Factorii dezvoltrii psihice La om, dezvoltarea psihic este un proces dinamic prin care se realizeaz noi structuri funcionale,

au loc profunde transformri, schimbri cantitative i calitative cu sens ascendent, ce diferen 18118e48s iaz comportamentul individului ducnd la o mai bun i eficient adaptare la condiiile de mediu. n psihologia tiinific, considerarea existenei psihicului ntr-un continuu statu nascendi, constituie un principiu de baz al explicrii i interpretrii fenomenelor psihocomportamentale umane. La dezvoltarea vieii psihice contribuie, n ponderi i valori diferite, factori biologici, genetici, sociali, culturali, educaionali i, nemijlocit, spirituali, factori necesari dar nu i suficieni. Fr o ereditare normal i fr condiii favorabile de maturitate somato- organic, nu e posibil o dezvoltare psihic normal; iar n absena socializrii, enculturaiei, educaiei, nu se pot elabora i perfeciona structurile psihice, contiina, caracterul i personalitatea omului. Aceasta i pentru faptul c nsi activitatea mintal contient i structurile de personalitate contribuie, n virtutea autoorganizrii i autoreglajului, la dezvoltarea psihic a subiectului uman. De asemenea, trebuie precizat faptul c factorii devenirii fiinei umane, respectiv ereditate, mediu i educaie, nu acioneaz izolat, ci intercorelat i interdependent. Este edificator n acest sens reproul formulat de H. Wallon lui J.Piaget c acesta nesocotete rolul maturizrii organismului n formarea i dezvoltarea psihic. n acelai context amintim c a fost de mult timp depit concepia lui W. Stern despre dezvoltare ca o endogenie, ca o simpl i treptat exteriorizare a unor structuri ineiste, nnscute. L. Vgotski a criticat, la timpul su, teza pedologic privind independena dezvoltrii psihice de activitatea de nvare, dar nici nu a acceptat identificarea dezvoltrii cu nvarea, ci doar corelarea lor necesar. Astfel, nvarea bine organizat nu se situeaz la urma dezvoltrii, nu este o simpl beneficiar a condiiilor oferite de aceasta, ci este generatoare de noi condiii interne de dezvoltare psihic. Deci, nvarea raional construit grbete dezvoltarea, i lrgete posibilitile i perspectivele, se situeaz n fruntea dezvoltrii, genernd noi structuri i procese psihice care, fr nvare i educaie, nu ar fi fost posibile. Mai ales procesele intelectuale i voliionale superioare: gndirea, voina, atenia, imaginaia etc. nici nu s-ar putea forma numai pe baza unei dezvoltri spontane, naturale, ntruct ele sunt elaborate prin diferite tipuri de nvare (perceptiv, cognitiv, verbal, simbolic, creativ etc.). Aadar, dezvoltarea psihic, neleas ca structurare, formare i perfecionare a diferite procese, funcii i nsuiri psihice, are loc sub aciunea unor numeroase i variate influene externe i interne, directe i mijlocite, naturale i sociale, apropiate i ndeprtate, permanente i episodice etc., care determin nivelul i calitatea dezvoltrii psihice la fiecare persoan n parte. Caracterul, valoarea i dinamica dezvoltrii psihice rezid tocmai n confruntarea acestor perechi de contrarii obiective i subiective, genernd noi structuri de procese, nsuiri i trsturi psihice. Ca atare, dezvoltarea psihic: a) se sprijin pe terenul ereditii; b) i extrage coninuturile informaionale din datele furnizate de mediul sociocultural; c) este ghidat i condus de educaie i instrucie; d) se desfoar prin activitatea proprie de nvare a fiinei umane ca urmare a unor seturi motivaionale, declanatoare, orientative i energizante. Rezult aadar, din aceast definiie, c dezvoltarea psihic este un proces bidimensional, fiind prin coninut de provenien extern, prin premise i mod de elaborare realizare de natur intern. Deci, principalii factori ai dezvoltrii psihice i constituie ereditatea, mediul i educaia interconectai de activitatea eului subiectului uman. Factori conditionali ai nvtrii MOTIVATIA 1. Motivatia nvtrii. Structura intern a motivatiei 2. Tipuri de motive specifice activittii de nvtare 3. Situatii motivationale specifice nvtrii scolare 1. Motivatia nvtrii Conceptul de motivatie Motivatia desemneaz ansamblul factorilor care declanseaz activitatea omului, o orienteaz selectiv ctre aqnumite scopuri sI o sustine energetic. Motivatia cuprinde totalitatea elementelor stimulative interne att a trebuintelor,

impulsurilor de ordin fiziologic ct sI a unor formatiuni mai complexe dobndite n cursul vietii ca trebuinte secundare, interese, aspiratii, convingeri, ideal, conceptie despre lume sI viat. Motivatia un factor intern care mpreun cu alti factori contribuie la manifestarea n conduit. DesI este un stimul care din interior determin individul s ntreprind actiuni n directia unui anumit scop, motivatia are o origine extern. P.Golu sustine c motivatia este un model subiectiv al cauzalittii externe. Structura intern a motivatiei Componentele motivatiei sunt cunoscute sub denumirea generic de factori motivationali, de motive sau trebuinte. Dintre aceste componente, n literatura de specialitate sunt mentionate: trebuinta, impulsul, dorinta, intentia, valenta, tendinta, aspiratia sI interesul. Trebuinta n forma sa activ, precizeaz P.Popescu-Neveanu este un act de semnalizare a modificrilor care intervin n sistemul organic sI n sistemul personalittii. Trebuinta semnalizeaz cerintele de reechilibrare sub forma unor stri sI imbolduri specifice. Psihologul american A.Maslow organizeaz trebuintele ntr-o structur cunoscut sub denumirea de piramida trebuintelor. Pornind de la baz cele 7 categorii de trebuinte ale piramidei sunt: trebuinte fiziologice; trebuinte de securitate; trebuinte legate de apartenent sI dragoste; trebuinte de apreciere sI stim; trebuinte de cunoastere; trebuinte estetice; trebuinte de autoactualizare, de autorealizare sI valorificare a potentialului propriu.

Impulsul const n aparitia unei excitabilitti accentuate a centrilor nervosI corespunztori, proces care este provocat de deficitul de substante din organism. De regul impulsul precede trebuinta, dar aceasta se realizeaz tocmai datorit aparitiei lui. Psihologic, impulsul este trit ca o stare de activare, de pregtire a actiunii. Dorinta este expresia psihologic a trebuintei constientizate. n general, orienteaz individul spre scop, dar ntre dorint sI scop se interpune un interval de timp, un ansamblu de mijloace. Oamenii pot controla voluntar selectia, mplinirea sau reprimarea dorintelor. O form de manifestare a dorintei este intentia. Aceasta marcheaz orientarea motivului spre scopuri sau proiecte. Se refer la ceea ce subiectul doreste s fac. Exist intentii imediate (de a aprocura un curs) sI intentii pe termen lung ( de a termina facultatea). O alt form a dorintei este tendinta de a actiona. n acest caz ntr n relatie obiectul ctre care se orienteaz impulsul sI valenta acestuia. Valenta o reprezint calitatea care o dobndeste obiectul n relatiile dinamice dintre organism sI obiectele care intr n sfera satisfacerii trebuintelor. Valenta unui obiect este cu att mai mare cu ct stimuleaz ntr-o msur mai mare activitatea de satisfacere a unei anumite trebuinte. Nu putem vorbi de existenta unor forte dinamice, motivationale, numai prin ele nsele, ci totdeauna n relatie cu obiectele, rezultatele, situatiile care le satisfac sI cerintele crora le corespund, reflectate n mintea omului sub form de imagini, idei, convingeri, aspiratii, etc.

Tipuri de motive specifice activittii de nvtare Marea diversitate a motivelor nvtrii scolare impune ordonarea lor n anumite categorii. Criteriile de clasificare a motivelor actvittii de nvtare sunt numeroase sI difer de la un autor la altul. Cele mai concludente criterii sunt: -criteriul privind relatia motiv-nvtare-scop ntreaga activitate de nvtare a elevilor, a studentilor este sustinut sI orientat de anumite motive sI orientat n vederea atingerii unor scopuri. Motiv al nvtrii poate fi o dorint, un interes, o idee, un ideal, o aspiratie, ca rezultat al reflectrii n constiinta lor a realittii, a anumitor cerinte: familiale, personale, sociale, profesionale. Scopul se regseste n obiectivul, n ceea ce-sI propune s obtin subiectul prin activitatea de nvtare. n mod curent, scopul este orientat motivului sI odat fixat, consolideaz motivatia care l-a impus. Atunci cnd scopul este extern fat de activitatea de nvtare, eficienta nvtrii depinde de semnificatia pe care o are scopul propus pentru cel n cauz. n aceast situatie este vorba de motivatie extrinsec. n situatia n care scopul activittii este intern, deci nvat pentru c nvtarea ca atare i d satisfactie este vorba de o form superioar de motivatie sI anume motivatia intrinsec. -criteriul continutului psihologic al motivelor; Acest criteriu are n vedere faptul c motivele care i determin pe elevi s nvete iau ntotdeauna forma unor variabile psihice: interese, sentimente, aspiratii sI convingeri. n acest sens se propun motive cognitive sI motive de interes, motive de ambitie, motive de team. -criteriul valoric; Grupeaz motivele nvtrii scolare avnd n vedere dou aspecte: valoarea socio-moral a scopurilor urmrite sI caracterul adaptativ al motivelor. Prima perspectiv: anume valoarea socio-moral conduce la gruparea motivelor nvtrii scolare n 2 categorii: MOTIVE SOCIALE, atunci cnd nvtarea vizeaz scopuri utile societtii sI MOTIVE INDIVIDUALE. A doua perspectiv a criteriului valoric, anume caracterul adaptativ permite gruparea lor n motive pozitive sI motive negative. -criteriul aspectului temporal al motivelor. Vizeaz deschiderea tririi motivelor care poate fi limitat la situatia prezent sau poate depsI spatiul sI cadrul direct. n functie de acest criteriu motivele pot fi momentane, apropiate sI de perspectiv. 3. Situatii motivationale specifice nvtrii scolare Activitatea de nvtare de tip scolar se desfsoar ntr-un cadru situational extrem de complex care cuprinde componente numeroase ca: potentialitti intelectuale, reactii afective, fond motivational, predispozitii, aptitudini. Pornind de la premisa c n fiecare elev exist anumite tendinte pozitive nespecifice legate de trebuinta de reusit, de mplinire, de competent, n scoal se pot crea anumite situatii care s s stimuleze, s amplifice aceste resurse sI s influenteze astfel eficienta nvtrii. Situatiile motivationale specifice sunt: situatia de control, de competitie, situatia de joc sI performanta. Situatia de control

 Controlul ca situatie motivational presupune o comparatie ntre fenomenul controlat sI modelul corespunztor. n acest actde comparatie, de identificare, elevul este dirijat la nceput din afar, de ctre adult sI are nevoie de control exterior ndelungat. Cunoasterea rezultatului de ctre copil actioneaz ca ntrire, ca motivatie ce ia nastere n urma efecturii formelor de control: interior sI exterior. Orice control al actiunii de nvtare reprezint un factor motivational numai dac este localizat n timp. Principalele forme de control sunt: -controlul cognitiv sau intrinsec-opereaz prin administrarea de ctre subiectul nsusI a recompensei sI a pedepsei, ofer evaluare continu, formativ. -controlul prin constrngere sau extrinsec este administrat pe ci exterioare, este secvential. Efectul nentrziat al controlului are consecinte duntoare att n privinta ntelegerii materialului nou predat ct sI n pregtirea lectiei acas. Situatia motivational de control asigur mobilizarea unor motive intrinseci ca: autoaprecierea, autocontrolul, autoafirmarea iar toate acestea contribuie la realizarea motivului de competent, form superioar de recompens. Situatia de competitie Creeaz posibilitatea manifestrii dorintei de a excela n activitatea de nvtare, determinnd mobilizarea trebuintelor de exprimare a eului, de afirmare, de performant. Competitia este pozitiv mai ales sub aspect cantitativ. Observatiile asupra comportamentului competitiv sugereaz c motivul de competitie intensific efortul motor dar nu mbuntteste calitatea actiunilor. Standardul sistemului de notare, al obtinerii burselor determin n g elevilor un spirit competitiv n care investesc mult energie. Spiritul competitiv depinde de gradul de expectare a succesului de ctre subiect. n scoal, elevul trebuie a fi deprins a se depsI mai degrab pe sine dect pe altul, sansele sale de reusit fiind mult mai sigure dect atunci cnd I se cere s intre n competitie cu altii sI mai ales cu elevii eminenti. Influenta situatiei motivationale de competitie depinde de dificultatea sarcinii, tipul de temperament, trsturile de voint, capacitatea de a-sI constientiza posibilittile n raport cu cerintele. Cnd situatia de competitie face apel la rivalitate, trebuie astfle dirijat nct s se evite aparitia manifestrilor negativecare sporesc odat cu naintarea n vrst. Performanta-ca factor motivational Performanta reprezint o actiune al crei efect este superior nivelului comun sI poate constitui chiar un record. n termenii teoriilor nvtrii, performanta este reactia de rspuns la actiunea repetitiv a stimulilor. Att reusita ct sI escul ca forme de manifestare ale performantei las n urma lor tensiuni motivationale. Din aceste considerente, performanta este un aspect al motivatiei. Aprecierea, reamintirea succesului sau esecului se afl n strns legtur cu imaginea de sine, iar nivelul eului se concretizeaz n nivelul de aspiratie. Nivelul de aspiratie include att asteptrile ct sI imaginea de sine. Aceasta determin motivul de performant care indic ambitiile sI performantele subiectului. Supraestimarea posibilittilor condamn subiectul la o viat plin de esecuri, iar subestimarea conduce la ratarea unor scopuri, performante posibile, realizabile.

PROCESE FUNDAMENTALE INTR-O

INVATARE ELEMENTARA In orice act de invatare intervine de fapt psihismul, in vederea studiului, putem descrie separat functiile de baza ale procesului cognitiv. In cunoasterea elementara se distinge indeosebi rolul atentiei , perceptiei si memoriei . Aprofundarea cunoasterii aduce in prim plan imaginatia si gandirea. Motivatia si comunicarea elev -profesor, intervine tot timpul ca motor al activitatii psihice. Activitatea de reflectare a realitatii in creier are un caracter selectiv. Atentia consta un orientarea si concentrarea activitatii psihice asupra unor obiecte si fenomene care , datorita acestui fapt , sunt reflectate mai clar si mai deplin. Perceptia consta in cunoasterea obiectelor si fenomenelor in integritatea lor si in momentul cand ele actioneaza asupra organelor senzoriale. Caracterul selectiv al reflectarii se manifesta nu numai in cazul perceptiilor ,ci si in cazul celorlalte procese psihice ( de ex gandirea , memoria etc). Perceptia este o reflectare a obiectelor si fenomenelor care actioneaza nemijlocit asupra receptorilor . Perceptiile deosebindu-se de senzatii prin faptul ca ele nu constituie reflectarea insusirilor izolate ale obiectelor si fenomenelor ( de ex culoare, temperatura, miros etc), ci reflectarea acestor obiecte si fenomene in totalitatea lor. Imaginile obiectelor si fenomenelor percepute , actiunile savarsite , sentimentele si gandurile pe care le avem la un moment dat , nu dispar fara urma din mintea noastra. In anumite conditii , ele reapar , intr-o forma sau alta , in constiinta . Spre deosebire de senzatii si perceptii , care sunt imagini ale obiectelor si fenomenelor ce actioneaza in momentul respectiv asupra analizatorilor , memoria este o reflectare a experientei noastre anterioare. Prin memorie se intelege , pe de o parte , procesul de intiparire , fixare si pastrare in creier , iar pe de alta part e , recunoasterea si reproducerea a ceea ce omul a perceput , a simtit , a facut sau a gandit inainte. Fantozzy ATENTIA Baza fiziologica a atentiei o constituie aparitia unor regiuni cu excitabilitate optima in scoarta cerebrala. Activitatea de formare si reactualizare a legaturilor temporare si de diferentiere se realizeaza la un inalt nivel de eficacitate in focarele de excitabilitate optima ,care constituie portiunea creatoare a emisferelor cerebrale. In jurul focarelor de excitabilitate optima apare, pe baza inductiei negative, o stare de inhibitie. Cu cat focarul de excitabilitate optima este mai concentrat in anumite portiuni ale scoartei cu atat inhibitia aparuta prin inductie negativa cu celelalte regiuni este mai puternic. Portiunea de excitabilitate optima nu este fixa ,ci se deplaseaza pe suprafata emisferelor cerebrale, in functie de schimbarile survenite in lumea reala si de desfasurarea activitatii. Atentia are o serie de calitati:concentrarea,stabilirea,volumul,flexibilitatea,distributia-care pot reprezenta o anumita independenta unele fata de altele. In acest fel ,la uni copii anumite calitati ale atentiei pot fi foarte dezvoltate, iar altele mai putin dezvoltate. Concentrarea si intensitatea atentiei. Se poate masura prin rezistenta la excitanti perturbatorii, in special la zgomot. Zgomotul din ambianta poate stanjeni foarte mult ,atunci cand trebuie sa distingi un aspect mai putin evident. Un rol semnificativ il joaca deprinderile.

Stabilirea atentiei se caracterizeaza prin mentinerea neintrerupta, intensiva si durabila a orientarii si concentrarii activitatii psihice intr-o anumita directie. Atentia elevului se poate mentine concentrata ,in mod neintrerupt , asupra unui obiect,15-20 minute, examinand din diferite puncte de vedere. Volumul atentiei este limitat. Flexibilitatea atentiei este rezultatul deplasarii rapide a focarului de excitabilitate care depinde in primul rand de mobilitatea proceselor nervoase, de usurinta cu care un focar de excitabilitate trece in starea de inhibitie si invers. Distributia atentiei consta in capacitatea de a sesiza simultan intelesul mai multor surse de informatii. Atentia involuntara se caracterizeaza prin faptul ca apare in mod neintentionat si fara efort voluntar. Aparitia atentiei involuntare este determinata nu numai de natura stimulentilor , ci si de masura in care un stimulent oarecare raspunde trebuintelor ,dorintelor, intereselor elevului respectiv. Atentia voluntara ,se caracterizeaza prin prezenta scopului de a fi atent si a efortului voluntar. Pentru educarea atentiei voluntare ,este de mare importanta exigenta dascalului fata de calitatea executarii sarcinilor date elevilor , formarea deprinderilor de a executa cu atentia necesara orice activitate ,de a lucra cu atentie chiar si in conditii neprielnice. Desfasurarea activitatii intr-un ritm optim este un alt factor important din punctul de vedere al asigurarii atentiei elevilor in cadrul lectiei. Dezvoltarea atentiei este conditionata de intreaga dezvoltare a elevului : a capacitati de miscare si coordonare a miscarilor, a senzatiilor ,a perceptiilor , a recunoasterii si sesizarii insusirilor noi. Neatentia poate aparea si ca efect al oboselii, plictiselii. Pe langa factorii externi intervin si factori interni contribuind la suscitarea atentiei, cel mai important fiind interesul. PERCEPTIA In dezvoltarea perceptiei copilului un rol deosebit de important il are dezvoltarea limbajului si comunicarea verbala a copilului cu adultii. In procesul pedagogic este util sa se urmareasca nu numai realizarea unei perceptii corecte in momentul dat in conformitate cu scopul urmarit ci si dezvoltarea la elevi a spiritului de observatie. In perceptie intervin si o serie de atitudini :a) atitudinea motorie: pozitia, postura pe care se sprijina comportamentul nostru e in relatie cu ceea ce observam, ( cand vrem sa auzim bine ce spune o persoana adoptam o anume atitudine), b) atitudinea intelectuala, starea de pregatire cognitiva ,punctul de vedere, orientarea in situatie ,c) atitudinea afectiva: o dispozitie subiectiva a persoanei de a reactiona pozitiv sau negativ fata de o situatie, persoana sau o simpla afirmatie .Influenta afectivitati pare a se face resimtita si in cazul perceptiilor subliminale. Perceptia subliminala este cea ale carei efecte se fac resimtite, desi excitantii ce o produc se afla sub pragul senzorial , fie cel de intensitate, fie cel referitor la timpul de expunere. Atitudinea, interesele influenteaza puternic selectia perceptiva. Cand percepem ceva , nu e sesizat totul cu aceeasi claritate .Percepand corect forma obiectelor , noi le recunoastem. In plus , apreciem si distanta la care se afla obiectele : fara o asemenea evaluare nu le-am putea manui .

Perceptia timpului are mai multe aspecte .Unul se refera la perceperea unor excitanti ca fiind succesivi. Daca succesiunea unor spoturi luminoase e foarte rapida , vedem o lumina continua. Un al doilea aspect al perceptiei in timp este tocmai aprecierea duratei. Se poate estima durata unui fenomen continuu, dar putem evalua si intervalul intre momentele de aparitie a doua evenimente. Nu apar deosebiri nete intre modul de a aprecia aceste doua feluri de scurgere a timpului. Perceptia miscarii constituie o schimbare de pozitie in spatiu a unui obiect intr-un anumit timp. Perceptia miscarii intervine in doua situatii :a) cand urmarim cu ochii obiectul in miscare ; in acest caz , imaginea pe retina e fixa , dar senzatiile kinestezice provocate de miscarea ochilor ne dau informatiile corespunzatoare; b) ochii sunt imobili ,dar imaginea corpului respectiv se deplaseaza pe retina. Miscarile prea incete ori prea rapide nu sunt sesizate. Fantozzy MEMORIA Memoria este o functie a creierului functie care consta in reflectarea experientei trecute. Baza materiala a memoriei o constituie urmele proceselor nervoase anterioare (excitatia si inhibitia). Atat memorarea cat si reproducerea pot avea un caracter intentionat (voluntar) sau neintentionat (involuntar). Memorarea si reproducerea intentionata presupun : a) existenta unui scop dinainte fixat , b) alegerea si stabilirea materialului de memorat sau reprodus , c) prezenta unui efort mai mult sau mai putin insemnat de vointa , d) utilizarea unor mijloace si procedee speciale in memorare si reproducere etc . In cazul memorarii si reproducerii neintentionate toate aceste caracteristici lipsesc; procesul se desfasoara fara intentie , ,,de la sine. De asemenea , in functie de procedeul folosit se poate face distinctie intre memorare logica si memorarea mecanica. Memorarea logica se bazeaza pe desprinderea legaturilor inteligibile ,a continutului de idei , in vreme ce memorarea mecanica duce la elaborarea unor legaturi temporare ,care reflecta prin excelenta succesiunea externa a fenomenelor. Numim deprinderi acele acte invatate in care predomina reactiile relativ constante. Astfel ,sunt deprinderi : mersul, scrisul, calculul mintal elementar (tabla inmultirii). Cunostinta este o structura de informatii si operatii care face posibile atat orientarea in ambianta, cat si solutionarea anumitor probleme. Baza fiziologica a memoriei nu este inca elucidata. Depozitul ,, urias al memoriei este locul unde putem gasi si evoca o anume amintire. Din punctul de vedere al duratei memorarii exista trei forme de memorie: a)memoria de foarte scurta durata , b) memoria de scurta durata , c) memoria de lunga durata. CONCLUZII Procesul de invatamant face apel la atentia involuntara ,cat si la atentia voluntara a elevilor ,dar rolul hotarator il are atentia voluntara. Atentia voluntara se caracterizeaza prin faptul ca apare in mod neintentionat si fara efort voluntar. Ea poate fi provocata in primul rand de anumite insusiri ale obiectelor si fenomenelor , care dau nastere reflexului de orientare .

Stimulentii puternici (scrisul cu litere mai mari sau viu colorate, imaginile foarte mari ale unor obiecte etc ) se impun in mod involuntar atentiei elevilor. Repetarea unui stimulent, care initial nu a atras atentia ,se face ca el sa se impuna in cele din urma. Interesul este subordonat motivatiei, trebuintelor, sentimentelor noastre. Atentia involuntara si voluntara nu sunt net delimitate , intre ele exista o serie intreaga de grade de trecere . In afara de acestea ,cele doua forme de atentie se pot transforma una in alta. Astfel , un elev poate incepe studiul unei probleme bazandu-se pe atentia voluntara. Daca , insa, dificultatile initiale sunt invinse in cursul activitati , apare interesul , si atentia devine involuntara .Aceasta atentie este numita atentie postvoluntara . In procesul pedagogic este necesar sa se urmareasca nu numai realizarea unei perceptii corecte in momentul dat in conformitate cu scopul urmarit ci si dezvoltarea la elevi a spiritului de observatie . Observatia este o forma superioara a perceptiei ,este o perceptie premeditata , dirijata ,planificata si selectiva ,intreprinsa cu un anumit scop. Observarea inseamna cercetarea si studierea obiectului .Rapiditatea si precizia in sesizarea unor lucruri putin sesizabile la prima vedere , dar importante din punctul de vedere al scopului urmarit , este o caracteristica a spiritului de observatie .Spiritul de observatie se dezvolta in practica observarii obiectelor si fenomenelor in clasa ,la demonstratiile experimentale . Rolul memoriei in procesul de invatamant este deosebit de important . Fara o memorie trainica nu este posibila asimilarea temeinica a bazelor stiintelor ,ceea ce reprezinta una dintre principalele sarcini ale scolii. In procesul de invatamant , copiii memoreaza si pastreaza in memorie o mare cantitate de fapte , reguli , legi , norme etice, pe care le vor utiliza ulterior in viata ,in activitatea practica. In activitatea de invatare , memoria este absolut necesara .