Cãrþile pe care le cauþi!
Virtutea de a fi om
„…dar dupã care fapte sã te cunosc cã eºti
creºtin, când totul te aratã necreºtin? Dar
pentru ce spun: creºtin? Nu pot ºti bine nici
dacã eºti om. Când te vãd cã arunci cu
picioarele ca un mãgar, cã sari ca un taur, cã
nechezi dupã femei ca un armãsar, cã eºti
lacom la mâncare ca un urs, cã-þi îngraºi
trupul ca un catâr, cã eºti ranchiunos ca o
cãmilã, cã rãpeºti ca un lup, cã te mânii ca un
ºarpe, cã rãneºti ca o scorpie, cã eºti ºiret ca o
vulpe, cã þii în tine veninul rãutãþii ca o aspidã
ºi viperã, cã lupþi împotriva fraþilor tãi ca
demonul cel rãu, cum voi putea sã te numãr
cu oamenii când nu vãd în tine caracteristicile
firii omeneºti? Cãutând sã fac deosebirea
între un necredincios ºi un credincios, mi-e
teamã cã nu voi gãsi nici deosebirea dintre un
om ºi o fiarã. Cum sã te numesc? Fiarã? Dar
fiarele au numai unul din cusururile amintite!
Tu însã ai adunat în tine toate cusururile ºi
mergi chiar mai departe decât fiarele
sãlbatice. Sã te numesc drac? Dar dracul nu
slujeºte tiraniei stomacului, nici nu îndrãgeºte
banii. Spune-mi, te rog, pot sã te mai numesc
Sfântul Ioan Gurã de Aur
2 Revista apare cu binecuvântare arhiereascã. Materialele trimise spre publicare nu se returneazã. Redacþia are dreptul
luãrii deciziei de publicare ºi stabilirii datei ºi formei de apariþie, integralã sau parþialã, dupã caz, a materialelor primite.
om când ai mai multe cusururi decât fiarele ºi
dracii? Dacã om nu pot sã te numesc, cum pot
sã te mai numesc creºtin? ªi marea grozãvie
este cã suntem atât de plini de pãcate, cã nu
ne vedem sluþenia sufletului nostru ºi nici nu
ne dãm seama de urâþenia lui. Când te duci la
frizerie ca sã-þi tunzi pãrul, iei oglinda ºi te
uiþi cu atenþie la pieptãnãtura pãrului, întrebi
pe cei de faþã ºi chiar pe frizer dacã þi-e
aranjat bine pãrul de pe frunte; chiar când eºti
bãtrân nu te ruºinezi sã-þi piepteni ºi sã-þi
aranjezi pãrul ca unul tânãr; dar nu ne
sinchisim deloc cã sufletul nostru nu-i numai
pocit, ci ºi sãlbãtãcit, ajungând ca Scila
(monstru marin cu zece capete ºi
douãsprezece picioare) sau Himera (monstru
cu trei capete: de leu, de caprã ºi de ºarpe) din
miturile pãgâne. ªi avem totuºi ºi pentru
suflet o oglindã duhovniceascã, cu mult mai
bunã ºi mai de folos decât cealaltã. Oglinda
aceasta nu ne aratã numai sluþenia sufletului,
ci, dacã voim, ne aratã ºi cum sã ne
schimbãm sluþenia într-o frumuseþe fãrã
seamãn”.
GRUPAREA REVISTEI
Ana Abronov, Ierom. Savatie Baºtovoi, Ierod. Grigorie
Benea, Alexandra Borzoº, Gigel Chiazna, Maria Chirculescu,
Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Pr. Napoleon Nicolae Dabu,
Sorina Dascãlu, Octavian Dãrmãnescu,
Diac. Cornel Dragoº, Laurenþiu Dumitru, Radu Hagiu,
Bogdan Mateciuc, Camelia Milcomete, Mihaela Nedea,
Flory Stoica, Danion Vasile, CiprianVoicilã.
 Editorial
Se spune cã Împãratul roman Claudius al II-lea nu
reuºea sã-ºi adune oaste necesarã pentru campaniile
sale militare pentru cã bãrbaþii refuzau sã se înroleze
ca voluntari. Oare din ce motiv junii nu voiau sã
slujeascã Romei alegând cariera militarã? Claudius
se dumireºte repede: bãrbaþii romani nu voiau sã îºi
pãrãseascã prietenele/soþiile. Din cauza acestui fapt,
împãratul a interzis logodnele ºi nunþile în Roma.
Un preot creºtin, pe nume Valentin, a intuit imediat
cã tinerii au primit o ispitã greu de purtat; o fi vãzut
cu siguranþã cã interzicându-li-se cãsãtoria, unii
tineri, deznãdãjduind, au cãzut pradã desfrâului,
traiului în concubinaj. Cei ce nu pot sã se înfrâneze,
sã se cãsãtoreascã, zice Apostolul Pavel, dar cum sã
te cãsãtoreºti, dacã este interzis? Valentin preotul
neputând rãbda pãgubirea sufleteascã a tinerilor, a
început sã cunune în secret perechile de tineri ce
apelau la el. ªi-o fi zis cu siguranþã: „mai bine îmi
pierd eu viaþa aceasta trecãtoare, decât sã-ºi piardã
aceºti tineri sufletele”. Când împãratul Claudius a
aflat cã preotul Valentin a nesocotit hotãrârea sa, l-a
întemniþat pe pãrinte, care a ºi murit ca martir, în
Laurenþiu Dumitru
închisoare, în anul 270 d.Hr., la data de 14 februarie.
Dupã cum observãm, Sfântul Valentin a accentuat Valentin cu pãgânul Cupidon, fiul bezmetic al zeiþei
valoarea Tainei Cununiei fiind în acelaºi cuget cu dragostei Venus, cu cãsãtoriile de o zi (mai bine zis
Sfântul Pavel care le spunea odinioarã corintenilor: de-o noapte), cu chefurile monstruoase de prin
„Fugiþi de desfrânare! Orice pãcat pe care-l va staþiunile turistice ºi cu concursurile cu premii
sãvârºi omul este în afarã de trup. Cine însã se dedã constând în pachete de prezervative? Înainte de a vã
desfrânãrii pãcãtuieºte în însuºi trupul sãu rãspunde sincer, în adâncul de tainã al inimii, citiþi ºi
(I Corinteni 6, 18). articolul De ce ne place atât de mult „Saint
Având în vedere cele de mai sus, îngãduiþi-mi sã Valentines”? din numãrul de faþã! Chiar meritã!
vã întreb ºi sã mã întreb: Ce legãturã are Sfântul
Geneva, Love Graffiti

3
De ce femeia
nu poate fi preot?
De fiecare datã când o vedeam pe mama a-L purta pe Dumnezeu în pântece, decât a fi
mea, mã întrebam: de ce Hristos n-a ales ca Apostol al Sãu. ªi astãzi, ca întotdeauna, chiar
Apostoli ºi femei? Aveau oare ele ceva dacã nu pot fi preoþi, femeile poartã în trupul
nevrednic, inferior? De ce Domnul nostru a lor pe cei ce urmeazã a fi preoþi. Aºa cum
ales doar bãrbaþi? Fiindcã, din aceastã pricinã, Preasfânta Fecioarã L-a purtat pe Hristos. E o
femeile sunt excluse de la Preoþie: pentru cã participare mult mai mare, mai sublimã, e în
Hristos le-a exclus din rândul Apostolilor. ªi e fapt suprema participare la Preoþie. Fiindcã
cu neputinþã sã devii preot dacã eºti femeie. ele, femeile, poartã în pântecele lor ºi hrãnesc
ªtiam cã cine încearcã sã înþeleagã la sânii lor pe cei ce au sã fie episcopi, primesc Preoþia, nu sunt oare – ºi ele –
neînþelesul lui Dumnezeu nu face decât sã-i patriarhi, preoþi, sfinþi… ªi când ai acest har îndumnezeite prin harul acordat fiilor lor? La
atragã pe diavoli. Dar, gândindu-mã la suprem, mai este oare nevoie ca femeile sã fiecare hirotonie, vãd cu ochii flacãra Preoþiei
Împãrãteasa cerului, la Maica lui Dumnezeu, aibã un altul, mai mic? Tot ce Dumnezeu a coborând ca o limbã de foc peste creºtetul
care se aflã în cer mai presus de toþi sfinþii ºi fãcut este bun. Cum spune Ziditorul Însuºi, noului preot. Dar aceastã flacãrã lumineazã
de toate puterile cereºti, mai presus decât dupã fiecare din actele creaþiei: ªi a vãzut transfigurându-le ºi pe mamele, soþiile celor ce
îngerii, decât heruvimii, serafimii, stãpânirile Dumnezeu cã e bine. Oare întruparea lui primesc lumina sfântã. În acest fel, ºi femeile
ºi tronurile, se mai poate vorbi cu adevãrat de Dumnezeu în pântecele Fecioarei n-a participã la Preoþie. Integral. Cu tot trupul lor.
o excludere a femeii din Bisericã? îndumnezeit-o ºi pe ea, dându-i locul suprem Total.
Fecioara Maria n-a fost Apostol al Fiului alãturi de Domnul?! Mamele ale cãror fii (din lucrarea „
ei. Nici ea, nici altã femeie. E adevãrat. Dar Cum am vrut sã mã fac sfânt”)
Maria a fost Maica lui Hristos. ªi este mult
mai mult, un lucru mult mai divin, mai sublim, Pr. Virgil Gheorghiu
Adolescenþa. Ce
minunat! Este vârsta tuturor
timp
posibilitãþilor. Sufletul tânãr, ca
un boboc, se deschide spre lume.
Iubeºte ºi fã ce vrei!
E o primãvarã a simþirilor, a sunt separate, ci se întrepãtrund în Bucuria este cã puterea de a delicatã, care se uitã pe sine
elanului de a iubi. O privire, un viaþa aceluiaºi tânãr. Viaþa e o iubi, de a fi fericiþi am primit-o de pentru a-l vedea numai pe cel
zâmbet, un gest ºi fata sau bãiatul continuã provocare: la gând, la la Cineva care ne iubeºte el însuºi iubit. Cei iubiþi suntem noi, Cel
din faþa ta parcã te umple de sentiment, la faptã. „Lumea care care ne iubeºte este Hristos
bucurie, de emoþie. Totul prinde mã înconjoarã nu este rozã, iar eu Dumnezeu.
viaþã, totul capãtã alt sens. Simþi nu sunt un erou. Sunt doar un om Acum 1600 de ani, un tânãr pe
nevoia de a te dãrui celui pe care-l care vrea sã fie fericit”. nume Augustin a experimentat
iubeºti. Da, însuºi sufletul tãu þi-o timp de mulþi ani toate plãcerile
Sau… cere. Dar nu o fericire oarecare, ci vieþii, dar nu se simþea împlinit.
Eºti singur, nimic nu merge, una care sã te împlineascã, totalã. Dupã ce l-a descoperit pe
nimeni nu te înþelege, prietenii îþi Unde o putem gãsi: în plãcere, Iubitorul de oameni, a putut
sunt strãini, în afarã de cercei ºi sãnãtate, bunãstare? Nu. ªtim din spune: „Ne-ai fãcut pentru Tine,
bere nu vã leagã nimic? De experienþã cã toate acestea sunt Doamne, ºi neliniºtit este sufletul
pãrinþi ce sã mai vorbesc! ªcoala trecãtoare, iar sufletul rãmâne gol.
e doar o altã obligaþie printre nostru pânã ce nu se va odihni
Atunci? Fericirea vine din întru Tine”. Inima noastrã este
atâtea altele? Pe care o fentezi? libertatea de a iubi cu iubire
De ce e lumea aºa cum e? fãcutã pe mãsura lui Dumnezeu,
deplinã, nebuneºte, pe toþi ºi pe adicã infinitã.
Nu mã aude nimeni? toate. Aceastã iubire imposibilã ar
Acestea sunt ªi tot el a spus: „Iubeºte ºi fã
fi doar un vis frumos dacã noi n- ce vrei”, pentru cã vei face numai
realitãþi din care am avea puterea de a iubi astfel.
tinerii se cu aceastã iubire totalã, faptele iubirii ºi nicio necurãþie nu
Vestea cea bunã este cã necondiþionatã, veºnicã. O iubire va mai fi.
împãrtãºesc. De aceastã putere o avem, am primit-
cele mai o, chiar dacã acum nu o simþim.
multe ori,
4 ele nu
Nu o simþim pentru cã
deocamdatã nu o lucrãm. Denis Radu Toma

Momentul
Prietena mea cu fostã ºuviþã verde, albastrã, roz sau cu buline se
trezeºte mereu devreme. Se aranjeazã de fiecare data câteva ore. κi
întinde pãrul, fumeazã iarbã, în bucãtãrie, cu mama ei ºi pare fericitã.
Seara doarme la prietenul ei. Acum pare tristã. De obicei, nu vorbeºte
foarte mult. Doar se plânge de lucruri mãrunte. Acum, trimite un sms
prietenului ei sã-l întrebe ce mai face. Azi crede cã este o zi minunatã de
purtat sandale cu trening chiar dacã plouã ºi este grindinã. Prietenii ei
trãiesc la maxim ºi sunt ºi ei elevi. Acum a primit un rãspuns.
Este prietena mea exponentã a unei generaþii fãrã motor? De ce pare
aºa plicticos acest peisaj? Oare pentru cã el este animat doar de cabotini,
de pseudo-modele?!
Eu cred cã o cauzã ar fi faptul cã nu sunt integraþi în societate. ªi
acest lucru se întâmplã pentru cã lipsesc valorile pe care ar trebui sã le
aibã niºte lideri competenþi. Lipsesc experienþe de viaþã care sã dea o
direcþie celor neexperimentaþi. De cele mai multe ori, suntem lãsaþi în
voia minþii noastre neîncercate. De aceea, avem nevoie de lideri în
culturã, în societate, în politicã, în ºcoli, în biserici, care sã îºi asume
responsabilitatea de a conduce ºi forma o generaþie pierdutã faþã de ea
însãºi, pentru ca ea sã-ºi recâºtige din respect.
Încã îmi pare cã tinerii nu-ºi gãsesc identitatea, ei se aflã într-o
continuã cãutare de sine sau de lucruri confundate cu sinele. Suntem
lãsaþi sã credem cã trebuie sã cãutãm ºi sã alegem ce e mai bun pentru
noi, toate astea dintr-un sistem care nu ne oferã nimic bun pentru
cãutãrile noastre. Sex, drugs & rock’n’roll este o devizã vie încã, ea pare
o soluþie viabilã pentru tinerii care încearcã sã evite rateurile în viaþã.
Dar cum poþi evita o greºealã prin alta? La acest paradox nu ni s-a
rãspuns. Suntem liberi sã alegem, suntem liberi ºi inconºtienþi de
libertatea noastrã cãpãtatã cu greu de cei care au fost! Alegem greºit de
cele mai multe ori pentru cã nimeni nu ne ghideazã libertatea! Destul s-
au împãrþit seringi ºi prezervative prin licee pentru dependenþii de
nimicuri! De fapt, este nevoie de o securitate a libertãþii noastre. Ideile
ne sunt ºubrede ºi nu pot fi altfel într-un sistem ºubred. Comunicãm
ineficient sau deloc, pentru cã nu ºtim. Pentru cã nu am fost învãþaþi sã
comunicãm. Poate pentru cã ºcoalã în România nu face toatã lumea!
Doar cine vrea ºi este ghidat în acest scop. Avem un sistem didactic
ciung ºi trist. Un sistem cu douã luni de fãcut cafele ºi xeroxuri în patru
ani de liceu, pentru care fiecare primeºte notã de trecere. Sistemului îi
trebuie înmormântarea. Aceste surogate nu fac decât sã izoleze tinerii în
ATITUDINE
0
cutiuþe de chibrituri, îi fac lipsiþi de coerenþã, incapabili de conexiuni
logice între ieri, azi ºi mâine, îi fac lipsiþi de prietenii profunde, lipsiþi de
capacitatea de autointegrare. Avem nevoie ºi de raþiune în acest haos.
Pentru cã plusul cu minusul adunate ajung la idealul nostru. A unora
care încã mai gândesc.
Aºadar ce se poate face în aceastã lume a tinerilor fãrã iniþiativã?
Soluþia este gãsirea MODELELOR, a experienþelor de viaþã care te
îndrumã. Gãsirea unor trepte pe care le poþi pãºi în cazul în care nu
construieºti o treaptã mai potrivitã. Asta nu înseamnã sã copiezi sau sã
uiþi de originalitate! Pentru cã a avea un model nu înseamnã cã te
foloseºti de acea persoanã ca sã o imiþi! Este adevãrat cã nu trebuie
uitatã polisemia acestui cuvânt. Model înseamnã o matrice generativã,
un prototip. Însã când te referi la modele umane, te referi strict la cineva
care te serveºte în viaþã prin exemplul vieþii lui. A avea un model
înseamnã, în primul rând, cedarea a foarte mult respect pentru acea
persoanã ºi încercarea de a depãºi acea personalitate prin lucrurile bune
pe care le faci. Aºadar, sunt convinsã cã: un model este acea
personalitate care ºi-a dezvoltat virtuþile ºi a reuºit sã facã bine ºi
celorlalþi, fiind pe deplin fericit! Acesta rãmâne astfel un reper în cursul
vieþii tale. ªi, in opinia mea, nu poþi trãi fãrã repere!
Eu am modele chiar pe cele mai importante persoane din viaþa mea,
pe pãrinþii mei. ªi, pentru cã am spus asta, este necesar de adãugat cã ei
sunt oameni ºi, desigur, fac ºi greºeli, dar de la ei învãþ ºi asta înseamnã
cã nu trebuie sã-þi imiþi modelul pentru cã poþi lua ºi trãsãturile negative.
Pentru mine, am reuºit sã adun repere importante ºi în alte persoane:
pãrintele Nicolae Tãnase de la Valea Plopului, profesorul de arte,
profesorul de matematicã, criticul Cãlinescu, poetul Arghezi, un ziarist,
prietenul Vincent, colegi de clasã ºi nu numai. Ei sunt oameni care m-au
inspirat ºi sunt doar puþini din lista mea de modele sau repere. L-am pus
primul în enumerarea mea pe pãrintele Tãnase pentru cã el face un
lucru extraordinar! Îngrijeºte foarte mulþi copii orfani, la fel ca ºi
fraþii Minovici, care s-au implicat în acþiuni caritabile. Aceste
lucruri sunt impresionante ºi, din acest motiv, consider cã este
o persoanã care meritã luatã ca reper.
Prietena mea se grãbeºte sã prindã metroul. Are
întâlnire cu un alt bãiat, dar prietenului ei nu-i pasã. E
plecat din Bucureºti ºi trage pe nas ketaminã cu niºte
prieteni de-ai. Mâine va încerca ºi ea.
Laura Bostan, elevã 5
 Când Dumnezeul necunoscut „al ruºilor” vine tainic în ajutor

Trecerea unui chinez

MÃRTURIE

pãgân la Ortodoxie
În parohia Belkovski din eparhia
aleutinã a Alaskãi, a trãit multã
vreme pe Cape Thin un emigrant din
China, cãruia i se spunea Sem
Docul. Acest Sem ºi-a trãit viaþa, cu
harul lui Dumnezeu, în sânul Sfintei
Biserici Ortodoxe – prin minune – dupã cum a
recunoscut ºi a mãrturisit cu dovezi.
Iatã împrejurãrile în care s-a petrecut acest
fapt: în ianuarie 1896, Sem a plecat la
vânãtoare de cãprioare, care se gãsesc din plin
în Peninsula Alaska. În cãutarea vânatului,
Sem s-a îndepãrtat odatã foarte mult de
adãpostul sãu de iarnã. Din pãmânt ieºea o
ceaþã groasã. Sem a renunþat sã mai vâneze; îºi
dorea acum doar sã se întoarcã repede acasã,
însã ceaþa deasã ºi apropierea asfinþitului nu-l
lãsau sã recunoascã terenul, sã-ºi dea seama
unde se aflã... Situaþia era disperatã ºi foarte
primejdioasã – gerul îi îngheþa trupul... Îi mai
rãmãsese o singurã nãdejde, în ajutorul de sus!
Cu lacrimi amare, Sem s-a rugat la toþi
dumnezeii sãi pãgâni, însã, vai!, zadarnicã a
fost jumãtatea de ceas de rugãciune
stãruitoare: aceºtia n-au auzit-o. Inima
nefericitului Sem era plinã de deznãdejde...
În aceastã clipã, harul mântuitor al lui
Hristos a cercetat sufletul acesta pãgân!
„Rugãciunile cãtre dumnezeii tãi sunt fãrã de
folos”, i-a zis un glas lãuntric, „ºi vei fi
pierdut; roagã-te la Dumnezeul ruºilor.
Icoana primilor mucenici ortodocºi
chinezi martirizaþi la 1900
Trãieºti printre oamenii care se roagã la acel
Dumnezeu, ºi El le ascultã rugãciunile: îi ajutã
ºi îi izbãveºte din necaz”. Cu o credinþã
puternicã, Sem se întoarse spre Dumnezeul
„ruºilor” ºi... rugãciunea sa fu auzitã... Sem
vãzu cum ceaþa începu sã se risipeascã ºi sã se
arate muntele din depãrtare; folosindu-se de
munte, Sem îºi stabili cu uºurinþã poziþia. Cu
ultimele puteri, se sui în adãpostul de iarnã,
ºtiind ºi simþind cã doar cu ajutorul
„Dumnezeului ruºilor” l-a scãpat de o moarte
neîntârziatã. I-a povestit tovarãºului sãu de
adãpost, un creol ortodox, despre toate cele
petrecute, cerându-i sã-l înveþe sã se roage în
„englezã” (adicã ortodox); creolul ortodox l-a
ajutat dupã cum s-a priceput, învãþându-l sã-ºi
facã semnul crucii ºi dându-i o icoanã.
Dupã ce Sem s-a întors la casa sa
pescãreascã din Cape Thin, s-a întâlnit la ceva
vreme cu doi americani cãrora le-a mãrturisit
cum se rugase „Dumnezeului ruºilor”, însã
americanii, în loc de vorbe bune, i-au zis cã e
un „prost”. „Am fost foarte dezamãgit sã aud
aºa ceva”, spune Sem, „ºi-am început sã mã
îndoiesc de Dumnezeul ruºilor”, însã harul lui
Dumnezeu, care atinsese inima pãgânului, nu
l-a pãrãsit în îndoialã; unul dintre interlocutori
s-a înecat, iar celãlalt, de atunci, a început sã
ducã o viaþã de cumplitã mizerie. Acestea i-au
slujit lui Sem ca un semn de sus: îndoielile
despre Dumnezeul „ruºilor” s-a risipit, iar în
aprilie 1897, el i-a spus hotãrât preotului
bisericii din Belkovski, pãrintele Alexie, cã
doreºte sã primeascã credinþa creºtinã
ortodoxã. Cererea lui Sem a fost împlinitã,
dupã ce i s-a încercat sinceritatea ºi
cunoaºterea credinþei, în ziua de Cincizecime a
aceluiaºi an, pe 1 iulie. Preasfinþitul Nicolae,
episcopul Aleutinelor, i-a trimis de
binecuvântare celui nou-botezat o icoanã a
Sfântului Proroc Ilie ºi un slujebnik în englezã.
Traducere din limba englezã
de Radu Hagiu

În rãspãrul acestei vorbe proaste, creºtinismul ne învaþã cã „nu poþi

„Fã-te frate cu dracul, sluji la doi domni deodatã: ºi lui Dumnezeu, ºi lui Mamona”, cã n-ai
nici un folos dacã „dobândeºti toate bunurile lumii, dar îþi pierzi sufletul
tãu”, cã satana sau diavolul, cum o aratã chiar numele sãu (evr. satan,

pânã treci puntea!“

Iatã unul dintre proverbele cele mai rãspândite la noi ºi care se pare
cã este chiar o creaþie româneascã. Românul îl invocã aproape automat
ori de câte ori vrea sã-ºi motiveze un compromis sau o abatere de ordin
moral. Marile principii morale devin astfel relative, dependente de
împrejurãri ºi de capricii, negociabile ºi pânã la urmã scuzabile. În
virtutea acestei false înþelepciuni, orice compromis, orice
colaboraþionism, orice trãdare, fie la nivel individual, fie la nivel
colectiv, poate ridica pretenþii de îndreptãþire. Mentalitatea
conformatã de aceastã vorbã proastã a contribuit mult la
neîmplinirile ºi dezertãrile noastre istorice, culminând în
vremea comunismului, când sufletul românesc s-a
pervertit pânã la nerecunoaºtere.
„adversarul”; gr. diabolos, „cel care dezbinã”), este ne-fratele
(„nefârtatul”) prin excelenþã, duºmanul oricãrei înfrãþiri, „dintru început
mincinos ºi tatã al minciunii”.
Ce amãgire nebunã sã crezi cã te poþi face frate cu ne-fratele însuºi,
sau cã-l poþi pãcãli pe meºterul tuturor pãcãlelilor, sau cã poþi realiza
ceva în cârdãºie cu cel ce umblã sã le nimiceascã pe toate! Cu dracul nu
vei trece niciodatã vreo punte, ci vei avea cel mult iluzia cã ai trecut-o,
cãci dracul se pricepe de minune sã amãgeascã spre a duce la pierzanie,
uneori chiar deghizându-se în „înger de luminã”, cum ne avertizeazã
Sfântul Apostol Pavel.
Prin urmare, nu existã bine adevãrat pe care sã-l dobândeºti pe calea
rãului, decât cu preþul morþii sufleteºti, al pierderii mântuirii, al trãdãrii
lui Hristos în numele lui Antihrist. Ce „înþelepciune” vezi într-aceasta,
frate dreptcredincios? Iar tu, puþin credinciosule, chiar crezi cã poþi fi…
mai „al dracului” decât dracul?!

6 Rãzvan Codrescu
Ghilimele
Hristofor Ciubotaru
L-am scos, L-am alungat, L-am îngropat
Din inimã, din suflet, undeva.
Ne-am „eliberat”,
Din „jugul” Lui,
Din dragostea Sa,
Din porunca Sa.
L-am fãcut pe altul
Mai „bun”, mai „modern”, mai de-al
nostru.
Ne-am aplaudat cãderea
Am trâmbiþat schimbarea,
Am îndulcit sarea.
Doar cã am scãpat ceva,
„Fericirea” se clãtina
Lacrima nu mai conta…
Lumina Învierii
Ne topise deja…
Ce e
dorul?
Dorul este un sentiment greu de
definit. El nu e numai gândirea cu
plãcere la fiinþa iubitã, dar depãrtatã; nu
e numai simþirea unei necesitãþi de a fi
cu ea; nu e nici numai transfigurarea
chipului ei, datoritã distanþei ºi
trebuinþei de ea. Ci în dor e prezentã
într-un fel propriu ºi într-un grad foarte
intens o duioºie, un sentiment
indescriptibil, în care inima se
topeºte de dragul fiinþei iubite.
Dorul e apropiat de tandreþe, dar
are un caracter mai spiritual decât
aceasta. În dor, omul este cu totul la
cel pe care-l iubeºte. Este cu
înþelegerea adâncã în acela, dar, în
acelaºi timp, în dor se cunoaºte
omul pe sine însuºi, cum nu se
cunoaºte în afara dorului.
Dorul este înfãþiºat adeseori ca
aflându-se lângã persoana iubitã;
prin dor, cel iubit exercitã o
atracþie de la distanþã
asupra celui ce-l
doreºte.
Dorul vine
de la
persoana
doritã la cel
ce o doreºte
ºi îl duce pe
acesta cu un
gând
ESEU
persistent, penetrant ºi afectiv la
aceea. Cel ce doreºte nu se mulþumeºte
cu preocuparea de interesele sale, nu dã
atenþie importantã la nimic în jurul sãu
sau le vede pe toate sub un val de
tristeþe, pentru cã nu mai vede decât pe
cel ce e totuºi la distanþã ºi care sigur ar
putea da luminã celor din jurul sãu.
Dorul descoperã taina negrãitã a
persoanei dorite. Dorul e o tensiune a
fiinþei tale, spre cel dorit. E
sensibilitatea potenþatã faþã de forþa
atractivã a altei persoane, faþã de
cãldura ei, care te scoate din atmosfera
de gheaþã a singurãtãþii, în dor te
descoperi fãrã sã te realizezi. În el,
aºtepþi prezenþa persoanei dorite ca sã te
realizezi.
Dorul te cheamã lângã ea. Prin dor
trãieºti necesitatea ca comuniunea de
mai înainte sã se actualizeze din nou, în
mod deplin, prin prezenþa persoanei
dorite lângã tine. Simþi necesitatea sã ai
cãldura ei lângã tine ºi nu numai de la
distanþã, ca o dovadã sau ca un semn
vãzut al iubirii ei. În dor te duci cu
gândul ºi cu simþirea lângã persoana
iubitã. Dar, în acelaºi timp, în dor
manifeºti trebuinþa ca sã te duci în carne
ºi oase la ea ºi ea sã vinã la tine în carne
ºi oase.
În dor, o persoanã trãieºte valoarea
eternã a persoanei iubite. Ea e departe,
dar n-a încetat sã existe cu totul.
Pr. Dumitru
Stãniloae 7
 GRAFFITI ORTHODOXE Monogeneza între patristicã ºi embriologie
Facerea Evei
din coasta lui Adam
„ªi a pus Dumnezeu somn în
Adam ºi a adormit; ºi a luat o
coastã dintru ale lui ºi a plinit cu
carne locul ei. ªi a fãcut Dumnezeu
coasta care a luat-o din Adam muiere
ºi a adus-o pre ea la Adam”
(Facere 2, 21-22)
Versetele biblice reprezintã piatrã de
poticnire a celor care doresc sã impunã
concepþia evoluþionistã asupra obârºiei
omului. Conform tezei evoluþioniste,
omenirea, în toatã diversitatea ei, provine din
tipuri deosebite de oameni (poligenezã), care,
la rândul lor, descind din animale inferioare.
Niciun adept al acestei teorii nu va accepta
însã teza monogenezei (provenienþa rasei
umane dintr-un singur om), conexatã cu
dogma creºtinã a pãcatului originar ºi cu
învãþãtura despre rãscumpãrarea neamului
omenesc. Cum tâlcuiesc Sfinþii Pãrinþi scurtul
pasaj despre facerea primei femei? Este
compatibilã cu „naºterea” aceasta cu
prescripþiile ºtiinþifice?
„Os din oasele mele ºi
carne din carnea mea...”
Toate s-au petrecut chiar în ziua facerii
omului, ziua a ºasea. Pentru minþile moderne,
deseori mãrginite, zidirea bãrbatului ºi a
femeii este la fel de „spectaculoasã”, de
miraculoasã, pe cât sunt toate celelalte zidiri
ale lui Dumnezeu apãrute dintru început.
Istorisirea minunatã despre facerea Evei a fost
tâlcuitã simplu ºi chiar în duh patristic. În
capitolul 11 din lucrarea „Raiul”, Sfântul
Ambrozie al Milanului nota despre originea
protopãrinþilor noºtri: „Ea nu a fost fãcutã din
acelaºi pãmânt din care a fost el plãsmuit, ca
noi sã putem înþelege cã firea trupeascã a
bãrbatului ºi a femeii este aceeaºi, ºi cã este o
singurã obârºie a înmulþirii neamului
omenesc. Din aceastã pricinã, nici nu s-a fãcut
bãrbatul odatã cu femeia, nici nu s-au fãcut la
început doi bãrbaþi ºi douã femei, ci întâi un
bãrbat ºi apoi o femeie. Dumnezeu a voit ca
firea omeneascã sã fie aºezatã ca una.
Astfel, încã de la începerea stirpei
omeneºti, El a alungat putinþa sã se
iveascã mai multe firi osebite...
Cugetã la faptul cã n-a luat
parte din sufletul lui Adam,
ci o coastã din trupul
8 Diacon Cornel Dragoº
lui, adicã nu suflet din suflet, ci os din oasele
mele ºi carne din carnea mea se va numi
aceastã femeie”. Cum s-au petrecut acestea ne
tâlcuieºte în „Omilii la Facere” (15, 2-3, pp.
169-171) neîntrecut Ioan Gurã de Aur:
„Dumnezeu a adus peste Adam atâta somn,
un somn adânc, poruncind sã fie cuprins ca de
un fel de amorþire, ca sã nu simtã deloc ce se
întâmplã cu el (...). Ci, luând o micã parte din
plãsmuirea gata fãcutã, a fãcut cu ea o fiinþã
desãvârºitã. Cât de mare e puterea lui
Dumnezeu, Marele Meºter! Din partea aceea
foarte micã a fãcut atâtea mãdulare, a creat
atâtea simþuri ºi a fãcut o fiinþã întreagã,
deplinã ºi desãvârºitã, în stare sã stea de
vorbã cu Adam ºi, având cu el aceeaºi fire,
sã-i aducã ºi multã mângâiere”. Acelaºi
inspirat Sfânt Pãrinte completeazã în tratatul
„Despre facerea lumii” (p. 58): „Cum oare n-a
simþit Adam durerea? (...) Ba încã mai mult,
un mãdular aºa de mare se scoate, o coastã se
smulge ºi cel adormit nu se trezeºte? Ci fãrã
silnicie a luat Dumnezeu coasta, nu
smulgând-o, ca nu cumva sã se trezeascã.
Scriptura, voind sã arate grãbirea lucrãrii
ziditorului zice: A luat”. În acelaºi ton, un alt
important tâlcuitor al Genezei, Sfântul Efrem
Sirul afirmã: „Se poate ca Adam sã fi vãzut în
somn chiar ceea ce se întâmpla cu el. Iar,
dupã ce i s-a scos coasta, într-o clipitã de ochi
ºi tot într-o clipitã i-a luat loc carnea, când
osul cel gol a luat înfãþiºarea deplinã a unei
femei ºi toatã frumuseþea ei – atunci
Dumnezeu a adus-o ºi a înfãþiºat-o lui Adam”.
Cel întâi zidit, înþelept ºi proroc, numeºte
pe prima femeie, aºa cum pusese nume ºi
animalelor, arãtând cã este de o fire cu el ºi
subliniind telescopic unirea cãsniciei,
trebuitoare din pricina cãderii, dupã cum
interpreteazã comentatorii patristici mai sus
amintiþi.
Pasajul „coastei”
în plan ºtiinþific
Deºi pasajul analizat pare enigmatic, în
plan ºtiinþific, cercetãtorul nu poate sã nu
observe adevãrul profund pe care îl
dezvãluie: embriologia ne relevã, într-
adevãr, originea embrionarã comunã a
organelor sexuale ºi a coastelor, ºi unele
ºi altele provenind din acea formaþiune a
embrionului numitã mezoderm ºi
mezenchim, spre surprinderea doctorului
Georges Regard care fãcea urmãtoarele
observaþii în „Studiu biologic ºi ºtiinþific
al marilor probleme religioase”: „...Este
cu atât mai uimitor sã gãseºti o descriere
atât de exactã, fãcutã într-o vreme aºa de
îndepãrtatã, cu cât organele sexuale se
gãsesc la o mare depãrtare de coaste, fie la
adult, fie la copil, ele nefiind foarte aproape
decât în embrion. O asemenea descriere care
sã ascundã sub o aparenþã atât de absurdã un
asemenea fond de adevãr, pe care scriitorul
sfânt însuºi nu-l cunoºtea, nu ar putea fi decât
rodul unei puternice ºi divine inspiraþii. Omul
de ºtiinþã, în loc sã râdã, nu poate decât sã o
admire profund ºi sã o respecte”.
În pragul sãrbãtorii Naºterii Domnului,
rãmâne paralela între Eva ºi Fecioara Maria,
între minunile întâii zidiri ºi cele ale re-zidirii
prin Hristos, conform „Cuvintelor catehetice”
(vol. 7, pag. 80) ale Sfântului Chiril al
Ierusalimului: „Din cine s-a nãscut Eva la
început? Ce maicã a zãmislit-o pe cea fãrã de
maicã? Ci Scriptura zice cã ea s-a nãscut din
coasta lui Adam. Nãscutu-s-a dar Eva din
coasta bãrbatului fãrã de maicã ºi sã nu se
nascã copil fãrã de tatã din pântece de
fecioarã? Cã datoare era cu recunoºtinþã
partea femeiascã cãtre bãrbaþi: cã din Adam
s-a nãscut Eva, nefiind zãmislitã de maicã, ci
oarecum adusã la viaþã doar de cãtre bãrbat”.

(…) Epidemiile care se abat asupra
oraºelor ºi popoarelor, uscãciunea vãzduhului,
nerodirea pãmântului, ca ºi toate celelalte
nenorociri, care se întâmplã în viaþa fiecãruia,
au scopul de a opri creºterea rãutãþii. Deci,
Dumnezeu trimite niºte nenorociri ca acestea,
ca sã înlãture naºterea adevãratelor nenorociri.
Bolile trupeºti ºi nenorocirile din afarã sunt
fãcute pentru zãgãzuirea pãcatului. Deci,
Dumnezeu distruge rãul; dar rãul nu este de la
Dumnezeu. Pentru cã ºi doctorul înlãturã
boala, nu bagã în trup boala. Distrugerile
oraºelor, cutremurele, inundaþiile, zdrobirea
armatelor, naufragiile ºi pieirea a nenumãrate
vieþi omeneºti, pricinuite de pãmânt, de mare,
de vãzduh, de foc sau de oricare altã cauzã, se
întâmplã spre înþelepþirea supravieþuitorilor, cã
Dumnezeu înþelepþeºte prin plãgi obºteºti
rãutatea oamenilor. Propriu vorbind, rãu este
numai pãcatul; pãcatul, mai ales, meritã
denumirea de rãu; iar pãcatul depinde de
voinþa noastrã; stã în puterea noastrã de a ne
depãrta de rãutate sau de a fi rãi. Unele rele ne
sunt date de Dumnezeu ca niºte încercãri,
pentru arãtarea bãrbãþiei noastre, ca lui Iov,
care a fost lipsit de copii, a pierdut într-o
clipitã toatã averea sa ºi a fost lovit cu bube;
alte rele sunt trimise de Dumnezeu pentru
vindecarea pãcatelor, ca lui David care,
aducând ruºine asupra casei lui, a fost pedepsit
pentru pofta lui nelegiuitã. Cunoaºtem iarãºi
un alt fel de rele înfricoºãtoare aduse asupra
oamenilor de dreapta judecatã a lui
Dumnezeu, pentru a-i înþelepþi pe cei care
alunecã uºor în pãcat, ca Datan ºi Aviron, pe
care i-a înghiþit pãmântul, deschizându-se sub
ei gropi ºi crãpãturi. Prin acest fel de pedeapsã
ei n-au devenit mai buni – cum ar fi fost cu
putinþã pentru cei coborâþi în iad? – ci, prin
pilda lor, au înþelepþit pe cei rãmaºi în viaþã.
DUMNEZEU
nu este
autorul relelor
Tot aºa ºi Faraon a fost înecat cu toatã
oastea lui. Tot aºa au fost nimiciþi vechii
locuitori ai Palestinei. Deci, când auzim cã
apostolul spune cândva despre Faraon:
„Vase ale mâniei gãtite spre pieire”, sã nu
înþelegem cumva cã Faraon a fost fãcut rãu
de Dumnezeu (cã atunci ar fi mai drept ca
vina sã fie mutatã asupra Creatorului), ci,
când auzi cuvântul „vase”, înþelege cã
fiecare din noi a fost fãcut spre ceva folositor.
Dupã cum într-o casã mare sunt vase de aur,
de argint, de lut ºi de lemn (cã libertatea de
voinþã a fiecãruia dã asemãnarea cu aceste
materiale: vas de aur este cel care are o
vieþuire curatã ºi lipsitã de viclenie; vas de
argint, potrivit valorii sale, este mai jos decât
cel dintâi; vas de lut este omul care gândeºte
cele pãmânteºti ºi se sfãrâmã cu uºurinþã, iar
vas de lemn este omul care se întineazã lesne
cu pãcatul ºi ajunge materie pentru focul
veºnic), tot aºa ºi vas al maniei este omul care
primeºte în el, ca într-un vas, orice lucrare a
diavolului ºi din pricina mirosului greu din el,
din pricina stricãciunii, nu mai poate fi folosit,
ci este vrednic numai de distrugere ºi pieire.
De aceea, pentru cã Faraon trebuia sã fie
sfãrâmat, Dumnezeu, Iconomul cel priceput ºi
înþelept al sufletelor, a rânduit sã i se ducã
vestea ºi sã ajungã cunoscut tuturor, ca, prin
pãþania lui, sã fie de folos celorlalþi oameni; cã
Faraon nu mai putea fi vindecat din pricina
marii lui rãutãþi. Dumnezeu i-a învârtoºat
inima, iar prin îndelunga Sa rãbdare ºi prin
amânarea pedepsei a mãrit rãutatea lui, pentru
ca, dupã ce rãutatea lui va depãºi orice
margine, sã fie învederatã tuturor dreptatea
pedepsei dumnezeieºti. Deºi Dumnezeu a
gradat necontenit pedepsele date lui Faraon, de
la cele mai mici pânã la cele mai mari, totuºi
nu i-a muiat cerbicia, ci a vãzut cã Faraon
dispreþuieºte îngãduinþa Sa, obiºnuindu-se cu
nenorocirile venite asupra lui. Dar nici aºa
Dumnezeu nu l-a dat morþii, pânã ce nu ºi-a
gãsit singur moartea prin înec, îndrãznind în
mândria inimii sale, sã meargã pe drumul
celor drepþi, cu credinþa cã Marea Roºie va fi
ºi pentru el, ca ºi pentru poporul lui
Dumnezeu, cale bãtutã. Aflând deci acestea de
Sfântul Vasile cel Mare
GRAFFITI ORTHODOXE
la Dumnezeu ºi putând singur sã ºtii
câte feluri de rele existã, cunoscând ce
este cu adevãrat rãul ºi cã rãu este pãcatul, al
cãrui sfârºit este pieirea, cunoscând cã relele
care produc dureri simþurilor sunt rele
aparente, cã ele au, în realitate, puterea de a
face bine, cum sunt de pildã suferinþele
abãtute asupra noastrã pentru încetarea
pãcatului, a cãror roadã este mântuirea veºnicã
a sufletelor, înceteazã de a mai murmura
împotriva celor rânduite de Dumnezeu!
Pe scurt, nu socoti pe Dumnezeu autor al
existentei rãului ºi nici nu-þi închipui cã rãul
are o existenþã proprie. Rãul nu existã aparte,
ca o fiinþã oarecare, ºi nici nu putem sã ni-l
imaginãm ca o fiinþã independentã ºi de-sine-
stãtãtoare. Rãul nu este decât lipsa binelui.
Ochii au fost creaþi; orbirea are loc prin
pierderea ochilor. Deci dacã ochiul n-ar fi fost
fãcut dintr-o naturã supusã stricãciunii, orbirea
n-ar fi avut loc. Tot aºa ºi rãul: nu existã prin
el însuºi, ci este o consecinþã a beteºugurilor
sufletului. Rãul nu este necreat, dupã cum
susþin ereticii, care acordã rãului aceeaºi
valoare ca ºi naturii binelui, ca ºi când ºi
binele ºi rãul ar fi fãrã de început ºi veºnice ºi
anterioare creaþiei lumii; dar nici creat.
Dacã toate sunt de la Dumnezeu, cum e cu
putinþã ca rãul sã derive din bine? Nici urâtul
nu derivã din frumos ºi nici viciul din virtute.
Citeºte Cartea Facerii lumii! Vei gãsi acolo
scris cã „toate erau bune ºi bune foarte”. Deci
rãul n-a fost creat împreunã cu cele bune. Dar
nici creaturile spirituale, fãcute de Creator,
n-au fost aduse la existenþã amestecate cu rãul.
Dacã în momentul creaþiei, creaturile
materiale nu au avut în ele însele rãul, cum ar
fi putut creaturile spirituale, care se deosebesc
atât de mult de cele materiale, ºi prin curãþenie
ºi prin sfinþenie, sã aibã vreo pãrtãºie cu rãul?
Dar mi se poate spune: Rãul este o realitate
ºi efectele lui se vãd rãspândite din
belºug de-a lungul întregii vieþi. De
unde-ºi are, dar, existenþa, dacã rãul
nu-i nici necreat, nici creat?
(din Omilii ºi cuvântãri)
9
 ATITUDINE
De ce ne place atât de mult
„SAINT VALENTINES”?
Sãrbãtorile tradiþionale sunt zâmbetul unui
popor. E destul sã nimereºti la una din ele ca
sã afli, fãrã cuvinte, o istorie de secole,
uneori de milenii. La noi, la români, una din
aceste sãrbãtori a devenit „Saint Valentines”.
Aceastã sãrbãtoare, fãrã îndoialã, are în ea
o putere uluitoare. Deºi românii au aflat de
existenþa ei de puþinã vreme, iar mulþi încã
mai învaþã sã-i pronunþe denumirea corect,
totuºi, ea a devenit foarte popularã, stârnind
mai multã vervã ºi pregãtiri decât sãrbãtorile
deja învechite, cum sunt Crãciunul ºi Paºtele.
Trebuie sã fie un mister la mijloc, pentru
cã altfel e greu de explicat ceea ce s-a
petrecut în România anul acesta. Cum un
popor cu o istorie atât de îndelungatã, cu
tradiþii sãrbãtoreºti ºi folclorice, cum puþine
popoare mai sunt pe lume, a uitat într-un an
totul ºi a rãmas cu aceastã sãrbãtoare strãinã?
Este, într-adevãr, un rebus psihologic sã
explici cum tineri care nu au citit
niciodatã viaþa unui Sfânt aratã atâta
entuziasm faþã de acest „Saint
Valentines”.
Cultul Sfinþilor a fost
întotdeauna un prilej de
poticnealã în calea spre
bisericã, deoarece
oamenii, de regulã,
10
nu pot accepta sã se închine în faþa unui alt
om. Protestanþii gãsesc în acest cult al nostru
dovada cea mai bunã cã suntem idolatri, cã
dãm oamenilor cinstea cuvenitã „unui singur
Dumnezeu”. Ateiºtii vãd în cultul Sfinþilor
un semn de alienare, o metodã de a-l supune
ºi complexa pe om prin contrapunerea unui
ideal inventat ºi irealizabil. Chiar ºi printre
ortodocºi existã mulþi care încã nu ºi-au
rezolvat aceastã problemã: cum sã se închine
în faþa unui simplu om, nu e mai bine sã se
închine direct lui Dumnezeu?
Într-un cuvânt, de la reforma lui Luther în
1517 ºi pânã astãzi, preoþii ºi credincioºii
ortodocºi (ºi romano-catolici) apãrã cu multã
dificultate credinþa în Sfinþi. Mulþi
credincioºi ai Bisericii noastre au trecut la
protestantism anume pentru cã nu ºi-au putut
rezolva acest conflict de conºtiinþã: cum aºa,
în Biblie scrie sã nu te închini, iar eu mã
închin? Deci, pânã ºi cei care, vorba vine,
cred în Dumnezeu, vedem cã refuzã cinstirea
Sfinþilor. ªi, când colo, dupã câteva reclame
cu inimioare la ProTV, milioane de tineri
îmbrãþiºeazã cultul Sfinþilor, cei mai mulþi
chiar înainte de a crede în Dumnezeu! Acest
Pro TV a „convertit” în câteva zile mai multã
lume decât Hristos în timpul vieþii Sale
pãmânteºti! Numai acest fapt trebuie sã ne
punã pe gânduri în ce priveºte calitatea
acestui mod de sãrbãtorire a Sfinþilor.
Este, într-adevãr, un mister, misterul
iraþionalitãþii dezlãnþuite al beþiilor dionisiace
înveºmântat în numele unui mucenic al lui
Hristos. Mi se pare interesant de discutat în
jurul acestei asocieri paradoxale. Prin ea, am
putea arunca un con de luminã asupra multor
ciudãþenii din viaþa noastrã, dar, mai ales,
ceea ce este ºi mai neplãcut, sã ne convingem
de existenþa unor realitãþi în care, de altfel, nu
prea credem.
Deja este o banalitate a spune cã nu existã
oameni necredincioºi, ci existã doar religii
nesuferite. Altfel, cum unii oameni care nu s-
au rugat niciodatã la Sfântul Nicolae îl
cinstesc sãrbãtoreºte pe Santa Claus în
varianta lui americanã? Cum cei care nu cred
în Evanghelie se adunã cu flãmânzenie în
faþa televizoarelor ca sã vadã „Ultimele ispite
ale lui Hristos” de Scorsese? Da, un astfel de
„hristos” se prea poate sã fi existat, n-avem
nimic de zis, ne convine. Însã varianta Lui
bisericeascã e cam irealã, e chiar depresivã. Îi
preferãm pe Afrodita ºi Dyonisos.
Oamenii nu rabdã un Dumnezeu care sã
se amestece în viaþa lor. Ei cred cã ceva
poate sã existe, însã ceea ce existã trebuie sã
se încadreze în câmpul lor de cunoaºtere ºi,
mai ales, în câmpul preferinþelor ºi al
preocupãrilor lor. Nietzsche, care declara cu
seninãtate cã el este antihristul, nu lepãda
niciodatã de pe limbã numele lui Dyonisos
ºi Zarathustra. Însã faptul de a nu recunoaºte
existenþa lui Dumnezeu nu-L poate face pe
Dumnezeu sã disparã din Univers, chiar ºi
numai pentru cã sunt unii care îl roagã sã
rãmânã.
[...] Noi am înþepenit în pãcat, în moarte
ºi în fricã. Însã atmosfera sãrbãtoreascã pe
care am trãit-o în Adam în Rai persistã în
subconºtientul fiecãruia. Persistã ºi tendinþa
obsedantã de a face binele cu orice preþ.
Nevoia noastrã de a face binele e atât de
mare, încât, dupã ce aflãm lucruri eronat
înþelese despre Dumnezeu, cum ar fi
pedeapsa cu potopul, izgonirea din Rai, ne
revoltãm ºi vrem sã înlocuim „rãul” lui
Dumnezeu cu „binele” nostru. Ne revoltãm
împotriva lui Hristos pentru cã l-a lãsat pe
Iuda sã se spânzure, deºi ºtia cã aceasta va
face, ne revoltãm pentru cã l-a dat afarã pe
sãracul care nu avea hainã de nuntã. Aceastã
atitudine faþã de Dumnezeu este atitudinea
Evei dupã ce a stat de vorbã cu diavolul.
Dacã cineva nu crede cã Dumnezeu existã ºi
cã Biblia este adevãratã, cel puþin poate sã
se convingã cã Biblia este o carte despre
dânsul ºi cã el este Adam întru toate.
Oamenii se îndepãrteazã de Dumnezeu
pentru cã ajung la concluzia cã Dumnezeu le
vrea rãul, ca i-a fãcut ca pe niºte robi ai Sãi,
de care ascunde tot ce e mai bun. Un astfel
de Dumnezeu absurd, Care, pe de o parte,
zice cã e bun, iar pe de alta îºi maltrateazã
fãpturile, nu poate sã existe. În om se
rãscoalã condiþia lui de conducãtor, care este
în el dintru început, dupã chipul lui
Dumnezeu.
Dar ce avem noi cu Dumnezeu? Noi pur
ºi simplu nu credem cã El existã ºi gata.
Spune-mi, dar, atunci de ce sãrbãtorim „St.
Valentines”? Dar „Santa Claus”? Pentru cã
ei sunt buni, sunt mai „de viaþã”! Dacã s-ar
sãrbãtori toþi Sfinþii aºa, n-ar mai fi oameni
care sã nu umble la bisericã, dar aºa, cu
posturile voastre, voi împiedicaþi oamenii sã
vinã la Dumnezeu. Ce rost mai are o religie
care, în loc sã se îndrepte spre oameni, se
îndepãrteazã de la ei? Degrabã n-o sã
rãmânã nimeni în Bisericã, cel puþin tinerii
nu pot sã accepte o credinþã neguroasã ca a
voastrã, o credinþã pentru babe ºi moºi
impotenþi. De ce nu faceþi ºi voi ca indienii
ºi chinezii, puþinã yoga, puþinã kama-sutra ºi
ar fi bisericile pline? Cã doar Dumnezeu a
lãsat dragostea nu ca sã ne cãlugãrim, ci ca
sã o trãim!...
Cam aºa aratã discursul remixat pe care
diavolul l-a ºoptit Evei în Rai. De ce eºti
proastã, Eva, ai atâta putere, stãpâneºti peste
animale ºi peste stihii, nu-þi închipui cã ai
putea sã stãpâneºti ºi fãrã sã ai asupra ta tot
timpul controlul lui Dumnezeu? Oricum, El
ascunde de voi un mare secret, de fapt El se
teme cã, dacã o sã mâncaþi din acest pom, o
sã stãpâniþi ºi peste El, de asta nici nu vã
lasã. Tu însã nu fi proastã, mãnâncã din el,
învinge-L pe Acest rãufãcãtor invidios care
nu vã lasã sã vã bucuraþi cu adevãrat de
viaþã!
Eva a simþit în sine grandoarea
„misiunii” la care a fost chematã. Ea îºi
adunã forþele ºi „îl înfruntã” pe Dumnezeu.
Sfântul Efrem Sirul spune cã ea a trãit atunci
plãcerea monstruoasã pe care o are fiecare
când sãvârºeºte un pãcat mare. Ea a simþit
plãcerea biruitorului! Acea fericire, care nu
este altceva decât plãcerea în faþa unui
obstacol învins. În aceastã stare, a alergat ea
la Adam, pentru a se lãuda cu ce fãcuse:
„Poftim, Adam! Tu nu ai avut putere sã o
faci, dar eu, uite la mine, am fãcut-o! Þii
minte acea poruncã pe care ne-a dat-o
Dumnezeu? Ei, uite cã eu am cãlcat-o ºi nu
numai cã nu am murit, ci am cãpãtat putere
asupra tuturor! Poþi sã mãnânci ºi tu dacã
vrei, eu îþi permit”.
Eva a alergat la Adam ca o reginã. Ea era
convinsã cã a devenit mai mare decât Adam,
cãci îl înfruntase pe însuºi Dumnezeu. De
aceea Dumnezeu a ºi pedepsit-o supunând-o
bãrbatului sãu pentru totdeauna.
Primii oameni au simþit atunci euforia pe
care o are fiecare dupã sãvârºirea pãcatului,
acel mister care insuflã putere ºi stãpânire
asupra tainelor Dumnezeieºti. Din cauza
acestei euforii, omul nu realizeazã adevãrata
sa stare, ca un lup care linge în înfierbinþealã
o lamã de cuþit înmuiatã în sânge, ascunsã în
zãpadã. Aºa cum lupul, dupã ce a lins
sângele îngheþat, ajunge la lamã ºi, tãindu-ºi
limba, începe a-ºi mânca propriul sânge
pânã moare, aºa ºi omul cuprins de
fierbinþeala pãcatului se omoarã singur,
bându-ºi sângele vieþii celei veºnice pentru
totdeauna.
[...] Oamenii au simþit dintotdeauna
nevoia sã dea faptelor lor un caracter
universal ºi nobil, mai ales caracterele tari ºi
energice, cum sunt tinerii. Pentru cã
universul spiritual la aceastã vârstã e
suficient de restrâns, tânãrul atribuie
conþinut metafizic tuturor sentimentelor ºi
chiar senzaþiilor mai puternice. Era ºi mai
firesc sã fie aºa într-o lume în care tarabele
cu cãrþi despre meditaþie ºi descoperiri din
Tibet sunt mai numeroase decât tonomatele
de apã gazoasã din oraºele sovietice. Unii
gãsesc cã e foarte „tare” sã ai bascã ºi
skateboard, alþii se laudã cu brichete. Însã
acestea reprezintã cazuri particulare, cel
mult grupuri, dar nu pot fi generalizate.
Aceste ocupaþii rãmân în zona minorului
chiar ºi în mintea tânãrului. Ele nu stau în
firea noastrã, adicã ele au pãtruns artificial
în viaþa noastrã, de aceea ne putem lipsi de
ele foarte uºor o datã cu vârsta. Dincolo de
acestea, însã, existã ceva de care nimeni nu
se poate lipsi, acel ceva este dragostea, care,
în mintea tânãrului, o reprezintã ideea
cuplului fericit. Orice obstacol în calea
realizãrii acestui cuplu este vrednic de
dispreþ. Obstacolul cel mai mare însã este
morala creºtinã ºi pãrinþii. Tânãrul
îndrãgostit se trezeºte dintr-odatã atacat, pe
de o parte, de Dumnezeu ºi, pe de alta, de
proprii pãrinþi. El rãmâne, ce dureros, fãrã
origini.
Tradiþia romano-catolicã a rezolvat
genial acest conflict, inventând aceastã
sãrbãtoare a Sfântului Valentin. Tânãrul nu
numai cã este încurajat sã aibã o „prietenã”,
ci dobândeºte ºi binecuvântarea Bisericii,
adicã a lui Dumnezeu, prin care se împacã ºi
cu pãrinþii ºi cu istoria. El nu numai cã îºi
pãstreazã ceea ce a avut, ci dobândeºte ºi
ceea ce nu avea. E un fel de a împãca oaia
cu lupul.
O astfel de „împãcare” nu a existat
niciodatã în Biserica de Rãsãrit, ea nu existã
nici în Evanghelie. Singura nuntã descrisã în
Noul Testament, nunta din Cana Galileii, la
care Hristos sãvârºeºte prima din minunile
Sale, preschimbarea apei în vin, are un
deznodãmânt foarte curios – mirele, Simon
Canaanitul, îºi va lãsa mireasa ºi va deveni
unul din cei doisprezece Apostoli, ca sã
moarã în cele din urmã ca mucenic în oraºul
Snanir, din Persia, rãstignit în chipul lui
Hristos.
[...] Cu toate cã n-aº vrea sã am duºmani
printre tânãra generaþie, totuºi voi încerca sã
expun în câteva cuvinte morala biblicã în
aceastã privinþã. Nicãieri în Scripturã nu ni
se vorbeºte de „îndrãgostiþi” în afara
cãsãtoriei. Aceastã întâmplare fireascã dintre
un tânãr ºi o tânãrã peste tot în Biblie se
catalogheazã drept desfrânare, adicã pãcat
de moarte, pentru care evreii erau omorâþi
cu pietre. Orice relaþie cu o fatã presupunea
cãsãtoria.
[...] Nu numai cã nu era îngãduitã relaþia
liberã cu o femeie, ci pânã ºi revenirea la
femeia de care te-ai despãrþit era opritã. De
aceea, orice aventurã tinereascã era extrem
de periculoasã, cãci, pe de o parte, asta îl
obliga sã se cãsãtoreascã cu tânãra
respectivã (De va amãgi cineva o fatã
nelogoditã ºi se va culca cu ea, sã o
înzestreze ºi sã o ia de soþie), iar pe de
altã parte, Legea nu-i dãdea voie sã
se mai despartã de ea, decât
numai dacã îi oferea carte de
despãrþenie. „Era o lege
veche – scrie Ioan Gurã
de Aur – care nu oprea
pe bãrbatul care-ºi
11
ura femeia sã o alunge pentru orice pricinã
ºi sã ia alta în locul ei... Dacã legea ar fi silit
pe bãrbat sã þinã în casã pe femeia pe care o
urãºte, bãrbatul ar fi ucis-o. Aºa de cruzi
erau iudeii! Cum aveau sã-ºi cruþe femeile
lor, când nu-ºi cruþau proprii lor copii, când
omorau pe profeþi, când vãrsau sângele ca
apa? De aceea, Legea a îngãduit un pãcat
mai mic, dar a stârpit unul mai mare”.
Cartea de despãrþenie îi oprea pe evrei de la
dãrâmarea familiilor ºi de la desfrâul care s-
ar fi produs din cauzã cã bãrbaþii ºi-ar fi
schimbat la nesfârºit femeile între ei. Dar
aceastã lege a fost datã iudeilor, dupã cum
spune însuºi Hristos, din pricina
învârtoºeniei inimii lor.
Dimpotrivã, o datã cu revãrsarea harului
prin Iisus Hristos, Noul Testament
înãspreºte criteriile cu privire la pãcatul
curviei: „Aþi auzit cã s-a zis celor de demult:
Sã nu preacurveºti; Eu, însã, vã zic vouã cã
oricine se uitã la o femeie spre a o pofti a ºi
preacurvit cu ea în inima sa” (Matei 5-27-
28).
[...] De aceea, tocmai în Noul
Testament, prieteniile între persoane de
sex opus în afara cãsãtoriei sunt prea puþin
indicate. Asta nu pentru cã Hristos ne-a
interzis comunicarea, ci tocmai pentru cã
orice comunicare de acest fel se reduce la
un singur lucru, cãci toþi suntem „neam
viclean ºi desfrânat”, dupã cum ne ceartã
Hristos. Dar, spune Sfântul Ioan Gurã de
Aur, „este un altfel de a te uita la o femeie,
aºa cum se uitã cei cu inima curatã. De
aceea, Hristos n-a oprit uitatul, ci uitatul cu
poftã”. Dacã cineva se considerã ajuns la
aceastã mãsurã, chiar ºi dupã pildele din
Pateric, acela sã sãrbãtoreascã sãrbãtoarea
îndrãgostiþilor, aici, pe pãmânt, ºi sus, în
cer.
ªi tocmai pentru cã noi am avut
fericirea (sau nefericirea, pentru mulþi) de
a ne naºte în zodia lui Hristos, nu mai
putem sã mergem la templul Afroditei
având în piept insigna cu Sfântul Valentin.
Vremea Luperkaliilor a trecut, fecioarele
care îºi pierdeau fecioria pe malul Tibrului
în vremea Imperiului Roman nu trebuie sã
ºi-o piardã astãzi în numele Sfântului
Valentin cu aceeaºi seninãtate. Nu trebuie sã
primim aceste ºoapte demonice, dacã avem
mãcar o micã simpatie pentru acest Sfânt
Valentin, iar dacã ne place mai mult sã
rãmânem în desfrâu, atunci sã-l urâm pe
acest Sfânt Valentin, sã-l urâm cu
adevãrat, dupã cum ºi el a urât
desfrânarea noastrã!
Tânãrul are cel puþin douã
motive de a se alãtura acestei
sãrbãtori: fie cã e împins
de pofta trupului, ceea
ce e firesc, fie de acea
12
plãcere a lui Nietzsche de a rescrie religia
creºtinã, ceea ce e demonic. Nietzsche, care
se credea atât de puternic, a ajuns sã fie
strivit de demonul sãu. Faptul cã boala lui
Nietzsche ºi toate ideile lui au fost insuflate
de duhurile întunecate o aratã ultima sa
scrisoare, în care bolnavul semneazã cu
numele împotriva cãruia a luptat toatã viaþa,
nu fãrã o influenþã strãinã voii sale:
„Crucificatul”. Cert este cã ºi cei care
sãrbãtoresc aceastã sãrbãtoare sunt posedaþi
de demoni nu numai pentru cã reclameazã
desfrâul, ci mai ales pentru cã se acoperã cu
numele unui mucenic al lui Hristos, aºa ceva
poate sã facã numai demonii. Iisus Hristos,
ieri ºi azi ºi în veci, este acelaºi. Sã nu ne
gândim cã dacã vom fi mulþi, Îl vom
constrânge pe Dumnezeu sã schimbe legile
moralei divine, dupã cum se obþin azi legi în
urma mitingurilor din pieþe. Aceste
teologhiseli prea libere în jurul Sfinþilor ºi a
credinþei creºtine sunt extrem de grave ºi
credem cã la ele s-a referit Dumnezeu, în
relatarea lui Asaf: Iar pãcãtosului i-a zis
Dumnezeu: „Pentru ce tu istoriseºti
dreptãþile Mele ºi iei legãmântul Meu în
gura ta? Tu ai urât învãþãtura ºi ai lepãdat
cuvintele Mele înapoia ta. De vedeai furul,
alergai cu el ºi cu cel desfrânat partea ta
puneai. Acestea ai fãcut ºi am tãcut, ai
cugetat fãrãdelegea, cã voi fi asemenea þie;
mustrate-voi ºi voi pune înaintea feþei tale
pãcatele tale”.
Dacã iubeºti pe cineva cu adevãrat ºi vrei
sã-þi uneºti viaþa cu el, du-te ºi spune-i ºi
cãsãtoriþi-vã. Dar cum poþi sã vinzi
declaraþii de dragoste într-o emisiune
televizatã pentru un tricou sau o bascã
nenorocitã? Atâta costã cuvintele tale? Fata
pe care o iubeºti nu-þi este de ajuns premiu
ºi spectator al dragostei tale sau crezi cã te
va iubi mai mult dacã va vedea cã ceea ce îi
spui numai ei în tainã vei putea spune ºi
unei pizza? Nu este o mai mare umilinþã
decât a-þi vedea iubitul sau iubita spunând ºi
altcuiva cuvintele pe care credeai cã þi le
spune numai þie. Sau nu înþelegi cã dacã o
poate spune la microfon, o poate spune ºi
altcuiva, când nu eºti tu de faþã?
Dar cât de umile sunt acele perechi de
„adulþi” care se expun pentru aplauze. Cum
poþi sã fii femeie la 40 de ani încã
necãsãtoritã? Asta înseamnã sau cã ai fost
dezmãþatã sau sfântã. ªi în primul ºi în al
doilea caz, mai bine este sã nu mai spui la
nimeni. Iar dacã ai fost cãsãtoritã, nu þi-e
ruºine de soþul ºi de copiii tãi care poate te
vãd? Unde v-aþi îndrãgostit voi aºa de tare la
aceastã vârstã? Amândoi plini de rãnile
trecutului, de puroiul dezamãgirilor care dor.
Aveþi nevoie ca alþii sã vã convingã cã vã stã
bine împreunã ºi cã vã potriviþi, pentru cã
voi nu vã puteþi rupe din inimã imaginea
primei iubiri pe care nu mai aveþi putere sã
o întoarceþi înapoi. Un bilet pentru doi la
discotecã pe care îl veþi câºtiga în
schimbul ruºinii trãite mã îndoiesc cã ar
putea lecui rãnile voastre.
Toatã aceastã ceatã de cuvinte încearcã
sã acopere adevãrul despre durerea
singurãtãþii. Cine nu ºtie cã declaraþiile de
dragoste sunt mult mai rare decât certurile?
Ele sunt atât de rare, încât încap toate într-
o emisiune. Dacã ne-ar ajunge puterea ca
sã ne scuturãm capetele de ameþeala
reclamelor ºi am feri puþin aceastã perdea
artificialã, ca sã privim ce se petrece
dincolo de declaraþiile de dragoste, am
vedea faþa crudã a realitãþii. În SUA, 53%
dintre femei sunt singure, 20% nu au fost
cãsãtorite niciodatã ºi 33% sunt divorþate
sau vãduve. Un raport elaborat de Alianþa
Evanghelicã din Marea Britanie aratã cã
44% din bãrbaþii sub 30 de ani, enoriaºi ai
Bisericii Evanghelice (care nu acceptã
cãlugãria! n. m.), sunt singuri.
Crimele de familie sau între amanþi sunt
extrem de frecvente. În timp ce la televizor
se pocnesc baloane ºi se aplaudã cea mai
ingenioasã declaraþie de dragoste, poliþia
semneazã cronici de felul: „24.07.2000,
satul Mândreºti, judeþul Bãlþi. În casa sa,
cetãþeanul R., anul naºterii 1957, fiind beat,
i-a cauzat o ranã de cuþit în regiunea inimii
soþiei sale, decesul a survenit instantaneu. /
13.07.2000, comuna Suruceni. La miezul
nopþii, cetãþeanul P., anul naºterii 1956, a
lovit-o cu un topor în cap pe fosta sa soþie,
provocându-i o ranã mortalã. / 02.04.2000,
Chiºinãu, str. Vasile Lupu. În urma unui
scandal iscat între soþii G., femeia ºi-a lovit
soþul cu un ciocan în cap, traumatizându-l
mortal. Peste douã zile a scos cadavrul din
casã ºi i-a dat foc. / La 22.06.2000, satul
Gãlãºeni, judeþul Bãlþi. Cetãþeana S., a. n.
1952, cu un topor, i-a cauzat rãni în
regiunea capului concubinului sãu B, a.n.
1959, care, ulterior, a ºi decedat”.
Numai în anul trecut, în Republica
Moldova, aproape 30% dintre femeile
asasinate au fost omorâte de cãtre soþi,
ex-soþi ºi amanþi. Doar 3% dintre bãrbaþii
asasinaþi au fost omorâþi de cãtre soþii,
foste soþii sau amante. Soþii, foºtii soþi,
amanþii ºi foºtii amanþi au sãvârºit mai
mult de 26% dintre toate violurile ºi
agresiunile sexuale. În 45% din cazuri,
fetele mai în vârstã de 12 ani atacate de
un grup de bãrbaþi au recunoscut printre
aceºtia persoane cunoscute. Numãrul
cazurilor când femeile au fost atacate de
cãtre parteneri intimi a fost de 3 ori mai
mare între soþii ce trãiau separat în
comparaþie cu cei divorþaþi ºi aproximativ
de 25 de ori mai mare decât cei cãsãtoriþi.
Femeile de toate rasele au suportat într-o
mãsurã egalã atacuri din partea
partenerilor intimi. Femeile maltratate
cãpãtau leziuni corporale grave, fiind atacate
de cãtre cunoscuþi mai des decât atunci când
erau atacate de cãtre strãini.
[...] ªi asta este doar o secvenþã, poate cea
mai neînsemnatã din spectacolul care se dã
dupã culisele declaraþiilor de dragoste. Aici
ar trebui sã anexãm statistica avorturilor, a
sinuciderilor. Dar cine poate sã facã o
statisticã a nopþilor nedormite, a crizelor de
gelozie, statistica primelor fumuri de þigarã
pe care le trage o fatã dupã ce o pãrãseºte
iubitul? Cine face o statisticã a lacrimilor pe
care le varsã femeile dupã ce le posedã soþul
beat? Cine face o statisticã a simpatiilor
femeilor trecute de treizeci de ani, care nu-ºi
mai iubesc bãrbaþii? Inima omului nu e o
jucãricã pe care poþi sã o înfrumuseþezi cu o
fundiþã roºie, ea e ceva mai mult. Iar
dragostea nu încape într-o caricaturã cu
cãþeluº de pe o felicitare americãneascã.
Dragostea nu se mãsoarã.
Toatã aceastã mascaradã e înfiorãtor de
tristã. Tânãr fiind, cum poþi sã îmbraci
aceastã mascã de bufon ºi sã uiþi înãlþimile
de unde ai coborât, ca sã spui câteva replici
pe aceastã scenã a deºertãciunii în schimbul
unor ochelari de soare? Cine e rãu? Sfântul
Valentin? Nu. Dragostea? Sigur cã nu. Rea e
numai atitudinea. Toatã drama vieþii noastre
are la bazã aceste jocuri necugetate ale
tinerilor cu trupurile ºi sufletele lor. Tocmai
pentru cã dragostea trebuie trãitã, nu trebuie
sã o consumaþi degrabã, tocmai pentru cã e
frumoasã, nu trebuie pusã spre vânzare,
tocmai pentru cã e atât de rarã, nu trebuie
neglijatã când se iveºte. Cum poate ceva atât
de frumos, atât de înãlþãtor, atât de rar ºi atât
de scump ca dragostea sã-þi iasã în cale chiar
în acele zile neghioabe cu baloane ºi discuþii
fãrã haz? Nu credeþi chiar pe oricine face
astfel de declaraþii, dacã vreþi sã le auziþi
mãcar o datã în viaþã spuse cu sinceritate.
Nu construiþi palatul prieteniei voastre
din cãrãmizile multe ºi strãlucitoare, care se
dau pe gratis, ale poftei, ci cãutaþi pietrele
tari ale iubirii adevãrate. Cãci pofta, care
este tot timpul în miºcare, s-ar putea sã vã
lase singuri ºi sã plece, iar dragostea...,
dragostea niciodatã nu cade.
Toate-mi sunt îngãduite, dar nu toate de
folos. Toate îmi sunt îngãduite, dar nu mã
voi lãsa biruit de ceva. Morala creºtinã nu ne
interzice sã ne îndrãgostim, ci numai ne
recomandã sã nu ne ucidem între noi. Câþi
ulceroºi nu mãnâncã murãturile care le plac,
ca sã nu-ºi producã dureri? Câþi nu beau bere
ºi nu se duc în baruri, chiar nu mãnâncã
carne, pentru cã adunã bani pentru maºinã
sau televizor? Ce sã mai spunem de
afaceriºtii care muncesc în strãinãtate ºi nu-
ºi vãd familia cu anii pentru niºte bani
nenorociþi? De ce dar ne mirã cã unii oameni
folosesc cu mãsurã plãcerile acestei vieþi, ca
sã nu ajungã la catastrofele în care au pierit
semenii lor?
„Trupul nu este pentru desfrânare, ci
pentru Domnul, ºi Domnul este pentru trup”.
Cei care încalcã aceastã lege de neschimbat
se supun riscurilor descrise mai sus, ei nu
vor scãpa niciodatã de tirania propriilor
patimi ºi de tirania demonilor. Ei nu vor
ajunge niciodatã la dragoste.
S-ar pãrea cã e o contradicþie în doctrina
Ieromonah Savatie Baºtovoi
creºtinã: pe de o parte, Dumnezeu ne-a fãcut
atât de frumoºi ºi a lãsat atracþia aceasta atât
de puternicã între bãrbat ºi femeie, iar pe de
altã parte, ne recomandã fecioria. Ce-i asta,
un fel de sadism divin? Da, pofta a sãdit-o
Dumnezeu, ºi, dacã vreþi, pofta a þinut
omenirea pânã acum. Nu, nu numai pentru
cã prin ea se nasc oameni noi, ci pentru cã,
dacã nu ar fi fost pofta, bãrbaþii ºi-ar fi
omorât pur ºi simplu femeile, iar femeile ar
fi fugit de ei. E atât de puþinã dragoste între
femei ºi bãrbaþi, încât numai pofta îi poate
þine împreunã. Câte perechi au fost gata sã se
despartã pentru totdeauna, dar pofta i-a
întors înapoi. Dumnezeu ºtia asta.
Existã douã atracþii diferite, una
iraþionalã, cea a poftei, care nu poate sã
lipseascã, ºi cea a dragostei, la care se ajunge
prin virtute. Mai înainte de a alerga la PRO
TV ca sã-þi ridici talonaºul de câºtigãtor,
întreabã-te dacã ai priceput care e diferenþa
între ele.
Acum, o lume întreagã sãrbãtoreºte
biruinþa poftei asupra dragostei. Chipul
omenesc se retrage timid de pe arena lumii ºi
în locul lui apare animalul. Aceasta se simte
în toatã arta modernã, aceasta vedem în
tablourile baroc, cu femei care ne aratã
spatele în locul feþei. Aceasta vedem în
filmele cu mãºti de animale umanizate, gen
StarTrek. Aceasta se remarcã la femeile
tinere care nu se mai vãd din cauza
picioarelor ºi a sânilor ºi a tinerilor
din care au rãmas numai gecile ºi
pantalonii. A dispãrut din viaþa
noastrã chipul pur ºi simplu,
faþa celui iubit.
13

Poate cã nicio þarã din lume nu are o istorie
mai tumultoasã ºi mai dramaticã decât Þara
Sfântã; este ºi firesc sã se întâmple aºa, cãci s-a
aflat în regiunea unde se întâlneau marile
imperii de odinioarã, ce-ºi disputau întâietatea ºi
hegemonia asupra lumii antice. Pentru un
arheolog modern, nu existã nicio zonã din lume
care sã nu prezinte un potenþial interes. Totuºi,
rãdãcinile ºtiinþei moderne ale arheologiei se
aflã în mare mãsurã în Orientul Mijlociu.
Impulsul universal care a dat naºtere la
explorarea acestei pãrþi de lume avea un
deosebit interes pentru cadrul în care s-au
desfãºurat majoritatea întâmplãrilor relatate în
Biblie. Cu tot caracterul ºtiinþific al arheologiei
moderne, majoritatea descoperirilor importante
nu sunt plãnuite în atmosfera rece a turnului de
fildeº. Câteva dintre cele mai importante
descoperiri ale acestui secol au plecat de la o
descoperire întâmplãtoare fãcutã de un localnic
din zona respectivã. Gândindu-ne la lumea
anticã, probabil ne vin mai uºor în minte regii ºi
palatele lor sau preoþii ºi templele lor. Este
foarte adevãrat cã faptele notate în analele
istoriei tind sã fie asociate cu persoane
importante ºi cu instituþiile în care activau
acestea. Oraºul biblic Ascalon este situat pe
coasta Mãrii Mediterane, la aproximativ 63 km
sud de Tel-Aviv ºi la 16 km nord de Gaza, solul
fertil ºi apele subterane fãcând ca aceastã
aºezare sã reprezinte locul ideal pentru comerþul
maritim ºi pentru agricultura bazatã pe irigaþii.
Întregul oraº era aºezat pe albia unui râu ce
cobora spre mare, fiind înconjurat din toate
pãrþile de coline artificiale pe care fuseserã
ridicate ziduri cu turnuri. „Onomasticonul” lui
Amenophis (începutul secolului XI. î.Hr.)
citeazã Ascalonul ca fiind un oraº filistin, alãturi
de Gaza ºi Aºdod. Din Sfânta Scripturã, aflãm
cã Ascalonul fãcea parte din pentapolisul
filistin, care cuprindea urmãtoarele oraºe:
Gaza, Aºdod, Ascalon, Gat ºi Ecron
(Iosua 13, 3; I Regi 6, 4, 17).
Ascalonul este totodatã ºi scena
istorisirii biblice legate de
viteazul Samson care ºi-a
onorat promisiunea fãcutã
omorând 30 de oameni
din Ascalon,
14
Cãlãtorie în
Þinutul Gazei
de altãdatã
smulgându-le hainele ºi dându-le filistenilor
care dãduserã rãspunsul corect la ghicitoarea sa.
Ashkelon sau, mai bine zis, Ascalon (în
izvoarele clasice) ºi-a împrumutat numele unei
varietãþi speciale de ceapã (ceapa Ascalonia)
cultivatã în aceastã zonã a Þãrii Sfinte ºi
exportatã cãtre multe oraºe romane de pe
coastele Mediteranei. În prezent, numele sãu
încã existã în denumirea unei varietãþi de ceapã
dulce (scallion). Ascalon se pare cã ºi-a luat
numele de la un vechi cuvânt nord semitic,
probabil „ºql”, adicã „a cântãri”, din care
provine cuvântul „shekel”.
Principalele sãpãturi arheologice din ultimele
decenii de la Ascalon au început în anul 1985 ºi
poartã numele de Leon Levy Expedition, fiind
conduse de L.E. Stager ºi sponsorizate de
Harvard Semitic Museum. Dupã unsprezece
sesiuni de sãpãturi la sol ºi patru sesiuni de
explorãri subacvatice, s-au descoperit
numeroase vestigii arheologice care aduc dovezi
ale diferitelor influenþe internaþionale în aceastã
regiune cu deschidere la mare. Dintre acestea,
amintim în primul rând vasele feniciene roºii,
foarte întâlnite în localitãþile filistene de pe
coasta Mediteranei – Ascalon ºi Aºdod –, însã
cu mult mai rare în aceeaºi perioadã, în oraºele
din interiorul Þãrii Sfinte: Ekron (Tel Miqne) ºi
Timna (Tel Bataº). Profetul Ieremia, activând
sub domniile succesive a cinci regi (Iosia,
Ioahaz, Ioachim, Iehonia ºi Sedechia), a fost un
fin observator al geopoliticii din perioada sa; el
se referã la Filistia ca fiind „ajutorul” oraºelor
Tir ºi Sidon: „Pãrinþii nu se vor mai uita la copiii
lor, pentru cã mâinile lor vor fi încremenite de
groaza zilei aceleia, care vine sã piardã pe toþi
filistenii ºi sã rãpeascã Tirului ºi Sidonului orice
nãdejde de ajutor, cãci va pustii Domnul pe
filisteni, rãmãºiþa insulei Caftor” (Ieremia 47,
4).
Pe baza descoperirilor arheologice, s-a
confirmat faptul cã la Ascalon, comerþul ºi
religia jucau un rol important în viaþa
locuitorilor oraºului. Astfel, într-o camerã plinã
cu vase sfãrâmate, grâu prefãcut în mangal,
greutãþi pentru cântar ºi balanþe, s-a descoperit o
ostraca, un ciob de lut folosit drept chitanþã,
având inscripþionate câteva litere. Deasupra
acestor dãrâmãturi se afla acoperiºul cãzut al
unei clãdiri, fãcut din lut amestecat cu trestie ºi
rogojinã, iar peste molozul rezultat din cãderea
acoperiºului se afla un mic altar construit din
gresie, folosit pentru a oferi zeitãþilor filistene
jertfe de tãmâie ºi smirnã. Importanþa acestei
descoperiri arheologice rezidã în faptul cã este
pentru prima datã când au fost gãsite dovezi
stratificate ale altarelor de pe acoperiºuri.
Profetul Ieremia a înscris în lista pãcatelor lui
Iuda ºi ritualurile de pe acoperiºuri, precum
ofrandele de tãmâie ºi vãrsarea vinului ºi a
uleiului pentru venerarea zeitãþilor pãgâne: „ªi
vor intra Caldeii, care împresoarã cetatea
aceasta, vor da foc cetãþii ºi o vor arde cu foc pe
ea ºi casele pe ale cãror acoperiºuri s-au adus
tãmâieri lui Baal ºi jertfe cu turnare în cinstea
dumnezeilor strãini, ca sã Mã mânie pe Mine”
(Ieremia 32, 29). Cu siguranþã, profetul Ieremia,
în pasajul citat mai sus, s-a referit la o realitate
binecunoscutã a vremii sale, iar descoperirea de
la Ascalon constituie un exemplu clar de altar
construit pe acoperiºul unei case, cu scopul de a
aduce jertfe idolilor.
Crama de la Ascalon sfarmã un alt mit
modern legat de filisteni, acela cã ei erau mari
bãutori de bere. Unul din cele mai caracteristice
tipuri de vase de lut descoperite la sit-urile
filistene este un ulcior cu strecurãtoare. Se
presupune cã strecurãtoarea era folositã pentru a
reþine drojdia de bere. În ciuda acestui fapt,
sistemul ecologic din Filistia favorizeazã
producþia de struguri, nu pe cea de orz. Solurile
nisipoase ºi clima caldã din câmpia litoralã
produceau multe soiuri de struguri gustoºi.
Crama din Ascalon ºi cramele asemãnãtoare
descoperite recent lângã Aºdod, datând cam din
aceeaºi perioadã, sugereazã faptul cã Filistia
litoralã era un important producãtor de vinuri,
atât pentru consumul local cât ºi pentru export.
Dacã Ascalonul producea vin, oraºul filistin
Ecron, care avea câmpuri întinse cu soluri
fertile, era capitala de necontestat a producerii
uleiului de mãsline, dacã nu din lume, din þarã
cu siguranþã; zona industrialã de la Ecron
cuprindea peste o sutã de fabrici de ulei. Prin
urmare, litoralul ºi uscatul Filistiei formau zone
complementare pentru producþia a douã dintre
cele mai importante produse din Orientul
Apropiat: uleiul de mãsline ºi vinul. În a doua
jumãtate a secolului al VII-lea î.Hr., Filistia a
cunoscut o prosperitate economicã deosebitã, în
principal datoritã exporturilor de vin ºi ulei cãtre
Egipt ºi alte þãri mediteraneene.
Sãpãturile arheologice recente indicã faptul
cã bazarul sau piaþa din Ascalon avea vedere la
mare. Podeaua unuia din magazinele bazarului
era plinã de ulcioare cu polonice ºi vase de vin;
ar fi putut fi un magazin de vinuri. Chiar în faþa
magazinului, se afla o ostraca în limba aramaicã,
a cãrei datare a fost stabilitã de cãtre Frank
Cross, pe baza formei ºi alcãtuirii literelor, în
secolul al VII-lea î.Hr. Inscripþia vorbeºte despre
numãrul de sticle de vin roºu ºi numãrul de
elemente de „sekar”. Forma verbalã din
termenul al doilea înseamnã „a se îmbãta”; prin
urmare, forma substantivalã se poate traduce
prin „bãuturã tare”. Este vorba despre un vin
tare, fãcut din curmale, cunoscut în limba sirianã
sub denumirea de „sakra”. Câþiva curmali din
ale cãror fructe se fãcea acest vin tare au
supravieþuit pânã în zilele noastre în Parcul
Naþional Yadin, acolo unde este localizatã
colina Ascalonului.
Fãrã îndoialã, cea mai cunoscutã referire
biblicã la Ascalon este plângerea lui David la
moartea prietenului sãu, prinþul Ionatan ºi a
regelui Saul: „Nu vestiþi în Gat ºi daþi de ºtire
pe uliþele Ascalonului, ca sã nu se bucure
fiicele Filistenilor, ca sã nu prãznuiascã fiicele
celor netãiaþi împrejur” (II Regi 1, 20).
Termenul ebraic „huþþot” a fost tradus prin
„strãzi, uliþe”. În realitate, însã, aºa cum arãta
Benjamin Mazar acum 30 de ani, cuvântul
înseamnã „bazare”. Atunci, ca ºi acum,
bazarul era partea cea mai agitatã a oricãrui
oraº din Orientul Mijlociu. Bazarul ce dateazã
din secolul al VII-lea î.Hr., descoperit în
timpul expediþiei Leon Levy, nu era probabil
mult diferit ca plan ºi funcþionare de bazarele
timpurii la care face aluzie haghiograful. Un
singur lucru poate fi afirmat cu toatã
certitudinea ºi responsabilitatea: aceastã mare
metropolã filistinã ce dateazã din secolul al VII-
lea î.Hr. a fost distrusã în întregime. Distrugerea
Ascalonului filistin a fost totalã ºi definitivã; în
termeni arheologici, Epoca Fierului se sfârºise.
În perfect acord cu cele relatate în Cronica
babilonianã, arheologia nu lasã nicio îndoialã
asupra faptului cã distrugerea din secolul al VII-
lea î.Hr, de la Ascalon, a fost opera lui
Nabucodonosor.
Tell Harube sau Tell Azza este locul
vechiului oraº Gaza, situat în câmpia de sud, la
aproximativ 5 km de Marea Mediteranã, în
partea nord-esticã a oraºului modern. Gaza
apare pentru prima datã în izvoarele literare în
secolul al XV-lea î.Hr., sub numele de Gazat, în
lista cuceririlor Faraonului Tutmoses III. În
urma cuceririi sale de cãtre acest Faraon, mai
mult de 50 de campanii militare au avut loc în
aceastã zonã. Menþinerea suveranitãþii asupra
acestei regiuni a reprezentat o grijã prioritarã a
conducãtorilor egipteni. În basoreliefurile
egiptene, Gaza apare sub numele de „oraºul
Canaanului”. Gaza este menþionatã, de
asemenea, în tãbliþele el-Amarna drept un centru
administrativ egiptean, iar în Noul Testament
oraºul este numit pustia Gaza (Fapte 8, 26), din
cauza distrugerii sale de cãtre Alexandru Ianeu.
Oraºul a fost restaurat de cãtre Pompei ºi
reconstruit de cãtre Gabinius, procuratorul
Siriei, în 57 î.Hr. Regele Irod cel Mare a stãpânit
oraºul pentru scurtã vreme. Dupã moartea sa,
oraºul a ajuns sub stãpânirea proconsulului
roman al Siriei, înflorind în timpul stãpânirii
romane. Aici s-au pus bazele unei ºcoli vestite
de retoricã ºi s-au construit temple mãreþe – al
lui Zeus, al Afroditei, al lui Helios, al lui Apolo,
al Atenei. Cel mai mare templu era cel al lui
Marnas (o zeitate cretanã), cel mai important
zeu al oraºului. Mulþi filosofi de seamã au
învãþat în ºcoala de retoricã de aici, dintre care
cel mai important a fost Procopie de Gaza
(sfârºitul secolului al V-lea). În harta Madaba,
Gaza apare ca un oraº mare, cu strãzi mãrginite
de coloane ºi cu o mare bisericã în centrul ei.
Noul Oraº (Neapolis) s-a dezvoltat în jurul
portului, fiind cunoscut sub numele de Maiumas
Neapolis. Începând cu secolul al IV-lea, oraºul
este cunoscut sub numele de Constantia. Evreii
s-au stabilit aici din perioada romanã ºi
bizantinã.
Potrivit izvoarelor creºtine, în Gaza au fost
construite numeroase biserici în timpul
perioadei bizantine, dintre care cea mai
cunoscutã este Eudoxiana, ridicatã de
împãrãteasa Eudoxia. Au existat critici potrivit
cãrora aceastã bisericã ar fi fost mult prea mare
pentru nevoile comunitãþii creºtine din Gaza. În
anul 1965, s-a descoperit pe malul mãrii, în
Gaza, la aproximativ 300 de metri sud de
actualul port, un mozaic-pardosealã dintr-o
veche sinagogã. Departamentul Egiptean de
Antichitãþi a desfãºurat operaþiuni de salvare a
pavajului, publicând un scurt material cu
rezultatele investigaþiilor. Excavaþii sistematice
Mihai Valentin Vladimirescu
s-au desfãºurat în vara anului 1967, sub
conducerea lui Ovadiah, din partea
Departamentului Israelian de Antichitãþi ºi
Muzee, cu cooperarea Gaza Military
Government. Nava principalã a sinagogii a fost
pavatã la început în mozaic, deºi mai târziu a
fost repavatã aproape în întregime cu plãci de
marmurã, din care s-au pãstrat câteva piese.
Partea de mozaic care s-a pãstrat îl descrie pe
regele David ca pe Orfeu, îmbrãcat în veºminte
bizantine ºi cântând la lirã. De jur împrejurul lui
David, este un pui de leu, o girafã ºi un ºarpe
care ascultã muzica lui David. Într-unul din
medalioanele mozaicului de la Gaza, o inscripþie
greacã aminteºte numele donatorilor: Menahem
ºi Yeshua, fiii lui Isses, vânzãtori de lemn. Cel
mai probabil, sinagoga ºi dependinþele ei au fost
distruse în prima jumãtate a secolului al VII-lea,
în timpul cuceririi persane (614-627 d.Hr.) sau
în timpul cuceririi arabe (620 d.Hr.). O statuie
uriaºã a lui Zeus, cea mai mare statuie din
perioada romanã (secolul II d.Hr.), a fost
descoperitã în apropierea Gazei la sfârºitul
secolului al XIX-lea. Statuia se aflã astãzi la
Istanbul Archaeological Museum.
Tel Sera, pe harta modernã a Israelului, este
situat în partea nord-vesticã a Neghevului, la
mijlocul distanþei dintre Gaza ºi Beer-ªeba.
Aceastã regiune a fost scena unor discuþii ºi
confruntãri militare ºi politice considerabile
între Egipt ºi Canaan la început, iar, mai târziu,
între Iuda ºi Filistia ºi între Iuda ºi Egipt, Asiria
ºi Babilon. Importanþa sa strategicã ºi
economicã este atestatã de numãrul mare de
movile antice din aceastã regiune relativ micã în
privinþa suprafeþei, de exemplu: Tel el Ajjul, Tel
Iemmeh, Tel el Farah, Tel Hesi, Tel Halif ºi de
câteva situri mai mici datând din Epoca
Bronzului ºi Epoca Fierului. Interesant este
faptul cã expediþia „Þinutul Gherar”, organizatã
sub auspiciile Universitãþii Ben-Gurion din
Neghev, în cooperare cu Centrul Naþional
Francez de Cercetãri ªtiinþifice din Ierusalim, a
efectuat ºase sesiuni de sãpãturi la Tel Haror
(Tell Abu Hureireh), între 1982-1990. Aºezarea
este situatã în vestul deºertului Neghev, la
aproximativ 20 km vest de Beer-ªeba ºi la 7 km
de Tel Sera, pe principalul drum care leagã Gaza
de Valea Beer-ªeba. Cercetãrile de suprafaþã
fãcute de cãtre E. D. Oren au condus la
identificarea acestei aºezãri cu Gherarul
canaanit ºi filistin, oraºul lui Abimelec (Facerea
10, 19; 20; 22; 26; II Paralipomena 14, 9-15).
Aºezarea din Epoca Mijlocie a Bronzului se
întindea pe o suprafaþã de 15 km2, fãcând din
aceasta unul din cele mai mari oraºe din sudul
Canaanului. Era fortificat printr-un sistem
elaborat de metereze de pãmânt ºi ziduri
de apãrare similare celorlalte sisteme
defensive ale oraºelor Tell el ’Ajjul ºi
Tell el-Far’ah, aflate în imediata
apropiere.
15
 @ NET
Cu tãlpile goale pe net
La fel de geniali ºi de vulnerabili.
Generaþia „cyber”. Prelungiri umane ale soft-
urilor de calculatoare, teleportaþi în faþa
televizoarelor ºi nãscuþi prin cezariene într-o
lume „high-tech”. Sunt cool, sunt trendy, sunt
copiii copiilor crescuþi cu cheia de gât.
În loc de ºnur pentru cheie, de gât le atârnã
firele de la cãºtile pentru Ipod. Merg pe hub-
uri ºi mãnâncã junk-food. Unul din cinci, spun
sondajele, a vãzut deja un film erotic. Toþi,
fãrã excepþie, au vizionat filme de groazã. Cel
mai important obiect din viaþa lor e
televizorul. Zapeazã, mari consumatori de
manele, telenovele ºi desene animate.
„Portugaalia! Sa, sa, sa!” ª-atât. Aici, pentru
mulþi din generaþia celor cu cheia de gât, se
întrerupe curentul.
SUPERMENI. S-au nãscut direct în
pamperºi ºi au fost vaccinaþi ºi împotriva
bolilor care n-au atacat încã omenirea. Au
mersul format de premergãtoare, iar lumea-n
care fac primul pas e un þarc
supradimensionat. Au sterilizatoare, au filtre
de apã, borcãnele cu mâncare „bio” ºi
detergenþi speciali. Au oliþe care cântã când
primesc piºu si pãpuºi de sex masculin care
urineazã apã. Copiii de azi nu mai rãcesc, fac
viroze pulmonare. κi încãlzesc mâncarea la
microunde ºi au telefoane mobile 3G.
Sunt Supermeni ºi Spidermeni ºi Oameni
Pãianjeni. Copiii de azi nu mai stau atârnaþi de
fustele mamelor, zboarã cu fetiþele Power Puff
ºi învaþã de la ele sã dea cu pumnul. Croºeul
de cap îl copiazã de la Zizou.
Nu se mai joacã de-a v-aþi ascunselea,
merg la movieplex ºi la paintball. Nu se
mai dau cu placa cu rulmenþi, au role,
scutere ºi play-station.
MAMA-NATURÃ. Au acces la
religie ºi la calculator. Dar umplu
Internet-Cafe-urile, nu
bisericile. Au site-uri
16
speciale pe care încearcã sã se cupleze, au
yahoo-messenger ºi entertainment virtual. Nu
mai fac schimb de timbre, ci de mp3-uri
descãrcate de pe net.
Copiii de azi îºi cântã „happy birthday” la
aniversãri ºi-ºi fac party-urile la Mc. Au
„after-school” ºi „supernanny”. Neînþelegerile
lor cu pãrinþii devin „reality-show”-uri ºi
subiecte de interes naþional.
Copiii de azi nu ºtiu ce vor, dar ºtiu sã
cearã. Sunt independenþi, sunt mândri ºi foarte
uºor de rãnit. Ca-n filmele cu Van Damme, se
aruncã în viaþã cu pieptu-nainte, fãrã veste
antiglonþ, ºi cad fulgeraþi la prima rafalã. Se
sãrutã franþuzeºte înainte de a avea buletin ºi
þin „Valentines Day”-ul.
MANELE. Copiii de azi fac copii. Sau fug
de-acasã când iau o notã micã la ºcoalã. Uitã
sã se mai întoarcã atunci când pleacã la
discotecã. Au paºapoarte ºi viseazã bani. Spun
cã vor sã devinã cãpºunari sau fotbaliºti, iar
idolii lor sunt Nicolae Guþã, Adrian Copilul
Minune, Tom ºi Jerry, Andreea Marin, Teo
Trandafir ºi Mircea Radu. Nu mai au timp sã
stea de vorbã cu pãrinþii care muncesc zi-
luminã pentru un blug mai bengos. Dar se uitã
împreunã cu ei la „Surprize-Surprize”, acolo
unde întotdeauna oamenii plâng când îºi
întâlnesc rudele.
Televizorul cu cablu a devenit un pãrinte
adoptiv de la care copiii învaþã astãzi
libertatea de exprimare, agresivitatea ºi
vulgaritatea. Violenþa ºi eroismul. Îmbogãþirea
ºi vedetismul. Sexualitatea ºi senzaþionalul.
Expresii de genul „Sã trãiþi bine!”, „Ruºinicã”,
„Iubiþi-vã mult” ºi „I’ll be back”. Copiii de azi
învaþã din reclame cã primul joint e moca ºi cã
speranþele sunt gratis.
CATEGORII. Copiii de azi nu mai merg
pe derdeluº sã se dea cu sania. Au
echipamente de schi ºi snow-board-uri. Nu
mai merg cu colindul de sãrbãtori, au dat
pluguºorul pe mãºtile „Scary” ºi sãrbãtoresc
Halloween-ul. Ei n-au alergat niciodatã cu
picioarele goale prin praful uliþelor de la þarã.
Ei vãd vaci pe „Animal Planet” ºi cred cã
natura e doar fiica înzestratei de la „Ciao
Darwin” pentru care copiii din ziua de azi stau
cu ochii lipiþi de televizoare. Copiii de azi n-
au uniforme ºi matricole ºcolare, au etichete
sub care sunt prinºi în statistici ºi rapoarte, ca
exponatele din vechile insectare. Sunt copii
indigo, copii de cristal, copii curcubeu. Copii
dispãruþi ºi copii abandonaþi în spitale. Copii
cu dizabilitãþi, copii – cazuri umanitare, copii
traficaþi, copii infractori ºi copii abuzaþi fizic.
Copii de bani gata, care pleacã în tabere la
Disneyland ºi dau mâna cu Mickey Mouse. ªi
copii care n-au pus pe limbã, toatã viaþa lor,
un Chupa-Chups.
MOªTENIREA. Fraþi de generaþie. Unii
îºi trãiesc viaþa-n MTV style, alþii frãmântã
chirpici cu picioarele. Muncesc de la 12 ani
pentru un ban în casã. Copii care-ºi poartã de
grijã unii altora, copii încuiaþi singuri în casã,
care-ºi dau foc din neatenþie ºi ard ca niºte
lumânãri de seu. Copii de cãpºunari, copii de
ºomeri ºi de disponibilizaþi, copii hrãniþi din
resturi de ajutoare sociale. Copii pe care-i
trimit pãrinþii la cerºit, cu un pui de câine în
braþe, la fel de orfan.
Copii rãtãciþi din alte timpuri, cu cheia de
gât, bâjbâind pe drumul spre casã. Sandviºul
rece de pe masa din bucãtãrie, telecomanda,
telefonul de verificare. Aceleaºi reguli, altã
lume. Povestea merge mai departe.
ªANSE. Sunt lângã tine, dar îi gãseºti doar
dacã dai o cãutare pe Google. Ei pot avea ceea
ce noi nici nu ºtiam sã visam. Noi abia ne
dezlipeam paºii de asfalt, ei vin pe lume cu
aripile desfãcute pentru zbor. Dar, scrie cu
steluþã micã jos undeva, cerul pe care ar putea
sã facã lupinguri nu se vinde în rate doar cu
buletinul.
Bogdan Mateciuc
 Confident
– consilier psiholog –
duhovnic (III)
Dragul meu prieten,
Mã întrebi care este opinia unui
„specialist laic” despre cine poate fi
duhovnic – sau cine este duhovnicul?
Clericii spun adesea, în rãspunsurile lor la
aceastã chestiune: „la duhovnicul tãu nu
mergi ca la un psiholog sau la un filosof
mai înþelept decât tine, sã i te confesezi în
legãturã cu prima ta iubire sau altele
asemenea...”. Este duhovnicul un
confident? Este un „consilier” -
psihoterapeut? Este cel care practicã
psihoterapia ortodoxã? Este el, pentru
Ortodoxie, ceea ce este confesorul în
catolicism sau alte confesiuni creºtine (în
DEX cele douã cuvinte sunt sinonime!)?
Mai întâi, îþi voi spune cã, într-un sens
mai vechi ºi mai restrâns al termenului,
duhovnicii erau exclusiv acei bãrbaþi
(bãtrâni, dar ºi, în mod excepþional, unii
mai tineri) asceþi, aproape sfinþi, retraºi în
pustnicie (cãlugãri), greu de gãsit ºi
abordat, dar care, o datã întâlniþi, marcau
„fundamental” viaþa cuiva, „frângându-i-o
în douã“ (de pânã atunci ºi de atunci
încolo), cum ar spune Pr. Savatie
Baºtovoi. Neîndoielnic niºte iluminaþi, ei
deveneau îndrumãtori spirituali ºi
sufleteºti, intermediari între credincios ºi
Sfântul Duh (de aici ºi numele lor),
nepreþuiþi iniþiatori totodatã. Ulterior,
înþelesul a fost extins, conform faptelor
care se opuneau „definiþiei” – duhovnici
au început sã fie ºi o parte din preoþi, cei
„înduhovniciþi” prin hirotesie, rânduialã
tainicã prin care ei primesc puterea de a
asculta spovedania ºi a ierta pãcatele
mãrturisite. Mai târziu, probabil în ultimii
ani (nu cunosc cu exactitate), au fost
introduse în sistemul formativ-educaþional
ºi profesional teologic ºi unele examene pe
care trebuie sã le promoveze preoþii pentru
a dobândi calitatea de duhovnic. În fine,
deºi „oficial” nu li se zice astfel, sunt
recunoscute ºi unele femei ca îndeplinind
aceeaºi misiune, mai puþin în privinþa
„dreptului” de a lega ºi dezlega pãcate
(statutul „duhovnicesc” al acestor mãicuþe,
stareþe sau nu, presbitere º.a. este însã
deosebit de controversat – întrucât, în
opinia majoritãþii teologilor contemporani,
taina spovedaniei dã chiar esenþa relaþiei
dintre pãrintele duhovnic ºi ucenic,
consilierea sau sprijinul în terapie trecând
în plan secund).
Este greºit sã crezi cã acei „avva” la
care mã refeream iniþial erau desãvârºiþi,
iar cei care, iatã, dau azi examene ca sã
obþinã un fel de „atestat” în acest sens,
sunt parveniþi sau impostori, ascunºi sub o
platoºã de dogme, norme ºi canoane de
care nu-i pasã nimãnui cu adevãrat.
În fond, Dumnezeu îºi alege duhovnicii
dupã planurile Sale, ºi nu dupã criteriile
noastre de evaluare... Preoþii admit, de
exemplu, cã un teolog este ºi bun consilier
psiho-terapeut (cu atât mai mult
duhovnicul!), dar nu acceptã ideea cã ºi un
psiholog poate fi, dacã aºa vrea Domnul,
un inspirat duhovnic (fãrã „diplomã” ºi
notorietate). Dacã un reprezentant al
clerului face apel la rugãciune pentru a i se
da gândul ºi cuvântul ziditor pentru cel
aflat în nevoie, deseori neputându-ºi
explica raþional rãspunsul primit ºi pe care
trebuie sã-l transmitã spre „ascultare”, de
ce psihologul sau medicul nu ar putea
proceda la fel?
Desigur, omul de stiinta nu se roaga si
se „smereste” ca om de stiinta – dar cine
poate trasa o granita riguroasa între
„profesionist” si „simpla” persoana care-l
face posibil? Mi s-a întâmplat de multe ori
sa constat ca unii medici îsi recunosc lipsa
meritelor în depasirea uimitoare a
propriilor limite, reusita fiind un rezultat al
interventiei divine. Doctori care nu au
renuntat sa spere si sa creada în vindecarea
Sorina Crihanã-Dascãlu
CONSILIERE
pacientilor aparent irecuperabili si care, de
ce nu?, poate ca fac o rugaciune înainte de
fiecare intrare în sala de operatii, înainte de
fiecare decizie grea asupra diagnosticului
sau o ruga de recunostinta si multumire
dupa fiecare caz rezolvat. Nimeni nu are,
asadar, „monopol” pe relatia cu Hristos, pe
clarviziunea duhovniceasca sau pe arta
calauzirii, modelarii si reechilibrarii
psihice sau a lucrului întru comuniunea-
mântuirea pe care o dorim cu totii. Aceasta
nu însemna însa si ca, invers, oricine si
oricând poate fi duhovnic, consilier
psiholog, confident.
Din nefericire, însa, sta în firea noastra
sa cadem foarte usor în extreme si sa
transformam în „lege” (cu pretentii de
absolutism, chiar!) ceea ce are propriile
reguli, prea putin dependente de noi.
Lesne, conform unei autoritati sau alta,
lumesti, inventam constrângeri si
interdictii ce nu ajuta la nimic, dupa care
ne luptam sa le înlaturam pe cele instituite
la fel de superficial de catre semenii nostri,
revendicând ceea ce, fara îndoiala, este
mai presus de toti si asa va ramâne.
Mai vreau sa adaug, si cu asta închei:
un „curent” al prezentului sustine ca
persoanele mature, cultivate si integre, si
cu suficienta experienta, pot deveni proprii
lor duhovnici. Nu pot! Asa cum ti-am
explicat si despre confidenti sau consilieri,
s-ar autoanula însasi natura relatiilor atât
de „speciale” ce le dau fiinta...
Pe curând, Sorina
Aºtept întrebãrile, propunerile ºi, în
general, orice scrisoare aveþi a-mi trimite,
pe adresa de e-mail
sorinadascalu@gmail.com sau, prin poºta
clasicã: Bucureºti, Sector 3, B-dul 1
Decembrie 1918, Nr. 72, Bl. VN5, Sc. A,
Et. 3, Ap. 14, OP 72, cod 032469.
17
Comandã de pizza în… 2012
Clientul - Alo, bunã ziua, doresc sã comand
douã pizza.
Telefonista - Mulþumim cã aþi sunat la Pizza
Hut. Puteþi sã-mi daþi numãrul dvs. de
identitate (NIDN - national ID number),
domnule ?
Clientul - Numãrul meu de identitate
naþionalã… da, un moment. 6102049998-45-
54610.
Telefonista - Mulþumesc, dle X. Vãd cã
locuiþi la 1742 Meadowland Drive ºi aveþi tel.
494-2366. Telefonul dvs. de la serviciu la
Lincoln Insurance este 745-2302, iar numãrul
de celular este 266-2566. Adresa de e-mail este
xson123@home.net. Corect?
Clientul - Mda… Da’ de unde aveþi toate
informaþiile mele?
Telefonista - Suntem legaþi, ca orice
companie, de HSS.
Clientul - HSS, ce drãcovenie mai este ºi
asta?
Telefonista - Suntem legaþi electronic de
Homeland Security System, domnule.
Clientul - (oftând) Asta e. Vreau sã comand
douã pizza, Specialul All-Meat.
Telefonista - Nu cred cã este o idee prea
bunã, domnule.
Clientul - Cum adicã? Este vreo problema
cu pizza cu carne?
Telefonista - Domnule, analizele dvs.
medicale aratã cã aveþi tensiunea arterialã
crescutã ºi un colesterol destul de mare.
18
Conform dosarului medical, compania de
asigurãri nu vã permite alegerea pizzei cu
carne.
Clientul - Ceee? ªi atunci ce-mi recomanzi?
Telefonista - Aþi putea încerca Pizza cu
Soia care are procentul de grãsimi foarte
scãzut. Ar trebui sã vã placã.
Clientul - Ce te face sã crezi cã o sã-mi
placã?
Telefonista - Ei bine, vãd aici pe monitor cã
sãptãmâna trecutã aþi fost la bibliotecã ºi aþi
citit o carte de Reþete Culinare cu Soia.
Clientul - Bine, bine. Dã-mi atunci douã
pizza mãrime medie pentru familie.
Telefonista - Da, mãrimea este potrivitã pt.
dvs., soþie ºi cei patru copii, iar ceea ce rãmâne
puteþi sã daþi celor doi câini. Totalul dvs. este
$49.99.
Clientul - (strigând în casã) Nevastã,
adu-mi te rog credit cardul!
Telefonista - Îmi pare rãu domnule, dar
trebuie sã plãtiþi cash. Credit cardul dvs. este
blocat pentru depãºirea limitei.
Clientul - Dau o fugã la o maºinã ATM ºi
voi scoate niºte bani înainte sã ajungã pizza la
mine la uºã.
Telefonista - Îmi pare rãu, domnule, dar nici
asta nu va fi posibil. Vãd aici cã nu aveþi
niciun ban în contul dvs.
Clientul - Da, bine, n-are nimic. Trimite
pizzele ºi gãsesc eu niºte bani în casã pânã
ajunge. În cât timp îmi vine pizza?
Telefonista - Suntem puþin în întârziere, aº
zice cam 45 de minute. Dacã vã grãbiþi, puteþi
veni dvs. pânã aici sã ridicaþi personal
comanda, dupã ce faceþi rost de bani. Pe de altã
parte, este puþin mai jenant sã cãraþi pizza pe
motocicletã.
Clientul - Da de unde ºtii cã merg cu
motocicleta?
Telefonista - Pãi scrie aici la informaþii
despre vehicul. Aþi avut o maºinã care v-a fost
luatã de compania de împrumut pentru cã nu
aþi plãtit la timp. Alãturi scrie cã Harley-ul dvs.
este cu plata la zi ºi, în plus, i-aþi umplut asearã
rezervorul cu benzinã.
Clientul – % # & *…
Telefonista - V-aº sfãtui sã fiþi atent cu
vocabularul ca sã nu o pãþiþi din nou. Vãd ca
aþi fost arestat pentru cã aþi înjurat un poliþist,
apoi judecãtorul cu care v-aþi certat v-a dat 90
zile de puºcãrie. Vãd cã de-abia v-aþi întors în
societate de câteva zile ºi asta este prima pizza
pe care o comandaþi.
Clientul - (fãrã cuvinte)
Telefonista - Mai doriþi altceva, domnule?
Clientul - Da, am un cupon pentru o sticlã
de 2 litri de Cola, gratis.
Telefonista - Îmi pare rãu, dar trebuie sã
citiþi mai bine. Pe cupon ºi în reclama noastrã
scrie cã persoanele care suferã de diabet nu se
calificã….
- autor necunoscut (nedepistat încã) -
FUNNY
 – Un text vechi de peste 50 de ani în actualitate

GRAFFITI ORTHODOXE
– Dacã Europa ar fi rãmas creºtinã, s-ar fi
lãudat cu Hristos, nu cu cultura ei; ºi marile
noroade ale Asiei ºi Africii – chiar dacã
nebotezate, dar înclinate spre duhovnicie – ar fi
înþeles ºi ar fi preþuit acest lucru, fiindcã ºi
noroadele acestea se laudã fiecare cu credinþa lui,
cu zeii lui, cu cãrþile pe care credinþa lui le
socoteºte sfinte: unul cu Coranul, altul cu Vedele
ºi aºa mai departe. Nu se laudã aºadar cu lucrurile
mâinilor lor, cu cultura lor, ci cu ceea ce socotesc
mai presus de sine, cu ceea ce socotesc desãvârºit
în lume. Numai noroadele Europei nu se laudã nici
cu Hristos, nici cu Evanghelia lui Hristos, ci se
laudã cu maºinile lor primejdioase ºi cu fabricatele
lor ieftine, adicã cu cultura lor. Rezultatul acestei
lãudãri de sine europene cu faimoasa „culturã” este
ura tuturor noroadelor necreºtine împotriva lui
Hristos ºi a creºtinismului. Urând bunurile
europene ºi oamenii europeni, ei au urât ºi pe
Dumnezeul european. Dar – vai! – pe Europa n-o
doare acest lucru. De altfel, ea însãºi a urât ºi a
Europa secolului
lepãdat cea dintâi dintre toþi pe Dumnezeul ei. În
aceastã stare de neinvidiat, a fost adusã omenirea
europeanã de cãtre înaintarea ei greºitã, sub
înrâurirea unei biserici aflate în greºealã, de-a
lungul ultimelor nouã sute de ani. Nu sunt
trecut vãzutã
rãspunzãtoare de aceasta noroadele europene;
rãspunderea o poartã conducãtorii duhovniceºti ai
noroadelor. Nu este vinovatã turma, vinovaþi sunt
pãstorii ei. Bine ar fi fost ca Europa sã se laude cu
creºtinismul, înfãþiºându-l ca cea mai preþioasã
moºtenire ºi cea mai mare vrednicie a ei. Aºa ar fi
de un Sfânt
trebuit sã fie – ºi aºa a fost în primele veacuri dupã mei! – omenirea apuseanã este astãzi mai oarbã lui Hristos.
Hristos – dacã Europa ar fi fost tot una cu decât Arabia musulmanã ºi decât India brahmanicã Când s-a nãscocit trenul, maºina cu aburi,
creºtinismul, dacã s-ar fi identificat cu ºi decât Tibetul buddhist ºi decât China animistã. telegrafia ºi telefonul, tot vãzduhul a rãsunat de
creºtinismul. Slãvirea lui Hristos ºi propovãduirea Într-adevãr, Hristos nu a vãzut o mai mare ruºine lauda de sine a Europei în ciuda lui Dumnezeu ºi a
lui Hristos tuturor continentelor ºi tuturor ca aceasta în cele douã milenii care au trecut: ca Hristosului Sãu. Când oamenii au nãscocit
neamurilor, aceasta a fost menirea hotãrâtã de oamenii botezaþi sã fie mai orbi decât cei maºinile de cãlãtorit pe mare, de zburat prin
Dumnezeu pentru continentul european. În afarã nebotezaþi! vãzduh, de vorbit la mari depãrtãri, atunci Hristos
de creºtinism, Europa nu are nimic cu care sã se Noua Europã închinãtoare la idoli nu se laudã s-a arãtat în Europa tot atât de nefolositor ºi de
poatã lauda. Fãrã Hristos, Europa este cerºetorul cu nicio dumnezeire mai presus de ea. Ea se laudã înapoiat ca mumiile egiptene. Dar toate
cel mai sãrman ºi exploatatorul cel mai neruºinat numai cu sine, cu înþelepciunea sa, cu puterea sa. descoperirile ei, de-a lungul ultimelor douã sute de
al acestei lumi. Este ca un balon umflat, gata sã se spargã, spre ani, Europa le-a întrebuinþat pentru sinuciderea sa
Apusul a dat în mintea copiilor, în asta stã râsul Africii ºi al Asiei; un buboi copt, gata sã se în rãzboaie mondiale, pentru crimã, pentru urã,
monstruozitatea ºi nebunia lui. În epoca sa deschidã ºi sã umple totul de putoarea lui. Aceasta pentru prãbuºire, pentru înºelãciune, pentru siluire,
creºtinã, când Apusul era ortodox, el vedea cu este Europa anticreºtinã de astãzi, Demonia albã. pentru impietatea privitoare la cele sfinte ºi
duhul ºi privea cu mintea: dar, pe cât s-a îndepãrtat Europa trãieºte în cercul vicios al cuvioase ale noroadelor, pentru minciunã, pentru
de adevãrul ºi fapta bunã creºtinã, vederea lui descoperirilor. Oricine se înfãþiºeazã cu o nouã necinstire, pentru destrãbãlare ºi pentru ateism în
duhovniceascã s-a îngustat tot mai mult, pânã ce, descoperire este propovãduit ca geniu. Iarãºi: toatã lumea. În realitate, Europa nu a înºelat pe
în veacul al XX–lea, s-a întunecat cu desãvârºire. oricine vesteºte descoperirile celorlalþi este numit nimeni altcineva decât pe sine însãºi. Noroadele
Acum i-au rãmas numai ochii trupeºti pentru doctor în ºtiinþe. Descoperirile Europei sunt multe, necreºtine au înþeles ce este Europa, ce dã ea ºi ce
observarea obiectelor care cad sub simþuri. El ºi-a aproape nenumãrate. Dar niciuna din descoperirile voieºte; pentru aceasta au ºi numit-o Demonia
înarmat ochii cei trupeºti cu multe aparate acestea nu face pe om mai bun, mai cinstit, mai albã.
uimitoare, ca sã poatã vedea mai bine ºi mai luminat. Europa, în ultima mie de ani, nu s-a Ascultã ce spune Împãratul-Prooroc David:
adevãrat lumea simþitã, forma ºi culoarea lucrurilor înfãþiºat nici mãcar cu o singurã descoperire pe „Aceºtia se laudã cu carele lor ºi aceºtia cu caii lor,
ºi fiinþelor simþite, numãrul, mãrimea lor ºi tãrâmul duhovnicesc ºi moral, ci exclusiv pe acela dar noi ne vom mãri în numele Domnului nostru”
distanþa dintre ele. Observã cu microscopul ºi vede material. Descoperirile Europei au condus (Psalm 19, 8). Lãudãroºii aceia vor adormi pe
viermii cei mai mici, microbii, aºa cum nimeni nu omenirea pe marginea prãpastiei. Au condus-o la o pernele slavei lor mincinoase, iar noi ne vom ridica
i-a mai vãzut vreodatã. Observã cu telescopul ºi întunecare duhovniceascã nemaiîntâlnitã în istoria ºi ne vom îndrepta. Iar Apostolul Pavel strigã cu
vede astrele de deasupra cãminului lui, aºa cum creºtinismului ºi la o distrugere plinã de întuneric; ºi mai multã putere: Omule, „ce ai tu, pe care
nimeni altul nu le-a vãzut vreodatã. Aici se opreºte cãci toate descoperirile ei, nu ºtim dacã din cauza sã nu-l fi primit? Iar dacã ai primit, pentru ce
ºi pânã aici ajunge vederea lui. Cât priveºte gândirii sale rele sau din pricina înrâuririi evreilor, te lauzi, ca ºi cum n-ai fi primit?” (I
privirea gânditoare ºi vederea duhovniceascã în Europa le-a îndreptat împotriva lui Hristos. Când Corinteni 4, 7). Cunoaºte cã toate
miezul cel ascuns al lucrurilor ºi în înþelesul ºi s-a descoperit telescopul pentru observarea stelelor descoperirile s-au fãcut pe pãmântul
însemnãtatea întregii zidiri din marele univers din îndepãrtate, oamenii de ºtiinþã europeni l-au lui Dumnezeu, înaintea ochilor lui
jurul nostru, în ceea ce priveºte aceasta – o, fraþii tãlmãcit în dauna Evangheliei lui Hristos. Când s-a Dumnezeu, ºi învaþã de aici atât
descoperit microscopul, a fost iarãºi râs împotriva ruºinea, cât ºi cinstea!

Sfântul Episcop Nicolae Velimirovici 19

 CRONICÃ FILM
LECÞIA PINGUINILOR
„March of the Penguins”,
un documentar de excepþie
În urmã cu 3 ani, la cea de-a 78-a ediþie a
Galei decernãrii Premiilor Oscar, patima
homosexualitãþii a urcat pe scenã dezinhibatã
primind ºi câteva statuete aurii. Dintre
producþiile cinematografice care s-au aflat în
acel an în competiþie, se remarcã în mod
special „March of the Penguins” („La Marche
de l’Empereur”) al regizorului francez Luc
Jacquet, peliculã care a primit Oscarul pentru
cel mai bun documentar. Filmul a adunat laurii
succesului de casã în Europa, dar ºi în SUA,
ceea ce pentru un documentar e o adevãratã
minune.
Am avut bucuria sã vãd ºi sã tot revãd în
ultimii ani aceastã producþie cinematograficã.
N-aº fi crezut vreodatã cã un documentar poate
sensibiliza într-o asemenea mãsurã. Filmul e o
mare Lecþie pentru noi cei care cãutãm sã ne
îndumnezeim, dar nu ne-am umanizat încã.
O orã ºi douãzeci de minute despre
douãsprezece luni din impresionanta
vieþuire a pinguinilor imperiali din
Antarctica. Un film documentar ce
ne aratã anevoiosul drum parcurs
anual de aceºtia, într-un ritm
20
cadenþat, pentru a-ºi gãsi partenerul în „locurile
natale” ºi a se împerechea.
E anevoie sã povesteºti despre minunile lui
Dumnezeu. Cuvintele sunt neputincioase în a
exprima temeinic ce este aºa impresionant,
mãreþ ºi sublim în acest documentar. De aceea,
vã recomand cu cãldurã una dintre cele mai
frumoase poveºti despre creaþia lui Dumnezeu,
un film de o rarã sensibilitate. Sunt
extraordinare mãrºãluirile epuizante de peste
100 km cãtre locul de împerechere, iar mai
apoi, în cãutarea hranei pentru sine ºi pentru
puiul ce va sã vinã pe lume…
Este impresionant cum se apãrã de furtunile
necruþãtoare din toiul iernii, când, pentru a
estompa frigul ºi a nu fi înghiþiþi de „marele
alb”, se ghemuiesc ºi formeazã o masã
miºcãtoare unicã. Impresionant cum reuºesc sã
facã cu rândul, la margine, ca fiecare dintre ei
sã se încãlzeascã. Deosebit de interesant e
modul în care protejeazã oul, „mica inimã care
bate în interiorul cochiliei”, care trebuie ferit
de aerul glaciar care-l poate nimici instantaneu.
Este de remarcat rãbdarea ºi grija deosebitã în
transferarea oului de la mamã la tatã (deasupra
propriilor lui gheare) într-un timp foarte scurt,
înainte ca mama, înfometatã ºi slãbitã deja, sã
facã drumul lung înapoi pânã la mare pentru a
se hrãni ºi a aduna hranã pentru pui (când am
vãzut grija pãrinteascã cu totul deosebitã a
pinguinilor, n-am putut sã nu-mi amintesc cã
unele femei creºtine îºi ucid pruncii în pântece
sau îi pãrãsesc prin spitale).
Filmul reuºeºte sã redea ºi suferinþa celor
doi pãrinþi când, în ciuda tuturor eforturilor,
puiul nu supravieþuieºte… Este impresionant,
de asemenea, cum contribuie ambii pãrinþi, în
egalã mãsurã, la creºterea puiului
(caracteristicã pe care noi am cam pierdut-o,
deºi nu pinguinilor le spune Pavel: „Purtaþi-vã
sarcinile unii altora” – Galateni 6, 2).
Desenaþi de Dumnezeu parcã special pentru
noi, pinguinii imperiali sunt de o rarã
frumuseþe. Filmul ar fi meritat un Oscar ºi
pentru „costume design”… Câtã gingãºie, câtã
splendoare!
Pinguinii imperiali dau dovadã de tandreþe,
afecþiune, ataºament, solidaritate, devotament,
grijã jertfelnicã pentru pui ºi nu doar atât. Veþi
remarca în „March of the Penguins” un mod
aparte de a preþui viaþa, din pãcate din ce în
ce mai rar întâlnit la oameni. Nu ºtiu exact cât
este adevãr ºtiinþific ºi cât e artã imagisticã, dar
adevãrurile surprinse de camerele de luat
vederi par a fi de netãgãduit. Toate gesturile
pinguinilor imperiali exprimã tandreþe ºi
afecþiune. Filmat la temperaturi inumane (sub -
50 grade Celsius), documentarul mi-a arãtat
una din cele mai graþioase imagini
cinematografice din câte mi-a fost dat sã vãd
pânã acum: „sãrutul” celor doi pinguini,
atingerea delicatã, înclinarea elegantã a
capetelor.
„March of the Penguins” este poate una
dintre cele mai frumoase poveºti despre creaþia
lui Dumnezeu, un film de o rarã sensibilitate,
un film foarte cãlduros, în ciuda gerului
implacabil al Antarcticii.
Cred cã am sã-l revãd din când în când,
sã nu uit sã fiu om…
Laurenþiu Dumitru
 „Oameni care
au înviat din morþi”
Cornel ºi Roxana Dragoº
Editura Egumeniþa
Prezentul volum este o adevãratã dozã
sub presiune. Din câte ºtim, demersul de a
strânge într-o carte mai multe cazuri de
înviere nu a mai fost precedat. Învierea este
minunea supremã, proprie numai divinitãþii,
diavolul apelând fãrã izbândã la ea pentru a
înºela omul. Cartea adunã o serie de cazuri
istorice în care oameni care muriserã au
înviat. Ele au þintuit mentalul comun timp
de secole, iar dacã astãzi le cunoaºtem, le
cunoaºtem pentru cã ele au existat, istoria
lor transmiþându-se, pe firul generaþiilor, cu
întreg contextul lor de „fricã ºi cutremur”.
Învierile din morþi nu sunt mituri. Nu
poþi pune sute de cazuri de înviere sub
acelaºi ºablon îngust al morþii clinice sau al
hipnozei generale. Nici moartea, nici
învierea nu sunt realitãþi personale, ci stãri.
De altfel, într-o ordine superioarã a
lucrurilor, învierea ar trebui vãzutã ca ceva
normal, din moment ce moartea, un
accident temporar în istoria omului, a fost
biruitã, ºi încã de acum 2.000 de ani. De la
Iisus Hristos, moartea nu mai are putere, a
intrat în dizolvare, iar dacã astãzi oamenii
încã mai mor, este un efect al naºterii
trupeºti; dupã Parusie, la stabilizarea
generalã rai-iad, moartea va imploda de la
sine.
Cartea trateazã despre învierile trupeºti
ale unor oameni care s-au vãzut înhãþaþi de
gheara morþii. Autorii cãrþii au selectat cele
mai cutremurãtoare istorii, fãrã mania de a
fi exhaustivi. Totuºi, o cronologie a fost
impusã. Ei pornesc de la învierile
consemnate în Sfânta Scripturã, punctele
cele mai luminoase ale Bibliei. Dintre
acestea, minunea Învierii Domnului Hristos,
nucleul religiei creºtine. Ce s-ar fi întâmplat
dacã Hristos n-ar fi înviat? Oamenii s-ar fi
mâncat între ei nu mult dupã aceea, vezi
contextul decadenþei antice. Încet, dar sigur,
creºtinii, adevãraþi sanitari ai vechii lumi
pãgâne, au schimbat cursul istoriei.
Lucrarea face referire ºi la textul apocrif
al Evangheliei lui Nicodim, care aratã
eforturile rabinilor ºefi de a împiedica o
Înviere deja produsã: doi dintre înviaþi sunt
închiºi în douã camere separate, unde scriu
mot-a-mot aceeaºi mãrturie despre
pogorârea lui Hristos la iad. „ªi aºa a pus
Domnul Crucea Sa în mijlocul iadului, ca
semn al victoriei ce va rãmâne acolo pe
veci” (p. 42). Ana ºi Caiafa vor sã ascundã
mãrturiile, dar poporul, furios, nu-i lasã. ªi
iatã-i pe judecãtorii lui Iisus cum dau de
veste iudeilor cã Hristos a înviat. Urmeazã
zile crunte de post ºi penitenþã într-un
Ierusalim îmbrãcat în sac ºi nins cu cenuºã.
Vechii înviaþi nu erau niºte umbre pe
picioroange, ci oameni sculaþi în carne ºi
oase din hrubele lor. Cartea pledeazã pentru
Octavian Dãrmãnescu
RECENZIE CARTE
o imagine spiritualizatã a trupurilor.
Un om înviat din morþi are alþi iriºi, se
converteºte la mutism ºi aºteaptã iminenþa
morþii, de acum cunoscutã. Sub palme îi
cresc adevãrate contoare ale realitãþii
esenþializate. Vede lumea oarecum detaºat,
pentru cã lumea se tocmeºte singurã ºi se
tocmeºte prost. Ceilalþi sunt datori cu o
singurã moarte, el cu douã. Contabilizând,
un om înviat din morþi are ascendenþa a
douã morþi ºi douã învieri (Parusia). Un om
înviat din morþi este o minune pe douã
picioare, este filozoful prin excelenþã ºi
tãcutul prin ocazie. Un om care nu mai
aparþine epocii lui, ci istoriei toate.
În cele ce urmeazã, vom face un studiu
de caz al unei învieri din morþi. Vom alege
ultima minune, astfel de cazuri fiind extrem
de rare. Decembrie 2004. Media
internaþionale sunt zguduite de o veste
teribilã. Un musulman saudit a fost înviat
din morþi de cãtre Fecioara Maria într-un
context tragic. Aflat la o mânãstire ortodoxã
din Siria, musulmanul este ucis de
taximetriºti din motive de jaf, ciopârþit ºi
aruncat în portbagaj. Pe toþi îi cuprinde
groaza când poliþiºtii îl descoperã înviat ºi
cusut de Maica Domnului. Pictorii ar spune
„suprarealism”, unii cinefili ar spune
„horror”. Însã acest caz extraordinar nu se
poate numi decât în limbaj teologic, fãrã
niciun alt apel: o minune de gradul zero.
Cartea are o ofertã de lecturã esenþialã:
textul se citeºte numai prin credinþã, nu este
o antologie SF. Imaginea cadru este a unei
cete rãzleþe de înviaþi, uniþi prin
traversarea morþii ºi a învierii, care
colindã glorios ºi tãcut istoria
umanitãþii. În frunte, Iisus Hristos,
Dumnezeu-Omul, Înviat din
morþi, cu steagul biruinþei,
triumfãtor în veci.
21
 BIOGRAFIILE SFINÞILOR APOSTOLI
Biografiile
Sfinþilor Apostolilor
8. Filip
Originar din satul Betsaida (ca ºi
Andrei ºi Petru), de meserie pescar.
Moare martirizat (rãstignit) în anul
80 la Hierapolis (azi: Pamukkale, Turcia),
la vârsta de 87 ani. În tinereþe, a fãcut o
cãlãtorie misionarã prin Asia Micã ºi Balcani.
9. Simon Zelotul
(Canaanitul)
Amintit numai în Evangheliile
sinoptice (Marcu, Matei ºi Luca).
Membru al grupãrii Zeloþilor. Dupã
unele relatãri, ar fi fost frate cu apostolii
Iacob cel Tânãr ºi Iuda Tadeul (pãrinþi:
Alpheus ºi Maria-Kleophas). În timpul
unei misiuni prin Persia (împreunã cu
Iuda Tadeul) sunt uciºi amândoi, prin
decapitare, rãstignire sau tãiaþi de vii în
douã – nu se ºtie sigur.
10. Iuda Tadeul
Apostol prezentat sub douã nume:
Tadeus (Marcu 3, 18, Matei 10, 1-4),
respectiv Iuda, fiul lui Iacob (Luca 6, 16,
Faptele Apostolilor 1, 13). Nemenþionat
în Evanghelia dupã Ioan.
11. Toma
Poreclit ºi Dydimos (Geamãnul).
Dupã unii, ar fi fost originar din oraºul
grec Didima (Turcia), dupã alþii, ar fi
fost vãr cu Iisus (în acest caz, el este
Iuda Toma, unul dintre cei patru nepoþi
de frate ai lui Iosif).
Dupã prinderea lui Iisus în grãdina
Ghetsimani, fuge ºi se ascunde timp de douã
sãptãmâni. Când revine la Ierusalim, ceilalþi
Apostoli îi spun cã Domnul a înviat, însã el nu
crede. Când Iisus cel înviat li se aratã
Apostolilor, îl cheamã pe Toma sã se convingã
cã e El. Contrar unor tablouri religioase,
Toma nu pune degetul în coasta Domnului,
ci îl recunoaºte pe loc pe „Domnul ºi
Mântuitorul meu”.
Dupã înãlþarea lui Iisus la cer,
Toma întreprinde cãlãtorii
misionare în Asia, ajungând
pânã în India.
22
Aici este adus într-o zi în faþa unui
maharajah, cãruia îi spune cã îi poate construi
un palat mai frumos decât cel pe care îl are în
prezent. Maharajahul îi dã bani în acest scop,
bani pe care însã Toma îi împarte sãracilor.
Interesându-se într-o zi despre mersul
lucrãrilor la palat, maharajahul aflã cã nu i se
construieºte niciun palat ºi dispune închiderea
lui Toma.
Într-o noapte, maharajahul are un vis, în
care un înger îl ia ºi îl duce în cer, arãtându-i
acolo un palat foarte frumos. Indianul întreabã
al cui este, iar îngerul îi spune cã al lui.
Maharajahul înþelege astfel cine este de fapt
Toma ºi se converteºte la credinþa în Iisus,
propovãduitã de Toma, ºi îl elibereazã pe
acesta din închisoare.
Toma îºi continuã misiunea ºi ajunge la un
templu pãgân, unde le vorbeºte preoþilor
despre Iisus. Aceºtia îi cer un semn, ca dovadã
a veridicitãþii cuvintelor sale. Toma ia în
palme apã din baia aflatã lângã templu, unde
preoþii obiºnuiau sã se îmbãieze înainte de
ceremonii, o aruncã în sus, iar apa rãmâne în
aer, spre uimirea preoþilor, dintre care unii se
convertesc la creºtinism.
Potrivit Tradiþiei, sfârºitul lui Toma survine
tot într-un templu pãgân, unde, revoltat de
întunericul spiritual al celor din acele locuri,
sparge cu un topor idolii pãgâni. Preoþii,
înfuriaþi de gestul sãu, îl prind ºi îl ucid cu o
sabie. Într-o bisericã creºtinã din Malabar,
India, se pãstreazã ºi azi sabia cu care a fost
ucis Apostolul.
Moaºtele sale sunt însã pãstrate în
oraºul Edessa (Turcia).
În primele secole dupã Hristos,
secta gnosticilor produce o
evanghelie falsã, pe care o numesc ,
pentru a câºtiga credibilitate. De
altfel, în primele secole ale
creºtinismului, sectele îºi fac un
obicei din a-ºi semna scrierile eretice
cu numele unor persoane ale
credinþei adevãrate (Evanghelia dupã
Maria, Apocalipsa dupã Petru...).
12. Iuda
Iscarioteanul
Iscariot (Ioan 6, 71) ar indica fie
provenienþa sa din satul Karioth (la
cca. 25 km sud-est de Hebron, în
Israel), fie apartenenþa sa la grupul
Zeloþilor.
Din Evanghelii, ºtim cã el þinea
punga Apostolilor (banii lor
comuni). Evanghelistul Ioan ne
spune însã cã era hoþ, pentru cã fura
din banii comuni.
Crezând cã astfel intermediazã o întâlnire
între Iisus ºi preoþii iudeilor – necesarã pentru
ca aceºtia sã înþeleagã învãþãtura Lui – le
spune acestora din urmã unde poate fi gãsit
Mântuitorul noaptea. În schimbul informaþiei,
primeºte 30 de monede de argint.
Când realizeazã ce a fãcut de fapt, îºi
regretã fapta, aruncã cele 30 de monede în
Templu, dupã care se sinucide prin spânzurare.
Oamenii Marelui Preot Caiafa cumpãrã cu acei
bani hotarul de pãmânt Hakeldama, folosit
apoi ca cimitir pentru strãinii care mureau în
Ierusalim, la sud de Valea Hinom ºi de vechea
cetate a Ierusalimului.
Bogdan Mateciuc

Sfântul
IOAN CASIAN
Romanul
Sfântul Ioan Casian s-a nãscut în pãmântul
þãrii noastre, în Dobrogea de azi (pe atunci,
provincia romanã Sciþia Micã), în jurul anului 360
d. Hr. Importanþa lui este una deosebitã, pentru cã
el e o punte de legãturã între rãsãritul ºi apusul
ortodox. Nãscut în rãsãrit ºi vorbitor de limbã
latinã, crescut duhovniceºte în marile mãnãstiri
din pustia Egiptului, Sfântul a dus în apus tradiþia
cãlugãreascã rãsãriteanã, exprimând-o în limba
latinã ºi potrivit temperamentului apusean.
Pãrinþii lui, romani de neam (poate chiar daco-
romani), erau creºtini evlavioºi. De aceea, pe
lângã solida educaþie clasicã, Ioan a dobândit ºi o
cunoaºtere trainicã a Sfintei Scripturi. A intrat de
mic într-o mãnãstire din apropierea Tomisului,
unde s-a împrietenit cu un tânãr mai mare decât
el, Gherman. Acesta avea sã-i fie tovarãº
credincios în multele sale cãlãtorii ºi este azi
împreunã cinstit cu Ioan ca sfânt, sub numele de
Sfântul Gherman din Dobrogea.
Când Ioan avea cam 20 de ani, cei doi ºi-au
pãrãsit þara pentru a se închina la Locurile Sfinte.
Au rãmas acolo, într-o mãnãstire din apropiere de
Betleem, vreme de cinci ani. Apoi, mânaþi de sete
pentru viaþa duhovniceascã, au pornit spre pustia
Egiptului, pe atunci faimoasã în întreaga lume
pentru marii sfinþi care trãiau acolo. Este vorba de
întemeietorii vieþii cãlugãreºti, începând cu
Sfântul Antonie cel Mare, prin care Egiptul
ajunsese un centru duhovnicesc al lumii creºtine,
având zeci de mii de cãlugãri care trãiau în
singurãtate (ca pustnici) sau în marile mãnãstiri cu
viaþã de obºte (în comun). Se împlinea astfel
vechea prorocie: a înflorit pustia precum crinul.
ªapte ani au petrecut cei doi cãlugãri în Egipt,
colindând marile mãnãstiri ºi marii pãrinþi ai
vremii lor ºi adunând, ca niºte albine, mierea
învãþãturilor acestora. Adãpându-se din astfel de
izvoare de sfinþenie, cei doi au sporit foarte mult
în experienþa vieþii duhovniceºti, ajungând ei
înºiºi nevoitori (asceþi) încercaþi, capabili sã
exprime mai târziu ºi pentru alþii învãþãturile
primite ºi sã-i povãþuiascã pe calea mântuirii.
Aceastã perioadã avea sã constituie mai târziu
principala sursã de inspiraþie pentru cele douã
scrieri capitale ale Sfântului Ioan Casian,
Aºezãmintele vieþii de obºte ºi Convorbirile
duhovniceºti.
În anul 399 d. Hr., datoritã tulburãrilor
provocate de patriarhul Teofil al Alexandriei, cei
doi prieteni au fost nevoiþi sã pãrãseascã Egiptul,
aflându-ºi adãpost la Sfântul Ioan Gurã de Aur în
Constantinopol. Cu bunãtatea sa, Patriarhul i-a
primit ºi chiar l-a hirotonit pe Ioan Casian diacon.
Cinci ani au stat cei doi cãlugãri la picioarele
Sfântului Ioan Gurã de Aur, ajungându-i ucenici
ºi primind de la el bogãþie de daruri duhovniceºti.
În anul 404, însã, prin uneltirile aceluiaºi patriarh
Teofil ºi ale împãrãtesei Eudoxia, Sfântul Ioan
Gurã de Aur a fost scos în exil, unde mai târziu a
ºi murit. Ca vorbitori de limbã latinã, Ioan Casian
ºi Gherman au fost trimiºi la Roma pentru a-l
susþine pe Sfântul Ioan înaintea papei de atunci,
Inochentie I.
Au rãmas la Roma trei ani, timp în care Ioan
Casian a fost probabil hirotonit preot, iar
Gherman a murit, pentru cã nu mai ºtim nimic
despre el. De acolo, chemat de creºtinii din Galia,
Sfântul Ioan s-a mutat în Marsilia, în partea de
sud a þãrii, unde în anul 415 a întemeiat faimoasa
mãnãstire a Sfântului Victor, care fusese un soldat
mucenic, mort în timpul prigoanei lui Diocleþian.
În aceastã „mãnãstire-dublã” – formatã dintr-o
obºte de cãlugãri ºi una de maici – Sfântul Ioan a
aºezat rânduiala pe care o deprinsese de la pãrinþii
din pustia Egiptului. Prin aceasta, viaþa
Ierodiacon Grigorie Benea
cãlugãreascã a rãsãritului ajungea în
SFINÞI ORTODOCªI DIN APUS
apus, rãspândindu-se de acolo în scurtã
vreme în întreaga Galie.
Ca stareþ al mãnãstirii, la rugãmintea
cãlugãrilor gali, Sfântul Ioan Casian ºi-a
scris cele mai importante opere ale sale,
Aºezãmintele vieþii de obºte ºi
Convorbirile duhovniceºti, prin care
exprima, pe limba apusenilor ºi la
nivelul înþelegerii lor, învãþãturile
pãrinþilor pustiei despre viaþa
cãlugãreascã. Prima lucrare, scrisã între
anii 417 ºi 419, cuprinde mai întâi o
prezentare sistematicã a vieþii de obºte
dupã modelul mãnãstirilor din Egipt,
adaptatã însã la posibilitãþile (de climã, de culturã
etc.) apusului. Ultima parte este dedicatã luptei cu
patimile (mândria, curvia, lãcomia, lenea etc.).
Limbajul Sfântului Ioan este foarte simplu ºi
firesc, cu o mulþime de exemple practice. El aratã
duritatea vieþii duhovniceºti, venind astfel
împotriva celor ce voiau sã devinã cãlugãri mânaþi
de idealizãri naive sau pentru a scãpa de greutãþile
vieþii din lume. Cea de-a doua lucrare prezintã 24
de convorbiri pe care Sfântul Ioan le-a purtat cu
marii pãrinþi ai pustiei, pe diferite teme ale vieþii
duhovniceºti. Nu se poate sublinia îndeajuns
însemnãtatea pe care au avut-o aceste douã lucrãri
ale Sfântului Ioan Casian în dezvoltarea ºi
formarea vieþii cãlugãreºti din Galia ºi din întreg
Apusul. Ele au ajuns cãrþi de cãpãtâi pentru
cãlugãrii apuseni, toþi marii sfinþi gali
considerându-le îndreptare esenþiale în viaþa lor
duhovniceascã. Însuºi Sfântul Benedict din
Nursia, pãrintele vieþii cãlugãreºti apusene, s-a
folosit de scrierile Sfântului Ioan în elaborarea
rânduielii lui. Prin aceasta, duhul curat al
cãlugãriei rãsãritului a pãtruns ºi s-a rãspândit în
apus, determinând întreg mersul ulterior al
Bisericii din acele locuri.
Totodatã, ca un adevãrat glas al Ortodoxiei în
apus, Sfântul Ioan Casian a combãtut ºi unele
greºeli din gândirea Fericitului Augustin, mai ales
în ceea ce priveºte legãtura ºi conlucrarea dintre
harul lui Dumnezeu ºi voinþa liberã a omului.
În anul 435 d. Hr., în mãnãstirea sa din
Marsilia, Sfântul Ioan ºi-a dat sufletul în mâinile
lui Dumnezeu, Cãruia îi închinase întreaga viaþã.
Moaºtele lui au rãmas în mãnãstirea Sfântul
Victor, fiind cinstite acolo pânã astãzi. O pãrticicã
din aceste moaºte, adusã de curând la noi în þarã,
se gãseºte în catedrala din Galaþi. Biserica
Ortodoxã îl sãrbãtoreºte pe Sfântul Ioan,
împreunã cu Sfântul Gherman, la 29 februarie în
anii bisecþi, iar în ceilalþi, la 28 februarie.
Pentru rugãciunile Sfântului Ioan
Casian ºi ale Sfântului Gherman din
Dobrogea, Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieºte-ne pe noi. Amin!
23
DESCOPERIÞI ORTODOXIA ªI CULTURA GRECEASCÃ!
TRASEU SPECIAL PENTRU ELEVI!
7 zile cazare în hoteluri ºi mãnãstiri, plecãri în 3 zile de la organizare*
Hoteluri 3* cu mic dejun, ghid român
Tesalonic – Insula Evia – Atena – Insula Eghina – Corint – Patras – Meteora
Ziua 1. Plecare din România: Ruse –
Sofia – Promachonas – Serres. Cazare în
Serres. Traseu de zi, se viziteazã ºi
Mãnãstirea Sf. Ioan din Rila.
Ziua 2. Serres – Tesalonic – tur de oraº,
se viziteazã Biserica Sf. Dimitrie Izvorâtorul
de mir, Sf. Teodora, Sf. Sofia cu moaºtele
Sf. Vasile Episcopul, Mitropolia cu moaºtele
Sf. Grigore Palama, Turnul Alb, Faleza,
situri arheologice – drum spre insula Evia pe
celebra autostradã nord – sud – feribot cãtre
Evia – Mãnãstirea Cuv. David. Cazare la
mãnãstire.
Ziua 3. Vizitãm Prokopion,
(moaºtele Sf. Ioan Rusul) –
Halkida – Atena. Cazare la hotel.
Seara, vizitarea oraºului vechi,
Piaþa Parlamentului, schimbarea
gãrzii, cartierele Monastiraki ºi
Plaka cu celebrele magazine de
suveniruri ºi taverne, la poalele
Acropolei. Priveliºtea este
splendidã ºi, dupã o scurtã oprire
pentru cinã, se merge pe jos ºi se
urcã pe Acropole, la stanca
Areopagului, locul unde Sf. Ap.
Pavel a predicat bãrbaþilor atenieni ºi unde
l-a convertit pe Dionisie Areopagitul.
Ziua 4. Pireu – feribot cãtre insula
Eghina (port Eghina Marina). Din Eghina Mãnãstirea Sf. Patapie. Cazare la mãnãstire.
Marina se merge pe ºosea îngustã strãjuitã de Ziua 6. Loutraki – Meteora. Cazare în
superbe case mediteraneene, cu palmieri ºi Kalambaka.
cu fistic în curte. Dupã câteva minute, se Ziua 7. Vizitarea a cel puþin 3 mãnãstiri
vede Mãnãstirea Sf. Treime, la Sf. Nectarie. din Complexul Meteora – atelierul de icoane
Dupã închinare, se urcã spre templul zeiþei Zindros – Mãnãstirea Aghia Paraskevi –
Aphaia. Transfer cu feribotul spre Pireu – un Tesalonic – drum cãtre România (traseu de
nou tur al Atenei. Vizitãm Grãdinile regale, noapte).
Universitatea, Stadionul olimpic ºi alte
obiective în funcþie de timp. Cazare în Atena Tarif grupuri mici (8 – 20 persoane):
la acelaºi hotel. 320 euro
Ziua 5. Deplasare cãtre Canalul Corint
(scurta vizita) – Patras – retur Corint – Tarif grupuri de min 40 (autocar):
270 euro
* Profesorii organizatori sunt rugaþi sã ne
contacteze pentru stabilirea în detaliu a programelor
precum ºi a datei de plecare
VIVA TURISM
agenþie touroperatoare
licenþã 4560/2007
Suceava
str. Slãtioara 18
Tel. fax: 0230.578.344;
0745.395.777
www.vivaturism.ro
vivaturism@gmail.com

Publicaþie editatã de S.C. Pridvor Media Press AG S.R.L.

ISSN 1844 - 9867

Adresa de corespondenþã:
Geamãna, nr. 555, Com. Bradu, jud. Argeº
orthograffiti@yahoo.com www.orthograffiti.ro

Coordonator: Prof. Laurenþiu Dumitru

Membru al Asociaþiei Ziariºtilor ºi Editorilor Creºtini
www.laurentiudumitru.ro
Art design: Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Consilier editorial: Radu Hagiu