa trista, abia reuseam sa-mi stapinesc plinsul cind fratele lui Mahmud m-a luat pe balcon si, dupa ce mi-a turnat puti na cafea in ceasca si mi-a intins o tigare, mi-a spus incet ca sa nu ne auda nim eni: 1 35 57 -Nora am sa incerc sa-l conving sa te lase sa pleci la D amasc, nu are sens sa stai aici sub bombe cu doi copii mici care se pot imbolnav i la orice ora mai ales ca vor fi lipsuri si sa nu uitam caldura care se apropie . 1 35 58 Il ascultam cu sufletul la gura ; stiam ca nu as fi rezi stat eu in primul rind, numai cind auzeam avioanele ca se apropiau, incepeam sa tremur si sa tip. Daca nu ar fi bombardat linga noi, daca nu as fi cunoscut situ atia Annei poate as fi continuat sa ma gindesc ca nu mi se putea intimpla nimic rau. Vedeam in fratele lui ingerul trimis de D-zeu ca sa-l convinga pe Dracul de pe pamint ca trebuie sa plec de aici cu copiii inainte sa nu se inchida singura iesire posibila pe la crestini. Refuzam sa ma gindesc la tragedia pe care o tra iau parintii mei datorita faptului ca au plecat fara mine si eram constienta ca era cea mai mare durere pe care o traisera pina atunci. Toate fetele erau deja p lecate, eram numai eu cu Simona in Beirut, dar si aceasta numai pentru citeva zi le. Singura consolare care imi dadea un pic de liniste era ca Ambasada noastra n u-si parasise localul si nu credeam ca o vor face. Copiii nu erau trecuti pe pas aportul meu pentru ca Mahmud refuza categoric si primul motiv pe care-l invoca e ra ca niciodata nu-i va pune pe un pasaport romanesc de comunisti saraci, cum ii placea sa repete la toata lumea. 1 35 59 Dupa amiaza m-am gindit totusi usurata ca parintii trebu iau sa fie deja la Damasc si cel putin ei erau in afara de orice pericol, cind d eodata am auzit avioanele israeliene care, ajunse deasupra orasului fara zgomot, dintr-o data au depasit viteza sunetului si coborind in picaj au inceput sa bom bardeze nu departe de hipodrom. Mi-a fost imposibil sa ma retin si am inceput sa urlu de frica, era ca si cum asteptam bomba urmatoare sa ne omoare si pe noi. T imp de vreun sfert de ora era ca si cum fiecare aveam o alarma lipita dincolo de timpan, capul ne sarea de pe umeri numai de zgomotul pe care-l faceau fara ca s a mai amintesc de teama pe care o traiam. Nu mai stiam nici de copii si nici de D-zeu, ne asteptam toti ca de la o secunda la alta sa murim. 1 35 60 Era apocalipsul care venea peste noi si pleca si fiecare nu stiam la care runda ne asteapta sfirsitul. In ziua aceea au aruncat in tot o rasul ; cind auzeam ca trageau mai departe de noi respiram usurati, stiam ca ne trecuse rindul si atunci ne aminteam de D-zeu ca sa-l imploram sa nu-i mai intoa rca inapoi. Eu ma rugam la D-zeul meu, ei la al lor, care undeva departe nu pute a sa fie decit acelasi pentru toti numai cel care ne conducea spre el, diferea. 1 35 61 Seara au inceput sa traga de pe mare; imi era mai putin frica pentru ca acum incepusem sa calculam caldirile care erau lipite de a noast ra si ne consideram la adapost fata de altii. Intr-un tirziu, cind toti stateam cu sufletul la gura pentru ca aveam impresia ca se apropiau de noi, a sunat tele fonul. Maha a alergat repede, fiind convinsa ca erau fratii ei din afara, dar sa intors dezamagita si mi-a spus "este pentru tine Nora ". Am alergat, crezind c a poate era Simona, dar dintr-o data am simtit ca mi se inmuiau si mai mult pici oarele si m-am asezat incet pe canapea. 1 35 62 -Nora, am auzit vocea Doinei in aparat. 1 35 63 -Doina te aud, chiar mai bine decit daca ai fi fost aici , i-am spus cu o voce sugrumata de emotie. 1 35 64 -Nora esti bine? vorbeste, de ce taci? Unde sint parinti i tai si de ce mai sinteti inca in Beirut? 1 35 65 -Parintii au plecat, dar eu am ramas si am inceput sa pl

ing incet si sa prind putin curaj ca sa-i explic exact situatia mea. 1 35 66 -Nora asculta-ma, a continuat Doina. Alex mi-a dat telef on acum o ora si trebuie sa-l sun eu inapoi, mi-a spus sa-ti spun ca trebuie sa parasesti orasul si pe jos daca este necesar. Era foarte ingrijorat si de la el am stiut ca nu a ajuns inca nimeni la Bucuresti ; eu m-am gindit ca nu mai sinte ti acolo. 1 35 67 -De unde iti stie numarul de telefon, am intrebat-o, mai mult ca sa fiu convinsa ca nu ma mintea. 1 35 68 -A fost la mama acasa, ea i l-a dat. Si eu am fost surpr insa cind m-a sunat. Am crezut ca ma suna de aici, in primul moment am crezut ca a fugit si el. 1 35 69 -Si tu ce faci acum acolo. ? am reusit sa o intreb. 1 35 70 -Am probleme cu azilul, dar mi-am pus un avocat. Nora, a m sa te sun in fiecare zi, mi-a spus nervoasa si, mai mult pentru ea, a continua t: daca am sa pot ramine aici. Singura mea dorinta este sa te pot scoate din ghi arele idiotului tau de barbat. Si pe urma ceva mai vesela m-a intrebat: 1 35 71 -Nora, ce vrei sa-i transmit lui Alex din partea ta. ? 1 35 72 Nici nu am lasat-o sa-si termine fraza ca am si strigat: 1 35 73 -Spune-i sa-l ia Dracu si pe el si pe astia care ne bomb ardeaza. Daca am sa scap de aici nici nu vreau sa mai aud de el. Am avut numai p robleme din cauza lui, acum poate am sa fiu omorita de ai lui. 1 35 74 Doina nu vroia sa auda nimic si ca o concluzie inainte s a inchida mi-a spus: 1 35 75 -Sa stii, cred ca plingea la telefon si scopul lui a fos t sa-i dau numarul tau sa te sune. Nu-ti fie teama, nu o sa ti se intimple nimic , rugaciunile lui te vor proteja! Nora, te iubim amindoi, sa nu crezi ca el nu s ufera ca si tine, fii curajoasa. Pe curind! 1 35 76 Am inchis. Traiam un vis bizar, numai stiam care era rea litatea pe care trebuia sa o accept: pe cea de afara unde semnul mortii plutea i n aer alaturi de aviatia israeliana sau pe cea de la Bucuresti unde tot un evreu tremura pentru mine si care era sinonimul cuvintului fericire. Cu toate ca bomb ele continuau sa cada la intervale regulate, dar in directii diferite nu reuseam sa ma scol si sa ma intorc in coridor alaturi de ceilalti. Eram convinsa ca Mah mud isi imagina ca vorbeam cu Simona si din cauza acasta nu se miscase sa ma con troleze sa vada cu cine vorbeam. Daca ar fi stiut ca Doina era la telefon si ca in plus era acum in SUA ar fi fost cea mai mare tragedie in seara aceea pentru m ine si cum nu aveam forta sa-i tin piept la scandal dupa cit eram de epuizata di n cauza fricii, cred ca as fi terminat prin a ma fi aruncat de la fereastra. 1 35 77 In noaptea aceea am reusit sa furam citeva ore de somn s pre ziua si ne-am trezit mai speriati decit am adormit pentru ca stiam ca in cur ind vom auzi avioanele in picaj depasind viteza sunetului si atunci ne indoiam c a vom ramine in viata pina seara. 1 35 78 Pe 11 iunie Siria a acceptat sa inceteze focul impotriva armatei israeliene. Iesea invinsa dar alta solutie nu exista, era ca si cum isi trimitea soldatii la sinucidere colectiva, nimeni nu rezista in fata technologi ei americane. Avea insa meritul de a fi singura tara araba care a luptat si le-a tinut moralul libanezilor din vest de a nu fi fost singuri si abandonati de res tul lumii. 1 35 79 Teama noastra a crescut si mai mult: ramineam noi civili i si combatantii. Toti ii atrageau atentia lui Mahmud ca trebuia sa ma lase sa p lec cel putin pentru copii, dar nici nu vroia sa asculte si le raspundea: "de ce viata lor ar fi mai importanta decit a mea, si ce daca copiii mor, pot sa fac a ltii? "Nu-l interesa nimic doar faptul ca eu as putea sa dorm linistita si el sa fie in continuare in pericol il innebunea si mai mult decit era. Cum palestinie nii din tabere fugeau in cartierele civile ocupate de libanezi si deschideau cas ele celor absenti, imi justifica mereu ca acesta este motivul pentru care nu vro ia sa paraseasca orasul, dar mai tirziu am aflat ca nu indrazneau sa treaca pe l a crestini pentru ca erau de origine siriana si ar fi fost siguri ca nu ar fi re usit sa travereze teritoriul acestora care vedeau in fiecare sirian un dusman. D

eci din cauza originii lor prima victima eram eu cu copiii. In mai multe reprize avioanele israeliene au aruncat hirtii in care cereau populatiei civile sa para sesca partea de vest cit mai repede. 1 35 80 Pe 24 iunie toata lumea era convinsa ca nimeni nu putea sa scape cu viata. Timp de doua zile am fost bombardati de pe mare, din aer si d e pe uscat, nici nu mai puteam sa distingem de unde veneau bombele. Ne refugiase m intr-un subsol si eram intr-o stare de deprimare ca nu ma mai interesau nici c opiii. Plingeam tot timpul si eram convinsa ca-mi traiam ultimile clipe din viat a cu fiecare bomba care venea. 1 35 81 Pe 26 iunie situatia s-a mai calmat si am putut ca sa ie sim din intunericul subsolului unde timp de 48 ore nu indraznisem sa ne gindim c a vom mai vedea strada si blocurile din fata noastra. In mai putin de-o jumatate de ora Raya a inceput sa vomite si sa aiba temperatura. Farmaciile erau inchise , iar spitalele erau pline de raniti incat nimeni nu-ti dadea din timpul lui ca sa consulte un copil care voma. 1 35 82 In noaptea aceea nu am mai coborit la subsol, am tremura t si am plins tot timpul cu Raya in brate in coridor, impreuna cu fratele lui Ma hmud. Simteam ca nimeni din familia lui, poate din egoism nu cautau ca sa-l conv inga sa ma lase sa plec. Cu toate medicamentele de care facusem rost, starea Ray ei nu se ameliora, la ultima consultatie doctorul a tipat la noi pentru ca nu pa raseam orasul cu fata care avea nevoie de tratament si de legume proaspete, ceea ce nu se mai gasea deja si in plus nu putea suporta aerul inchis de la subsol. "O suspectez de astm ", ne-a spus sigur pe el si in plus "o sa fiti responsabili daca i se va intimpla ceva fetei ". Impins de fratele lui si de vecini a accept at ca sa ma lase sa plec in Siria. Intr-un calm relativ am plecat spre ambasada ca sa-mi puna copiii pe pasaport. . Alta solutie nu exista. De doua ori am ajuns pina la jumatatea distantei care ne despartea de ambasada si de doua ori ne-am intors acasa. Tipa si ma insulta ca si cum eu as fi fost responsabila de ce era in oras. A treia oara am reusit sa ajungem. Era deja trecut de ora prinzului. Im i era teama sa nu ne spuna sa venim a doua zi, pentru ca eram convinsa ca daca R aya s-ar fi simtit mai bine si-ar fi schimbat parerea, dar din fericire consulul in mai putin de 10 minute ne-a rezolvat problema si eram deja plecati. Eram mul tumita ca aveam copiii pe pasaport, un lucru pe care nu l-ar fi acceptat nicioda ta, atunci in sufletul meu i-am multumit lui D-zeu ca totusi nenorocirea altora mi-a adus un lucru pe care nu-l visam si am inceput sa privesc cu alti ochii inv azia israeliana. 1 35 83 Cu cit urla mai mult la intoarcere, cu atit eram convins a ca rugaciunile lui Alex si ale parintilor mei incepeau sa se realizeze, iar ci nd am ajuns si Raya tot nu se simtea bine si temperatura nu cobora aveam certitu dinea ca a doua zi ma va lasa sa plec. Deodata am auzit un scandal in bucatarie, intelegeam prea putin araba ca sa-mi dau seama care era motivul scandalului asa ca am ramas nemiscata la locul meu. Intr-un tirziu fratele lui a profitat de fa ptul ca nu era nimeni linga noi si mi-a spus incet: 1 35 84 -Nora, este nebun ma acuza pe mine pentru ca s-a imbolna vit Raya. Am cobit cu alte cuvinte, pentru ca i-am spus sa te lase sa pleci cind au plecat parintii tai. Ma uitam la el si daca mi-ar fi spus alta persoana as f i refuzat sa-l cred, dar de el eram convinsa ca-mi spunea adevarul. 1 35 85 -Este nebun, -am raspuns incet 1 35 86 -Aici o sa dureze situatia, cine stie poate toata vara, a continuat 1 35 87 sa-mi vorbeasca tot incet, sa nu ramii in Damasc. Sa ple ci dupa ce Raya o sa se simta bine la parintii tai, pentru ca in amindoua situat iile nebunul asta o sa-ti faca scandal. 1 35 88 Ma uitam la el mirata si nu stiam ce sa cred, stiam ca e rau frati vitregi dar nu ma asteptam sa fie mai apropiat de mine decit de el. Nu i-am raspuns nimic pentru ca Mahmud se apropia de noi si mai furios decit era i nainte cu 10 minute. Ochii i se rotunjisera si mai mult, iar buzele ii erau albe si parca umflate. Stiam ca acum imi venise rindul mie si imi impuneam sa nu aud nimic. Asa de tare urla, ca vecina a sunat la usa speriata ; a crezut ca se int implase ceva grav. Nu-i mai raspundea nimeni, il lasau toti sa urle, numai eu ma

uitam la ceas ca sa numar orele care-mi ramineau pina a doua zi cind stiam daca voi pleca sau nu. Spre seara cum situatia in Beirut era destul de calma, ne-am hotarit ca sa o vizitam pe Anna in spitalul unde era internata, care se gasea la coltul strazii noastre. Spitalul semana unui focar de agitatie. Ranitii erau in tinsi pe paturi pliante pe coridoare iar pe fetele tuturor erau gravate durere s i tristete. Am gasit-o repede pe Anna, era intr-un salon cu mai multi raniti. Er a rasa in cap, o cicatrice mare ii traversa capul de la o ureche la alta, minile ei albe erau rosii si zgiriate, cu citeva copci. M-am apropiat de ea si am saru tat-o. Si-a deschis ochii. Erau sticlosi si parca uscati. Nu stiam ce sa-i spun, nu numai ca nu-mi gaseam cuvintele dar era asa de dramatica situatia ca orice c uvint era de prisos. Anna a simtit jena mea si a deschis ea conversatia. 1 35 89 -M-am gindit la tine si am crezut ca ai plecat. 1 35 90 -Nu inca, i-am raspuns timida. 1 35 91 -Astazi a venit un grup de ziaristi americani, m-au film at si mi-au luat un interviu. 1 35 92 Taceam mereu pentru ca totusi nu indrazneam sa o intreb nimic. 1 35 93 -Eram in salon, a inceput sa-mi povesteasca, fetita mea se juca pe covor cu verii ei. Fotoliul in care eram asezata venea pe colt. Iti a mintesti? m-a intrebat. 1 35 94 I-am raspuns, miscindu-mi capul in semn ca da. 1 35 95 Atunci, usurata ca-mi aminteam a continuat: 1 35 96 -Am auzit zgomtul ca toata lumea, nu am avut timp nici s a ne ridicam si nici sa ne strigam ca in aceeasi clipa am simtit ca blocul se mi sca si nu am mai vazut nimic, eram blocata. In brat simteam o durere cumplita, l a inceput puternica, in citeva secunde nu am mai simtit nimic. Nu puteam sa resp ir din cauza prafului, dar mi-am amintit imediat de fetita, am incercat sa ma mi sc, dar nu am putut sa fac nici o miscare. Am inceput sa o strig, cind deodata i -am auzit vocea slaba ca un ecou "mami ajuta-ma sa ies, nu am aer si ma doare ". Am incercat sa-o calmez dar nu mai mi-a raspuns, o auzeam ca incerca sa tuseasc a, din ce in ce mai slab, stiam ca trebuia sa fie foarte aproape de mine. Am str igat-o pe mama, dar ea nu mi-a raspuns. Nu mi-a raspuns nimeni, am stiut ca au m urit, atunci cred ca mi-am pierdut cunostinta si eu, m-am trezit la spital cu pi ciorul taiat. Si inainte sa-si termine fraza a ridicat cearsaful si mi-a aratat piciorul care din dreptul genunchiului era taiat. Ma uitam pierduta si cu toate ca ma asteptam sa o vad asa, am simtit ca ma legan si m-am agatat repede cu amin doua miinile de marginea patului. 1 35 97 -Pe mama au dus-o in Polonia prin Damasc. Cind am sa fiu bine am sa plec si eu. 1 35 98 O ascultam si nu indrazneam sa-i pun vreo intrebare. Ann a vorbea calma, rece, absenta ca si cum nu ar fi fost povestea ei. Stiam ca erau calmantele pe care i le dadeau care o lasau pentru moment fara reactie, dar sti am ca in ziua cind va trebui sa iasa din spital va incepe adevaratul cosmar pent ru restul vietii si nu rare ii vor fi zilele in care nu va trai regretul pentru ca nu a murit si ea. Am plecat de la spital trista si coplesita de frica si de m ila pentru ea si pentu cei dragi pe care-i pierduse. Toata seara am fost trista si mi-am amintit in cele mai mici amanunte intilnirile si discutiile noastre. A doua zi, ca si cum D-zeu lucra in favoarea mea, dimineata a fost calma incit am putut iesi la taxiurile de Damasc, iar Raya a vomitat imediat cum s-a sculat. As a ca in mai putin de-o ora ieseam din casa. Talal era cuminte si speriat de zgom ot ca nu deschidea gura nici macar cind uitam din cauza fricii sa-i dam sa manin ce. 1 35 99 In mai putin de-o jumatate de ora asteptam ca sa ne veri fice actele la pasajul trecerii spre crestini. Numele meu de familie era sirian, dar pasaportul si datele de pe el nu aveau nici o legatura cu numele, cu toate acestea un tinar din Fortele libaneze atit l-a sucit si l-a invirtit, ca a termi nat prin a ma intreba: 1 35 100 -Unde pleci? 1 35 101 -Acolo de unde am acest pasaport, i-am raspuns nervoasa si ca sa-l intimidez am continuat: Cred ca stii sa citesti ca sint din Romania.

1 35 102 S-a uitat la mine lung si mi-a intins pasaportul totusi nedumerit. Nu se astepta sa gaseasca pe un pasaport romanesc un nume sirian, pen tru ca in Liban o fata cind se casatoreste isi pastreaza numele de fata la care se adauga numele sotului. Nu avea de unde sa stie ca la noi era diferit de ce er a la ei. 1 35 103 Imediat ce a demarat masina, soferul si ceilalti pasager i mi-au atras atentia ca daca ne vor mai opri la baraje trebuie sa vorbesc mai c alm si cu mai mult respect daca nu vreau sa am probleme. 1 35 104 Din fericire nu ne-a mai oprit nimeni pentru ca ma indoi am ca as fi putut raspunde calm, eram asa de revoltata de viata mea si de mizeri ile pe care le indurasem datorita situatiei, ca eram capabila sa ma cert si cu u n general israelian. 1 36 1 CAPITOLUL 36 1 36 2 Toata lumea conta pe principiul Isrelului de a nu se las a antrenat in conflicte de durata care-l costau din punct de vedere material si uman si toti asteptau ca de la o zi la alta totul sa se termine cu o intelegere onorabila intre ei si palestinieni. Acestia la rindul lor erau bine aprovizionat i si inarmati si deci capabili sa reziste. Cit timp? Nimeni nu stia si dupa fiec are atac puternic asteptam sa ni se spuna la radio ca a fost ultimul. 1 36 3 Eram de mai bine de doua saptamini in Damasc si cu fieca re zi care trecea situatia se complica si mai mult in Beirut. Locuiam la sora lu i si incercam sa suport caldura infernala din Damasc. Copiii erau fericiti, dar cel mai mic zgomot le amintea de Beirut si se inhibau pentru citeva minute. Pari ntii imi telefonau destul de des si de fiecare data imi cereau sa vin acasa. Nu indrazneam sa le spun ca nu am bani cu mine si ca depind de sora lui Mahmud. Int r-o dimineata tata mi-a telefonat devreme ca sa-mi spuna ca imi vor trimite ei b iletele de avion asa ca trebuie sa ma pregatesc sa ajung la Bucuresti in mai put in de 3-4 zile. 1 36 4 Am pus receptorul jos si am inceput sa pling. Imi era je na de sora lui mai ales ca primisem deja mai multe mesaje prin soferii de taxiur i care veneau din Beirut ca nu trebuie sa parasesc orasul si mai ales sa ma preg atesc sa ma intorc imediat ce situatia se va calma. Nu stiam ce sa fac, mai ales ca pentru prima data tata imi vorbise pe un ton categoric care nu-mi lasase nic i o posibilitate de a negocia decizia cu el. Intr-un fel hotarirea lui imi facus e mult bine, poate autoritatea cu care-mi vorbise imi crease o stare de securita te pe care ne-o dau numai parintii cind aveam nevoie de a ne simti protejati. 1 36 5 Indiferent care avea sa fie raspunsul familiei eram hota rita sa plec. Am iesit pe balcon si m-am asezat la masa linga cumnatul meu si mi -am turnat cafea din ibricul de pe masa: 1 36 6 -Ce s-a intimplat? m-a intrebat mirat, simtind ca era ce va deosebit in convorbirea pe care am avut-o cu tata. 1 36 7 Atunci, cu un aer preocupat de a-mi indulci bine cafeaua i-am raspuns pe un ton care era fara apel, despre hotarirea mea: 1 36 8 -Tata mi-a spus ca imi va trimite in citeva zile biletel e de avion ca sa plecam la Bucuresti si sa astept acolo ca situatia sa se calmez e in Beirut, pentru ca s-ar putea sa dureze pina in toamna. Am facut o pauza si am ridicat privirea spre el: sau aici sau acolo, este acelasi lucru, in plus, tu ma intelegi, i-am spus ca si cum eram sigura ca eram de aceiasi parere, fiecare se simte mai bine la el. 1 36 9 -Cum vrei, Nora! s-a grabit sa-mi raspunda, si dintr-un elan de amabilitate, a continuat: Nu este nevoie ca parintii tai sa-ti trimita b iletele de avion, te imprumut si pe urma cind te intorci la Beirut, Mahmud o sami restituie banii. 1 36 10 Ma uitam la el si simteam ca o caldura imi trecea prin t ot corpul. Nu ma asteptam sa gasesc atita intelegere. Atunci, sora lui Mahmud a intrat si curioasa s-a uitat spre noi ca sa inteleaga ce am discutat. 1 36 11 Nu am inteles ce i-a spus in araba dar ea spre deosebire de sotul ei s-a inrosit si si-a acoperit gura cu amindoua palmele. Era ca si cu m aflase ca Beirutul nu mai exista. Incepusem sa-mi fie frica ca sotul ei se va lasa convins de argumentele ei. Vorbea si se inrosise toata. Atunci, ca impinsa

de cineva de la spate, m-am ridicat si ca si cum nu observasem nimic m-am adresa t cumnatului meu intr-o engleza cit mai simpla posibil de teama ca ar fi putut s a nu ma inteleaga: 1 36 12 -Daca imi imprumuti tu, atunci puteam sa cumparam bilete le chiar astazi si sa-l sun pe tata. Cel mai bine este sa plec cu primul avion, de exemplu miine seara daca sint locuri. 1 36 13 Dupa ce a tipat la sotia lui, timp in care tremuram mai mult chiar decit aceasta, mi-a spus sa ma pregatesc sa ies cu el in mai putin de 10 minute. 1 36 14 Am alergat ca o nebuna sa ma imbrac si am luat-o pe Raya in brate explicindu-i cit am putut de clar si mai ales de repede: 1 36 15 -Raya o sa plecam la mamaie si la tataie, te rog sa fii cuminte si mai ales sa ai grija de fratele tau pina ma intorc. Miine plecam. 1 36 16 Raya a inceput sa sara in sus de bucurie si, dintr-un el an de resposabilitate, s-a repezit spre Talal si l-a tras de urechi pentru ca in cepea sa-si strimbe nasucul ca sa plinga, simtind ca am sa plec si sa-l las. 1 36 17 -Nu asa Raya, am strigat la ea in timp ce ma indreptam s pre usa. Tine-l linga tine si joaca-te cu el. Eram sigura ca ceilalti copii din casa vor avea grija de el, asa ca am alergat pe scari dupa cumnatul meu, nu inai nte de a-mi face semnul crucii in secret si de a-mi transmite gindul catre D-zeu l meu ca sa ma ajute. 1 36 18 Cum m-am urcat in masina, cumnatul meu a deschis singur discutia de care-mi era teama: 1 36 19 -Cred ca ai observat ca sotiei mele ii este frica de ceo sa spuna Mahmud cind va afla ca ai plecat? Nu i-am raspuns nimic, ca si cum nu auzisem nimic. 1 36 20 Atunci el a continuat: 1 36 21 -I-am spus ca este o decizie care te priveste, nu esti u n copil ca sa ne impunem si in definitiv nu stiu ce te-a facut sa te mariti cu e l si mai ales sa vii in la Beirut unde nici peste 5 ani, iti garantez, nu va fi pace. 1 36 22 De data aceasta m-am uitat la el mirata. Nu stiam daca e ra intr-adevar sincer sau pur si simplu ma testa, pentru ca il banuisem de la in ceput ca era un tip inteligent, cu toate ca nu avea studii. Reusise insa citiva ani sa faca o situatie demna de invidiat de oricine din familie. 1 36 23 -Am crezut ca daca au intrat sirienii va fi pace, i-am r aspuns putin jenata. Nu-i puteam raspunde ca din iubire, pentru ca ii remarcasem ironia in voce si in privire cind vorbea despre Mahmud, iar alt argument nu ave am. 1 36 24 -Cred ca iti trebuia putina bataie acasa de la parinti, mi-a spus pe un ton vesel si incintat de ideea lui a inceput sa rida. Si printre hohote a continuat: cind am auzit ca Mahmud s-a insurat cu o straina si frumoas a si educata am crezut ca este o gluma, dar dupa ce te-am cunoscut am ramas mira t si de ani de zile ma intreb ce probleme ai avut de te-au impins sa te mariti c u el? 1 36 25 Am ris si eu mai mult ca sa-i fac placere, era un ris fo rtat si ca un fulger mi-a trecut prin cap ideea destinului. 1 36 26 -Asa a vrut destinul, cui i-ai fi imprumutat tu bani acu m daca nu as fi fost eu? Si fericita de prezenta mea de spirit nativa, ca sa nu spun de om prost, am inceput sa rid cu mai mult curaj. Rideam amindoi, de data a ceasta el mai putin multumit de raspunsul meu si eu mai fericita pentru ca reusi sem sa-i inchid orice poarta spre un raspuns care l-ar fi satisfacut. Stiam unde viza. Astepta ca sa ma pling si mai ales ca el sa-si manifeste anitipatia fata de Mahmud si de altfel pentru intreaga familie care la inceput il tratau ca pe o ruda saraca. 1 36 27 Am ajuns la birou si in mai putin de de 10 minute imi ti neam biletele in mina cu rezervarea pentru a doua zi. Nu paream convinsa si ma u itam la bilete cu neincredere. In mai putin de o ora aveam si viza pentru Romani a. Abia acum incepusem sa ma gindesc cu teama la Mahmud si mai ales la scandul p e care-l va face cind ne vom reintilni. Daca plecasem de acasa plina de curaj ac

um simteam ca vor cintari prea greu consecintele ca sa pot avea aerul multumit. 1 36 28 Cum am intrat in casa i-am cerut voie cumnatei mele ca s a pot telefona la Bucuresti. 1 36 29 Si ea, ca si mine, era foarte agitata, dar nu indraznea sa-mi spuna nimic, nu din respect pentru mine ci de teama mai mult ca sa nu-si s upere sotul. Eram agitata si faceam un efort supraomenesc ca sa par calma si mai ales ca sa nu ma observe ceilalti ca eram confuza de decizia pe care o luasem d upa parerea mea "destul de pripit". 1 36 30 Raya era fericita ca vom pleca a doua zi si incerca sa-i explice fratelui ei care nu intelegea nimic din motivul bucuriei ei. Eram feric ita ca la mai putin de 3 ani Raya era o fetita inteligenta si pe care puteam con ta. Avea un simt al reponsabilitatii de necrezut pentru virsta ei si poate faptu l ca era mai mare decit fratele ei pe care-l considera ca o jucarie aparte isi i ndrepta toata atentia spre el si in special spre mine, fericita de fiecare data cind reusea sa primeasca calificative de "fetita mare, frumoasa si buna ". Cind ii spuneam "buna "pentru ea insemna mai mult decit restul pentru ca in logica ei era o forma de as manifesta dragostea pentru mine si in acelasi timp insemna re compensa pe care o merita. 1 36 31 Ultima noapte in Damasc a fost un cosmar, era foarte cal d si am profitat de ocazie ca sa stau pina tirziu pe balcon scufundata in gindur i si in special in teama ca nu cumva in mai putin de citeva zile situatia sa se calmeze si sa ma intorc repede la Beirut si atunci nu as mai fi avut nici o scuz a in fata lui Mahmud pentru plecarea mea la Bucuresti. Abia atunci mi-am confirm at mie insami ceea ce imi era frica sa recunosc cu voce tare "traiam intr-o tero are pe care Mahmud mi-o plantase bine in subconstient". Cind am plecat spre aero port a doua zi, sora lui a inceput sa plinga, eram convinsa ca si ea ca si mine o facea tot din frica, dar dupa o fraza soptita incet si in treacat de sotul ei s-a oprit si s-a uitat cu regret dupa mine. Stiam ca era suparata ca nu-i respec tasem vointa fratelui ei si se gindea ca in felul acesta va fi blamata de cei di n Beirut ca nu m-a convins sa ramin. 1 36 32 La aeroport mi-au cerut aprobarea sotului ca sa pot para si tara. Nu cunosteam aceasta lege, dar imediat mi-am dat seama ca daca nu reuse sc sa-l impresionez pe functionar risc sa ma intorc de unde plecasem cu o jumata te de ora inainte. 1 36 33 Foarte vexata de intrebarea pe care o primisem, i-am lua t pasaportul din mina si cu o agresivitate pe care nu mi-o cunosteam i-am explic at ca nu am nici un raport cu legea siriana pentru ca eu sint romanca si in al d oilea rind nu locuiesc in Syria. Cu tot efortul pe care-l facea ca sa-mi explice ca aceeasi lege este si in Liban, nu reusea sa ma convinga si, disperata de ins istenta lui, am tipat si am cerut sa vina seful lui pentru ca indrazneste sa-mi impuna o lege care nu este valabila la mine in tara. Un domn care-si astepta rin dul a intervnit si i-a explicat in araba ca s-ar putea ca sotul meu sa fie roman si sa nu aiba probleme el dupa aceea cu ambasada. Ma uitam ingrijorata si astep tam verdictul si numai cind mi-a pus stampila pe pasaport am inteles ca situatia era clarificata in favoarea mea. 1 36 34 -Este timpit, nu are dreptul sa-ti ceara asa ceva din mo ment ce nu ai pasaport sirian, mi s-a adresat intr-o romana perfecta cel care in tervenise in favoarea mea. Ma uitam la el mirata si fara sa am timp sa-i pun vre o intrebare sau sa-i multumesc, ca si cum imi ghicise gindul mi-a raspuns el; 1 36 35 -Ma numesc " Vincenti" sint casatorit cu o romanca si lo cuiesc intre Beirut si Bucuresti. 1 36 36 Am respirat usurata, gasisem pe cineva cu care puteam di scuta si mai ales sa ma descurce pe aeroport si sa ma ajute cu copiii. In mai pu tin de 10 minute Raya mi-a cerut sa bea si atunci mi-am amintit ca nu aveam nici o lira cu mine si mai ales ca uitasem sa iau o sticla cu apa de acasa. Eram jen ata in fata noii mele cunostinte care imi indicase directia in care se gasea res taurantul si, cu toate asigurarile pe care mi le dadea ca se va ocupa de Talal, nu intelegea pentru ce intirziam ca sa ma ridic de pe scaun. 1 36 37 Atunci uitindu-ma spre el i-am povestit ca am uitat sa-i cer bani cumnatului meu, nu prevazusem ca s-ar putea sa ne fie sete.

1 36 38 -De ce nu mi-ai spus de la inceput? m-a intrebat rizind si fara sa mai astepte raspunsul meu mi-a propus sa mergem sa bem o cafea si sa le cuparam copiilor apa. 1 36 39 In ziua aceea am stat pe aeroport 5 ore, avionul a ajuns din Kuweit la ora care trebuia sa fie deja la Otopeni. Eram fericita ca-l intil nisem pe domnul Vincenti si pentru ca ma depanase in privinta micilor cheltuieli si in special pentru ca o femeie tinara europeanca imbracata ca pentru o zi cal duroasa atragea atentia si interesul celor care plecau ca muncitorispre o tara a raba unde femeile sint acoperite si nu circula fara sa fie insotite de un barbat . Cu toate acestea, timpul a trecut repede si numai in avion mi-am amintit iar d e Mahmud cu oarecare frica si, fara sa vreau, mi-am gasit un pretext destul de i eftin in ochii acestuia "daca ar fi fost posibil sa ma trimita chiar si in Siria cu doi copii fara nici un ban ". Si o unda de razbunare mi-a trecut prin minte si mi-am spus "in definitiv fratele lui a avut dreptate cind mi-a spus sa plec l a Bucuresti, nu merita nici un regret". 1 37 1 CAPITOLUL 37 1 37 2 Era tirziu cind avionul aterzia la Otopeni. Copiii erau obositi si dormeau, dar pentru mine timpul trecuse repede pentru ca refuzam sa m a gindesc la conditiile in care parasisem Damascul si in special incercam sa-mi sterg din minte figurile deprimate ale cumnatelor mele la plecare. Parintii mei ne asteptau de mai bine de citeva ore si erau ingrijorati mai mult decit mine de teama ca in ultima clipa sa nu fi intervenit ceva si sa-mi fi schimbat programu l: 1 37 3 -Cu tine nimic nu este sigur, mi-a spus mama printre lac rimi cind ma imbratisa. 1 37 4 Avea dreptate, era un adevar la care nu ma gindisem nici odata, motiv pentru care o data ajunsa acasa, am realizat scandalul pe care mi-l va rezerva Mahmud la intoarcere si dintr-o data l-am vazut pe tata singurul res ponsabil de gafa pe care am facut-o in clipa cind m-am hotarit sa-i urmez sfatul si sa vin la Bucuresti. Mama, ca de obicei, a simtit ca incepuse sa-mi fie fric a dupa felul cum le povesteam despre reactia surorilor lui si mi-a spus ca trebu ia sa-i telefonez eu prima ca sa cunoasca adevarul de la mine. Lucru pe care l-a m facut a doua zi dimineata si, spre fericirea mea, cum Mahmud nu era prezent, a m vorbit cu Maha care in afara de-o simpla remarca ca nu trebuia sa fi plecat di n Damasc s-a abtinut sa-mi mentioneze eventuala criza pe care mi-o va face frate le ei cind va afla ca refuzasem sa tin cont de ordinul lui. Pentru ca tot ce ven ea de la Mahmud, chiar daca nu avea pecetea unui ordin imperial, oricum toti il respectau la litera, din dorinta de a evita discutii interminabile si voci care puteau fi auzite chiar si de vecinii dezinteresati si obisnuiti deja cu scenele lui. 1 37 5 Incet, dupa citeva zile m-am obisnuit cu ideea ca nu put ea sa fie chiar atit de rau ca parasisem Damascul din moment ce in Beirut erau z ilnic bombardamente, iar situatia era departe de a se calma. Copiii erau fericit i si in fiecare zi petreceam ore intregi cu ei in parcul de linga casa. Intr-o d upa amiaza, cind am ajuns acasa mama mi-a spus ca se pregatea sa vina dupa mine: 1 37 6 -De ce? am intrebat-o ingrijorata. A dat telefon Mahmud?

1 37 7 -Il vezi tu sa cheltuiasca bani in plin razboi in specia l cind stie unde sinteti, mi-a raspuns rizind si usurata si ea la gindul ca nu e ra el acela care ma cautase. Apoi a continuat: Doina te-a cautat si la Damasc si i-au spus ca ai plecat la Bucuresti, asa ca te-a cautat acasa. Era fericita ca esti bine si in special ca ai reusit sa ajungi aici cu copiii. Si grabita a adau gat: O sa te sune iar, mi-a spus ca vrea sa vorbeasca cu tine in seara aceasta. 1 37 8 De cind eram in Liban imi impuneam, dar nu reuseam, sa m a gindesc cit mai rar posibil la lucrurile care ma intristau, asta deoarece abse nta Doinei ma durea, refuzam sa discut cu mama despre ea. De multe ori in parc, involuntar, intorceam capul sa o vad venind dupa noi, dar imediat imi aminteam d e miile de kilometri care ne desparteau si de fiecare data evitam sa merg la mam a ei in vizita de teama ca nu eram inca suficient pregatita din punct de vedere

sentimental sa vorbim despre ea. Imi era dor de ea, de multe ori pina la durere, si ma simteam abandonata asa cum si eu la rindul meu trebuia sa-mi abandonez tr ecutul, cel putin pina cind aveam sa ma obisnuiesc cu absenta ei. 15 ani din via ta mea trebuiau pusi intr-un sertar secret, pina cind maturitatea virstei va dom ina exuberanta adolescentei si a tineretii, iar locul ei va fi ocupat sau anulat in viata mea. Prietenia noastra era ca o reactie chimica in care doua substante combinate dau cel mai perfect amestec dar fara ca vreuna dintre ele sa-si schim be proprietatile. 1 37 9 Imi faceam de lucru prin casa numai ca timpul sa treaca cit mai repede si Doina sa sune iar. Am lasat-o pe mama sa se ocupe de copii si dintr-un impuls nervos mi-am luat cartile pe care le aveam de cind eram copil si am inceput sa le invirtesc in pasenta pe care o dadeam cu Doina in timpul vacan telor, de sute de ori pe zi. Intr-un tirziu telefonul a sunat. Nu era ea, era pe ntru tata telefonul. Ma uitam la el nerabdatoare incat dupa citeva cuvinte, simt indu-mi nerabdarea, a inchis. Abia dupa miezul noptii Doina a sunat iar. M-am fe rit sa-i spun ca imi era un dor nebun de ea, stiam ca si ea suferea si prin prez enta mea acasa traia acelasi amintiri la care eu refuzam sa ma gindesc. 1 37 10 -Nora, am fost foarte ingrojorata din cauza ta, mi-a spu s cu un aer usurat. 1 37 11 -Doina, ce am sa fac fara tine? mi-a iesit fraza din gur a fara sa o premeditez. Doina a simtit si ca sa nu dea curs regretelor a continu at, ca si cum nu auzise nimic. 1 37 12 -M-ai costat o avere, cit am platit la telefoane. Si riz ind a continuat: Am sa-i trimit factura Napoleonului tau, poate o sa-mi ramburse ze banii de frica sa nu-l blestem. 1 37 13 Rideam amindoua, nu pentru bani, ci pentru cuvintul Napo leon, pentru ca Doinei ii placea sa-l numeasca asa sau "d-l Goe "cind "conspiram in ilegalitate " adica vorbeam despre el. 1 37 14 -Doina, ca sa nu mai platesti, am intrerupt-o din ris, s pune-mi ce faci acolo? Poti sa ramii? Nu mi-ai spus nimic despre situatia ta! 1 37 15 -Ma aranjez, mi-a raspuns rizind, ma ajuta .. . Si rizin d si mai tare decit la inceput, a continuat: mi-am pus un avocat si, dupa o pauz a, a continuat pe un ton serios: ma ajuta un evreu care a fost coleg in liceu cu Alex, el mi-a dat adresa lui cind m-a sunat pentru tine. Este greu, pentru ca n u am stiut, trebuia sa cer azil politic cind am ajuns la New-York. Dar ma voi de scurca. In plus ... si a tacut. 1 37 16 -In plus ce? am intrebat-o grabita de teama sa nu se int rerupa legatura. 1 37 17 -Este divortat, are un copil si imi place, mi-a continua t calma. Mi-a propus sa ne casatorim, daca nu-mi reusesc hirtiile oficial. 1 37 18 Iti place? am intrebat-o curioasa 1 37 19 -Cred ca da, mi-a raspuns si fara sa-mi lase timp ca sai pun alta intrebare mi-a spus: Alex te roaga sa-l suni imediat cum ajungi. M-a sunat tot timpul ca sa afle vesti despre tine. Nu i-am spus nimic despre Talal, cred ca se intimpla ceva la ei. 1 37 20 Taceam, era o alta poveste la care refuzam sa ma gindesc de cind eram acasa. Acum Doina insista sa-l sun. Nu stia ce greu imi era ca far a ea sa fac fata unei noi intilniri. 1 37 21 -Am sa ma gindesc, i-am raspuns. De fapt acesta era adev arul, nu eram convinsa daca trebuia sa-l mai vad. Si deodata am intrebat-o: De c e nu ma suna el? Daca te mai suna spune-i sa ma sune el. Este cel mai bine. 1 37 22 -Cum vrei! mi-a raspuns Doina. Si dupa alte citeva fraze fara importanta am pus receptorul jos si pentru citeva minute am ramas tacuta, numai ca sa-mi pastrez ecoul vocii ei in cap. 1 37 23 Intr-un tirziu, mama m-a intrebat timid: 1 37 24 -Care sint vestile despre Doina? 1 37 25 M-am uitat la mama zimbind si atitindu-i curiozitatea, i ntirziam expre sa-i raspund. 1 37 26 -Cine crezi ca o ajuta ca sa-si aranjeze actele? am intr ebat-o cind se pregatea ca sa-si repete intrebarea.

1 37 27 -Vreun arab? m-a intrebat mama cu nesiguranta. 1 37 28 -Glumesti! i-am raspuns amuzata pentru ca nu se gindise la vreun roman ci la un arab. 1 37 29 Se uita la mine si mai nedumerita, dar nu indraznea sa m ai faca alta supozitie. 1 37 30 -Un evreu pe care i l-a recomandat Alex. Simteam cum cur iozitatea mamei crestea si atunci i-am povestit tot ce aflesem de la Doina si ch iar despre faptul ca Alex vroia sa-l sun. 1 37 31 -Ce fac? am intrebat-o repede fara sa-i las timp sa se g indeasca. 1 37 32 -Tu o cunosti pe Doina, acum in mod sigur o sa-l sune, n u o sa aiba rabdare sa astepte sa sune el. Isi cheltuie fata toti banii pe telef oane? mi-a raspuns mama cu repros. 1 37 33 Avea dreptate, dar acum era deja prea tirziu, nu mai put eam sa-mi repar greseala. 1 37 34 -Miine am sa-l sun, i-am spus mamei si, dupa ce am sarut at-o, am intrat in dormitor cu convingerea ca trebuia sa dorm fara sa ma gindesc la nimeni si la nimic. 1 37 35 Raya m-a simtit in pat si mi-a cautat mina, mi-a strins un deget de la fiecare mina in palmele ei si mi-a spus incet: "mami, sa nu pleci de linga mine ". Am mingiat-o, am luat-o in brate si fara sa vreau m-am gindit cu regret ca totusi Raya imi era foarte speciala din clipa cind am stiut ca eram gravida si, cu toata dragostea pe care o aveam pentru Talal, era totusi o adier e care inclina balanta in favoarea ei. De multe ori ma simteam vinovata, dar inc ercam sa ma conving ca nu era decit o idee preconceputa pe care o aveam si ca in fond nu exista nici o diferenta in dragostea mea pentru ei si numai faptul ca e a era mai mare si puteam discuta cu ea ma determina sa gindesc asa. 1 37 36 Cu cit imi doream sa adorm cit mai repede posibil, cu at it gindurile mele se ingramadeau ca sa-mi iasa la iveala. Nu puteam sa cred ca n umai cu 5 ani in urma eram eu aceea care dormeam singura in acea camera, fara ad evarate griji, ca pe cele pe care le aveam acum. Ma gindeam la libertatea pe car e o aveam si la care renuntasem pentru o alta libertate care suna a un sclavie m oderna, la toate bucuriile si emotiile tineretii pe care le imparteam cu mama in fiecare zi. Acum imi placea sa visez ce bine ar fi fost daca as fi avut forta s i curajul moral sa ma refugiez in bratele ei si sa-i spun "mami iarta-ma si apar a-ma si nu ma mai lasa sa plec de linga tine ". 1 37 37 Dar eram prea slaba si lasa in acelasi timp ca sa ma hot arasc sa fac asta. Refuzam sa recunosc public ca plecasem pe un drum care nu era al meu si acum imi era teama sa iau cea mai mica decizie. Nu stiam de ce! Mahmu d reusise sa-mi implanteze frica fata de reactiile lui, incat si la distanta cin d ma gindeam la viata noastra eram paralizata mintal si nu puteam lua o hotarire . In noaptea aceea nu am reusit sa dorm, toata viata mea mi-a trecut ca un film prin fata ochilor si stiam ca daca Doina ar fi fost acasa nu mi-ar fi fost asa d e greu. Gindurile mi-au disparut numai cind am auzit vocea mamei si a lui Talal. Era deja ora 6. Noaptea se terminase fara ca sa hotarasc ceva. M-am ridicat din pat cu convingerea ca eram mai pierduta decit trebuia si ca-mi era frica acum c ind eram acasa sa ma gindesc chiar la Alex. Nu puteam sa iau nici o hotarire asa ca-l lasam pe D-zeu sa aranjeze totul pentru mine. Tot ce vroiam sa fac, mai mu lt complicam, asa ca la ce bun sa le mai fac alte griji parintilor! ? 1 37 38 M-am sculat din pat si dupa ce am sarutat-o pe Raya am i esit incet din camera si m-am indreptat direct spre bucatarie ca sa pregatesc ca feaua si laptele lui Talal. Imediat ce m-a vazut tata, mi-a spus: 1 37 39 -Nora, nu ai dormit, de ce esti asa de palida? 1 37 40 Nu i-am raspuns nimic pentru ca ar fi trebuit sa mint si ma saturasem sa o tot fac. M-am uitat la el ca si cum asta este adevarul si as fi vrut sa-i strig "de ce nu ai fost un tata rau ca sa-mi fie frica de tine. Dac a ai stii ca dragostea voastra mi-a facut cel mai mare rau care mi se putea inti mpla. " Tata mi-a luat tava din mina cu cestile de cafea, dar gindurile mele nu se opreau "cind veneai acasa si iti spuneam ca mama ma certase, iar tu o certai pe ea ca sa nu-ti supere fata, nu stiai ca intr-o zi fata ta o sa plece si o sa

te lase ". Uitindu-ma dupa el as fi vrut sa ma ia in brate si sa ma lase sa plin g si sa ma faca iar copil. 1 37 41 Nu este nimic mai greu decit sa traiesti vesnic cu o fri ca netratabila si cu un viitor in care nu intrevezi nimic bun si mai ales fara s peranta. 1 37 42 -Nora sa scoti copiii in parc sa se joace putin inainte de prinz, mi-a spus mama imediat ce m-a vazut si mi l-a dat pe Talal in brate. C opilasul imediat a si intins bratele spre mine. 1 37 43 -Este prea calm fata de Raya, nu-i asa? am intrebat-o pe mama. 1 37 44 -Are stofa mai mult de roman, mi-a raspuns mama rizind s i, vesela, a continuat: seamana cu tine cind erai mica, de multe ori te ciupeam ca sa plingi, imi era teama ca esti muta. Cind i-am spus lui taticu, m-a certat si m-a spus spus la toata lumea. 1 37 45 Ma uitam la mama, stiam ca era suparata pentru mine, poa te mai mult decit eram eu insami dar gasea mereu forta sa rida si sa ne povestea sca cite o gluma si in special fiecare suparare vedea numai partea nostima. Cu e a, orice tragedie se termina cu zimbetul pe buze: cita forta de caracter avea, s tiam ca dintre mine si tata ea era mult mai inteligenta si cu simtul practic mul t mai pronuntat, era motorul care ne punea mereu in miscare si nu ne lasa sa dra matizam nimic, stiam ca suferea, dar avea propria ei deviza "sa nu te lasi nicio data doborit, caci destinul ti-l faci singur "! 1 37 46 Dimineata a trecut destul de repede si, spre prinz, am p lecat cu mama si cu copiii in parc Raya era asa de fericita ca imi era greu sa t in pasul cu ea. Mama venea incet cu Talal care, fericit ca stia sa merga refuza ca sa-l poarte in brate. 1 37 47 -Mama, de ce nu stam aici? m-a intrebat dintr-o data Ray a. 1 37 48 -Unde Raya, aici pe trotuar? am intrebat-o si eu la rind ul meu. 1 37 49 -Nu mami, mi-a raspuns rizind pentru ca nu intelegeam. A ici la mamaie, pentru ca la noi este urit si razboi. 1 37 50 -Pentru ca aici nu este la noi, Raya, aici este la mamai e, tu esti araboaica si trebuie sa stai la tine in tara printre ai tai, i-am ras puns si eu rizind si am ridicat-o in brate. 1 37 51 -Talal merge mai incet decit un pisoi, mami. Si vesela p entru ca isi gasise ceva ca sa se distreze a inceput sa strige "Talal pisoiul "! 1 37 52 Eram chiar la intrarea in parc si o asteptam pe mama sa ajunga cu Talal care facea doi pasi inainte si altii in urma vesel, cind deodata o voce pe care o cunosteam mai bine chiar decit pe mea, i-a raspuns lui Raya. 1 37 53 -Tu esti un pisoi, el este un soricel. Raya a intors cap ul imediat si m-a luat de mina. Am respirat profund si mi-am intors capul incet ca si cum vroiam ca privirea mea sa intirzie inainte de a-l privi. 1 37 54 Alex se uita la noi zimbind. Cred ca in clipa aceea as f i fost un caz disperat pentru orice doctor. Imi simteam bluza ca se ridica si co bora in dreptul pieptului datorita batailor inimii. Numai vocea lui Raya m-a tre zit la realitate: 1 37 55 -Mami, mi-ai spus ca ne vom juca. Si nerabdatoare ma tra gea spre parc. 1 37 56 -Nora, treceam cu masina si te-am vazut si am banuit ca veneati spre parc si v-am depasit. Esti singura cu Raya? m-a intrebat si am obse rvat ca se uita discret ca sa vada daca nu cumva Mahmud nu era cu noi. 1 37 57 Era un vis, nici nu aveam forta sa-i raspund, am dat afi rmativ din cap. 1 37 58 -Atunci sa intram in parc! mi-a propus Alex gasind ca er a cel mai normal lucru pe care-l puteam face. 1 37 59 In cap mi se invirteau toate ideele la care nu avesesem timp sa ma gindesc inainte. 1 37 60 -Nu putem, i-am raspuns sec.

1 37 61 -Nora te-am socat, mi-a spus Alex cu putin regret in voc e si fara sa mai astepte un raspuns s-a apropiat de mine si m-a luat in brate. M i-am pus capul pe umarul lui si am inchis ochii. Ce ciudata este viata si pentru o secunda m-am gindit ca totusi mama se insela, intotdeauna depindem de altii. Cind mi-am ridicat privirea, mama se apropia de noi si, cum Talal numai vroia sa mearga, il aducea in brate. In acelasi timp cu mine a vazut-o si Alex si putin jenat de prezenta lor m-a indepartat incet. Era pentru prima data cind se revede au dupa atitia ani. El a salutat-o timid, mama i-a raspuns cu o voce obosita de efortul pe care-l facea, dar vesela: 1 37 62 -Al cui este baietelul asta asa de frumos? , m-a intreba t Alex cu o voce care-i trada admiratia. 1 37 63 Eu cu mama rideam si ne uitam una la alta ca in fata une i enigme, pe care el trebuia sa o deslege. 1 37 64 -Sa nu-mi spui ca este al tau! mi-a spus Alex vesel si, pe un ton care lasa sa-i simtim regretul daca nu ar fi fost acela adevarul, a in tins bratele si i l-a luat mamei si l-a ridicat: 1 37 65 -Cum de-o lasi pe sora ta sa alerge mai repede decit tin e si sa-ti spuna pisoi cind tu o sa fii un adevarat barbat? i-a spus Alex lui Ta lal cu o tandrete pe care nu i-o cunosteam pentru copii. Talal era fericit si ri dea si cum mama a intins bratele ca sa-l ia, el i-a intors spatele si s-a lipit de Alex si cu tandrete si-a asezat obrazul pe al lui: 1 37 66 -Mami vreau si eu in brate. mi-a spus Raya geloasa privi nd si ea scena la fel de mirata ca si noi. Atunci m-am aplecat si am ridicat-o i n brate si ne-am indreptat toti spre intrarea parcului. 1 37 67 -Nora, nu mi-ai confirmat daca intr-adevar este baiatul tau, m-a intrebat inca o data Alex emotionat de afectiunea pe care, pe neastepta te si pentru noi si pentru el, i-o manifesta Talal. 1 37 68 Vesela de situatia pe care o traiam, i-am raspuns: 1 37 69 -Bineinteles ca este al meu, nu ai vazut ca-mi seamana d in toate punctele de vedere! ? 1 37 70 Atunci si-a dezlipit obrazul incet de al lui si tinindul la mica distanta a inceput sa-l examineze ca pe un obiect de a carui valoare t e indoiesti. 1 37 71 -Cred ca da, iti seamna, mi-a raspuns intr-un tirziu si repede a adaugat: pentru ca iti seamna prea mult si nu are nimic de arab, ma pun e pe ginduri, nu cumva ai tai au mai facut un copil? . Mama care era aproape de noi a inceput sa rida si i-a raspuns. 1 37 72 -Daca asi putea as inghiti-o pe Nora si as face-o a doua oara cu conditia sa ma asculte, daca nu, as lasa-o in burta. 1 37 73 Ne-am apropiat de-o banca si ne-am asezat. Atunci mama l -a luat pe Talal cu oarecare greutate din bratele lui Alex si pe Raya de mina si s-au indreptat spre nisip. Eram singuri si impreuna mai repede chiar decit ar f i prevazut Doina. 1 37 74 -De ce nu esti la servici? m-am trezit ca l-am intrebat. 1 37 75 -Pentru ca mi-am dat demisia, mi-a raspuns calm ca si cu m era cel mai normal lucru pe care-l puteam auzi. 1 37 76 Nici nu aveam curajul sa-l intreb de ce, pentru ca deja o voce imi suna in ureche "o sa plece si el ca si Doina ". 1 37 77 Intr-un tirziu am reusit sa-l intreb: 1 37 78 -Plecati si voi? De ce? 1 37 79 Alex fuma calm, a aruncat tigarea si mi-a raspuns cu o i ntrebare? 1 37 80 -Vii cu mine? 1 37 81 Era gresit pusa intrebarea lui, m-am gindit, sau poate e ra corecta pentru el, dar trebuia sa ma intrebe "veniti cu mine "? . Noi eram tr ei, nu mai eram singura. 1 37 82 Am dat din cap negativ si mi-am aprins o tigare. Ma uita m la copii ce fericiti erau, iar risul Rayei putea fi auzit de la distanta si at unci am stiut: erau singurii care nu aveau sa ma lase niciodata, singurii care n

u aveau sa ma deceptioneze .. ma gindeam cind vocea lui mi-a amintit ca si el fa cea parte din viata mea. 1 37 83 -Nora, te-am cautat, cred ca ti-a spus Doina? m-a intreb at Alex grabit. 1 37 84 Am dat din cap afirmativ. 1 37 85 -Nora, te implor, vino cu mine, a reinceput Alex. Eram h otarita sa nu-i reamintesc de copiii asteptam ca sa o faca el. 1 37 86 -Cind pleci? l-am intrebat aparent indiferenta. 1 37 87 -In mai putin de doua luni. Si mai mult pentru el a cont inuat: plecam toti in SUA la fratele lui tata ; nu mi-ai mai scris, dar daca vii cu mine raminem amindoi undeva in Europa si emigram in Australia sau plecam und eva in America de Sud. 1 37 88 Stiam ca ai lui iar nu ma vroiau cu ei. 1 37 89 -Si sotia ce va face, vine cu voi? l-am intrebat ca si c um eram sigura de raspuns ca era afirmativ. 1 37 90 -Pina iesim din tara da, pe urma este libera sa mearga u nde vrea, mi-a raspuns calm si sigur pe el si, cu indifernta, a continuat ; daca poate o sa ramina in Franta la rudele ei. Nu intelegi ca totul este terminat in tre noi inainte de am fi avut timp sa incepem ceva? . Ti-am spus ultima oara. At unci l-am intrerupt cu mina ca si cum nu mai vroiam sa stiu nimic. pentru ca ban uiam ca aveam sa ascult aceleasi fraze pe care le purtam cu mine ca un ecou "Nor a, tot te mai iubesc ". 1 37 91 Mama se indrepta spre noi, era tirziu, trebuia sa ne int oarcem acasa, era cald si copiii erau transpirati si deja Talal nu mai vroia sa stea in picioare, era obosit. Atunci Alex mi-a spus repede si incet: 1 37 92 -Nora vreau sa te vad astazi, sa nu spui nu! 1 37 93 -La doua, copiii dorm, m-am trezit ca i-am raspuns si eu la fel de conspirativ cum m-a intrebat si el. 1 37 94 -Dupa colt, mi-a strecurat cind mama era destul de aproa pe. Si fara sa mai astepte raspunsul meu s-a aplecat si l-a luat iar pe Talal in brate, care, obosit de joaca si de caldura, s-a asezat confortabil si pina cind am ajuns la iesirea din parc dormea deja. 1 37 95 -Niciodata nu am avut o atractie asa de mare pentru un c opil, mi-a spus zimbind si a adaugat, poate pentru ca iti seamana. 1 37 96 -Pentru ca este baiat, i-am raspuns cu agresivitate pent ru ca mi-o uitase pe Raya. 1 37 97 -Cind eram copil aveam o carte cu rugaciuni in ebraica, a inceput Alex sa vorbeasca. Cred ca a fost a lui tata. Pe coperta era un copil cu trasaturi fine si cu acelasi zimbet si ochi mari ca ai baiatului tau, de mult e ori cind eram singur stateam ore intregi in fata oglinzii si incercam sa-i imi t zimbetul, pina intr-o zi cind m-a gasit mama si a inteles ca eram gelos si mia ascuns cartea. 1 37 98 Ma uitam la el si zimbeam, erau atit de multe lucruri pe care nu le cunosteam despre el si cu toate acestea l-am iubit ca o nebuna si ac um aveam sa ne despartim pentru restul vietii. 1 37 99 -Nu ma crezi? m-a intrebat cu bruschete. 1 37 100 -Bineinteles, i-am raspuns si am intins miinile ca sa-l iau pe Talal. 1 37 101 -Va conduc pina acasa, mi-a raspuns si a facut un pas in apoi ca sa nu i-l pot lua si l-a sarutat pe frunte ca sa nu-l trezeasca. Spre ca sa cautam sa mergem cit mai mult pe unde era umbra de la copaci, el il purta cu grija pe Talal, mama inaintea noastra cu Raya care, geloasa, ne arunca din cind in cind cite-o privire, iar eu taceam si ma gindeam "ce frumos ar fi fost daca a m fi fost o familie asa si mai ales ce fericiti ar fi fost parintii mei ". 1 37 102 In dreptul blocului ne-am despartit. Abia dupa ce am aju ns sus 1 37 103 mi-am amintit ca nu il invitasem sa urce, era prea tirzi u si oricum aveam sa ne reintilnim peste mai putin de doua ore. 1 37 104 Imediat ce am inchis usa in urma noastra mama s-a grabit sa ma intrebe:

1 37 105 -Stii ca i-am vazut masina cind am iesit din bloc, am fo st sigura ca o sa te vada si pe tine si o sa opreasca. 1 37 106 Tata a inteles imediat ca inevitabilul a avut deja loc a sa ca nu ne-a pus nici o intrebare si, curios, astepta restul conversatiei. 1 37 107 -Pleaca, le-am spus cu bruschete. Nu stiam daca trebuia sa le spun si restul, stiam ca si-ar fi facut probleme, asa ca am tacut si am as teptat sa -mi puna restul de intrebari. 1 37 108 Amindoi taceau si am inteles ca erau mai socati chiar si decit mine. Banuiau ca fara Doina, fara el, viata mea aici nu mai putea sa fie aceeasi. 1 37 109 -Iti pare rau? m-a intrebat mama intr-un tirziu. 1 37 110 -Nu stiu, m-am grabit ca sa-i raspund. Si cum nimeni nu vorbea am continuat. Cred ca da, dar la ce bun sa regret sau aici sau in alta pa rte este aproape acelasi lucru, credeti ca peste 10 ani cind voi veni o sa fie i nteresat sa ma vada? 1 37 111 -Daca o sa te lase nebunul tau sa mai vii! s-a grabit ta ta sa-mi raspunda. Mama s-a uita lung la el ca si cum nu trebuia sa-mi aminteasc a de Mahmud si a iesit din camera sa pregateasca masa. 1 37 112 Vroiam sa pling imi simteam inima grea si dintr-o data a m stiut ca totul se oprea in loc: timpul, viata si mai ales cuvintul "speranta " crezind intr-o bucurie chiar daca era furata si o lipseam pe alta femeie de ea. Asta era singura rautate pe care o traiam cu o multumire ascunsa. Era insurat c u o evreica asa cum vroiau ai lui, dar era tot al meu. 1 37 113 -Nora ca sa ai in viata ce vrei trebuie .. . a inceput m ama. 1 37 114 Atunci am intrerupt-o cu bruschete: \ 1 37 115 -Nu trebuie nimic mama, decit putin noroc, eu l-am ratat de la inceput. 1 37 116 Am tacut si am intrat in baie. Dintotdeauna baia era sin gurul meu loc unde ma puteam simti singura. Si la Beirut baia era locul meu pref erat unde plingeam si dupa care speram. Am inchis usa incet si am dat drumul la dus. Eram hotarita ca trebuia sa pling. M-am asezat pe marginea cazii si m-am tr ezit ca ma intrebam singura cu care dintre problemele mele sa incep: cu Alex pe care-l pierdeam iar si pe care-l iubeam cu aceeasi disperare ca in ziua cind neam despartit, cu viata mea grea de galere pe care o traiam cu Mahmud cel rau si ignorant, cu situatia grea din Beirut sau cu durerea continua pe care o traiau p arintii mei din cauza mea. M-am ridicat si m-am uitat in oglinda: mi-am desfacut parul si mi-am sters fata cu putina apa rece, deodata mi-am vazut ochii erau in ca mari si verzi cu toate lacrimile care ii udasera de atitia ani si culoarea mi s-a parut mai frumoasa ca niciodata. "Nu arat rau de loc " mi-am spus vesela si in acelasi timp un gind dracesc mi-a trecut prin cap: "Alex este pierdut, de ce sa-i ramin o amintire, trista, plinsa, cu ochii umflati si cercanati. Trebuie s a fiu vesela, spirituala, frumoasa si mai ales sexy, ca sa nu ma uite si mai ale s sa ma regrete cit mai multi ani asa cum o voi face si eu ". Am intrat in cada rizind, eram fericita. Era cea mai buna arma a razbunarii, nu numai pe el dar si pe viata. Stiam ca in ziua cind va pleca voi plinge, dar vroiam sa stiu ca si e l va suferi ca si mine, pentru ca imi repeta "te iubesc "dar nu vedea ca dupa fi ecare cuvint era un abandon. Am iesit din baie cu un aer vesel dar plina de idei sadice si am strigat ca nu vreau sa maninc pentru ca am sa ies in oras. 1 37 117 Nu mi-au pus nici o intrebare, era inutil, au banuit ca ma intilneam cu Alex. Am petrecut restul timpului in fata oglinzii si ca de obic ei am imbracat si dezbracat toata imbracamintea pe care o aveam cu mine, m-am ma chiat si pieptanat pina in ultima clipa cind, grabita pentru ca intirziasem, mi l-am ridicat repede in cocul cel mai simplu pe care stiam sa-l fac si am fugit p e scari fara sa mai am cel putin timp sa-mi pun ruj. 1 37 118 Pe strada mi-am amintit si m-am trezit rizind, si, lasin du-mi privirea in jos, am vazut ca tot din graba plecasem in papucii de casa. Mam oprit pentru o secunda in loc si m-am intors repede spre casa, am deschis usa rizind si mi-am pus sandalele si m-am asezat pe scaun la bucatarie. 1 37 119 -Am intirziat, m-am trezit vorbind, dar putin imi pasa,

nu are decit sa ma astepte, daca nu-i place, nu are decit sa nu ma mai vada. 1 37 120 Mama s-a uitat la mine zimbind, mi-am dat seama ca atunc i cind eram trista o intristam si pe ea si i-am multumit in gind lui D-zeu ca mam intors ca sa ma vada zimbind si sa ramina fericita. Am sarutat-o din mers si am iesit de data asta calma la intilnirea mea cu acela care ma contaminase pentr u restul vietii cu iubirea lui distructiva. 1 37 121 Alex era pe trotuar, ma astepta linga masina, de la dist anta parea mai frumos decit era si ma intrebam cit timp isi va mai aminti de min e cind va ajunge in SUA. Avea clasa asa cum le placea libanezilor sa spuna despr e cineva care-i impresiona, nu vazusem multi evrei in viata mea, nu stiam cum ar atau restul, dar el era frumos, avea ceva care impresiona si care te tinea la di stanta pina cind iti zimbea. Atunci, ca dupa un examen, respirai usurat si il la sai tot pe el primul sa inceapa discutia. Ma apropiam de el si stiam ca niciodat a nu voi mai intilni un al doilea ca el si totusi eram fericita ca cel putin suf eream pentru cineva unic in felul lui si mai ales in egoism. 1 37 122 -La ce te gindesti? Ai aerul asa de absent, ca ma intreb am daca vezi bine la distanta? m-a intrebat pe un ton glumet. 1 37 123 -Ma gindeam la mine, i-am raspuns vesela. 1 37 124 Si fara sa ma lase sa continui m-a luat in brate. 1 37 125 -Vroiam sa o fac cind ne-am intilnit, dar mi-a fost rusi ne de Talal, mi-a spus pe un ton vesel caruia vroia sa-i dea un aer serios. 1 37 126 Ne-am urcat in masina si cind m-a intrebat unde vreau sa mergem, am ridicat din umeri si i-am raspuns: 1 37 127 -Acolo unde vrei, dar sa stii ca nu am mincat de prinz. 1 37 128 -Mergem la Snagov si pe urma la mama, acum sta la sora e i. Si intorcind capul spre mine m-a intrebat: 1 37 129 -Tu ai pe cineva in Beirut? 1 37 130 -Esti nebun! i-am strigat rizind si am continuat: Ce te face sa gindesti asa. ? Poate faptul ca ti-am spus ca nu vreau sa plec cu tine? . Cite sanse ti-ai acordat cind mi-ai pus intrebarea ca sa plec cu tine? . Te-ai asteptat sa cad pe jos si sa pling de bucurie. Nu-i asa? 1 37 131 Nu mi-a raspuns nimic. Stiam ca tintisem bine, asa ca am continuat: 1 37 132 -Stii ce Alex, putinul pe care-l mai avem, sa-l traim di n plin, sa fie cele mai frumoase zile din viata mea. Sa nu ne gindim la miine, n umai ce este astazi, s-ar putea ca in 24 de ore totul sa se termine in Beirut si sa fiu obligata sa plec chiar inaintea ta, lasa-ma sa fiu putin fericita si sa uit cine sint si de unde vin. Deja sint fericita ca am putut sa fug din Beirut s i pentru mine dar mai mult pentru copii, nu vreau nici un repros si in special s a 1 37 133 nu-mi spui "astazi este ultima zi ". 1 37 134 Alex tacea, iar eu simteam ca-mi faceam curaj singura, d ar era bine. 1 37 135 -Avem atit de multe de povestit, mi-a spus cu voce tandr a. Atunci m-am grabit sa-i raspund: 1 37 136 -Nu-mi spune nimic, fa-mi curtea pe care nu mi-ai facut o niciodata si incerca sa vezi daca iti cad in plasa. Si in special te rog sa nu uiti ca acum sint o femeie matura cu doi copii, care s-ar putea sa-ti cada in b rate mai greu decit prima data. Te rog sa insisti, caci intentia mea este aceeas i. 1 37 137 Ridea, ma uitam la el si incercam sa ramin serioasa, dar eram fericita pentru ca-l vedeam pentru citeva secunde rizind fara nici o grija pe cel care era unic in felul lui si mai ales in viata mea. 1 37 138 A oprit masina in fata unui magazin de jucarii. 1 37 139 -Vreau sa alegi citeva jucarii pentru copii, mi-a spus. Si fara sa-mi astepte raspunsul s-a dat jos din masina si a venit in dreptul usi i mele. Am coborit si am intrat in magazin ca cel mai fericit cuplu, eram de inv idiat in aparenta, dar nimeni nu banuia ca eram cei mai nefericiti si poate sing urii care incercam sa ne purtam blestemul cu cit mai multa demnitate. 1 37 140 -Alege ce vrei, mi-a spus si fara ca sa astepte sa ma de

cid a inceput sa ceara el. In mai putin de 10 minute tot ce se putea cumpara era deja in fata noastra. Deodata am observat ca majoritatea erau pentru Talal. Era m fericita, dar dintr-o data m-am simtit vinovata ca i-am ascuns atita timp ca m ai un copil si mai ales ca vedeam in el o piedica ca sa pot sa fiu vreodata cu A lex. Cu cita ironie isi bate joc viata de noi, eu eram una dintre victimile ei. Ma uitam la Alex cit de preocupat era sa nu uite nimic si ma intreba: 1 37 141 -Crezi ca o sa le placa? 1 37 142 Am iesit din magazin cu bratele pline si vazindu-l cit e ra de fericit nu m-am putut retine sa nu-i spun: 1 37 143 -Ce pacat ca nu ai copii si repede am adaugat, dar nu es te inca tirziu, poate la anul vei avea un american. Este cel mai usor lucru, sa faci un copil. 1 37 144 S-a uitat la mine peste umar si mi-a raspuns: 1 37 145 -Imi pare rau ca nu ti-am facut tie, iti dai seama ce co pil frumos am fi avut, poate la fel ca baiatul tau sau poate si .. . A tacut si dupa ce s-a gindit putin a adaugat: Sa stii Nora ca ai copii foarte frumosi. Bai atul are trasaturile tale, dar are ceva care nu este in tine, ti-am spus, mi-a a mintit. Asteptam sa continue dar a tacut si i-am observat o unda de tristete cum i-a trecut pe fata. S-a intors inapoi la mine m-a luat de mina si m-a urcat in masina. Mergeam spre Snagov si aveam o senzatie de o durere vaga in stomac si nu stiam de ce? Dintr-o data mi-am amintit ca imi era foame dar in acelasi timp mam gindit ca traiam atitea emotii ascunse si paradoxuri, ca ma intrebam daca am sa reusesc sa fiu pina la sfirsit ceea care -mi planificasem in baie. Alex tacea si el ca si mine, as fi dat orice ca sa stiu la ce se gindea. Cind ne-am apropi at de Snagov m-a intrebat: 1 37 146 -Nora, asculta-ma. ! Mi-am intors capul spre el nu inain te de a respira profund ca sa pot sa-i raspund cu un zimbet care nu mai era al m eu de mult, poate din ziua cind ne despartisem: 1 37 147 -Nora, mi-a repetat iar, vreau sa fim seriosi macar o da ta, vino cu mine. Am vrut sa-i raspund dar mi-a inchis gura cu palma. Lasa copii i la parintii tai, pina cind ne vom aranja undeva si, inconstient a adaugat, le las bani. Cind vom fi aranjati, poate peste un an, sau poate mai devreme, ai sa vii sa-i iei la noi. Iti promit ca am sa -i iubesc la fel ca tine. 1 37 148 -Nu, imposibil! i-am raspuns incet. In primul rind risc ca Mahmud sa vina sa-i ia de la parintii mei care nu au nici un drept sa-i pastr eze, iar in al doilea rind nu este cinstit sa-i lipsesc de tatal lor si pe el de copiii lui. 1 37 149 -Dar noi? m-a intrebat mirat. 1 37 150 -Noi sintem trecutul, Alex. Nu avem dreptul sa decidem p entru destinul nimanui din moment ce de al nostru ne-am batut joc. 1 37 151 -Nora termina cu filozofia, m-a intrerupt cu bruschete, ce viitor au in Liban cu un tata nebun - asta din ce am inteles de la Doina. Ca nu accepti nici un risc este altceva, dar cu mine copiii pot avea un viitor. 1 37 152 De data asta am tacut. Era o discutie care ne depasea si intram pe o panta periculoasa. Nu vroiam ca sa-l contrazic cu nimic pentru ca v roiam sa ne despartim prieteni. Eram deja o data abandonata de el, nu aveam cura jul sa-i spun ca imi era frica de promisiunile lui si in special ca nimic nu con ta cind era vorba de copiii mei. 1 37 153 Am coborit din masina si am intrat in restaurant, am min cat, am ris tot timpul, ne-am plimbat prin padure si spre seara ne-am intors la mama lui acasa. 1 37 154 -Vrei sa-ti dau carti? m-a intrebat si mi-a aratat grame zile care zaceau pe jos la intrare. 1 37 155 -De ce, v-ati hotariti sa plecati? , l-am intrebat ca si cum nu auzisem intrebarea lui. M-a tras de mina si m-a asezat pe un fotoliu. Ca sa era aproape goala, acum intelegeam de ce mama lui nu mai statea la ea. , nu m ai erau nici tablourile si nici pianul. Numai covoarele erau strinse intr-un col t. Ma uitam la ele si imi aminteam ce mult tinea la ele mama lui si cum ii place a sa povesteasca cum si-l cumparase pe fiecare. Alex mi-a ghicit gindul si mi-a raspuns la intrebarea muta.

1 37 156 -Sint vindute. 1 37 157 -De ce plecati? m-am trezit ca-l intrebam inca o data. 1 37 158 Evita sa-mi raspunda. Atunci l-am privit ca si cum astep tam mereu raspunsul la intrebarea mea. 1 37 159 -De data aceasta mama a hotarit plecarea pentru ca toata familia ei pleaca, mi-a raspuns indiferent. 1 37 160 Era exact ce banuiam. Tot mama lui hotarise si de data a ceasta si in gluma i-am raspuns: 1 37 161 -Cred ca intr-o alta viata mama ta a fost maresal. Toti faceti cum vrea ea. 1 37 162 -A fost prea iubita de tata care a lasat-o mereu sa faca ce vrea ca sa nu o supere, mi-a raspuns distrat de observatia mea, dar cred ca de data aceasta, a continuat, are dreptate. Altii se omoara ca sa fuga si noi sa raminem in special ca toti verii mei paternali sint nascuti in America. Mai rau decit aici nu poate sa fie. Nu-i asa, tu care esti deja capitalista trebuie sa stii mai bine decit mine? 1 37 163 Iar nu i-am raspuns dar in mine insumi le-am dat dreptat e. Deodata Alex m-a intrebat: 1 37 164 -Stii de ce mama s-a opus atit de mult sa ne casatorim? Ii ascultam intrebarea ca un ecou, nu stiam daca eram curioasa intr-adevar sa cu nosc adevarul, totusi i-am raspuns. 1 37 165 -Pentru ca .. am facut o pauza. 1 37 166 -Nu te gindi la lucruri ca rasa sau religie. Si cu trist ete in voce a adaugat: imi pare rau ca nu v-ati acceptat, sint convins ca v-ati fi iubit, dar mamei i-a fost teama ca daca intr-o zi ne vom hotari sa plecam sa nu te considere o piedica pentru mine, cum nu erai evreica, si sa nu ne lase. Pr ostii, nu-i asa? m-am trezit ca ma intreba. 1 37 167 Pentru cit de putin ne-a distrus atita fericire! Dar de data asta nu 1 37 168 i-am spus ce gindeam, am pastrat pentru mine, poate pent ru ea teama era intemeiata sau poate a constatat cu intirziere ca pe undeva l-a lipsit pe Alex de atitea bucurii si si-a gasit un pretext ca sa o ierte. Oricum Alex o iertase. Dar eu? Am scuturat din cap ca si cum un lucru imposibil mi se c erea sa-l fac. Alex iesea din camera. Am profitat de ocazie ca nu ma vedea si in ca o data mi-am scuturat capul. Pentru mine era un "nu "fara apel. Nu o voi iert a niciodata. Nu avea dreptul sa decida pentru noi. Poate ca nici Alex nu credea in povestile ei, dar era mama lui. 1 38 1 CAPITOLUL 38 1 38 2 Am revenit tirziu acasa, mama nu dormea, mi-a deschis us a incet si astepta sa-i povestesc despre plecarea lor. Eram obosita si mai ales trista dar nu vroiam sa simta nimic din tristetea mea. M-am asezat pe scaun la b ucatarie "turceste ", cum imi placea sa stau, si, zimbindu-i, am inceput sa-i po vestesc despre tot ce stiam de la Alex. Deodata mi-am amintit de jucariile pe ca re le-a cumparat si pe care le-am uitat in portbagajul masinii. 1 38 3 -Au destule jucarii copii, mi-a raspuns mama cu o voce c are semnifica"o nimica toata". 1 38 4 M-am uitat la ea mirata si cu toate ca vroiam sa-i spun ca pentru mine faptul ca s-a gindit cu atita dragoste la copiii mei insemna foar te mult, am tacut. Stiam ca in logica ei poate avea dreptate, dar asa era facuta viata din coincidente, care se interfereaza si asta il numim destin. 1 38 5 Atunci i-am raspuns: 1 38 6 -Daca toti care se iubesc ramin impreuna, cum s-ar mai s crie tragediile? Totul ar fi perfect in viata. Sint persoane ca mine care nu pot trai fara emotii, fara senzatii tari. M-am oprit sa-mi caut restul cuvintelor s i am inceput sa rid. 1 38 7 -Rizi de propria ta prostie, mi-a raspuns mama rizind si ea de data aceasta. Si facind si ea haz de necaz mi-a spus: 1 38 8 -Daca iti plac emotiile pe care ti le da Mahmud si astea iti mentin frumusetea, atunci stai mama la Beirut ca ai stiut pe cine sa alegi.

1 38 9 -Pe Napoleon, am intrerupt-o rizind si mai mult. Imi ami ntisem de Doina care in prezenta lui de multe ori il alinta "Napy" fara ca acest a sa stie. 1 38 10 Continuam sa ridem. Stiam ca mama se antrena cu mine la glume de teama sa nu ma vada trista din cauza plecarii lui Alex. Ce bine ne simu lam amindoua tristetea. Am sarutat-o si am plecat sa ma culc, dar nu inainte 1 38 11 sa-i spun: 1 38 12 -Mami, sa stii ca am fost o eleva destul de silitoare, a m invatat foarte mult de la tine. 1 38 13 Mama si-a marit ochii si deodata m-a privit cu un aer se rios si s-a grabit sa-mi raspunda: 1 38 14 -Suferi nu-i asa? 1 38 15 M-am uitat la ea si am simtit ca barba imi tremura, vroi am ca sa pling dar in acelasi timp vroiam sa ma asez pe genunchii ei si sa-i pov stesc totul. Atunci mi-am amintit ca nu ma putea ajuta cu nimic si nu puteam sai fac decit rau si ezintind i-am spus: 1 38 16 -Stii, cred ca sint suparata pentru ce se intimpla la Be irut. Si dupa o mica ezitare am adaugat. Astazi au fost bombardamente. 1 38 17 Mama continua sa ma priveasca cu neincredere si ma lasa sa-mi termin minciuna. Stateam incurcata in propriile mele minciuni si necazuri, in fata usii de la bucatarie, si nu ma induram nici sa plec si nici sa stau de frica sa nu ajung sa-i spun adevarul. Asteptam sa faca un gest ca sa stiu cum se reactionez, dar ea intirzia expre. Tata, somnoros a aparut si el linga noi si c um nu stia despre ce eram ingrijorata, dar banuind ca din cauza lui Alex, ne-a s pus: 1 38 18 -Pentru asta nu dormiti pina acum ; o sa ajunga miine mi lionar in America si voi imi consumati curentul la ora asta ca sa-l plingeti. Da ca eu cu mama ne invirteam in jurul subiectului tata, din greseala cazuse pe el. Ne-am uitat la el amindoua mirate si i-am raspuns in acelasi timp: 1 38 19 -Il plingeam pe Mahmud. 1 38 20 Atunci cu un aer grav ne-a raspuns: 1 38 21 -Si mai rau, mai bine mergeti si va culcati. Si profitin d de ocazie ca ne marcase situatia si-a luat o tigare si a vrut sa o aprinda. 1 38 22 -Imediat o stingi, a strigat mama la el. Si, intorcinduse spre mine, mi-a spus: L-a durut stomacul toata seara. I-am spus ca daca-l mai prind fumind i-o bag in gura, aprinsa, cind doarme. Si fara ca sa mai astepte v reun raspuns de la el i-a luat-o din mina si i-a aruncat-o in chiuveta. 1 38 23 Tata nici nu a clipit. S-a asezat si el pe scaun linga m ama si cu un aer serios mi-a spus: 1 38 24 -Si tu fumezi prea mult, ar trebui sa lasi tigarea. Am d at din cap afirmativ si m-am dus la mine in camera. De data aceasta Talal dormea in patul meu. M-am apropiat incet si l-am sarutat. I-am ridicat parul de pe fru nte si i-am tras cearsaful pe burta. Ma uitam la el si zimbeam si mi-am adus ami nte de mama lui Alex: "Poate si ea a facut de atitea ori acelasi gest pe care-l faceam si eu cu copiii mei si, cine stie, poate peste citiva ani voi face si eu aceleasi greseli pe care le-a facut si ea cu baiatul ei ". 1 38 25 In noaptea aceea am adormit mai repede decit in celelalt e de cind eram la Bucuresti, cu toate ca simteam o durere vaga in tot corpul. Am adormit mai repede de frica sa nu ma gindesc ca peste un numar " n" de zile s-a r putea sa ma trezesc si Alex sa nu mai fie aici si refuzam sa-mi imaginez mai d evreme cit de imensa imi va deveni durerea. 1 38 26 Dimineata am incercat sa fiu calma si mai ales sa-mi fer esc privirea de a mamei, care mi-o cauta cu o curiozitate intensa pina in clipa, cind mi-a spus ca in ziua aceea eram singura pina spre prinz. M-am bucurat si, profitind de neatentia ei, am pus mina pe telefon si cu o nerbdare nervoasa am f acut numarul de telefon al lui Alex. Nici nu a sunat o data ca imediat am auzit o voce calma de femeie. Fara sa realizez ca s-ar putea sa fie sotia lui i-am spu s " buna ziua "si l-am cerut. 1 38 27 Dupa o scurta pauza din partea ei, timp in care realizas em ca m-am pripit cind l-am cerut, i-am auzit inca o data vocea care, de data ac

esta pe un ton agresiv totusi politicos, ma intreaba: 1 38 28 -Cine il cauta? Si fara sa-mi dea ragaz sa-i raspund sia continuat intrebarea: 1 38 29 - Nora, tu esti? 1 38 30 Eram prinsa in plasa. Atunci cu o voce retinuta i-am ras puns: 1 38 31 -Da, eu sint. 1 38 32 -Imi permiti sa-ti pun o intrebare, si dupa ce am simtit ca a tras un fum din tigare a continuat: De ce ai refuzat sa pleci cu el? 1 38 33 -Ca sa nu va stric casatoria, i-am raspuns cu promtitudi ne. 1 38 34 Am auzit in aparat un ris care nu se mai termina, dar de data aceasta era nervos! Ii disparuse din voce caldura cu care mi-a spus primul "alo ". Stateam calma si asteptam sa termine. Nici nu mai stiam ce astept, pe A lex sa-mi raspunda sau pe sotia lui sa-mi dea explicatii de ce ridea. Deodata sa oprit si pe un ton trist mi-a raspuns: 1 38 35 -Mi-ai stricat-o inainte ca sa o incepem si grabita a ad augat: nu este vina ta, mai repede a mea. Taceam pentru ca eram surprinsa de nev oia pe care o simtea sa vorbesca tocmai cu mine. Atunci am inginat un " a, nu? " 1 38 36 -Sint sigura ca eu sint de vina, mi-a repetat inca o dat a. 1 38 37 -De ce? am intrebat-o plina de curiozitate. 1 38 38 -Pentru ca am stiut povestea voastra si am fost geloasa si te-am tinut tot timpul prezenta intre noi, chiar cind se uita la telejurnal i i reprosam ca o face ca sa stie care este situatia in Liban. 1 38 39 -Eu nu am sa mai fiu, i-am spus incet. Daca plecati depa rte de aici, totul o sa faca parte din trecut, poate acum ai sa stii. Nu m-a las at sa continui ca mi-a raspuns grabita. 1 38 40 -Niciodata, sau poate peste multi ani sa mai iubesca pe alta ca pe tine. Nu, nu. Si- a inghitit lacrimile cred si a continuat: . A murit ceva in el si eu nu vreau mila. Sa nu-l lasi sa plece fara speranta ca intr-o z i nu ai sa-l urmezi. Uimita de sinceritatea ei i-am raspuns mai mult ca sa-i dau curaj: 1 38 41 -Nu cred ca voi putea sa-i spun asa ceva pentru ca ar in semna sa-l mint. Stii ca am doi copii. Si deodata m-am trezit ca o intreb: De ce nu i-ai facut un copil, poate relatia voastra ar fi devenit alta. ? 1 38 42 -Am incercat, dar nu pot avea, pentru asta refuz sa-i ur mez in SUA. Si eu il iubesc, dar nu am avut nimic de la el, in schimb decit resp ect. Discutia noastra parea ca nu se mai termina. Vroiam sa inchid dar nu aveam forta sa-i spun. Mi-am imaginat ca Alex nu era acasa din moment ce conversatia n oastra dura atit. 1 38 43 -Am vorbit prea mult, mi-a spus cu aceeasi voce calma de la inceput, te rog sa nu-i povestesti lui Alex de discutia noastra. ! 1 38 44 -Ai toata increderea, i-am raspuns fericita la gindul ca poate reuseam sa ne spunem "la revedere "Cind deodata m-am trezit ca ma intreab a: 1 38 45 -Vrei sa ne intilnim intr-o zi inainte sa plecam? 1 38 46 Nu stiam ce sa-i raspund, eram pusa intr-o situatie deli cata. Nu puteam sa o refuz categoric si nu stiam ce am fi avut de discutat daca ne intilneam. Esentialul il stiam. 1 38 47 -Am sa te sun, i-am spus usurata ca totusi conversatia t rebuia sa ia sfirsit. Poate intr-una din zile saptamina viitoare. Dar de ce? Int rebarea imi iesise din gura involuntar. 1 38 48 -Stiu cum arati din fotografii si de tine mi-a povestit Alex. Si dupa ce s-a gindit putin a continuat: . nici eu nu stiu de ce, dar sinc er vorbind nu te urasc. Mai repede am compasiune pentru tine, cine stie poate in tr-o zi vei veni in Franta si ne vom revedea. 1 38 49 Am suris cind am auzit cuvintul "Franta ". Eu cu Mahmud in Franta, nu stia ca nici pentru Siria nu mi-a dat macar 10 $. 1 38 50 -Astept telefonul tau? m-a intrebat inca o data ca sa se

asigure si fara sa astepte raspunsul meu a continuat: Alex nu este acasa, este la ambasada SUA si pe urma ca deobicei mi-a spus ca petrece restul zilei cu tine . 1 38 51 Am pus receptorul jos si pentru prima data ma simteam vi novata. Ma intrebam de ce a mentionat ultima fraza, probabil ca sa-mi arate ca s tie totul despre el sau era un repros. ? ! 1 38 52 Mama se uita la mine mirata nu stia cu cine am vorbit si mai ales nu intelegea de ce aveam aerul asa de ravasit. 1 38 53 -Am vorbit cu sotia lui Alex. Si fara sa astept sa-mi pu na vreo intrebare i-am povestit totul. 1 38 54 -Ai sa te intilnesti cu ea fara ca sa stie Alex, pentru ce Nora? mi-a spus mama. 1 38 55 Nu am ajuns sa-i raspund pentru ca telefonul a sunat. Er a Alex: 1 38 56 -Ramin singura, i-am soptit. 1 38 57 -Atunci vin la tine in 30 de minute, pentru ca am uitat jucariile si trebuie sa mergem in parc sa ne jucam, mi-a spus cu un glas fericit . 1 38 58 A venit peste o ora si, spre bucuria copiilor, cu bratel e incarcate. S-a asezat pe covor si impreuna cu Raya au inceput sa le aranjeze. Talal era prea mic ca sa inteleaga si nu-l interesau decit cele care faceau zgom ot. Deodata, Raya s-a repezit la el si l-a sarutat pe obraz si l-a intrebat: 1 38 59 -Pentru mami nu este nimic? Am ris amindoi. Atunci s-a s culat in picioare cu Raya in brate si a intrebat-o: 1 38 60 -Tu stii cine sint? 1 38 61 Raya a ridicat din umeri, in semn ca nu stia si s-a uita t la mine mirata ca si cum trebuia sa raspund in locul ei la intrebare. 1 38 62 Eu taceam pentru ca eram blocata si am realizat pentru p rima data ca Raya putea sa-si aminteasca o data ajunsi acasa si sa-i povestesca lui Mahmud de Alex. 1 38 63 -Sint paznicul din parc, i-a raspuns Alex. 1 38 64 Atunci Raya, fericita, a inceput sa rida. Am rasuflat am indoi usurati si am intrat la bucatarie sa pregatesc cafeaua. Talal a inceput sa plinga Alex s-a intors, l-a luat in brate si s-a asezat cu el pe scaun. Il ming iia incet pe frunte si ii vorbea ; deodata a inceput sa ia fiecare deget si sa i l-l sarute Talal ridea in cascade. Stateam in dreptul usii si ma uitam la ei. 1 38 65 -Niciodata nu am banuit ca-ti plac atit de mult copii, i -am spus mirata dar vesela de scena la care asistam. 1 38 66 -Nici eu, mi-a raspuns rizind. Este pentru prima data ci nd un copil mi s-a lipit de suflet, poate .. . A tacut. 1 38 67 -Poate ce? l-am intrebat curioasa. 1 38 68 -Poate ca am intirziat prea mult sa am un copil, poate p entru ca este al tau, poate ca sper ca intr-o zi sa vii cu ei la mine, indiferen t unde voi fi. Nici eu nu stiu precis de ce ma simt atasat de el. Am inceput sa rid si l-am intrebat: 1 38 69 -Daca nu-mi semana, l-ai fi iubit? 1 38 70 -Nu stiu, mi-a raspuns repede. Vreau sa mergem in parc c a sa va fotografiez. Am inceput sa ne stringem amintirile. Mi-a spus cu regret. Stiam ca si lui ii era greu ca sa plece. Banuiam ca ii era teama de ce-i rezerva viitorul si mai ales teama de necunoscut. 1 38 71 Numai mie nu mi-a fost teama, am plecat ca un orb care i n plus se misca in intuneric. El nu stia ce insemna sa fugi de amintiri, el stia ca trebuia sa si le stringa. 1 38 72 M-am asezat pe scaun linga el si Talal. Nu eram fericita , traiam o durere plina de regrete. Era ca si cum imi traiam ultimele clipe de f ericire, dar stiind ca erau ultimile nu le puteam considera fericire. Eram asa d e departe cu gindul, ca m-am trezit mingiiata pe mina de Alex, iar atingerea lui am simtit-o ca pe un curent. 1 38 73 -Te-ai speriat? m-a intrebat incet? 1 38 74 -M-am uitat la el ca si cum il vedeam pentru ultima oara

si am simtit ca ochii mi se umplusera de lacrimi. Mi-am strins pleopele si pent ru citeva secunde mi s-a derulat sub ochii toata viata mea de atunci ;l-am vazut pe el cind eram impreuna si am simtit ca mi s-a fixat de-o data imaginea lui Ma hmud si in special scandalurile pe care traisem pina atunci. 1 38 75 -Nora ce-i cu tine? m-a intrebat iar Alex. 1 38 76 -Nimic, i-am raspuns sec si m-am intors la bucatarie. Al ex s-a sculat si m-a urmat. 1 38 77 -Nora, trebuie sa discutam serios. Vreau sa vorbesc si c u parintii tai. Si cum taceam, a continuat. Nora trebuie sa vii cu mine. Am vorb it ani de zile de ziua cind voi pleca. Acum este momentul, vino! 1 38 78 -Unde si copiii? l-am intrebat. 1 38 79 -Sa stii ca iti inteleg situatia, a reinceput ceva mai c alm dupa intrebarea mea. Noi vom pleca, in orice caz la jumatatea lui septembrie vom fi in SUA. Cum ajung iti fac formalitatile pentru viza, nu trebuie sa pleci de aici. Poate in octombrie vii cu viza turist si nu mai pleci. La fel ca Doina si iti pun un avocat. Principalul e, accepti! ? 1 38 80 Intr-o secunda de nebunie, am dat din cap afirmativ si i n aceeasi clipa ma invirtea in brate in mijlocul bucatariei. 1 38 81 -Si copii? l-am intrebat. 1 38 82 -Copii ramin aici pina te aranjam pe tine, mi-a raspuns ca si cum asta era cea mai usora problema. 1 38 83 -Si daca nu am sa pot ramine, l-am intrebat ingrijorata. 1 38 84 -Daca nu poti, mi-a raspuns rizind, atunci plecam amindo i indiferent unde, chiar si in Africa, dar nu inainte ca sa revii sa-ti iei copi ii. Atunci m-a dat jos din brate si m-a asezat pe scaun si in genunchi in fata m ea a inceput sa-mi sarute miinile si sa-mi spuna: 1 38 85 Iarta-ma ca nu ti- am facut decit probleme, este pentru ultima oara. Cind vom fi impreuna, nu ai sa regreti niciodata toata suferinta pe care ai trait-o. Ai sa fii cea mai fericita dintre fericite, nici nu-ti pot spu ne cit de mult mi-a fost dor de tine in acesti ani, fiecare zi a fost un regret! . Stii de ce iti spun toate acestea? A ridicat privirea si atunci i-am vazut oc hii umezi. Si nu am putut decit ridica din umeri. 1 38 86 -Pentru ca nu vreau la batrinete sa te caut printre amin tiri si sa te regret. Am ajuns la 40 de ani si stiu ca numai cu tine am fost fer icit si numai linga tine nu am sa imbatrinesc niciodata. Dintre tot ce am avut s i am inca numai pe tine te-am stiut ca imi aparti cu adevarat. 1 38 87 -Alex i-am strigat, taci pentru ca acum este egoismul di n tine care vorbeste. 1 38 88 -Tu esti pentru mine ca pentru unul sarac biletul de lot erie cistigator si care pina sa-l incaseze il pierde. Ce simte pentru restul vie tii, acest infometat, Nora? m-a intrebat pe un ton care-mi cerea raspuns. 1 38 89 Ma uitam la el si ma simteam vinovata, nu stia cit efort am facut in Liban sa-l uit si mai ales ca adesea regretam ca il cunoscusem. Pen tru mine era raul pe care nu aveam nevoie sa-l intilnesc tocmai pentru nu am sti ut ca sa raminem impreuna. Daca am fi fost sau daca vom fi, inseamna ca D-zeu in tr-adevar mi-a dat mai mult decit un tron. Daca nu vom reusi? M-am intrebat sing ura, ce-mi raminea? Regrete si suferinta pentru restul vietii. Erau singurele cu vinte care-mi rezonau in ureche. 1 38 90 -Mami, mergem in parc? m-a intrebat Raya, care intre tim p, cu mult calm si rabdare, reusise sa demonteze majoritatea jucariilor, care za ceau in bucati pe covor. 1 38 91 -Ce ai facut Raya? am intrebat-o mirata. 1 38 92 -Astea nu sint papusi adevarate, s-au rupt singure, mi-a raspuns cu indiferenta. 1 38 93 -Mergem in parc, a hotarit Alex si fara ca sa mai astept e raspunsul meu mi-a spus sa-i urmez pe jos. Ei pleacau inaintea mea in masina. 1 38 94 Am strins jucariile de pe jos si m-am imbracat incet ca si cum aveam nevoie de timp ca sa ma conving ca raspunsul meu de a-l urma era re al. In definitiv, de ce sa nu incerc, poate reuseam. De ce sa-mi reprosez o viat

a ca nu am incercat. Nimeni niciodata nu va vedea in mine cu rabdare si persever enta ceea ce Alex a vazut. Stiam ca-l puteam iubi pentru restul vietii mele cu a ceeasi pasiune cu care-l iubim pe D-zeu. 1 38 95 Am intirziat ca sa-i urmez in parc, si cind am plecat de acasa aveam senzatia ca eram anesteziata sau ca traiam ceva ireal. Nu simteam n imic sau poate imi era teama. Dupa citiva pasi pe strada mama m-a prins de la ur ma, era ingrijorata pentru ca m-a vazut singura, dupa ce i-am spus unde erau cop ii si cu cine i-am continuat: 1 38 96 -Mami, Alex imi cere sa plec dupa el, i-am povestit totu l in amanunte, poate pentru prima data dupa atitia ani cind ii spuneam adevarul, pentru ca eram sigura ca o bucuram. 1 38 97 -Nora, a inceput trista, nu te juca cu copiii. Sa nu-i p ierzi pentru ca atunci ne pierzi si pe noi. Cred ca as muri sa-I vad pe Mahmud p lecind cu ei de aici. 1 38 98 -Vom vedea, i-am raspuns. Atunci am stiut ca asta era ca uza ca nu ma simteam fericita in interior asa cum ar fi trebuit. Imi lipsea reac tia pentru ca incostientul meu imi retinuse cuvintul "copiiI mei ". 1 38 99 Eram confuza si, cu toate ca bucuria imi dadea tircoale, nu stiam de ce nu puteam visa ca intr-o zi vom reusi sa fim impreuna. Poate era prea frumos planul nostru, sau poate mi se parea imposibil de realizat. Incerca m sa fiu vesela si ma lasam antrenata de exuberanta lui Alex mai mult ca sa-i fa c placere. 1 38 100 In fiecare dupa-amiaza ne plimbam de mina prin Cismigiu sau la sosea, ore intregi mina in mina strabateam kilometri pe jos si in special ore in sir il ascultam vorbind. Era fericit, ridea, imi povestea cum vom petrec e fiecare zi si fiecare clipa din anii ce vor veni si mai ales nu uita sa mentio neze dupa fiecare fraza "Nora, am sa te iubesc mereu. " 1 38 101 Spre seara ne intorceam la mama lui acasa, unde inca o d ata, pina tirziu ma lasam pierduta in soaptele lui pline de tandrete si de promi siuni. De fiecare data Alex era diferit, nici-o scena de iubire nu era aceeasi, sau poate eu in iubirea mea necontrolabila pierdeam contactul cu realitatea si i mi imginam ca ne iubeam pentru prima data. Imi stringeam ploapele si ii multumea m lui D-zeu pentru ca il intilnisem pe Alex. De fiecare data din ce ne iubeam ne doream si mai mult pina cind epuizati ne indepartam unul de altul pentru ca sti am amindoi ca pielea noastra nu putea sa se lipeasca una de alta fara sa nu trez easca dorinta. "Sintem nebuni "imi spunea rizind si ca sa-mi dovedeasca ca are d reptate ma tragea spre el si dupa ce-mi mingia sinii cu buzele lui vesnic fierbi nti si uscate imi lua mina si mi-o plimba pe corpul lui gol pina in locul in car e stiam ca intr-adevar atingerea noastra declansase dorinta. De multe ori imi ce rea sa-I spun ce simt. "Nu pot " ii raspundeam adesea, nu se creasera cuvintele care sa poata exprima ceea ce simteam. "Spune-mi ce ai simtit cind ne-am iubit i n munti pe muschiul verde si cald ". Atunci ca trezita la realitate faceam un ef ort sa-mi adun gindurile si dupa ce ii indepartam gura de a mea incepeam: "a fos t ca si cum atunci se nastea iubirea, dorinta, eram doi salbatici care descopere au placerea, si care atunci incepeau sa o traiasca. . Corpul tau gol ma incalzea si dorinta salbatica cu care m-ai dezbracat atunci si 1 38 102 m-ai intins pe jos m-au ametit incit nu mi-am dorit deci t sa ramin in tine, in singele tau, in inima ta, sa nu mai fiu eu sa fiu in tine . Sub mine simteam caldura dar si raceala pamintului iar deasupra mea printre vi rfurile brazilor vedeam infinitul care incepea in bolta cerului. "Cum ma vedeai pe mine? " ma intreba curios. "Nu te vedeam eram in tine, era ca si cum natura m a plamadea a doua oara pe mine si pe tine. "Care este secretul tau de iubesti as a "? il intrebam si eu. " Tu, imi raspundea, pentru ca ma iubesti prea mult, pen tru ca nici-o femeie nu a stiut si nu va stii niciodata sa mi se daruiasca ca o sclava a dorintei mele, a vanitatii mele. Pe tine te pot lipi de mine ca pe o ad iere, te pot plamadi si modela asa cum dorinta din mine te vrea, tu esti aceea c e orice barbat isi doreste sau viseaza, esti viciul meu personificat intr-o feme ie. Dupa ce facea o pauza in care isi lua un aer serios continua, te iubesc cu a tita forta pentru ca vesnic imi este teama ca ai putea intr-o zi sa fii cu un al t barbat la fel. As fi capabil sa te omor daca as stii. Este rautatea din mine c

are ma impinge sa fiu asa. Te vreau numai pentru mine ". "Tu ce ai simtit cind n e-am iubit pe munte"l-am intrebat si eu odata din curiozitate. Alex a inceput sa rida ca un nebun, dupa care m-a tras sub corpul lui fierbinte si mi-a spus "atu nci nimic, pentru ca tot timpul mi-a fost frica sa nu apara vreun animal pentru asta iti sint dator o viata sa te iubesc ca un salbatic, ca un demon sau poate c a ingerul iubirii ". 1 38 103 Intr-o seara inainte, sa ma conduca Alex m-a intrebat pe un ton grav care nu-mi permitea decit sa-i raspund cu aceeasi seriozitate cu ca re mi se adresa: 1 38 104 -In curind vom pleca, nu reusesc sa ma asigur de entuzia smul tau si mai ales sa ma conving ca nu-ti vei schimba parerea cind vei ramine singura. M-am uitat surprinsa la el, pentru ca adevarul era intre noi. Si, fara sa ma gindesc prea mult i-am raspuns. 1 38 105 -Am suferit atit de mult de cind ne-am despartit, ca am uitat cum se bucura o persoana si mai ales ce simte si cit de sigur trebuie sa f ie ca bucuria de astazi nu devine intr-o zi cea mai tragica deziluzie. 1 38 106 Traiam o clipa de un realism deprimant cu toate ca ii ma i simteam inca caldura saruturilor si ecoul lui "te iubesc imi mai rezona inca in u rechi. Asteptam sa ma opreasca, sa ma certe pentru pesimismul pe care-l traiam i n fiecare zi, asteptam orice fraza care sa-mi schimbe convingerea, dar Alex tace a si astepta ca sa-mi golesc toata durerea pe care o traiam sub un calm aparent. 1 38 107 M-am uitat la el intrebatoare. Atunci Alex m-a tras spre el incet si ne-am asezat pe canapea ca si cum ne era teama sa nu ne pierdem ech ilibrul. 1 38 108 M-am trezit intr-un tirziu cu capul pe umarul lui. Pling eam. Alex plingea si el si lacrimile noastre ne udau unul altuia obrajii. 1 38 109 Aveam impresia ca o voce imi soptea continuu in urechi " Nora, va pleca in curind si va mintiti nu-l vei mai vedea niciodata ". Deodata A lex mi-a sters lacrimile incet si mi-a spus: 1 38 110 -Nora, intr-o saptamina vom fi plecati. Vroiam sa-i stri g ca stiam, dar taceam si asteptam sa-mi spuna restul. Nora in doua zile vom pre da casa si ... 1 38 111 Nu mai auzeam nimic. Stiam ce va urma! , casa, bagajul, emotia despartirii de prieteni, de locuri si incet curiozitatea noului si pe urm a tot ce ramine in urma se estompeaza si 1 38 112 dispare in ceata timpului si se ingalbeneste in albumele cu fotografii. 1 38 113 -Mi-ai promis, mi-a soptit incet la ureche si fara ca sa -mi dea ragaz sa-i raspund a continuat mai mult pentru el "am sa te astept pina in ultima clipa a vietii si daca nu vei veni, am sa te caut si daca nu ai sa ma primesti, tot am sa te iubesc ". 1 38 114 -De ce ne iubim? m-am trezit ca l-am intrebat. 1 38 115 Mi-a zimbit printre lacrimi, si ca un copil vinovat, sur prins asupra faptului a ridicat din umeri fara ca sa-mi raspunda. Ma uitam la el si stiam ca nimeni altul nu va ma putea iubi niciodata asa cum o facea el, dar ce ma durea cel mai tare era faptul ca stiam ca in inima mea nu mai putea intra nimeni. Alex pleca cu secretul meu, fara sa stie si nu aveam forta sa-i spun. 1 38 116 Ne-am ridicat intr-un tirziu si am iesit din casa. La ie sire Alex isi cauta cheiile, iar eu fara sa ma vada am mingiiat incet usa. Era u sa pe care o inchidea si deschidea de cind era copil si ea facea parte din viata lui, poate si ea ii va duce dorul asa cum o voi face eu sau poate nu va simti n imic. Si dintr-o data am zimbit si mi-am spus "mai bine as fi fost o usa " 1 38 117 -Un dolar ca sa stiu la ce te gindesti, m-a surprins Ale x cu intrebarea. Si poate pentru prima data in seara aceea i-am raspuns usurata. 1 38 118 -Poate la ce ar fi trebuit sa te gindesti tu. Si grabita am continuat: Doi dolari daca ghicesti. 1 38 119 Dupa ce s-a gindit putin, a tusit si m-a ridicat in brat e. Mi-a raspuns cu o siguranta care imi trezea indoiala daca nu cumva imi citise

gindurile: 1 38 120 -Te-ai gindit ca in curind usa asta nu va mai fi a mea s i cu o voce vinovata a continuat, trebuia sa intri aici in brate si pentru totde auna, dar te scot in brate ca sa te treg pragul in alta casa, intr-una noua, far a amintiri si in care nu o sa cunoastem nici regretele si nici reprosurile. Tu n u crezi 1 38 121 nu-i asa? M-a intrebat brusc si la fel de repede am simt it cum picioarele mele ating pamintul. 1 38 122 -Alex! am tipat si m-am prins repede de bratul lui. Si-a intors capul si fara sa ma priveasca mi-a spus: 1 38 123 -Iarta-ma! 1 38 124 Ne-am urcat masina fara sa ne privim. Mi-am aruncat priv irea spre el la o intersectie si i-am vazut profilul in lumina lampilor de pe st rada si fara sa vreau am tresarit si mi-am spus "Doamne ce frumos este! "Mi-am i ntors capul incet ca sa privesc afara pe geam si, ca sa mi ocup gindul am incepu t incet sa numar pomii pe care-i lasam in urma noastra in viteza masinii. Eram a metita cind masina a frinat brusc. Eram convinsa ca am ajuns in fata blocului me u si fara sa ma uit la el am vrut ca sa deschid usa. In clipa cind am intins min a, am simtit-o pe a lui care m-a tras spre el. Nu stiu cit am stat strinsi, mi-a m inchis ochii si mi-am lasat capul sa-mi cada pe umarul lui. Intr-un tirziu mi l-am luat si am simtit camasa lui umeda sub obrazul meu si in acelasi timp lacri mile lui pe umarul meu. 1 38 125 -Alex, i-am spus cu o voce slaba, trebuie sa ne desparti m veseli. Daca vom plinge in putinul de timp care ne-a mai ramas, nu o sa ne poa rte noroc. 1 38 126 -Ai dreptate, Nora. Si fara sa ma priveasca, a intors ch eia in contact. Eram fericita pentru ca mai aveam timp inca 5 minute sa stau lin ga el pina cind ajungeam acasa si ne-am despartit cu un zimbet, pe care ni l-am adresat mai mult ca sa ne facem placere. 1 38 127 Am deschis usa incet si am vazut-o pe mama care venea sp re mine cu un aer speriat: 1 38 128 -Ce s-a intimplat? am intrebat-o ingrijorata. Mama s-a a sezat pe scaun si privindu-ma mi-a spus incet: 1 38 129 -Mahmud a telefonat de mai multe ori. Ma uitam la ea ca si cum auzeam pentru prima data de numele acesta. 1 38 130 -Si? am intrebat-o si m-am asezat pe scaun. 1 38 131 -I-am spus ca ai plecat cu taticu la tara cu copiii. Nu stiu daca a inteles si pe urma nu am mai raspuns la telefon. O ascultam pe mama. Era speriata. 1 38 132 -De ce iti este frica, am intrebat-o si in acelasi timp m-am ridicat de pe scaun si m-am intreptat spre ea. M-am asezat pe genunchii ei si dupa ce am sarutat-o mi-am pus capul pe umarul ei si am inceput sa-i povestes c totul in cele mai mici amanunte. I-am simtit mina care-mi mingiia parul tot ti mpul. La sfirsit mi-am ridicat capul si mi-am trecut degetele incet pe obrajii e i. I-am sters incet lacrimile si inainte sa mai am timp sa-i spun ceva mama mi-a spus: 1 38 133 -Vai Nora, cit poti sa suferi, mama! Si dupa ce m-a ridi cat incet, s-a ridicat si ea si m-a tras de mina spre bucatarie. 1 38 134 -Sa nu-l trezim pe tata, mi-a spus cu o voce calma. 1 38 135 Ne-am asezat pe scaune si mama a desfacut o sticla de ap a minerala, dupa ce a umplut doua pahare mi-a intins unul si mi-a luat mina intr -a ei: 1 38 136 -Nora, daca poti, urmeaza-l. Ma uitam la ea mirata si in curajata de tacerea mea a continuat. In toamna vor fi 5 ani de cind ai plecat si ca sa ma convinga a accentuat "am discutat si cu taticu, "Alex te iubeste cum n u am vazut pe nimeni in viata mea capabil sa o faca iar de tine nu ma indoiesc. Ii mai trebuie poate inca 5 ani ca sa te uite sau poate niciodata si fara sa-ti dai seama viata a trecut. Ce barbat poate sa iubeasca ca el? Si convinsa ca avea dreptate a tacut ca si cum astepta ca sa-i confirm. Ma uitam la ea si asteptam sa continua, lucru pe care l-a si facut. Ultimele zile sa fie cele mai frumoase

si daca ai sa pleci dupa el si copiii ramin o sa facem schimb de locuinta si Mah mud nu o sa stie unde ne-am mutat. 1 38 137 Ce parere ai? 1 38 138 M-am ridicat de pe scaun si am strins-o in brate. Pentru o clipa 1 38 139 m-am gindit cit de dureros trebuie sa fie pentru acei ca re nu au stiut 1 38 140 niciodata cit de importanta este in viata dragostea de m ama. Acum eram capabila sa accept despartirea de Alex, chiar daca era pentru tot deauna. Stiam ca am unde sa-mi gasesc refugiu. Era pentru prima data de cind ne despartisem ca mama se manifesta in favoarea lui Alex: ne intelegea si respecta iubirea si ma incuraja c sa nu ne abandonam inca odata. 1 38 141 In noptea aceea ne-am culcat spre ziua, am facut planuri si numai in prezenta mamei am indraznit sa visez ziua cind voi fi cu Alex pina la sfirsitul vietii. Dimineata ne-a trezit devreme telefonul lui Mahmud ca sa-mi reaminteasca sa ma intorc in Siria imediat ce situatia se va calma putin in Bei rut. 1 38 142 -Nu am bani? i-am spus la sfirsit. 1 38 143 -Sa-ti dea parintii tai pentru ca ei te-au chemat, mi-a raspus sec si a inchis telefonul. 1 38 144 Nu stiam ce sa fac. Eram inca cu aparatul in mina cind s oneria a sunat. M-am ridicat incet si am deschis usa. 1 38 145 -Cine este? Am auzit vocea mamei din bucatarie care le d adea la copii sa manince. 1 38 146 Eram chiar mai socata decit de telefonul lui Mahmud. 1 38 147 Alex era in fata usii cu bratele pline de flori si, prin te flori ochii lui veseli asteptau un cuvint. 1 38 148 -Iar ai violat o tiganca! i-am spus si fara sa-i mai ast ept raspunsul printre flori, i-am sarit in brate. 1 38 149 -Nora ma sufoci, mi-a spus si in acelasi timp si-a desfa cut bratele si m-a ridicat. Mama si copiii au iesit afara din bucatarie si feric iti de atitea buchete care cadeau pe jos s-au aplecat si au inceput sa le string a. 1 38 150 -Nu ai dormit? l-a intrebat mama. 1 38 151 -Peste 10 zile o sa fie ziua ta de nastere si nu am sa f iu aici si m-am gindit sa ti-o sarbatorim astazi. Ce zici, esti de acord? Ma uit am la el si priveam in sufletul lui asa cum privesti in undele unui piriu de mun te: totul era limpede. Alex se gindea la toate, numai ca sa fiu fericita. Unde m ai putea sa existe un al doilea ca el? De ce nu s-a gindit cu ani in urma ca via ta noastra poate D-zeu o unise pentru noi inainte de a ne naste si noi nu am sti ut. De unde ii venea atita forta sa ma iubeasca? . Cum era sigur pe el ca ii mer itam iubirea, stia ca sotia lui suferea si nu-i pasa, in ce loc misterios din su fletul lui am patruns fara sa stie si ce vraji am putut sa-i fac? . L-am mingiia t cu privirea si m-am asezat la masa linga el. 1 38 152 -Intii vrem cafea, a strigat vesel dupa mama si, fara sa ma priveasca, m-a intrebat. Cind vii iti schimbi religia? Si, grabit, a adaugat . Nu pentru mine, ma intelegi? . 1 38 153 Fericita i-am raspuns fara sa ma gindesc: 1 38 154 -Pentru tine imi schimb si numele si religia si inima da ca trebuie. Atunci am simtit ca imi aluneca ceva pe deget. 1 38 155 -Nu spune nimic, mi-a spus incet ca si cum trebuia sa ra mina secretul nostru. 1 38 156 Am inchis ochii pentru o secunda si i-am deschis chiar i n directia degetului. 1 38 157 -Este o bijuterie de familie, sa nu te desparti niciodat a de ea. A fost a bunicii mele si, parca putin intimidat ca imi divulga un secre t a continuat: Nici ea nu a fost evreica dar a devenit din dragoste pentru bunic ul si, fericit, a adaugat ; cind o sa fim impreuna am sa-ti dau si restul care i -au apartinut. Era un inel din platina cu un rubin mic inconjurat de 4 briante. Ma uitam la el si nu puteam sa cred ca acest inel a fost oferit cu zeci de ani i

n urma unei tinere fericite si indragostite de un om de care era sigura ca numai moartea ii putea desparti 1 38 158 Cat de diferita era povestea acum! ! 1 39 1 CAPITOLUL 39 1 39 2 Stiam ca ziua plecarii lui Alex era fixata de mult dar l a insistenta mea nu mi-a mentionat-o niciodata. In ultimele zile ii citeam pe fa ta ingrijorarea si cel mai adesea avea un aer absent si de fiecare data ma tine la curent cu evolutia situatiei din Beirut. 1 39 3 -Intr-o zi, a venit spre seara intr-un taxi si cum a int rat, m-a luat de mina si mi-a expus in amanunt tot ce auzise la radio "astazi gu vernul libanez a cerut oficial ca Franta, Italia si 1 39 4 SUA sa trimita observatori ca sa controleze plecarea com batantilor palestinieni. " 1 39 5 -Ce inseamna asta? l-am intrebat cu respiratia oprita. 1 39 6 -Asta inseamna, s-a grabit sa-mi raspunda, ca cel tirziu la 1 septembrie totul se va termina si iti va cere sa te intorci acasa. Nu i-a spus numele si nici calitatea pe care o avea fata de mine. 1 39 7 -Sa invoci orice si sa nu pleci, a continuat pentru ca e u taceam si nu-i raspundeam nimic. 1 39 8 -Si daca nu pot? l-am intrebat si mi-am ferit privirea. 1 39 9 -Nora, s-a restit la mine ca am tresarit fara sa vreau: nu fii copil, sa pierdem aceasta ocazie. Iti dai seama ca din Liban nu ai sa pot i iesi 1 39 10 niciodata. Intra in spital, plateste un doctor sa te tra teze de orice, numai ca sa treaca timpul. Si fara sa pot sa-i raspund mi-a arunc at pe masa un teanc de bani. 1 39 11 -Si daca nu am sa pot ramine? . Simteam ca inebuneam si nu aveam decit o idee care- mi circula in cap "daca nu am sa reusesc? Ce am sa f ac? Asta insemna ca nu am sa-l mai vad niciodata. 1 39 12 Alex a simtit frica ca nu as putea sa-l urmez era mai pu ternica 1 39 13 decit vointa de a reusi si din cauza aceasta traiam o st are de blocare cerebrala. 1 39 14 -Nora iti este frica, nu-i asa? , m-a intrebat de data a ceasta calm. Nu stiam ce sa-i raspund: intr-adevar imi era frica, dar de ce mai intii? De Mahmud sa nu-i aud vocea sau de faptul ca Alex pleca. Cu el linga mine nu-mi era frica de Mahmud dar in ziua cind acesta imi va telefona si el nu va f i aici si in plus nu aveam certitudinea ca va reusi sa-mi trimita viza in timp r ecord, imi creea o stare de irealitate ca nu puteam sa ma decid ca sa iau o hota rire. 1 39 15 -Iti las banii ca sa-ti poti cumpara biletul de avion si sa ai de cheltuiala. El vorbea si eu incercam sa-mi imaginez cite zile i-au mai ramas. Mi-a promis ca nu trebuia sa-i stiu ziua plecarii si urma sa ma sune cin d ajungea in Paris. In ultimele zile era ocupat, venea intotdeauna dupa-amiaza, asa ca nu puteam sa banuiesc nimic inainte de ora 18. 1 39 16 -Si daca nu am sa pot veni ce fac cu bani, cum ti-i rest itui? m-am trezit ca l-am intrebat. 1 39 17 -Le dai foc, mi-a raspuns sec si s-a sculat de pe scaun si a intrat in camera unde copii se jucau. L-a luat pe Talal in brate si s-au as ezat pe pat. Acesta, fericit, a inceput sa-i repete toate cuvintele pe care tata le repete cu el de dimineata pina seara, cind a ajuns la cuvintul ta-ta, a ince put sa-l repete fericit probabil era si cel mai usor de pronuntat. 1 39 18 Alex a inceput sa-l sarute cu o duiosie care depasea int elegerea mea pentru afectiunea pe care i-o cunosteam pentru copii mei. 1 39 19 -Niciodata nu l-am vazut pe Mahmud sa-l copleseasca cu a tita dragoste nici pe el si nici pe Raya, i-am spus emotionata pentru ca simteam ca era in acelasi timp un fel de a-i spune "adio. " 1 39 20 Fara sa ma priveasca, cu capul pe genunchii lui Talal, c are-l tragea de par si ridea fericit repetind intr-una "ta-ta"! mi-a raspuns: 1 39 21 -Da nu te intrebi daca tipul stie ce inseamna cuvintul "

iubire " ca 1 39 22 sa-i poti cere asa ceva? ! . Si dupa alte risete a conti nuat: Daca te-ar fi iubit si daca ai fost fericita sint convins ca din mindrie n u te-ai mai fi intors la mine. Ma uitam la el socata, niciodata nu m-am gindit c a Alex putea sa banuiasca ca pe undeva acesta era adevarul. 1 39 23 -Ne jignesti sentimentele! , i-am raspuns. Ridea ca un n ebun, am iesit din camera si i-am lasat singuri. Copiii rideau, iar el avea aeru l ca-si uitase toate grijile. 1 39 24 M-am intors iarasi la ei pentru ca veselia lor era intradevar molipsitoare. Cind m-a vazut Alex mi-a spus. 1 39 25 -Nora, Talal are pe fundulet doua alunite pe care le am si eu. 1 39 26 -Lasa prostiile si vino sa beam cafea. Si, fara sa-l ast ep, mi-am umplut ceasca. Alex a mai intirziat putin si spre dezamagirea copiilor a venit la mine dar si pe fata lui se vedea regretul ca trebuia sa renunte la j ocul lor. Grabit mi-a spus: 1 39 27 -In seara asta vreau sa fii frumoasa si sa iesim in cel mai bun restaurant din Bucuresti sa dansam si sa petrecem pina la ziua. Esti de acord, frumoasa mea? Si dupa ce mi-a facut o reverenta, m-a luat in brate si m-a dus in camera copiilor si m-a aruncat in pat. 1 39 28 Talal si Raya au profitat si imediat s-au urcat pe mine pentru ca Rayei ii placea sa ma gidile iar Talal imediat plingea de teama sa nu ma doara. Era galagie. Deodata ca prin vis am auzit telefonul care suna: era Ram i care dupa 6 saptamini de cind eram la Bucuresti ne suna pentru prima data. Imi transmitea mesajul lui Mahmud sa ma pregatesc sa plec prin Siria. 1 39 29 -Nu pot sa vin pina nu se deschide aeroportul dn Beirut pentru ca Raya vomita in masina si imi este greu cu doi copii in taxi. Vorbeam s i ma miram singura de ideea pe care o aveam iar privirea lui Alex care ma fixa e ra ca un soport care ma impiedica sa nu cad. 1 39 30 -Ne-a stricat toata veselia, i-am spus cu regret in timp ce trinteam receptorul. 1 39 31 -Dimpotriva, este un inceput bun. Vezi ca poti daca vrei . Si dupa ce a oftat mi-a spus: 1 39 32 Stii ca m-ai speriat cind am venit. Pentru o clipa am av ut senzatia ca te-am pierdut iar. 1 39 33 M-am apropiat incet de el, si ne-am tinut strinsi in bra te pina cind telefonul a sunat iar: erau parintii mei care-mi spuneau ca in mai putin de 15 minute vor fi acasa. 1 39 34 Atunci am fugit sa ma imbrac si l-am lasat iar pe Alex c u copiii. Nu stiam ce sa fac ca sa fiu frumoasa asa cum mi-a cerut: eram palida iar ochii tristi si putin incercanati. Mi-am trecut mina prin par si nici acesta nu a fost pe gustul meu. M-am intristat. Deodata usa de la camera mea s-a desch is si a intrat Alex cu Talal in brate care era gol, asa cum il nascusem. 1 39 35 -Ce s-a intimplat? Am tipat speriata. 1 39 36 -Nimc, mi-a raspuns strengareste. Am descoperit ca avem alunitele identice si mai este ceva. Si fara ca sa-mi spuna ce anume s-a asezat pe pat si intr-o fractiune de secunda era descult si imi cerea ca sa remerc asem anarea dintre degetele lui si ale lui Talal. 1 39 37 -Esti nebun, cum ai pretentia sa plec dupa un nebun. Era intr-adevar o situatie comica, in momentul acela mama a intrat si ea in camera si putin mirata si distrata de scena pe care -o vedea si cum il auzise pe Alex c e pretentii are, a inceput sa le examineze picioarele si degetele cu o atentie d e specialist: 1 39 38 -Sa stii ca ai dreptate. Si intorcindu-se spre mine cu u n aer grav mi-a spus: Pune-ti si tu picioarele linga ale lor si ai sa vezi ca ma i mult seamna cu Alex decit cu tine. 1 39 39 Incurajat de mama atunci Alex i-a aratat si alunitele si cu toata seriozitatea cauta sa o convinga ca sint identice cu ale lui. 1 39 40 -Si care este scopul de vrei sa-o convingi, l-a intrebat mama rizind si cu un aer aparent naiv.

1 39 41 Alex s-a uitat la ea incurcat si, trezit la realitate di n entuziasmul pe care-l traia i-a raspuns repede: 1 39 42 -Nu cumva este al meu? 1 39 43 -Alex devii periculos, si ca sa nu te dezamagesc in nebu nia ta, iti spun ca poti sa pleci linistit pentru ca nu este al tau. Si ca sa-l conving am continuat. "Iti jur si iti dau cuvintul meu de pioniera " 1 39 44 Dezamagit a inceput sa se incalte si cu Talal in brate a iesit din camera si m-a lasat cu mama in timp ce ma uitam cu ce sa ma imbrac. I mediat ce a inchis usa in urma lui mama s-a apropiat incet de mine si mi-a sopti t. 1 39 45 -S-ar putea sa aiba dreptate, acum am inteles de ce are Talal un "ceva" pe fata pe care noi nu-l aveam si Mahmud nici atit. 1 39 46 Ma uitam la ea mirata, nu stiam daca glumea sau daca era serioasa. 1 39 47 -Nora nu glumesc. 1 39 48 De data aceasta nu am mai lasat-o ca sa continuie si am tipat la ea: 1 39 49 -Mama cred ca nu vrei sa-mi bat joc de el si sa-i spun c a este al lui, cind nu este. 1 39 50 Tata ne-a intrerupt conversatia care incepea sa ma enerv eze, a intrat si el in camera cu un aer conspirator si cu banii in mina. 1 39 51 -De unde sint banii astia pe masa la bucatarie? m-a intr ebat mirat. 1 39 52 Alex mi -a lasat ca sa am dupa ce-o pleca el pentru chel tuieli si pentru biletul de avion, i-am raspuns plictisita. 1 39 53 -Sa nu te vad plecind cu ei la Beirut pina la urma, pent ru ca am auzit la radio ca s-au potolit, . mi-a raspuns cu cinism tata si a iesi t din camera urmat de mama. 1 39 54 Nu mai aveam pofta nici de machiaj si mai ales nici de d ansat. M-am pieptanat repede, mi-am pus putina pudra pe fata si m-am imbracat cu o rochie neagra. M-am uitat in oglinda si m-am vazut mai palida decit eram cu 1 0 minute inainte. Am oftat si am iesit nu inainte de a-mi arunca banii intr-un s ertar si de a trinti usa ca cea mai nervoasa persoana de pe pamint. Toti au into rs capul dar nimeni nu mi-a facut nici o observatie. 1 39 55 Am iesit din casa si deodata m-am gindit ca s-ar putea s a fie pentru ultima data cind Alex venea la noi, dar cum o suvita imi cadea pe f ata mi-am inlaturat-o cu mina nervoasa si totodata mi-am alungat si banuiala. 1 39 56 -Ce facem? l-am intrebat cind am ajuns in strada. 1 39 57 -Luam un taxi pina in centru si, cum ti-am spus, mincam, dansam, vorbim, planuri si visam. Seara aceasta este.. . . 1 39 58 -Ultima, m-am grabit sa completez. 1 39 59 Nu mi-a raspuns nimic si a strigat dupa un taxi care tre cea in viteza. 1 39 60 Incet, in ambianta vesela a restaurantului am petrecut c ea mai fumoasa seara din vara lui 82 si a anilor care l-au urmat. 1 39 61 Am venit acasa spre ziua si am dormit pina spre prinz. R estul zile a trecut repede si spre seara am realizat ca telefonul lui Alex se la sa asteptat. Imediat mi-a trecut prin cap ideea ca Alex retinuse propunerea mea sa nu stiu ziua cind pleaca si mai ales sa nu ne spunem "adio". Am simtit ca ma cuprindea ameteala si am fugit la mine in pat. La inceput ma gideam cu dor la el ca si cum asi fi vrut sa simta si sa ma sune, dupa care obosita si dezamagita a m inceput sa pling. Am plins pina cind am adormit, m-am trezit intr-un tirziu ca suspinam si ca mama ma mingiia incent pe mina si mi-o saruta. 1 39 62 -A plecat, i-am spus pe soptite. 1 39 63 -Stiu mi-a raspuns incet, ne-a spus ieri cind te imbraca i. Si dupa o pauza, cu ceva mai mult curaj a continuat: Te va suna in seara asta cred, si dupa ce s-a uitat la ceas mi-a spus, in mai putin de o ora. 1 39 64 Fixam ceasul si tremuram pentru ca acele se miscau prea incet. Pina cind am adormit iar, intr-un tirziu am auzit telefonul care suna si deodata vocea mamei care ma striga "Nora "

1 39 65 -Unde esti? l-am intrebat printre suspine. 1 39 66 -Nora, orice numai sa nu plingi. mi-a spus fara sa-mi ra spunda la intrebare. Si dupa zeci de fraze tandre si juraminte ca vom fi impreun a 1 39 67 mi-a promis ca ma va suna de doua ori pe zi timp de 15 z ile pina cind vor pleca spre Los Angeles. 1 39 68 Nu am putut sa-i spun nimic, tot timpul a fost el acela care a vorbit. Am pus receptorul jos, si fara ca sa ma intrebe, le-am spus parin tilor: 1 39 69 -Doua saptamini pina ajunge, alte doua pina o sa umble s a-mi faca formalitatile pentru viza, pina o primesc, am nevoie de mai bine de-o luna de zile. Sint sigura ca am sa fiu plecata cu primul avion in mai putin de o saptamina. Mama tacea, iar tata a scuturat din cap cu tristete ca si cum calcul ul meu era exact. 1 40 1 CAPITOLUL 40 1 40 2 La citeva zile de la plecarea lui Alex, palestinienii au inceput sa evacueze Beirutul sub supravegherea contigentelor franceze, american e si italiene. Inca o data Franta in fata lumii devenea avocatul demnitatii uman e, refuzind conditiile americane si israeliene care urmareau ca plecarea palesti nienilor sa fie un exod umilitor pentru acestia in fata lumii. 1 40 3 Pe 30 august Iasser Arafat parasea Libanul pentru Grecia de unde trebuia sa ajunga in Tunis. Alex era inca in Paris iar Mahmud imi telef ona ca sa plec din Romania cu primul avion la Damasc unde ma astepta. Daca pales tinieni paraseau Beirutul victoriosi eu ma pregateam sa-l regasesc mai deprimata ca niciodata si fara nici o urma de speranta pentru viitor. 1 40 4 -Nu pleca, ce-o sa se intimple? mi-au spus parintii, car e au inceput sa traiasca alaturi de mine teama ca toate planurile noastre se spu lberau in vint mai repede decit ne asteptam. 1 40 5 -Va veni dupa noi, i-am raspuns mamei si, mai mult pentr u mine am continuat: si daca vine sa ne ia nu mai am nici o sansa sa traiesc in liniste pina la sfirsitul vietii mele. 1 40 6 -Nora, de ce nu stai acasa, m-a intrebat tata. 1 40 7 -Ne vom descurcam, s-a grabit mama sa-mi spuna. 1 40 8 Ce puteam sa le raspund? Nici eu nu stiam de ce refuzam cu atita incapatinare sa ramin, poate nu ar fi fost mai rau decit era in Beirut. Poate cu timpul "tipul care trebuia sa uite" ca am fost plecata ar fi murit si cel care i-ar fi luat locul nu si-ar mai fi amintit de mine. Era o ura in mine c are ma oprea sa accept ideea ca mai rau decit in Liban poate nu ar fi putut fi. Ideea ca demnitatea mea suferea din cauza celor care erau ca mine romani si fata de care nu ma vedeam vinovata cu nimic, ma durea cel mai tare. Aveam senzatia c a eram condamnata in locul celui care comisese o crima. 1 40 9 -Niciodata nu voi ramine aici, in special pentru copii, le-am raspuns plina de ura. Si fara ca sa-mi continui gindurile m-am imbracat si in mai putin de-o ora ma intorceam cu tata din oras cu trei bilete de avion pe care le cumparasem pe banii lasati de Alex. 1 40 10 -Peste doua zile plecam: i-am spus mamei cind am intrat in casa si incercind sa fac o gluma am continuat: Cind vor invada inca o data Be irutul atunci vom avea timp ca sa plecam toti trei in SUA la Alex. Pentru prima data mama nu a putut sa-si retina lacrimile in fata mea. S-a asezat incet pe sca un si lacrimile ii alunecau incet pe obraz. M-am apropiat de ea si am luat-o in brate. Am respirat profund de mai multe ori si dupa ce mi-am spus in gind "Doamn e ajuta-ma " am inceput sa-i vorbesc: 1 40 11 -Mami sa nu fii suparata, este mai bine asa, cum sa plec si sa-ti las copiii, daca Mahmud vine sa-i ia nu-i vom mai vedea niciodata. Atu nci mama s-a oprit din suspinat si, incurajata am continuat: Cine ne garanteaza ca Alex imi poate obtine viza in 15 zile si daca nu-l ascult pe Mahmud alta data nu ma va mai lasa sa vin. Si nu veti putea nici voi sa mai veniti la mine. Ince t corpul mamei nu mai tremura. Imi muscam buzele si continuam: Stii ca in octomb rie incep scoala, aici am un salariu bun si va pot ajuta sa veniti, am sa fiu bi ne. Simteam ca nu mai pot continua. Am tacut si-o stringeam pe mama in bratele m

ele mai mult ca sa ma consolez. Mi-am sters lacrimile in ascuns si-am sarutat-o pe obraji: 1 40 12 Nora, si tu plingi? m-a intrebat mirata. 1 40 13 -Pling pentru ca te-am suparat prea mult in ultimii ani, i-am raspuns incurcata pentru ca ma descoperise. 1 40 14 -Daca asa te simti linistita si tu crezi ca este mai bin e, eu nu mai sint suparata, mi-a raspuns si ea sa ma calmeze. 1 40 15 -Daca suna Alex ii spunem ca miine ajunge Mahmud la Bucu resti ca sa ne ia. Si linistita ca reusisem sa schimb subiectul de la mizeriile noastre spre mizeria altuia, am inceput sa-mi string lucrurile din casa in singu ra valiza cu care venisem. 1 40 16 -Si pentru bani ce ii vei spune, m-a intrebat mama ingri jorata. Am inceput sa rid, pentru ca in mijlocul problemelor noastre era lucrul cel mai nesemnificativ. 1 40 17 -Daca vrea banii, nu are decit sa vina sa-i ia, i-am ras puns cu un aer vesel ca si cum ar fi fost cea mai buna gluma pe care o spuneam i n ultimii ani. 1 40 18 In seara aceea Doina m-a sunat. I-am spus adevarul si am simtit ca si ea ma acuza de lasitate. A doua zi cind Alex m-a sunat l-am lasat pe tata sa-i spuna ca sint la aeroport ca sa-l astept pe Mahmud. 1 40 19 Nu am mai avut ocazia ca sa vorbim a doua oara. Pina am plecat am scos telefonul din priza si cu o forta pe care nu mi-o cunosteam am fa cut totul ca sa nu ma gindesc la el. 1 40 20 Eram durerea pe care D-zeu a simtit-o pentru noi cind ne -a luat pacatul, ma simteam singura supravietuitoare dintr-un genocid, aveam imp resia ca merg singura pe un cimp printre cadavre si mai ales nu stiam daca direc tia aleasa era cea buna. De cele mai multe ori, cind ramineam singura pentru cit eva minute, ma intrebam singura de unde am atita forta ca sa-mi suport durerea c u resemnare. Nu stiam daca nu era teama sa nu comit o greseala ireparabila pentr u restul vietii si sa-mi pierd copiii, sau teama sa nu-mi las parintii mai supar ati decit erau sau poate frica pe care mi-o plantase in singe Mahmud ca sa evit un scandal interminabil cu el in caz de esec. 1 40 21 Aveam grija pentru toti, dar mai putin pentru Alex. Cred ca egoismul si graunta de razbunare care zace in fiecare incepuse sa-mi incolte asca in inima, si fara sa vreau, m-am trezit in mai multe rinduri repetindu-mi " Nu o sa moara, pentru ca nici eu nu am murit cind el m-a lasat ". 1 41 1 CAPITOLUL 41 1 41 2 Am plecat din Bucuresti dupa-amiaza. Toata dimineata miam impus sa fiu vesela si am reusit inca o data sa-mi insel parintii, lasindu-le impresia ca era corecta pentru toti alegerea pe care am facut-o. 1 41 3 In final mama era calma, iar tata profita de neatentia e i ca sa poata fuma tigare dupa tigare. 1 41 4 Invatasem ca cel mai important intr-o despartire raminea ultima imagine, asa ca imi epuizam ultimile ramasite din energie, pentru a zimb i tot timpul si a le aranja proiecte pentru viitor, de data aceasta realiste apa rent privind singura destinatie pe care o cunosteam -Liban. 1 41 5 Mama ma asculta resemnata, numai tata deceptionat mi-a r aspuns: 1 41 6 -Planurile tale ramin intotdeauna in faza de proiect, nu se realizeaza nimic, ne-am bucurat ca poate scapai de nebunul de Mahmud si de r azboi. 1 41 7 Nu si-a mai continuat restul ideilor pentru ca a simtit repede privirea mamei care-l fixa cu "de ce nu taci? ! ". Mi-a fost mila de el s i l-am luat repede in brate si cu obrazul lipit de al lui i-am soptit "cine stie ce ne rezerva D-zeu, poate este prea devreme, nu trebuie sa ne pierdem speranta . " 1 41 8 Am reusit sa ma despart de ei calma. Am mers citiva metr i si numai cind am fost sigura ca pot sa le mai zimbesc inca o data am intors ca pul. Din zimbetul bine studiat, intr-o secunda, totul s-a transformat intr-un el an de bucurie. Mama si tata o imbratisau in acelasi timp pe Simona si ea cu vesn

icul ei zimbet protector ii tinea lipiti de ea, dar cu privirea spre mine, prega tita sa ma strige. Nu am putut sa ma intorc la ei, fericita am asteptat-o pe Sim ona sa treaca la mine. 1 41 9 De la distanta s-a grabit sa-mi strige: 1 41 10 -Si eu ma intorc la Beirut. 1 41 11 Imi era suficent, nu vroiam sa stiu mai mult si incet am simtit ca nervii imi cedau si in locul curajului pe care mi-l impusesem aparea slabiciunea si dorinta sa pling pe umarul cuiva, dar mai ales nevoia ca cineva s a ma consolezeze si sa-mi spuna ca luasem o decizie corecta. 1 41 12 In mai putin de 5 minute treceam amindoua punctul de fro tiera dar nu inainte de a le mai zimbi inca o data parintilor de la distanta inc ercind sa le inlatur ultima unda de indoiala din privire si din suflet. Prezenta neasteptata a Simonei ne-a surprins pe toti si, ca de obicei pe unde trecea, la sa in urma ei un sentiment de incredere si o unda de veselie. 1 41 13 -Nici nu ma gindeam ca o sa se termine totul asa de repe de, mi-a spus Simona imediat ce ne-am asezat pe scaune in sala de asteptare. Si luindu-l in brate pe Talal a continuat rizind: Mi-au stricat toate proiectele, i n special ca ma distram mai bine ca la 18 ani. 1 41 14 Imi tineam cu greu lacrimile, dar cind am auzit-o am izb ucnit in ris si i-am raspuns: 1 41 15 -Dar eu de ale mele ce sa mai spun, daca mai tineau cel putin o luna de zile, nu as mai fi plecat .. . . 1 41 16 Deodata ochii Simonei s-au oprit mirati asupra mea si fa ra ca sa-mi puna vreo intrebare astepta sa-mi continui restul frazei. 1 41 17 Ma uitam la ea si asteptam sa aud "de ce "? Intr-un tirz iu s-a hotarit si m-a intrebat: 1 41 18 -Vroiai sa ramii? Sper ca nu puteai sa faci o asemenea p rostie. 1 41 19 Nu am mai avut timp sa-i raspund pentru ca trebuia sa ne imbarcam pentru plecare ; eram nervoasa si de fiecare data cind ni se intilnea privirea simteam ca Simona incerca sa citeasca dincolo de aparente, dar nu reuse a sa-mi patrunda in gind. 1 41 20 Era o tacere impusa de miscarea continua in care eram si de agitatia celor care ne inconjurau. Abia cind ne-am fixat centurile de sigura nta, Simona mi-a amintit ca inca nu primise raspuns la intrebarea ei. 1 41 21 Am tacut inca o data deliberat si mi-am inchis ochii in clipa in care avionul decola. Nu am vrut sa-i deschid decit intr-un tirziu, cind am fost sigura ca reusisem sa-mi ascund toate emotiile. Atunci calma i-am raspu ns: 1 41 22 -Nu as fi ramas aici. 1 41 23 Simona primise confirmarea la ceea ce incepuse sa banuia sca, dar, neincrezatoare, m-a intrebat: 1 41 24 -Si de ce nu ai plecat mai departe, doar ai avut timp in 6 saptamini cit ai stat aici? 1 41 25 -Este o poveste lunga, i-am raspuns coplesita de tristet e si, grabita, mi-am cautat in geanta ochelarii de soare pentru ca deja obrajii imi erau udati de lacrimi. Mi i-am pus repede la ochi si mi-am sters cu dosul pa lmei lacrimile. Simona mi-a intins batista ei si, asteptindu-ma sa vorbesc, si-a aprins o tigare, dupa care mi-a intins pachetul. 1 41 26 -Sint mai mult decit nefericita, nu am cuvinte sa-ti spu n cit sufar, am inceput sufocata de emotie. 1 41 27 -Stiu si te inteleg, mi-a raspuns cu blindete Simona si incet si-a trecut mina peste umarul meu si m-a apropiat de ea, incit capul meu s a stea sprijinit pe umarul ei. Daca simti ca -ti face bine, plingi si pe urma st am de vorba, pentru ca la orice exista o solutie, a continuat. Plingeam nu ma gi ndeam la nimic precis. Cu fiecare lacrima simteam ca respir ma usor. Singura ide e precisa care mi-a trecut prin minte a fost instabilitatea sufleteasca pe care o traiam. Cu mai putin de doua saptamini inainte indrazneam sa visez la ceva car e era imposibil de realizat, dar speram. Acum nu mai era nici o urma de speranta . Nici nu-mi puteam explica de ce m-am hotarit asa de repede sa ma intorc, nici

macar nu ma consultasem cu parintii. Nu am avut curajul sa amin citeva zile plec area, nici macar ca sa-i raspund lui Mahmud ca nu aveam bani pentru biletele de avion. Daca nu aveam banii lui Alex, cum as fi putut sa ma execut? Ce prostie ca mi -a lasat banii! 1 41 28 Mi-am sters ultimele lacrimi si am inceput sa-i povestes c Simonei toata povestea si in special am accentuat mizeria vesnica in care trai am linga Mahmud. 1 41 29 -Mai bine ca nu ai plecat, mi-a raspuns Simona. 1 41 30 M-am uitat la ea mirata si asteptam sa-mi dea o explicat ie. 1 41 31 -Nu esti convinsa ca am dreptate? m-a intrebat mirata. 1 41 32 -Te gindesti la copii? am intrebat-o si eu la rindul meu . 1 41 33 -Da. Si grabita a continuat: daca ai fi pierdut copiii l -ai fi urit pe Alex pina la moarte, pe cind asa iti ramine o amintire frumoasa s i mai ales speranta "ca undeva este cine care te iubeste si cine stie, poate int r-o zi il vei regasi ". 1 41 34 -Crezi? am intrebat-o cu naivitate. 1 41 35 Si, spre surprinderea mea Simona a continuat grabita ca si cum i-ar fi fost rusine sa nu ne auda cineva. 1 41 36 -Nora, nici eu nu sint fericita. Bineinteles nefericirea mea este diferita de a ta, dar oricum exista: m-am casatorit tinara, la inceput era gelos ; nici pe mine nu m-a lasat mult timp sa circul singura pe strada, pe urma a inceput razboiul, a pierdut tot, in plus avea datorii la banca, aveam do i copii, am fost nevoita sa lucrez. Lucrez de 4 ani si pentru prima data mi-am p ermis o vacanta si am venit sa-l vad pe tata, mi-am regasit fosti colegi si am u itat de toate si mai ales de toti si in special ca sotul meu a ramas in Beirut. Sint suparata si deprimata dar eu am o deviza "sa nu stai mai mult de 10 minute fara o ocupatie caci altfel pun stapinire pe tine gindurile si nu mai reusesti s a iesi la suprafata ". Si ca sa ma convinga ca are dreptate mi-a accentuat: ai i nteles Nora, trebuie sa-ti gasesti o preocupare pentru atunci cind ai un vid, de exemplu scrie. 1 41 37 M-am uitat la ea mirata. Avea dreptate. Niciodata nu ma gindisem ca trebuia sa-mi trec cit mai putin in revista gindurile si mai ales sa mi le pun de-o parte ca si cum nu ar fi ale mele. 1 41 38 -Crezi ca am facut bine? am intrebat-o ca sa ma linistes c. 1 41 39 -Daca nimic nu se schimba, cu timpul o sa gasim o soluti e si am sa te ajut sa fugi cu copiii. 1 41 40 -Cum? am intrebat-o mirata. 1 41 41 -Pe la crestini, pentru ca am foarte multi prieteni, pri ncipalul e sa ai unde! mi-a raspuns usurata pentru ca imi gasise o solutie care ii trecuse prin minte fara sa o caute. 1 41 42 Am respirat usurata si o fericire usoara s-a imprastiat in tot corpul si primul gind l-am avut pentru mama careia trebuia sa-i scriu cum ajungeam in Damasc. Era cea mai mare speranta pe care D-zeu mi-o putea da prin gura Simonei. Deci drumurile mele ramineau acum mai mult ca niciodata deschise s pre viitor. Daca Alex nu o sa ma vrea mai tirziu? M-am trezit ca ma intrebam sin gura si intr-o secunda am fost cuprinsa de frica, dar in acelasi timp mi-am amin tit de Doina si ca sa ma linistesc mi-am spus "ea nu o sa ma lase niciodata. " 1 41 43 Am ajuns la Damasc si spre surprinderea mea Mahmud era l a Beirut, deci ma mintise ca sa ma intorc cit mai repede. Nu m-am suparat pentru ca intirziam cu citeva zile scandalul pe care stiam ca mi-l pregatea. Simona a dormit la hotel, iar eu cu copiii la cumnata mea. A doua zi ne-am intilnit la ga rajul de taxi si am plecat impreuna spre Beirut. 1 41 44 Cum am ajuns in Liban, am simtit in aer o tristete care plana nu numai pe fata oamenilor dar si pe cladiri. Totul era deprimant. Nu stia m de ce, dar din prima clipa cind am pus piciorul in Liban am simtit o dragoste plina de admiratie pentru el si il simteam cit poate sa sufere din cauza complot ului care urmarea sa-l anihileze. Personificasem in sufletul meu Libanul cu o fe

meie frumoasa, calma si melancolica, dar nefericita. Ii vedeam nefericirea ca ce va nedefenit ce avea aerul misterios al unui blestem. Ma vedeam pe mine in fata ei si imi cautam cu infrigurare punctele avute in comun. Ma invirteam mereu in j urul unuia: pe amindoua toti ne-au iubit, dar din iubirea lor ni se tragea trage dia pe care o traiam cu resemnare, dar nu fara speranta. Nu stiam ce simt pentru libanezi, eram confuza, dar in fata peisajelor si al marii uitam totul si traia m toate emotiile pictorului fara talent, care le simte dar nu le poate reda. 1 41 45 -Crezi ca totul s-a terminat? am intrebat-o pe Simona, m ai mult cu iluzia ca imi va da un raspuns afirmativ. 1 41 46 Cred ca si ea simtea ceea ce simteam eu, pentru ca intrun tirziu mi-a raspuns, absenta: 1 41 47 -Ma indoiesc, situatia a ramas aceeasi, chiar daca au pl ecat palestinienii. Asta nu inseamna ca musulmanii si crestinii se vor pune de a cord. Principalul este ca aeroportul se va deschide si voi putea lucra. 1 41 48 Beirutul era devastat. Nu-si pierdusera timpul israelien ii. Si pentru prima data mi-am spus "bine ca s-au oprit. " 1 41 49 Am ajuns la familia lui Mahmud dupa-amiaza. Cei 60 de km dintre cele doua capitale sint usor de parcurs, cu toate ca drumul traverseaza in latime lantul muntos al Libanului. Cind am coborit din masina Hiba, era pe ba lcon, a sunat-o pe Maha si in acelasi timp a coborit alergind pe scari. Ne-a imb ratisat emotionta si mi l-a luat din brate pe Talal care, speriat de zgomot, s-a trezit. Raya era tacuta si rezervata de cind plecasem de la Bucuresti. Numai ci nd am coborit din avion a indraznit sa ma intrebe: "Mami, cind ne vom intoarce l a mamaie? " 1 41 50 Stiam ca raspunsul meu o nemultumise "Cind ne va lasa ta tal tau ". 1 41 51 Maha ne-a primit fericita dar nu a uitat sa-mi spuna "ai plecat si ne-ai lasat, nici nu stii ce greu ne-a fost ". Am tacut, cu toate ca vroiam sa-i reamintesc ca in ziua cind i-am cerut sa vina cu mine la magazin ca sa nu fiu singura sub bombe mi-a raspuns "este magazinul sotului tau ". Era sing ura aliata din familie care-mi raminea, nu vroiam sa-i raspund ca sa nu o pierd si pe ea. Stiam ca in mai putin de citeva minute voi avea nevoie de ea ca sa-l o preasca pe Mahmud, lucru care s-a adeverit chiar mai repede decit imi imaginam. 1 41 52 Mahmud era la un vecin, asa ca in mai putin de 5 minute dupa ce ne-a imbratisat, m-a luat in salon si a inceput calm sa ma interogheze. Nemultumit de raspunsurile mele, dupa altele 5 injura si ma insulta cu o violent a pe care o tinuse in el parca anume pentru ziua cind ne revedeam. 1 41 53 Nu gaseam cuvinte sa-i explic ca am fost jenata in Damas c, nu-l puteam convinge nici de faptul ca m-am intors mai repede decit ar fi fos t necesar si mai ales nici de zilele placute pe care copiii le petrecusera in Ro mania. Deodata am auzit ca prin vis cuvintul "curva crestina" si am zimbit. Avea dreptate. Am inchis ochii si imediat l-am vazut pe Alex si in timp ce urla si m a insulta eu imi treceam in revista toate scenele de dragoste si fara sa ma gind esc prea mult am stiut ca daca am facut tot ce am facut a fost datorita lui. Ind irect el m-a impins in bratele lui Alex, el cu rautatea si prostia lui nu mi-a d at o clipa de ragaz ca sa-l uit. Daca l-a inceput il acuzam pe Alex de lasitate, datorita lui Mahmud i-am acordat circumstante si nu numai ca-l iertam dar il si iubeam. Timpul este trecutul, deci prezentul trait cu el intr-o zi va fi si el trecutul meu atunci dintre cei doi care va fi raul si cosmarul! ? 1 41 54 Stiam ca niciodata acesta nu va fi Alex in ochii caruia eram ceea ce Mahmud chiar daca s-ar mai nascut inca odata nu ar fi vazut in mine ci doar jucaria pe care sa-si verse toata rautatea si mai ales sa-si dovedeasca ca are autoritatea unui barbat. 1 41 55 Stiam ca nu erau decit insulte ca sa ma umileasca si mai ales sa-mi stearga toata bucuria pe care in imaginatia lui as fi trait-o in com pania parintilor la Bucuresti. Nu putea sa accepte in egoismul lui ca ar putea s a fie acesta adevarul. As fi vrut sa-i strig: "ei bine, din intimplare asta este adevarul si mai mult inca, in timp ce pe tine te bombardau israelienii eu ma iu beam cu unul de-al lor ". Pentru o clipa m-am gindit sa-i spun numai ca sa vad c e putea sa faca mai mult decit facea, dar am tacut si am pastrat in mine toate c

uvintele de razbunare pe care le gindeam. 1 41 56 Trecusera mai bine de doua ore de cind urla. Nimeni din familie nu intervenise, eram mereu in salon cu usa inchisa, numai Raya ma striga din cind in cind dar auzeam vocea Mahei care o chema si incerca sa o distreze. Deodata, ca si cum eram electrocutata, m-am ridicat si o criza de plins m-a cupr ins si m-am indreptat spre usa. Eram hotarita sa ies si sa plec la Simona, nu ma i vroiam sa stiu nici de copii si nici de ce mi s-ar fi putut intimpla. In clipa aceea as fi fost capabila sa-mi trag un glont in cap fara nici un regret. Ma ur am pentru ca nu am incercat totul ca sa nu ma mai intorc la cel mai rau dintre t oti nebunii care existau. Cind am pus mina pe clanta, Maha a aparut in fata mea. 1 41 57 -Nora trebuie sa-l intelegi! mi-a spus ca si cum trebuia sa ma simt vinovata. 1 41 58 -Tu nu ai stat ca noi toata vara sub bombe, nici nu-ti p oti imagina ce am suportat. Fiecare zi care trecea era ca si cum era ultima zi d in viata. 1 41 59 -Si care este vina mea? i-am strigat cu agresivitate si am impins-o ca sa pot iesi. Ce mare avere aveati ca sa o paziti? Dar mai bine sp une ca va fost teama pentru ca sinteti sirieni la origine, asta este motivul si nu vad de ce as fi chinuit copiii din moment ce am putut sa-i scot din pericol. 1 41 60 -Eu sint mai important decit copiii, a tipat Mahmud. Dac a ei mor eu pot sa fac altii, dar daca mor eu, cine are grija de ei? ! Nici nu s i-a terminat bine fraza ca fara sa vreau am izbucnit in ris, rideam si plingeam in acelasi timp. Era cea mai rea afirmatie pe care o auzisem in viata mea din gu ra unui parinte si cu greu m-am abtinut sa nu-i strig "pacat ca nu ai murit, iar in privinta copiilor cred ca ar fi fost mult mai fericiti ca sa-i creasca un ev reu ". 1 41 61 S-a calmat tirziu. In noaptea aceea nu am dormit cum de altfel nopti de-a rindul dupa aceea. 1 41 62 A doua zi cind am trecut la noi, Rania a venit repede de la mama ei sa ma vada: 1 41 63 -Nora, de ce te-ai intors, situatia este inca periculoas a? ! . M-am uitat la ea ca unul caruia putin ii pasa si am intrebat-o despre ai ei. 1 41 64 -Esti suparata, nu-i asa? m-a intrebat putin jenata. 1 41 65 Am dat din cap afirmativ si am refuzat sa-i dau amanunte , cu toate ca stiam ca imi cunostea sursa necazurilor. 1 41 66 -Stii, am facut un pariu cu toti care te cunosc din fami lia mea. De data aceasta am privit-o cu oarecare curiozitate. 1 41 67 -Ei au spus ca nu te mai intorci si sigura pe ea a accen tuat: eu am sustinut ca te vei intoarce. Si deodata mirata m-a intrebat: De ce t e-ai intors? 1 41 68 -Pentru ca m-am nascut sub un regim la fel de imbecil ca si al vostru, i-am raspuns cu agresivitate si fericita ca reusisem sa-o blochez am continuat: daca noua ne interzice contactul cu capitalistii, in schimb pe vo i v-a dus la un razboi civil ca sa va omoriti intre voi. Daca as intreba un musu lman de ce vrea sa omoare un crestin mi-ar raspunde "pentru religie " si celalal t la fel in mod sigur, dar de fapt nimeni nu stie pentru ce o face. Au arborat l ozinca si atita tot. Poate ca au dreptate ai nostri sa ne tina departe de capita lism, pentru ei sint contaminata asa cum sinteti voi de acesta ura nejustificata Dusmanul este in exterior. Si la noi la fel, crezi ca noua nu ne este frica de rusi? Numai sa li se para ca aveam ceva mai multa libertate de miscare si de gin dire si ne ocupa cum au ocupat si Praga. Cine ii poate opri? 1 41 69 Rania se uita la mine, mirata, incit pur si simplu imi e ra mila de ea. Nici nu stia unde era Romania inainte sa ma cunoasca, pentru ei c ind auzeau de-o tara socialista era ca si cum toate erau una. Aveau impresia ca eram in ultimul grad de saracie si ca nu stiam nimic in afara de ce era la noi. Ce puteam sa vorbesc cu ea in afara de mizeriile mele casnice si de putina birfa din cartier si mai ales sa ne schimbam parerile despre situatia politica. 1 41 70 Speriata de explicatiile mele, pe care in mod sigur nu l

e intelegea, Rania a plecat la fel de nedumerita ca atunci cind m-a revazut. 1 41 71 Situatia era inca neclara pe 13 septembrie. Israelienii ne inconjurau mereu si ii priveau plini de incredere pe parasutistii francezi ca re paraseau orasul cu 10 zile inainte sa le expire mandatul. 1 41 72 Ascultam impreuna cu ceilalti stirile si presimteam ca c eva va urma. Sharon avea mai repede aerul ca se pregatea sa se instaleze, nu sa paraseasca imprejurimile partii de vest a orasului, asa cum toti credeau, dar ma i ales sperau. Zeci de vehicule blindate si sute de soldati debarcau in zona aer oportului, iar contactul cu fortele libaneze extremiste era permanent. Noul pres edinte ales de mai putin de doua saptamini, Bashir Gemayl, incepea deja sa-i sur prinda pe israelienii care-l sprijinisera si care-l considerau aliatul lor. Musu lmanii urmareau declaratiile acestuia cu teama, era seful partidului falangist, deci dusmanul lor direct in acest razboi civil. Toti libanezii musulmani faceau pronosticuri si pariuri despre evolutia politica a noului presedinte, dar nimeni nu si-a putut imagina ca in scurt timp vor scapa de acesta grija pentru ca erau altii mai jenati decit ei de elanul de patriotism al tinarului sef de stat care se ghidase pina atunci dupa principiile lui Machiavelli. Pe 14 septembrie, in j urul orei 16, Beirutul a fost zguduit inca o data de o explozie, nu era una obis nuita si banala care urmarea sa omoare pe omul de rind ci era cea care trebuia s a ramina gravata pentru eternitate in istoria Libanului. Seful de stat disparea impreuna cu alte 25 de persoane sub daramaturile blocului de citeva etaje unde i si avea sediul partidul al carui sef era. Sirenele salvarilor au incercat inca o data sa le aminteasca libanezilor ca nimeni nu este nemuritor, dar era deja pre a tirziu ca sa mai gaseasca cu usurinta o solutie ca sa poata opri masina razboi ului. Pe fetele tuturor mai mult ca niciodata se citea disperarea. Daca la incep ut erau speriati de prezenta lui Basir ca sef de stat, disparitia lui o consider au acum ca cea mai mare nenorocire care li se putea intimpla. Imediat, fiecare a inceput sa caute vinovatii: unii ii banuiau pe israelieni, altii pe sirieni dar nu putini au fost aceea care isi susoteau cu spaima ca s-ar putea sa fie chiar falangistii extremisti apropiati de Israel. Nu am avut prea mult timp sa ne gind im pentru ca pretextul creat de acest atentat i-a determinat pe Isreaelieni sa p rocedeze la operatia mult visata de curatire a Beirutului de vest de ultimele cu iburi de teroristi. In noaptea de 15 septembrie curentul a fost oprit in sectoru l de vest. Am stiut ca ni se pregatea ceva, eram toti cu respiratia taiata la ce l mai mic zgomot si ascultam cu infrigurare stirile de la radio. A fost noaptea cind prima capitala a unui stat arab era ocupata de Israel. Am stiut de la radio ca a doua zi nu aveam dreptul sa circulam si mai stiam ca la cel mai mic gest s uspect armata isreliana avea dreptul sa traga fara somatie. Strazile erau ocupat e ; soldatii se odihneau cel mai adesea la intrarea in blocuri. Ma uitam de la f ereastra si nu incercam nici un sentiment cu toata frica pe care o traisem noapt ea. Erau tineri si spre surprinderea mea nu erau tipul de evreu cu care eram cit de cit obisnuita in Romania. Majoritatea erau bruneti si, daca nu ar fi fost im bracati in uniforme, oricare dintre ei putea fi luat drept un libanez. 1 41 73 Erau plini de praf, murdari si cu fetele obosite. Incerc am sa-mi imaginez daca mamele lor erau fericite pentru victoria lor sau daca tre murau de frica pentru ei. Nici o mama nu poate sa fie linistita chiar daca fiul ii moare ca erou. M-am strecurat usor in salon si am format numarul de telefon a l Simonei. Nu a sunat decit o singura data ca imediat o voce plinsa de femeie mi -a spus "alo. "Am crezut la inceput ca am format numarul gresit, dar din zgomotu l din aparat am putut sa disting si vocea Simonei si ea avea aerul ca plingea. A m cerut-o cu timiditate, dar cealalta voce mi-a raspuns cu bruschete: nu-ti poat e vorbi pentru ca sotul ei a murit. 1 41 74 Am pus aparatul incet jos si speriata, ca si cum traiam un cosmar, am reusit sa-mi spun "daca s-a intimplat, bine ca nu este ea aceea ca re a murit. "Ma gindeam la ea ca era singura in Beirut, mama si cu copiii erau i nca la Nise impreuna cu sora ei si cu sotul acesteia. Ma intrebam daca as fi fos t in locul ei, oare as fi putut plinge asa cum o auzisem pe ea? Sotul ei o respe ctase si o iubise, eu nu stiam nimic din toate acestea de la Mahmud. Cred ca nu as fi putut, sau cine stie, in fata mortii sintem toti vulnerabili, daca nu as f i plins din regret as fi facut-o cel putin de teama caci frica pe care o aveam f

ata de el ma urmarea si in cele mai mici gesturi pe care le faceam si dupa fieca re fraza rostita ma intrebam daca nu cumva ar putea fi totusi ceva care sa-l der anjeze si sa-mi faca vreun nou scandal. 1 41 75 Stateam in salon pierduta, cind deodata am auzit zgomot de cizme care urcau ca intr-un mars funebru. Raya, care era in dreptul usii, cur ioasa din cauza zgomotului de afara, s-a repezit si a deschis-o: imediat m-am re pezit si am luat-o in brate. Cind mi-am ridicat privirea 4 soldati israelieni in armati erau in fata mea. Am simtit ca inima incetase sa-mi bata si cu Raya in br ate m-am rezemat de tocul usii. Si ei aveau aerul putin socat de scena care se p etrecuse foarte repede. Atunci unul dintre ei mi-a spus ceva in araba: nu intele geam araba prea bine si in situatia respectiva nici atit. 1 41 76 Cu o voce slaba i-am raspuns in franceza si deodata mi-a m amintit ca s-ar putea sa nu ma intelega si am repetat-o si in engleza: 1 41 77 -Nu inteleg araba, sint romanca si fetita a deschis usa atrasa de zgomot! 1 41 78 Au inceput sa rida toti deodata si cel mai apropiat de n oi a intins mina si a mingiiat-o pe Raya si in cea mai perfecta limba romana ni s-a adresat: 1 41 79 -Nu am vrut sa va speriem, doamna, ne cerem scuze, dar v rem sa sunam la vecini pentru ca sint palestinieni. Am respirat usurata si cu ob rajii rosii din cauza emotiei l-am intrebat mirata: 1 41 80 -Esti roman? 1 41 81 A inceput sa rida fericit. I-am vazut dintii albi si fro mosi si pistruii palizi de pe obraji. Era tinar, poate cu putin mai tinar decit mine, ma uitam la el mirata pentru ca nu stiam de ce ridea asa de fericit. 1 41 82 -De unde esti din Roamnia? m-a intrebat grabit. 1 41 83 -Din Bucuresti, dar tu? l-am intrebat si eu incurajata d e intrebarea lui. 1 41 84 -Tot din Bucuresti. Am stat pe Labirint, daca cunosti. 1 41 85 -Cum sa nu ; si, emotionata de atitea amintiri care imi reveneau 1 41 86 i-am continuat: Si noi am stat vreo 4 ani pe Popa Nan. 1 41 87 -Si eu tot pe Popa Nan, dar colt cu Labirint. 1 41 88 -Am fost vecini, am strigat deodata veseli si dintr-un e lan de bucurie ne-am luat in brate. 1 41 89 Pentru o secunda nu am mai fost nici ocupanti si nici oc upati, eram fostii vecini de cartier care ne-am plimbat pasii adolescentei pe ac eleasi pietre de pe trotuarul aceleeasi strazi bucurestene. Eram mai mare decit el cu doi ani, chiar daca ne-am fi intilnit, era normal ca privirea mea la 15 an i sa nu fie atrasa de un baiat mai mic decit mine. 1 41 90 Colegii lui ne priveau mirati si vorbeau intre ei cind d eodata o voce puternica venita de la parter ne-a trezit din emotiile pe care le traiam. 1 41 91 Atunci unul dintre soldati a batut in usa vecinilor. Spe riata am intervenit: 1 41 92 -Sint cei mai pasnici palestinieni pe care i-am cunoscut , m-am grabit sa le raspund. 1 41 93 -Stim. Mi-a raspuns cel care avea aerul de a fi seful lo r si dupa ce m-a fixat pentru o clipa a continuat: Vrem sa le aratam ca stim des pre fiecare cu ce se ocupa in Liban. Nu trebuie sa uite niciodata asta. 1 41 94 Hiba a deschis usa imediat. Stiam si eu si ceilalti ca t ot timpul a stat in spatele ei si astepta clipa ca sa li se bata in ea. Din brun eta devenise violet, iar fratii ei stateau lipiti de perete palizi ca si cum isi asteptau sentinta. 1 41 95 Cel care vorbea araba i-a salutat politicos si a intrat urmat de ceilalti. In mai putin de 5 minute ieseau la fel de calmi cum intrasera si, in engleza, uitindu-se la mine, le-a spus in semn de "la revedere ": 1 41 96 -Doamna va cunoaste la fel de bine ca si noi si cred ca i-a fost frica pentru voi. 1 41 97 M-am uitat la el mirata si inainte sa coboare scarile mi

-a mai zimbit inca o data. 1 41 98 Pentru prima data realizam intr-adevar, "ce mica este lu mea". Inainte sa ajunga la parter am vazut ca Dan, noua mea cunostinta din armat a israeliana, s-a intors grabit: 1 41 99 -Putem sa avem incredere sa luam citeva sticle de apa re ce de la tine? 1 41 100 Am izbucnit in ris: 1 41 101 -Daca vrei, am sa beau din fiecare sticla, dar ma tem ca nu este prea rece, pentru ca ne-ati oprit curentul asta noapte. A ris si el de raspunsul meu si s-a intors spre colegii lui si le-a vorbit. 1 41 102 Am alergat la bucatarie si i-am vazut pe toti insirati d e-a lungul peretelui, galbeni de frica si cu respiratia oprita. 1 41 103 Am luat toate sticlele din frigider si le-am scos pe sca ra. La ultimul transport l-am vazut pe Mahmud care ma privea cu ochii plini de f ulgere. Stiam ca o data usa inchisa va izbucni furtuna, dar nu i-am dat nici o a tentie si, impinsa de un elan de razbunare pentru el, l-am intrebat pe Dan: 1 41 104 -Vrei cafea. ? 1 41 105 -Nu, iti multumesc, mi-a raspuns cu acelasi zimbet compl ice, dar trebuie sa plecam. Daca stiam ca aveam o romanca in bloc ti-am fi cerut dimineata cind ne-am instalat. Ne-am imbratisat inca o data si ne-am despartit. Stiam ca nimeni nu ma putea vedea, iar de Hiba nu-mi era teama ca ma va spune. 1 41 106 -Imediat ce am inchis usa, Mahmud s-a repezit spre mine cu mina ridicata, dar dintr-o frica isterica pe care o aveam pentru el, am izbuc nit in ris: 1 41 107 -Sa nu sufli nici un cuvint ca ii chem si am sa le spun ca tu esti singurul terorist printre noi, teroristul familiei, un nou tip de ter orist la fel de periculos ca si cei pe care-i cauta ei. Repetasem cuvintul teror ist de mai multe ori si destul de tare asa ca Maha tinea degetul in dreptul guri i ca si cum trebuia sa vorbesc incet, iar el statea cu mina in aer ca si cum nu se hotara ce trebuia sa faca. Am auzit un batut discret in usa si toti au deschi s ochii mari spre mine. Atunci Mahmud, ca traznit, s-a asezat incet pe primul sc aun. Raya s-a grabit iarasi sa deschida usa: era Hiba de data aceasta care s-a s trecurat repede inauntru si m-a luat in brate plingind. 1 41 108 -D-zeu te-a intors mai devreme, cind te-am auzit vorbind cu ei am stiut ca nu ni se putea intimpla nimic. 1 41 109 Si, emotionata, a inceput sa ma sarute si sa se roage lu i D-zeu pentru sanatatea mea si a copiilor si ca sa incheie rugaciunea a mai ada ugat "sa ti-l tina si pe Mahmud ". Asta nu, mi-am spus in gind, pentru ca daca n u ai fi batut la usa, in mod sigur m-ar fi plesnit. Maha s-a grabit sa schimbe a tmosfera si a pus ibricul de cafea. In mai putin de 5 minute venisera si fratii ei si beam cafeaua impreuna. Ei vorbeau si pronuntau mereu cuvintul "Allah"; ma uitam la ei si nu puteam sa cred ca toata scena a fost reala. Aveam in ochi imag inea tinarului care, dupa ce si-a ridicat cascheta in semn de respect si adio, a disparut pe scari. Mi-ar fi placut sa stam de vorba mai mult. In mod sigur ca a m fost la aceeasi scoala din cartier. Mi-am adus aminte de inelul pe care-l purt am de la Alex si, incet, l-am apropiat de buze si l-am sarutat. Oare imi apartin ea acum din moment ce am plecat pe singurul drum pe care-l cunosteam? m-am intre bat cu tristete. Ce curioasa este viata si ce plina de surprize ca intr-adevar m erita sa fie traita cel putin pentru aceasta. 1 41 110 In acelasi timp cind soldatii israelieni intrau in Beiru t, generalii Eytan si Drori isi terminau ultimele pregatiri ca sa intre in taber ele de palestinieni din Sabra si Satila, in contact direct cu seful militar fala ngist, Fady Frem. Pe 16 septembrie incepea masacrul, nu al teroristilor asa cum se presupunea, ci al femeilor si al copiilor ; toti ofiterii falangisti se gasea u in tabara ca sa controleze asa zisa operatie de curatire, iar armata israelian a a inconjurat taberele ca in felul acesta vestea sa nu se raspindeasca si nimen i sa nu poata fugi. Ce complot odios impotriva unor suflete care s-au nascut cu un singur pacat, acela de a fi palestinieni. 17 Septembrie a fost poate cea mai cumplita zi din vara lui 1982. Peste 3500 de victime au fost gasite mutilate sau violate, inainte de a fi impuscate, in cele doua tabere. Ne uitam la TV si avea

m impresia ca vedem cel mai dezgustator film de groaza, dar care din pacate era mai mult decit real. Era inutil sa fie descoperiti si condamnati vinovatii. Cu t oata comisia de ancheta pe care au format-o israelienii, nu a fost nimeni pedeps it si in felul acesta inca un masacru intra in istoria uitarii cu toata emancipa rea pretentiei celor doua puteri, americana si rusa de a guverna si controla res tul omenirii. Ma credeam unul dintre martorii celor mai odioase crime, aveam imp resia ca eram prezenta cind se scriau cele mai murdare pagini din istoria contem porana, dar nu banuiam atunci ca fiecare perioada poseda arhivele ei unde, se in scrie in tacere numarul victimelor ce trebuiesc uitate. Pe paginile istoriei ram in numai citeva nume pentru care si-au pierdut viata atitia nevinovati, adevarti i martiri, care cu singele varsat intretin amintirea celor pretentiosi si intras ingenti. 1 42 1 CAPITOLUL 42 1 42 2 Eram uluiti de numarul mare de evenimente pe care le tra iam in fiecare clipa. Chiar si cei mai optimisti nu mai indrazneau sa se lase as cultati in pledoariile lor de cei care de mult incetasera sa spere ca intr-o zi viata va reveni la normal. Libanezii se simteau abandonati de toate puterile. Cu ei traiam si eu teama zilei de miine. In definitiv aici era si la mine, dar nu uitam sa ma rog seara ca D-zeu sa fereasca Romania de un razboi civil. Este foar te usor de inceput, dar cel mai dureros este ca, atunci cind miinile care s-au s trins de atitea ori pe caile vietii sint patate de singe, sa reuseasca apoi sa s e stringa iar si mai ales sa-si aminteasca ca toti au crescut in definitiv cu ac elasi cintec de leagan. 1 42 3 Daca pe Basir Gemayel liderii din vest l-au privit cu re spiratia oprita, pe noul presedinte ales Amin, fratele lui, l-au aceptat cu ceva mai mult optimism, fara sa banuiasca ca abia acum, sub mandatul lui, sefii fala ngisti puteau sa domine cu toata impertinenta partea crestina. Asteptam cu ceila lti Forta Multinationala care trebuia sa ajunga in Beirut in urma insistentelor presedintelui francez Mitterand. Cu toate tragediile petrecute pe citiva km patr ati in citeva luni, populatia incerca sa uite si sa-si continue viata. Ne-am int ors la noi si incet mi-am reluat vechile obiceiuri si mai ales scurtele intreved eri cu Rania in care nu uitam niciodata sa trecem in revista situatia politica. Mahmud era acelasi, cu toata presiunea de afara pe care o traiam toti, el nu-si uita obiceiurile si tipa la mine pentru un "da "si pentru un "nu ". Incercam sa urmez sfatul Simonei si in timpul care-mi raminea ma strecuram in salon si, asez ata pe jos, cu spatele rezemat de perete, incepeam sa visez si sa scriu. Pentru citeva ore eram fericita si incercam sa-mi repet in minte versurile care atit de usor imi ramineau in urma stiloului. Nu vroiam sa-mi scriu un jurnal pentru ca aveam senzatia ca ar fi trebuit sa-mi pun sufletul sub un microscop. In plus nu puteam sa fiu sincera cu mine insami, erau atit de multe secrete la care imi era frica chiar sa ma gindesc si mai ales sa le trezesc din amnezia de care in mod voit sufereau. 1 42 4 Stiam ca Mohamed, sotul Etei era inca prizonier in Israe l si de fiecare data cind treceam prin dreptul blocului lor imi stergeam cite o lacrima. Nici nu vroiam sa ma gindesc la Eta. Stiam ca durerea pe care o traia e ra nelimitata. Nu- mi puteam imagina ca in urma cu un an si citeva luni am fost impreuna si cautam cu disperare o solutie sa scap de a doua sarcina si in specia l faceam planuri sa ne regasim departe de aici. 1 42 5 Gina era si ea undeva in desertul Saudian si se chinuia nu numai sa se obisnuiasca cu caldurile si obiceiurile dar si cu noul caracter a l sotului ei care cu fiecare zi care trecea cadea pe panta fanatismului religios si din simpaticul capitan devenea un beduin limitat si complexat. Ultima ei scr isoare, pe care am primit-o prin intermediul unei prietene care venea de acolo, mi s-a parut o foaie dintr-o revista in care se publica articole fanteziste. Din pacate stiam ca Gina nu-si incerca nici talentul literar si mai ales ca nu glum ea. Citisem scrisoarea de mai multe ori si daca nu ar fi fost scrisa in romanest e m-as fi indoit ca mi-ar fi adresata de cea care a pus piciorul in Liban cu ati ta incredere in viata si in dragoste. 1 42 6 Simona plecase in Franta, tot prin Siria, in speranta ca aeroportul nu va intirzia sa se deschida. Accepta moartea asa cum accepta si vi

ata si cu toata durerea pe care o traia in ascuns nu a uitat inainte de plecare sa-mi reaminteasca "sa nu te descurajezi Nora niciodata, pentru ca la fiecare co lt aveam cite o surpriza. Macar din curiozitate trebuie sa astepti ca sa ajungi la Alex si tine-ti mintea ocupata pentru ziua cind vei avea nevoie de ea". 1 42 7 Eram iar singura, asteptam sa incepem scoala si in putin ele momente cind nu reuseam sa- mi gasesc o ocupatie gindul imi fugea spre Alex. Ma intrebam din egoism daca sufera si imi doream in secret ca si rana lui sa ra mina deschisa ca si a mea. 1 42 8 Doina nu ma suna, sau poate nimeni nu-mi spunea, iar cut ia era vesnic goala din cauza aeroportului care era in continuare inchis. 1 42 9 De multe ori eram tentata sa trec sa-l vad pe Tarek. Nu ma gindeam ca de data aceasta as putea sa vad in el altceva decit un bun prieten sau un frate. Stiam mai bine ca oricind ca Alex era si trebuia sa-mi ramina sin gura iubire. Eram obosita chiar si de dragostea lui Alex, ca sa nu mai amintesc de atentiile pline de mizerie ale lui Mahmud, pe care le traiam in viata mea de femeie casatorita. Incepusem sa urasc ideea casatoriei pentru simplul motiv ca ti pierzi libertatea chiar si pe cea sufletesca si pentru un "da"poti sa devii s clava principiilor de familie si ale moralei si cel mai trist este atunci cind s otul este un tiran ignorant si posesiv. Stiam ca nu eram singura femeie in lume care era in posesia "unuia cu coada "asa cum ii placea mamei sa-i spuna, dar ast a nu ma consola deloc. In plus, realizam cu respect cit de mare si profunda este dragostea unei mame, care in orice clipa este gata sa-si sacrifice ultima sufla re pentru copii. Cu toate slabiciunile fizice aparente, forta interioara a femei i o depaseste cu mult pe cea a barbatilor. Ma intrebam cit de mare este numarul barbatilor care isi pot sacrifica linistea si putinul timp din firul si asa limi tat al vietii pentru copii, linga o femeie care-l tiranizeaza in fiecare clipa s i care in dorinta de posesie incerca sa-i distruga pina la anihilare cele mai in time trasaturi de caracter. 1 42 10 Singura relaxare psihica o traiam in serile cind Karim t recea pe la noi insotit de Halla, sau singur. Ii placea sa creeze o ambianta ves ela si ne spunea in citeva minute toate anecdotele pe care le auzea de la o vizi ta la alta, sau, cel mai adesea, le repeta pe cele vechi. Intr-o seara a venit c u zimbetul pe buze si de la intrare ne-a spus: 1 42 11 -In seara aceasta am cea mai buna gluma! 1 42 12 Ne uitam la el nedumeriti si asteptam sa inceapa, lucru pe care l-a si facut fara ca sa astepte sa fie rugat: 1 42 13 -Nu stiu daca ati stiut, dar sub pod la Cola, de ani de zile era un tip jerpelit si nebun, care distra toata lumea si, cum era inofensiv , toti erau obisnuiti cu el si nu trecea nimeni pe linga el fara sa nu-i arunce un banut. Cu alte cuvinte avea acces peste tot si era considerat mascota cartier ului si chiar copiii il iubeau si se distrau in prezenta lui. Dupa invazie a dis parut. 1 42 14 -O fi mort pe undeva, s-a grabit sa-i spuna Mahmud. 1 42 15 -Da de unde, i-a raspuns sigur pe el Karim. Era ofiter i n armata israeliana, a dirijat operatiile in Beirut. Cine putea sa cunosca mai b ine decit el toate stradutele in oras? ! 1 42 16 Ne uitam la el nedumeriti ; era intr-adevar de necrezut. Nebunul cel mai iubit din cartierul care se invecina cu taberele de palestinien i, sa fie cel mai mare spion si in plus ofiter israelian! ? Nu credeam ca ar fi fost imposibila povestea lui, pentru faptul ca israelienii erau informati de act ivitatea fiecarui palestinian din Beirut pina in cel mai mic amanunt ; in plus l ibanezii sint cunoscuti pentru ospitalitatea lor, si poate din neglijenta sau di n comoditate, nu-si puneau intrebari daca un necunoscut aparea in cartierul lor, cu conditia ca acesta sa vorbeasca araba. In privinta strainilor din tarile cap italiste situatia se schimba. Aceasta era marfa de schimb cu prizonierii musulma ni aflati in zona crestina sau cel mai adesea serveau de santaj pentru schimbul cu diversi tipi care zaceau prin inchisorile din occident pentru terorism, drogu ri sau diverse. Cred ca a fost singurul lucru bun pentru noi cele din tarile din est pentru ca puteam sa circulam fara teama, caci nimeni nu ar fi indraznit sa faca prizoniera o persoana dintr-o tara socialista pentru simplu motiv ca majori

tatea dintre ei erau membrii ai diferitelor partide cu aderente socialiste. Ceus escu era cunoscut si iubit aici de toti mai mult decit presedintele S. U. A. in care vedeau protectorul Israelului si pe care-l considerau responsabil de invazi e. 1 42 17 Intr-o seara, cind eram in vizita la Karim, mi l-a preze ntat pe seful partidului comunist din Bekaa. Era incintat ca ma cunostea si a in ceput sa-mi povesteasca ca a fost invitat in mai multe reprize sa asiste la mani festatiile de 1Mai la Bucuresti si in special ca-l cunoscuse personal pe Ceauses cu. 1 42 18 Dupa ce mi-a vorbit mai bine de-o ora de toate aspectele pozitive ale socialismului si dupa ce si-a epuizat toate argumentele ca sa ma c onvinga cit de mindru este sa fie sef de partid si in special cit de util le-ar fi si libanezilor socialismul, l-am intrebat din ce traieste. 1 42 19 Atunci si mai sigur pe el, a inceput sa-mi insire numaru l de gradini si livezi, uitind insa sa mentioneze care era cultura de baza: hasi sul. 1 42 20 Dupa ce si-a terminat inventarul, l-am intrebat daca est e dispus sa le imparta cu muncitorii care le lucreaza. S-a uitat la mine mirat c a si cum vorbeam doua limbi diferite si peste umar mi-a raspuns: 1 42 21 -Ce legatura este intre ideile socialismului si averea m ea? ! 1 42 22 -Ai dreptate, i-am raspuns, socialismul suna frumos in c arti, din moment ce la voi se aplica pe 3 metri patrati intr-un birou. Pastratil asa si, daca puteti, de ce sa nu profitati de ajutoare de la "fratii vostri ". S-a uitat la mine jignit si nu mi-a mai adresat nici un cuvint toata seara. 1 42 23 In mod sigur socialismul a avut un aspect pozitiv pentru multi libanezi musulmani, datorita faptului ca foarte multi tineri cu posibilit ati reduse au obtinut burse de studiu in tarile din est si in acelasi timp au st at departe pentru citiva ani de razboiul civil. De aici s-a creat si o contradic tie sociala, pentru ca aparea o noua clasa de intelectuali care provenea adesea din paturile cele mai modeste ale populatiei si care 1 42 24 odata prezenta in tara, incepea sa strice echilibrul fra gil al societatii libaneze unde in general fiecare isi avea locul transmis din t ata in fiu. Poate de aici provenea si frica pe care o traiau crestinii care refu zau sa traiasca fara arme si nebaricadati. Dupa 7 ani de razboi, musulmanii nu m ai erau aceeasi ; acum erau mai educati, mai numerosi si in special mult mai bog ati, pentru ca in fiecare familie, in care copiii erau de la 7 in sus, erau cel putin 2 care lucrau intr-o tara din peninsula Arabica si care trimiteau bani lun ar acasa. 1 42 25 In cartierele musulmane simteai ambianta de Orient, chia r daca in afara de moschee nu mai ramineau prea multe cladiri vechi tipic orient alismului libanez, lucru absolut inexistent in partea cresina a orasului. In mom entul in care treceai demarcatia, aveai impresia ca poti sa fii oriunde numai in tr-o tara araba nu. De altfel cea mai mare insulta pe care puteai sa o aduci unu i crestin, era acea de a-l trata ca arab. Crestinii, asa cum ne consideram noi d aci, inainte de a fi daco-romani, se considerau urmasii fenicienilor. Crestinii libanezi se simteau atasati Frantei mai mult decit oricarui stat si oricarei cul turi. Si daca visul fiecarui musulman era sa viziteze Mecca macar o data in viat a lui, pentru crestini Franta era singura poarta care le era deschisa de drept s pre cultura si refugiu, in perioadele dificile de razboi. In timp ce grija princ ipala a fiecarei familii de musulmani era sa-si invete copiii Coranul, pentru cr estini inainte de toate copiii trebuiau sa vorbeasca limba franceza si erau capa bili sa-si cheltuiasca pina la ultimul ban pentru educatia lor. Cu tot razboiul, strazile era mult mai curate decit cele din partea de vest, iar gunoiul de la c olturi era mai repede ridicat decit la noi ; in plus oamenii pareau mai procupat i de a pastra curatenia chiar in afara de casele lor. Am auzit si am trait pe pr opria mea piele dictonul pe care toti il cunosteau in afara de mine "musulmanii sint curati numai in casele lor, ce se intimpla in fata portii, asta nu-i intere seaza ". 1 42 26 Intr-o zi eram in fata unui magazin mic care vindea legu

me pe trotroar. Nu am avut timp sa privesc bine ce vindea, ca m-am trezit ca apa mi curge din cap pina in pantofi, mai mult decit sub un dus. . Nici nu am putut sa deschid gura sau sa-mi ridic privirea, ca al doilea jet a cazut peste mine. Eram uda cum se spune "din cap pina in picioare ". Stateam socata si nu indrazne am nici sa ma misc si nici nu puteam sa intreb ce s-a intimplat. Proprietarul pr avaliei improvizate a inceput sa tipe si sa se uite spre primul etaj. Deodata a aparut o tinara care la fel de nervoasa a inceput sa tipe si ea. Ca prin minune a aparut Rania care, dupa ce s-a lamurit in araba ce s-a intimplat, mi-a explica t rizind: 1 42 27 -Fata lui a spalat pe jos in casa si a aruncat apa in fa ta magazinului ca sa spele trotoarul. 1 42 28 Cred ca nu am injurat pina atunci niciodata un necunoscu t asa cum am facut-o in ziua aceea si, plingind, m-am intors acasa si am intrat in baie. Ani de zile dupa acest incident am evitat sa trec prin fata magazinului si in special sa cumpar ceva de la ei. 1 42 29 Deasupra mea locuia o sirianca care era a doua sotie a u nuia care deja avea 8 copii cu prima sotie. Vecina se forta sa o prinda din urma pe prima si la fiecare 12 luni mai nastea cite un copil, care in scurt timp int ra in grija fratilor mai mari. Vesnic imi aruncau pe balcon gunoaie pina intr-o zi cind printre hirtii am gasit unele care trebuiau sa fie la WC. Atunci, enerva ta, cu putina araba pe care-o stiam, am sunat la usa ei. Abia am reusit sa-i exp lic ce am gasit pe balcon, ca a inceput sa urle mai tare ca sirenele salvarilor. Intr-o secunda toate usile au inceput sa se deschida, nu mai intelegeam nimic, stiam ca ma insulta si printre cuvinte am descifrat cuvintul "asnabie " adica st raina. Cind am vrut sa-i intorc spatele, vecina din fata ei a deschis usa si a i ncercat sa-i explice ca era nepoliticoasa cu mine. Intr-o secunda toata furia a trecut-o de la mine la vecina, incit aceasta speriata a tacut si m-a tras de min a la ea in casa, nu inainte sa-i strige "Tu esti o sirianca si daca ii spui sa p lece la ea in tara, afla ca tu ar trebui sa pleci inaintea ei, in plus ai luat b arbatul unei libaneze". Nici nu a treminat bine fraza, ca deja toata scara ridea si o incuraja pe noua mea cunostinta sa continue. Amal caci asa o chema a tacut si, rizind, a inchis usa in urma mea. 1 42 30 -Daca stiam nu te lasam sa vorbesti cu ea, mi-a spus cu repros, este nebuna in plus este furioasa pentru ca la ultima nastere, fara ca s a stie, sotul ei i-a cerut doctorului sa-i lege trompele ca sa nu mai faca copii . Are 6 si vrea sa aiba mai multi decit prima din cauza mostenirii. 1 42 31 -Ce avere are sotul ei, pentru ca par a fi cei mai sarac i din tot blocul? am intrebat-o mirata. 1 42 32 -Un nenorocit de cuptor de piine, s-a grabit Amal sa-mi raspunda. Cred ca au si uitat gustul carnii, iti imaginezi, sa hraneasca 14 copi i si doua neveste din piinea pe care o pregateste singur. 1 42 33 Amal era mai tinara decit mine cu 4 ani. Era frumoasa, a vea ochii verzi si parul blond, era buna si blinda si, aveam sa constat, era foa rte serviabila, mai mult decit normal. Ne-am imprietenit repede, ceea ce a atras gelozia Raniei pentru ca Amal era shiia si ea ca sunita se considera superioara acesteia. Amal isi intrerupsese sudiile in anul doi de facultate ca sa se casat oreasca si provenea dintr-o familie destul de modesta, dar in care cei 10 copii erau toti licentiati, mai putin ea. Tot in aceasta perioada am cunoscut-o si pe sora lui Karim si am devenit prietene si in special cu vecina acesteia tot o she ita, profesoara si ea si sotul ei. Eram curioasa si imi placea cind imi povestea fiecare trecutul familiei ei si incet, datorita simplicitatii lor plina de prie tenie, am inceput sa-mi pierd interesul sa cunosc noi compatrioate si m-am lasat inconjurata de dragostea noilor mele prietene. Dupa ani de zile sigurul adevar valabil pe care mi-l pastrez in suflet este prietenia mea cu libanezele; indifer ent de religie, ca a fost crestina sau musulmana, pot sa spun ca atunci cind ai o prietena in adevaratul sens al cuvintului poti conta pe ea mai mult decit pe o sora in devotament si in discretie. Femeia orientala este inteligenta, poate es te dotata de o inteligenta mult mai ascutita decit barbatul si, daca aparent el este acela care tine cirma, indirect femeia tine toate directiile busolei si far a ca sa fie vizibil ea muta acele asa cum o aranjeaza. Vizitele mele la prietene

le libaneze erau acceptate de Mahmud, asa ca puteam sa ies dupa amiaza cu copiii la ele fara probleme, in special pentru ca si ele aveau copii. Dupa mai putin d e citeva iesiri, fiecare cu mai multa sau mai putina jena, au inceput sa-mi pove steasca ca scandalurile lui Mahmud nu erau o curiozitate de mult timp pentru nim eni din bloc si mai ales ca fiecare se intreba cum de m-am putut marita cu unul ca el. 1 42 34 Acum era prea tirziu si sa ma blamez singura de greseala facuta si in special sa le dau explicatii. Incercam sa ma preocup si, pe cit er a posibil, sa incerc sa ma adaptez cu mai multa convingere decit o facusem pina atunci si mai mult ca niciodata nu trecea zi fara sa nu scriu in caietul meu. Nu ma feream de Mahmud si gaseam ca era normal ca in fiecare seara sa citesc sau s a scriu. Cu citeva zile inainte sa incep scoala am observat ca mi-a disparut cai etul. L-am cautat peste tot si am incercat sa o conving pe Raya sa-mi spuna daca l-a ascuns ea undeva si sa mi-l dea. Seara cind a venit Mahmud a negat si acest a ca ar sti ceva despre disparitia misterioasa a caietului. Nu stiam ce sa cred, dar cu toate acestea aveam o banuiala in suflet ca totusi el nu ar fi strain de adevar. Cu o seara inainte de a incepe scoala Mahmud a venit destul de tirziu. Cum am deschis usa am simtit ca nu ma astepta ceva bun din partea lui si am ince rcat pe cit imi era posibil sa evit orice ciocnire. Deodata mi-am vazut caietul pe masa ; l-am luat si, cind am vrut sa-l rasfoiesc, am vazut ca erau mai multe hirtii scrise in araba intre paginile caietului: 1 42 35 -Sa nu deranjezi nimic, mi-a strigat cu agresivitate. 1 42 36 Am pus caietul incet pe masa si imediat am stiu ca fieca re poezie era tradusa in araba. Nu mi-am facut nici un gind si, linistita, mi-am continuat treburile. Tirziu cind ne pregateam sa ne culcam, Mahmud mi-a cerut s a ma asez linga el si a inceput sa citeasca ce scria in araba. Dupa mai putin de citeva pagini a scos un tipat incit, nepregatita pentru asa ceva, m-am speriat. 1 42 37 -Nu ramii decit tot o curva crestina ; scrii ca esti nef ericita, visezi la altul si mai ales sa pleci de aici. Nu reuseam sa descifrez t oate cuvintele din urletele lui. La inceput l-am privit mirata, am crezut ca glu meste, dar cum mi-am amintit ca nu avea obiceiul acesta, am realizat la fel de r epede ca era o criza adevarata. 1 42 38 In noaptea aceea nu am dormit, pina la ziua am analizat fiecare cuvint si fiecare fraza, pentru el era ca si cum descifram un mesaj secr et. Cu cit cautam sa-l conving ca nu erau decit imagini poetice care nu aveau ni mic cu realitatea noastra, cu atit se enerva si mai mult si gramada de insulte c restea cu fiecare minut. Spre ziua scandalul a deviat, a realizat ca a pierdut o noapte. In concluzie, dosarul mi s-a incarcat cu o alta acuzatie, aceea de a fi responsabila de sanatatea lui si ca punct final a hotarit ca trebuie sa-mi rupa caietul, iar pe viitor sa nu mai indraznesc sa gindesc si sa simt ceva ce nu fa ce parte din vocabularul lui. Am intins miina sa-i smulg caietul si, in aceeasi secunda, am simtit pe obraz ceva care ma ardea, era palma lui. Nu i-am raspuns n imic, numai l-am privit nu cu dispret pentru ca nu as fi indraznit, ci mai reped e cu recunostinta ca in felul acesta imi raminea timp sa ma pregatesc pentru sco ala eu si Raya, iar pe Talal sa-l pot lasa la familia lui. Nici nu stiam ce reac tie sa am, asa ca dupa putin timp m-am gindit ca pentru linistea mea si a copiil or era preferabil sa uit totul, dar sa nu-l iert niciodata nu pentru ca din cauz a socului nu am putut sa mai scriu, nici macar o jumatete de vers, ci datorita r autatii, prostiei si mai ales sadismului cu care ma trata. Daca pina atunci m-am simtit oprimata moral si fizic acum stiam ca pina si pe gindurile mele se vroia stapin, deci vroia sa-mi controleze ceea ce consideram ca eu singura nu-mi pute am controla. 1 42 39 A doua zi, inainte sa sune clopotelul am urcat repede la sala de croitorie unde stiam ca am sa o gasesc pe maicuta Bibian. Am deschis us a sufocata de emotie si abia acum mi-am dat seama cita durere aveam in inima, in cit, fara sa premeditez ce aveam sa-i spun, m-am asezat pe scaun si, spre surpri nderea ei si a celeilalte persoane aflate in sala, am inceput sa pling. 1 42 40 -Ce s-a intimplat? m-a intrebat ingrijorata maicuta Bibi an. S-a ridicat grabita si a venit spre mine si mi-a pus capul pe umarul ei.

1 42 41 -Nu plinge, pentru ca in mai putin de 10 minute trebuie sa intri in clasa si elevele tale sint mari, mi-a spus cealalta care se numea Ma ry. 1 42 42 M-am uitat la ea mirata din cauza vocii blinde si, autom at, am intins mina si am luat paharul cu apa pe care mi l-a intins. 1 42 43 -Spune ce ti s-a intimplat, a insistat maicuta Bibian. 1 42 44 Printre suspine am inceput sa le fac rezumatul povestii din noaptea trecuta. Deodata au inceput sa rida amindoua. 1 42 45 -Toti artistii sau au fost persecutati sau nu au fost in telesi. Tu trebuie sa fii fericita daca esti persecutata: inseamna ca esti o poe ta, mi-a spus maicuta Bibian in timp ce noua mea cunostinta, care avea sa-mi ram ina cea mai buna prietena, il injura pe Mahmud din tot sufletul. Dupa ce mi-a st ers lacrimile si m-a sarutat pe obraji, maicuta Bibian m-a luat de mina si a ies it cu mine in curtea scolii. Inainte sa ies, Mary mi-a spus: 1 42 46 -Sa vii la recreatia mare, te asteptam sa bem cafeaua im preuna si intorcindu-se spre maicuta Bibian, i-a spus: 1 42 47 -Am sa stau la fereastra ca sa mi-o arati pe Raya. 1 42 48 Am iesit din sala de croitorie amindoua de mina si, in d rumul nostru, m-a prezentat la celelalte maicute care, curioase dar pline de bun avointa, ii asteptau explicatiile: 1 42 49 -Este rominca de care v-am povestit, este protejata mea, fata pe care D-zeu mi-a trimis-o ca sa am grija de ea si, ca justificare a adau gat: stiti ei si noi italienii, avem foarte multe afinitati. 1 42 50 Incet, incepusem sa-mi uit necazurile din timpul noptii si, fericita 1 42 51 i-am aratat-o pe Raya de la distanta lui Mary, care aple cata de la ferastra incerca sa-i memoreze figura in multimea de copii. 1 42 52 Prima zi de scoala a trecut repede, intre cafeaua lui Ma ry si sfaturile maicutei Bibian si agitatia claselor in care fetele imi puneau i ntrebari nerabdatoare si incintate ca aveau o profesoara straina. Numai spre sfi rsit am inceput sa tremur putin pentru ca nu stiam in ce ape se scaldase Mahmud in timpul diminetii. 1 42 53 Aproape zilnic eram suparata ; maicuta Bibian si Mary ma asteptau in sala de croitorie cu o cafea, o bomboana si cu citeva cuvinte de co nsolare "sa nu-ti pierzi speranta in D-zeu, iti incearca increderea in El "si mu ltumite ca mi-au putut alunga un pic tristetea, in semn de recunostinta, imi ami nteau ca in fiecare seara se roaga pentru mine. 1 42 54 In timp ce ele isi mareau numarul de rugaciuni pentru mi ne, Mahmud parca surd la undele trimise de D-zeu isi marea si el cantitatea si d iversitatea de scandaluri. Incet incepusem sa simt ca devenea gelos si, daca la inceput a fost fericit ca lucrez intr-un colegiu pentru ca material il aranja de minune, cu timpul a inceput sa sufere din complex pentru ca eram apreciata si i ubita de toti si mai ales ca faceam ceea ce el nu ar fi fost capabil si competen t. Noul meu post il jena si, de teama sa nu ma vad desteapta, isi largise sfera de atac si asupra colegiului care apartinea maicutelor catolice. Asa ca lista de injuraturi crestea si in afara de parintii mei le punea si pe ele la rind ca si cum am fi fost aceeasi familie. De multe ori eram asa de sufocata de ura impotr iva lui, ca in timpul orei libere pe care o aveam, fugeam la capela scolii si si ngura, cu usa inchisa, ma rugam, plingeam si in afara de mila ii ceream lui D-ze u sa nu ma lase sa ma inec in ura pe care o purtam ca pe un blestem. 1 42 55 Incet, restul maicutelor au inceput sa se obisnuiasca cu ochii mei inrositi, cu panica in care intram cind mi se spunea ca "sotul tau vr ea sa-ti vorbeasca " si cu timpul am devenit o grija pentru intreaga comunitate de maici. De multe ori ma gindeam la ele cu un zimbet amar "ce probleme le-a cre at maicuta Bibian, aveau ele si asa destule, eu le mai lipseam ", pentru ca stia m ca aproape zilnic le treceam prin minte in timpul slujbelor si aveam partea me a in rugaciunile lor. Cind treceam pe linga una dimineata, nu uita sa-mi spuna " m-am rugat pentru tine aseara, ai rabdare Domnul nu te va lasa ". 1 42 56 Nu mai stiam nimic de Simona, stiam ca ii era greu sa de a de mine cum nu aveam inca telefon si, cum nu ma puteam deplasa prea mult ca sa

ne vedeam, lasam totul in seama destinului. Pina intr-o simbata dupa-amiaza cin d, fiind la Maha, s-a intimplat sa raspund chiar eu la telefon: 1 42 57 -Nora, nu mai speram sa te gasesc, mi-a spus Simona vese la pentru ca-mi auzea vocea. 1 42 58 -Nici eu pe tine, m-am grabit sa-i raspund. 1 42 59 In mai putin de citeva minute, Simona imi povestea toata tragedia pe care-o traia. 1 42 60 -Familia sotului vrea sa-mi ia copiii, pentru ca copilul unui musulman trebuie crescut tot de-un musulman. In plus eu lucrez si au spus ca mama este in virsta si nu se poate ocupa de ei si in special sa-i invete Cora nul. Sint in proces cu ei. 1 42 61 -Imposibil sa ia copiii de la o mama, i-am raspuns mai m ult ca sa spun ceva pentru ca eram foarte socata de ce auzeam. 1 42 62 -Chiar daca este musulmana, daca familia sotului nu vrea sa-i lase copiii, este in aceeasi situatie ca mine, mi-a adaugat Simona mai mul t ca sa-mi accentueze gravitatea situatiei in care era. 1 42 63 Si ce ai sa faci? am intrebat-o cu teama. 1 42 64 -Sint distrusa, nici nu stiu cum de mai reusesc sa merg pe strada si la servici. Traiesc un cosmar, dar am sperante in sotul surorii mel e. El are reletii si bani si pina la urma am sa reusesc, cred ca va trebui sa-mi schimb religia, aparent sa devin musulmana. 1 42 65 Nu am mai indraznit sa-i povestesc Simonei de mizeriile mele, erau minime pe linga tristetea si grijile ei. Abia peste un an de zile Sim ona a reusit sa-si obtina dreptul de as pastra si ingriji proprii copii. 1 42 66 Era prea mult, un an de zile, cu atitea nopti in care a tremurat de teama si cu atitea zile in care fiecare ceas era o stringere de inim a si o revolta in acelasi timp, in fata unor legi pe care nu le considera ale ei si in fata unei societati in care dreptul mamei este mai mult simbolic. 1 43 1 CAPITOLUL 43 1 43 2 Eram la inceputul verii, in 83. Situatia politica era ma i complicata ca niciodata, iar dezacordul intre vest si est se marea si el pe zi ce trecea. Franta mai insista inca pentru unitatea si independenta Libanului si cu fiecare ocazie se manifesta partizana ideii ca israelienii din sud si sirien ii din Bekaa trebuiau sa se retraga si sa-i lase pe libanezi sa se aranjeze sing uri. Politica Frantei deranja pe toata lumea, pentru ca in secret toti sperau ca Libanul va fi impartit si asa fiecare va avea o parte din teritoriul lui. Maron itii, israelienii si sirienii complotau pentru a impiedica politica Frantei sa s e materializeze. Franta fortata de jocul in care intrase, era obligata sa spriji ne un guvern ce se dovedea incapabil sa-i controleze pe falangistii care se cons iderau invingatori in urma invaziei din 82 si care, incet, acaparau tot aparatul de stat, creind repede "un stat intr-un stat". 1 43 3 Musulmanii isi manifestau nemultumirea si in special nei ncrederea in Amin Gemayel ca ar putea forma vreodata un guvern de uniune nationa la. Siguri de reusita lor si in special incurajati de israelieni, care inainte d e a se retrage au avut grija sa-i inarmeze atit pe ei cit si pe druzi, falangist ii au continuat sa viseze la o eventuala impartire a Libanului in cantoane. Fara sa tina prea mult cont de forta presupusului dusman, i-au atacat pe druzi in mu nti. Bilantulul a fost o tragedie pentru populatia civila crestina. Druzii nu au tinut cont de nimeni si nimic si crestinii au fost omoriti cu sutele, cel mai a desea chiar de vecinul cu care bause cafeaua cu 5 minute inainte sa se declansez e atacul militiei conduse de Samir Geagea. 1 43 4 Era una din greselile capitale comise de Falangisti si, ca o consecinta directa si-au atras antipatia miilor de crestini care au fost ob ligati sa-si parasesca satele. Au fost sate in care familii intregi au fost masa crate de la noul nascut pina la cel mai in virsta care poate ca nici auzise din cauza batrinetei zgomotul armelor si linistit isi impletea tigarea din tabacul c umparat cu o ora mai devreme din pravalia vecinului druz. Inca un masacru. Era d eja septembrie si cu un an in urma, in aceeasi luna, alti nevinovati erau masacr ati in Sabra si Satila. In 82 palestinienii erau vinati in tabere si ucisi, acum crestinii isi paraseau casele, care in urma lor erau dinamitate iar in fuga lor

nu aveau timp nici sa-si ingroape mortii. 43 5 Musulmanii erau pentru prima data neutri in razboiul din munti. Ei erau deranjati de reorganizarea armatei si, in special, se temeau ca odata ce aceasta va ocupa pozitie in Beirut si in sudul orasului unde se intinde au cartierele de shiia sa nu se creeze probleme. 1 43 6 Sirienii care s-au retras din oras la inceputul invaziei israeliene din 82, pufaiau nervosi si nu stiau ce pretext sa gaseasca ca sa se poata intoarce iarasi pe scena fragila a Libanului unde toate personajele se inc urcau si mai mult in propriile lor combinatii si intrigi. 1 43 7 Presedintele Libanului isi pierduse toate cartile in joc ul dintre americani, israelieni si falangisti si cu aceeasi viteza cu care si-a pierdut credibilitatea in fata libanzilor i-a aruncat pe musulmani in bratele si rienilor, care, de data acesta disperati sa nu se nasca un Liban falangist au ac eptat cu capul plecat alianta propusa de Hafez el Assad. Pe 25 septembrie se des chidea la Geneva prima conferinta interlibaneza. Toate posturile de TV transmite au stiri si imagini si toti libanezii ramasi acasa urmareau cu sufletul la gura si cu o licarire de bucurie in inimi rezultatul intilnirii. Peste citeva zile ni mic nu era clar si totul raminea la fel de sumbru ca inainte de plecarea guvernu lui. Numai ziarele elvetiene mentionau satisfacute, ca in cele citeva zile in ca re guvernul libanez s-a intrunit in Geneva, a avut loc cea mai mare vinzare de d iamante din tot timpul anului. 1 43 8 Americanii nu au facut nici un efort real si nici nu era u interesati pentru a restabili pacea in Liban. Acordul libano -israelian din 17 mai a pluverizat si mai mult posibilitatea unei noi intelegeri intre partile af late in conflict. De ambele parti ale demarcatiei, fiecare isi privea adversarul mai mult ca niciodata cu neincredere si fiecare se credea pe drumul care-l cond ucea direct spre victorie, sprijinit de aliatul ales. Sirienii aveau interesul c a statul libanez sa devina un stat fantoma si fictiv, iar comunitatile libaneze nu mai vroiau un stat multiconfesional dupa imaginea celui in care incepuse conf lictul. Maronitii nu vroiau sa cedeze, iar celelalte comunitati erau mai determi nate ca niciodata sa cistige. Israelienii vroiau un stat falangist pro-occidenta l si in special pro-israelian care urma sa expulzeze sau sa controleze in intreg ime activitatile palestinienilor si sa creeze o zona tampon in sud sub influenta lor directa. Palestinienii mai visau inca la un stat libanez slab si complice c are, plecind de la principiul unitatii arabe, sa-i lase liberi sa-i utilizeze te ritoriul ca refugiu si ca baza de antrenament. 1 43 9 Numai Franta mai credea si spera in unitatea si integrit atea Libanului si incuraja si sprijinea statul pentru unificarea armatei. Deja i n 1981 isi platise tributul din partea celor care se opuneau unui stat libanez p rin asasinarea neobositului si curajosului ambasador Delamare. 1 43 10 Numarul victimilelor franceze ca urmare a politicii bine intentionate a guvernului de la Paris avea sa socheze inca o data libanezul de buna credinta si opinia publica mondiala. In dimineata zilei de 23 octombrie la ora 6 si 17 minute ne-am trezit in zgomotul unei explozii puternice. Situatia er a aparent calma, asa ca am fugit toti la balcoane si am inceput sa cautam in aer fumul lasat de explozie ca sa-i putem localizam directia, dar imediat Beirutul si imprejurimile lui mai suportau o alta explozie la fel de puternica. Nu au fos t decit 3 minute intre cele doua, asa ca nimeni nu stia daca vor mai fi si altel e, unde si de ce? 1 43 11 In mai putin de 5 minute am aflat de la radio ca doua ca mioane kamicaz incarcate de exploziv au patruns cu viteza in cladirile unde erau instalate cartierele generale ale Fortelor multinationale, franceza si american a, trimise in Liban dupa masacrul din 82 din taberele de palestinieni. 1 43 12 Bilantul era grav si trist! 58 de francezi si-au pierdut viata si, la mai putin de 3 minute, 239 de americani piereau si ei sub daramatu rile cladirii care-i adapostea in apropierea aeroportului. 1 43 13 Era flagrant in ochii lumii, Libanul devenea tara unde a veau loc pentru moment cele mai atroce crime ale istoriei moderne. Aproape 300 d e tineri paraseau Libanul in sicrie acoperite de drapelul francez sau american. Insirati pe asfaltul din aeroport, care era inca cald de soarele toamnei, astept 1

au sa fie imbarcati la bordul avioanelor care ii conduceau spre destinatia de un de cu un an in urma plecasera poate veseli si optimisti, sperind ca prin prezent a lor sa aduca un gram de pace libanezilor. Eram trista si confuza, pentru victi me si pentru Liban. Ma simteam atasata de Liban si in aceeasi masura de prietene le mele libaneze. Stiam ca erau putini aceea care au radiat de bucurie de asa zi sul gest de patriotism prost plasat al celor care au aranjat si programat atenta tele. Era inainte de toate un atentat adus valorii morale a Libanului ca stat pe plan international si inca o data un pas inapoi spre normalizare. 1 43 14 In acesta stare de soc m-a gasit in prima simbata Simona la Maha. Eram deprimata de cosmarul pe care il traiam continuu. Vroiam pace aca sa si la fel de mult mi-o doream si pentru Liban. 1 43 15 Stiam ca isi rezolvase problema copiilor si, in sfirsit, putea sa dorma linistita. Toata vara lucrase si vorbeam de fiecare data cind av eam posibilitatea sa ne regasim. Nu-i mai povesteam nimic de problemele mele si la intrebarea ei "cum o duc " ii raspundeam de fiecare data laconic "ma descurc ". 1 43 16 In ziua aceea simteam nevoia sa ma pling si sa mai ales sa fiu incurajata pe drumul meu, care era mereu la fel de spinos si fara iesire: 1 43 17 -Ce faci? m-a intrebat Simona cu acelasi timbru cald si grijuliu. Din intimplare am avut ideea sa-i intorc intrebarea fara sa-i raspund. 1 43 18 -Eu nu sint prea bine, mi-a raspuns. Si cu aerul cel mai normal posibil a continuat: Am iesit din spital ieri. Fara sa astepte sa o intr eb de ce? mi-a spus: am fost operata de cancer. M-am asezat incet pe scaun si cu mina tremurind pe aparat i-am facut semn Mahei care trecea prin camera sa-mi de a o tigare. 1 43 19 In intervalul unei pauze am reusit sa o intreb: 1 43 20 -Tu glumesti sau esti serioasa? 1 43 21 Am auzit-o rizind si infrigurata asteptam sa-mi spuna, " am facut o gluma de prost gust ". 1 43 22 -Te-am socat, nu-i asa? m-a intrebat. 1 43 23 -Depinde de adevar, i-am raspuns. 1 43 24 -Nu glumesc, ti-am spus adevarul si in plus m-au operat de doua ori pentru ca dupa prima operatie aveam probleme. 1 43 25 Nu stiam ce sa-i raspund. Nu stiam daca avea nevoie sa-i sustin moralul sau daca astepta din partea mea ceva ca sa-i inlature grija. 1 43 26 -M-ai socat, i-am raspuns incet. 1 43 27 -Asta nu inseamna ca am sa mor repede, s-a grabit sa-mi raspunda, constienta de efectul pe care l-a avut aspra mea vestea ei. 1 43 28 Am gasit curajul sa ridem amindoua usor. Am ascultat-o i n liniste pe Simona ca sa-mi povesteasca totul, cum si-a descoperit boala si res tul complicatiilor intervenite in timpul operatiilor. Vorbea calm, fara sa se pl inga, ca si cum nu ar fi fost vorba despre ea. Era pentru prima data cind auzeam un bolnav care nu se intreba "de ce D-zeu mi-a dat asa ceva tocmai mie? ! ". Er am surprinsa de forta Simonei, dar banuiam ca tot curajul si indiferenta cu care vorbea ii veneau tocmai din teama de a nu-si speria mama si copiii. Poate pling ea singura, ascunsa in baie asa cum aveam si eu obiceiul si poate ducea dorul cu iva care sa o lase sa-i plinga pe umar si sa o consoleze. 1 43 29 -Ai sa mai lucrezi? am intrebat-o cu o jumatate de voce. 1 43 30 Simona a inceput sa rida iarasi si, dupa ce a facut o pa uza, mi-a raspuns: 1 43 31 -Tu crezi ca se moare asa de repede de cancer, s-ar pute a sa mai traiesc 10 ani cum la fel de bine s-ar putea sa nu mai fiu la toamna vi itoare. Ea vorbea si eu tremuram si fara sa-mi dau ragaz m-am gindit repede "eu nu as putea sa fiu ca ea niciodata ". Ca prin vis am auzit vocea ei care continu a: am trei luni concediu, dupa care am sa ma intorc la servici. 1 43 32 Am vorbit mult in ziua aceea, i-am povestit toate mizeri ile, am facut-o mai mult cu un sentiment de vinovatie si mai ales intrigata ca D

-zeu ii vroia pe cei buni. I-am povestit Simonei pina in cele mai mici amanunte scadalurile pe care mi le facea Mahmud si tristetea imensa in care traiam fiecar e minut. Ma justificam ca sa inteleaga ca nu numai boala era o piedica in calea linistii ; nu era nimeni fericit, dar in sinea mea imi spuneam "mai mult decit S imona nimeni nu poate suferi ". 1 43 33 -Stii ce-mi cere in ultimul timp, dupa fiecare scandal? . am intrebat-o pe Simona. 1 43 34 -Sa-i pupi mina, mi-a raspuns Simona intr-un hohot de ri s. 1 43 35 -Cum de-ai banuit? am intrebat-o mirata. 1 43 36 -Nu stiu, mi-a trecut prin cap, mi-a raspuns, caci era s ingurul lucru pe care nu l-a facut pina acum ca sa te umileasca. Si dupa ce a fa cut o mica pauza a continuat: daca am sa traiesc, sa nu crezi ca nu am sa te aju t, poate am sa-ti gasesc un post prin Emirate ca sa lucrezi, cunosc mai multe bi rouri de aviatie sau poate tot intr-o scoala. O ascultam hipnotizata, nu pentru ca era decisa sa ma ajute, ci mai ales de naturaletea cu care mi-a spus "daca am sa mai traiesc ". Ne-am terminat convorbirea si nu aveam inca forta sa ma ridic . In timpul discutiei ne-am antrenat si am uitat pentru citeva minute ca Simona imi vorbise despre condamnarea ei. Mai devreme sau mai tirziu toti eram obligati sa plecam, dar fiecare spera sa fie cit mai tirziu, sau cel putin sa nu stie ci nd si cum. Maha ma privea mirata si astepta sa-i povestesc ce ma socase in discu tia cu Simona. I-am povestit pe scurt si la fel de simplu cum aflasem si eu si a m privit-o cu atentie ca sa-i vad reactia. Si-a marit ochii si a ramas pe loc pe ntru citeva secunde dupa care a rostit in araba "Doamne ajut-o "! si scuturirndu -se ca si cum vroia sa inlature ceva jenant de pe ea, a batut incet in primul le mn pe care 1 43 37 l-a vazut. Vroiam sa stiu daca si pe altii o asemenea ve ste ii putea soca: am stiut ca da si atunci am inceput sa pling si fara sa ma gi ndesc prea mult 1 43 38 i-am facut inventarul necazurilor care o urmareau in ult imii 2 ani. 1 43 39 Bilantul era greu si atunci m-am considerat totusi noroc oasa in raport cu supararile ei si mi-am propus sa trec cit mai mult cu vederea isteriile lui Mahmud si sa incerc sa ma bucur cit mai mult de viata, pentru ca, in definitiv, fiecare ne-o traim pe a lui si in plus fiecare murim singur. Nimen i nu are dreptul sa dispuna de viata celuilalt si cu atit mai mult sa i-o distru ga pentru simpla consideratie ca i-a spus un "da " ca sa traiasca impreuna. Prin Simona intelegeam pentru prima data ce aproape sintem de moarte si cu toate ace stea voi continua sa-mi bat joc de viata mea. 1 44 1 CAPITOLUL 44 1 44 2 Intr-o seara, destul de tirziu, soneria a sunat. M-am ui tat la Mahmud sa faca un gest sa se ridice si sa deschida usa, dar, cum avea aer ul preocupat sa asculte stirile la TV, m-am indreptat spre hol cu un aer ingrijo rat te teama sa nu fie un musafir mai putin dorit. Am deschis usa incet si, cum nu era lumina pe scara, am avut impresia ca-l vad pe Mohamed. Ne uitam unul la a ltul ; el era emotionat, iar eu nu stiam daca nu cumva era vreo umbra sau daca m emoria mea nu-si batea joc de mine. 1 44 3 -Nora, ce-i cu tine? am auzit ca prin vis. 1 44 4 Abia cind i-am auzit vocea am fost sigura ca era Mohamed si, fericiti, ne-am imbratisat. Mahmud s-a grabit si el sa apara si amindoi rid eam de bucurie si-l tot stringeam de mina ca si cum ne-ar fi fost teama ca reali tatea ar fi fost alta. 1 44 5 -M-ati uitat, nu-i asa? ne-a intrebat Mohamed. 1 44 6 -Cum sa te uitam? , am strigat amindoi deodata. 1 44 7 Mohamed avea aerul ca ar fi petrecut tot timpul la plaje , era bronzat si destul de slab fata de zilele cind Eta ii gatea ; numai ochii i si pastrasera stralucirea si zimbetul il avea acelasi. 1 44 8 -Eta stie? l-am intrebat cu vocea sugrumata de emotie. 1 44 9 -Bineinteles, mi-a raspuns Mohamed si, fara ca sa astept e sa-i punem alte intrebari, a continuat singur. Sa stiti ca am scapat din infer

n si in fiecare zi ma gindeam cu regret ca nu am ascultat de intuitia Etei sa fi plecat in acelasi timp cu ea. 1 44 10 Ne uitam la el si nu aveam curajul sa-l intrebam cum a f ost si am asteptat sa inceapa singur sa ne povesteasca. 1 44 11 -Am petrecut vara lui 82 cu un sac in cap de dimineata p ina seara, in plin soare. Cred ca peste citiva ani nu am sa fiu sigur ca am fost eu acela care a putut sa sufere atit. Am fost torturati si umiliti, ca nu am cu vinte sa va descriu. Mohamed era nervos. Stiam ca avea nevoie sa povesteasca: cu cit povestea mai mult, cu atit avea sa uite ca a fost el acela si totul i se va parea ireal si poate incet rana invizibila i se va vindeca. 1 44 12 A stat pina tirziu. Singurul lucru care m-a mirat dupa p lecarea lui era faptul ca in tot ce ne-a povestit era multa amaraciune, adesea r evolta, dar niciodata ura. Era legea nescrisa a razboiului si mai mult pentru mi ne am tras concluzia: "daca lumea ar fi numai din oameni ca Mahomed, nu ar mai f i razboaie. Era constient ca violenta nu era calea spre pace de nici o parte, nu mai ca nu era nimeni sa-l asculte. 1 44 13 La citeva zile il acompaniam si pe Mohamed la aeroport s i la intoarcere realizam cu durere ca nu aveam parte de aceia pe care ii iubeam: Eta si Mohamed erau plecati deja, Gina nu mai era nici ea, Doina si Alex erau c a si pierduti, iar Simona se pregatea si ea pentru drumul cel mai trist, dar sin gurul pe care mai devreme sau mai tirziu aveam sa-l parcurgem toti. 1 44 14 Mahmud nu ma lasa sa ne vizitam si eram totusi multumita ca cel putin aveam posibilitatea sa-i vorbesc la telefon. Cel mai adesea moralu l meu era in deficit si, imediat ce Simona ma simtea isi uita problemele, incet ne antrenam in discutii incit imi uitam nu numai necazurile mele, dar uitam si d e propria ei durere. 1 44 15 -Ce vesti ai de prietena ta din SUA? m-a intrebat o data luindu-ma prin surprindere. Am tacut si, dupa ce am ezitat putin, i-am raspuns: 1 44 16 -Cred ca m-au uitat toti! 1 44 17 -Am o prietena care o sa aiba o cursa in SUA, in mai put in de doua zile ; daca vrei, o sa-i caute si o sa le transmita ceva din partea t a. 1 44 18 -Nu stiu, i-am raspuns mai mult trista decit interesata de propunerea ei. Doina, i-am spus, s-ar putea sa aiba probleme si in plus este indragostita; de celalalt nu stiu nimic, nu sint in acelasi stat si, mai mult pe ntru mine, am continuat: cred ca toti sint suparati si au dreptate, iar am facut alta prostie. 1 44 19 -Cred ca exagerezi, mi-a raspuns. Tu iti dramatizezi sit uatia mai mult decit trebuie. Eram surprinsa de reactia Simonei si fara sa ma gi ndesc prea mult am intrebat-o: 1 44 20 -Nu crezi ce ti-am povestit? 1 44 21 Simona a izbucnit in ris. Asteptam linistita sa -mi rasp unda. 1 44 22 -Bineinteles ca te cred si sint suparata pentru tine, mi -a spus pe acelasi ton vesel, dar cind iti spun ca exagerezi, nu ma refer la sit uatia pe care-o traiesti ci la faptul ca ii dai prea mare importanta unui imbeci l. Te terorizeaza pentru ca te simte superioara, cind te vede suferind este cons tient ca totusi esti slaba si stie ca daca continua asa pina la urma va reusi sa faca din tine ce vrea ; in plus ti-a plantat o frica pe care o simti chiar cind esti la distanta. Esti deja paralizata psihic din cauza lui si el stie si devin e si mai al dracului si din sadism, si de teama ca daca cedeaza ai sa poti vedea ca alti barbati sint altfel decit el si s-ar putea sa-l lasi intr-o buna zi. 1 44 23 -Si totusi nu inteleg cind imi spui ca exagerez, m-am gr abit sa o intreb, pentru ca vroiam sa-si corecteze fraza. 1 44 24 -Da, exagerezi, mi-a repetat, pentru ca tu esti mai dest eapta decit el si poti sa ai putina bucurie in afara de casa ta, mi-a accentuat Simona. 1 44 25 Incepeam sa banuiesc unde vroia sa ajunga, dar asteptam ca totul sa vina de la ea.

1 1

44 26 -Tot nu inteleg, i-am raspuns. 44 27 Simona ridea iarasi. Am asteptat-o calma sa-si continuie ideile, fiindca eram curioasa. 1 44 28 -Nora, cu prima ocazie cind cineva iti va face curte .. si dupa ce a facut o pauza a continuat, daca iti place, accepta. 1 44 29 -Doamne fereste! i-am raspuns nervoasa. Vrei sa ma omoar e! 1 44 30 -Asta este un exemplu ca a reusit sa te sperie, mi-a ras puns de data aceasta serioasa. Tu nu stii ca femeia poate sa fie mai vicleana si inteligenta decit cel mai destept barbat, atunci cind vrea. 1 44 31 -Depinde cu cine, nu cu unul ca el, i-am raspuns dezamag ita pentru ca deja il vedeam pe Mahmud urlind in fata mea. 1 44 32 -Daca nu ai sa-ti procuri putina bucurie in viata, chiar daca este imorala, ai sa termini sau cu o depresiune sau sa te sinucizi, pentru ca nu ai sa poti rezista ritmului pe care ti l-a impus sau. . si dupa ce a facu t o pauza si-a reluat ideile: cauta-l pe Alex sau pe Doina si incerca sa pleci d e aici. Si, mai categorica ca niciodata, mi-a spus: daca voi fi bine, am sa te a jut, numai sa nu te vad pentru restul vietii .. A tacut iarasi, probabil realiza se ca viata ei aparent trebuia sa se termine mai devreme decit a mea sau decit p uteam noi sa banuim. 1 44 33 Vroiam sa o distrez si atunci, grabita, am adaugat: 1 44 34 -Stii ca am cunoscut pe cineva. 1 44 35 -Cred ca l-am vazut? m-a intrebat la rindul ei cu o voce complice. 1 44 36 -Daca iti amintesti de ziua cind ne-am cunoscut, i-am ra spuns si fara sa mai astept sa-mi puna alte intrebari i-am povestit totul despre Tarek, iar la sfirsit Simona m-a intrebat: 1 44 37 -Ti-ar place daca in viitor nu vei avea alta solutie? 1 44 38 -Cred ca nu, mai mult decit prieten nu pot vedea nimic i n nici un alt barbat, i-am raspuns trista. Si, cum aveam nevoie de sfatul ei, am 1 44 39 intrebat-o: 1 44 40 -Crezi ca am sa-l uit vreodata? Nu i-am spus numele pent ru ca stiam ca Simona nu avea nevoie. 1 44 41 -Da, depinde de tine cit vrei de repede si daca te compl aci in mizeria sufletesca pe care o traiesti si vad ca-ti place sa-ti plingi sin gura soarta, poate ca nu ai sa reusesti decit peste mult timp, cind ai sa fii ob osita de atitea regrete. 1 44 42 -Daca am sa reusesc sa supravietuiesc. Vorbeam iarasi de viata, uitasem ca inca sentina mea nu era iscalita ca a Simonei si m-am simtit jenata si am tacut. 1 44 43 In ziua aceea i-am dat numarul de telefon al Doinei si, ca de obicei, am pus receptorul jos cu teama ca si cum in urma discutiei pe care am avut-o amindoua trebuia sa ma simt vinovata. Deodata mi-am amintit de boala Simonei si am simtit ca eram egoista si m-am intrebat "Oare am dreptul sa o supa r cu problemele mele in loc sa o consolez eu pe ea"? . Simona nu se plingea nici odata si chiar daca ar fi facut-o ce i-as fi putut spune, era asa de delicat caz ul ei si fara iesire, incit cu toata dragostea pe care i-o purtam as fi fost int r-o situatie fara cuvinte si penibila. Deci, interesindu-se de viata mea, evitam amindoua un subiect care ne-ar fi jenat si intristat. 1 44 44 Daca impreuna evitam sa discutam despre evolutia bolii e i, cind eram singura nu ma gindeam decit la ea. Ma gindeam la copii ca si cum si viata lor ar fi trebuit sa se opreasca in loc, fata avea 14, ani iar baiatul 8 ani. La fiecare convorbire in primele minute o ascultam cu mare atentie vroiam s a ma conving ca nimic nu intervenise ca sa-i altereze speranta ca raul nu va ven i asa de repede. 1 44 45 Inainte de anul nou Simona mi-a lasat un mesaj sa o caut de urgenta. Pina mi-a raspuns, m-am rugat repede sa nu fie vreo veste despre sa natatea ei. 1 44 46 -Ti-am gasit prietena! mi-a spus in loc de "buna -ziua "

. 1 44 47 -Am si uitat, i-am raspuns usurata pentru ca nu era nimi c grav. 1 44 48 -Ti-a trimis si o scrisoare. Stii ca s-a casatorit? m-a intrebat cu o voce curioasa si entuziasmata. 1 44 49 -De ce nu mi-a mai scris? am intrebat-o ca si cum Simona avea raspunsul la toate intrebarile mele. Unde este scrisoare? . 1 44 50 -Cu mine, vrei sa ti-o citesc? 1 44 51 -Da, i-am raspuns nerabdatoare. 1 44 52 Doina imi scria putin. In primele rinduri ma punea la cu rent cu situatia ei, care era poate dintre cele mai fericite, ca sa continuie cu cea mai trista veste pe care o avea: mama ei murise fara ca sa se poata intoarc e si sa asiste cel putin la inmormintare ei. 1 44 53 Era dezolant. Nu se putea intoarce, pentru ca era "fugit a "si, cum nu avea inca alt pasaport, era imposibil. Acum ii intelegeam tacerea si in special tristetea. In final imi spunea ca Alex era in Los Angeles si, ca u ltima fraza, a adugat "se pare ca sotia lui este cu el, in plus cind l-am intreb at de tine mi-a raspuns - "o carte pe care am aruncat-o in foc". Ultima fraza er a mai optimista "am sa-ti scriu si sa contezi mereu pe prietenia si dragostea me a "! 1 44 54 -Asta este toata scrisoarea, mi-a spus Simona calma. 1 44 55 Taceam pentru ca din intreaga scrisoare numai o fraza im i rezona inca in urechi "o carte pe care am aruncat-o in foc! ". Faptul ca sotia lui era cu el nu-mi spunea nimic. Incercam sa descifrez sensul frazei, cind voc ea Simonei m-a trezit din socul pe care-l traiam. 1 44 56 -Ce-a vrut sa spuna prin "o carte pe care am aruncat-o i n foc"? am intrebat-o. 1 44 57 -Literatura! mi-a raspuns rizind si, cum inca taceam, a continuat: 1 44 58 Barbatii sint mai razbunatori decit femeile si renunta m ai repede decit noi. Refuzul tau i-a ranit vanitatea de barbat orgolios, atita t ot. "Nu te mai gindi la el ", cu alte cuvinte pentru ca si el face acelasi lucru . Banuiam ca acesta era sensul, dar aveam nevoie de cineva ca sa mi-o spuna. Am inceput sa pling incet. Era singura mea speranta si acum stiam ca nu-l mai aveam nici pe el. 1 44 59 De fiecare data ma abandona la primul "hop" ca si cum im i daduse viza si biletul si refuzasem sa plec. In plus, deliberat, uitase ca ave am doi copii. 1 44 60 -Nora, sa nu plingi! mi-a spus Simona cu o voce calma si tandra. Nici un barbat nu merita sa plingi pentru el, toti sint egoisti. Sint u n rau fara care totusi nu putem sa traim, am sa o pun pe prietena mea sa-i ceara numarul Doinei si sa-l sune ea pe Alex. Atunci sa vedem ce reactie o sa aiba . 1 44 61 M-am oprit din plins si asteptam ca Simona sa continuie: 1 44 62 -Cind am sa fiu bine, la primul zbor in SUA, am sa-l sun eu si ai sa vezi ca am sa-l conving ca cel putin sa te ajute. Daca nu te vrea " noi il vrem " si macar din galanterie tot nu o sa te refuze. 1 44 63 Simona reusise inca o data sa ma aduca pe linia de pluti re si incepeam sa am convingerea ca totusi mie personal nu-mi putea refuza nimic . Atunci la ce bun ar fi fost toate declaratiile si juramintele ca nu ma va uita niciodata? Trebuia sa ajung la el fara nici o interferenta din partea Doinei. I l stiam orgolios, dar si sensibil in acelasi timp, deci nu trebuia sa renunt asa de usor, de fapt din cauza lui eram in Liban si indirect trebuia sa se simta re sponsabil de situatia mea. 1 44 64 Anul Nou l-am petrecut la fel de singura si de trista ca si pe ceilalti. Mahmud s-a culcat devreme pentru ca nu era sarbatoarea lui, cu toate ca orasul avea aerul ca ar fi gindit altfel decit el. Am stat cu Raya si c u Talal pina tirziu, ne-am jucat si am adormit mai mult obligata de gindul ca un deva departe prietenii mei il petreceau veseli si fericiti. Era primul lor an in libertate si in special acolo unde visau cu miile saracii romani sa ajunga intr

-o zi. 1 44 65 Simona l-a petrecut si ea acasa cu mama si cu copiii si eram convinsa ca s-a intrebat daca va mai avea parte de asa ceva si anul viitor. 1 44 66 Pe 4 februarie am plecat la scoala, de fiecare data cu R aya. In ziua aceea Mahmud mi-a dat masina, contrar obiceiului. Cerul era intunec at si aveai impresia ca de pe acoperisul unui bloc inalt poti sa atingi norii. E ra ceva in atmosfera trist si mistic in acelasi timp. Aveai impresia ca te sufoc i cu toate ca era inca racoare. Era pentru prima data cind am privit cerul si am simtit ca imi era frica, dar nu stiam de ce? ! Inca de dimineata strazile erau pline de combatanti inarmati pina in dinti. M-am gindit la Talal care era la Mah a si m-am simtit ceva mai linistita pentru ca stiam ca la ei blocul era solid si pozitia apartamentului era invidiata de toti vecinii, in special cind se bombar da din partea de est. Mahmud trebuia sa plece cu el si de acolo sa continue la m agazin. 1 44 67 La scoala, toate profesoarele erau ingrijorate si nimeni nu se astepta ca ziua sa se termine bine. La prima recreatie inca situatia era calma. In jurul orei 10. 30 au inceput sa apara primii parinti sa-si ia copiii. Directoarea nu s-a opus si i-a incurajat pe aceia care puteau sa plece singuri a casa. In mai putin de 30 de minute, jumatate dintre elevi erau deja plecati. 1 44 68 Incepeam sa-mi fac probleme, dar trebuia sa stau pina ci nd eleviii erau toti plecati. La un moment dat am auzit o explozie, era o bomba care cazuse nu prea departe de scoala. Imediat am stiut ca in mai putin de 5 min ute, daca nu plecam, imi va fi imposibil sa mai parasesc scoala. M-am uitat spre responsabila care imediat a realizat ce vroiam si mi-a raspuns fara 1 44 69 sa-o intreb: 1 44 70 -Daca vrei, poti pleca, dar parerea mea este sa astepti pina cind se vor calma, altfel iti risti viata ta si a fetei. Nu are rost din mo ment ce poti sa fii la adapost aici. 1 44 71 Eram confuza si, din dorinta curajoasa de a ajunge acasa inainte ca totul sa se agraveze, am smuls-o pe Raya din mijlocul grupului de co pii si, cu ea in brate, am iesit si am inceput sa fug lipita de peretele scolii spre masina. Auzeam tirul armelor automate care trageau fara intrerupere undeva departe pe demarcatie. M-am urcat in masina si am demarat, dar nu inainte de a-m i face o cruce mica si a spune "Doamne mai scapa-ne inca o data "! 1 44 72 Dupa mai putin de 2 km am auzit o explozie foarte aproap e de locul pe unde treceam. Toate masinile claxonau disperate si la fiecare inte rsectie, cum fiecare se grabea sa treaca primul, se crea o aglomeratie teribila. Nu conta pentru nimeni daca ramineau cadrave in urma. Tremuram si, la fel de di sperata ca ceilalti, nu-mi luam mina de pe claxon si regretam ca acceptasem risc ul sa parasesc scoala. Raya plingea incet, asezata pe jos intre scaune. Cu cit i ntirziam, cu atit exploziile se inmulteau si in special se apropiau. In clipa ci nd am reusit sa intru pe strada noastra, am inceput sa sper ca vom reusi sa ajun gem acasa. Am oprit masina in fata blocului. Nu era nimeni, iar bombele cadeau c u o viteza si intr-un numar atit de mare incit nu mai puteam sa-mi dau seama car e se trageau de la noi si care veneau spre noi. Am tras-o pe Raya cu forta din m asina si am fugit in scara blocului. 1 44 73 Raya era uda, de teama scapase pipi si, jenata, incepuse sa plinga refuzind sa o iau in brate. Nu stiam, ce sa fac? ! Sa urcam la noi, s au sa sunam la un vecin de la un etaj mai jos. 1 44 74 Am urcat cele 6 etaje cu Raya in brate, eram nerabdatoar e sa vad daca Mahmud era acasa si in special daca stia ceva de Talal. 1 44 75 Mahmud era acasa, statea in dormitor. Era la fel de sper iat ca si noi si isi tinea tranzistorul la ureche. Ca de obicei bateriile erau s labe, niciodata nu avea inima sa plateasca, daca nu avea nevoie urgenta de un lu cru. 1 44 76 -Care este situatia la Maha? l-am intrebat disperata. Si asteptam 1 44 77 sa-mi spuna ca acolo este mai sigur decit la noi. 1 44 78 -Mai grav decit aici, mi-a raspuns sec.

1 44 79 -Ce? Am tipat si m-am asezat pe pat ca si cum imi astept am moartea. 1 44 80 -La ei pe strada se trage cu luneta, nu se poate nici in tra si nici iesi, asta in afara de bombe. 1 44 81 -Daca nu se vor opri? l-am intrebat. 1 44 82 Nu mi-a mai raspuns nimic, numai si-a ridicat umerii cu neputinta. Raya inca mai plingea si mi-am amintit ca trebuia sa o schimb. Afara era infernul, o bomba care a cazut in spatele blocului ne-a amintit ca eram in p ericol si fara sa ne gindim prea mult, pentru prima data am avut acelasi gind si ne-am indreptat spre iesire, dar nu inainte sa iau o sticla de apa si o punga d e piine cu o cutie de brinza topita. 1 44 83 Am alergat pe scari pina la parter, nimeni nu a deschis usa ca si cum am fi fost singuri in tot blocul. La parter ne-am oprit si, cind n e-am asigurat ca bombele erau ceva mai departe, am fugit spre subsolul blocului. Am ajuns mai repede decit vintul si cind am pus piciorul pe prima treapta ne-am oprit mirati in loc: deja toata lumea era coborita si nu stiam daca ne-am putea gasi un loc sa stam. Toti vecinii erau deja coboriti, in plus cei mai grijulii isi coborisera citeva saltele din burete, pe care erau asezati. Ne-am facut loc printre ceilalti si ne-am lipit de un perete. Abia acum incepea afara adevaratul infern. Bombele cadeau continuu, fara nici o clipa de ragaz si, daca la inceput mai aveam timp sa le localizam, acum era un haos total si nu se mai auzeau deci t exploziile care pareau a fi una singura ce exploda fara intrerupere. Nimeni nu indraznea sau mai exact nu avea forta sa deschida gura. Doar femeile mai ridica u privirea in sus, cautindu-l pe D-zeu, numai ca privirea li se oprea in tavanul subsolului murdar pe care atirnau citeva lampi care din cauza prafului abia reu seau sa ne dea putina lumina. Raya era lipita de mine, in picioare, si ma tragea de mina si de fusta ca sa-mi vorbeasca. De fiecare data ii raspundeam "stai cum inte " si nu reuseam sa o intreb ce vroia. Gindul imi era la Talal si aveam impr esia ca toate bombele cadeau in apropiere de casa Mahei. Nervoasa, Raya s-a smul s din mina mea si s-a indreptat spre primul colt. M-am repezit sa o retin linga mine si am vazut ceva pe jos care se misca. Am stiut imediat ca era un sobolan s i am prins-o tocmai cind vroia sa se aplece sa-l priveasca mai bine: 1 44 84 -Nu, Raya! . am tipat cuprinsa de-o panica isterica. Cei din jur au tipat si ei fara sa stie de ce, speriati de vocea mea. 1 44 85 -Un sobolan, le-am spus ca scuza si, tremurind, am luato pe Raya in brate. 1 44 86 -Este plin de sobolani, mi-a raspuns o vecina care pling ea in disperare. Aveti grija sa nu va muste. 1 44 87 Nu mai stiam pentru ce sa tremur: pentru Talal, pentru s obolani sau de frica bombelor. La un moment dat o bomba, a cazut in fata bloculu i nostru, pe acoperisulu unei masini vechi care nu mai circula de ani de zile. P roprietarul o pastra ca sa-i poarte noroc. In ziua aceea ne-a purtat noroc la to ti, caci schijele s-au oprit majoritatea in interiorul ei, iar bomba a fost inab usita in pernele acesteia. Din masina nu a mai ramas nimic. Noroc ca nu avea ben zina si abia acum stiam ca daca ar fi cazut pe alta riscam un incendiu printre m asinile din fata blocului, incendiu care nu s-ar fi putut opri usor si care pute a cauza alte explozii. 1 44 88 Trecusera deja mai multe ore de cind eram in picioare. N imic si nimeni nu putea opri masina de razboi care se declansase. Fiecare post d e radio anunta cartierele in care se bombarda. De ambele parti ale baricadei bom bele cadeau fara intrerupere pina si in cea mai dosnica straduta. Printre altele , la radio, scolile care mai aveau inca elevi ii anuntau pe parinti sa nu se ing rijoreze, copiii erau la adapost. Un vecin mai curajos, care locuia la primul et aj, intre doua rafale, s-a urcat si si-a adus telefonul cu un fir de peste 10 me tri de lungime care, culmea ironiei, s-a oprit in fata intrarii. Cu riscul pe ca re-l traiam vecinii au inceput sa faca coada in fata scarii, fiecare ardea de ne rbdare sa cheme pe cineva. 1 44 89 Cind i-a venit rindul, Mahmud a chemat-o pe Maha; dupa f ata lui mi-am dat seama ca situatia era mai grava decit o banuiam noi. Mahmud a inchis repede si, trecind pe linga mine, mi-a spus cu o jumatate de voce:

1 44 90 -Nu poate vorbi, stau in coridor cu vecinii. In 10 minut e 5 bombe au cazut in fata blocului. Toate geamurile sint sparte, in plus casa e ste plina de fum de la masinile care ard in strada. 1 44 91 Am inceput sa pling, dupa 5 minute tot subsolul cunostea situatia noastra si vecinele erau in jurul meu. Toate vorbeau deodata: stiam ca vroiau sa ma incurajeze dar nimic nu ma putea calma. 1 44 92 Deodata un vecin a strigat disperat: 1 44 93 -Arde blocul Mikati, au avut explozii de la butelii, toa ta lumea tipa, dar cum focul s-a declansat la etajele de jos nimeni nu poata sal paraseasca. Fac apel la pompieri. Nimeni nu circula, nici macar Crucea Rosie. 1 44 94 Mahmud a inceput sa tipe, atunci mi-am amintit ca asa se numea propietarul blocului unde locuiau ai lui. Am stiut ca trebuia sa mor. L-a m si vazut pe Talal ars intr-un colt. Toti isi uitasera grijile si ne inconjurau si incercau cu disperare numarul de telefon al Mahei, care acum era tot timpul ocupat. Nu stiu cit a durat totul si nu mai stiu daca eram constienta, imi amint esc numai ca intr-un tirziu am auzit tipete de bucurie si toate vecinele au ince put sa ma sarute. 1 44 95 -Un vecin a telefonat la radio si am aflat ca blocul car e arde, este intr- un alt cartier: coincidenta de nume, atita tot, mi-a strigat de la distanta Mahmud. 1 44 96 M-am lasat sa cad in bratele unei vecine si obrajii nost ri uzi de lacrimi s-au lipit unul de altul. 1 44 97 M-am uitat la ceas, era trecut de ora 24. Nici nu realiz asem ca erau aproape 11 ore de cind stateam rezemata de un perete si in afara de teama bombelor priveam din cind in cind in jurul meu ca sa nu ne muste vreun so bolan. Pe Raya o culcase o vecina linga copiii ei pe o masa; dormea fericita, pe ntru ca, inainte sa inchida ochii, i-am spus ca a doua zi cind se va trezi il va gasi pe Talal linga ea. Mi-am luat o tigare de la o vecina si 1 44 98 m-am indreptat spre iesirea subsolului unde barbatii apa rent calmi si curajosi fumau si ascultau stirile. Deoadata am vazut un tinar car e purta pe el o vesta pe care era semnul "Crucii Rosii ". Vecinii l-au primit cu tipete de bucurie. Era baiatul vecinei in bratele careia am plins cu disperare. 1 44 99 -In citeva ore, se vor calma, ne-au promis ca spre ziua ne vor lasa sa adunam ranitii, ne-a spus ca sa ne calmaze putin. 1 44 100 M-am uitat spre Mahmud si de la distanta i-am facut semn sa se apropie: 1 44 101 -Cum se potolesc putin trebuie sa-l scoatem pe Talal. Me rgem impreuna. i-am spus hotarita. 1 44 102 A scuturat din cap afirmativ si s-a apropiat de tinar. V orbeau in araba, dar, dupa mimica fetei si dupa gesturi, am inteles ca tinarul n e va ajuta. 1 44 103 -Trebuie sa-mi scot si familia, mi-a spus Mahmud. Am ram as restul noptii afara in fata intrarii. Asteptam ca bombele sa se rareasca. Din cind in cind ma uitam la ceilalti care dormeau pe jos, pe un pres sau pe cite o saltea de citiva centimetri, care cu alte cuvinte insemna tot pe jos. Numai cit iva norocosi ocupau cele citeva mese sau isi leganau picioarele pe cele citeva s caune. Era un miros inabusitor de igrasie si de transpiratie. M-am gindit speria ta ca eu nu as putea sa stau nici pe jos si mai ales nici sa dorm pe citiva cent imetri de masa. 1 44 104 Spre ziua, cred ca era ora 4 dimineata, bombele s-au rar it considerabil. Cu ochii stralucind de bucurie m-am uitat la Mahmud. 1 44 105 -Mergem! i-am spus. 1 44 106 -O sa vina vecinul sa mearga cu noi, mi-a raspuns. 1 44 107 Cele 10 minute pina si-a facut aparitia acesta le-am tra it ca pe cele mai interminabile din viata mea. 1 44 108 -Tu nu vii! mi-a spus Mahmud cind se pregatea sa se urce in masina. 1 44 109 Nu i-am raspuns nimic si m-am uitat dupa masina care dem arase in viteza. Nu am comentat hotarirea. Banuiam ca tinarul refuzase sa-i inso

tesc. Ce importanta mai avea. M-am asezat pe vine in fata subsolului si cu pumni i in stomac am inceput sa parcurg itinerariul cu ei. " Acum trebuie sa fie in dr eptul casei lui Alina, acum dau coltul "si cred ca in mai putin de un minut gind ul meu era deja ajuns in fata blocului Mahei. 1 44 110 Trecuse mai bine de-o ora si nu mai veneau. Simteam ca i mi tremura pina si cel mai mic muschi. Vroiam sa ma ridic, dar nu aveam nici for ta si nici curaj. Vecinii ma priveau ingrijorati ; era asa de incordata situatia pe care o traiam ca nimeni nu indraznea sa spuna un cuvint. Ma uitam la ei sper iata si impietrita de durere si am simtit ca multi imi evitau privirea. Incepeam sa cred ca si ei se temeau ca si mine de ceva grav. Erau in casa trei femei cu un copil, daca cineva era ranit? Si ce ma obseda era teama ca ar fi putut sa fi Talal cel ranit si din cauza aceasta intirziau. Undeva se auzeau cocosii, ca si cum linistea trebuia sa fie iarasi intrerupta si sa dispara, luindu-i locul apoi exploziile care ii aduceau pe vecini iarasi in viteza spre adapost. Erau aproap e doua ore de cind stateam in fata intrarii si cu fiecare minut care trecea ungh iile imi intrau si mai puternic in carne. Am simtit ca o mina ma durea mai tare decit cealalta: mi-am desfacut pumnul si am vazut ca unghiile se rupsesera incet una dupa alta, datorita fortei cu care le stringeam. Le-am privit cu ura si, in constient, am inceput sa-mi musc buzele. Deodata am simtit mirosul si gustul de singe in gura si in acelasi timp am auzit zgomotul unei masini care se apropia i n viteza. M-am ridicat ca o nebuna si am fugit spre parking. In clipa aceea am v azut masina care se oprea si capul lui Talal care speriat isi marise ochii. Paru l lui blond era ciufulit si murdar incit parea inchis la culoare, iar fata era m injita toata de funingine. Isi tinea caciula in mina si imediat ce m-a zarit a i nceput sa plinga si sa ma strige. L-am luat in brate si, plingind de bucurie, am fugit cu el la subsol. 1 44 111 Era un vis, il sarutam si plingeam ; intr-un tirziu mi-a m amintit si de celelalte. Era cea mai dramatica ragasire pe care o traiam. 1 44 112 -De ce ati intirziat? l-am intrebat intr-un tirziu pe Ma hmud. 1 44 113 -Baietii de "Crucea Rosie " au intrat prin blocurile din spate. 1 44 114 Pe strada lor nu se putea intra. Vecina a fost ranita de un tragator cu luneta, este la spital. Au avut nevoie de timp pina au gasit o s cara ca sa poata trece peste peretii mai multor curti. Daca nu erau ei, nu as fi putut sa-i scot, in plus au ajutat tot blocul sa iasa. 1 44 115 In mai putin de 30 de minute Talal dormea in bratele mel e si, din mila, o vecina imi cedase scaunul ei pe care si-l coborise de acasa. 1 44 116 La 10 dimineata am alergat cu Maha pe scari pina la noi, am intrat la baie si ne-am luat provizii de mincare si apa de baut si o saltea mica de la patul copiilor. Stiam ca acum va dura poate saptamini, dar in nici un caz citeva zile, asa ca ne-am facut si noi coltul nostru ca ceilalti si ne-am p rogramat cu rindul sa ne pazim de sobolani ; acestia atrasi de mirosul de mincar e circulau printre noi fara teama si fara jena. Copiii ii fugareau, iar femeile tipau speriate. Devenise un razboi de rutina. Citeva ore diminteata erau calme, ca sa reinceapa spre prinz foarte violent si sa tina toata noaptea. Incet au mic sorat si zona de bombardat care se intindea acum de la demarcatie pina ceva mai sus de noi. In restul orasului totul era aparent calm, cu mici bombardamente din cind in cind. Eram geloasa pe cei care se plimabu linistiti pe strada si care a uzeau bombele care cadeau continuu pe cartierele vizate. 1 44 117 Timp de-o luna de zile am trait si noi aceeasi rutina si aceeasi teama permanenta. Eram toti jegariti si cu fetele palite. Singurul lucr u pozitiv era ca imi cunoscusem vecinii si descoperisem ca libanezii erau suflet isti si prietenosi. Era un adevar pe care mi-as fi dorit sa-l descoper in alte i mprejurari, dar cum era deja un fapt trait, i-am multumit lui D-zeu ca eram bine pina in prezent si am inceput incet sa ma bucur de prietenia lor. 1 44 118 Intr-o dimineata, Mahmud s-a intors vesel si, dupa ce ne -a cautat cu privirea in intunericul de la subsol ne-a strigat: 1 44 119 -Am intilnit un prieten si mi-a oferit apartamentul pe c are-l are in Hamra inchiriat la niste straini, care insa au plecat. Ii este fric

a sa nu i-l ocupe refugiatii si m-a intrebat daca vreau sa -mi dea cheia. Imedia t am sarit in sus de bucurie si am fost de acord. In clipele de ragaz lasate de bombardamente alergam sus si ne stringeam imbracamintea. A doua zi, dupa nici 5 minute dormite in timpul noptii, sub privirile pline de regret ale vecinilor, pl ecam spre Hamra. 1 44 120 Am gasit adresa foarte repede si in mai putin de 5 minut e copiii alergau veseli prin casa. Afara era cald, eram in martie si soarele ard ea mai ceva ca in timpul verii. Viata aici parea calma, ca si cum ceea ce se int impla pe demarcatie si cartierele invecinate nu ii afecta cu nimic pe locuitorii norocosi. . In viteza masinii observasem ca magazinele isi schimbasera decorul si in locul hainelor de iarna acum vitinele isi etalau noile colectii. In umezea la din subsol negoijasem ca primavara era deja pe strazi, iar din cauza fricii u itasem pur si simplu ca mai exista si cuvintul "moda". Sub bombe exista numai do rinta de a supravietui si gaseam ca era inechitabil ca unii sa moara in timp ce altii se plimbau pe strada linistiti. Ma uitam la pat ca si cum facea parte din visurile mele. Timp de 5 saptamini, dormisem cu capul rezemat de un perete, de p e care imi cadeau in par resturi din varuiala la fel de veche ca si restul blocu lui. Ne spalam la citeva zile, cind venea apa si era singurul lux pe care ni-l p ermiteam in cele citeva minute pe care ni le acordau combatantii. In fiecare zi ma gindeam la parinti si de fiecare data aminam ziua cind as fi indraznit sa-i p ropun lui Mahmud sa le telefonez. In situatia in care eram, scandalul lui era ul timul lucru din viata pe care mi l-as fi dorit, iar din cauza emotiei permanente pe care o traiam, eram vesnic nervoasa si la cel mai mic zgomot tresaream si im i simteam inima ca se zbate sa iasa afara. Nu-mi doream decit sa dorm intr-un pa t bun si curat si fara grija de a supravietui. In Beirut, cel mai usor lucru de realizat era sa mori, sau mai bine spus sa fii omorit. Cea mai ieftina marfa era cea umana. Existau cele mai diverse modalitati sa-ti termini viata inainte de t imp: sau de-o bomba care putea sa ajunga cel mai adesea si in subsoluri si la fe l de bine la tine in casa, sau omorit de un tragator cu luneta daca nu pe strada , pe balcon sau in exploziile care erau aproape saptaminale si care aveau loc pe strazile cu circulatie mare, sau puteai sa fii rapit. Daca nu circulai in zona crestina, asta nu insemna ca nu exista riscul sa dispari, ridicat de diferite pa rtide pentru ca erai in dezacord cu opiniile lor, sau vreun binevoitor se razbun a pe tine pur si simplu din motive numai de el stiute. Indiferent in ce circumst anta mureai, nu se interesa nimeni, nu se ancheta si, in special, vinovatul nu s e descoperea. Cel norocos si grijuliu avea sanse mai multe sa supravietuiasca de cit oricare locuitor. Fiecare isi ingropa mortul la repezeala si poate in sinea lui era multumit ca nu era el acela, sau tremura la gindul sa nu fie urmatorul. . In fata mortii civilii deveneau cel mai adesea solidari si dupa un bombardamen t puternic se cautau intre ei, sau se stringea tot blocul in apartamentul pe car e-l considerau in afara de pericol si, asezati pe jos sau pe scaune, fiecare inc epea sa-si aminteasca de asa zisele" vremuri bune. " 1 44 121 Spre seara am auzit bombardamentele de pe demarcatie. Er au asa de puternice, ca ne gindeam cu mila la cei ramasi dar in acelasi timp ne intrebam daca nu cumva frontul se va largi iarasi. Nici nu am apucat sa ne gindi m la locul care putea sa fie cel mai ferit din casa, ca in acelasi timp o ploaie de bombe a inceput sa cada in jurul blocului nostru. Am iesit pe scara, credeam ca locatarii se vor indrepta spre subsol, numai vecina de palier speriata a des chis usa si ne-a spus ca blocul nu are asa ceva si coltul cel mai ferit in cazul nostru era baia. Ne-a intrebat daca acceptam sa intre si ea cu fata ei. Am fugi t toti in baie. Eram 6 adulti si trei copii intr-o baie unde in conditii normale nu incapeau mai mult de 3 persoane. 1 44 122 Vroiam sa rid si sa pling in acelasi timp, fugisem spre bine si acum eram in nesiguranta in acest apartament. Cel putin locatarii din bl ocul nostru puteau sa doarma si daca dincolo puteam sa stau pe doua picioare, ac um stateam intr-unul pentru ca pe al doilea nu aveam loc unde sa-l pun. Am stat mai bine de 3-4 ore. Copiii dormeau in cada, iar noi eram lipiti unul de altul. Deodata am simtit ca imi pierd respiratia si plina de revolta i-am impins pe tot i si mi-am facut loc sa ies in coridor. 1 44 123 -Daca am scapat pina acum, nu vad de ce sa mor in seara

aceasta! le-am spus nervoasa si m-am asezat jos pe mocheta. Mi-am aprins o tigar e si am inceput sa pling. Bombele cadeau in apropiere si foarte curios nu-mi era frica. Simteam nevoia sa-mi fac rau ca sa-mi distrug acel ceva nedefinit din mi ne pe care il tineam responsabil de tot ce mi se intimpla. Vroiam sa ma rog si n u reuseam. Dupa citeva fraze, realizam ca uitasem restul si reincepeam rugaciune a. Dupa alte tentative nereusite am renuntat, simteam ca D-zeu era absent si nu se interesa sa-mi primeasca nici macar cele citeva rinduri. Am fumat aproape un pachet pina cind totul s-a calmat si vecina a avut curajul sa-si ia fata in brat e si sa se duca la ea. Am pus saltelele pentru copii in coridor si m-am culcat l inga ei. 1 44 124 Era incomod, dar oricum era mai bine decit la subsol si in baie, cu conditia ca situatia sa fie calma pina la ziua. Imediat ce surorile si mama lui Mahmud s-au culcat, acesta a venit in coridor si, miscindu-ma cu pic iorul, mi-a ordonat "pregateste-te" si "vino "in salon. Singurul lucru pe care m i l-am dorit in clipa aceea era sa am un pistol, cred ca as fi fost capabila sa trag in el pina la ultimul glont si sint convinsa ca era si fara regret dupa ace ea. 1 44 125 M-am ridicat in picioare, abia acum simteam ca fiecare c entimetru de carne ma durea. Nu stiam, ce sa fac? ! . Daca-l refuzam stiam ca im i pierdeam ultima sansa sa dorm citeva ore, dar in acelasi timp aveam o dorinta feroce sa-l infrunt si, mai ales, daca imi lipsea pistolul, cel putin sa nu-l la s nici pe el sa doarma si mai ales sa tipe si sa urle pina cind surorile lui l-a r fi calmat. Am oftat, i-am injurat neamul si l-am urmat in salon. Dupa 5 minute imi felicitam nervii care nu cedasera asa de usor si reusisem sa evit inca o no apte de nesomn. M-am intins linga copii si in mai putin de citeva minute adormea m. Era prima noapte pe care o dormeam in Hamra si eram fericita la gindul ca de data aceasta nimeni nu ma va putea impiedica sa o vad pe Simona, pentru ca eram la 5 minute de mers pe jos una de alta. 1 45 1 CAPITOLUL 45 1 45 2 A doua zi ne-am trezit intr-un calm deplin ca si cum nim ic nu se intimplase cu citeva ore in urma. Demarcatia se odihnea si ea, baietii probabil erau obositi si aveau si ei nevoie de odihna. Ne-am trezit veseli si op timisti, aveam impresia ca sintem intr-un hotel unde trebuia sa ne bucuram de zi lele de vacanta pe care le aveam si care erau limitate. 1 45 3 Mahmud era hotarit sa plece la magazin, iar noi trebuia sa ne gasim o ocupatie. Ma uitam pe furis la ceas si asteptam sa se scoale copii i si sa pot iesi cu ei la Simona. 1 45 4 Nu aveam nimic de mincare in afara de cele citeva cutii de conserve pe care le luasem cu noi si de sacul de piine. Inainte ca Mahmud sa iasa pe usa, am comis imprudenta sa-i cer citeva lire. Nici nu mi-am terminat bi ne intrebarea ca el era deja in salon si tipa ca un nebun. Ne uitam la el mirate si nu stiam care era motivul crizei. 1 45 5 Surorile lui se uitau la mine si ma intrebau din priviri cu ce anume le suparasem fratele: 1 45 6 -Vrea bani sa manince! a inceput sa urle. Copiii s-au tr ezit speriati si Talal a inceput sa plinga. L-am luat in brate si am inceput sal mingii. In mai putin de 5 minute, Raya incepea si ea sa plinga si, speriata de tipetele lui Mahmud, a fugit si s-a ascuns in baie. L-am asezat pe Talal pe can apea si am alergat dupa Raya. Usa de la baie nu se deschidea, iar Raya acum urla de frica si lovea cu picioarele in ea. Mi-am tras o palma peste fata pentru ca ma simteam vinovata de intrebarea pe care i-am pus-o lui Mahmud si cu o voce cal ma am incercat sa o conving pe Raya sa nu se sperie si sa incerce sa deschida us a. Tipetele din salon se mutasera acum in fata usii de la baie. In loc sa se cal meze, Mahmud urla si mai tare si stiam ca toate injuraturile se dublau si toate imi erau adresate, eram responsabila ca intirzia sa plece la magazin si de faptu l ca usa se blocase. In final, eram cauza tuturor problemelor pe care le avea. M aha ma privea cu repros, stiam ca le stricasem ziua pentru simplul motiv ca in c ele 5 saptamini petrecute la subsol, Mahmud nu a avut nici timp si nici ocazia s a-si faca vreuna din crizele obisnuite. Avea inmagazinat in el nervi pentru cite va luni si incepeam sa inteleg cu intirziere ca, indiferent ce as face sau ce nu

as face, ii va fi usor sa gaseasca un motiv sa poata sa se declanseze. . Intr-u n tirziu, cu o cheie de la o alta camera, eu cu Maha am reusit sa o scoatem pe R aya din baie. M-am asezat pe canapea si in ziua aceea mi-am spus ca trebuie sa p ling pina mor, era singura solutie sa scap de teama continua pe care o traiam. 1 45 7 Era deja ora prinzului, copiii alergau prin casa, erau i nca nemincati, nespalati, iar eu inca pligeam pe canapea. Mama si surorile lui c autau sa-l calmeze, le asculta, le raspundea si se repezea din cind in cind cu p umnul ridicat asupra mea. Incepeam in subconstientul meu sa regret ca plecasem d e la subsol si toata vina o aruncam pe prietenul lui pentru ca ne-a dat cheia ca sa venim aici. Sub bombe era speriat, erau toti vecinii care se interpuneau int re noi, eram departe unul de altul ; pe cind aici eram iarasi fata in fata, deve neam iarasi obiectul pe care-si putea varsa toti nervii pe care-i avea din diver se motive, sau pur si simplu din nebunie si rautate. Raya a inceput iar sa pling a si sa-mi spuna ca ii este foame si pentru ca nu-i raspundeam mi-a lansat ca un ultim cartus"de ce ai plecat de la mamaie, ai vazut paznicul din parc ce de juc arii ne-a adus ". Pentru o clipa am intepenit, mi-am sters lacrimile repede si a m luat-o in brate: 1 45 8 -Raya, daca aude Mahmud ca v-a luat jucarii, nu o sa ne mai lase sa mergem si in plus mamaie ii dadea bani ca sa se joace cu voi. Era o jucarie paznicul pentru voi, eram suparata si eu si tu pentru ca plecasem si mam aie il platea ca sa ne distreze pe toti. Nu stiam ce justificare sa-i mai dau. I mi uitasem toate problemele si acum incercam sa ma concentrez numai pe una, pent ru ca stiam ca de aceasta imi depindea chiar viata. 1 45 9 Raya ma privea cu neincredere. I-am aranjat parul, am sa rutat-o si am trimis-o la Mahmud. 1 45 10 -Saruta-l pe tatal tau si spunei ca vrei sa maninci. Cin d am intors capul, acesta ne privea din dreptul usii cu o privire dusmanoasa. Ra ya a fugit spre el si a vrut sa o ia in brate, a impins-o cu forta si s-a repezi t spre mine. Mina ii era ridicata. Nu stiu daca vroia sa ma loveasca, pentru ca in acelasi timp soneria a sunat. Maha a deschis usa si in acelasi moment am auzi t vocea lui Azziz, propietarul apartamentului. 1 45 11 Intr-o fractiune de secunda si-a lasat mina in jos si tr asaturile fetei s-au indulcit si cu zimbetul cel mai nevinovat s-a indreptat spr e el: 1 45 12 -Vine ai venit, Azziz Bec (bec este titlu de noblete ), i-a spus rizind. 1 45 13 Acesta ne-a privit pe toti si s-a indreptat spre mine. M i-am coborit privirea si i-am intins mina. 1 45 14 -Plinge din cauza parintilor, s-a justificat repede. Si fara sa -mi acorde vreo atentie a continuat: asa este cind comiti greseala sa te insori cu o straina, in special ca a mea, care a fost singura la parinti. Indif erent ce i-ai face nu o multumeste nimic, nu vrea decit pe mama si pe tatal ei. Femeie fara cap. 1 45 15 Mi-am ridicat privirea si ma uitam spre el mai mirata de cit in fata celei de-a noua minuni pe care o descopeream singura, din intimplare . 1 45 16 Azziz ne privea, aparent cu un aer distrat, ca si cum po vestea noastra nu-l interesa, dar simteam ca eram eu aceea prin care vroia sa aj unga la adevar. 1 45 17 -Pentru ca ai luat o straina trebuie sa fii intelegator cu ea pentru sacrificiul pe care l-a facut, i-a raspuns vesel, incercind sa vada cum reactionam. I-am simtit privirea si am incercat sa nu am nici o reactie, ni ci la vorbele lui Mahmud si, in special, nici in fata galanteriei lui. Putin imi pasa ce gindea. Ce ma mira cel mai mult era starea lui Mahmud care trecuse intr -o fractiune de secunda de la cel mai inalt grad de rautate la cea mai candida n evinovatie. In sinea mea incepeam sa recunosc ca Alex avea dreptate sa fie supar at pe mine ca nu acceptasem riscul unui scandal si in acelasi timp ma intrebam c um imi va fi restul vietii cu acesta si care dintre noi isi va sfirsi zilele int r-un ospiciu. 1 45 18 Nu am incercat sa fac nici un efort ca sa salvez aparent

ele, m-am ridicat si m-am indreptat spre baie, m-am spalat pe fata si am intrat in dormitor. 1 45 19 Maha m-a urmat imediat: 1 45 20 -Nora, nu trebuie sa stie Azziz ca v-ati certat, nu este bine pentru numele familiei noastre. Ma uitam la ea mirata si de multe ori ma i ndoiam daca si ea era normala. Cuvintul de "familie buna " ma enerva si in acela si timp ma distra. Eram in Beirut de 7 ani si stiam ce insemna" familie buna" in adevaratul sens al cuvintului. Erau familiile bogate, cu traditie si care deja erau antrenate in problemele politice ale tarii. In ochii mei erau o familie med iocra ca situatie materiala, as putea spune ca aveau bun simt, dar si acesta era balansat in aer de crizele lui Mahmud, pe care vecinii le treceau cu vederea si , din jena nu deschideau subiectul in fata lor. 1 45 21 Imi era mila de ea, dar in acelasi timp o invidiam. Simt eam ca D-zeu o iubea mai mult decit pe mine, nici nu cunoscuse iubirea in viata ei cu toate ca era mai mare decit mine cu 7 ani dar nici nu o pedepsise cu un ne bun asa cum imi facuse mie. 1 46 1 CAPITOLUL 46 1 46 2 Trecusera citeva zile de cind eram in Hamra si inca nu r eusisem sa ajung la Simona, pina intr-o dimineata cind am profitat de ocazie ca am ramas singura si in mai putin de o ora ieseam cu copiii. Era cald, iar agitat ia de pe strazi si in special mirosul copacilor inverziti mi-au amintit de prima vara de la noi. Nu era aceeasi si nici pomii nu erau atit de numerosi ca la noi, dar oricum tot primavara se chema. Am ajuns la Simona nerabdatoare si fericita. Trecuse atita timp de cind nu mai stiam nimic de ea si imi doream din tot sufle tul sa o gasesc cu acelasi moral bun pe care il simteam cind discutam la telefon . 1 46 3 Am sunat prima data. Nici un raspuns. Am mai sunat inca o data si am asteptat inainte sa ma indrept spre lift. Mi s-au parut cele mai lu ngi clipe, pina cind am auzit pasi si usa s-a deschis: 1 46 4 -Nora ce surpriza .. Si intr-o secunda ne imbratisa pe t oti cu acelasi aer protector pe care simteam mereu ca-l avea pentru mine. 1 46 5 -Vroiam sa plec, i-am raspuns si, fericita, am urmat-o i n casa. 1 46 6 -Ce bucurie, pentru ca sint singura. Mama este cu copiii la soara mea ; stii, ii pazesc casa ca sa nu fie ocupata de refugiati. Si gindi ndu-se sa nu interpretez ca alta ar fi fost situatia in prezenta mamei ei, s-a s imtit obligata sa adauge: asa putem sa stam de vorba linistite. 1 46 7 In mai putin de 5 minute Raya si Talal erau intrati intr -o cutie imensa de carton plina de jucarii si, fericiti, se jucau, iar noi, sorb indu-ne cafeaua incet in fata pachetului de tigari, am inceput sa povestim. Dupa mai putin de 10 minute am stiut ca Simona simtea nevoia sa vorbeasca. Isi amint ea totul din copilarie in cele mai mici amanunte. Vorbea fericita si simteam ca retraia fiecare amintire cu bucuria si nevinovatia copilului pentru care nu exis ta nici trecut si nici viitor si pentru el infinitatea spatiala a prezentului il fereste de nesiguranta zilei de miine. Simona imi povestea si eu ascultam, dar cel mai adesea instinctul meu imi transmitea mesaje pe care le primeam cu string ere de inima. Simona ma impresionase de prima data cind ne-am intilnit, o privea m cu admiratie si incercam sa uit ca era bolnava ; era ceva in ea ce degaja incr edere, simplitate si inteligenta si, in special, complicitate. O ascultam si sti am ca daca ne-am fi cunoscut copii am fi facut multe nazdravanii impreuna. Aveam ceva in comun dar nu puteam defini ce anume atunci ; poate era faptul ca ne pla cea aceeasi biserica din Bucuresti, sau poate ca la amindoua ne placeau teii si Balada lui Ciprian sau poate aveam aceleasi doruri neimplinte si ratacite. 1 46 8 Incepind cu ziua aceea timp de doua luni ne-am vazut zil nic ; cel mai adesea, cum eram la doi pasi de mare, ne plimbam pe faleza ore int regi pina cind copiii obositi adormeau in bratele noastre. Ii cunosteam deja pri ma iubire si traisem cu ea si esecul ei. Cu Simona simteai fiecare moment pe car e-l traise, era o buna povestitoare si, cu ochii mari si catifelati fixati asupr a mea, alunecam pe panta inversa a timpului si incercam sa mi-o imaginez cum era la 18 ani.

46 9 Intr-o dupa amiaza cind ne beam cafeaua si ne regalam cu cel mai bun coniac de pe piata, telefonul a sunat: era portarul de blocul suror ii ei ca sa-i spuna ca mama ei era blocata in balcon. Am plecat amindoua si in m ai putin de 15 minute aveam sa o cunosc si pe Sofia, careia aveam sa-i spun Meme , ca restul familiei. Meme depasise 60 de ani si era inca frumoasa si toata fine tea si distinctia stiam acum ca Simona le avea de la ea. In mai putin de 30 de m inute deja Meme ne reprosa ca am lipsit-o de prezenta noastra atita timp si, ump lindu-ne paharele cu bere, am inceput sa ne povestim de acasa din timpul nostru si din acela care a fost numai al ei. Era o carte deschisa plina de intimplari s i de personaje si ascultindin-o am simtit atunci regretul ca nu ne-am putut aleg e timpul in care am fi vrut sa traim. Mahmud ma insotea adesea seara si, cum Sim ona si Meme ii acordau importanta, era singura lui ocazie in care complexul de i nferioritate se anihila si le simpatiza. 1 46 10 Intr-o zi am intilnit la Simona un doctor. Era unul dint re cei care se ocupasera de ea in timpul spitalizarii. Am petrecut o dimineata d intre cele mai placute. Simona radia de bucurie si vorbea de operatia ei ca de c ea mai nostima intimplare pe care o traise pina atunci si, ca sa ne molipseasca si pe noi de optimismul ei, ne-a anuntat cea mai importanta veste: 1 46 11 -Peste doua saptamini am sa plec in Arabia Saudita; ne-a u detasat acolo pina cind aeroportul se va redeschide in Beirut. 1 46 12 M-am uitat mirata la ea si, in acelasi timp, am simtit c a si tinarul doctor a privit-o la fel ca si mine, dar nu i-a spus decit: 1 46 13 -Ai sa te obosesti, Simona. 1 46 14 Simona l-a privit zimbind si i-a raspuns cu indiferenta: 1 46 15 -Ma simt la fel de bine ca inainte de operatie, nu vad d e ce m-as obosi. Ne-am despartit spre prinz si am plecat in acelasi timp cu doct orul. 1 46 16 Odata ajunsi in strada, inainte de a ne desparti, am ind raznit sa-l intreb: 1 46 17 -O mai pindeste vreun pericol? 1 46 18 S-a uitat la mine cu tristete si, dupa ce a ezitat putin , mi-a raspuns: 1 46 19 -Pericolul este mai aproape ca niciodata, dar este mai b ine sa plece si sa-si continua viata pina in ultima clipa, din moment ce are mor alul bun. 1 46 20 M-am despartit trista de el ; stiam ca imi spunea adevar ul si, daca in timpul petrecut cu Simona incepeam sa ma indoiesc de rapiditatea bolii, acum acesta imi confirma ceea ce noi refuzam sa acceptam. Simona ma invit a in fiecare zi pe malul marii, intr-un restaurant sau intr-o cafenea unde ore i ntregi imi povestea tot cea a avut mai palitant si mai trist in viata ei. Am avu t impresia pina atunci ca viata mea era plina, dar ascultind-o pe ea realizam ca " Simona traise ca o flacara fiecare eveniment si pentru fiecare clipa din viat a ei se oxigenase cu vointa de a trai, ca sa se poata consuma pentru ea pina la ultima ei celula. Era pasiunea intruchipata in prietenii, in viata si devotament si in special in dragoste. 1 46 21 Intr-o zi am refuzat sa mai intram in cafenea datorita f aptului ca era ea aceea care platea de fiecare data. Din raspunsul ei mi-am dat seama ca am gafat si am realizat cu tristete ca Simona ne insela pe toti cu buna ei dispozitie si ca in suflet avea cele mai profunde tenebre. 1 46 22 -Nora, crezi ca eu nu stiu ca nu voi mai intirzia mult? Lasa-ma sa ma simt bine, o fac pentru mine inainte de toate si la anul ai sa-mi duci dorul si nu am sa mai fiu. 1 46 23 M-am uitat la ea cu aerul cel mai distrat ca si cum nu a uzisem nimic si, cu toata stringerea de inima pe care am simtit-o, am avut curaj ul sa-mi marturisesc: "Simona ne minte pe toti ca sa ne protejeze ". Mergeam cu ea pe strada sau intram in resturante si simteam imediat privirea barbatilor opr indu-se pe silueta ei. Simona observa si ea si un zimbet amar se asternea pe fat a ei, dar si-l ascundea repede in sertarele secrete ale sufletului si, cu aerul cel mai distrat, isi relua sirul destul de limitat al vietii.

1 46 24 In sfirsit a venit si ziua cind Simona pleca spre Riad. Era fericita si, cu cel mai degajat aer, isi aranja in valiza cele mai frumoase rochii pe care le avea. 1 46 25 -Am sa-ti aduc perle cadou din India, imposibil sa nu am un zbor cit timp am sa fiu detasata acolo. 1 46 26 Am dat din cap afirmativ si, cum nu scosesem nici un cuv int, s-a apropiat de mine, m-a luat in brate si m-a sarutat: 1 46 27 -Stiu ca in ultimul timp nu te-am lasat sa vorbesti si s tiu ca cel mai adesea erai suparata, dar pentru prima data in viata mea am simti t nevoia sa povestesc intimplari pe care le credeam uitate si am descoperit in t ine cea mai bun ascultatoare. Simona vorbea ca si cum isi cauta o justificare pe ntru dorinta subita de a-si trece viata in revista. Ma uitam la ea zimbind, cu s ufletul plin de bucurie, pentru ca am putut sa fiu prezenta atunci cind avea nev oie de-o prietena. 1 46 28 -Stii ca ti-am povestit lucruri pe care nimeni nu le sti e pina acum, mi-a spus rizind. 1 46 29 Am crezut-o pentru ca si eu facusem acelasi lucru. In pa uzele ei, imi scosesem si eu la iveala atitea secrete din gradina ascunsa a sufl etului si de multe ori ne lasam antrenate in labirintul sperantei si ne faceam p lanuri pentru viitor. 1 46 30 La despartire Simona m-a imbratisat si, mingiindu-ma pe par, mi-a spus: 1 46 31 -Sa nu-ti ratezi nici o bucurie in viata, sperind ca vei avea timp alta data ; profita de tinerete si sa nu te lasi coplesita de nebunia lui Mahmud. Daca nu te iubesti tu, nu te va iubi nimeni si daca vei cauta mila tot nu ai sa o gasesti, sau este iubire sau nu este nimic. Ai grija de tine, inc earca sa devii egoista. Ma uitam la ea si, fara sa-i spun ca avea dreptate, a co ntinuat. Te invat pe tine pentru ca de multe ori eu am gresit si nu mai am timp sa ma corectez. 1 46 32 -Nu vorbi prostii, am certat-o imediat. 1 46 33 Simona a ris si, cu ochii stralucind, mi-a raspuns la fe l de repede cum am facut si eu. 1 46 34 -Nu mai am timp nu pentru ca. . . si a facut o pauza ca si cum trebuia sa inteleg cuvintul fara ca sa-l pronunte, ci pentru ca am fost i ntotdeuana irascibila la sfaturile altora si m-am slefuit singura ca o piatra di n apa, peste care au trecut multe valuri fara ca sa o miste. 1 46 35 Aveam sa ne despartim pentru citeva saptamini, Simona pl eca, iar noi ne intorceam acasa, cu toate ca situatia nu era inca calma. 1 46 36 Eram la sfirsitul verii. Peste o luna de zile incepeam u n nou an scolar si nu stiam daca si acesta va fi la fel de scurt si de "fierbint e "ca precedentul. Simona imi luase citeva scrisori ca sa le expedieze din afara si in acelasi timp numarul de telefon de la Bucuresti ca sa le telefoneze ea pa rintilor. Imi petrecusem tot timpul intre scandalurile lui Mahmud si intre Simon a pentru care tremuram ca o frunza, dar care reusea prin elanul ei sa ma puna pe linia de plutire si sa uit atit problemele mele cit si pe ale ei. 1 46 37 Intr-una din zile am aflat de la Gabi, care venise de la Bucuresti, ca mama este grav bolnava in spital. Imediat a inceput scandalul si bineinteles in cercul vicios a intrat si ea, la care in mai putin de-o ora Mahmu d ii suna la usa sa-i ceara socoteala cu ce drept i-a stricat linistea in famili e. Nu vroiam decit sa-mi sun parintii ca sa am vesti despre mama. Mahmud ne tine a in interogatoriu, cind pe Gabi, cind pe mine. Dupa 3 zile, Gabi nu mai indrazn ea sa deschida usa si regreta proasta inspiratie pe care a avut-o sa-mi spuna, i ar eu de inghiteam ultimele calmante pe care le mai aveam intr-o cutie si pe car e le luam din cind in cind in secret. 1 46 38 In mai putin de 20 de minute adormeam. Nu vroiam sa mai stiu nimic, singurul lucru pe care mi-l doream, era sa nu ma mai trezesc. Nu ma interesau nici copiii si nici parintii, vroiam sa scap de Mahmud si era singura solutie pe care-o puteam gasi in clipa aceea. Nu-mi era frica de moarte, m-am gi ndit la ea ca la cel mai bun medicament, care nu-mi putea face mai rau decit rau l continu pe care-l traiam. Eram inecata in nefericire si mizerie si ce nu reuse

am sa inteleg era daca Mahmud era sadic, sau era pur si simplu nebun. Copiii au inceput sa traga de mine, pentru ca nu era timpul de dormit si dupa alte incerca ri si ale lui Mahmud, vazind ca nu aveam nici o reactie, a fugit speriat, ca de obicei la Rania. 1 46 39 Dupa ce m-au zguduit, au reusit sa ma trezeasca pentru o clipa si sa ma intrebe daca am luat ceva. I-am spus Raniei ce medicament am lua t si m-am pierdut iar ; Mahmud a fugit la un spital in apropiere, unde doctorul i-a spus ca, daca nu ma trezesc, sa ma aduca la spital. S-a intors cu Maha intrun tirziu. Deja citeva vecine erau la noi si incercau sa-mi dea lapte. Maha a in trat in casa, le-a scos pe toate afara, a imbracat copiii si in mai putin de 10 minute pleca cu ei enervata ca ii facusem de rusine in bloc. M-au lasat sa dorm de duminica dimineata pina joi dupa amiaza cind 1 46 40 m-am trezit singura. 1 46 41 Numai seara, cind Mahmud se intorcea si-mi verifica puls ul, Rania intra repede si ma obliga sa beau un pahar de lapte. A doua zi m-am du s sa-mi iau copiii si bucuria cu care m-au primit m-a trezit cu adevarat la real itate si mi-am spus "mi-as fi lipsit copiii de dragoste pentru un nebun, cum de am fost capabila de o asemenea prostie"! 1 46 42 Seara Rania a venit la noi si l-a intrebat pe Mahmud de ce nu m-a dus la spital, la care s-a grabit sa-i raspunda: 1 46 43 -Cum era sa o duc la spital, sa ne faca de ris in cartie r? ! . Ajunge ca tot blocul stie si pe urma mama a spus ca din asta nu se moare. 1 46 44 Nu am murit, dar am ramas bolnava de stomac pentru restu l vietii. Nu am mai indraznit sa deschid subiectul despre mama, asteptam sa rein cep scoala ca sa o pot suna din banii mei, la sfirsitul lunii. Pentru prima data dupa atitia ani eram convinsa ca mai rau imi va fi cu Mahmud, dar mai bine nu s i incepeam sa-mi scot din cap sentimentul de vinovatie pe care-l aveam dupa fiec are scandal. Stiam ca indiferent ce voi face sau nu voi face, intotdeauna cind o ra crizei vine, imi va fi imposibil sa evit scandalul. Ma uitam in jurul meu si nu vedeam pe nimeni cu atitea probleme ca ale mele si mai ales nimeni nu-si pers ecuta sotia asa cum o facea Mahmud. Cu fiecare zi care trecea eram constienta ca nici macar dragostea de tata nu stia sa si-o manifeste. Pina si copiii erau un bun pe care-l avea, dar care nu treceau niciodata inaintea lui. Invatasem sa asc und putinul bun pe care-l aducea pentru copii si li-l dadeam in secret. In fieca re seara aveam grija sa ascund cite doua banane ca sa le am pentru ei a doua zi dimineata, pentru ca stiam ca Mahmud era capabil sa la manince noaptea, fara sa accepte sa aduca altele a doua zi dimineata. Tot ce era mai bun trebuia pentru e l, pentru ca el era seful familiei si daca copiii mureau el putea sa faca altii, dar daca cu el s-ar fi intimplat ceva, ce am fi facut noi? 1 46 45 Toata filozofia lui era originala si marcata de cel mai primitiv egoism si nu-mi raminea decit sa ma resemnez si sa o astep pe Simona sa se intoarca. 1 46 46 La citeva zile dupa ce am inceput scoala, eram la Maha c a sa-l i-au pe Talal, cind telefonul a sunat. L-am ridicat cu un aer absent, pen tru ca eram convinsa ca trebuia sa fie Mahmud si imi era teama sa nu-si inceapa vreuna din povestile lui care se terminau mereu cu cite un scandal care nu-i las a nici pe vecini sa doarma. 1 46 47 Spre bucuria si surprinderea mea era Meme. Vorbeam din c ind in cind la telefon, dar evitam sa discutam despre boala Simonei, pentru ca e a spera si pentru ca eu stiam ca totul era sfirsit. Dupa citeva cuvinte schimbat e, am stiut ca ceva nu era in regula. Vocea lui Meme trada o emotie pe care am s tiut imediat sa o interpretez: se intimplase ceva grav cu Simona. 1 46 48 -Este la spital, au adus-o acum doua zile, mi-a spus cu o voce ce parca vroia sa se convinga ea insasi de adevar. 1 46 49 -Este grav? am intrebat-o speriata. 1 46 50 -D-zeu stie, cu toate ca nu cred in El s-a grabit sa ada uge. Stiam de ce nu mai vroia sa creada in El, era injust in sufletul ei, nu pen tru ea sau pentru Simona, ci pentru copii, ca in doi ani sa-si piarda amindoi pa rintii.

46 51 -Vrea sa te vada si mi-a spus ca ti-a adus o geanta ; nu a ajuns in India ca sa-ti aduca perle. Am pus receptorul incet jos, asa cum ave am obiceiul cind eram socata de cite o veste sau coplesita de tristete si m-am b ucurat ca a doua zi era simbata si cu orice pret trebuia sa ajung la spital. Sea ra i-am povestit lui Mahmud despre Simona si, cum stiam ca in el nimic nu era st abil, am pastrat pentru a doua zi ideea ca vreau sa merg la spital sa o vad. Dim ineata l-am luat prin surprindere si, dupa citeva clipe de ezitare, a acceptat. 1 46 52 Inainte sa plecam de acasa am intrat repede la Rania si m-am imprumutat de o mica suma de bani pina la sfirsitul lunii. Am lasat copiii la Maha si am plecat cu Mahmud, el la magazin si eu am continuat drumul pina la Spitalul American. Am intrat in primul magazin si i-am cumparat o camase de noap te cadou care ii va creea timp de-o luna si jumatate probleme lui Meme, pentru c a Simona nu le va purta pe ale ei, decit atita timp cit aceasta va fi la spalat. 1 46 53 Am cautat camera emotionata ; inainte sa deschid usa, mam oprit, am respirat profund si mi-am incercat mai multe zimbete si dupa, ce lam ales pe cel mai vesel, am dat buzna in camera de teama sa nu-l pierd. 1 46 54 Simona era singura si intinsa in pat cu fata spre ferest ra ; nu se vedea decit cerul, care venea din infinit ca sa-si piarda ea privirea in el. Si-a intors capul cind a auzit pasi si, dintr-o data, fluidul bucuriei s i al prieteniei a trecut printre noi si intr-o secunda eram imbratisate rizind p rintre lacrimi amindoua. 1 46 55 -Am cazut in Riad, intr-un magazin, mi-a spus intr-un ti rziu. 1 46 56 Nu stiam ce sa cred si nu intelegeam adevaratul sens, in cazul ei, al cuvintului "am cazut ", asa ca mi-am spus repede in minte "nu am s a o intreb nimic, am sa o las pe ea sa-mi povesteasca ce vrea. 1 46 57 -M-au adus imediat prin Siria, dar nu este nimic grav, s -a grabit 1 46 58 sa adauge. Un tratament puternic si am sa fiu iar in pic ioare. Ea vorbea si eu o ascultam, doar imi miscam capul in semn afirmativ. Refu zam sa cred ca altul ar fi adevarul si, cum ea se mintea sau poate numai pe noi ne mintea, trebuia sa o cred si mai ales sa sper pentru ea. Am plecat de la ea t irziu, cind Meme a ajuns incarcata de mincaruri pe care Simona i le cerea. Eram trista. Pe strada imi tineam geanta oferita de Simona strinsa la piept cu amindo ua miinile, stiam ca era ultimul cadou pe care Simona il oferea si incercam sa-m i amintesc cele mai mici detalii de pe fata ei, ca sa gasesc un semn care sa-mi spuna ca ii merge rau. Dimpotriva o gasisem mai frumoasa ca niciodata, poate put in palida, dar ii accentua finetea si ochii mari si calzi erau incadrati de oval ul fetei intr-o distinctie perfecta. "Nu, nu ", imi repetam, "Simona nu trebuie si nu poata sa moara ". M-am trezit la Mahmud la magazin cu miinile in aceeasi p ozitie si cu acelasi gind in cap, dar prezenta lui m-a trezit la realitate si am realizat imediat ca nu trebuia sa ma vada trista, pentru ca s-ar putea sa fie g elos ca sint ingrijorata pentru ea. Cum am intrat, i-am spus: 1 46 59 -Simona mi-a spus sa te pup din partea ei si abia asteap ta sa te vada. 1 46 60 S-a uitat la mine fix ca si cum ar fi vrut sa ma patrund a pina la adevar cu privirea si, cind a fost convins ca acesta era, m-a intrebat ce face. 1 46 61 I-am spus adevarul. Simona era mai aproape de sfirsit ca niciodata. Speram ca in felul acesta sa fie putin impresionat si sa ma lase sa merg la ea la spital fara probleme. M-am asezat pe scaun si, fara sa premeditez mi-am amintit conversatia pe care am avut cu doctorul inainte de plecarea ei. Am stiut ca din clipa aceea pentru mine cronometrul ei mergea in sens invers si fa ra sa ma pot controla m-am simtit cuprinsa de-o tristete profunda si de teama ca sfirsitul nu o sa fie indepartat. 1 46 62 A doua zi, am vizitat-o cu Mahmud ; era vesela si, ca de obicei, a avut grija sa ne simtim bine si sa intretina converasatia, cu toate ca tusea din cind in cind. "Este din cauza ferestrei pentru ca nu pot sa stau fara aer"ne-a repetat. . Problemele mele au debutat o data cu inceputul saptaminii.

Mahmud a refuzat categoric sa ma mai lase la spital. Era de ajuns in opinia lui si, cum va muri, la ce bun sa-mi pierd timpul. La inceput am plins, pe urma m-am certat cu el o noapte intreaga si in final am acceptat ideea ca avea dreptate. Stiam ca trebuia sa-l mint si sa ma aranjez sa o vizitez in secret. Nu aveam dec it sa apelez la prietenele mele libaneze. Rania a gasit solutia: ea avea grija d e copii, iar eu urma sa ies cu sora ei in oras sa-si faca cumparaturi pentru nun ta. De doua trei ori pe saptamina apelam la serviciile ei, o data la sprijinul l ui Maha si in rest ma aranjam cu cite o colega. In final reuseam, chiar daca era pentru cel putin o jumatate de ora sa ajung cel putin in 6 zile din cele 7 ale saptaminii la spital. 1 46 63 Cel mai adesea vorbeam de mine. Simona evita sa vorbeasc a despre ea si, cum eram tot timpul terorizata de Mahmud, nu reuseam de fiecare data sa-mi iau un aer indiferent si cel mai adesea, imediat ce ma asezam pe scau n, incepeam sa pling. 1 46 64 -Stii ca am incercat sa ma sinucid? i-am spus intr-o zi cind nu eram convinsa daca trebuia sa ma intorc acasa sau sa ma arunc in mare. 1 46 65 Simona m-a fixat ca si cum vroia sa-i spun ca "am glumit ". Intr-un tirziu, cum taceam cuprinsa de regret pentru ca i-am spus, i-am auzi t vocea calma: 1 46 66 -Si ce ai obtinut? S-a calmat? m-a intrebat cu repros. 1 46 67 -Nu am obtinut decit dureri de stomac si in plus la ulti mul scandal m-a obligat sa-i dau in scris ca sint nebuna si indiferent ce mi s-a r intimpla el nu este responsabil, i-am spus. 1 46 68 -Asta nu are importanta, pentru ca asa ceva nu ai sa mai faci. Nu merita sa mori pentru un cretin periculos. Si luindu-mi mina intr-a ei a inceput sa ma mingiie. 1 46 69 -Ai plecat si tu ca si mine mai mult pentru un ideal "li bertatea ". Ce fel de libertate ai crezut ca ai sa gasesti intr-o tara orientala . Casatoria era un miraj pentru noi, ai gresit cind le-ai ales pe amindoua: mira jul si omul. Si repede a adaugat: iti esti datoare tie insati pentru ca ai gresi t si pentru motivul asta nu trebuie sa te lasi doborita. Traieste-ti tineretea. Mi-ai spus ca vii la spital in secret si gasesti de fiecare data un motiv ca sa iesi si pe cineva care sa te ajute. Din ce se poarta mai tiranic cu tine, cauta si tu pretexte sa-ti uiti necazurile. Ca si cum se gindise inainte la asta, mi-a spus cu un calm convingator: 1 46 70 -Trebuie sa-ti gasesti pe cineva sa te ajute si sa tina la tine. Nici nu si-a terminat bine fraza ca, speriata, mi-am retras mina si miam facut semnul crucii: 1 46 71 -Doamne fereste-ma! . Vrei sa ma omoare? 1 46 72 -Ce copil esti! mi-a raspuns vesela. El te terorizeaza c a sa-ti fie frica, iar tu ai nevoie de putina afectiune si in special de cineva care sa te ajute sa poti pleca de aici. Daca nu ai un barbat in spate, nu ai sa ai nici curajul si nici posibilitatea materiala sa ajungi pina la aeroport. 1 46 73 Ma uitam la ea fara convingerea ca ar fi solutia cea mai buna. 1 46 74 -Nora, daca nu ai sa ma asculti sa faci un efort sa iesi din ambianta pe care o traiesti, nu ai sa fii capabila niciodata sa iei vreo de cizie si ai sa-ti termini viata sau nebuna, sau in mare. Te comporti ca un copil , trebuie sa devii o femeie care-si urmareste scopul. Daca vrei sa reusesti in c azul tau, singura intr-o tara care nu este a ta, trebuie sa fii mai inteligenta decit intr-o situatie normala. Unde este sentimentul de a supravietuii! Te lasi dominata de tirania lui? Dovedeste-ti ca esti mai inteligenta decit el. De ce nu sint eu sanatoasa? mi-a spus cu regret. 1 46 75 In ziua aceea am intirziat la Simona mai mult decit imi permiteam. 1 46 76 I-am povestit in amanunt toate mizeriile de fiecare zi s i mai ales de avaritia lui. Erau atit de multe istorii ca, unei persoane normale i se parea de necrezut. Stiam ca numai Simona ma putea crede si tot ea era sing ura care ma asculta cu gravitate, pentru ca in rest toti nu vedeau decit partea comica a situatiei si rideau. Pe ceilalti ii distra imaginatia bolnava a lui Mah

mud de a gasi si de a inventa mereu pretexte pentru scandal. In ziua aceea Simon a nu mi-a spus " cind am sa fiu sanatoasa ". Am plecat de la ea trista, dar pe u ndeva incepea sa mi se contureze ideea ca avea dreptate si in afara de a plinge si de a-mi sterge ochii rosii plini de lacrimi nu incercasem sa fac nimic de cin d eram in Liban. Avea dreptate, trebuia sa-l infrunt in ascuns, pentru ca, fata in fata, era el cel mai puternic si nu as fi putut sa ajung la vreun rezultat. 1 46 77 Nici faptul ca eram frumoasa si lucram nu-mi servise pin a in prezent la nimic. Nu faceam decit sa-l pling pe Alex si sa ma pling de Mahm ud. Trebuia sa intorc toate paginile pe care le traisem pina acum asa cum Alex i -a spus Doinei: "o carte citita si aruncata in foc ". De ce sa nu-l arunc si eu si, in special, de ce sa nu profit de el, pentru ca in sufletul meu stiam ca mie personal nu-mi va refuza nimic. 1 46 78 Deodata mi-am amintit de afectiunea deosebita pe care a avut-o pentru Talal si m-am gindit ca era numai prin el si pentru el ca-i puteam cere sa ma scoata de aici. Ca un fulger mi-a trecut prin cap ideea ca trebuie s a-i spun ca este al lui, in felul acesta va face totul ca sa ma scoata si pe urm a fiecare cu D-zeul lui, doar imi datora atitia ani de suferinta. 1 46 79 Pentru prima data Mahmud nu si-a manifestat curiozitatea sa ma intrebe unde am fost cu sora lui Rania si, ca niciodata era bine dispus. Seara, inainte sa ne culcam mi-a spus ": 1 46 80 -Daca nu as fi de familie buna sa stii ca m-as insura cu alta, m-am saturat de tine! Un barbat are nevoie sa schimbe si, in plus, cu tin e nici nu-mi place sa fac sex. 1 46 81 -Cine te impiedica, chiar te rog, simte-te bine si nu te jena de principii, i-am spus si, in sufletul meu, am continuat "de fapt acelasi lucru vreau si eu sa-l fac ". 1 46 82 A doua zi, pentru prima data, mi-a spus sa ma aranjez ca el are de lucru si nu poate sa vina la prinz. Nici nu-mi doream altceva si m-am gindit ca in felul acesta dupa-amiaza puteam sa dau o fuga la Simona la spital. 1 46 83 Am ajuns la ea destul devreme si imediat ce am intrat in camera m-am oprit mirata si speriata in celasi timp: Simona avea aparatul de re spirat. 1 46 84 -Mi-a fost rau noaptea, mi-a spus incet, asa respir mai usor si in plus nu mai tusesc. 1 46 85 I-am povestit repede de fraza pe care mi-o spusese Mahmu d si am ris amindoua: 1 46 86 -Sa stii ca asta si-a gasit, sau poate are mai de mult v reo femeie. Din cauza asta te persecuta, de frica sa nu-l inseli si tu, mi-a spu s Simona. 1 46 87 -Sa stii ca ma bucur daca are vreuna, abia aud mai rar " pregateste-te"! i-am spus rizind. 1 46 88 Incercam sa-i povestesc toate nimicurile si toate gindur ile si grijile mele mai mult de teama sa nu fie vreun gol in discutia noastra si sa fie nevoie sa discutam despre boala ei. 1 46 89 A doua zi nu am putut sa ajung la ea. Mi-a fost imposibi l sa -mi pot aranja vreo iesire cu cineva. Sufeream si simteam ca ura mea pentru Mahmud devenea incurabila ca si boala Simonei. Cind am ajuns peste citeva zile, de la primul pas in camera, am simtit un miros greu. 1 46 90 -Nu ti-au aerisit camera? am intrebat-o si am vrut sa-i deschid putin geamul. 1 46 91 -Sint plaminii mei care miros, mi-a raspuns trista. 1 46 92 Am tacut jenata si m-am simtit vinovata mult timp dupa a ceea si nu mi-am iertat niciodata usurinta cu care i-am amintit un lucru pe care ea nu vroia sa-l discute sau poate sa-l recunoasca in fata noastra. Am stat pe scaun si cu toate ca era cald in camera imi simteam spatele rece si din cind in cind un frison imi cutremura tot corpul. 1 46 93 -Esti racita? m-a intrebat Simona la plecare 1 46 94 -Mai repede cred ca sint obosita, i-am raspuns si m-am a plecat ca sa o sarut.

1 46 95 -Mama mi-a spus ca peste citeva zile trebuie sa ajunga s ora mea. M-am uitat la ea fericita, stiam ca o astepta si i-am vazut in ochi lum inita care in ultimul timp ii disparuse. 1 46 96 In ziua aceea Mahmud a descoperit ca l-am mintit si ca d e fapt nu am fost plecata cu sora Raniei. Era ziua in care aveam nevoie mai mult ca niciodata de liniste ca sa-mi pot plinge prietena care ca, o flacara lipsita de resurse, mai lumina din cind in cind inainte sa se stinga definitiv. Ne-am c ertat doua zile si am intirziat mereu la scoala, spre rusinea mea si spre disper area directoarei. Un scandal inutil, pe care l-a oprit Maha care l-a convins ca sa ma lase sa merg a doua zi la spital. Ma intrebam de ce sora lui il putea conv inge si eu nu, in special ca sub ochii nostri Simona isi traia ultimele ore. 1 46 97 Am ajuns la spital dupa doua zile de absenta. Imi uitase m necazul si tremuram de durere gindindu-ma la starea celei care-mi intrase in v iata ca o pasare grabita care -ti anunta primavara, dar care piere in ultimele c apricii ale lui martie. Am deschis usa nerabdatoare si intr-o secunda am simtit ca picioarele mi se imuiau si m-am lipit incet de perete. 1 46 98 -Era o tinara? . am incercat sa intreb, dar cred ca a fo st in romaneste, pentru ca nimeni nu a inteles nimic si au continuat sa se uite la fel de mirati la mine cum ma uitam si eu la ei. Am gasit putina energie si mam indreptat repede spre sala infirmierelor. 1 46 99 Fara sa intreb, una dintre ele a venit repede spre mine si mi-a spus ca Simona era la reanimare. Am urcat grabita pe scari cele doua eta je si imediat am vazut-o pe Meme. Era pe sala, singura, asezata pe un scaun, aba tuta. Cum m-a vazut, mi-a zimbit de la distanta si a venit spre mine. 1 46 100 -Ce-i cu tine de esti asa de ravasita? 1 46 101 Nu puteam sa-i spun ca m-am speriat cind am vazut pe alt cineva in patul Simonei. Stiam ca Meme refuza ideea mortii iminente a fetei ei. Pentru ea era o problema de timp, pina cind tratamentul avea sa-si faca efectul. 1 46 102 -Am urcat pe scari si am obosit, i-am spus grabita ca si cum mi-ar fi fost teama ca s-ar fi putut indoi de adevar. 1 46 103 -Ai sa intri sa o vezi, are aparate multe, sa nu te sper ii si te rog sa te vada zimbind, mi-a spus pe un ton categoric. Stii povestea cu moralul, in plus sora ei vine miine. 1 46 104 O ascultam pierduta, ea vorbea, dar gindul meu era depar te ; imi miscam numai capul ca si cum trebuia sa simta ca o ascultam. O infirmie ra se apropia de noi, mi-a pus pe umeri un halat alb si Meme mi-a deschis o usa si m-a impins inauntru. Erau numai aparate si ecrane si o liniste deplina. M-am uitat speriata ca sa o vad pe Simona printre multimea de paturi albe si pline de fire. Toti bolnavii se asemanau si de sub aparate erau greu de identificat. Am simtit o usoara ameteala si cind mi-a trecut am stiut ca cineva ma impingea de l a spate si imi soptea: 1 46 105 -Mergi incet, mama este al doilea pat la stinga. 1 46 106 Am ajuns linga patul Simonei, fara sa vreau, zimbind. Su bconstientul meu reactiona singur la sfatul lui Meme. M-am aplecat si am sarutat -o. Simona mi-a zimbit. Nu putea sa vorbeasca, era suparata pentru ca masca de o xigen ii era fixa si nu o putea scoate cind putea sa respire linistita. Astepta sa vorbesc eu. Eram emotionata, nu stiam ce sa-i spun cind, deodata, frazele miau iesit singure din gura: 1 46 107 -Cind ai sa te faci bine, ai sa fii fragila si nu ai sa mai poti zbura. Stii ce-o sa facem amindoua? Se uita la mine mirata si, incuraja ta de interesul ei, am continuat: Vom deschide un magazin de imbracaminte pentru barbati. Ai sa vezi ce bani o sa facem pentru ca toti vor veni la noi sa-i imbr acam. Eram vesela de ideea mea, pentru ca Simona zimbea fericita si isi misca ca pul in semn afirmativ. Pentru citeva secunde nici nu m-am indoit ca nu ar fi ace sta adevarul. Si in definitiv de ce nu ar fi fost posibil, doar avea 34 de ani s i cum spunea Meme "trebuie sa-si creasca copiii ". 1 46 108 Am iesit afara si m-am asezat pe un scaun. Eram absenta din cauza emotiei care imi epuizase putinul de energie pe care-l mai aveam sa-l consum pentru Simona. Ma uitam la Meme si, cu toata dragostea pe care

1 46 109 i-o purtam si cu tot respectul durerii pe care-o traia, nu am gasit niciun cuvint sa-i spun si nici macar curajul sa o iau in brate si s a o consolez. 1 46 110 Eram singure, departe de la noi si fiecare ne purtam dur erea in felul ei: eu cu speranta, Meme cu neconsolare si revolta pentru restul v ietii ; Simona, in curind nu mai avea ce purta. 1 46 111 O priveam pe Meme si ma intrebam de unde avea atita fort a, ca singura intr-o tara care nici macar nu era a ei, singura pe culoarul unui spital fara nici un umar care sa o lase sa-si odihneasca capul incaruntit de ati tia ani plini de griji care au trecut peste ea, mai spera intr-o minune. Pentru ea cuvintul "s-a sfirsit " nu exista. De multe ori ma intrebam daca nu cumva dur erea nu-i anesteziase gindirea si nu o lasa sa vada decit ceea ce gindea ca ar f i fost bine pentru ea. Ma uitam in jurul nostru si vedeam grupuri care impreuna discutau, se consolau, sau se imbratisau ca sa se imbarbateze. 1 46 112 Noi eram singure. Eu eram prea impresionata de tragedia Simonei ca sa fi avut vreo reactie, iar Meme, in maturitatea ei, poate era const ienta de socul pe care-l traiam ca sa astepte din partea mea vreo reactie. 1 46 113 Cind pierzi pe cineva drag este infioratoare singuratate a. Cred ca este singura clipa din viata in care intr-adevar ai nevoie sa fii inc onjurat si sustinut moral. 1 46 114 Am parasit spitalul revoltata pe viata si dureros de tri sta ; pina acasa am simtit ca universul se anihilase, nu mai era nimeni in afara de Simona care murea incet si de noi care ne uitam la ea si refuzam sa acceptam adevarul. 1 46 115 A doua zi era simbata. Raya s-a trezit cu febra si nu am putut sa plec la spital. Am refuzat sa telefonez pentru ca imi era teama de ade var si nu vroiam sa-mi distrug putinul de speranta pe care-l mai aveam ca cele c iteva minute dintr-o dupa-amiaza de toamna tirzie au fost ultimele in care am at ins-o si privit-o in ochi pe cea care aveam sa o numesc din prima clipa cind am cunoscut-o "prietena mea ". 1 46 116 A doua zi dupa-amiaza am plecat la spital. Ma uitam sa o vad pe Meme pe sala. M-am uitat bine in toate directiile si, cu teama, m-am apr opiat de prima infirmiera care trecea. Aceasta m-a luat de brat si s-a indreptat cu mine spre lift. Asteptam sa vorbeasca, banuiam ca inevitabilul a avut loc. D eodata am simtit ca un fior rece mi-a trecut prin tot corpul 1 46 117 si, fara sa-mi dau seama, lacrimile imi curgeau pe obraz . M-am oprit si m-am lipit de perete si zguduita de plins am intrebat-o "cind "? 1 46 118 -Noaptea trecuta, mi-a raspuns incet. 1 46 119 Am coborit scarile plingind. As fi vrut sa strig si mai ales sa-l intreb pe D-zeu "de ce? " Nu stiam ce inseamna moartea pina atunci. Er a pentru prima data cind pierdeam pe cineva drag. Eram socata si speriata in ace lasi timp. M-am oprit in strada si, involuntar, mi-am ridicat privirea. Cerul er a senin, dar indepartat mai mult decit de obicei. Mi-am fixat privirea in el ca si cum as fi putut sa-i vad fata Simonei si, printre lacrimi, mi-am spus ;" stiu ca si tu m-ai iubit, am ramas singura, ce am sa fac fara tine, mi-a luat D-zeu si pe tine si speranta. Daca tu nu ai sa mai fii, cine o sa-mi aminteasca ca nu trebuie sa ma abandonez in mizerie? Cum am sa rezist absentei tale si tratamentu lui la care ma supune Mahmud. ? " 1 46 120 Mi-am sters obrajii si m-am indreptat grabita spre casa ei. Capul meu era ca o statie T. V. unde sint mai multe canale. Imi reveneau ati tea discutii pe care le traisem impreuna, atitea gesturi ale ei, imaginea atitor zile pe care le petrecusem impreuna, vocea si risul ei si ma simteam inundata s ufleteste de tandretea pe care mi-o daduse in ultimele luni. Mergeam pe strada s i vorbeam singura si ma grabeam sa ajung cit mai repede la Meme ca sa pot plinge fara nici o retinere. Am sunat la usa si am inceput sa pling in hohote. Imediat ce m-a vazut, mi-a spus: 1 46 121 -Te rog sa nu plingi, in primul rind Simona nu te vrea m ai suparata decit esti, in al doilea rind pentru copii. Eu pling in baie, sub du s.

1 46 122 Am tacut si nu i-am raspuns nimic, mi-am inghitit suspin ele si am stat calma pe scaun ca sa ascult amanunte despre ultimele ore ale Simo nei. A vrut sa traiasca pina si-a revazut sora si a murit noaptea. Tot timpul a fost constienta, moartea a venit repede dupa aceea, nu a mai avut timp sa-si dea seama ce se intimpla si in special sa-si manifeste regretul. 1 46 123 Vorbeam de ea deja la trecut, inca corpul exista, dar ea nu mai era. Este de necrezut sentimentul pe care-l traiesti. Aveam senzatia ca era prezenta, dar nu o puteam vedea simteam nevoia sa o ating si sa-i vorbesc si nu ma puteam convinge ca nu mai este. 1 46 124 Moartea iti ia si speranta. Prin fiecare persoana draga pe care o pierzi simti ca si cum din copacul care esti ti se rupe o creanga. Chi ar daca dupa aceea apar tulpinite, locul ramine gol, iar intensitatea bucuriilor viitoare o traiesti cu un grad mai putin cu fiecare pierdere, pentru ca apropii indu-te prin intermediul celorlati de moarte, patrunzi si tu in lantul misterios dar simplu care conduce spre ea. 1 46 125 M-am intors acasa trista si epuizata. Nu mai imtelegeam nimic din ce insemna viata si ma intrebam de ce trebuia sa murim tineri si mai a les de ce D-zeu nu tinea cont de durerea celor care plecau inainte sa-si vada co piii mari dar mai ales de sentimentele copiilor care se trezeau peste noapte sin guri. Nu puteam sa-mi manifest nici macar durerea. Eram plina de tristete si imi doream pe cineva care sa ma lase sa pling in bratele lui pina la ultima lacrima . Aveam sufletul, inima si ultima celula in mine pline de durere asteptind momen tul potrivit sa o plinga cu mine pe cea care-mi luminase viata in aceasta tara, departe de ai mei, departe de aceea care plingeau cu aceleasi lacrimi ca ale mel e, romanesti, si cu aceleasi cuvinte spuse la durere. Dar nu aveam pe nimeni. Ca Simona in pamintul care nu era al ei si eu ramineam la suprafata la fel de sing ura. Ma gindeam la ea ca la cel mai bun lucru care mi se intimplase aici si pe c are acum il pierdeam pentru totdeauna. Si ea a fost un miraj, asa cum mi-a fost si ideea de a ma casatori, asa cum a fost si dragostea mea cu Alex, asa cum au f ost si Eta sau Doina. Nu mai aveam nimic, pina si de dragostea de la mine de aca sa nu puteam sa am parte. Era ca un blestem pe care-l purtam cu mine, poate il p urtam de cind ma nascusem sau poate D-zeu mi l-a dat in ziua cind am iubit altul care nu credea la fel ca mine in el. Cind esti singur printre straini durerea e ste si mai mare, suferi mai mult. 1 46 126 Poate pentru ca esti singur sau poate din egoism ca pami ntul de aici ti-a luat ce ai avut mai drag, la care se adauga teama ca nu cumva sa te inghita si pe tine. Gindul la pamintul tau iti da senzatia ca moartea ar f i mai usoara acolo si faptul ca ramii vesnic singur departe de ai tai iti da sen timentul unui condamnat pentru eternitate la viata de ocna. 1 46 127 Este poate pentru prima data cind realizezi ca libertate a nu exista si ca traiesti intr-un cerc in care centrul tau de gravitatie depind e de destin sau poate de D-zeu. Alergi sa cauti libertatea ca sa te intrebi intr -o zi ; la ce bun, sau ce am facut cu libertatea mai mult decit as fi facut fara ea? 1 46 128 Si ce te doare, este ca ai alergat dupa mirajul libertat ii si te-ai indepartat de originea ta ; asta o realizezi numai in clipa cind est i aproape de moarte, este ca si cum o lege nescrisa a pribeagului te urmareste t ot timpul din umbra ca sa-ti aminteasca ca firul vietii trebuie terminat acolo d e unde a inceput. Cind pleci, departe, singura voce care-ti ramine in cap tot ti mpul, nu este nici aceea a parintilor, nici a prietenilor, este mai repede un mu rmur al pamintului unde te-ai nascut, care la un moment dat se identifica cu suf letul tau, traind impreuna in cea mai dureroasa, dar perfecta simbioza. Cele mai pretioase clipe din viata ta sint acelea cind singur sau cu altul, care ca si t ine a baut apa din acelasi izvor va amintiti de acolo, de unde, printre atitia a lti v-ati inceput existenta. Caci cel care nu-si cunoaste originea este cel mai blestemat de D-zeu. 1 46 129 Am ajuns acasa tirziu cu capul in ginduri si cu sfletul. 1 46 130 Mahmud era deja furios. Nu l-a impresionat nici moartea Simonei si nici durerea mea. Am incercat sa- i explic, dar a fost inutil. L-am l

asat sa vorbeasca, sa injure si sa ameninte. Era inca o noapte pe care nu o dorm eam. Am stat treaza si m-am gindit nu numai la Simona, dar si la mine. Dimineata i-am spus ca nu am sa merg la scoala pentru doua zile. Vroiam sa stau cu Meme s i a doua zi sa asist la inmormintare. Pentru inceput nu a spus nimic. 1 46 131 -Unde o inmorminteaza? m-am intrebat brusc. 1 46 132 -Cum, unde? l-am intrebat si eu la rindul meu. 1 46 133 -La crestini sau la musulmani? m-a intrebat inca o data. 1 46 134 -Bineinteles intr-un cimitir ortodox, i-am raspuns fara sa-mi dau seama ce viza. 1 46 135 Nici nu mi-am treminat bine raspunsul, ca deja urla ca u n nebun. 1 46 136 -Si-a meritat moartea, imi pare bine ca a murit. Trebuia la musulmani pentru ca a fost maritata cu un musulman si nu ai sa asisti la imo rmintare si nu ai sa te mai duci la Meme. 1 46 137 Printe urletele si insultele lui, incercam sa-l conving ca sotul ei nu i-a cerut niciodata sa-si schimbe religia. 1 46 138 Nu auzea nimic, era furios. Cele doua zile au fost cele mai teribile de cind eram in Liban. Rania nu l-a putut opri, le povestea tuturor de profanarea religioasa pe care o faceau ca nu o ingropau la musulmani. Simona era insultata ca si cum era resposabila de faptul ca D-zeu crease o alta religi e dupa a noastra si noi o refuzam. Am plins doua zile, cu fiecare clipa care tre cea regretam ca D-zeu nu m-a ales pe mine in locul ei numai pentru ca-mi doream sa scap de Mahmud. Nu stiu cum se masoara lacrimile, dar cred ca puse la un loc una linga alta lacrimile mele in Liban ar fi suficiente ca sa ude fiecare piatra sau sa inece pina si ultima speranta a omenirii intregi. 1 47 1 CAPITOLUL 47 1 47 2 Simona era ingropata si eu inca nu-mi terminasem problem ele. Deja prima saptamina trecuse si nu mai stiam de ce plingeam: pentru Simona sau pentru sadismul cu care Mahmud ma trata. 1 47 3 Intr-o dupa-amiaza, am luat copiii de mina si am iesit s a ne plimbam pina la Maha, cu intentia sa trec sa-l vad pe Tarek. Cuvintele Simo nei imi rezonau in minte "nu trebuie sa traiesc numai pentru Mahmud" iar ale lui Tarek, slab ca un ecou, dar nu fara oarecare teama: "cind vei avea nevoie de mi ne, am sa fiu prezent si fericit sa te invit la o cafea". Nu cunosteam pe nimeni acum pe care sa mi-l consider numai al meu si in special sa-mi dea putina atent ie si afectiunea de care aveam nevoie. 1 47 4 Eram plinsa si obosita si, in special tristetea mi se as ternuse pe fata ca un voal care imi schimbase chiar culoarea ochilor. Era pentru prima data cind ma gindeam la el, dupa atitia ani, dar fara emotie. Era ca si c um ma indreptam spre un prieten pe care nu-l vazusem de citeva ore. Am deschis u sa magazinului fara sa privesc de afara daca era inauntru si fara sa ma gindesc dinainte ce aveam sa-i spun. Era ocupat si la inceput nu a fost atent sa vada ci ne a intrat. Asteptam in picioare sa-si ridice privirea. Vorbea cu o clienta si probabil ii calcula pretul. Dupa citeva secunde care mi s-au parut o eternitate, si-a ridicat privirea si dintr-o data magazinul a rasunat de risul lui. Nici nu am avut timp sa-mi revin, pentru ca era deja linga noi si, aplecat pe vine o im bratisa pe Raya ca pe o veche cunostinta. 1 47 5 -Nora, astazi este cea mai importanta zi din ultimii ani . Nici nu mai speram ca vei trece. Credeam ca nu mai esti aici, mi-a spus intr-u n entuziasm greu de retinut. 1 47 6 Mi-a sarutat mina si a trecut inapoi in spatele biroului grabit sa se elibereze de clienta pe care o avea. 1 47 7 In mai putin de 5 minute ramineam singuri, iar vinzatoru l se intorcea cu tava incarcata de cafea si de dulciuri pentru copii. 1 47 8 -Am venit sa intreb daca invitatia la cafea ramine valab ila si dupa atitia ani? l-am intrebat fara jena sau timiditate, dar cu indiferen ta in acelasi timp. Nici nu-mi terminasem fraza ca deja Tarek ridea in cascade. Ma uitam la el mirata si nu reuseam sa-i descifrez sensul risului, care parea ca nu se mai termina.

1 47 9 Deodata, s-a oprit si, cu cea mai mare simplitate, mi-a spus: 1 47 10 -Cred ca visez, te rog repeta-ti intrebarea. Si, grabit, a adaugat: Stii ca te asteptam? Nici nu ma indoiam ca va veni ziua aceasta. 1 47 11 Ma uitam la el mirata pentru ca nu intelegeam care era r aspunsul, cu toate ca privirea lui deborda de bucurie. 1 47 12 -Nu ai inteles raspunsul meu? m-a intrebat mirat. 1 47 13 Zimbeam, nu stiam ce sa-i raspund. 1 47 14 -Bineinteles ca invitatia este valabila, chiar daca ai f i revenit si peste 10 ani, mi-a raspuns. 1 47 15 Abia atunci am respirat usurata si am realizat ca, incon stient aveam o stringere de inima si, dupa ce am respirat profund, i-am povestit de Simona. O cunoscusem impreuna la magazin cu 4 ani in urma. 1 47 16 -De ce nu ai trecut in toata aceasta perioada, as fi ven it cu tine la spital si as fi fost prezent ca sa te mingii cind plingeai, mi-a s pus cu repros. Si ca sa faca o gluma a continuat: sint responsabil pentru viata ta si nu vreau sa o traiesti in mizerie sau sa-ti bati joc de ea, in special ca cel mai usor lucru care ti se poate intimpla este sa mori. De ce sa nu profiti d e fiecare clipa ca sa fii fericita? Tarek avea dreptate. Erau ani de cind imi ba team joc cu durere si cinism in acelasi timp de viata. De mult ori aveam impresi a ca ma bucuram pentru ca sufeream, era ca o razbunare pe mine insami. 1 47 17 Mi-am impus sa-mi uit frica pe care o aveam pentru Mahmu d si, cu cea mai mare indiferenta, i-am propus sa ne vedem peste doua zile, cum era sarbatoare si scolile erau inchise, intr-un mic restaurant pe malul marii un de aveam obiceiul sa merg cu Simona. Era un local calm si discret si stiam ca nu ne putea vedea nimeni. L-am lasat fericit si am iesit la fel de indiferenta cum intrasem, fara sa-mi pun intrebarea cum aveam sa ma descurc sa plec de acasa. D e la Maha am sunat-o pe Meme si i-am promis ca cel mult intr-o saptamina voi tre ce pe la ea si asa aveam sa o cunosc si pe fosta prietena crestina a Simonei car e urma sa vina sa-i prezinte condoleante. 1 47 18 Raya avea deja 5 ani, era cel mai discret copil ; ca si cum intelegea totul, nu mi-a pus nici o intrebare. Decit seara tirziu inainte sa doarma, dupa ce Mahmud si-a facut criza obisnuita mi-a soptit: 1 47 19 -Mami, tu lucrezi, de ce nu-mi cumperi alt tata frumos s i bun cum are colega mea de la scoala? 1 47 20 Nu i-am raspuns nimic. Am sarutat-o si am mingiiat-o si i-am spus "noapte buna " Stiam acum ca Raya vedea si intelegea totul si, poate, inainte sa adoarma, se gindea in fiecare seara ca -si dorea alt tata care sa nu ma supere si intelegeam de ce ii spunea lui Mahmud in ultimii ani pe nume, iar i n prezenta lui isi gasea cite ceva de facut ca sa nu stea cu el in aceeasi camer a. 1 47 21 Deci, inconstient, si ea incepea sa-l urasca ca si mine si realiza ca nu era normal comportamentul lui fata de noi. 1 47 22 A doua zi am intrat la Rania si i-am spus ca vroiam sa i es si aveam nevoie sa las copiii la ea pentru cel putin o ora. Nu mi-a pus nici o intrebare si a acceptat bucuroasa ca-mi putea face un servici, pentru ca stia cit de mult suferisem in ultimul timp. 1 47 23 Incepeam sa mint si realizam ca nu-mi era frica asa cum banuiam la inceput, incit a doua zi cind am lasat copiii, am plecat la intilnire cu acelasi sentiment cu care as fi plecat pina la coltul strazii sa arunc gunoi ul. Tarek ma astepta si, indreptindu-ma spre el, am observat de la distanta cit era de elegant si cit de usor putea sa fie confundat cu un slav sau poate un nor dic, dar in nici un caz cu un libanez. Ne-am asezat la masa la care stateam cu S imona si, in mai putin de citeva minute, ii povesteam cu vocea tremurind de revo lta toata mizeria pe care mi-o facea Mahmud de cind eram in Liban. Ma privea mir at, dar banuiam ca nu se indoia de nimic. 1 47 24 Intr-un tirziu mi-a raspuns absent: 1 47 25 -Nu mi-a povestit nimeni ca ar exista asa ceva la noi si ma indoiesc ca ar mai fi un al doilea exemplar. 1 47 26 M-am uitat la ceas si am realizat speriata ca trecusera

mai bine de doua ore de cind eram asezati si vorbeam. Ii povestisem si de Alex s i de planul nostru care esuase si de ultima scrisoare trimisa de Doina. Nu i-am ascuns nimic, nu mai aveam cu cine sa vorbesc acum daca Simona nu mai era si vro iam sa stie totul, aveam incredere in el si vroiam sa-mi fie prieten inainte sa devenim mai mult decit atit. 1 47 27 Am ajuns acasa putin ingrijorata si incercam sa-mi gases c o scuza in cazul in care Mahmud ar fi descoperit iesirea mea, dar nu am avut n evoie, iar Rania nu mi-a pus nici o intrebare asa ca totul s-a petrecut mai bine decit ma asteptam si mi-am amintit de sfaturile Simonei ": daca vrei poti sa fa ci orice, doar esti mai inteligenta decit el si ai nevoie de cineva sa te ajute ". 1 47 28 Nu aveam nici un sentiment bine definit pentru Tarek: av eam nevoie de un prieten aici si, in al doilea rind, eram prea traumatizata de t ot ce mi se intimplase din iubire. 1 47 29 La citeva zile m-am aranjat iarasi cu Rania si am iesit in ascuns sa o vad pe Meme. Am ajuns tirziu, isi pierduse speranta ca as mai fi putut trece ca sa o cunosc pe Lily, prietena Simonei, care ma astepta si ea mai mult impinsa de curiozitate, in special pentru ca Meme ii povestise cite ceva de spre mine. Ne-am placut de prima data. Era frumoasa si cocheta si cu aceleasi id ei ca ale noastre despre viata si familie. Locuia in est si avea doi baieti. Mia dat numarul ei de telefon cind ne-am despartit si mi-a spus sa contez pe ea in situatia ca voi avea nevoie. 1 47 30 De la scoala o sunam aproape saptaminal si de fiecare da ta ma asigura de prietenia ei. Deci tot datorita Simonei aveam o relatie in zona crestina, in cazul in care ma hotaram intr-o zi sa fug. Era ceva la care nu vis asem niciodata. Ma gindeam daca nu cumva de sus Simona nu continua sa aiba grija de mine, asa cum ar fi facut daca ar mai fi fost printre noi. 1 47 31 Incepusem sa-mi aplic terapia pe care mi-o indicase tot ea ; il lasam pe Mahmud sa tipe si ma concentram in acelasi timp pe cel mai frum os lucru care mi se intimplase in viata sau adesea visam la ce-mi doream din tot sufletul. Cu timpul aveam sa reusesc sa ma detasez de prezent si nu mai auzeam nimic din ce urla pina in clipa in care vocea ii era asa de puternica ca pur si simplu ma speriam. Atunci, mirat, ma intreba "de ce te-ai speriat? " la care ii raspundeam cu indiferenta "pentru ca ma gindeam la altceva! ". 1 47 32 La citeva zile de la prima intilnire Tarek cu o voce emo tionata si putin intimidat ma chema la prima recreatie la telefon. In prima clip a cind i-am auzit vocea am simtit ca obrajii incep sa-mi ard sub privirea nedume rita a colegelor din birou, dar am respirat profund si cu cea mai mare naturalet e i-am spus ca-l ascult: 1 47 33 -Ne putem vedea cind? Am aranjat, am inchiriat o garsoni era mobilata nu departe de tine la 5 minute in masina, mi-a spus cu o voce nerab datoare ca sa-mi asculte raspunsul. 1 47 34 -Foarte bine, si fara sa ma gindesc prea mult i-am spus "miine la ora 16, unde ne vedem? 1 47 35 A doua zi i-am spus Raniei ca ies sa-mi caut o carte pen tru scoala si am nevoie sa las copii in grija ei pentru o ora, dar nu mai mult. 1 47 36 M-am imbracat calma si cu toate ca emotia si frica imi d adeau tircoale, am facut un efort moral ca sa mi-le controlez cu ideea ca Mahmud merita chiar mai mult decit atit, am iesit in strada si m-am urcat in primul ta xi care trecea. In mai putin chiar de 5 minute m-am dat jos din masina chiar in fata lui Tarek si cu indiferenta l-am urmat. 1 47 37 -La primul etaj, mi-a soptit cind am intrat in hall-ul b locului. 1 47 38 -Este usor de sarit in caz de .i-am raspuns pe soptite. Tarek mi-a zimbit complice iar eu fara sa vreau am atins usor primul lemn pe lin ga care am trecut. 1 47 39 Am urcat pe scari incet si cu inima batindu-mi acum de f rica mai ales de ceva urma. In momentul in care mi-a deschis usa si am intrat am indoi in camera, ne-am scos din suflet un suspin de usurare. 1 47 40 Abia acum ma simteam jenata si in picioare in mijlocul c

amerei incercam in viteza sunetului sa-mi imaginez ce va urma. Nu-mi gaseam cuvi ntele si asteptam sa sparga el primul gheata. Tarek era emotionat, dar vesel si profitind de o clipa de neatentie din partea mea m-a inconjurat cu bratele ca si cum ar fi vrut sa ma stringa si sa ma apropie de el. Inconstient l-am impins si i-am simtit respiatia fierbinte pe fata mea. In clipa aceea am retrait aceeasi senzatie ca atunci cind mi-a ascuns capul in bratele lui pe scara blocului unde ne adapostisem prima data cind ne-am intilnit, cind el se astepta sa-l refuz fat a mea s-a inclinat dupa a lui si buzele noastra s-au apropiat. Ne sarutam. Era u n sarut fierbinte din partea lui, poate ceva brutal plin de dorinta care in loc sa ma antreneze m-a dus cu gindul ca al lui Alex era calm, poate de un calm care de multe ori trezea in mine setea ca sa simt durere sub corpul lui sau din miin ele lui. 1 47 41 Tarek ma saruta cu disperare si cu miinele tremurind inc erca sa ma dezbrace. As fi vrut sa particip la emotia lui dar inconstient imi am inteam de clipele in care Alex la fel de emotionat ma dezbracase si el pentru pr ima data. Alex intirziase fiecare gest, Tarek era grabit, pe Alex il ajutasem si eu sa-mi scota rochia si restul. Erau asa de calme si profunde gesturile lui pe ntru ca trezisera in mine o dorinta salbatica pina la durere si cu toate ca o fa ceam pentru prima data, daca m-ar fi lasat in clipa aceea as fi fost capabila sa -i stau in genunchi si sa-l implor sa ma iubeasca, sa-mi faca dragoste. Alex fus ese divinul. Tarek era omenesc. 1 47 42 Deodata am simtit ca o revolta incepea sa ma sugrume. Am stiut ca erau amintirile pentru Alex, dar in acelasi timp durerea din mine a in vins si dupa ce mi-a soptit "acesta este trecutul " am inchis ochii si ca o curt izana de profesie m-am lasat antrenata in aventura pe care veneam sa-o incep. At unci am stiut ca in fiecare femeie exista mai multe fatade. Depinde care dintre ele este solicitata sa participe le jocul vietii. Ma miram de usurinta cu care m a lasam antrenata, odata ajunsa in pat, fara nici-o jena am ramas intinsa sub pr ivirea plina de admiratie a lui Tarek. Acesta in picioare in fata patului ma pri vea de data aceasta cu un aer care fara sa vreau m-a jenat pentru o clipa 1 47 43 -Ce s-a intimplat? l-am intrebat. 1 47 44 -Esti asa de frumoasa, ca mi s-a oprit repiratia si mai mult pentru el a continuat: ce sini ai. ce piele catifelata, esti prea frumoasa ca sa te pot atinge. 1 47 45 -Vino, i-am spus si am inchis ochii. "Este nebun " mi-am spus si l-am asteptat cu respiratia oprita de emotie in fata admiratiei lui si numai cind l-am simtit intins linga mine m-am intors spre el si tot cu ochi inch isi i-am cautat gura. Ne-am sarutat si m-am lasat migiiata de gura si de miinele lui cind deodata mi-am amintit ca intr-o ora trebuia sa fiu acasa si miscindu-m a sub corpul lui cu miinele i-am atins din greseala sexul. Am tresarit si fara s a vreau l-am impins. Pentru o clipa am crezut ca nu are nimic, dar imediat mi-am spus "este impotent ". Tarek a simtit jena mea si imediat s-a ridicat si mi-a s pus: 1 47 46 -Te-am dorit mult si nu stiu ce mi s-a intimplat. Este p entru prima data. El vorbea si eu abia imi stapineam risul. 1 47 47 -Alta data, i-am spus pe un ton confuz. As fi vrut sa ma las iubita. Trecuse atita timp de cind nu facusem dragoste, dar cel mai mult im i doream sa-mi pot uita in primul rind: cosmarurile cu Mahmud care ma viola fara jena de trei ori pe saptamina si mai ales de blestemul pe care il aveam in mine de al dori vesnic pe Alex. Voiam sa simt si sa traiesc cu alt barbat ceva moder at, caci intre cei doi nu traiesem decit dintr-o extrema in alta. 1 47 48 -Este tirziu, i-am soptit si incercind sa ma ridic din p at mi-am fixat privirea in jos de teama sa nu privesc fara sa vreau spre sexul l ui. Tarek era suparat, aproape ca vocea ii tremura. 1 47 49 -Nora te iubesc si de doresc de 4 ani, pentru mine este un vis. El vorbea, dar eu nu auzeam nimic. Imi aminteam de prima mea noapte de i ubire cu Alex. Atunci am simtit ca totul se rupsese in mine de durere si de plac ere. Eram o fonta fluita care curgea numai sub corpul lui Alex, tot ce nu era at ins de el, era fad nu exista. Nu eram in pat, eram amindoi pierduti in galaxie, sub noi si deasupra noastra nu era decit vidul care ne misca intr-un dans salbat

ic, care se numea dorinta. Cuvintele lui Alex si atingerile lui atunci si dupa a ceea erau energia care imi dadeau forta sa reinviu de fiecare data dupa orele no stre de iubire mai mult de teama ca sa sa fiu prezenta atunci cind ma dorea. Inc epusem sa ma imbrac si nu ascultam ce-mi spunea Tarek imi rezona in urechi vocea lui Alex care ultima oara cind ne iubisem in 82 imi soptise cind ma ajuta sa ma imbrac "daca ai sa incerci sa iubesti si doresti pe altul asa cum ai facut-o cu mine sa fii blestemata ". Am zimbit si ca si cum blestemul se indeplinise, mi-a m intors capul spre Tarek si dintr-o mila omeneasca m-am apropiat de el si fara sa vreau l-am privit si eu asa cum ma privise si el cind eram intinsa in pat: er a frumos, poate la fel de frumos ca si Alex, dar din pacate acesta trecuse primu l si imi smulsese din radacini viciul pentru un alt barbat, stiam ca nimeni nu-m i mai putea atinge profundul dorintei. Linga Alex as fi plins daca nu m-ar fi pu tut iubi, l-as fi sarutat si iubit pina si mort daca ar fi fost l-as fi inviat, acum Tarek nu-mi trezea decit mila si nu vedeam decit partea comica a situatiei. 1 47 50 M-am aplecat spre el, l-am sarutat pe frunte si cu un ae r protector 1 47 51 i-am spus: 1 47 52 -Am sa incerc sa ne vedem si miine, te inteleg, sa nu-ti faci nici-un gind, intr-un fel ma bucur pentru ca stiu ca ma iubesti. 1 47 53 Ne-am imbracat incet, eu zimbind, Tarek fara entuziasm. M-am uitat la ceas, mai puteam sa intirzii 20 de minute. Mi-am aprins o tigare i ar Tarek mi-a spus sa inchid ochii. I-am inchis iarasi fara entuziasm. Mi-a stre curat in deget un inel cu diamante. De data aceasta nu l-am mai refuzat. Fiecare traisem emotile pe unde diferite: eu imi amintisem de Alex tot timpul, el din d orinta prea fierbinte de a-mi face dragoste se blocase undeva si nu reusise sa si invinga emotia in fata placerii sexuale. 1 47 54 -M-am gindit tot timpul, a inceput sa-mi vorbeasca privi ndu-ma profund in ochi, cum te-a iubit evreul tau de nu l-ai putut uita in toti acesti ani. Am izbucnit intr-un ris vesel si molipsitor caci mirat de reactia me a a inceput si el sa rida. 1 47 55 -Sa nu faci asta niciodata, i-am spus incercind sa-mi ia u un aer mai serios. 1 47 56 -Te vreau asa cum te-a avut si el, mi-a raspuns cu o sin ceritate, care mi-a inspirat repede mila 1 47 57 -Nu poti sa faci asa ceva, tu esti prea bun fata el, Ale x nu m-a iubit, m-a devorat, este un ingerul iubirii care s-a nascut in tenebre el m-a distrus, de la tine trebuie sa cunosc tandretea, prietenia, afectiune, in crederea in tot ce D-zeu a creat ca sentiment pentru noi. 1 47 58 Atunci Tarek a inceput sa ma sarute calm, sa ma mingiie cu o tandrete care semana ca aceea a unei mama pentru pruncul ei care sufera si caruia nu-i poate face nimic ca sa-i aline durerea, era ceva parintesc, poate om enesc fiecare gest al lui. Am inchis ochii si m-am lasat alintata, leganata. De data aceasta ma dezbraca incet si cu toate ca buzele lui erau fierbinti si cuvin tele lui erau ca un balsam pentru atitea rani si dureri nevindecate, totul era o menesc. M-a luat in brate si m-a intins in pat. Am simtit ca mina lui imi desfac ea incet picioarele si sinii imi erau striviti sub pieptul lui, iar corpul lui s e modela dupa forma mea, nu m-am opus, voiam sa fac dragoste cu un pamintean si mai ales voiam sa stiu daca sub noi se va scufunda pamintul si daca atingerea se xelor noastre va crea acea dorinta de distrugere pina la o colizune perfecta, ci nd singele si inimile deveneau un singur bloc asa cum eram cu Alex. In clipele a celea nimeni nu mai era pe pamint, decit noi doi primitivi, doi salbatici care s e puteau distruge numai din dorinta sa se posede unul pe altul. 1 47 59 Cit de diferiti erau cei 3 barbati din viata mea. ! Cei doi ma distrugeau, Tarek trebuia sa repare raul pe care il laseasera mine Mahmud si Alex, el trebuia sa fie cel prin care imi regaseam echilibrul si de care ma apropiam de iubirea paminteasca. Il sarutam si eu si pentru prima data am stiut ca ma pot darui si altui barbat cu convingerea ca este singura cale spre o viata normala. La sfirsit eram fericiti, era o fericirte noua pentru mine, nu era nic i durerea umilintei si a rautati lui Mahmud si nici iubirea plina de dorinta sfi

siitoare diabolica sau poate divina pe care o traiam cu Alex. Era asa cum trebui au sa se iubeasca un barbat cu o femeie, dar eram multumita premeditat ca nimeni nu ma va putea iubi asa cum o facuse Alex. Alex trebuia sa-mi ramina, unicul si divinul care-mi luase cu el nu numai feceoria, dar si cele mai profunde si vici oase dorinti. Alex raminea singurul care reusise sa citeasca in mine pozitia ult imei mele celule, pe care o modelase dupa vointa lui intr-o singura directie, ac eea de ai fi sclava. Stiam ca indiferent cine imi va trece prin viata nu -ma va putea tine in palma lui de la suflet pina la contiinta, in afara de Alex. 1 47 60 Acum imi treceau zilele mai usor, stiam ca exista cineva care cel putin citeva minute in fiecare zi se gindea la mine si pe care puteam sa contez. In special ca din intimplare aflasem ca Gina nu mai era in Arabia Sau dita. Plecase pentru citeva zile in Romania sa-si vada mama, iar sotul ei i-a an ulat viza fara ca sa stie. Doar citeva rinduri puse in valiza au lamurit-o cind a ajuns in tara ca "regreta ca si-a pierdut atitia ani cu ea si vrea sa se purif ice pentru acesti ani petrecuti cu o crestina si s-a hotarit sa-si ia o musulman a ". Fata raminea cu el in Saudia. Eram socata si ma gindeam cu teama la nesigur anta in care traiam si imi era teama si pentru viitorul meu. Gina era intr-o sit uatie disperata si in acelasi timp stiam ca era imposibil sa se poata reintoarce intr-o zi in Saudia, deci citiva ani ii va fi imposibil sa-si revada fata si ma rugam pentru ea ca D-zeu sa-i dea forta si curajul necesar ca sa reziste. 1 47 61 Ma intrebam daca D-zeu putea sa accepte ca o mama, dupa citiva ani, sa se desparta de copilul ei, pentru ca intr-o zi cel linga care ai dormit atitia ani se trezeste ca pacatuieste pentru simplul motiv ca, intr-o cli pa de slabiciune umana a iubit o alta femeie care nu este de aceeasi religie cu el si o alunga fara nici un regret si nici o obligatie morala sau materiala. Nu mai stiam daca din intimplare D-zeul nostru nu era diferit de al lor sau daca nu cumva oamenii pacatuiau si se ascundeau pe urma cu lasitate in spatele lui. "As a i-a trebuit pentru ca nu si-a schimbat religia " mi-a raspuns Mahmud fericit s i ca sa ma sperie, a adaugat: "Supara-ma tu si ai sa patesti mai rau decit ea! " . 1 47 62 Stiam la ce se referea, de multe ori ma ameninta ca reli gia lui ii permitea sa se casatoreasca cu o alta femeie si pe mine sa ma tina in chisa intr-o camera in aceeasi casa cu ei. In opinia lui avea dreptul si asupra vietii mele. 1 47 63 Nu i-am raspuns nimic, dar in sinea mea mi-am spus " tre buie sa nu-mi fie frica de el si sa fug cu orice pret, indiferent, chiar si inap oi acasa". 1 47 64 Intr-o zi am aflat din ziare si de la radio ca o rominca a fost omorita de un tragator cu luneta, din partea crestina. Trecea impreuna c u sotul ei in masina, undeva in apropiere de demarcatie. Nu o cunosteam, dar am plins si pentru ea asa cum am plins si pentru Simona. Aveam amindoua acelasi sin ge care ne curgea prin vene si veneam de acolo unde mormintele sint pline de cir ciumarese si unde dorul se jeleste asa cum nicaieri in lume nu se face. 1 47 65 Cu fiecare zi care trecea imi impuneam sa fiu indiferent a la toate mizeriile lui Mahmud si sa rezist pina in ziua cind voi reusi sa plec de aici. Stiam ca Doina era suparata pentru ca sotul ei suferea de-un cancer la plamini, iar de Alex nu indrazneam sa o mai intreb, trebuia sa contez pe mine. Trecusera citiva ani de cind nu mai plecasem acasa. Imi era dor de parinti si nu mai minciunile pe care le scriam ma calmau putin pentru ca le scriam cu atita co nvingere, ca incet incepeam sa cred si eu ca totul este perfect. Eram obosita, d ar refuzam sa admit de teama sa nu ma las coplesita si sa nu abandonez ideea ple carii. 1 47 66 Nu ma intrebam "unde? ". Trebuia sa am curaj suficient c a sa plec cu doi copii fara bani si fara adresa, dar sa plec. Nicaieri nu putea sa fie mai rau decit era la Mahmud. Aflasem ca pentru Suedia, ca romanca, nu ave am nevoie de viza asa ca incepusem sa visez ziua plecarii si, in special, sa-mi string bani pentru biletele de avion. Din salariul meu imi era imposibil pentru ca Mahmud mi-l calcula pina la ultimul banut, nu-mi raminea decit sa accept cado urile lui Tarek. 1 47 67 Daca la inceput imi era jena, cu timpul le evaluam singu

ra si calculam de cite mai aveam inca nevoie ca sa pot fugi. De multe ori imi er a mila de Tarek, pentru ca el mi le oferea cu placere, iar eu le acceptam si pe el si restul numai din dorinta de a supravietui. Aveam nevoie sa ma stiu iubita si acum descopeream ca aveam nevoie si de bani in aceeasi masura. Imi placea sa visez ca eram libera si ma puteam trezi dimineata fara teama ca ziua putea sa se termine rau. Imi doream sa-mi traiesc copilaria inca o data cu copiii mei care, terorizati de prezenta lui Mahmud, seara refuzau sa se culce daca nu stateam cu ei pina cind adormeau. Amindoi ma tineau de mina, iar Raya imi cerea sa-i promi t ca indiferent ce imi va spune Mahmud eu nu voi plinge. 1 47 68 La citeva luni de la moartea Simonei, intr-o dimineata, Meme mi-a telefonat la scoala. 1 47 69 -Nora, sa nu spui nimanui, astazi fugim din Liban. 1 47 70 -Ce? am intrebat-o mirata. 1 47 71 -Plecam in Franta si nu trebuie sa stie nimeni, pentru c a ne este teama ca ne iau copiii. Daca situatia se va calma intr-o zi, ne vom in toarce. 1 47 72 Nu mai auzeam nimic, o pierdeam si pe Meme, iar vocea de stinului imi ridea cu sarcasm in urchi "nu ai parte de cei pe care-i iubesti ". 1 47 73 -Meme, sa stii ca si eu am sa fug cit de curind, i-am sp us pe soptite. Nu stiu unde, dar nu traiesc decit pentru asta. Mai am nevoie sami string bani si astept momentul prielnic. 1 47 74 -Fii curajoasa, cine lupta cistiga, mi-a raspuns cu o vo ce vioaie si, grabita, a adaugat: "ai grija de tine si de copii". 1 47 75 La mai putin de-o ora Meme era la aeroport cu copiii. La sa in urma ei atitea amintiri dureroase si in special mormintul Simonei care sin gur intr-un mic cimitir ortodox pe o colina in apropiere de mare, se pierdea pri n multimea atitor nume necunoscute, majoritatea straini uitati de restul lumii s au plinsi undeva de un necunoscut. Meme fara voia ei devenise si ea o victima a libertatii pe care si-o alesese cu ani in urma Simona. La virsta ei se gasea obl igata sa fuga de sub jurisdictia libaneza cu doi copii minori, cu convingerea ca numai ea poate sa fie capabila sa le dea afectiunea de care erau lipsiti prin m oartea precoce a parintilor lor. Isi lua poate cea mai grea responsabilitate din viata ei, dar dragostea pentru nepoti era deja pecetluita de sufletul Simonei i nainte sa moara, care sub forma de gluma o rugase in repetate rinduri sa jure ca nu se va desparti de ei niciodata. 1 47 76 In ziua aceea am fost trista ca si in restul lunilor car e au urmat dupa plecarea lui Meme si ma gindeam adesea la mine cit de mult ma sc himbasem in toti acesti ani in Liban. Incet, incepeam sa uit ce inseamna bucuria si erau ani de cind nu mai rideam ca atunci cind eram "acasa la mine ". Ma casa torisem cu toata convingerea ca trebuia sa-l uit pe Alex si sa-mi reusesc viata aici, unde trebuia sa fie pentru totdeauna la mine, dar nu reusisem nici in casa torie si nici sa-l uit pe Alex. 1 47 77 Cu toate ca sufeream, simteam ca fiecare zi care trecea imi strecura in singe un strop de beton care imi intarea convingerea ca trebuie sa profit de oricine si de orice sa pot scapa din miinile lui Mahmud, care sufer ea ca inca mai existam. 1 47 78 Chiar cind eram de acord cu el intr-o parere, tot aveam scandal ;in ochii lui asta insemna lipsa de personalitate, nu sint capabila sa i i dau o opinie inteligenta, iar daca nu eram, scadalul era la fel de mare, pentr u ca-l contrazic. Din doua rauri nu stiam pe care sa-l aleg, atunci l-am ales pe al treilea si am inceput sa acept situatia ca sa profit de Tarek si in acelasi timp sa-i scriu Doinei sa ma ajute ea sau Alex ca sa fug de aici. Devenisem usca ta sufleteste si eram constienta ca numai prietenia lui Tarek mai reusea sa ma a jute. 1 47 79 La un an de la moartea Simonei am simtit ca ziua plecari i mele se apropia ; nu-mi raminea decit sa ma hotarasc. 1 47 80 Doina isi traia si ea drama la distanta, asteptind cu in frigurare ca sotul ei sa se stinga, dar in ultima scrisoare cel mai important lu cru pentru mine era mentionat: "Alex nu mai credea in planurile mele si astepta ca atunci cind sint in afara de Liban sa-l sun si oriunde am sa fiu ma va ajuta,

dar pina atunci nu mai vroia sa stie nimic de mine. Vroia fotografia copiilor s i atita tot ". Pentru mine era enorm. Scandaluri erau mereu, dar imi lipsea cura jul sa hotarasc plecarea in plus nu era usor sa fug. Rania era la curent de plan ul meu si de fiecare data ma incuraja. 1 47 81 Dupa o noapte in care a urlat ca un nebun si m-a batut, a doua zi mi-a fost rau si nu am putut sa plec la scoala. Imediat, cum a iesit c u Raya ca sa o duca la scoala, Rania a sunat la usa. Nu a vrut sa asculte nimic: 1 47 82 -Trebuie sa pleci astazi sau niciodata ; mi-a spus pe un ton categoric. 1 47 83 -Cum? am intrebat-o mirata. 1 47 84 -Cu un taxi poti sa treci in partea cealalta la prietena ta si de acolo, prin Junieh ajungi in Cipru, cu vaporul. M-am imbracat repede, am aruncat in prima valiza lucruri pentru copii si pentru mine, mi-am pus diplom a, banii si bijuteriile pe care le aveam si pe care trebuia sa le vind, l-am lua t pe Talal de mina si am iesit repede din casa. 1 47 85 -Nu stiu nimic de plecarea ta! mi-a spus Rania cind ma a juta sa cobor pe scari cu valiza si cu Talal in brate. Nu mai aveam forta sa-i r aspund, am dat numai din cap afirmativ. Ajunsi la parter, Rania a iesit in strad a si mi-a trimis un taxi la scara blocului. M-am urcat repede si, tremurind de f rica, i-am dat numele scolii unde trebuia sa ajung. 1 47 86 In mai putin de 20 de minute, Raya era cu noi in masina, o mintisem pe maicuta ca am sa o aduc inapoi dupa ce am sa-i fac o radiografie si fericita cind a vazut valiza a inceput sa strige ca "plecam in Romania ". In ziua aceea situatia era calma, asa ca trecerea in est s-a facut fara nici o prob lema si, fara sa realizez prea bine ceea ce facem, eram deja in primul cartier c restin cu valiza pe trotuar si cu copiii de mina. 1 47 87 Am intrat in primul magazin si i-am telefonat lui Lily. Ea era la birou si m-a intrebat unde eram. In mai putin de-o jumatate de ora era m la ea acasa si asteptam emotionata ca sotul ei sa-mi pregateasca o cafea. 1 47 88 Raya era vesela, iar Talal care nu intelegea ce se intim pla statea cu un aer grav asezat linga mine si isi plimba privirea mirata de la unul la altul. 1 47 89 -Unde vrei sa pleci? , m-a intrebat Toni curios. 1 47 90 -In Suedia, i-am raspuns sigura pe mine si, fara sa mai astept sa-mi puna si alte intrebari, i-am povestit ca era singura tara care m-ar primi fara viza. Nu vroiam sa ma intorc "acasa ", imi era teama sa nu vina dupa mine si sa am probleme pentru copii. 1 47 91 Nu i-am spus ca nu-mi acceptam propriul esec fata de ai mei. Eram hotarita sa-mi croiesc alt drum pe care nimeni nu trebuia sa stie cite lacrimi varsasem pina atunci si de cite ori imi dorisem moartea. Lily cu Toni s -au ocupat imediat de noi ; era pentru a doua oara cind ne vedeam, dar deja in o chii ei eram o sora care avea nevoie de ea. Eram linistita si nu vroiam sa ma gi ndesc ca peste 3 zile trebuia sa plec spre Suedia. Imi vindusem toate bijuteriil e, imi cumparasem biletele pentru vapor si pentru avion si eram multumita ca imi mai ramineau bani pentru mici cheltuieli. 1 47 92 Vaporul pleca spre Cipru seara. Lili mi-a pregatit o gea nta cu dulciuri si mincare pentru drum si nu a uitat sa-mi puna si tigari. Imi e ra teama sa nu ma opreasca la iesirea din vama politia de frontiera, in cazul in care Mahmud anuntase fuga mea. 1 47 93 -Nu-ti fie teama, mi-a spus Toni, am aranjat cu responsa bilul de la Fortele Libaneze, nimeni nu va indrazni sa te intrebe ceva, in plus, imediat ce iesi din Liban iti vor sterge numele ca si cum nu ai fi plecat. 1 47 94 Il ascultam pe Toni si pentru prima data traiam senzatia ca raul altora de a avea un razboi civil imi era util mie. Puteam sa plec din L iban fara ca politia sa ma opreasca pentru ca, dintr-o prostie de tinerete si ca sa uit ca iubisem si continuam sa iubesc un evreu, ma casatorisem cu cel mai ne bun dintre toti nebunii de aici. Copiii erau ai mei, pentru ca eram singura care le puteam asigura dragostea inainte de toate si echilibrul moral. Pentru copiii eram oricind pregatita sa-mi sacrific chiar viata. Era sigura bucurie care-mi d

adea curajul si forta necesara sa lupt. Daca la inceputul fiecarei sarcini eram disperata si asta tot din cauza lui Mahumd, odata ce-i aveam in brate, viata mea incepea si se termina numai prin Raya si Talal. In cele trei zile petrecute la Lily, nu faceam decit sa astept noaptea cind toti dormeau ca sa ma pot ascunde i n bucatarie si, cu pachetul de tigari linga mine, sa pling pina spre ziua intreb indu-ma ce-mi rezerva D-zeu pentru a doua zi. Imi era teama ca plecasem de acasa fara sa fiu sigura unde ajung, dar imi lasasem viata de mult in mina lui D-zeu si de fiecare data il rugam sa ma conduca asa cum credea el ca ar fi mai bine. 1 47 95 Dupa trei zile am plecat in port. Lily traia aceleasi em otii ca si mine. 1 47 96 O simtisem ca pe o sora: nu stiam cum ar fi trebuit sa f ie o sora pentru ca nu aveam, dar imi imaginam ca in asemenea situatie s-ar fi c omportat la fel. Toni imi vorbea tot timpul, cum sa am grija de copii si sa fiu atenta la valiza si la putinii bani pe care ii mai aveam si ce trebuie sa fac od ata ajunsa in Suedia. Tremuram si incercam sa par curajoasa in fata lor si in sp ecial in fata entuziasmului copiilor care, fericiti ca ne urcam pe un vapor, tra geau de mine, de teama sa nu ma razgindesc si sa nu mai plecam. 1 47 97 Toata noaptea pe vapor nu am inchis ochii, imi faceam pl anuri si in special ma gindeam la Alina care, cu o luna de zile inainte dupa ce mi-a privit cesca de cafea mi-a spus: "ai sa faci un drum, dar ai sa te intorci de unde pleci ". Nu ma gindeam la Mahmud decit cu teama, chiar daca cineva mi-ar fi confirmat in clipa aceea ca nu-l voi mai revedea niciodata, tot mi-ar fi fos t frica si nu m-as fi putut bucura. Ma gindeam deja speriata la clipa cind va tr ebui sa cobor din avion si aveam sa ma indrept spre politie sa le cer azil. Nu a veam nici un motiv precis in mintea mea, in afara de nebunia si rautatea lui Mah mud. Dimineata am ajuns la Larnaca. Avionul pentru Suedia era dupa-amiaza, copii i erau obositi, nu stiam ce trebuie sa fac. Aveam mai mult de 10 ore de asteptat , asa ca m-am hotarit sa caut un hotel unde sa petrecem ziua si, in special, sai odihnesc si sa-i spal. Cea mai entuziasmata dintre noi era Raya: radia de feri cire si spera ca la capatul calatoriei parintii mei o vor astepta. Mi-am petrecu t ziua plingind ascunsa in baie si in mai multe reprize am fost tentata sa o sun pe Doina sau sa-mi sun parintii. Traiam o teama care-mi paraliza orice gest car e era in afara de preparativele pentru calatorie. Am plecat la aeroport intr-un taxi. Aveam impresia ca toata lumea ma privea cu suspiciune, ca si cum mi-ar fi cunoscut secretul. Imi era teama sa nu ma opresca politia de pe aeroportul din L arnaca si odata ajunsa in avion, nu mi-am putut tine lacrimile si le-am lasat sa -mi curga pe obraji. Raya ma privea mirata si incet i-am explicat ca eram ferici ta ca plecam dar vom fi obligate sa mergem in Suedia si pe urma la bunici. Zboru l a fost lung si obositor, am facut escala si am schimbat avionul la Viena. Copi ii erau deja plictisiti si nervosi, in special pentru ca, indirect, tensiunea me a nervoasa li se transmitea si lor. Raya refuza sa manince ce ni se servea in av ion, iar Talal la rindul lui nu vroia decit sa bea. Imi era teama sa nu se imbol naveasca vreunul dintre ei. Avionul a aterizat la miezul noptii pe aeroportul Or lando. Tremuram de frica mai mult decit in fata mortii. L-am luat pe Talal in br ate si pe Raya de mina si m-am indreptat spre primul post de politie pe care l-a m vazut pe aeroport. 1 47 98 -Cer azil, le-am spus cu o voce pe care abia am putut sa mi-o aud singura. Ofiterul s-a uitat la mine, mi-a luat pasaportul din mina si mi-a facut semn sa-l urmez. Simteam privirea celorlalti pasageri ca ma urmarea c u curiozitate si numai cind am intrat intr-un birou am simtit ca respiram mai us urata. 1 47 99 A inceput interogatoriul: de unde veneam si care era mot ivul pentru care ceream azil 1 47 100 -Am fugit din Liban pentru ca am un sot nebun si este si ngurul loc unde puteam sa ajung fara viza, le-am spus cu timiditate. Deodata am auzit un ris puternic si i-am privit mirata pe cei trei functionari. 1 47 101 Nu stiam cum sa interpretez risul lor, semn bun sau isi bateau joc de mine. 1 47 102 -Vino sa-ti recunosti valiza si incepind cu clipa asta p ina cind Comisia Guvernamentala iti hotaraste soarta esti in stare de arest.

1 47 103 Am respirat profund si, cu copiii de mina, i-am urmat du pa ce le-am predat pasaportul romanesc si am iscalit procesul verbal. Eram linis tita, mai bine inchisa la suedezi decit la Mahmud acasa. Ne-au urcat intr-o masi na a politiei si am plecat in noapte pe un drum care probabil ca ducea la iesire a din capitala. Aici ningea si era foarte frig. Cu toata ora tirzie si cu obosea la pe care o aveam, , , Raya si Talal erau fericiti si se mirau de fulgii mari c are cadeau pe geamurile masinii. Am mers poate mai mult de-o ora, cind ne-am opr it in fata unei cladiri in genul cabanelor de la noi dar pazita de soldati. Era intr-o poiana, nici o cladire in jur, numai citiva ciini lupi se plimbau la pas cu cite un soldat. Cei doi politisti au luat copiii in brate de la masina pina i n interiorul cladirii, iar valiza i-au dat-o unui soldat care a lasat-o in primu l birou de la intrare. Gardienii de servici mi-a spus sa-mi scot toate lucrurile si numai dupa ce ne-a perchezitionat in amanunt pe mine, pe copii si valiza, ne -au lasat sa-i urmam pe ofiterii care ne acompaniasera. Ne-au condus intr-o came ra cu doua paturi si mi-au aratat aparate de supravegheat pina si in baie. Ne-am asezat pe paturi obositi si in mai putin de citeva minute copiii adormeau imbra cati. 1 47 104 Am ridicat patura si am vazut ca cearsafurile erau din h irtie. Stiam ca nu aveam voie sa fumez in camera si ca la cel mai mic zgomot sus pect, paznicii aveau dreptul sa intre. Abia acum realizam unde eram si incercam sa-mi imaginez harta si mintal localizam cele trei tari: Libanul, Suedia si Roma nia. Imi era dor numai de "casa mea "si de parinti si incepeam sa regret ca nu i ncercasem sa ajung totusi la ei. . As fi vrut sa-mi smulg din singe orgoliul car e ma impiedicase in toti acesti ani sa ma intorc. Ma simteam pentru prima data a coperita de rusine si de umilinta, eram intr-o inchisoare de femei straine si, c um aveam sa constat a doua zi 1 47 105 majoritatea erau Curde din Iran sau din Irak. Eu care ma nascusem si crescusem intr-o tara europeana cu atita istorie si cultura demne d e respect si din care imi hranisem atitea visuri de adolescent si ma formasem ca adult, eram acum privita cu dispret sau poate cu mila de niste straini, pentru simplul motiv ca niste legi absurde ma impiedicau sa ma folosesc de dreptul meu de a ma intoarce de unde plecasem fara sa dau socoteala nimanui. In noaptea acee a si in restul zilelor petrecute in Suedia mi-am intarit convingerea ca oricit a r fi de mare umilinta la tine acasa este tot mai usor de suportat decit printre straini. 1 47 106 Ziua ne-o petreceam in salonul comun unde era si sufrage ria. Eram vesnic paziti si nu aveam dreptul sa intram in camera decit dupa prinz . Imediat m-am imprietenit cu gardienii care erau intotdeauna doi, o femeie si u n barbat. Aveau profesii diferite si acesta era al doilea sau poate al treilea s ervici pe care-l faceau. Erau revoltati de numarul mare de straini care se refug iau la ei, in special impotriva celor care proveneau din tari arabe. Pe mine m-a u tratat diferit, eram romanca si deja toti erau la curent ca eram educata si au incercat sa-mi usureze conditiile. Dupa amiaza am fost chemata intr-un alt biro u: era interogatoriul pentru Comisia Guvernamentala. 1 47 107 Traducatoare era o egipteanca. Cind m-am asezat pe scaun mi-a soptit in araba: "gindeste-te bine ce vorbesti ". Cei doi comisari au ince put sa-mi puna intrebari pe rind. In final mi-au cerut un motiv politic. 1 47 108 Nu aveam niciunul, in Liban nu ma deranjase nimeni si ce ea ce stiam eu despre situatia de acolo, ei cunosteau mai bine decit mine. Imi p uneau intrebari si eu le repetam intr-una "am fugit ca sa scap de un nebun". La un momentdat cel mai in virsta a iesit din birou, atunci colegul lui i-a spus tr aducatoarei sa-mi gasesc un motiv in ce priveste Romania. Am banuit ca nu aveam nici o sansa sa ramin. 1 47 109 -De ce nu te intorci in Romania? m-a intrebat colegul lu i cind s-a intors. Taceam. 1 47 110 -Ai probleme cu Securitatea? Spune, nu-ti fie teama, nu o sa stie nimeni, m-a incurajat. 1 47 111 -Nu am nici o problema cu nimeni in Romania, eu am pleca t legal cu aprobare de la stat. Vreau sa ramin aici ca sa-mi protejez copiii de un tata nebun si periculos, sa nu ne gasesca niciodata.

1 47 112 Au insistat sa-mi gasesc un motiv. Nu aveam niciunul. Pe ntru ei Romania nu insemna acelasi lucru: ei confundau politica statului cu ceea ce era adevarata mea patrie. Daca m-as fi plins de politica, mi-as fi ponegrit verdele nostru romanesc prezent peste tot si poate mi-as fi uitat pentru o clipa si mormintele bunicilor si mai ales amintirea cind le stergeam cu dosul palmei praful de pe cruci si le sarutam cu regret ca nu mai sint. 1 47 113 -Intr-un tirziu, dupa ce mi-au trecut prin minte cele ma i nesemnificative amintiri "de la mine de acasa ", le-am raspuns ; 1 47 114 -Nu am nimic de spus despre Romania. 1 47 115 -Atunci de ce nu te intorci acolo? m-a intrebat cel mai virsta. 1 47 116 L-am privit cu durere si i-am raspuns cu o voce trista: 1 47 117 -Poate ca am sa ma intorc, cine stie? 1 47 118 Interogatoriul s-a repetat si a doua zi. Simteam ca erau plini de bunavointa ca sa-mi faca un raport bun pentru comisie, dar nu aveam ce le spun decit adevarul si acesta era asa de naiv, ca abia atunci realizasem ca nu aveam nici un fundament pentru a mi se acorda azil. 1 47 119 Afara ningea si in fiecare zi copiii plingeau sa se joac e in zapada. Era pentru prima data cind erau asa de aproape de ea si nu o puteau atinge. Dupa doua zile un gardian a cerut sa mi se permita sa ies in fiecare zi 15 minute cu copiii la aer. Eram acompaniati de doi soldati si de un ciine lup si nu ni se permitea decit sa ne plimbam in jurul cladirii. Intr-o zi mi s-a spu s ca am dreptul la o convorbire in afara de Suedia, indiferent de tara, pentru 5 minute. 1 47 120 -In Romania, le-am raspuns fara ca sa ma gindesc prea mu lt. 1 47 121 Seara vorbeam cu tata. A insistat sa ma intorc acasa din Suedia si, ca sa ma convinga, mi-a spus ca de suparare mama era bolnava in pat si nu putea sa-mi vorbeasca. L-am crezut si dupa ce mi-am terminat convorbirea a m plins asa cum nu o facusem niciodata pina atunci. Incepind cu ora aceea, timp de-o saptamina, ochii nu mi s-au mai uscat nici o clipa. Mi-o imaginam chiar moa rta, sau in cel mai fericit caz paralizata. Vroiam sa telefonez, dar nu mai avea m dreptul, pentru suedezi eram in stare de arest si deja ma bucurasem de prea mu lta intelegere din partea lor. In timpul zilei, Raya si Talal stateau cu obrazul lipit de geam si priveau zapada cu tristete si regret ca nu se puteau juca afar a. Geamurile in afara de gratii erau blocate asa ca nu le puteam deschide nici m acar pentru 5 minute ca sa aerisim camera. Intr-o zi, Raya s-a apropiat de mine cu un aer mult prea serios pentru virsta ei si, dupa ce m-am oprit din plins, mi -a spus: 1 47 122 -Mami, spune-le ca fetita si baiatul vor sa ramina aici, asa nu ne vor refuza si daca mamaie a murit, nu mai avem unde sa ne ducem. 1 47 123 Am strins-o in brate si i-am simtit inimioara cum ii bat ea cu emotie in piept. Astepta un raspuns de la mine. Era convinsa ca ideea ei n e va salva de atita suparare. La citeva zile, intr-o vineri dupa-amiaza am primi t raspunsul din partea comisiei pentru "Drepturile omului". Nu aveam nici un mot iv de ordin politic ca sa primesc azil in Suedia si, ca atare, trebuia sa parase sc teritoriul suedez cu primul avion spre destinatia de unde venisem, acompaniat a de doi politisti care urmau sa ma predea organelor de securitate din tara de u nde plecasem. Singura favoare de care ma bucuram era ca Suedia imi platea bilete le de avion la intoarcere. Toti gardienii erau suparati pentru mine si ma incura jau sa mint si sa-mi gasesc un motiv politic. Era deja prea tirziu, Comisia nu a vea apel si de fapt nu aveam nici constiinta si nici curajul sa inventez ceva pl auzibil pentru ei. Eram ca oricare alta femeie printre atitea altele care fugea de sub opresiunea unui tiran, care pierduse limita dreptului matrimonial si, far a sa-si dea seama, prelungise spatial conflictul musulmani - crestini. 1 47 124 Am plecat de la inchisoare intr-o dupa-amiaza, de data a ceasta eram mai pazita decit cel mai mare traficant de droguri. Am inteles ca le era teama sa nu fug in oras, i-am privit zimbind si, cu ironie, le-am raspuns: 1 47 125 -Din prea mult zel, confundati criminalii cu pasarile ca re nu au invatat inca sa zboare pentru ca toata viata si-au trait-o intr-o coliv

ie. 1 47 126 Atunci, putin jenati si-au intors capul, iar unul dintre ei mi-a raspuns: 1 47 127 -Pentru noi nu este nici o diferenta si tu si altul ati comis o infractiune impotriva legilor noastre. 1 47 128 Aveau dreptate, nu era vina lor, era vina noastra a celo r care nu stiam ce insemna libertatea, credem ca totul se rezuma la faptul ca te poti deplasa fara nici o ingradire, refuzam sa recunoastem ca pentru asta trebu ia sa ne lipsim de atitea daruri pe care le mostenisem fara nici un merit anume. Crescusem cu convingerea ca libertatea era in Occidet, dar nu stiam ca te putea i considera liber numai atunci cind dispuneai numai de constiinta ta. 1 47 129 Abia acum realizam de ce ne uitam peste "perdeaua de fie r " cu gelozie. Poate aveam de ce, dar nu stiam ca daca vroaiam sa ajungem acolo sau sa raminem, trebuia sa ne renegam pina si ultima piatra pe care am mers cin d eram copii si sa devenim un numar in loc de o persoana, in evidenta lor care, cu mila, cu dispret sau poate cu ura, acceptau umilinta cu care-i rugai sa devii unul de al lor. 1 47 130 Avionul a decolat seara, mi-au spus ca vom face escala l a Copenhaga. Incet, cei doi politisti au inceput sa-mi puna intrebari. Stiau ca vorbeam binisor araba si rusa, bine franceza si engleza si bineinteles, romina, asa ca la prima escala intrebarea lor era aruncata: 1 47 131 -Daca nu vrei sa te intorci in Liban, accepti sa lucrezi pentru noi in Larnca? 1 47 132 Pentru prima data creierul meu reactiona cu o viteza ulu itoare: "daca accepti sau termini ca o persoana disparuta sau ajungi sa te prost ituiezi pentru ei ". Raspunsul era nu, nu eram o aventuriera, eram o mama care n u vroia decit binele si linistea copiilor ei. Atita tot. 1 47 133 -Eu sint fricoasa, le-am raspuns imediat si in plus am r esponsabilitatea a doi copii. Nu sint capabila sa lucrez pentru voi. 1 47 134 -Ai timp ca sa te gindesti pina in Larnaca, propunerea n oastra ramine valabila, aveam nevoie de tinere ca tine educate, cu un aer respec tabil, ca sa lucreze in agentiile noastre din afara. 1 47 135 Fara sa vreau am zimbit in mine insami " fugisem de la M ahmud si acum mi se propunea sa fac pe Mata-Hari". 1 47 136 Am ajuns la 3 dimineata in Larnaca. Aici trebuia sa ma i a in primire politia cipriota si sa stau inchisa pina a doua zi seara cind vapor ul pleca spre Liban. Am inceput sa pling si, dupa o jumatate de ora, i-am convin s ca nu am sa fug si sa ma lase sa-mi platesc din ultimii bani pe care-i mai ave am o camera la hotel. Nu puteam sa ramin pe aeroport inchisa cu doi copii. Pentr u ce? - singura mea infractiune era ca de buna voie ma prezentasem pe aeroport p olitiei suedeze si le-am cerut azil. Nu parasisem aeroportul singura, cu toate c a aveam dreptul, nu aveam nici droguri, nici arme, nu eram cauta nici de Interpo l. Atunci de ce acest tratament de criminal? 1 47 137 In final au acceptat si am plecat impreuna. A doua zi mi -au spus ca situatia era critica in zona crestina. Noaptea incepusera lupte intr e cei doi sefi crestini Geagea si Hobeia. Vaporul nu putea sa plece pina cind si tuatia nu se calma. Am servit micul dejun si le-am promis ca nu am sa ma indepar tez de hotel, nu vroiam sa fiu inchisa in camera ca sa nu traumatizez copiii mai mult decit erau. Au acceptat si stiam ca eram urmarita cind am parasit hotelul ; un tinar, probabil cipriot, a mers in spatele meu tot timpul si se oprea la ci tiva metri de fiecare data cind ne opream si noi. Primul gind a fost sa-mi calcu lez banii care-mi ramineau pentru camera si pentru mincarea copiilor. Nu mai ave am decit pentru o noapte. Daca situatia nu se calma nu-mi raminea decit sa dorm la statia de politie dupa aeroport. Mi-am scos banii pentru mincarea mea si treb uia sa ma multumesc numai cu micul dejun ca sa telefonez acasa. Nu o uitasem pe mama si ma opream din plins numai cind trebuia sa vorbesc cu cei care ma pazeau. 1 47 138 In hotel toata lumea stia ca eram intr-un fel o detinuta si ma priveau toti cu teama si cu o curiozitate greu de simulat. 1 47 139 M-am indreptat spre prima cabina de telefon si, imediat,

am auzit vocea lui tata: 1 47 140 -Nora, unde esti si de ce nu te intorci acasa? . 1 47 141 Nu i-am raspuns la intrebare, nu aveam nici forta ca sai povestesc totul si in plus eram nerabdatoare sa aflu vesti despre mama. 1 47 142 -Vreau sa vorbesc cu mama, i-am cerut grabita. 1 47 143 -Ti-am spus ca este grav bolnava din cauza ta, s-a speri at si nu-ti poate vorbi, mi-a raspuns nervos pentru ca nu -si primise raspunsul la intrebare. 1 47 144 -Este paralizata? , l-am intrebat aiurita de cum imi ies ise fraza din gura. 1 47 145 -Da, mi-a raspuns sec. Nu a mai avut timp sa-mi puna alt a intrebare pentru ca uitasem sa mai pun monede. Am agatat receptorul in furca a paratului, m-am asezat pe vine in cabina si am inceput sa pling. In gind deja im i trecea ca un ecou "poate mama era deja moarta si asta numai din cauza mea ". 1 47 146 Raya tragea de mine sa-i spun de ce pling, iar Talal, so cat de reactia mea si de disperarea Rayei care vroia sa-i povestesc de ce plinge am, a inceput si el sa plinga. 1 47 147 -Poate mama mea a murit, i-am raspuns intr-un tirziu. 1 47 148 -Nu este mai grav decit ca nu am ramas in Suedia, mi-a r aspuns calma, si tu esti mama, de ce mai ai nevoie de mama ta? ! Am simtit ca er a geloasa pentru ca sufeream si plingeam din cauza mamei mele. 1 47 149 M-am ridicat de jos si am intrat cu ei in primul Snak, l e-am cuparat de mincare si ne-am asezat pe-o banca. Intr-un tirziu, probabil ca lui D-zeu I-a fost mila de mine si dintr-o data mi-a venit in cap ideea sa sun l a o prietena a mamei. 1 47 150 M-am sculat grabita si am tras-o pe Raya cu forta dupa m ine. Cind a inteles ca vreau sa telefonez iarasi in Romania a inceput sa plinga. 1 47 151 -Sa moara si tatal tau, sa moara si Mahmud, sa moara tot i, ca sa ne intoarcem la noi acasa si sa nu mai ai pentru cine sa plingi. Eu gra beam pasul si ea isi marea lista acelora care trebuiau sa moara. 1 47 152 Am format inca o data numarul pentru Romania si, la fel de repede, am auzit vocea Elenei. 1 47 153 -Ce s-a intimplat cu mama? am intrebat-o grabita, fara s a-i ascult sau sa-i raspund la ploaia de intrebari pe care mi le punea. 1 47 154 Intr-un tirziu, cum aveam aerul nervos si nu o ascultam, s-a hotarit sa-mi spuna: 1 47 155 -A fost la mine, acum a plecat. Este ingrijorata pentru tine. 1 47 156 -Nu este bolnava, paralizata? am intrebat-o cu timiditat e. 1 47 157 -Nu, de unde ai mai scos asa ceva? , mi-a raspuns mirata . Am inchis repede telefonul si, stregindu-mi lacrimile cu mai mult curaj, am ba gat mina in buzunar si mi-am scos ultimii bani, acestia erau pentru tigari si-am sunat iarasi la mine acasa. 1 47 158 De data aceasta mi-a raspuns la telefon mama. 1 47 159 -Nora, unde esti? m-a intrebat emotionata. 1 47 160 -In Cipru si ma intorc in Liban, poate la noapte sau poa te miine. 1 47 161 -De ce nu vii acasa? Mahamud a sunat de doua ori si vrea sa te intorci, recunoaste ca a gresit. 1 47 162 Nu am lasat-o sa-si continuie fraza si am intrebat-o cu bruschete: 1 47 163 -De ce m-ati mintit ca esti bolnava, nu v-a fost mila de mine, chiar daca paralizati amindoi acum, nu ma mai intereseaza. Si, plina de r evolta si indignare, am inchis telefonul. Mi-am sters lacrimile si pentru prima data dupa atitea zile am respirat usurata. Nu-mi raminea decit sa ma intorc de u nde plecasem, stiam cel putin ca Mahmud isi recunoscuse greseala si ne primea ac asa. 1 47 164 Mai tirziu aveam sa aflu ca mama nu stia nimic despre is

toria inventata de tata, care, mizind pe dragostea noastra, a considerat ca era singurul motiv pentru care m-as fi intors acasa. In egoismul lui de parinte, ca sa ma aiba linga el, nu a realizat cit rau a putut sa-mi faca timp de-o saptamin a si mi-a lasat pentru mult timp o rana deschisa, care l-a iertat cu timpul dar care nu s-a vindecat niciodata. Era o parte din constiinta mea care s-a culpabil izat in toata aceasta perioada si care refuza sa uite, chiar daca inima il ierta se. 1 47 165 A treia noapte la hotel mi-au platit-o suedezii. Abia a patra zi situatia s-a calmat in zona crestina. Speriati de imaginile de la TV au renuntat sa ma acompanieze pina in Liban si m-au predat comandantului de vas ca re inainte sa ajunga in port, trebuia sa-mi dea pasaportul. Le-am cerut sa ma la se sa plec in Romania, dar au refuzat, legea trebuia respectata, trebuia sa revi n la destinatia de unde plecasem. In definitiv era absurd, dar era legea lor si nu aveam alta solutie. La plecare, unul dintre ei mi-a intins cartea de lui de v izita si mi-a spus: 1 47 166 -Daca te hotarasti sa revii, cauta-ma ca sa te ajut! 1 47 167 Le-am multumit si m-am urcat pe acelasi vopor cu care pl ecasem la fel de deceptionata ca acum, la intoarcere. In orie caz cei care m-au acompaniat au fost umani si i-am multumit lui D-zeu ca nu m-au lasat sa zac 3 zi le in detentie pe aeroportul din Larnaca. 1 47 168 Cind am coborit de pe vapor am rasuflat usurata. Trecuse m prin atitea emotii fara rost ca sa ma intorc din nou la mizeriile mele. Si, ca o adiere de vint, mi-a trecut prin cap "imi este scris sa mor aici, nu am sa sc ap niciodata de soarta care mi-a fost scrisa". 1 47 169 Am luat un taxi si i-am dat adresa lui Lili. Nu mai avea m bani si vroiam sa se stie de mine. Am ajuns la ei la 7 dimineata. Stazile erau pustii si pe alocuri puteam sa vad urme ale ultimelor lupte dintre cei doi sefi crestini. Populatia era speriata si cei care aveau curajul sa circule erau foar te rari sau o faceau din obligatie. Acum intelegeam de ce suedezilor le-au fost frica sa ma acompanieze pina in Liban. 1 47 170 Cind Lili a deschis usa cu teama, s-a speriat cind m-a v azut mai mult decit daca ar fi vazut o fantoma. 1 47 171 -M-au intors suedezii, i-am spus cu o voce slaba. Si nu mai am bani sa platesc taxiul, am continuat jenata. Toni a coborit si mi-a luat valiza si a platit soferul, iar Lili, cu respiratia intrerupta de emotii, ascult a aventura mea. 1 47 172 La sfirsit mi-a spus pe un ton categoric: 1 47 173 -Ramii aici si iti cautam un servici. 1 47 174 Am izbucnit in ris si i-am raspuns: 1 47 175 -Mahmud regreta ca nu s-a comportat bine cu mine si vrea sa ma intorc si in plus m-am saturat sa am statutul de fugita. Nu am parte ca s a scap de el, am traversat toata Europa si m-am intors, dar de aici ma intorc si mai repede. 1 47 176 Toni m-a condus pina la demarcatie, pentru ca drumul era inca periculos si le-a fost teama sa ma lase sa plec iarasi in taxi, asa ca in mai putin de 20 minute dupa ce ne-am despartit, sunam la mine la usa. Eram indif erenta la ce mi se putea intimpla si la cit ar fi tipat Mahmud. Acesta era inca acasa si s-a bucurat cind ne-a vazut si, curios cum era din fire a luat-o imedia t pe Raya intr-alta camera si a inceput sa o interogeze, "unde am fost si cu cin e? " si ca sa o sperie a amenintat-o ca daca minte o sa arda intr-un cazan mare cu smoala. 1 47 177 Teroarea cea mai mare la intoarcere a trait-o Raya pentr u ca luni de zile nu facea decit sa-i puna intrebari, incit, pina la sfirsit. nu mai stia nici ea ce era bine sa spuna ca sa-l multumeasca si sa scape de el. 1 47 178 Pasaportul mi l-a luat imediat si cind a vazut stampilel e de intrare si de iesire din Suedia mi-a rupt foaia si mi l-a inchis intr-un se rtar la magazin unde numai el avea cheia. La fel de speriata ca Lili a fost si R ania, pentru ca intr-un fel era instigatoarea morala a plecarii mele si se temea ca acum de frica sa nu-i spun lui Mahmud ca m-a ajutat. Bineinteles ca asa ceva nu mi-ar fi trecut niciodata prin cap sa fac si am continuat sa fiu prietena cu

ea, dar de data asta in secret pentru ca Mahmud avea sa-mi interzica pina si vi zitele la libaneze. 1 48 1 CAPITOLUL 48 1 48 2 A doua zi am plecat la scoala. Absentasem 20 de zile si eram 1 48 3 oarecum jenata. Spre mirarea mea am fost primita ca o er oina. Deja toata scoala era la curent de fuga mea si sperau cel putin sa-i serve asca de lectie lui Mahmud si in viitor sa fie mai mai calm si mai "civilizat ", cum imi spunea maicuta Bibian. La prima recreatie eram fericita imi regasisem el evele si ma rugam lui D-zeu sa-l imblinzeasca putin pe Mahmud si sa avem o viata de familie normala caci teama de a fi obligata sa fug iarasi ma teroriza deja s i, ce ma speria cel mai mult nu era problema financiara, ci mai ales ideea de a ma readapta si integra unei alte societati. In Liban oamenii comunicau intre ei mai mult chiar decit la noi, era cel mai usor lucru de realizat sa-ti faci priet eni ; devenea o obligatie sa-i vizitezi pe ei si pe vecini la cea mai mica probl ema pe care o aveau. 1 48 4 La citeva zile, care totusi nu trecusera prea calme, m-a m hoatarit sa-l vizitez pe Tarek. Ma gindeam prea putin la riscul de a fi vazuta de cineva, prin cite trecusem consideram iesirile mele acum ca pe un rau inevit abil. 1 48 5 -Este un mirocal ca te-ai intors, mi-a spus cind m-a vaz ut. Nu stiam cum sa-mi explic mirarea pe care o citeam pe fata lui. 1 48 6 -Nu este nici un miracol, mai repede ghinion, sau daca v rei lipsa de motive sau o tactica prost aplicata, i-am raspuns vesela. 1 48 7 Tarek, intrigat de lipsa oricarei vesti din partea mea s i asteptindu-ma in fata scolii mai multe zile de-a rindul si-a imaginat ca ameni ntarea mea de a fugi a fost pusa in aplicare. I-am povestit totul de la inceput: in timp ce vorbeam ma miram singura de calmul pe care-l simteam in mine insami: era ca si cum ii citeam un articol care nici nu ma impresiona, dar nici nu ma p lictisea. 1 48 8 -Nu stiu daca trebuie sa ma bucur sau sa fiu trist pentr u tine! ? m-a intrebat mirat. 1 48 9 -Nici una, nici alta; considera ca nimic nu s-a intimpla t, i-am raspuns indiferenta. Nu i-am povestit ca imi vindusem bijuteriile, iar e l din prea mult tact a evitat sa ma intrebe de unde am avut banii necesari. 1 48 10 -Daca D-zeu vrea, poate ai sa-ti aranjezi ceva in viitor ! a incercat sa-mi spuna, dar l-am intrerupt repede: 1 48 11 -D-zeu vrea, de ce sa nu vrea, numai sa-mi gasesc curaju l si vointa de care am nevoie! i-am raspuns cu convingere. Si, fara nici un gind preconceput, i-am reamintit citatul din Biblie " D-zeu va da celui care va stii sa-i ceara " 1 48 12 -Si eu am sa-i cer, daca am sa continui sa fiu nefericit a, sa ma ajute sa plec de aici, dar niciodata fara copii. Tarek ma privea cu un aer din ce in ce mai interesant, datorita revelatii care aparea in mine. Si mai insufletita am continuat: 1 48 13 -Stii, la crestini D-zeu este in acelasi timp si tatal s i mama noastra "ca o mama care-si consoleaza copilul si eu va voi consola ", pen tru ca masculinitatea si feminitatea sint inradacinate in D-zeu cu dimensiuni tr anscendentale. Pina acum in mine nu a existat decit latura feminina ;de acum in colo am nevoie si de masculinitate, care se traduce prin vointa de a a vrea si m ai ales de a reusi. D-zeu ne-a plamadit dupa chipul lui, deci nu ne vrea slabi s i, cu fiecare zi care trece, ne slefuieste pe cei buni dupa vointa lui. Viata no astra este opera lui. 1 48 14 -Nici odata nu m-am gindit ca esti religioasa! ? 1 48 15 -Ai crezut ca sint athee, pentru ca m-am nascut intr-un regim unde religia nu prezinta importanta si pentru ca m-am maritat cu unul de a lta religie? l-am intrebat rizind. 1 48 16 -Ma uimesti! mi-a raspuns si el rizind. 1 48 17 -Nimic nu este dificil pentru D-zeu, poate ca nu eram in tr-adevar convinsa ca trebuie sa plec, sau poate de data aceasta m-a incercat sa

-mi vada forta si curajul ; ce putem stii noi! ? Tarek tacea, cred ca era confuz , pentru prima data nu ma plingeam si nu ma revoltam impotriva supararilor pe ca re le traiam zi de zi, asa ca, incurajata de tacerea lui, am continuat mai mult pentru ca vroiam sa-mi fac "Eul " din mine sa ma sculte: 1 48 18 -Personalitatea fiecarui individ este divizata in el ins usi, cum este in cazul meu. Daca vreau sa reusesc, sa ma eliberez de frica in ca re traiesc, trebuie sa ajung sa mi-o unific intr-un "intreg ", si asta nu se poa te decit prin vointa, dar vointa este legata direct de constiinta mea. Daca reus esc sa -mi curat constiinta de regrete, de frica, de incertitudinile de zi cu zi si mi-o plasez numai sub semnul puterii lui D-zeu, am sa reusesc sa am o viata normala. In felul acesta trebuie sa-mi aleg: sau il ascult pe D-zeu, sau ma inde partez de El, ceea ce ce nu am sa fac niciodata, pentru ca stiu ca nici Lui nu-i place ca Mahmud ma chinuie de ani de zile si in special nici El nu accepta raut atea cu care vrea sa-mi atrofieze personalitatea si vointa. 1 48 19 -Stii, de multe ori ma gindesc ca poate D-zeu mi te-a sc os in cale! ? 1 48 20 Tarek tacea si, fara sa clipeasca, mi-a facut semn cu pr ivirea ca sa continui: 1 48 21 -In afara de faptul ca ne-am cunoscut intr-o situatie de osebita, eram poate doua persoane care aveau nevoie sa comunice, carora ne lipse a acel ceva dulce si straniu care-ti deschide sufletul fara sa vorbesti si fara sa analizezi fiecare etapa sentimentala. Fara suportul tau afectiv poate as fi c azut intr-o stare depresiva din care nu as fi reusit sa ies vreodata: faptul ca stiu ca pot conta pe prietenia ta, pe afectiunea ta, imi creaza o stare de secur itate morala si, chiar daca intr-o zi am sa fug iarasi, faptul ca las pe cineva in urma mea pentru care am insemnat ceva, imi va da forta necesara sa merg inain te fara sa privesc in urma si fara sa-mi fie frica. Stii de ce? 1 48 22 Tarek a ridicat din umeri ca un copil care recunostea ca nu si-a invatat lectia: 1 48 23 -Pentru ca tu mi-ai redat increderea in mine ca femeie, ca valoare, respectul de care aveam nevoie ; deodata am izbucnit in ris, Tarek s tatea asa de cuminte si ascultator pe scaun, ca fara sa vreau m-am simtit la sco ala, cind explicam lucruri de care copii nu auzisera niciodata si cu respiratia oprita ascultau, dar cu teama in acelasi timp ca soneria sa nu ne intrerupa expl icatia. 1 48 24 -Este asa de interesant ce povestesti, ca abia acum real izez ca nu te-am cunoscut decit superficial, esti o comoara! mi-a spus pe un ton calm si emotionat. 1 48 25 -Sa nu crezi ca adulterul este permis, i-am spus rizind, poate in slabiciunea mea imi invoc o scuza, sa mi-l justific, dar in fiecare se ara imi cer iertare si ii promit lui D-zeu in ziua cind voi avea ceea ce nu am a m, am sa fiu cuminte. 1 48 26 De data aceasta Tarek a izbucnit in ris, era mai vesel c a niciodata. 1 48 27 -Ai lipsit numai 20 de zile si te-ai intors schimbata, i mi place ca nu mai plingi. Asa te vreau, in special sa nu ajungi niciodata sa-ti pierzi increderea in capacitatea ta. Stii, din cauza aceasta Mahmud te persecut a: este incapabil sa ajunga la nivelul tau, cred ca asta il complexeaza, sa nu c rezi ca el nu suferea, cu alta de acelasi nivel ar fi fost poate si el linistit. Cu tine este tot timpul preocupat sa gaseasca motive ca sa te umileasca, ca sa te distruga de frica sa nu apara in mod flagrant diferenta de nivel. 1 48 28 Si, rizind, a continuat: daca nu ti-ar face scandal te-a i plictisi in prezenta lui, pentru ca stiu ca este incapabil sa te asculte darmi te sa te inteleaga. 1 48 29 -Sa stii ca ai dreptate, cind sint in vizita si discutam , sau acasa cind sintem in termeni buni si incerc sa-i povestesc ceva in plus de la T. V. sau din ce citesc ma intreaba mirat " de unde stii? ". 1 48 30 Tarek ridea, rideam amindoi, de ceva de care mama ar fi spus "daca ar fi fost vorba de altcineva as intelege, dar cum esti tu in problem a mai repede este de plins ". Stiam ca se bucura ca ma vedea, cu toate ca nu ind

raznea sa mi-o spuna de teama sa nu gindesc ca " bucuria lui a fost ghinionul me u ". Eram confuza sau, mai exact, intrasem confuza la el in magazin, dar vorbind mi-am dezvaluit singura ceea ce poate D-zeu imi sufla mereu in ureche dar eu in constient refuzam sa ascult. Mi-am dezvaluit ca pot avea incredere in mine, poat e pentru acest motiv D-zeu m-a intors; inca vointa mea nu era suficient cimentat a, poate nu descoperisem in mine latura masculinitatii pe care toti o aveam si d e care aveam nevoie pentru a-mi consolida responsabilitatea si puterea de a deci de. Poate ca in drumul pe care vroiam sa-mi gasesc linistea D-zeu ma vroia solid a, vroia sa faca din mine o luptatoare pe caile intortocheate ale destinului, da ca as fi plecat iar slaba ca atunci cind am venit in Liban ce as face a doua oar a si cu doi copii? Cind am plecat de la Tarek stiam ce 1 48 31 D-zeu vroia de la mine si, in special, stiam ca imi va t rebui timp ca sa devin ceea ce El vroia sa faca din mine. Stiam ca nu imi va fi usor, dar imi puneam toata viata in miine lui si stiam ca inima mea era plina de dragoste pentru El si nu-mi raminea decit sa astept ca lumina Lui sa-mi luminez e tenebrele in care ma inecam de ani de zile. 1 49 1 CAPITOLUL 49 1 49 2 Primul an dupa ce m-am intors din Suedia a trecut mai us or pentru mine decit cei citiva ani pe care ii traisem aici, dar au fost un chin pentru Raya care in fiecare zi era chestionata de Mahmud, sa-si mai aminteasca detalii din timpul fugii noastre. 1 49 3 De multe ori regretam ca nu avusesem curajul sa inventez ceva si sa fi ramas acolo. In timpul scurt petrecut in Suedia am inteles ca nu aveam acte pentru copii, in afara de faptul ca erau inregistrati pe pasaportul m eu. Aveam nevoie de certificate de nastere pentru ei si, in acelasi timp, stiam ca pasaportul meu nu mai era valabil din moment ce aveam doua foi rupte de Mahmu d si in plus il ascunsese la magazin. 1 49 4 Zile de-a rindul ma framintam cum sa fac? ! Intr-una din zile, cind am putut sa plec de acasa, m-am dus direct la ambasada. Era singurul loc unde puteam sa gasesc o cale sa-mi rezolv ambele probleme. In mai putin de 10 minute, Consulul imi punea in ordine toate incertitudinile si in special grij ile: in primul rind aveam nevoie de o procura pentru tata ca sa ma reprezinte in tr-un proces in tara prin care ceream statului sa-mi recunoasca copiii ca romani si sa le acorde certificate de nastere; fiind mari, el nu mai avea competenta s a le elibereze, iar pentru pasaportul meu nu aveam decit sa-l declar pierdut si sa-mi faca altul. 1 49 5 -Te ajutam! mi-a promis Consulul. Am plecat de la ambasa da fericita. Trebuia sa nu ma mai pripesc ca prima data si sa incerc sa plec in viitor la o adresa, indiferent unde si cind. 1 49 6 Situatia politica era in majoritatea timpului degradata: daca nu erau bombardamente cu crestinii, se luptau intre ei. Cel mai adesea she itii cu druzii. Era poate si mai dur ca atunci cind veneau bombele din est. Acum la fiecare colt de strada exista un pericol. In plus, cu o vointa feroce de dis trugere, nici unii, nici ceilalti nu lasau nici o masina sa nu o arda pe unde tr eceau. La citeva zile dupa ce se impacau, era o adevarata drama: magazinele arse , poate pentru ca sa fie furate sau poate din prostie, iar casele nu erau nici e le evitate, asa ca oamenii daca nu mureau din cauza bombardamentelor, mureau de suparare. 1 49 7 Dupa citeva zile traite la subsol in plina vara, datorit a unor neintelegeri minore intre combatantii nostri care erau presupusi sa ne ap ere de crestini, nu sa ne faca vreun rau, am iesit singura. Copiii ii lasasem la Rania. Auzisem de la vecini ca pe fiecare strada era un morman de masini arse s i de cenusa, provenita de la marfa din magazine, asa ca mergeam fara sa privesc in jurul meu. 1 49 8 Eram absenta ; vroiam sa ajung la Tarek pentru ca aveam nevoie de bani ca sa-mi traduc si sa-mi legalizez actele. 1 49 9 Cel mai adesea ma intrebam daca suferinta mea avea un sf irsit si in special cum sa ajung la el? M-am apropiat de magazinul lui si, fara sa dau prea multa importanta pentru ca nu stiam sa citesc in araba, am vazut afi suri lipite care anuntau moartea unei persoane. Stiam ca aici asa se procedeaza

cind cineva murea si mi-am intors capul de la ele cu o gelozie ascunsa: "inca un ul care a scapat de mizeria vietii". De la distanta, am observat ca magazinle lu i erau inchise. M-am oprit mirata si fara sa-mi fac vreo grija speciala, am intr at in primul care era deschis in apropiere: 1 49 10 -De ce? Nu am avut timp sa-mi termin intrebarea ca deja celui caruia i-o adresam era palid: 1 49 11 -Aveti ceva la el? m-a intrebat. 1 49 12 -Da, da! i-am raspuns grabita pentru ca aveam o justific are sa-l intreb de Tarek. Deodata mi-am amintit de hirtiile care erau lipite chi ar pe obloanele magazinelor lui mai mult decit in oricare loc pe unde trecusem. 1 49 13 -A murit cineva in familia lui? , l-am intrebat putin ai urita din cauza gindurilor care-mi treceau in viteza prin minte. 1 49 14 Tipul se uita la mine si, privindu-l cu atentie, am vazu t ca barba ii tremura usor si ochii ii erau plini de lacrimi. Ne uitam unul la a ltul ;eu asteptam un raspuns, iar el vroia sa-l ghicesc singura ca sa-i evit o d urere in plus. 1 49 15 -A murit prosteste, mi-a spus incet ;deja mintea mea ii raspundea "nu se moare decit prosteste, altfel nu am muri niciodata ". A intirzi at mai mult decit trebuia cind au inceput sa se bata Amal cu Jumblatistii (druzi i) si a cazut o bomba pe masina lui cind parca in fata casei. 1 49 16 -A murit! ? A murit el sau a murit tatal lui? l-am intre bata aiurita. 1 49 17 Simteam ca deveneam ridicola si in acelasi timp aveam im presia ca incet imi pierdeam constiinta si nu mai vedeam si nu mai auzeam nimic: decit vocea celui care-mi daduse vestea si care insista sa afle de ce sint asa de speriata. 1 49 18 -Doamna, daca aveti lucruri la el, nimic nu se pierde, f amilia o sa vi le restituie dupa perioada de doliu. 1 49 19 Am iesit din magazin nauca, nu vedeam nimic, nu stiu cum am ajuns acasa, decit intr-un tirziu mi-am dat seama ca plingeam si Rania imi s tergea fruntea si obrajii cu un prosop ud. 1 49 20 -Ce ti s-a intimplat? m-a intrebat cind a simtit ca pute am sa-i raspund. 1 49 21 -Nu stiu, i-am raspuns incet ; pentru ca vroiam sa-i asc und adevarul. Mi-a fost rau pe strada si cred ca a fost de la inima. 1 49 22 M-am intors cu copiii acasa, sub privirea nedumerita a R aniei si, ca un automat, m-am ocupat de ei, dupa care am intrat in baie, am umpl ut cada si am inceput sa pling incet ca si cum cu fiecare lacrima vroiam sa-mi a mintesc fiecare scena traita impreuna si fiecare fraza rostita de el vroiam sa m i-o memorez in "adincul meu ", acolo unde erau atitea rani, incit una in plus nu mai conta. 1 49 23 Zile si luni de-a rindul am trait in rezonanta cuvintelo r lui " ti-am salvat viata o data si sint responsabil ca sa ti-o traiesti ferici ta ". Pe a lui nu si-a putut-o salva! . 1 49 24 Ma obseda ideea: a stiut ca moare sau totul a fost rapid ? . Adesea imi spunea cu tristete: "cind plingi din verzi ochii tai devin maron, nu mai plinge ca sa nu-ti pierzi culoarea intr-o zi ". Eram iarasi singura, far a cineva care sa-mi poarte de grija, iarasi fara iubirea dupa care tinjisem ani de-a rindul ; si, cind imi faceam socoteala, gaseam ca numarul celor pe care-i p ierdeam crestea din an in an. Il plingeam ceva mai calma decit pe Simona, eram m ai obosita acum si poate mai deprimata ca niciodata. 1 49 25 Nu puteam sa vorbesc cu nimeni de doliul pe care-l purta m in suflet, numai cu D-zeu impotriva caruia ma razvrateam adesea si pe care il acuzam ca nu oprea lantul crimelor care aveau loc in fiecare zi aici si mai ales ca dintre toate drumurile existente m-a aruncat pe cel mai rau. In fiecare sear a inchideam ochii si pentru citeva secunde aveam impresia ca-l vedeam pe Tarek s i ce ma obseda cel mai mult era ultima noastra conversatie: 1 49 26 Eram suparata, iar el ca deobicei fericit pentru ca ma v edea. 1 49 27 "-Tariesc numai ca sa te vad zimbind, "mi-a spus pe un t

on foarte serios, pentru ca am ramas surprinsa citeva secunde. 1 49 28 "-Glumesti, sau minti frumos ", i-am raspuns rizind. 1 49 29 Tarek avea mereu acelasi aer serios si parea ca nu ar fi auzit raspunsul meu. 1 49 30 "-Stii, nu stiu de ce, dar in ultimul timp traiesc o tea ma inexplicabila, probabil ma obsedeaza ideea ca mai tirziu te voi pierde, stare a asta de neliniste imi da insomnii si de multe ori ma trezesc transpirat, visez ca sint undeva departe, iti aud vocea ca un ecou si nu pot sa vin spre tine. Cr ed ca am sa devin nebun in ziua cind voi stii ca nu te voi mai vedea niciodata. " 1 49 31 "-Ai sa vii la mine in vizita, am sa te sun si ai sa ma suni, asa vom ramine prieteni pentru restul vietii, i-am raspuns rizind ". Si, d eodata, fara sa ma gindesc prea mult l-am intrebat: 1 49 32 "-De ce ma iubesti atit de mult? ! " Pentru ca stiam ca Tarek ma iubea mai mult decit era normal intr-o relatie ca a noastra si, in plus , era intotdeauna atent sa nu ma ofenseze cu absolut nimic si mai ales avea o do rinta continua de a-mi reda increderea si speranta in viitor. 1 49 33 "-Te iubesc pentru ca in sufletul meu esti idealul cu ca re as fi vrut sa-mi traiesc viata, cu tine nu as fi imbatrinit niciodata, in plu s suferi prea mult din toate partile, ca de multe ma intreb daca mai am si eu lo c in sufletul tau si care este locul pe care il ocup. As vrea sa fac ceva pentru tine? Sa nu mai pleci a doua oara fara sa-mi spui, am sa-ti dau bani ca 1 49 34 sa-ti cumperi biletele de avion, nu de altceva, dar amin tirile mele trebuie sa le pastrezi ". Stiam la ce se referea si am tacut cu un a er vinovat. 1 49 35 "-Daca am sa mor inainte sa pleci, nu o sa mai ai nevoie de amintiri", mi-a spus cu acelasi ton serios ca fara sa vreau am simtit un fri son in tot corpul si, ca sa schimb de ambianta i-am raspuns grabita": 1 49 36 "-Daca am sa stau pina ai sa imbatrinesti tu ca sa mori, atunci la ce bun sa mai plec, asa batrini nimeni nu va mai fi gelos si ne putem vedea pe malul marii la o cafea. " 1 49 37 In ziua aceea, Tarek se forta sa fie vesel si, pentru pr ima data, mi-a cerut sa-i dau o fotografie de-a mea. I-am promis rizind si m-am gindit ca poate presentimentul lui era intemeiat si in curind voi avea ocazia sa plec de aici. Nu am mai avut timp sa-i dau fotografia pentru ca a doua zi au in ceput neintelegerile intre cei doi rivali ai strazilor, care de data aceasta miau luat singurul prieten si poate singurul care a stiut sa ma iubeasca cu calm s i cu tandrete. 1 49 38 Tarek nu mai era, imi pierdusem echilibrul sufletesc, da r prin absenta lui imi consolidase convingera ca am, dreptul daca nu la fericire , cel putin la liniste ca sa-mi continui viata, liniste pe care nu o puteam gasi decit departe de Mahmud. 1 49 39 Intr-o zi am vorbit cu tata, pe care-l iertasem de mult si fata de care ma simteam eu mai vinovata ca niciodata ;le stricasem batrinetea , poate anii care trebuiau sa fie cei mai calmi si linistiti. In privinta cerifi catelor totul urma sa se rezolve, avea nevoie numai de putin timp. Atit vroiam s a stiu, cum pentru moment nu aveam inca nici o adresa si nici curajul sa ma antr enez intr-o alta aventura. 1 49 40 Pentru pasaportul meu aveam nevoie de mai multe formalit ati; printre care un raport de la politia libaneza ca l-am pierdut si de un anun t in ziar. Nu stiam cum sa procedez, pina intr-o zi cind Lili mi-a aranjat cu Po litia din apropierea scolii, unde trebuia sa-l declar pierdut. Urmau sa faca o a ncheta si le-am dat un numar de telefon de la scoala si adresa unde locuiam. Tim p de doua saptamini am tremurat mai mult decit o "frunza in vint " de teama ca v reun politist prea sirguincios sa nu treaca sa-mi verifice adresa si din intimpl are sa dea peste Mahmud. Cind mi-am luat confirmarea de la ei ca nu a fost gasit , am respirat usurata si m-am gindit: fiindca am trecut cu bine prima etapa, nu vad ce m-ar impidica sa nu continui pina la sfirsit. 1 49 41 Abia de acum incolo aveam nevoie de bani pentru tradus p rocesul -verbal din araba in franceza, pentru anunt si pentru pasaport. Salariul

meu era in evidenta lui Mahmud, trebuia sa scriu in fiecare zi pina la ultimul banut pe care-l cheltuiam, deci era exclusa posibilitatea sa-mi platesc singura formalitatile. 1 49 42 Cum eram mai hotarita ca niciodata sa plec, i-am scris D oinei toata povestea mea si pentru prima data i-am cerut sa ma ajute si i-am dat numarul de telefon al lui Lili, pentru ca raminea singura care ma putea ajuta. 1 49 43 Rania, care era martora la toate nebuniile lui Mahmud, m a instiga sa plec, singura de data asta si sa las copiii. In ochii ei imi luam r evansa impotriva lui. Era imposibil sa fac ceea ce o libaneza facea, din mai mul te motive: in primul rind Mahmud era un tata rau care nu stia nici macar pe ei s a-i iubeasca si, in al doilea rind, pentru mine ar fi insemnat sa nu-i mai revad niciodata. In plus ce mama as fi fost daca ii abandonam? . Sau cu ei sau imi as teptam sfirsitul linga ei, era singura deviza pe care o purtam in suflet. 1 49 44 Dupa 20 de zile, Lili ma suna la scoala la prima ora: Do ina ii telefonase seara si urma ca in cursul zilei sa-mi trimita prin banca in n umele ei o suma de bani ca sa-mi pot plati formalitatile, asteptind sa gaseasca o solutie pentru viitorul meu proiect de a parasi Libanul. 1 49 45 Trecusera deja 3 ani de la moartea Simonei si citeva lun i de cind il pierdusem si pe Tarek, cind, intr-o seara, Mahmud a venit acasa pen tru prima data dupa luni de zile calm. Eram surprinsa si asteptam cu indiferenta sa-mi povesteasca motivul care-l bine dispunea dupa atita timp. 1 49 46 Nu a intirziat prea mult si fara nici-un fel de introduc ere a intrat in subiect: 1 49 47 -Miine nu ai scoala, asa ca ai sa pleci in partea de est , la crestini, pentru ca am nevoie de marfa. 1 49 48 -Cum sa o aduc? , l-am intrebat surprinsa. 1 49 49 -O aduc ei, tu numai o alegi. O sa te astepte cineva in partea cealalta din partea lor, am vorbit la telefon. 1 49 50 Ma uitam la el si ma intrebam daca banuia ca intr-adevar fara sa stie imi facuse o bucurie. 1 49 51 -Pot sa o sun pe colega mea de la scoala Jeanne, ea trec e in fiecare simbata in partea de est la ea acasa, l-am intrebat cu indiferenta dar grabita ca sa nu aiba timp sa se gindeasca si am continuat ; stii ea cunoast e drumul si, in plus, vorbeste araba, cum am sa-l gasesc pe cel care ma asteapta ! ? 1 49 52 -Da, este o idee buna, incerca sa o gasesti. Nu am mai a steptat sa -si continuie fraza ca eram deja la intare cu cheiile in mina si ma g rabeam sa cobor la magazinul de pe strada ca sa o sun pe Jeanne. Era invatatoare cu mine la scoala si crestina, iar de putin timp isi cumparase o casa in partea de est. Locuise dintotdeauna impreuna cu familia ei in vest. De la inceputul ra zboiului spera ca totul se va calma si nu va fi obligata ca restul crestinilor s a-si vinda pe mai nimic casa si sa plece. Dar inevitabilul s-a intimplat. Sotul ei impreuna cu cel mai tinar dintre baieti au fost rapiti pur si simplu de pe st rada. O saptamina alergase ca o nebuna pe la toate usile pina a gasit relatia co nvenabila sa-i poata scoate din mina partidului Amal. Erau opriti pentru ca erau crestini si ii suspectau pentru ca mai erau inca in partea de vest. Daca dadeau informatii in partea de est crestinilor? ! Atunci Jeanne a hotarit ca trebuie s a plece si ei. Imi parea rau ca anul viitor nu o mai aveam colega. Era o prieten a buna, inteligenta si in plus o persoana de incredere. Cu ea imi aminteam in fi ecare zi de toti prietenii pe care ii pierdusem, de cei plecati pentru totdeauna si de cei pe care speram sa-i revad intr-o zi. Marie era buna dar pioasa, Jeann e era femeia care purta toata responsabilitatea familiei, era cea care se lupta cu toate grijile si care intelegea viata ca pe o lupta care trebuia sa te poarte spre victorie. Nu avea prejudecati, si din prima zi cind ne-am cunoscut, mi-a p ovestit despre ea cu o simplitate si sinceritate care m-au determinat sa-mi desc hid inima si eu la rindul meu. Mergeam spre telefon si ma gindeam la ea. "Tine-m a de exemplu si considera-ma sora ta " imi spunea de cite ori ma vedea suparata ". Multumeste lui D-zeu ca esti bine si tu si copiii si lasa totul in grija lui ". Ma gindeam ca avea dreptate, cum de s-a ivit ocazia ca Mahmud sa ma trimita i n partea de est, el care vroia sa-mi controleze pina si visele! ?

49 53 Pe Jeanne am gasit-o repede si, in mai putin de 5 minute ma intorceam linisita acasa: aveam intilnire a doua zi la punctul de trecere ca re de data aceasta era permisa in apropiere de noi. Era fostul hipodrom deschis trecerii pietonilor si care se intindea intre cele doua parti ale orasului. Cel mai adesea trecerea pietonilor era prinsa intre doua focuri ; de-o parte crestin ii care trageau in partea musulmana iar de cealalta parte musulmanii care ii viz au si ei la rindul lor pe crestini. Speram ca a doua zi sa fie calm. 1 49 54 Dimineata la ora 8, eram deja la locul fixat de Jeanne. A ajuns si ea in mai putin de 5 minute dupa mine. 1 49 55 -Ai ascultat stirile? m-a intrebat gifiind din cauza gra bei cu care traversase strada. 1 49 56 -Nu, i-am raspuns mirata. Nu mi-ai spus! 1 49 57 -Eu nu ti-am spus, pentru ca sotul tau trebuia sa o faca . Si, enervata, m-a luat de mina si ne-am indreptat spre trotuarul din fata unde erau deja adunati mai multi trecatori. 1 49 58 -De ce sint opriti? am intrebat, fara sa-mi fac prea mul te griji. 1 49 59 -Au tras cu luneta, mi-a raspuns grabita pentru ca ascul ta conversat+-ia celorlalti. 1 49 60 -Acum este calm, in 5 minute trecem tot grupul, mi-a spu s intr-un tirziu. Imi pierise pofta sa traversez si incepea sa-mi fie frica. " D aca mi se va intimpla vreo nenorocire. Ce imi vor face copiii? "ma intrebam sing ura. Fara sa mai am timp sa iau vreo decizie, deja Jeanne ma tragea de mina si i ncet imi sufla la ureche: intra in mijlocul grupului si mergi mai aplecata! ". M ergeam in mijlocul grupului si ma lasam calcata pe picioare, de cei spate, dar a veam grija ca sa nu-i calc si eu pe cei din fata mea. 1 49 61 -Mai bine ramineam si ma intorceam acasa, i-am spus pe s optite. 1 49 62 -Te-ar fi injurat al tau toata ziua ca nu ai fost capabi la sa-i faci un servici, mi-a raspuns cu un aer serios. 1 49 63 Avea dreptate, cred ca toata vara m-ar fi injurat ca nu are marfa din cauza mea si fara sa ma mai gindesc prea mult am incercat sa tin p asul cu ceilalti transpirati de soarele deja puternic pentru o ora destul de mat inala, dar mai ales din cauza emotiei continue pe care o traiau. Aveam aproape 1 km. de mers pe jos. Dupa ce trecusem de jumatatea distantei am auzit gloante ca re vijiau pe la urechile noastre. Nu stiam din care parte se tragea. Ne-am inghe suit si mai mult si, cum un grup venea din sens opus, adica dinspre crestini, am fugit unii spre altii si, intr-o isterie colectiva, ne-am aruncat pe jos. Fieca re cauta sa se adaposteasca in spatele celuilalt. La un moment dat, un barbat a tipat. 1 49 64 -S-au oprit, trebuie sa fugim! mi-a tipat in ureche Jean ne si, fara sa mai astepte raspunsul meu, m-a tras de mina si a inceput sa fuga mereu cu capul aplecat. Alergam dupa ea ca intr-un vis. Nu mai imi simteam nici inima si mai ales cred ca nu mi-ar fi iesit nici un cuvint din gura daca ar fi t rebuit sa-i pun vreo intrebare. Pantofii imi erau plini de nisip iar gitul si um erii ma dureau din cauza eforului pe care il faceam. Eram transpirata si-mi simt eam bluza lipita de spate si parul ud pe frunte. Degetele imi erau amortite in m ina lui Jeanne si, pentru o clipa, mi-a trecut prin cap ideea ca ar trebui sa ma opresc sa-mi trag putin sufletul. 1 49 65 -Am ajuns! mi-a spus cu un aer multumit Jeanne, dar cu v ocea sugrumata de emotie si m-a impins pe trotuar. Cu un aer protector m-a tras linga ea si am ramas asezate pe marginea bordurii mai mult de 10 minute, fara sa ne vorbim. 1 49 66 Cind mi-am ridicat privirea, majoritatea din grupul cu c are trecusem erau rezemati sau de gard sau asezati pe bordura trotuarului din fa ta noastra. Cei mai curajosi stateau de vorba cu cei care se pregateau sa treaca . 1 49 67 -Astazi nu trebuia sa trecem, nu este calm, am facut o i mprudenta, mi -a spus Jeanne de data aceasta cu zimbetul pe buze. 1 49 68 -Cum am sa ma intorc? am intrebat-o deodata speriata.

1 49 69 -Ce, esti nebuna sa te intorci, multumesti lui D-zeu ca poti sa petreci doua zile cu crestinii si te intorci luni dimineata cu mine. 1 49 70 -Unde dorm? am intrebat-o mirata, dar in acelasi timp li nistita. 1 49 71 -La mine si hai sa vedem daca te asteapta cineva. 1 49 72 Ne-am invirtit si am vorbit cu toata lumea, nu ma astept a nimeni, asa ca in final Jeanne a hotarit pentru mine, care eram, descurajata s i ingrijorata la gindul ca as fi putut sa stau singura acum pe marginea trotuaru lui si cu teama sa ma reintorc: 1 49 73 -Cunosc unde se gaseste fabrica, il asteptam pe baiatul meu care deja trebuia sa vina pina acum ; mergem impreuna, iti rezolvi problemel e si pe urma vii la mine. 1 49 74 In mai putin de 5 minute, eram in masina si ne indreptam spre asa zisa fabrica care de fapt era un atelier la subsolul unui bloc. 1 49 75 -Trebuia sa ma astepte cineva! i-am spus propietarului i n loc de buna -ziua. 1 49 76 -Nu am crezut ca treci astazi, doar au spus dimineata la stirile de la ora 7 ca trecerea nu este sigura. Mahmud nu mai stie araba, sau v rea sa scape de tine. Si, ca sa faca si el o gluma, a continuat: daca vrea sa sc ape te pastram. 1 49 77 Nu i-am mai raspuns nimic si, dupa ce am ales ce credeam eu ca ar fi mai frumos m-am indreptat spre telefon: 1 49 78 -Nu-l suna, ne va strica ziua ; il suni mai tirziu de la mine, s-a grabit Jeanne sa-mi spuna. 1 49 79 Am ajuns la ea spre prinz, am trecut intii pe la mama ei , si cum am intrat in casa, sotul ei ne-a spus: 1 49 80 -Pe demarcatie au inceput sa bombardeze, ce imprudenta s a treci tocmai astazi. Putin imi pasa acum, copiii erau la Maha, iar Mahmud avea cea mai buna justificare sa nu ma astepte in ziua aceea. 1 49 81 -Astazi stai cu noi si miine nu ai decit sa faci ce vrei . Daca Lily este libera te poti duce la ea, mi-a spus Jeanne cu un aer multumit. 1 49 82 In ziua aceea m-am plimbat cu Jeanne pina tirziu, am viz itat Junieh si pentru prima data m-am urcat la Harissa. Junieh se intinde pe mal urile celui mai frumos golf din Liban, strajuit de un lant de munti plesuvi dar falnici. Jos marea, iar sus muntiI care stau ca un paravan in fata soarelui, ca sa nu-l uimeasca si pe el de atita frumusete. Pe cel mai inalt virf se afla bise rica maronita "Sfinta Maria " care este si locul de pelerinaj al tuturor libanez ilor in luna mai si unde o statuie imensa a acesteia domina tot orasul de la ina ltimea turnului pe care se gaseste. Privelistea de sus este poate mult mai frumo asa decit din avion, asa cum o vazusem pentru prima data. 1 49 83 -Cred ca D-zeu .. 1 49 84 -Da, stiu ce vrei sa spui, m-a intrerupt Jeanne revoltat a. Ai vazut ce am patit cu citeva ore in urma. Nu este pacat ca ne batem joc de tara si de noi cu acest razboi oribil? Nu meritam ceea ce D-zeu ne-a dat. 1 49 85 Am tacut: de cind eram in Liban imi ridicam adesea privi rea spre cer si spuneam "sa ne fereasca D-zeu tara de un razboi civil ". 1 49 86 Era pentru prima data cind constatam ca libanezii cresti ni sint credinciosi si practicanti. Eram placut impresionata de tot ce vedeam, i ncit seara, cind m-am culcat mi-am spus singura " Nora, nu ai tremurat degeaba, merita sacrificiul asta, ca sa nu pleci intr-o zi din Liban fara ca sa stii totu l ". 1 49 87 A doua zi la ora 10 Lily suna la usa. Era cu sotul si cu copiii. Veneau sa ma ia sa petrec ziua cu ei. 1 49 88 Am plecat cu ei fericita. In primul rind Mahmud nu ma pu tea suna la Jeanne si, in al doilea rind, mi-au propus cea ma frumoasa plimbare la care nu visasem niciodata. O zi la munte cu prinzul intr-un restaurant. 1 49 89 -Mergem la Jbeil, mi-a spus Lily multumita de entuziasmu l meu. 1 49 90 Ma uitam pe fereastra masinii ca un copil in fata unui s

pectacol inedit. Aici totul era curat, cu sosele largi si ingrijite, parca si cl adirile erau diferite din partea cealalta, iar satele as putea spune nu existau, nu erau decit o insiruire de case cu etaj cu gradinile pline de flori si cu cop ii nepasatori care se jucau in fata lor. La un moment dat am inceput sa urcam, d in ce avansam peisajul ramas in urma noastra devenea si mai ireal, marea de culo area smaraldului era mai calma ca niciodata si lasa soarele sa-si racoraesca raz ele fierbinti in undele ei, iar undeva la orizont se contopeau intr-o lumina fee rica. 1 49 91 -Jos sint vestitele ruine din Byblos, la intoarcere ai s a le vizitezi. Nu a mai continuat, pentru ca Toni ne-a facut semn sa tacem. 1 49 92 -Nora, sint bobardamente puternice la demarcatie, numai de nu 1 49 93 s-ar extinde, in rest totul ar fi perfect, nu-ti poate r eprosa viteazul tau ca nu te-ai intors. 1 49 94 In mai putin de 20 de minute ne opream la 1200 m de alti tudine in fata celei mai celebre manastiri din Liban "Sfintul Sarbel ". 1 49 95 -Manastirea poarta numelui preotului sihastru care si-a petrecut viata aici. Sau mai exact, a continuat Lily, pe colina din fata manasti rii singur in chilia lui si in afara treburilor casnice, cel care avea sa devina sfint si-a petrecut viata numai in rugaciuni. Ai sa vezi totul: inauntru este u n mic muzeu in care sint expuse sutanele lui si mormintul. Si, grabita, Lily a c ompletat: este celebru pentru minunile pe care le face, daca ai vreo dorinta, ro aga-te s-ar putea sa ti-o indeplinasca, cu conditia sa crezi. 1 49 96 Credeam! Din clipa aceea nu m-au interesat nici sutanele si nici restul ce era de vizitat. Eram nerabdatoare sa ajung cit mai repede la mormintul lui pentru ca vroiam sa ma rog. Aveam atit de multe dorinte ca nu stia m cu care dintre ele sa incep. Tremurind de emotie si trezita la realitate mea d e zi cu zi, am ingenunchiat pe piatra rece in fata mormintului Sfintului Sarbel cu convingerea ca D-zeu imi pregatise anume aceasta plimbare ca sa fiu cit mai a proape si El si sa ma asculte. Mi-am strins pleopele ca sa nu las lacrimile sa-m i perturbeze gindurile si, ca un insetat in fata fintinei, am inceput sa ma rog: "nu ma cunosti, nu sint de aici, dar cred in D-zeul nostru asa cum ai crezut si inca mai crezi si Tu. Amindoi sinteti in viata: Tu ca sa-l servesti pe El si El ca sa ne ajute pe noi, oile Lui ratacite. Iarta-ma in fata Lui pentru toate nec azurile pe care le-am facut parintilor si ajutati-ma sa ajung printre ai mei, da r niciodata sa nu ma despart de copiii mei ". Nu am mai putut continua pentru ca de data asta plingeam, fara retinere, fara jena. Plingeam si imi simteam incet sufletul usor, iar in ochi simteam o lumina asemanatoare ultimilor stropi de plo aie vara alungati de soarele vesel si nepasator. Mi-am sters lacrimile cu dosul palmei si, pentru o secunda, am respirat un miros de tamiie amestecat cu parfumu l greu al unei luminari aprinse. M-am ridicat incet si nu stiam daca reusisem sa -i dau mesajul meu Sfintului Sarbel si, confuza cum eram, cind am intors capul a m vazut ca in spatele meu un calugar cu tamiie si cu o luminare astepta sa ma ri dic iar in spatele lui probabil mai mult de 10 persoane, intr-o liniste dumnezei asca, astepatau sa-mi termin rugaciunea, impresionati sau poate obisnuiti de fer voarea cu care ceream gratia celesta. 1 49 97 -D-zeu sa-ti indeplineasca dorinta! mi-a spus Lily si in cet mi-a strins mina, m-a tras spre ea si m-a sarutat pe frunte. 1 49 98 Ma simteam ca un copil cind isi trece cu bine primul exa men. Nu primisem nici o promisiune imediata din partea Sfintului Sarbel, dar imi traiam cu naivitate speranta ca aveam sa fiu printre cei care in ziua aceea vor beneficia direct de gratia lui D-zeu cu ajutorul Sfintului Sarbel. 1 49 99 Am plecat de la manastire tirziu, eram fericita si multu mita, pentru prima data dupa 9 ani rideam asa cum ii placea mamEi sa ma auda. Nu -i mai vazusem de mult, dar in ziua aceea nu mai avea importanta, eram convinsa ca D-zeu nu ne va mai lasa mult timp departe unii de altii. 1 49 100 Era a doua oara in 9 ani cind intram intr-un restaurant libanez. Nu cunosteam nici bucataria libaneza si nici ambianta dintr-un restaura nt de aici. Cu Mahmud cunoscusem numai mizeria si lacrimile la masa. Toni a coma ndat in ziua aceea tot ce era mai libanez si mai bun, pentru ei era o sarbatoare

prezenta mea printre ei, iar pentru mine era primul gest pe care D-zeu il facea in favoarea mea de cind eram aici. 1 49 101 -Ieri si astazi sint cele mai minunate zile din ultimii 9 ani! le-am spus dintr-un elan de recunostiinta. 1 49 102 -Stim, mi-au raspuns Toni cu Lily in acelasi timp. 1 49 103 Restul zilei nu a mai contat. Invatasem in ziua aceea ce ea ce nu intelesesem in atitia ani in Liban: in familii exista armonie cind ambi i soti isi ridica in acelasi timp privirea spre D-zeu. Trebuiau sa-l cunoasca am indoi in acelasi timp si mai ales drumul spre el sa fie acelasi. Era greu sa-ti atragi partenerul spre calea pe care nu o cunostea si mai ales cu rugaciunile pe care nu le intelegea. 1 49 104 M-am intors la Jeanne tirziu, eram mai mult epuizata de emotiile pe care le traisem in decurs de citeva ore, decit de drumurile pe care le parcursesem. 1 49 105 A doua zi, cum oamenii trebuiau sa mearga la slujbele lo r, situatia la demarcatie a fost calma. Am trecut cu Jeanne devreme, asa ca la o ra 7. 30 plecam spre scoala. Mahmud era multumit de serviciul pe care il facusem , nu s-a interesat prea mult cum imi petrecusem sfirsitul de sapatamina, pentru prima data in partea de est, mai exact printre crestini. 1 49 106 Prindeam curaj cu fiecare zi care trecea, simteam ca Doi na era mereu aceeasi prietena din copilarie. In mai putin de 10 zile asteptam pr ima simbata ca sa trec in partea de est, fara ca Mahmud sa stie, sa-mi iau banii de la Lili. Intre timp, situatia se degradase, trecerea nu se mai facea prin pu nctul oficial care era aproape de mine, decit cu un permis special, ci pe undeva pe la periferia orasului intr-un cartier sheiit, unde numarul combatantilor din "Amal " si partidul extremist "Hizballah "era mai mare decit al locuitorilor. T rebuia sa merg in jur de 2 km pe jos intre cele doua baraje ; la un capat musulm anii, la celalalt crestinii. Lily ma astepta in partea lor, ii era teama sa trav erseze la mine. Eu ma consideram protejata de nationalitatea mea, asa ca am trec ut spre crestini fara nici o teama si, in special, grabita, ca sa nu-mi descoper e Mahmud plecarea. In mai putin de 10 minute ma desparteam de Lily si ma intorce am pe acelasi drum, printre trecatorii grabiti in ambele directii, cu fete grave si cu buzele strinse din cauza fricii. 1 49 107 Cind am ajuns in fata primului baraj din asa zisa parte a noastra, a musulmanilor, un combatant s-a repezit spre mine, mi-a pus mitralie ra in piept, mi-a smuls geanta din mina si incerca sa ma impinga cu forta intr-o masina care stationa la citiva metri. Am inceput sa strig si sa-i spun ca sint romanca ; banuiam ca m-a crezut dintr-o tara occidentala. Cu cit strigam mai tar e in araba ca sint maritata cu un musulman, cu atit rinjea la mine mai mult. Era intr-adevar hidos, slab, negru cu doi colti de dinti in gura, inegriti de tutun , care mi-au amintit de rinjetul unui ciine batrin si vagabond. 1 49 108 Tremuram si plingeam. 1 49 109 Nimeni nu s-a oprit, toti treceau ca si cum nimic nu se intimpla si cred ca le era teama chiar sa priveasca spre noi. Singura certitudin e era ca se credeau martorii unui scene in care o straina era ridicata. 1 49 110 M-au urcat intr-un " Mercedes" cu alti doi sau poate tre i combatanti tineri care vorbeau intre ei si rinjeau la fel de hidos ca si primu l. Era pentru prima data cind vedeam dar totusi nu vedeam, aveam ochii plini de un lichid bleu si imaginea era impaienjenita. Stiam ce mi se putea intimpla; in primul rind violata si pe urma, daca nu prezentam interes ma puteau omori. Din f ericire pentru inima mea care inca putin si ar fi cedat, traseul a fost scurt. M -au tras din masina intr-un birou la parterul unui bloc: cel care avea aerul de a fi seful lor era tinar si ceva mai ingrijit decit ceilalti. Mi-am dat seama ca nu i-a facut placere ca ma bruscau in vazul lumii si i-a scos imediat din birou . 1 49 111 Mi-a intins pachetul lui de tigari si mi-a dat inapoi ge anta. Temurind de frica, primul gind a fost sa-i dau banii, dar mina mi-a nimeri t legitimatiile care-mi tinea loc de buletin si pe cea de la scoala. 1 49 112 Deodata, un racnet mi-a infundat urechile: imediat focos ii combatanti au intrat in birou si tremurind si ei de frica stateau drepti in f

ata sefului; banuiam ca imi era favorabila situatia si nu auzeam decit " Romania -Ceausescu ". Stiam ca ii injura si cu toate ca cel in virsta incerca sa se jus tifice, tinarul sef nu i-a dat nici o clipa de ragaz. 1 49 113 -Asta nici nu a auzit de Romania, te-a vazut blonda si t e-a crezut din occident, mi-a spus mai mult sa-l scuze. Dupa care a continuat: a m sa le spun sa te conduca pina acasa. 1 49 114 -Nu, am sarit iar speriata, iau un taxi. Nu vreau nimic, nici scuze, nici sa ma conduca si nu am sa mai pun piciorul aici in viata mea. 1 49 115 Am iesit din birou nauca. Cei care ma ridicasera se uita u dupa mine cu ura: in primul rind, ratasera o distractie si, in al doilea rind, eram sigura ca urmau sa fie inca o data mustrati de seful lor, de la care intel esem destul de vag ca cineva din familia lui invata in Romania. 1 49 116 Luni de zile, daca nu chiar citiva ani, ma trezeam noapt ea in plin cosmar si visam ca eram prizoniera celui care ma oprise, iar in timpu l zilei, cind imi aminteam, tremuram de frica ca in ziua cind mi se intimplase. 1 49 117 Rania stia unde eram plecata. Cind m-a vazut in dreptul usii, galbena si tremurind, primul gind l-a avut la bani. Cu respiratia oprita m -a intrebat: 1 49 118 -Ti-au furat banii? 1 49 119 -Putea sa mi se intimple si mai rau, i-am raspuns emotio nata. A fost si ea speriata pentru mine si m-a rugat sa-i promit ca nu am sa mai fac niciodata o asemenea imprudenta. Contasem prea mult pe gloria noastra de "s ocialisti " si cazusem pe unul care stia numai ca femeile din occident toate sin t blonde si care nu stia ca exista o tara care se numea "Romania ". Imi salvase viata in ziua aceea prietenia lui Ceausescu cu toata lumea, fara discriminare de religie si rasa. 1 49 120 Acesta era fanatismul, traiai sau mureai dupa placul cel or care dominau strada si viata locuitorilor. 1 49 121 Anuntul in ziar l-am facut pentru o alta simbata, zi in care era cel mai putin citit. De accea, in ziua respectiva mi-am gasit de lucru si l-am insotit la magazin pe Mahmud si pe furis m-am dus la libraria de unde el isi cumpara ziarul. Cum stiam ca era prieten cu Dracul si il putea inspira sa c umpere in ziua aceea pe unul dintre cele in care imi anuntam pierderea pasaportu lui, le-am cumparat pe toate, spre mirarea si bucuria propietarului si le-am aru ncat in primul cos inainte sa ma intorc. Citeva zile am stat iar pe ghimpi, de f rica ca vreo cunostiinta sa nu-mi vada numele din greseala la rubrica "obiecte p ierdute ". 1 50 1 CAPITOLUL 50 1 50 2 Inca o vacanta de vara se apropia si Mahmud inebunise ma i mult ca niciodata. Trecuse aproape anul decind petrecusem cele mai frumoase zi le de cind eram aici. Nu le uitasem si in fiecare seara ii aminteam lui 1 50 3 D-zeu ca nu renuntasem la gindul meu. Anul acesta a fost poate cel mai greu din cei 9 inainte petrecuti cu Mahmud. Isi luase obiceiul sa ma scoata noaptea pe scara ; atunci Rania imi deschidea usa discret si, dupa ce -mi facea o cafea si il blestema de mama focului, imi spunea sa o sun pe Lili. 1 50 4 Citeodata copiii nu dormeau si atunci plingeau ca sa ma lase sa intru in casa. Alta data nu stiau si atunci ma lasa la Rania pina tirziu cind adormeam amindoua pe scaunele de la bucatarie. 1 50 5 Intr-o zi i-am spus Raniei: 1 50 6 -Daca nu reusesc sa fug in timpul vacantei, sa stii ca-l omor. 1 50 7 -Ce, ai inebunit, mi-a raspuns, pentru 200 $ o face oric e vagabond de pe strada. 1 50 8 Asta o stiam si eu, dar nu as fi putut sa o fac nici eu si nici sa ma gindesc la altcineva, era asa de rau si de nebun ca nu merita sa t e incarci cu pacatele lui: asa ca era mai bine sa-l pedepseasca D-zeu sau cea ma i mare fericire era sa chinuie si pe alta dupa mine, pentru ca deja ma amenintas e in mai multe reprize "daca intirziai in Suedia sau daca mai pleci, sa stii ca in a doua saptamini sint insurat ". 1 50 9 -Vreau divortul, i-am spus o data.

1 50 10 -Gindesti ca o stricata, in loc sa incerci sa te corijez i, mi-a raspuns nervos si m-a plesnit peste fata. 1 50 11 Intr-una din zile, m-am trezit cu o libaneza la usa: 1 50 12 -Gina este in Liban, vrea sa-si fure fata si vrea sa te vada. 1 50 13 "Asta mai imi lipsea ", mi-am spus si am aranjat cu ea u nde sa o intilnesc. Trecusera deja 5 ani de cind alerga pe la toate portile ofic iale sa-si ceara dreptul sa-si vada fata. Nimeni nu si-a pierdut timpul sa o aju te, de altfel pe cine interesa ca o straina isi cerea dreptul cind legea in Cora n era clara. 1 50 14 In mai putin de-o saptamina Gina reusise sa o fure si pl eca spre zona ocupata de Israel in sudul Libanului. Afacerea o costase in jur de 10000 $ platiti la diversi libanezi care ii aranjasera totul, iar eu, mai dispe rata ca niciodata, ma pregateam sa fug in est. 1 50 15 Rania si Lili ma incurajau iarasi sa fug dupa fiecare sc andal, dar eu incercam sa rezist pina primeam " semnalul " de la Doina. 1 50 16 Intr-o zi Lili i-a dat numarul de telefon al Raniei, car e imediat mi-a facut semn de la fereastra sa intru la ea. Cu mare dificultate am reusit sa-mi gasesc un pretext sa ies din casa. Am luat liftul pina la un etaj mai jos si pe urma, cu pantofii in mina, m-am intors la Rania, unde m-am furisat pe usa lasata deschisa. 1 50 17 Doina imi cerea sa vorbesc mai tare, dar eu de frica ca sa nu ma auda Mahmud, vorbeam si mai incet: 1 50 18 -Alex este in Brazilia cu o echipa de cercetatori, s-ar putea sa stea mai mult de un an, mi-a spus ca si cum trebuia sa stiu de la incep ut ca nu ma asteptau prea multe vesti bune. Numai cind esti in afara din Liban, a continuat, va fi sigur ca nu glumesti si te va ajuta. 1 50 19 -Si eu ce trebuie sa fac? am intrebat-o speriata. 1 50 20 -Pleaca la prietena ta si, cum pentru moment nu risti sa te gaseasca nimeni la ea, asteapta sa incerc sa-ti rezolv singura toate problem ele de viza si, rizind, a completat: am sa fac un anunt la toate asociatiile de evrei din lume: ca Alex a mostenit un milion de dolari si aveam nevoie de el sasi ridice banii, ai sa vezi ca o sa apara repede, mai ales ca sotia lui il cauta si ea ca sa-i iscaleasca divortul. 1 50 21 Am ris fara tragere de inima, era o gluma buna in alta s ituatie, dar in cazul meu suna mai mult a ghinion. Am inchis telefonul si am ram as pe giinduri, fara sa-mi dau seama ca Rania statea cu respiratia oprita ca sa afle ultimile vesti din America. 1 50 22 -Mi-a spus sa plec si sa astept la Lily pina cind imi va da ea semnalul sa plec mai departe. Si, mirata, am intrebat-o pe Rania: 1 50 23 -Tu ce crezi? Sa nu ajung pe drumuri cu doi copii. 1 50 24 Rania nu m-a lasat sa-mi exprim incertitudinea si grabit a a continuat: 1 50 25 -Tu crezi ca prietena ta, daca nu ar fi serioasa, te-ar cauta? In plus ai trimis toate actele pe care ti le-a cerut pentru viza. Esta no rmal sa dureze, chiar daca ti-a cerut viza turist, sa nu crezi ca a fost asa de usor pentru ea. Eu am incredere in prietena ta si sint convinsa ca iti rezerva v reo surpriza, din moment ce ti-a spus sa atepti semnalul ei la Lily. Si cu mai m ulta convingere a accentuat ; trebuie sa pleci. 1 50 26 Mi-am hotarit plecarea pe 14 august: imi lasasem noul pa saport la Rania. Imi era frica sa-l ascund in casa, pentru ca Mahmud se trezea n oaptea si de multe ori cotrobaia prin toate colturile ca sa descopere daca ascun deam ceva. Cu doua zile inainte de plecare, Lili mi-a trimis un permis de trecer e in partea de est pe drumul militar, printr-un sofer de taxi care urma ca in zi ua de 14 incepind cu ora 10 sa stea in fata blocului meu. In ultima noapte nu am inchis ochii nici 5 minute. La 4 dimineata, Mahmud s-a trezit si mi-a spus: 1 50 27 -Am visat ca astazi fugi. 1 50 28 Am inlemnit de frica si pe ascuns mi-am facut semnul cru cii " asta este prieten cu Dracu", si, cu un aer somnoros, i-am raspuns: 1 50 29 -Miine vreau sa gatesc fasolea verde pe care ai adus-o a

seara si sa le pregatesc copiilor o prajitura si, mai calma ca niciodata m-am in tors cu spatele si am inchis ochii. Chiar daca as fi vrut sa-i spun mai multe nu aveam forta necesara, eram epuizata de atitea emotii. 1 50 30 Dimineata m-am sculat cu aerul cel mai preocupat: am sch imbat cearsafurile, am pus masina de spalat, am pregatit mincarea ;asa ca Mahmud a plecat multumit la magazin. Taxiul era deja jos. Cum am ramas singura, mi-am luat o valiza, am pus grabita imbracaminte pentru copii, am tras citeva rochii d e pe umeras mi-am luat o pereche de pantofi, am sunat-o pe Rania si, iarasi ajut ata de ea am coborit scarile si urcat in taxi. 1 50 31 -Am uitat sa ne sarutam, mi-a spus cind masina demara. 1 50 32 -Mi-a purtat ghinion prima data, i-am strigat grabita si destul de tare sa ma auda. 1 50 33 Raya era tacuta si incercase sa ma ajute atit cit putea sa ne stringem putinele lucruri pe care le-am luat cu noi. Numai dupa ce taxiul s-a indepartat de strada noastra, m-a intrebat incet ca si cum fratele ei nu tre buia sa cunoasca adevarul: 1 50 34 -Mami plecam, sau fugim? In alta imprejurare as fi ris, dar in clipa aceea eram prea emotionata, asa ca am luat-o in brate si am strinso usor si, cum ea astepta raspunsul meu intr un tirziu i-am spus: 1 50 35 -Cred ca le facem pe amindoua deodata. 1 50 36 Am ajuns la Lily, cu intirziere din cauza aglomeratiei. Ne astepta pe balcon si imediat ce ne-a vazut a coborit pe scari sa ne ajute. 1 50 37 -Asta-i tot bagajul? m-a intrebat surprinsa. M-am uitat mirata in jurul meu si abia acum realizasem ca nu luasem mai nimic: cea mai mica valiza din casa si asta era asa de usoara ca avea aerul ca ar fi goala. 1 50 38 Am ris amindoua si pentru prima data am realizat ca nu v roiam nimic din cei 10 ani pe care i-as fi incheiat peste 2 luni. Nu vroiam nici lucruri, nici amintiri si in special eram hotarita sa-mi las cosmarurile in par tea de vest ingropate sub praful atitor bombe care timp de atitia ani 1 50 39 m-au speriat si pentru care am tremurat de atitea ori. 1 50 40 -Inainte sa pleci, mi-a spus Lily imediat ce am intrat i n casa, trebuie sa mergem la Sfintul Sarbel. S-a implinit de curind un an de cin d am fost la manastire. Iti amintesti? 1 50 41 Bineinteles ca imi aminteam, ma rugam lui in fiecare sea ra. Deci inca o minune de a lui se implinea. Nu aveam cui sa o impartasesc decit prietenilor mei care mi-au condus pasii spre acest lacas sfint care de la inalt imea la care se afla si in splendoarea naturii care il inconjuara nu poate sa fi e si el la rindul lui decit unul din popasurile infinite create de D-zeu pe pami nt ca sa-si odihneasca privirea si gindurile de atitea rautati inutile pe care o mul si le face singur. 1 50 42 Ne-am dus a doua oara impreuna cu copiii. Raya o tine pe Lily de mina si ii asculta foarte atenta toate explicatile. In final a intrebat -o: 1 50 43 -La voi pot sa fac semnul crucii, asa cum il face maicut a Rene la scoala, fara sa se supere nimeni? 1 50 44 -Incepind de astazi poti sa-l faci decite ori vrei si ai ci si acolo unde o sa plecati. 1 50 45 -La mamaie, s-a grabit sa-i raspunda. Am tacut si eu si Lily si ne-am uitat una la cealalta ca si cum o alta destinatie ca ceea pe care o cunostea bine Raya ii va cauza o deziluzie. 1 50 46 Dupa mai putin de o saptamina Lily ne conducea iarasi la vaporul de Larnaca. 1 50 47 -Sa nu ne mai faci vreo surpriza, ca am sa mor de inima, mi-a spus 1 50 48 Toni de data aceasta rizind. 1 50 49 Eram emotionata si ingrijorata. 1 50 50 -Stai linistita, mi-a spus Lily, nu stiu de ce, dar am p resimtirea ca prietena ta nu va ajunge miine, ci deja este in Larnaca. 1 50 51 -Ar fi un vis! si, grabita, am adaugat: sau poate o grat ie de la D-zeu.

1 50 52 Si, dintr-o privire, am simtit ca Lily cu Toni au schimb at un suris complice. 1 50 53 In ultimul moment a aparut pe chei si Jeanne, ca de obic ei era in criza de timp. M-a luat in brate si cu ochii plini de lacrimi de bucur ie mi-a soptit la ureche, "meriti toata fericirea din lume ". 1 50 54 M-am urcat pe vapor cu copiii de mina, pentru prima data dupa luni de zile am simtit nevoia sa-mi desfac parul si sa-l las in adierea vi ntului. Mi-am scos agrafele din par si le-am aruncat in mare. Nu vroiam nici o p arte din corpul, din sufletul meu, din gindurile mele sa fie prizoniera nici mac ar unei simple agrafe. Ne-am grabit sa ajungem afara la cea mai inalta pasarela a vaporului ca sa-mi privesc pritenii ramasi pe chei, cit mai mult timp posibil. Ne faceam semn cu mina si ne trimeteam saruturi cu virful degetelor de la dista nta. Raya ma tinea de rochie cu o mina, iar cu cealalta isi flutura esarfa primi ta cadou de la Lily expre pentru ultimul adio. Talal la mine in brate, plicitisi t de adio de la distanta, si-a incolacit bratele in jurul umerilor mei si dupa c e m-a sarutat mi-a spus sa-l las sa coboare si asa cum facea Raya s-a agatat si el de poalele rochii mele. Am ramas cu bratele goale si, cum vaporul incepuse sa se indeparteze, mi-am sters fata de stropii aruncati de valuri si, fericita, mi -am umplut ochii si sufletul de cel mai frumos peisaj din Liban pe care in prima clipa din avion l-am considerat un colt de paradis creat de D-zeu si pentru min e. Am stat pe punte pina tirziu, cind copiii obositi mi-au cerut sa intram. De d ata aceasta nu am mai calatorit pe banci, Doina ne trimesese banii cu conditia e xpresa "sa nu ajungi cu copiii obositi ". I-am culcat si m-am intors iar pe punt e. Am stat toata noaptea si am privit stelele. Cerul era senin iar marea destul de calma. Am vrut sa traiesc primul meu rasarit de soare in libertate. 1 50 55 Soarele s-a ridicat devreme, incet si calm. Primii pesca rusi au inceput sa dea tircoale vaporului. M-am uitat la ceas, in mai putin de 2 ore trebuia sa ajungem in portul din Larnaca. Stiam ca trebuia sa iau un taxi s i sa-i cer sa ma duca la hotelul pe care mi-l indicase Doina. Pentru prima data aveam bani, nu-mi era teama, indiferent ce s-ar fi intimplat nu-mi raminea decit sa ma intorc "acasa" la mine, acolo unde in mod sigur nici parintii mei nu dorm isera, travesasera marea cu mine in gind si asteptau ca sa-i sun astazi. Am cobo rit in cabina, mi-am trezit copiii, i-am imbracat si ne-am intors pe punte cu va liza linga noi. Vroiam sa coborim primii, eram grabiti sa ne traim prima zi de l ibertate si de fericire. 1 50 56 -Astazi facem plaje si mincam pizza! a declarat Raya fer icita. 1 50 57 -Astazi o sa-mi cumperi, a incercat sa vorbeasca si Tala l 1 50 58 -Astazi nu o sa-ti cumpere nimic, i-a raspuns Raya cu au toritate, ce vrei sa raminem fara bani ca sa ne intoarcem iar... Si speriata ca ar fi putut pronunta numele lui Mahmud a tacut si si-a intors privirea ;cind deo data a strigat fericita: 1 50 59 -Mami se vede tarmul, se vad si alte vapoare .. Nu mai a uzeam nimic, m-am simtit cuprinsa de emotii si inconsient mi-am impreunat amindo ua miinile in dreptul inimii. Nici eu nu stiam de ce traiam atitea emotii. Eram fericita si nu stiam daca fericirea se manifesta prin emotiile pe care le traiam . Uitasem semnificatia acestui cuvint cu ani in urma, dar cu naivitate incercam sa ma conving ca asa trebuia sa o simt. Imediat ce vaporul a ancorat am vazut o mina care flutura o batista. Nu am privit cu atentie, stiam ca pe noi nu avea ci ne sa ne asteptete si preocupata ca sa coborim printre primiii, l-am luat pe Tal al de mina, pe Raya am impins-o in fata mea si in cealalta mina valiza, pe care as fi aruncat-o de mult in mare daca nu as fi avut nevoie de putina imbracaminte pentru copiii si, impingind pe ceilalti ca o fugara am iesit din vapor. Pe chei la prima vedere nu erau decit hamalii si soferii de taxi. Eram hotarita sa merg pina la iesirea din port. Vroiam sa merg, sa-mi simt libertatea. Traiam un vis! As fi vrut sa ma opresc in loc si sa spun trecatorilor " Stiti cum arata o feme ie libera? Ei bine ca mine! ". La un moment dat Raya s-a oprit in loc si a fugit de linga mine. Am vrut sa o strig dar nu mi-a iesit din gura nici un sunet. Era m blocata. I-am lasat mina lui Talal sa alunge dintr-a mea si m-am asezat pe val

iza incet si, iarasi cu miinile impreunate in dreptul inimi ca si cum mi-ar fi f ost teama sa nu o pierd, am inceput sa pling: 1 50 60 -Iti fac o surpriza, nu un soc, mi-a spus Doina cu obraj ii deja uzi de lacrimi. Ne-am luat in brate spre distractia si mirarea celor din jur, am stat imbrasisate si am plins pina cind copiii plictisiti si jenati de p rivirea trecatorilor ne-au despartit incet. 1 50 61 Eram fericite. Deci promisiunea noastra din vara lui 82 incepea sa se realizeze. 1 50 62 -Nora, in sfirsit ai avut curajul sa pleci! mi-a spus Do ina printre suspine. Nu i-am raspuns pentru ca ar fi trebuit sa mint ;stiam ca f ara Rania, Lily si Jeanne nu as fi reusit niciodata. 1 50 63 -Nora, mi-a spus Doina pe soptite, sa nu intorci capul, este un tip care ma urmareste de cind am plecat din hotel. M-am uitat la ea sper iata, dar impinsa de curiozitate si de frica am intors capul automat. 1 50 64 Deodata, am tipat cu disperare, ca acela care vede o fan toma de care ii este frica dar in acelasi timp nu vrea sa o piarda, ca sa traias ca emotia cit mai mult posibil. Era Alex. 1 50 65 Sfirsit.