Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Motto:
Platon
I. Mitologie juridică
existenţial.
anumite legi.
pământeşti”. Dialectica acestor raporturi este una extrem de simplă: “Zeii din
înţelepţi şi buni”, sunt “dătători de legi şi datini”. Aceştia rânduiesc lumea după
In acest cadru, “legea pământului”, legea ţării s-a născut din atmosfera
neam a satelor.
dintre Alexandru Ioan Cuza şi Moş Ion Roată, ori sfaturile primite de Ştefan
Cel Mare din partea Vrâncioaiei, ca forme ale respectului Puterii faţă de
Înţelepciune.
juridice, principiile prime ale dreptului, aşa cum pot fi regăsite în proverbe,
pluridisciplinară.
prin folosirea jurămintelor sacre (pe apă, pâine şi sare), pedeapsa perindelelor
(3) sunt de fapt instituţii de drept arhaic, privite astăzi ca simple “documente
etnologice”.
ţărăneşti, este pridvorul, evoluat dintr-o prispă obişnuită. Când ploua, pe prispă
sau în pridvor se oficiau obiceiuri de ospătare a celor prezenţi, întru pomenirea
moşi” erau părţi componente ale construcţiei propriu-zise, fie erau aşezate
alături.
Pentru săraci se serveau mese de post la Joii Mari ori de dulce la Paşti şi
abia la final erau invitate şi neamurile sau prietenii, dar numai pe pajiştea din
jurul bisericii.
Prispa pentru masa moşilor era amplasată fie pe latura nordică (la
biserica de lemn din Rogoz), fie în pridvorul de pe latura sudică (la biserica din
Lăpuş).
Masa pentru moşi este alcătuită din două grinzi cioplite şi împărţite prin
La cele mai multe biserici, mesele erau realizate dintr-un şir de lespezi,
fie din grinzi masive de lemn, care corespundeau neamurilor din vremea când
s-au construit.
“senioral” atribuită grupului “de bătrâni înţelepţi”, funcţiile cu rol sapienţial dar
românesc.
satului.
Carpaţilor).
Unii cercetători au remarcat faptul că aceste “cete de feciori” aveau un
iniţiere se remarcă prin disciplina imprimată membrilor săi. Cel care conducea
“ceata” era un fecior de excepţie, propus şi acceptat de tinerii din grupul său şi
“crai”.
locuitorii.
mergând de la formele cele mai uşoare (dojana), până la cele mai severe (cum
ar fi alungarea din sat), sau foarte grele (pedepse fizice , chiar pedeapsa
capitală)
un loc consacrat. Locul considerat sacru poate fi situat în jurul unui copac, care
distrugerea naturii , sunt fapte străine acestui spirit , iar cei care procedează
poporului nostru.
juridice a fost considerat de către românii din afara ţării drept “lege sfântă”.
juridic comunitar sătesc, în care sunt incluse rânduielile juridice moştenite din
modern şi, acolo unde a fost posibil, cutuma a fost inclusă în textele de drept.
(Codul Civil, Codul de Procedură Civilă etc.) fac trimitere la tradiţii şi cutume
locale. (4)
drept anglo-saxon.
pozitive ale sătenilor faţă de ogoare, plaiuri, păşuni, păduri, drumuri de acces
etc.
prin muncă.
comunităţii. Acest for legislativ sătesc este, până la numite limite, un organ
cruce, iar în cantonul superior senestru o stea cu şase raze, flancată de o lună de
tip crai-nou (cu coarnele întoarse spre dextra). Acest tip de stemă a suferit în
corb.
denumirea “NOVA PLANTATO”. In jurul ei s-au iscat vii polemici, mai ales cu
Năsturel (1), demonstraţiile acestuia din urmă născând o veritabilă teorie, ce şi-
sprijinirea Ortodoxiei.
a Constantinopolului.
credinţei creştine.
maghiare pe teritoriul ţării noastre, aşa cum susţin , de exemplu, unii cercetători
de la Budapesta.(3)
putut revendica rolul de “Noua Romă”, atâta vreme cât turcii nu cuceriseră încă
timpuriu , înainte de l453, pe o pecete din vremea lui Mircea cel Bătrân, aflată
semnificaţie s-a pierdut . Ştim că, în trecut, pe sigiliile boiereşti apăreau diverse
“dregătorie”.(5) etc.
La rândul lor, înalţii prelaţi îşi treceau în peceţile personale simbolul
crucea.
nomotheţi mitici, se adunau în cerc (în horă), sub trunchiul bradului sau al
teren din vatra satului pentru construirea de noi locuinţe, cum să fie îndeplinite
sub un copac bătrân, fie în pridvorul bisericii, iar celor absenţi prin "strigarea
peste sat”, făcută de “crainic” şi precedată de baterea unei tobe. Aceste hotărâri
sfinţenie, fără să fie nevoie de intervenţia vreunei autorităţi din afara aşezării .
Satele româneşti, chiar cele mai izolate, erau conectate între ele, printr-un
atât în timpul zilei cât şi noaptea, prin semnale sonore (dangăt de clopote) sau
varietate de mesaje .
lângă menirea lor principală, o dublă funcţie: erau puncte de observaţie dar şi
relee de transmitere a unor mesaje uşor de înţeles de către locuitorii satelor din
vecinătate.
Clopotele, toaca, cornul, buciumul sau chiar tulnicele lungi, din doage de
însă şi o cronică din secolul al XIV-lea, privitoare la expediţia lui UMUR BEG,
textual:
sosirea lor, îşi dădură de ştire unii altora prin mijlocul ierburilor aprinse” (3)
CIUGA este descrisă ca fiind “ o bârnă mare de brad sau chiar un brad
traversă mai mică, dispusă orizontal. Prăjina, traversele si cercul erau peste tot
pericolului, li se da foc.
Când inamicul venea din afară, se aprindeau cele doua traverse, cercul si
prăjina. Când era vre-o revoltă internă (răzmeriţe, atacuri de hoţi) se aprindea
Mai exista şi Ciuga MICĂ .Aceasta era formată dintr-o prăjină înaltă, la
cerc.
scurt, către locul de adunare al oştii, fixat de către Domn, denumit , după cum
focului sacru, este un rug prin care se invocă ajutorul , pentru salvarea fiinţei
latini, nu pronunţau niciodată IGNIS, pentru că numele era tabu, sfânt, ci numai
Hobiţa, satul în care s-a născut acest genial creator, este un tărâm
Din tradiţiile mitice ale străbunilor noştri se ştie că, spre unul dintre
aceşti masivi muntoşi, ducea “calea sfântă”, drumul tainic parcurs de casta
cerului).
O altă cale sacră ar putea fi “Troianul” (Brazda lui Novac din