EVANGHELIE SI VRAJITORIE IN ISTORIA LUI SIMON MAGUL (FAPTE 8,4-25)

Sfntul Filip vestea faptul c Iisus din Nazaret este Mesia, Care inaugureaz prin Duhul Sfnt mprtia lui Dumnezeu pe pmnt. O idee important a propovduirii crestine, foarte pregnant si n propovduirea lui Iisus (cf. Lc 4,16-20), este eliberarea: eliberarea de sub asuprirea duhurilor necurate, eliberarea de boli, eliberarea de pcat. Auzind cuvntul Domnului si vznd semnele facute de Filip, poporul Samariei s-a pocit si s-a botezat n numele lui Iisus, dobndind eliberarea (adic iertarea) de pcate. Chiar si vrjitorul Simon, asupra cruia plana de mult vreme osnda divin pentru faptul c primea laude ce se cuveneau doar lui Dumnezeu, a primit Botezul desi Sfntul Luca indic clar c motivele sale n-au fost curate. Venind Sfintii Apostoli Petru si Ioan, si-au pus minile pe cei nou-botezati, iar acestia au primit Duhul Sfnt. Planul diabolic al lui Simon arat c el, spre deosebire de ceilalti samarineni, n-a fost eliberat, ci se afla nc sub puterea diavolului. Vrjitorul nu s-a pocit cu adevrat si de aceea harul Botezului a rmas nelucrtor. Sfntul Petru l nvinuieste pe Simon si i vesteste pedeapsa. Atunci Simon este cuprins de fric, dovedind slbiciunea stpnului su, diavolul, n fata slujitorilor lui Hristos. Cuvntul Domnului se ntinde apoi asupra ntregii Samarii. Imaginea lui Simon Magul, conturat de Sfntul Luca, este strbtut de motive mitologice. Toate trsturile lui Simon vrjitoria, auto-divinizarea, priza la popor, inima pctoas, ncercarea de a intra n posesia puterii dumnezeiesti si chiar supusenia n fata osndei sunt tipice pentru felul n care erau reprezentati n epoca respectiv satana si slujitorii si, mai ales proorocii mincinosi. De aici ntelegem c Evanghelistul caut s-l nftiseze pe Simon ca pe o figur satanic, ceea ce face ca subiectul principal al episodului s nu fie vrjitoria, ci nfrngerea unui slujitor al diavolului. Prin aceast istorie a lui Simon Sfntul Luca demonstreaz c n epoca post-pascal crestinii au putere asupra diavolului. Astfel relatarea se nscrie n tematica foarte larg a confruntrii cosmice dintre Dumnezeu si satana, care rezult n cderea celui din urm odat cu nvierea si nltarea lui Iisus.

Supunerea umil a lui Simon n fata Sfntului Petru arat c, dup acest eveniment decisiv, ucenicii lui Hristos au putere asupra stpnului lui Simon, adic asupra diavolului. Vom vedea c si celelalte dou relatri despre vrjitori din Faptele Apostolilor (Elima si fiii lui Sceva; 13, 4-12; 19, 8-20) au aceeasi functie literar. Chiar dac vrjitoria nu reprezint tema central a episodului Simon Magul, referirile la aceasta contribuie mult la semnificatia si efectul naratiunii. Etichetndu- l pe Simon drept vrjitor Sfntul Luca si conduce cititorii spre o anumit evaluare a unei complexe experiente perceptuale. Pentru Luca, ca si pentru autorii unor scrieri contemporane (inclusiv Martiriul lui Isaia si Pstorul lui Herma), categoriile de vrjitorie si proorocie mincinoas implic nu doar duplicitate sau sarlatanie (trsturi ntlnite la o mare varietate de oameni n lumea greco- roman), ci si idolatrie, opozitie fat de Dumnezeu si inspiratie satanic (conotatii specifice unui anumit tip de cultur iudaic ale crei traditii si perspectiv au fost adoptate si de crestini). Datorit aspectului cultural al acestor conotatii, Sfntul Luca si contemporanii si puteau s foloseasc etichetele de vrjitorie si proorocie mincinoas ca punti simbolice de trecere de la lumea vizibil (sau cel putin imaginabil) la cea invizibil, n care se confrunt Dumnezeu cu vrjmasul su. Din aceast nou perspectiv cititorul va ntelege c incidentele relatate de Sfntul Luca nu sunt simple ciocniri ntre prooroci sau fctori de minuni ci nclestri ntre Duhul lui Dumnezeu si satana. Astfel, prezentndu-l pe Simon ca vrjitor si atribuindu-i trsturi tipice comportamentului satanic, Sfntul Luca sugereaz cititorilor si c ntmplarea pe care o descrie are un substrat profund. Simon nu este un simplu iluzionist sau un sarlatan de duzin, ci un personaj mult mai sinistru, care lucreaz cu puterea diavolului si se erijeaz n puterea lui Dumnezeu numit cea mare. Cele dou mentiuni ale Sfntului Luca despre faptul c Simon uimea neamul Samariei de mult vreme (Fapte 8, 9.11) sugereaz si ele c el nu era un rndas mrunt al mprtiei ntunericului, ci unul dintre cei mai puternici slujitori ai acesteia. Mai mult, artarea de ctre ucenicii lui Hristos a unei autoritti mai mari dect cea a lui Simon, si mnia lor fat de oferta bneasc a acestuia, servesc din punct de vedere literar la diferentierea Crestinismului de vrjitorie. Crestinii sunt cu mult deasupra practicilor magice; lor le-a fost dat sfnta si marea putere a Fiului lui Dumnezeu. Nu toti autorii antici, fie ei evrei sau pgni, socoteau vrjitoria si proorocia fals

drept ndeletniciri satanice, asa cum face Sfntul Luca si unii contemporani ai si. Pentru a scoate n evident caracterul particular al acestei aprecieri, vom prezenta pe scurt si alte puncte de vedere. Iosif Flaviu, de pild, i considera pe proorocii mincinosi impostori si nseltori care duceau poporul n rtcire. El nu-si exprim n fata cititorilor si (pgni, n primul rnd) niciun fel de prere despre caracterul satanic al acestor nselciuni . Mai mult, atunci cnd Iosif vorbeste despre un cunoscut exorcist iudeu, el foloseste un limbaj descriptiv care reflect ideile pgne despre magie: Dumnezeu l-a nvtat arta (techne) de a combate demonii si priceperea de a-i vindeca pe oameni prin ndeprtarea lor. El a compus descntece (tropoi exorkoseon) pentru lecuirea bolii, lsnd chiar si niste invocatii (epodai) care alungau duhurile rele si le mpiedicau s se ntoarc. n relatarea despre ntlnirea dintre Moise si Faraon cu vrjitorii lui, Iosif Flaviu arat c Faraon l- a numit pe Moise un misel care a fugit odinioar de robia egiptean, iar acum s- a ntors prin nselciune (ex apates) si rutate, pentru ca miracolele si mestesugul vrjitoresc (teratourgoi kai mageiai) s-i atrag admiratia poporului. Moise rspunde: Nu dispretuiesc ctusi de putin, o, rege, ntelepciunea egiptenilor; socot ns c nfptuirile mele vor ntrece mestesugul (techne) lor magic, tot asa cum lucrrile Domnului stau mai presus de cele ale oamenilor. Vreau s dovedesc c isprvile mele nu sunt vrjitorii (goeteia) si imitatii ale adevrului (plane tes alethous doxes), ci c ele se mplinesc doar prin providenta si puterea divin. Aici vrjitoria este numit un mestesug sau o art, ceva ce i nseal pe privitori prin falsificarea perceptiilor. Atunci cnd Moise i nfrunt pe vrjitorii egipteni apare o opozite, dar nu ntre o lucrare divin si una satanic, ci ntre una divin si una omeneasc. Se pare c pentru Iosif Flaviu nici proorocia mincinoas nici vrjitoria nu sunt punti ntre lumea omeneasc si cea spiritual. Papirusurile magice se plaseaz pe o pozitie diametral opus celei a lui Iosif Flaviu. Pe cnd Iosif poate s vorbeasc despre vrjitorie fr referire la dimensiunea sa spiritual, pentru cei ce foloseau papirusurile magice acest lucru era de neconceput. Dup cum afirm Hans Dieter Betz, pentru acestia din urm viata uman nu este altceva dect o negociere n anticamera mortii si n lumea celor morti. Acesti vrjitori trecuser peste puntea dintre trmul uman si cel spiritual si existenta lor prea s fie absorbit complet de

lumea spiritelor. Dar, cu tot potentialul pericol att pentru vrjitor ct si pentru clientii lui, lumea spiritual reflectat n papirusurile magice este mai benign dect lumea creia i asociaz Sfntul Luca vrjitoria. Aceasta deoarece lumea papirusurilor magice este amoral. Vrjitorul si poate pierde viata sau vreun mdular al trupului, dar acesta este un risc calculat, acceptat de bunvoie, si ntotdeauna ponderat de mbietoarea perspectiv a vietii, bunstrii, snttii sau iubirii. n universul creionat de papirusurile magice nu exist nicio instant care s-l judece pe vrjitor, sau s-l condamne la o pedeaps vesnic. Din contr, n scrierile lucanice si n alte opere iudaice sau crestine care mprtsesc o conceptie dualist despre puterile spirituale, amenintarea judectii atrn mereu, ca o sabie a lui Damocles, asupra capetelor vrjitorilor. Pentru nltarea de sine si pentru idolatrie Simon este amenintat cu nimic altceva dect osnda vesnic. Sfntul Luca nu descrie practicile magice ale lui Simon, ci doar indic la- conic c acesta fcea vrji care i uimeau pe samarineni (Fapte 8, 6-7.9-11.13). Tcerea Sfntului Luca n aceast privint contrasteaz cu strdaniile apologistilor crestini de mai trziu de a arta c ntre tehnicile si rezultatele minunilor svrsite de taumaturgii crestini si cele ale vrjitorilor nu exist nicio asemnare. Sfntul Luca porneste de fapt de la asemnarea exterioar dintre minunile crestine si magie pentru a-si ntocmi naratiunea n asa fel nct s sugereze c Simon n-a vzut nicio deosebire ntre ele. Dar n acest caz al lui Simon, ca si n cel al fiilor lui Sceva, concesia Sfntului Luca privitoare la similaritatea extern dintre minunile crestine si vrjitorie este de fapt pretextul prin care protagonistii naratiunii infirm orice fel de asemnare de esent ntre crestini si vrjitori. Puterea crestinilor este total diferit de puterea satanic a vrjitorilor. n timp ce aceasta din urm poate fi cumprat, cea dinti este exclusiv darul lui Dumnezeu. Pe de alt parte puterea dumnezeiasc dat crestinilor poate fi folosit numai spre slava lui Dumnezeu, nu spre slava omului care o foloseste. Slujitorul ntunericului se poate pretinde nger de lumin, dar pentru cineva precum Sfntul Petru, cunosctor al evenimentelor care se petrec n planul spiritual, nselciunea este evident. Ar fi posibil ca aceste afirmatii despre deosebirea dintre crestinism si vrjitorie s constituie reactia Sfntului Luca la numite acuzatii din partea unor contemporani ai si potrivit crora crestinii ar fi fost vrjitori si prooroci mincinosi, care fceau minuni prin puterea lui satana. mpotriva unora ca acestia Sfntului Luca

afirm cu trie c puterea fctoare de minini a crestinilor este de la Dumnezeu. Orice asemnare cu vrjitoria este ntru totul superficial, pentru c n esenta lor semnele si minunile crestine, pe de o parte, si vrjitoria, pe de alt parte, fac parte din lumi cu totul deosebite.

REVISTA TEOLOGIA NR.1\2000