Sunteți pe pagina 1din 97

ILIE TORSAN

MIHAI EMINESCU

DOCUMENTE SI…..ENIGMELE LOR

Editura AORTE
BUCUREȘTI

Coperta: Dan Dulciu


Tehnoredactare: Corina Siteavu

Copyright © 2008
Editura AORTE
Director: Dan Dulciu
Bucuresti
Tel. 0721372168
e-mail: RedactiaAORTE@gmail.com
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a România
TORSAN, ILIE
Mihai Eminescu
Documente și……enigmele lor/Ilie Torsan.-București
Editura AORTE, 2008
Bibliogr.
ISBN 978-973-749-472-6
© Toate drepturile asupra acestei lucrări sunt rezervate Editurii AORTE

Distribuție tel: 0721372168

ISBN 978-973-749-472-6

Introducere

În anul 2003, în revista trimestrială de cultură, literatură şi artă, SAECULUM,


apărută în Focşani, am publicat articolul „Un document şi ... enigmele lui”, în care
am prezentat un cifru de substituţie multiplă, cu ajutorul căruia am prezentat o
descifrare a răspunsului la întrebarea a patra din Interogatoriul luat lui Eminescu în
iunie 1889, cu trei zile înainte de moarte, document considerat a fi singurul act oficial al
„nebuniei” poetului.

Descifrarea a condus la concluzia că, răspunsul la întrebarea a patra din


document, reprezintă de fapt expresia biblică, „ALE TALE DINTRU ALE TALE,
DOAMNE”, de unde rezultă că documentul a fost „fabricat”, fiind un fals în totalitatea lui.

Sistemul de cifrare folosit avea particularitatea că, în cheile de cifrare –


descifrare, numerele semnificative (deci exclusiv zero) erau „7”, „-7”, „14”, „-14” şi
foarte rar alţi multiplii ai numărului şapte, precum şi numărul „4”, dar foarte rar. Mai

2
mult, numerele „7” şi „-7” erau folosite la descifrarea consoanelor, iar numerele
„14” şi „-14” apăreau la descifrarea vocalelor.

Reluând acest studiu am observat că de fapt, sistemul criptografic folosit


este echivalent cu o substituţie simplă, dar care păstrează caracteristicile
structurale ale cheilor de cifrare – descifrare, precizate mai sus.

Am aplicat acest nou sistem de cifrare, Interogatoriul, dar şi celebrei


epigrame din 1883 a lui Macedonski, precum şi unui episod legat de plecarea, în
1883, lui Eminescu la tratament la Viena, în toate cazurile obţinând o confirmare a
corectei alegeri a sistemului criptografic.

Având în vedere prezenţa numărului şapte în documentele amintite,


precum şi în sistemul criptografic folosit, am cercetat câteva poezii
eminesciene în sensul evidenţierii prezenţei, în textul lor, a acestui număr,
dar şi a sistemului criptografic adoptat şi care este detaliat la începutul
lucrării, atunci când ne vom referii la Interogatoriu.

În textele acestor poezii, au fost căutate structuri din litere, de forma,


A (a) B (b) ... X (x)

în care, A, B, ..., X sunt litere din text, iar, a, b, ..., x sunt numere care ne
arată câte litere din text, separă literele consecutive din secvenţa, A, B, ..., X,
secvenţa care, în general, se descifrează cu sistemul criptografic adoptat,
pentru a obţine cuvinte sau expresii inteligibile.

În mod special au fost căutate structuri în care toate numerele, a, b, ...,


x, sunt egale cu şapte, sau acelea în care aceste numere formează secvenţe
fibonaciene.

Referitor la acest din urmă tip de secvenţe facem următoarele


precizări:

Şirurile numerice de tip Fibonacci, după numele matematicianului


Leonardo Pisano Fibonacci (1175 – 1240), sunt şiruri definite prin recurentă,
pornind de la două numere, „a” şi „b”, astfel,
a, b, (a + b), (a + 2b), (2a + 3b), ...

3
în care fiecare termen, începând cu al treilea, este egal cu suma celor doi
termeni precedenţi.

Dacă „a” = „b” = 1, se obţine şirul lui Fibonacci, adică


1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 58, 89, ...
Important de semnalat este faptul că, limita raportului a doi termeni
consecutivi ai şirului lui Fibonacci, este egală cu celebrul „număr de aur”.

Orice secvenţă formată din cel puţin trei termeni consecutivi dintr-un
astfel de şir, se numeşte secvenţă fibonacciană.

De-a lungul istoriei, mulţi oameni de ştiinţă, matematicieni, fizicieni,


biologi etc. s-au preocupat de şirurile lui Fibonacci, găsindu-le numeroase
aplicaţii, descoperind în acelaşi timp prezenţa lor numeroasă în natură.

În matematică, şirurile de tip F se folosesc la generarea numerelor


pseudoaleatoare, în metodele de optimizare, în procesele complexe de
proiectare a calculatoarelor etc.

În natură, prezenţa lor este numeroasă, fie sub forma secvenţelor


fibonaciene, fie sub forma unor numere care aparţin acestor şiruri.

Multe plante au aranjamentul frunzelor dispus după o secvenţă


fibonaciană în jurul tulpinei. Anumite conuri de pin respectă o dispunere dată
de numerele lui Fibonacci, iar secvenţa fibonaciană, 34, 55, 89, se întâlneşte
în aşezarea seminţelor de floarea soarelui.

Numărul petalelor florilor este, cel mai frecvent, un număr aparţinând


şirului lui Fibonacci; irisul şi crinul au câte 3 petale, trandafirul sălbatic,
viorelele, lalelele au 5 petale, margaretele pot avea cel mai frecvent 34 sau 21 de petale.

Dar exemple se întâlnesc şi în structura corpului uman.

Mâna are 5 degete, fiecare deget are 3 falange separate prin 2


încheieturi, aceste numere formează secvenţa fibonaciană, 2, 3, 5. În medie,
dimensiunile falangelor sunt de, 2 cm., 3 cm., 5 cm., în continuarea lor este
un os al palmei care are în medie 8 cm., apare astfel secvenţa fibonaciană, 2,
3, 5, 8.
4
Exemple se întâlnesc şi în literatură.

Astfel, în povestea „Cinci pâini” a lui I. Creangă, relatarea are o structură


fibonaciană, Creangă alegând cu mult discernământ numerele puse în joc; un
om, încă un om, două pâini, trei pâini, cinci lei, numere care formează
secvenţa fibonaciană, 1, 1, 2, 3, 5.

Deoarece demersul nostru se referă la Eminescu şi poeziile sale, vom puncta


câteva exemple şi din acest spaţiu.

Numele poetului MIHAI EMINESCU, conţine 13 litere, primul cuvânt are


5 litere, al doilea 8 litere, apare deci următoarea secvenţă fibonaciană 5, 8,
13.

Suma rangurilor din alfabet ale literelor din cuvântul EMINESCU este
egală cu 89, care este al 11-lea termen din şirul lui Fibonacci.

În poezia, „Mănuşa (după Fr. Schiller)”, relatarea intrării în arenă a


combatanţilor are o structură fibonaciană. În al şaselea vers apare un leu, în
al 11-lea vers apare un tigru, iar în al 21-lea vers apar doi leoparzi, numere
care formează secvenţa fibonaciană, 1, 1, 2.

Dar secvenţele fibonaciene se întâlnesc şi în structura unor poezii


eminesciene.

Astfel din şirul format de cele 64 de litere ale primei strofe a poeziei
„Somnoroase păsărele”, extragem literele care au drept numere de ordine,
termenii următoarei secvenţe fibonaciene, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55.
Obţinem următoarele litere, fiecăreia i-am ataşat şi rangul pe care-l are în
alfabet:
S O M O A S L U N
19 15 13 15 1 19 12 21 14
Suma rangurilor din alfabet ale acestor litere este egală cu 129, cât
este suma rangurilor din alfabet a literelor din numele MIHAI EMINESCU, şi
această sumă nu se schimbă dacă cel mai mic număr, respectiv 1, se scade

5
din el dar în acelaşi timp îl adunăm la următorul număr ca ordin de mărime,
respectiv numărul 12.

Dupa aceasta operaţie secvenţa numerică devine,

19 15 13 15 O 19 13 21 14
Din primele patru numere reţinem cifrele unităţilor, iar ultimele patru
numere le copiem neschimbate. Înlocuim apoi cele opt numere cu literele din
alfabet care au aceste numere drept ranguri în alfabet. Deci,
9 5 3 5 19 13 21 14
I E C E S M U N
secvenţa finală, prin anagramare, conduce la numele, EMINESCU.

Analizând şapte poezii eminesciene, am găsit numeroase structuri cu


pasul egal cu şapte, sau bazate pe secvenţe fibonaciene şi care prin
descifrare cu sistemul definit, ne-au condus la cuvinte sau expresii
inteligibile.

*
* *

În legătură cu rezultatele prezentate, putem aprecia că acelea


referitoare la documentele de referinţă, pot fi contestate cu dificultate, sau
nu pot fi contestate.

În privinţa rezultatelor obţinute din analiza textelor poeziilor, există


următoarele posibilităţi:

– rezultatele pot exprima o caracteristică statistică a limbii române,


sau mai precis a textelor poetice,

6
– ele se pot datora întâmplării, fiind simple coincidenţe,
– unele dintre ele ar putea fi şi rezultatul unor acţiuni voluntare ale
autorului, după cum am punctat la finele lucrării.
Să admitem că toate rezultatele obţinute din analiza poeziilor sunt
simple coincidenţe. În acest caz facem următoarele precizări:

Coincidenţele numerice sunt fapte obişnuite.

Dacă se studiază suficient de multe fenomene independente şi se


caută corelaţii între ele, cu siguranţă că se vor găsi câteva asemenea
legături. Dacă evidenţiem numai coincidenţele şi ignorăm efortul şi
încercările fără succes care le-au precedat, putem crede că s-a făcut o
descoperire importantă. Dar de fapt este vorba despre ceea ce statisticienii
denumesc „falsitatea enumerării circumstanţelor favorabile”.

Dar pentru a găsi cât mai multe astfel de coincidenţe este nevoie de
multă îndemânare, răbdare şi intuiţie, deci căutarea lor înseamnă antrenarea
acestor calităţi şi deci intreprinderea unor asemenea investigaţii înseamnă
un câştig. Dacă obiectul de cercetare este poezia eminesciană, câştigul se
măreşte.

Dacă cele descoperite în textele eminesciene, nu sunt decât simple


coincidenţe este bine ca aşa să le privim, înţelegându-le şi practicându-le ca
pe adevărate jocuri rebusiste, fiecare coincidenţă găsită îşi are farmecul şi
frumuseţea ei, mai ales graţie efortului intelectual depus pentru a o afla.

Încercările de a găsi diferite interpretări ale acestor coincidenţe, ne


îndepărtează de realitate.

Interpretări ale coincidenţelor au existat şi mai există; sunt oameni


care şi-au făcut un mod de viaţă din acestea.

De exemplu, Carl Sagan în cartea sa „Creierul lui Broca”, Ed. Politică,


1988, consacră un capitol matematicianului american, Norman Bloom care
afirmă că pe baza a numeroase coincidenţe a demonstrat matematic
existenţa lui Dumnezeu.

7
În legătură cu această „demonstraţie”, dar de dată mai veche, Sagan
aminteşte următorul episod:

La invitaţia împărătesei, enciclopedistul francez Diderot a făcut o vizită


curţii imperiale ruseşti.

El le-a furnizat tinerilor de la curte un exemplu concret de ateism.


Drept urmare unii sfetnici ai suveranei i-au sugerat că ar fi de dorit ca
expunerile de doctrină ale lui Diderot să fie controlate. Cum suverana nu a
fost de acord să acţioneze în mod direct, s-a pus la cale următorul complot.
Diderot a fost informat că un matematician deţinea o demonstraţie algebrică
a existenţei lui Dumnezeu şi că, dacă dorea, era gata să i-o prezinte în faţa
întregii curţi. Diderot a acceptat, dar numele matematicianului nu i s-a
comunicat, fiind vorba de celebrul Euler.

Acesta s-a apropiat de Diderot şi pe un ton grav, pătruns de


convingere, i-a răspuns: „Domnule,
(a + bⁿ) / n = x
deci Dumnezeu există: replicaţi!”

Diderot, pentru care algebra sau chineza sunau la fel, a fost pus în
încurcătură, cerând să se întoarcă imediat în Franţa.

Cu toate aceste precizări, nu putem exclude faptul că unele elemente


găsite prin analiza poeziilor eminesciene, sunt rezultatul unor acţiuni voite
ale autorului.

Vom exemplifica cele de mai sus, apelând la opera altui remarcabil


poet român, G. Coşbuc.

Se cunoaşte faptul că el a folosit anagrama pentru a-şi semna unele


poezii. Astfel poeziile: „Unde zbor”, „Filozofii şi plugarii”, „Aş vrea să fiu”,
„Două întrebări” şi „Inima mamei” au fost semnate C. Boşcu, care este, în
fapt, o anagramă a numelui său.

Cercetând poezia „Fata morarului”, din 1889, având 6 strofe a câte 6


versuri fiecare, am constatat următoarele:

8
Literele iniţiale ale versurilor din ultima strofă sunt, OSCSBA, sau dacă
ultima bigramă, inversată, o trecem pe primul loc, rezultă secvenţa, ABOSCS.

La rangurile din alfabet ale acestor litere le adunăm secvenţa, (2, 0, 0,


0, 0, 2), după care numerele obţinute se substituie cu literele care, în alfabet,
au aceste numere drept ranguri. Deci

A B O S C S
1 2 15 19 3 19
2 0 0 0 0 2
3 2 15 19 3 21
C B O S C U
deci a rezultat secvenţa, C. BOSCU, adică anagrama folosită de poet, deci în
acest caz, pentru a-şi semna opera a folosit un acrostih, mai estompat.

Operaţiile efectuate mai sus, sintetizate în acest tabel, se numesc,


descifrarea secvenţei, ABOSCS cu substituţia dată de alfabetul normal
ordonat, folosind drept cheie de descifrare secvenţa simetrică, (2 0 0 0 0 2).

Dar să prezentăm şi un exemplu cu referire la Eminescu.

Gheorghe Sanda în cartea „Ghidul enigmistului” Edit. Albatros, 1971, scrie că


„Eminescu a scris acrostihuri mai estompate, întrepătrunzându-le cu
procedeul cunoscut sub denumirea de carmina ficta, dovadă că marele
nostru poet s-a preocupat în primul rând de realizarea artistică şi numai
condiţionat de aceasta s-a lăsat sedus de jocul de cuvinte. Exemplu este
poezia „Cu penetul ca sideful”.

Dar Gh. Sanda nu prezintă soluţia problemei, pe care o vom căuta noi.

Poezia este scrisă în 1876 şi are două strofe, a câte patru versuri
fiecare.

Din primele patru versuri extragem, în ordinea acestora, literele care ocupă
locurile 2, 1, 1, 2 rezultând secvenţa, USCD, sau scriind ultima literă pe
9
primul loc, avem DUSC. După acelaşi criteriu extragem literele din
următoarele patru versuri rezultând secvenţa, ILME din care, trecând prima
literă pe ultimul loc, rezultă, LMEI.

Ca şi în exemplu anterior, prima secvenţă o descifrăm cu cheia (1


0 0 0) iar a doua cu cheia, (2 0 0 0) şi avem,
D U S C L M E I
1 0 0 0 2 0 0 0
E U S C N M E I
Alăturând cele două secvenţe obţinem, EUSCNMEI adică o anagramă a
cuvântului, EMINESCU.

Dar în lucrarea prezentă, pentru descifrarea unor secvenţe, am folosit


numai chei de descifrare în care numerele diferite de zero, sunt 7 şi multiplii
lui, cu deosebire, 14.

Folosind această restricţie, mai găsim un algoritm care, concretizat


într-un acrostih mai estompat, ne conduce la soluţie.

Din primele două versuri ale primei strofe, extragem primele lor două
litere, obţin-nd secvenţa, CUST. Repetând procedeul pentru a doua strofă,
obţinem secvenţa, SILU.

Secvenţa rezultată prin alăturarea acestor două secvenţe, o descifrăm


cu cheia, (0, 0, 0, -7, -14, 0, -7, -7) şi obţinem:
C U S T S I L U
0 0 0 -7 -14 0 -7 -7
C U S M E I E N
deci o anagramă a numelui, EMINESCU.

Interesant de reţinut este faptul că, folosind o cheie mult mai simplă, dar
bazată tot pe numărul 7, putem obţine numele poetului din titlul, folosindu-
ne tot de numărul şapte.

Din şirul de litere ale titlului, reţinem primele 7 litere şi a 7-a literă din
final, secvenţa obţinută o descifrăm:
10
C U P E N E T S
0 0 -7 0 0 0 -7 0
C U I E N E M S
deci tot o anagramă a numelui, EMINESCU.

Un document şi ... enigmele lui

Este vorba de interogatoriul luat lui Eminescu, în ospiciul din strada Plantelor, la 12
iunie 1889, cu trei zile înainte de moarte, textul acestuia fiind următorul:

Cum te chiamă?

11
Sînt Matei Basarab, am fost rănit la cap de către Petre Poenaru,
milionar, pe care regele l-a pus să mă împuşte cu puşca umplută cu pietre de
diamant cât oul de mare.
Pentru ce?
Pentru că eu fiind moştenitorul lui Matei Basarab, regele se temea să
nu-i iau moştenirea.

Ce-ai de gând să faci când te vei face bine?

Am să fac botanică, zoologie, mineralogie, gramatică chinezească,


evreiască, italienească şi sanscrită. Ştiu 64 de limbi.
Cine e Poenaru care te-a lovit?
Un om bogat care are 48 de moşii, 48 de rîuri, 48 de garduri, 48 de
case, 48 de sate şi care are 48 de milioane.

Referitor la acest act, următoarele precizări se impun:

Acest text a fost editat prima oară de către Radu D. Rosetti în „Adevărul
literar şi artistic” din 27 septembrie 1922, reluat ulterior într-un volum. Sînt,
însă, diferenţe de un cuvânt sau două. Există deci posibilitatea apariţiei unor
erori în textul de mai sus.

Cu referire la acest document Theodor Codreanu în cartea sa „Dubla


sacrificare a lui Eminescu”, 1999, pag. 159, scrie următoarele: „Interogatoriul
luat de Gheorghe Bursan (Bursen) este ultima tragi-comedie masonică
înscenată lui Eminescu. Bursan era Maître, adică maistru în ierarhia
masonică. În el a avut încredere, se vede, Maiorescu. Interogatoriul luat
constituie un act juridic, deci hotărîtor în a marca destinul poetului şi a
pecetlui pentru eternitate starea de nebun irecuperabil.”

N. Georgescu în lucrarea sa, „A doua viaţă a lui Eminescu”, Europa Nova,


1994, numărând, în anumite condiţii, cuvintele din întrebările şi răspunsurile
interogatoriului, evidenţiază faptul că acest text este tributar numerelor, 8,
16, 24, 48, 64 şi 33, ajungând la concluzia că, „... relaţiile numerice dintre
12
cuvinte sunt suspect de exacte ceea ce înseamnă că actul, în, întregul său,
este un fals. Cade dintr-un condei valoarea probatorie a acestui act.”

Într-un articol, publicat în revista, „Al cincilea enotimp”, Oradea, anul IV, nr. 3, 2000,
am prezentat rezultatele unei analize statistice a textului interogatoriului luat
lui Eminescu, punând în evidenţă numeroase relaţii numerice între cuvintele
şi literele întrebărilor şi răspunsurilor, precum şi unele „mesaje” care ar fi
putut fi disimulate în acest text, toate acestea susţinând concluzia lui N.
Georgescu, mai precis prima ei parte şi anume că: „relaţiile numerice dintre
cuvinte sunt suspect de exacte”.

Nu vom prezenta rezultatele acestei analize, dar vom preciza că ea


pune în evidenţă faptul că, acest text este tributar şi de numărul şapte – care
apare în studiul care urmează - astfel:

– În text apar în mod explicit şapte numere şi anume odată 64 şi de 6


ori 48, suma acestor numere fiind egală cu 7 x 16,
– Răspunsul la a treia întrebare începe cu expresia „AM SĂ FAC”,
având în total şapte litere, după care urmează cele şapte domenii
(viitoarele preocupări): „botanică, zoologie, mineralogie, gramatică
chinezească, evreiască, italienească şi sanscrită”, însumând în total
77 = 7 x 11 litere.
Amintim că măsurariul acesta cu cifra 7 ni-l propune însuşi Eminescu,
în SĂRMANUL DIONIS, publicat în 1872, „Dar vei fi băgat de seamă o
împrejurare: cartea mea, citind-o în şir, rămâne neînţeleasă ... dar oriunde-i
începe răsfoind tot la a şaptea filă, o limpezime dumnezeiască e în fiecare
şir.”

Reluând cercetarea acestui document, am ajuns la concluzia că,


răspunsul la întrebarea a patra din interogatoriu reprezintă de fapt expresia
biblică:
„ALE TALE DINTRU ALE TALE, EMINESCO” sau „ALE TALE DINTRU ALE TALE
DOAMNE.”

13
Dacă este aşa atunci rezultă că într-adevăr documentul acesta este un
fals.

Acest rezultat a făcut obiectul articolului intitulat „Un document şi ...


enigmele lui”, pe care l-am publicat în revista SAECULUM, nr. 5, 2003, iar
pentru obţinerea lui am folosit un cifru de substituţie multiplă pe care l-am
prezentat.

Dar rezultatul de mai sus se obţine foarte simplu, folosind următorul


cifru de substituţie, simplă.

Considerăm alfabetul normal ordonat, şi rangurile literelor în această


ordonare, deci substituţia:
A B C ... P Q R ... Z
1 2 3 ... 16 17 18 ... 26
şi ne imaginăm următorul sistem criptografic:

Pentru cifrarea unui text, literele acestuia se substituie cu rangurile lor


din alfabet, după care, acestor ranguri li se adună numerele unei „chei de
cifrare”, numere pozitive sau negative. Dacă după adunare rezultă un număr
negativ, acestuia i se adună numărul 26, sau un multiplu de 26. Dacă după
adunare rezultă un număr mai mare ca 26, din acest număr se scade 26, sau
un multiplu al lui. Numerele finale rezultate se înlocuiesc cu litere care, în alfabet, au aceste
numere drept ranguri.
Drept exemplu vom cifra cuvântul CARTE, folosind următoarea cheie de
cifrare, (-7, 3, 20, 8, 1). Deci
C A R T E
3 1 18 20 5
-7 3 20 8 1
-4 4 38 28 6
Dar, -4 + 26 = 22 = V; 38 – 26 =12 = L şi 28 – 26 = 2 = B

Deci rezultatul cifrării este,


22 4 12 2 6
14
V D L B F
Descifrarea este operaţia inversă în care numerele din cheia de cifrare
îşi schimbă semnele.

În aplicaţiile care urmează, algoritmul de mai sus îl vom scrie


simplificat; cuvântul care trebuie cifrat, sau descifrat, cheia folosită şi
rezultatul final.

Din expresia biblică, „ALE TALE DINTRU ALE TALE”, dacă notăm
numărul de litere din fiecare cuvânt, obţinem secvenţa numerică, 3 4 6 3 4.

Să considerăm primele cinci cuvinte din răspunsul la întrebarea a


patra, precedate de numărul 48, pe care le scriem în următoarea ordine,

CASE MOSII GARDURI SATE RAURI


Dacă pentru fiecare dintre aceste cuvinte notăm numărul de litere pe
care le conţine, obţinem secvenţa 4 5 7 4 5, şi dacă din fiecare număr
scădem o unitate, obţinem secvenţa, 3 4 6 3 4, identică cu aceea obţinută
mai sus din expresia biblică.

Deci, pentru a obţine expresia biblică din cele cinci cuvinte din
interogatoriu, din fiecare dintre ele trebuie eliminată câte o literă.

Să considerăm primele două cuvinte din ordonarea de mai sus, adică


secvenţa, CASE MOSII, din care eliminăm prima şi a opta literă, respectiv C şi
I, aflate la o distanţă de 7 litere în secvenţă, succesiunea rămasă o descifrăm
cu sistemul de cifrare prezentat anterior, folosind următoarea cheie de
descifrare, (0, -7, 0, 7, -14, -7, -4), adică
A S E M O S I
0 -7 0 7 -14 -7 -4
A L E T A L E
deci, din cuvântul CASE a rezultat cuvântul ALE, iar din cuvântul MOSII a rezultat cuvântul
TALE.
Este important de reţinut structura cheii de descifrare.
15
Astfel se observă că, numerele din cheie cu care se descifrează
consoanele formează structura simetrică, (-7, 7, -7), iar pentru vocale,
numerele din cheie formează structura, (0, 0, -14, -4) în care 14 este multiplul lui 7.

Să considerăm secvenţa formată din al treilea şi al patrulea cuvânt din


ordinea prezentată, adică
GARDURI SATE
secvenţă din care eliminăm a doua literă din primul cuvânt, deci litera A, şi a
opta literă de la ea, deci litera T, între aceste litere rămânând 7 litere.

Secvenţa rămasă o descifrăm cu cheia, (7, 28, 0, 14, 0, -14, -7, 0, 0) şi


obţinem:
G R D U R I S A E
7 28 0 14 0 -14 -7 0 0
G T D I R U L A E
Deci, din cuvântul GARDURI a rezultat secvenţa NTDIRU, care este o
anagramă a cuvântului, DINTRU, iar din cuvântul SATE a rezultat secvenţa
LAE, care este o anagramă a cuvântului, ALE.

Din al cincilea cuvânt, RAURI, eliminăm a treia literă, iar secvenţa


rezultată o descifrăm cu cheia, (28, 0, . -4) şi obţinem
R A R I
28 0 . -4
T A . E
secvenţa, T A . E sugerând cuvântul TALE, el nu rezultă explicit deoarece a
doua literă R este eronată, sau cuvântul RÂURI din interogatoriu este eronat.

Dacă am presupune că în locul lui a fost cuvântul STÂNE, după


eliminarea literei N, rezulta,
S T A E
-7 0 0 0
L T A E

16
deci o anagramă a cuvântului, TALE.

Pentru ultimul cuvânt din acest răspuns, precedat de numărul 48,


avem:

M I L I O A N E
0 0 7 -4 14 14 0 0
M I S E C O N E
secvenţa finală, prin anagramare, conduce la cuvântul, EMINESCO.

Referitor la cuvântul MILIOANE, observăm următoarele; suma


rangurilor din alfabet a literelor, I, L, I este egală cu 30 iar 30 – 26 = 4 care
este rangul din alfabet al literei D cu care substituim cele trei litere şi
cuvântul devine, MDOANE care prin anagramare conduce la cuvântul,
DOAMNE.

Dar în interogatoriu mai există un cuvânt care este precedat de un


număr, el se află în fnalul răspunsului la întrebarea a treia, având formularea

ŞTIU 64 DE LIMBI

Dacă din cuvântul LIMBI eliminăm a doua literă, cu ajutorul cheii de


descifrare, (7, 7, 7, -4) obţinem,
L M B I
7 7 7 -4
S T I E
rezultând cuvântul ŞTIE.

După cum se observă cheile de descifrare (deci şi de cifrare) sunt


tributare de numărul 7, numerele care compun aceste chei sunt, în principal,
0, 7 şi multiplii ai numărului 7.

17
Numerele din aceste chei cu care se descifrează consoanele sunt
numai, 0, 7 şi -7, iar numerele cu care se descifrează vocalele sunt, 0, 14,
-14 şi -4.

Pentru descifrarea consoanelor apare şi numărul 28, multiplul numărului


7.

Esenţial rămâne faptul că, numerele cu care sunt formate cheile de


descifrare (sau cifrare) sunt 0, 7, (-7) şi multiplii acestora.

Important de reţinut este faptul că, acest sistem de cifrare şi această


structură a cheilor, ne oferă prilejul de a obţine unele rezultate interesante
din analiza şi a altor documente care-l vizează în mod direct pe Eminescu.

Vom prezenta câteva exemple, dar în fiecare caz prezentăm şi alte


rezultate privitoare la documentul respectiv.

Dar iată un prim exemplu.

În cartea sa „Moartea antumă a lui Eminescu”, ed. Cartier, 2002, N.


Georgescu, analizând „Prefaţa la ediţia dintâi”, text scris de Titu Maiorescu,
constată că „Cele patru paragrafe ale acestei prefeţe propun şi o simetrie
cifrică interesantă privind numărul de cuvinte”, prezentând cele observate.
În finalul acestei analize, autorul sus – citat scrie că: „Aceste relaţii simetrice
au ciudăţeniile lor, şi atestă încă o dată, că actele şi mărturiile privind viaţa
târzie a lui Eminescu (darea lui afară din presă, mai ales, declararea publică
a bolii psihice etc.) sunt învăluite într-un mister fabricat”.

În al treilea paragraf al acestei prefeţe sunt citate de către Maiorescu


opt poezii eminesciene, „cele mai vechi”. Aceste poezii şi ordinea lor în ediţie
sunt următoarele:

15. Venere şi Madonă


23. Mortua est!
25. Egipetul
24. Noaptea
18
32. Înger de pază

39. Împărat şi proletar

7. Rugăciunea unui dac

29. Înger şi demon

Surprinde includerea în rândul „celor mai vechi” poezii a Rugăciunii unui


dac, publicată în 1879.

Dacă „simetria cifrică” semnalată de N. Georgescu este întâmplătoare


sau nu, este o problemă, cert este faptul că analiza detaliată a acestui text
pune în evidenţă şi alte „simetrii” interesante, care ar putea face parte din
acel „mister fabricat” privind viaţa târzie a lui Eminescu.

Titlul „Venere şi Madonă” îl scriem de la dreapta la stânga,


ANODAMISERENEV
după care din acest şir, extragem literele, începând cu prima şi apoi din trei
în trei, adică după regula
A (3) A (30 E (3) E
rezultând secvenţa, A A E E

Folosind sistemul de cifrare de mai sus şi cheia de cifrare, (7, 0, -7, 0),
cifrăm cuvântul, T A L E, adică
T A L E
7 0 -7 0
A A E E
rezultând chiar secvenţa extrasă anterior, care deci reprezintă rezultatul
cifrării cuvântului T A L E.

Din titlul „Rugăciunea unui dac”, scriind cuvântul DAC la început,


obţinem, DACRUGACIUNEAUNUI, din care culegem literele conform regulei de
mai sus şi obţinem:
D (3) U (3) I (3) A (3) I (3) R

19
rezultând secvenţa, D U I A I R.

Să considerăm cuvântul DINTRU şi să-l cifrăm cu cheia, (0, 0, 7, 7, 0,


14), obţinem,
D I N T R U
0 0 7 7 0 14
D I U A R I
deci a rezultat o anagramă a secvenţei extrasă mai sus.

Am folosit numărul 3 pentru regula de extragere a literelor, ţinând cont


că aceste poezii apar în paragraful al treilea al prefeţei.

Din titlul „Mortua est!”, eliminăm ultima literă şi apoi reţinem


următoarele trei din final, rezultând secvenţa, A E S, pe care o descifrăm cu
cheia, (0, 0, -7), adică
A E S
0 0 -7
A E L
secvenţa finală, prin anagramare, conduce la cuvântul A L E.

Din titlul „Împărat şi proletar”, eliminăm ultima literă, ca şi în cazul de


mai sus, şi reţinem ultimele patru litere din textul rămas, adică, L E T A,
secvenţă care, prin anagramare, conduce la cuvântul, T A L E.

Alăturăm titlurile, „Egipetul” şi „Noaptea”, formând secvenţa,


E GI PETU LN OAPTEA
din care extragem literele din şase în şase, începând cu prima, deci folosind
schema, E (6) L (6) A, au luat pasul 6 în loc de 3 deoarece am folosit două
titluri. După cum se vede au fost extrase din secvenţă literele cu rangurile, 1,
8, 15, care scot în evidenţă numărul 7.

Secvenţa de mai sus, citită de la dreapta, conduce la cuvântul, A L E.

20
Alăturăm ultimele cuvinte din titlurile „Înger de pază” şi „Înger şi
demon”, adică, P A Z A D E M O N, ultimele şase litere, A D E M O N, prin
anagramare conduc la cuvântul, DOAMNE.

Cuvintele obţinute mai sus, din titlurile poeziilor, ordonate


corespunzător, conduc la formula biblică, „ALE TALE DINTRU ALE TALE
DOAMNE”
Referitor la acest rezultat constatăm următoarele:

– Sistemul de cifrare şi structura cheilor de descifrare, având la bază


numărul 7, sunt identice cu acelea folosite în cazul INTEROGATORIULUI.
– În ambele cazuri s-a ajuns la expresia biblică precizată.
– Interogatoriul are 4 întrebări, iar prefaţa are 4 paragrafe.
– În interogatoriu cuvintele descifrate sunt grupate în al patrulea
răspuns, iar în prefaţă poeziile în cauză se găsesc în al treilea
paragraf, există deci o concentrare a obiectelor cercetate.
– În ambele documente este implicat Titu Maiorescu.
Curioase coincidenţe? Dacă într-adevăr sunt simple coincidenţe. Dar
parcă sunt prea multe.

Dar cele opt poezii ascund şi alte „mesaje” care pot fi evidenţiate prin
algoritmi simpli, simetrici.
Astfel:
- Secvenţa formată din numerele de ordine ale poeziilor, ordonată
crescător este,
7, 15, 23, 24, 25, 29, 32, 39
Primul număr este 7 şi îl scădem din al şaptelea număr din secvenţă,
adică, 32 – 7 = 25, după care la primele patru numere le adunăm cheia, (-4,
-10, -10, -10) iar la următoarele patru numere din secvenţă le adunăm cheia
(-4, -20, -20, -20), facem calculele iar numerele rezultate le înlocuim cu
literele care, în alfabetul normal, au aceste numere drept ranguri.
Deci,

21
7 15 23 24 25 29 25 39
-4 -10 -10 -10 -4 -20 -20 -20
3 5 13 14 21 9 5 19
C E M N U I E S
Secvenţa finală, prin anagramare, conduce la cuvântul EMINESCU.

– Bigramele cu care încep titlurile poeziilor, parcurgând lista lor de la ultima


la prima poezie, formează secvenţa
IN RU IM IN NO EG MO VE
Din primele trei bigrame reţinem a doua lor literă, din următoarele trei
bigrame reţinem prima lor literă, iar din ultimele două reţinem din nou a
doua lor literă.

Simetria reţinerii literelor este evidentă. Obţinem astfel secvenţa,


NUMINEOE, din care, prin anagramare rezultă expresia „E O MINUNE”,
potrivită ca apreciere la adresa operei eminesciene.

În acelaşi timp, textul format din cele opt bigrame, prin anagramare conduce
la expresia „EMINOV – probabil de la Eminovici – GENIU ROMÎN”
Să considerăm poeziile, EGIPETUL, NOAPTEA, ÎNGER DE PAZĂ, şi în
ordinea acestor titluri, să extragem literele care în cadrul lor ocupă rangurile;
1 2 3; 1; 1 2 3, rezultă astfel secvenţa, EGINING, pe care o descifrăm cu
cheia, (0, 7, -7, 0, -14, 0, 14) folosind sistemul de cifrare prezentat anterior
(numerele semnificative din cheie au la bază numărul 7) şi obţinem:
E G I N I N G
0 7 -7 0 -14 0 14
E N B N U N U
secvenţa finală, prin anagramare, conduce la textul: „UN NEBUN”.

Acest rezultat ar putea fi pus în legătură cu campania desfăşurată în 1883


pentru îndepărtarea lui Eminescu din presa românească şi cu „celebra”
epigramă a lui Macedonski în care acesta traduce în versuri „boala gravă”
care l-a atins pe Eminescu, prin nebunie.
22
Din analiza ediţiei lui Maiorescu, prezentată de N. Georgescu şi la a
cărei prefaţă ne-am referit, am mai reţinut şi următoarea apreciere:

„S-a remarcat că Titu Maiorescu a aranjat poeziile într-un anumit fel, nu


în ordinea cronologică a apariţiei lor în reviste, nici în ordinea cronologică a
creării lor de către Eminescu, nici strict tematic – ci după alte criterii” (pag.
140).

Şi în continuare:

„Dacă acest volum conţine o parolă ..., atunci parola se află aici, în
succesiunea Doină – Mai am un singur dor – Variantă – Altă variantă – Altă
variantă – Epigonii – Călin – Strigoii”.

Cele câteva mesaje care rezultă din analiza celor opt poezii, s-ar putea
să vină în sprijinul afirmaţiei de mai sus a lui N. Georgescu.
Astfel:
Să considerăm titlurile variantelor; „De-oi adormi”, „Nu voi mormânt
bogat”, „Iar când voi fi pământ” şi să extragem din cele opt titluri, literele
iniţiale după următoarea regulă; din primele două titluri, primele două litere
iar din celelalte titluri prima lor literă. Se obţine secvenţa: DOMADNIECS.

Deoarece în sistemul de cifrare descris anterior, consoanele se


descifrau cu numerele, 7 şi (-7), secvenţa de mai sus o descifrăm cu cheia,
(7, 0, 0, 0, 0, 0, 0, 0, 0, 0) şi obţinem:
D O M A D N I E C S
7 0 0 0 0 0 0 0 0 0
K O M A D N I E C S
secvenţa finală, prin anagramare, conduce la numele M A C E D O N S K I, cel
care, prin epigrama „celebră” a contribuit la îndepărtarea din presă a lui
Eminescu.

Să fie aceasta parola? Greu de stabilit.

23
Considerăm titlurile, „CALIN” şi „STRIGOII”, din care extragem cinci
litere, primele două din primul titlu şi primele trei din al doilea titlu, obţinând
secvenţa, C A S T R.

Cu sistemul criptografic definit la analiza interogatoriului şi cu structura


cheilor acolo stabilită, cifrăm cuvântul MOARE, folosind următoarea cheie de
cifrare, (7, 14, 0, 0, 14) şi obţinem,

M O A R E
7 14 0 0 14
T C A R S
secvenţa finală, prin anagramare, conduce la secvenţa CASTR, obţinută mai
sus din cele două titluri, deci această secvenţă reprezintă criptograma
rezultată din cifrarea cuvântului MOARE.

Interesant de reţinut este faptul că, acest cuvânt este disimulat, într-un
mod foarte simplu, în expresia cu care începe răspunsul la întrebarea a patra
din interogatoriu, adică, „UN OM BOGAT CARE ARE”.

Din acest text extragem literele cu numerele de ordine, 4, 6, 8, 12, 16 şi


obţinem cuvântul MOARE. Numerele de ordine folosite sunt divizori ai
numărului 48 care apare în mod explicit de şase ori în răspunsul la întrebarea
a patra din interogatoriu.

Oare acest cuvânt se consideră că, caracteriza starea de sănătate a poetului


Eminescu în anul 1883?

Să considerăm personajul principal din poezia STRIGOII, adică ARALD,


din care, scriind literele în ordine alfabetică, rezultă secvenţa, AADLR.
Acestor litere le punem în corespondenţă rangurile lor din alfabet, cu condiţia
că la litera L cu rangul 12 îi punem în corespondenţă suma cifrelor rangului,
deci avem corespondenţa,

A A D L R
24
1 1 4 3 18
din care prin următoarele adunări simetrice rezultă R + L + D = 25; R + D +
A = 23; L + D + A = 8 şi L + D + A = 8, rezultate pe care le scriem astfel, 25,
8, 23, 8 şi dacă înlocuim fiecare număr cu litera din alfabet care are acest
număr drept rang, rezultă secvenţa, YHWH care reprezintă cuvântul
Dumnezeu scris în ebraică.

Rămânem tot la poezia STRIGOII, din care reţinem al 11-lea vers, adică

„Şi lângă ea-n genunche e Arald, mîndrul rege”

din care extragem expresia, „E ARALD”. Pentru literele ale căror ranguri din
alfabet sunt reprezentate de numere formate din două cifre, deci R şi L,
procedăm astfel; calculăm suma cifrelor rangurilor, numărul rezultat se
substituie cu litera din alfabet care are acel număr drept rang. Astfel, rangul
lui R este 18 şi 1 + 8 = 9 = I, deci R se substituie cu I şi L cu rangul 12 se
substituie cu C. Expresia „E ARALD” ne conduce la secvenţa, EAIACD.

Printr-o singură permutare, această secvenţă se scrie sub forma,


EACIAD. Înlocuim aici litera D cu B şi scriem secvenţa rezultată sub forma,
EAICBA.
Alăturăm aceste ultime două secvenţe şi înlocuim fiecare literă cu
rangul ei din alfabet,

E A C I A D E A I C B A
5 1 3 9 1 4 5 1 9 3 2 1
Din acest şir, formăm, alternativ, numerele dintr-o singură cifră şi din
două cifre pe care le înlocuim apoi cu literele care au aceste numere drept
ranguri în alfabet şi obţinem:

5 13 9 14 5 19 3 21
E M I N E S C U
deci numele poetului.
25
Să considerăm următoarea ordonare a poeziilor analizate; Mai am un
singur dor; Călin; Strigoii; Doina; Epigonii şi din primele patru titluri să
extragem patru litere conform cu următoarea schemă; 1, 2, 1, 2, deci din
primul titlu prima literă, din al doilea titlu a doua literă etc. rezultând
secvenţa, M A S O, deoarece, 1 + 2 + 1 + 2 = 6, din ultimul titlu reţinem a
şasea literă, care alăturată secvenţei de mai sus, formează cuvântul, MASON.

Considerăm ultima strofă din poezia, STRIGOII, şi din versurile ei


extragem literele conform următoarei scheme; 2, 12, 12, 12, 2, adică din
primul vers a doua lui literă, din al doilea vers primele lui două litere etc.
rezultând secvenţa, E C U S I I N A, pe care o partajăm în două secvenţe,
precizate mai jos, după care fiecare secvenţă se descifrează cu sistemul
criptografic deja precizat, folosind cheia de descifrare, (4, 0, 0, 0) adică:
A C E I I N S U
4 0 0 0 4 0 0 0
E C E I M N S U
secvenţa finală fiind o anagramă a numelui EMINESCU.

Să considerăm şirul format din cele cinci titluri:

DOINĂ MAI AM UN SINGUR DOR ... STRIGOII

din care extragem literele din 8 în 8, cele cinci poezii plus cele trei variante
fac în total opt poezii, omiţând primele opt litere, algoritm notat astfel:
(8) A (8) R (8) N (8) T (8) I
din care rezultă secvenţa; ARNTI, din care, prin anagramare se obţin
cuvintele; TIRAN, RĂNIT, TÎNĂR.

Să considerăm titlurile celor cinci poezii, deci fără cele trei variante, în
ordinea în care apar în lucrarea lui N. Georgescu.

Să considerăm secvenţa numerică, 12, 12, 13, 13, 14, suma acestor
numere fiind egală cu 64, cât este numărul poeziilor din această ediţie. Din
titlurile poeziilor extragem câte două litere conform cu numerele din
secvenţa numerică de mai sus, adică, din primele două titluri extragem
26
primele lor două litere, din următoarele două titluri reţinem literele care
ocupă locurile 1 şi 3 etc. obţinem secvenţa, DOMAEICLSI.

Suma cifrelor anului 1883 este egală cu 20, din care reţinem cifra
semnificativă, adică 2. Prima şi ultima cifră din an, sunt 1 şi 3. Numerele, 1, 3
şi 2 le folosim astfel; dacă literele secvenţei de mai sus le numerotăm de la
dreapta la stânga, litera I are numărul de ordine 1 şi L numărul 3, atunci
secvenţa o descifrăm cu cifrul mereu repetat, folosind cheia, (0, 0, 0, 0, 0, 0,
0, 2, 0, 2) şi obţinem:
D O M A E I C L S I
0 0 0 0 0 0 0 2 0 2
D O M A E I C N S K
secvenţa finală prin anagramare, conduce la numele, MACEDONSKI.

Este a doua modalitate în care s-a obţinut numele lui Macedonski.


Curioasă coincidenţă.

Cele cinci titluri le ordonăm, în ordinea alfabetică a primei lor litere, în


acest fel pe ultimele trei poziţii sunt situate titlurile; Epigonii, Mai am un
singur dor, Strigoii.

Numele şi prenumele poetului Mihai Eminescu conţine 13 litere, acesta


sugerând numărul 131. Conform acestui număr, din cele trei titluri de mai
sus, reţinem litere conform algoritmului; din primul titlu prima literă, din al
doilea primele trei litere iar din al treilea titlu prima literă, rezultând secvenţa
E M A I S, din care prin anagramare rezultă cuvântul MESIA.

Să considerăm poezia, CĂLIN, în care literele L şi N au rangurile


formate din câte două cifre. Astfel rangul lui L este 12, dar în alfabet, 1 este
rangul literei A iar 2 este rangul lui B, deci litera L poate fi substituită cu
bigrama, AB. Rangul din alfabet al literei N este 14 şi deci ea poate fi
substituită cu bigrama, AD. Dar titlul poeziei are 5 litere, acest număr fiind
rangul din alfabet al literei E.

27
Cu aceste constatări, titlul, la care i se alătură litera E, devine,
CAABIADE.
Eliminăm bigrama AB şi obţinem, CAIADE pe care o scriem sub forma,
EACIAD şi înlocuind fiecare literă cu rangul ei din alfabet, obţinem secvenţa
numerică, 5 1 3 9 1 4.

Eliminăm bigrama, AD rezultând secvenţa CAABIE, pe care o scriem


sub forma, EAICBA, din care, conform procedeului anterior rezultă secvenţa
numerică, 5 1 9 3 2 1.

Alăturăm cele două secvenţe numerice şi din şirul obţinut, formăm


succesiv numere dintr-o cifră şi din două, pe care le descifrăm cu substituţia
dată de alfabetul normal ordonat. Deci
5 13 9 14 5 19 3 21
E M I N E S C U
obţinându-se numele poetului.

Dar poemul CĂLIN, ne mai oferă o surpriză interesantă.

Poemul este structurat pe 8 părţi, număr egal cu numărul literelor din


cuvântul EMINESCU şi conţine 258 = 2 x 129 versuri, numărul 129 fiind egal
cu suma rangurilor din alfabet al literelor din numele, MIHAI EMINESCU.

Numărul de versuri din cele opt părţi sunt:


partea 1 2 3 4 5 6 7 8
nr. versurilor 42 4 28 32 28 10 54 60
Şirul numeric corespunzător numărului de versuri îl transformăm astfel;
fiecare număr strict mai mare ca 10 se înlocuieşte cu numărul obţinut din el
prin adunarea cifrelor sale, după care ultimele 4 numere din şirul rezultat se
scriu de la dreapta la stânga. Se obţine secvenţa, 6, 4, 10, 5, 6, 9, 10, 10.

Acest şir îl descifrăm cu alfabetul normal ordonat care nu conţine litera


Q, folosind următoarea cheie de descifrare, (-1, 9, -1, 9, -1, 9, -1, 9) a cărei
simetrie este evidentă. Se obţine:
28
6 4 10 5 6 9 10 10
-1 9 -1 9 -1 9 -1 9
5 13 9 14 5 18 9 19
E M I N E S I T
evident că este vorba de, EMINESCU, chiar dacă ultimele două litere sunt
eronate.

Numărul de litere din titlurile celor cinci poezii formează secvenţa


numerică, 5, 16, 8, 5, 8 din care, înlocuind fiecare număr cu litera care are
acest număr drept rang în alfabet obţinem secvenţa, E P H E H.

Această secvenţă o descifrăm cu cifrul pe care l-am prezentat, folosind


drept cheie de descifrare, (14, -7, 7, 14, -7) rezultă,
E P H E H
14 -7 7 14 -7
S I O S A
şi prin anagramarea secvenţeifinale rezultă cuvântul, SOSIA.

Sistemul criptografic prezentat la analiza interogatoriului şi cheile de


descifrare cu structura având la bază numărul 7, acolo stabilite, se întâlneşte
şi în următorul episod din viaţa lui Eminescu.

Se ştie că Maiorescu s-a lăsat convins la insistenţele Emiliei Humpel să


organizeze trimiterea la Viena, pentru tratament, a lui Eminescu.

În cartea sa „Dubla sacrificare a lui Eminescu”, Th. Codreanu, referindu-se la


acest episod, scrie următoarele: „În gară, pe 20 octombrie / 1 noiembrie
1883, Maiorescu şi Livia sunt întâmpinaţi de poet cu o usturătoare „parolă”
(masonică?)”: „Dr. Robert Mayer, marele monument, o conspiraţie şi colo
marea domnişoară.” La fluieratul locomotivei – scrie în continuare Th.
Codreanu – Eminescu a mai strigat un cuvânt de „nebun”: ARGUS.
29
Comentând acest text, Th. Codreanu scrie următoarele: Evident,
posteritatea n-a putut interpreta mesajul decât tot sub aspectul nebuniei.
Poate că aceste cuvinte aveau un înţeles şi Maiorescu le-a receptat din plin.
Robert Mayer este numele unui mare fizician preţuit de Eminescu. Dar în
acest caz este numit doctor. Mayer poate să fie, în acest caz, MAIOR-escu
însuşi care se erija în somnitate medicală (dr.), dar e, în acelaşi timp, şi
numele baronului von Mayr (Mayer), care a pus la cale (împreună cu
Maiorescu) „aruncarea pest bord” a poetului în „marele moment” al încheierii
tratatului secret, printr-o „conspiraţie” (planul de arestare a lui Eminescu din
ziua de 28 iunie 1883). Chiar dacă admitem că poetul nu era lucid atunci, el
ar fi vorbit în simbolurile subconştientului care sunt, în felul lor, mai precise
decât un ambalaj verbal de circumstanţă. Iar dacă a fost lucid şi-a dat seama
că orice acuzaţie directă adresată în public protectorului său ar fi fost
interpretată ca isterie şi ingratitudine. Şi dacă Eminescu înţelesese jocul
parolelor, cu atât mai eficientă putea fi adresându-se astfel lui Maiorescu.

Din descifrările care urmează rezultă că poetul s-a adresat direct lui
Maiorescu, că Eminescu a înţeles jocul parolelor şi că în momentul respectiv
el era cât se poate de lucid.

Din numele fizicianului, eliminând prima şi ultima literă rezultă


secvenţa, OBERTMAYE, pe care o descifrăm cu cifrul folosit în cazul
interogatoriului, utilizând cheia de descifrare, (14, 7, 14, 0, 7, 0, 14, -4, 0)
având aceiaşi structură ca şi acelea folosite în cazul documentului amintit
anterior. Deci
O B E R T M A Y E
14 7 14 0 7 0 14 -4 0
C I S R A M O U E
secvenţa finală, prin anagramare, conduce la numele MAIORESCU.

Descifrând cuvântul MOHENT, din care eliminăm a treia literă, obţinem:


M O E N T

30
0 0 14 0 7
M O S N A
din secvenţa finală prin anagramare se obţine cuvântul MASON.

Cuvântul ARGUS prin descifrare, ne conduce la următorul rezultat,


A R G U S
0 28 -28 0 -7
A T E U L
sau, cu cheia (14, 28, 28, 0, 0)
A R G U S
14 28 28 0 0
O T I U S
care prin anagramare conduce la expresia „O ŞTIU”.

Din cele de mai sus rezultă că textul parolei ar putea fi următorul:


„Maiorescu, marele mason, o conspiraţie şi colo marea domnişoară”.

Un alt document în care îşi face prezenţa sistemul de cifrare prezentat


în analiza interogatoriului în care numerele semnificative din cheile de cifrare
sunt formate numai din numărul 7 şi multiplii lui, este „celebra” epigramă a
lui Macedonski:
Un X ... pretins poet – acum
S-a dus, pe cel mai jalnic drum ...
L-aş plânge dacă-n balamuc

Destinul său n-ar fi mai bun

Căci până ieri a fost năuc

Şi nu e azi decât nebun

publicată în numărul pe luna august a anului 1883 al revistei LITERATORUL,


după declararea publică a „gravei boli” care l-a atins „subit” pe Eminescu,
fără ca boala să fi fost explicit denumită.

31
După cum se observă, autorul epigramei traduce în versuri „boala
gravă” prin nebunie, contribuind în acest fel la îndepărtarea lui Eminescu din
presă, începând cu 28 iunie 1883, moment despre care Th. Codreanu afirmă
că: „... este o cheie hermeneutică pentru istoria românească modernă şi ea
marchează înlăturarea lui Eminescu de la făurirea destinului românesc”.

O analiză a textului de mai sus, intreprinsă de mine, a apărut în cartea


„Moartea antumă a lui Eminescu”, 2002, semnată de N. Georgescu.

Din această analiză reţinem numai constatările care urmează:

Dacă din primul şi ultimul vers reţinem primul şi ultimul lor cuvânt,
obţinem structura:
UN ACUM
ŞI NEBUN

care, citită începând cu diagonala secundară, ne conduce la mesajul: „ŞI


ACUM UN NEBUN”, care este în concordanţă cu conţinutul bileţelului pe care i
l-a trimis d-na Szöke, soţia lui Slavici, lui Titu Maiorescu la 28 iunie 1883:
„Domnul Eminescu a înnebunit. Vă rog faceţi ceva să mă scap de el, că
foarte rău”, dar şi cu gestul lui Grigore Ventura care l-a adus pe poet la baia
Mitraşewschi, unde l-a abandonat şi a anunţat poliţia că are de ridicat un
nebun.

Din analiza intreprinsă rezultă că textul epigramei este „tributar” şi


numărului şapte. Referitor la semnificaţia acestui număr, N. Georgescu scrie
următoarele: „Nu trebuie să studiezi multă literatură despre francmasonerie
ca să afli că, în simbolistica cifrică a ei, şapte este cifra morţii ca ameninţare,
ca iminenţă, cifra condamnării la moarte.”

Dacă numărăm şi litera X din primul vers, atunci tot a şaptea literă a
epigramei este o consoană.

Deoarece această caracteristică nu este un indicator statistic al limbii


române, ea poate rezulta ca urmare a acţiunii autorului de a disimula în
textul epigramei o informaţie confidenţială.

32
Scriem textul epigramei, începând cu primul vers pe coloane a câte şapte litere
fiecare şi din tabelul astfel format reţinem opt perechi de litere din primele
două linii, împărţite în două blocuri a câte patru perechi, pe care le
numerotăm. Obţinem
1 2 3 4 1 2 3 4
U I A U M I A E
N N C S A C S D
în care observăm poziţia simetrică a literei A, pe care o eliminăm.

Citim literele primului tabel, pe coloane, de jos în sus, parcurgând


coloanele în ordinea (1 4 2 3) şi obţinem expresia, NUS UNIC.

Aplicând aceeaşi regulă, din al doilea tabel obţinem expresia, AM


DECIS.
Deci, din cele două blocuri a rezultat mesajul:

„NU-S UNIC, AM DECIS”, cu sensul – după părerea noastră – că: „NU-S


SINGUR, CARE AM DECIS”.
Aceasta ar însemna o recunoaştere, din partea autorului textului, că în
adoptarea unei atitudini, unei măsuri, nu a fost singur, atitudinea fiind rodul
hotărârii unui grup. Acest mesaj ar confirma faptul că îndepărtarea din presă
a lui Eminescu, la 28 iunie 1883, este rezultatul acţiunii unui grup de
persoane.

Dar să vedem şi câteva exemple în care este prezent sistemul de


cifrare invocat mai sus.

Din fiecare vers extragem primele două litere, bigramele rezultate le


ordonăm în funcţie de ordinea alfabetică a primei lor litere, separând apoi
bigramele în două grupe de câte trei. Deci rezultă,
CA DE LA SA SI UN
Din prima grupă eliminăm a patra literă de la stânga, din a doua grupă
eliminăm a patra literă de la dreapta, secvenţa rămasă o descifrăm cu cheia,
(0, -14, 0, -7, 14, 0, 0, 28, 14, 0) şi obţinem:
33
C A D L A S A I U N
0 -14 0 -7 14 0 0 28 14 0
C M D E O S A K I N
secvenţa finală, prin anagramare, conduce la numele MACEDONSKI, cel care,
la început, nu a recunoscut că este autorul epigramei.

Dacă se are în vedere numărul de litere din epigramă, textul are o


structură simetrică, primele trei versuri conţin 61 de litere şi tot atâtea litere
conţin ultimele trei litere. Această simetrie o putem scrie astfel:
60 + C = 60 + D
unde 60 + C înseamnă 60 de litere din primele trei versuri + C ultima literă din
al treilea vers şi 60 + D, cele 60 de litere din următoarele trei versuri, plus
litera D prima din cuvântul DESTINUL, deci primul cuvânt din al patrulea
vers. Dacă permutăm între ele literele, C şi D, numărul de litere din cele două
părţi ale epigramei, dar primul cuvânt din al patrulea vers devine; CESTINUL.
Dacă această secvenţă o descifrăm cu cheia, (0, 0, 0, -7, 0, 0, 0, -7), rezultă,
C E S T I N U L
0 0 0 -7 0 0 0 -7
C E S M I N U E
secvenţa finală prin anagramare consuce la numele EMINESCU.

Rezultat care poate şi el să susţină că epigrama l-a vizat pe Eminescu,


contrar declaraţiilor lui Macedonski.
Din expresia pe care am prezentat-o anterior,
„ŞI ACUM UN NEBUN”

reţinem literele distincte ordonate alfabetic,


ABCE IMNSU
Deoarece A are rangul 1 în alfabet şi B are rangul 2, bigrama AB se
substituie prin 12 care este rangul literei L din alfabet, şi secvenţa de mai sus

34
devine, L C E I M N S U pe care o descifrăm cu cheia (-7, 0, 0, 0, 0, 0, 0, 0) şi
obţinem
L C E I M N S U
-7 0 0 0 0 0 0 0
E C E I M N S U
secvenţa finală, prin anagramare, conduce la numele EMINESCU.

În această primă parte a lucrării noastre, ne-am referit la câteva


documente privindu-l în mod direct pe Eminescu; Interogatoriul, Epigrama lui
Macedonski, Prefaţa scrisă de Maiorescu, Episodul din 20 octombrie / 1
noiembrie 1883, şi din toate acestea, folosind acelaşi sistem de cifrare şi chei
de cifrare identic structurate, având la bază numărul 7, am găsit mesaje
interesante care completează informaţiile furnizate de aceste documente.

Exemplele sunt multe şi este foarte probabil ca rezultatele să nu fie


întâmplătoare.

Interesant de reţinut este faptul că, în toate episoadele de mai sus,


alături de numărul şapte este prezent Titu Maiorescu.

Dar numărul şapte şi sistemul criptografic olosit mai sus, se întâlnesc şi


în alte poezii, contribuind, alături de unele reguli simetrice, la obţinerea unor
„mesaje” interesante din poeziile respective.
Vom prezenta în continuare câteva exemple în acest sens.

POEZIA „SE BATE MIEZUL NOPŢII ...”

Poezia a interesat mult pe critici, pentru semnificaţia dar şi pentru


eufonia ei deosebită.

G. Ibrăileanu vorbeşte, referindu-se la această poezie, de „sentimentul


sinuciderii” poetului.
N. Georgescu în lucrarea „Eminescu şi editorii săi”, Bucureşti, 2000,
pag. 268, răspunde consideraţiei de mai sus, apreciind că, „E cu totul
35
superfluu să discutăm chestiuni de acest fel. Eminescu n-a fost niciodată
tentat de sinucidere, era o natură mult prea puternică intelectual şi moral.
Nebunia lui a fost o catastrofă biologică, nu sufletească.”

Scriem titlul poeziei ca un şir de litere, subliniind literele care ocupă


rangurile, 5, 10, 15, adică
SEBATE MIE ZULNOPTII
Din primele trei grupe extragem literele conform cu următoarea regulă;
din prima grupă prima literă, din a doua grupă primele trei litere, iar din
grupa a treia primele patru litere, obţinând secvenţa,
S E M I U L N O
pe care o descifrăm cu cifrul folosit în cazul interogatoriului, utilizând cheia, (0,
0, 0, 0, 0, -7, 0, 14), adică,
S E M I U L N O
0 0 0 0 0 -7 0 14
S E M I U E N C
secvenţa finală este o anagramă a numelui EMINESCU.

Se observă că, numerele cu care s-au descifrat consoanele, conform


cheii de descifrare, sunt, 0 şi -7, iar cele cu care s-au descifrat vocalele sunt,
0 şi 14, adică exact situaţia întâlnită în cazul documentelor la care am aplicat
acest sistem criptografic.

Mai mult, numerele de litere care s-au extras din cele trei grupe, formează
secvenţa fibonaciană, 1, 3, 4.

Dar numele poetului rezultă din titlul poeziei şi pe baza următoarea


reguli simetrice:

Din cuvintele titlului extragem 6 litere, după următoarea regulă; din


primul şi ultimul cuvânt reţinem prima şi ultima lor literă, iar din cuvintele
mediane reţinem numai prima lor literă, obţinem secvenţa, S E B M N I, pe
care o scriem în ordine inversă şi o numerotăm:
1 2 3 4 5 6
36
I N M B E S
Din această secvenţă extragem literele ale căror numere de ordine
formează secvenţa fibonaciană, 1, 2, 3, 5, adică literele, I N M E, din care,
înlocuind fiecare literă cu rangul ei din alfabet, rezultă secvenţa, 9 1 4 1 3 5,
pe care o scriem sub forma, 5 1 3 9 1 4.

Ultimele 4 litere din secvenţa de mai sus, M B E S, conform procedurii


anterioare conduc la secvenţa, 1 3 2 5 1 9 pe care o scriem sub forma, 5 1 9 3
2 1.
Alăturăm cele două secvenţe finale şi din şirul numeric rezultat formăm
alternativ numere dintr-o cifră şi din două cifre, numerele obţinute se
înlocuiesc cu literele care, în alfabet, au aceste numere drept ranguri.

Rezultă:

5 13 9 14 5 19 3 21
E M I N E S C U
deci numele poetului.
Din cel de-al patrulea vers al poeziei, extragem şase litere consecutive, începând
cu a doua literă şi rezultă secvenţa, A S A M A N, pe care o descifrăm cu
cheia, (0, 0, 0, 7, 0, 0), adică,
A S A M A N
0 0 0 7 0 0
A S A T A N
secvenţa finală, prin anagramare, conduce la cuvântul, SATANA.

După cum se observă, ca în toate cazurile anterioare, şi în acest caz,


cifra semnificativă pentru descifrarea consoanelor este şapte.

37
Dar acest cuvânt mai apare disimulat şi astfel; dacă considerăm textul
poeziei ca un şir de litere, numerotat de la 1 la 215, câte litere conţine textul,
litere cu numerele de ordine de la 31 la 36 formează secvenţa, A R A M A S,
pe care o scriem sub forma, R A S A M A.

Descifrăm această secvenţă, cu sistemul mereu invocat, folosind cheia


simetrică de descifrare, (1, 0, 1, 0, 1, 0) şi obţinem:

R A S A M A
1 0 1 0 1 0
S A T A N A
deci cuvântul SATANA.
Începând cu prima literă din cuvântul, CLOPOTUL, din primul vers,
extragem literele din 3 în 3, adică,
C (3) O (3) D (3) A (3) I (3) N (3) A
rezultând secvenţa, CODAINA pe care o descifrăm cu cheia, (0, -14, 0, 14, 0,
0, 0) şi obţinem:
C O D A I N A
0 -14 0 14 0 0 0
C A D O I N A
rezultând expresia, „CA DOINA”.
Aşa cum am precizat, vom pune în evidenţă şi alte „mesaje” găsite pe
baza unor algoritmi simetrici, alături de acelea bazate pe sistemul
criptografic aflat în discuţie.

Ne îndreptăm atenţia asupra versurilor cu numerele de ordine, 1, 2, 5,


6, suma acestor numere este egală cu 14 = 2 x 7, deci numărul şapte este
prezent.

Primul vers are 35 litere, al doilea 20 de vocale, al cincilea 18 vocale iar al


şaselea 35 de litere. Succesiunea, litere, vocale, vocale, litere, are o simetrie

38
evidentă. Succesiunea acestor patru numere o scriem sub forma, 20, 35, 18,
35, sau adunând cifrele numerelor identice avem, 20, 8, 18, 8.

Poezia are în total 50 de cuvinte, dacă cele care conţin cratima se


numără ca două cuvinte fiecare.

La secvenţa de mai sus îi adunăm în mod repetat secvenţa, 5, 0,


numerele obţinute se înlocuiesc cu literele care, în alfabet, au aceste numere
drept ranguri, şi rezultă următoarele:
20 8 18 8
5 0 5 0
25 8 23 8
Y H W H
secvenţa finală, Y H W H reprezintă cuvântul Dumnezeu, scris în ebraică.

În al treilea vers apare cuvântul MINTEA, din care reţinem forma


MINTE. Dacă aceste litere se înlocuiesc cu rangurile lor din alfabet, din rangul
literei T, adică 20, reţinând numai pe 2, obţinem secvenţa, 1 3 9 1 4 2 5,
formată din şapte numere, deci acest „faimos” număr este prezent.

Secvenţa conţine două numere pare şi din acest şir, 1 3 9 1 4 2 5,


formăm două secvenţe, fiecare conţinând un singur număr par, astfel, 1 3 9
1 4 5 pe care o scriem sub forma, 5 1 3 9 1 4, respectiv, 1 3 9 1 2 5 pe care o scriem sub
forma, 5 1 9 3 2 1.
Alăturăm aceste secvenţe finale şi din şirul obţinut, formăm numere
dintr-o cifră şi din două, numere pe care le descifrăm cu alfabetul de lucru,
deci,
5 13 9 14 5 19 3 21
E M I N E S C U
şi în acest fel am evidenţiat binomul, MINTE – EMINESCU.

Dar iată o altă modalitate prin care numărul şapte răspunde prezent în
această investigaţie.

39
Începând cu litera U din cuvântul CUMPĂNA, din al cincilea vers, avem
structura,
U (7) N (7) S (7) E (7) M (7) N (7)
numărul 7 din paranteze indicând faptul că, între literele succesive se
elimină mereu şapte litere.

Din structură rezultă expresia, „UN SEMN”, care ar putea avea o anumită
semnificaţie.

Începând cu a 18-a literă din al patrulea vers avem structura,


A (5) S (5) A (5) C (5) A (5) R (5) I (5) S (5) C
din care rezultă expresia, „AŞA CĂ RISC”.

Pe baza secvenţei fibonaciene, 3, 5, 8, 13, începând cu litera M din


cuvântul CUMPĂNA, din al cincilea vers, avem structura,

M (3) A (5) R (8) I (13) A


din care rezultă cuvântul, MARIA.

POEZIA „LA O ARTISTĂ”

De fapt sunt două poezii cu acest titlu, poezii din tinereţe, una datată
18 / 30 august 1868 şi alta din 1869, ambele dedicate artistei italiene
Carlotta Patti, pentru care poetul a făcut o adevărată pasiune.

Ne vom referi pentru început la poezia din 1869, având următorul


început:

„Credeam ieri că steaua-ţi e-un suflet de înger

Ce tremură-n ceruri, un cuget de aur

Ce arunc-a lui raze-n o luncă de laur


Cu-al cântului dar,”
O primă constatare se referă la titlul poeziei.
40
Eliminăm literele I şi S, iar secvenţa rămasă o descifrăm cu cheia, (0, 0,
14, 0, 0, 0, 0, 14), deci
L A O A R T T A
0 0 14 0 0 0 0 14
L A C A R T T O
Secvenţa finală, prin anagramare, ne conduce la cuvântul CARLOTTA,
confirmându-se şi pe această cale că poezia i-a fost dedicată. După cum se
constată rezultatul a fost obţinut cu sistemul de cifrare folosit în cazul
interogatoriului şi cu cheia de descifrare cu structura acolo stabilită.
Începând cu prima literă din primul vers, avem structura,
C (7) E (7) A (7) S (7) I (7) R (7) E (7) U
având la bază numărul şapte. Secvenţa obţinută o descifrăm cu cheia, (0, 0,
-14, 0, 0, -4, 0, 0) şi rezultă:
C E A S I R E U
0 0 -14 0 0 -4 0 0
C E M S I N E U
secvenţa finală este o anagramă a cuvântului EMINESCU.

Începând cu a 25-a literă din al treilea vers din prima strofă, avem
structura, E (2) R (2) A (2) N, după care omitem următoarele şapte litere şi
apare structura, A (2) N (2) U (2) A (2) L.

Literele din prima structură le descifrăm şi obţinem,


E R A N
0 0 -14 -7
E R M G
o anagramă a secvenţei finale, împreună cu secvenţa din a doua structură,
ne conduce la textul,
MERG ANUAL

41
Începând cu a treia literă din al 27-lea vers, secvenţa fibonaciană, 1, 1,
2, 3, generează structura,

D (1) R (1) A (2) M (3) Ă

rezultând cuvântul, DRAMĂ.

Începând cu prima literă din al 19-lea vers, avem structura, C (2) E (2)
D (2) I (2) E (2) L, din care rezultă secvenţa, CEDIEL. Dacă o descifrăm cu
cheia, (0, 0, 0, -14, 0, 0) se obţine,
C E D I E L
0 0 0 -14 0 0
C E D U E L
din secvenţa finală, prin anagramare, rezultă expresia CE DUEL sau E DULCE.

Dacă descifrarea se face cu cheia, (0, 0, 0, -14, 0, 7) rezultă secvenţa,


CEDUES din care obţinem expresia, SE DUCE.

Din strofa a doua, primul vers, începând cu a 12-a literă, extragem opt
litere consecutive, R E T A A C E R, pe care le descifrăm cu cheia, (4, 0, -7,
14, 0, 0, 0, 0) şi obţinem
R E T A A C E R
4 0 -7 14 0 0 0 0
V E M O A C E R
secvenţa finală, prin anagramare, conduce la expresia, VOCE MARE, în
concordanţă cu aprecierea lui Eminescu la adresa artistei.

Poezia are structurată pe două părţi, fiecare parte având şapte ori
două versuri, deci 14.

Literele distincte ca iniţiale de versuri, din prima parte, formează


următoarea secvenţă de opt litere; C I A P D R S V, iar literele distincte ca
iniţiale de versuri din partea a doua, formează tot o secvenţă din opt litere şi
anume, C N I A V S E T.

42
Să considerăm cele opt litere distincte din partea a doua. Litera V se
înlocuieşte cu litera care ocupă locul al doilea, în versul al cărei iniţială este
V, deci cu litera I şi secvenţa devine, C N I A I S E T.

Această secvenţă o descifrăm cu o cheie având structura stabilită în


cazul celor trei documente şi anume, (0, 0, 0, 4, -14, 0, 0, 7) şi obţinem,
C N I A I S E T
0 0 0 4 -14 0 0 -7
C N I E U S E M
secvenţa finală este o anagramă a numelui, EMINESCU.
În prima secvenţă de opt litere aplicăm transformarea de mai sus,
litera D se înlocuieşte cu A, a doua literă a versului care începe cu D şi
secvenţa devine, C I A P A R S V. Această secvenţă o descifrăm cu cheia (0,
0, 0, 4, 0, 0, -7, -7) şi obţinem,

C I A P A R S V
0 0 0 4 0 0 -7 -7
C I A T A R L O
anagramând secvenţa finală rezultă, C A R L O T I A şi este evident vorba de
CARLOTTA.
Începând cu a 8-a literă din al 13-lea vers din partea a doua, pe baza
secvenţei fibonaciene, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, rezultă structura
C (1) M (1) E (2) L (3) E (5) U (8) E (13) N
din care se obţine secvenţa, C M E L E U E N, care descifrată cu cheia (0, 0, 0,
7, 0, 0, 4, 0) conduce la rezultatul,
C M E L E U E N
0 0 0 7 0 0 4 0
C M E S E U I N
secvenţa finală este o anagramă a cuvântului, EMINESCU.

43
Vom prezenta în continuare câteva constatări referitoare la poezia din
1868, a cărei primă strofă este;

Ca a nopţii poezie,
Cu-ntunericul talar,
Când se-mbină, se-mlădie
C-un glas tainic, lin, amar,
Tu cântare întrupată!
De-al aplauzelor flor
Apărând divinizată,

Răpişi sufletu-mi în dor.

O primă constatare interesantă, poezia are 40 de versuri din care 17 au


ca prima literă; litera C. Dar versurile care au ca literă iniţială pe C, împart
celelalte versuri în opt grupe, literele iniţiale ale versurilor din aceste grupe
sunt următoarele:
T D A R; I A B Z; S; B A B; E D; I E; M A P; T D D R
În prima grupă înlocuim litera R cu C, după care, pentru fiecare grupă
calculăm suma rangurilor din alfabet ale literelor componente şi obţinem
secvenţa,
28; 38; 19; 5; 9; 14; 30; 46
Numerele care sunt mai mici ca 26, numărul literelor alfabetului,
rămân neschimbate, deci cele patru numere mediane, 19, 5, 9, 14, din
celelalte numere, adică primele două şi ultimele două, scădem 26 şi la
numerele obţinute le adunăm o unitate, adică obţinem; 2; 12; 4; 20 şi
adunând unu; 3, 13, 5, 21.

Alăturăm aceste numere celor patru rămase neschimbate, după care le


înlocuim cu literele care, în alfabet, au aceste numere drept ranguri. Deci

3 13 5 21 19 5 9 14

44
C M E U S E I N
secvenţa finală este o anagramă a numelui, EMINESCU.

Acest procedeu de disimulare a numelui EMINESCU, este foarte


asemănător cu două exemple prezentate de noi în cartea „Eminescu – jocul
cifrelor şi al întâmplării”, 2005, pe care le redăm rezumativ mai jos:

Primul exemplu se referă la poemul „Călin (file din poveste)”.

Poemul este structurat pe 8 părţi, câte grupe am întâlnit mai sus,


numărul de versuri din fiecare parte formează secvenţa: 42, 4, 28, 32, 28,
10, 54, 60.

Numerele stric mai mari ca 26 se înlocuiesc cu acelea obţinute din ele


prin adunarea cifrelor lor, după care secvenţa formată din ultimele patru
numere se scrie de la dreapta la stânga. Secvenţa formată din cele opt
numere astfel obţinute se descifrează cu cheia (-1, 9) şi rezultă:
6 4 10 5 6 9 10 10
-1 9 -1 9 -1 9 -1 9
5 13 9 14 5 18 9 19
E M I N E . . S
evident fiind vorba de EMINESCU.
Al doilea exemplu se referă la poezia „Prin nopţi tăcute”, mai precis la
primele opt – din nou acest număr – versuri ale sale pe care le redăm:

Prin nopţi tăcute,


Prin lunce mute,
Prin vântul iute,
Aud un glas:

Din nor ce trece


Din luna rece

45
Din visuri sece
Văd un obraz

Numerotăm cuvintele fiecărui vers, apoi din fiecare vers extragem câte
un cuvânt, sau două, după următoarele scheme simetrice:

– din primele patru versuri extragem cuvintele cu numerele de ordine:


(3), (2 + 3), (3), (2 + 3). Fiecare cuvânt este înlocuit apoi cu
numărul literelor sale. Deci din primul vers reţinem al treilea cuvânt,
respectiv TĂCUTE, având 6 litere. Din al doilea vers reţinem cel de-
al doilea cuvânt şi al treilea, având împreună 9 litere etc. Obţinem
secvenţa, 6 9 4 6.
– din următoarele patru versuri, regula de extragere a cuvintelor este:
(1 + 2), (2), (2 + 3), (3) rezultând secvenţa numerică, 6 4 10 5.
Alăturăm cele două secvenţe, începând cu a doua, secvenţa rezultată o
descifrăm cu cheia (-1; 9) scrisă repetat, adică,
6 4 10 5 6 9 4 6
-1 9 -1 9 -1 9 -1 9
5 13 9 14 5 18 3 15
E M I N E S C O
Aceste trei exemple pot naşte întrebarea: „A fost Eminescu preocupat
şi de astfel de probleme?”

Greu de stabilit dar ipoteza este tentantă.

Dar să revenim la poezia noastră.

Ultimul vers din prima şi a cincia strofă, conţine cuvântul, SUFLETU-mi,


pe care-l descifrăm cu cheia (-7, 0, 7, -7, 14, 0, 14) şi obţinem:
S U F L E T U
-7 0 7 -7 14 0 14
L U M E Ş T I

deci cuvântul, LUMEŞTI.

46
Începând cu prima literă a cuvântului, ETERNĂ din al treilea vers din
strofa a patra avem structura,
E (2) R (2) N (2) I (2) T (2) N
secvenţa care rezultă o descifrăm cu cheia (0, 0, 0, 0, 7, -7) şi obţinem:
E R N I T N
0 0 0 0 7 -7
E R N I A G
din secvenţa finală, prin anagramare rezultă cuvântul, REGINA, Regina
cântecului cum o considera Eminescu pe Carlotta.

Să considerăm literele iniţiale ale versurilor, din şapte în şapte,


obţinem secvenţa, C R Z B E C, pe care o descifrăm cu cheia (0, 0, -7, 7, 0, 0)
şi obţinem:

C R Z B E C
0 0 -7 7 0 0
C R S I E C
din secvenţa finală rezulta expresia, „CE RISC?”

Din strofa a patra, extragem bigramele cu care încep versurile cu numerele de


ordine: 4, 5, 6, 8 şi obţinem secvenţa, I N E S C E N I, pe care o descifrăm cu
cheia, (-14, 0, 0, 0, 0, 0, 0, 0) şi rezultă
I N E S C E M I
-14 0 0 0 0 0 0 0
U N E S C E M I
adică o anagramă a numelui EMINESCU.

Începând cu a aptra literă din versul patru, strofa 5, avem structura


R (1) E (2) A (3) C (5) T (8) I (13) P
care descifrată cu o cheie corepunzătoare, ne dă
R E A C T I P
47
0 0 0 0 0 0 -7
R E A C Ţ I I
probabil ca atitudine la spectacolele artistei.

Poezia „De vorbiţi mă fac că n-aud ...”

Poezia este scurtă şi o reproducem:

De vorbiţi mă fac că n-aud,

Nu zic ba şi nu vă laud;

Dănţuiţi precum vă vine,

Nici vă şuier, nici v-aplaud;

Dară nime nu m-a face

Să mă ieu dup-a lui flaut;

E menirea-mi: adevărul

Numa-n inima-mi să-l caut.

Din cuvintele titlului extragem literele lor finale şi obţinem secvenţa, E


I A C A D, atunci când „n-aud” este considerat un singur cuvânt. Secvenţa de
mai sus o scriem sub forma, E A C I A D. Înlocuim aici litera D cu B, consoana
simetrică în alfabet, a lui D în raport cu C şi rezultă secvenţa, E A C I A B pe
care o ordonăm astfel, E A I C B A.

Alăturăm cele două secvenţe şi înlocuim fiecare literă cu rangul ei din


alfabet obţinând şirul numeric, 5 1 3 9 1 4 5 1 9 3 2 1.

48
Din acest şir formăm, alternativ, numere dintr-o cifră şi din două cifre,
numere pe care le substituim cu literele care, în alfabet, au aceste numere
drept ranguri şi obţinem:
5 13 9 14 5 19 3 21
E M I N E S C U
deci numele poetului.
Interesant de reţinut este faptul că, rezultatul de mai sus se obţine şi
din analiza textului poeziei.

Numerotăm cuvintele din text, tot în ipoteza că „n-aud” reprezintă un


singur cuvânt, din acest şir reţinem literele finale ale cuvintelor ale căror
numere de ordine formează secvenţa fibonaciană, 1, 2, 3, 5, 8, 13 şi obţinem
secvenţa, E I A A C D, prima dintre secvenţele de mai sus, în continuare se
repetă algoritmul anterior.

Să vedem în continuare şi alte „mesaje” interesante disimulate în


textul poeziei.

Începând cu a 15-a literă din al cincilea vers, parcurgând textul de la


dreapta la stânga, secvenţa fibonaciană, 2, 2, 4, 6, 10, 16, ne conduce la
succesiunea;
C (2) A (2) N (4) A (6) L (10) U (16) E
pe care o descifrăm cu o cheie de tipul celor întâlnite în cele trei documente
şi obţinem:
C A N A L U E
0 0 0 0 0 14 0
C A N A L I E
rezultând cuvântul, CANALIE.
De la a treia literă din al şaselea vers, pe baza „celebrului” număr
şapte, apare structura,
M (7) A (7) T (7) A (7) R (7) I

49
care descifrată cu cheia precizată mai jos, ne dă,

M A T A R I
7 0 0 0 0 0
T A T A R I
rezultând cuvântul, TĂTARI.

A 13-a literă tot din al şasălea vers şi tot pe baza numărului şapte, ne
conduce la structura
U (7) M (7) I (7) L (7) I
din care rezultă cuvântul UMILI. Sau, descifrând secvenţa cu cheia (0, 7, 0, 0,
0,) rezultă cuvântul, UTILI.

Începând cu a 10-a literă din primul vers, apare structura, M (2) A (3) N
(4) U (5) S (6) A, din care rezultă mult „aruncata”, MĂNUŞĂ.

Din al şaselea vers, numărul şapte, începând cu prima literă, ne


conduce la structura,
E (7) M (7) U (7) N (7) L
care descifrată cu cheia, (14, 7, 14, 0, 7) ne dă,
E M U N L
14 7 14 0 7
S T I N S
deci cuvântul, STINS.
Tot numărul şapte ne conduce la următoarea structură, C (7) A (7) N
(7) E (7) N, care începe cu a cincia literă din al doilea vers.

Dacă descifrăm secvenţa cu cheia (0, 0, -7, 0, 0) rezultă,

C A N E N
0 0 -7 0 0
C A G E N
50
deci expresia, „CA GEN”, probabil cu referire la literatură.

În titlul poeziei, cuvântul VORBIŢI, are şapte litere, în locul lui vom scrie
numărul 13, care reprezintă numărul total de litere din toate celelalte
cuvinte. Înlocuind şi aceste cuvinte cu numerele literelor pe care le conţin,
obţinem structura numerică, 2, 12, 2, 3, 2, 4.

Din toate aceste numere scădem o unitate, iar numerele rezultate le


înlocuim cu litere care, în alfabet, au aceste numere drept ranguri. Deci
avem
2 13 2 3 2 4
-1 -1 -1 -1 -1 -1
1 12 1 2 1 3
A L A B A C
secvenţa finală, citită de la dreapta, conduce la cuvântul CABALA, amintind
de doctrina mistică iudaică din Evul Mediu, bazată pe o simbolică fantastică a
numerelor şi literelor.

Numerotăm literele textului care începe cu a 19-a literă din al patrulea


vers:
1 2 3 4 5 6 7 8 ...
L A U D D A R Ă
şi extragem literele ale căror numere de ordine formează secvenţa
fibonaciană; 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89. Se obţine expresia, LAUDĂ-N
ŞIRĂ, adică „înşiră laude”.

Numerotăm literele textului care începe cu a 6-a literă din al patrulea


vers:

2 3 4 5 6 7 8 ...
A S U I E R N ...

51
din şirul obţinut extragem literele ale căror numere de ordine formează
secvenţa fibonaciană, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34 şi obţinem secvenţa, ASINARE, pe
care o descifrăm cu o cheie specifică cifrului folosit şi avem:
A S I N A R E
0 -7 0 0 0 0 0
A L I N A R E
rezultând cuvântul, ALINARE.
Începând cu prima literă din al şaptelea vers, secvenţa fibonaciană, 4,
4, 8, 12 generează structura E (4) R (4) A (8) U (12) L, din care rezultă
secvenţa, E R A U L, care, descifrată cu cheia, (0, 0, 14, 0, 0) ne dă:

E R A U L
0 0 14 0 0
E R O U L

Poezia „Criticilor mei”

Această poezie reprezintă o sinteză a poeziei eminesciene, o artă


poetică, un program de luptă împotriva formelor fără fond.

După cum vom vedea şi în acest text este prezent numărul şapte,
sistemul criptografic folosit în cele trei documente, dar şi secvenţele
fibonaciene.

Din titlul poeziei considerăm secvenţa, CILO, în care L şi O au rangurile


din alfabet numere formate din două cifre, şi anume, 12 pentru L şi 15 pentru

52
O. Dar, 1 este rangul din alfabet al literei A, 2 al lui B şi 5 al literei E şi atunci
litera L se poate substitui cu bigrama AB şi O cu bigrama AE şi deci secvenţa
extrasă din titlu devine, C I A B A E pe care o ordonăm astfel, E A I C B A. Vom
înlocui aici litera B cu D şi secvenţa ce rezultă o ordonăm astfel, E A C I A D.

Alăturăm aceste secvenţe finale, EACIADEAICBA, înlocuim fiecare literă


cu rangul ei din alfabet, deci 5 1 3 9 1 4 5 1 9 3 2 1 şi din acest şir formăm
alternativ, numere dintr-o cifră şi din două cifre pe care le înlocuim cu literele
care, în alfabet, au aceste numere drept ranguri. Obţinem:
5 13 9 14 5 19 3 21
E M I N E S C U
Tot din titlu, numele poetului mai poate fi obţinut şi în felul următor:

După cum se cunoaşte, în limba română, cifrele, în afară de şapte, pot


fi substituite cu literele iniţiale ale cuvintelor care le denumesc, adică,
1 2 3 4 5 6 8 9 0
U D T P C S O N Z
În primul cuvânt al titlului, literele care substituie cifrele sunt, C = 5, T =3, C =5, O = 8,
suma acestor numere este egală cu 21, inversul acestui număr este 12 care
sugerează numărul, 1 1 2 2.

Primele cinci consoane din titlu, le descifrăm cu cifrul mereu discutat,


folosind următoarea cheie de descifrare, (0, 1, 1, 2, 2) şi obţinem:
C R T C L
0 1 1 2 2
C S U E N
Dacă la această secvenţă îi ataşăm ultimul cuvânt din titlu, rezultă, C S
U E N M E I care este o anagramă a cuvântului, EMINESCU.

Din strofa a treia, versul al doilea, începând cu a 13-a literă avem


structura, A (1) I (2) M (3) E din care obţinem secvenţa, I A E M. Tot din al
doilea vers, începând cu a 21-a literă, avem structura, T (2) A (2) R (2) A, din
care rezultă secvenţa, T A R A.
53
Prima secvenţă o descifrăm cu cheia, (7, 14, 0, 7) iar a doua secvenţă
cu cheia, (-7, 0, 0, 4) şi obţinem:
I A E M T A R A
7 14 0 7 -7 0 0 4
P O E T M A R E
adică s-a obţinut expresia, „POET MARE”.

Rezultatul este în concordanţă cu preocuparea lui Eminescu de a defini


noţiunea de „mare poet” prin această poezie.
Dar acest rezultat se mai poate obţine, din prima strofă, pe baza a
două secvenţe fibonaciene. Astfel, începând cu a 18-a literă, secvenţa
fibonaciană, 6, 6, 12, conduce la structura, P (6) O (6) E (12) T, din care
rezultă cuvântul POET, iar secvenţa fibonaciană, 3, 3, 6, începând cu a 31
literă, ne conduce la structura,

M (3) A (3) R (6) E, din care rezultă cuvântul, MARE, deci luate împreună
obţinem expresia, „POET MARE”.

Tot din prima strofă, secvenţa fibonaciană, 5, 4, 9, 13, începând cu a


şasea literă, conduce la structură, F (5) U (4) R (9) I (13) E, de unde rezultă
cuvântul, FURIE, care poate să fie legat de sentimentul indus poetului de acei
critici care „roade ne-au adus”.

Tot din prima strofă, al patrulea vers, secvenţa fibonaciană, 2, 3, 5, 8,


începând cu a cincia literă, ne conduce la structura,
E (2) U (3) M (5) O (8) R
din care rezultă expresia, „E UMOR”, din punctul nostru de vedere, în sensul
că „un text fără valoare eset de răs”.

Dar din expresia de mai sus, descifrând-o cu chei caracteristice sistemului


criptografic la care facem mereu referire, se obţin următoarele cuvinte:
E U M O R E U M O R E U M O R
0 14 0 -14 0 0 0 0 -14 0 0 14 7 -14 0
E I M A R E U M A R E I T A R
54
din care rezultă cuvintele: MARIE; MUREA; TĂRIE.

Din al doilea vers din prima strofă, secvenţa fibonaciană, 3, 3, 6, 9, 15,


începând cu a treia literă conduce la structura,
D (3) U (3) S (6) E (9) A (15) A
Din care rezultă secvenţa, D U S E A A, care, descifrată cu cheia (0, 14, -7, 0,
-14, 0) ne dă,

D U S E A A
0 14 -7 0 -14 0
D I L E M A
de unde rezultă cuvântul DILEMA.

Să considerăm textul care urmează în al patrulea vers, din prima


strofă, începând cu a noua literă, text pe care îl numerotăm, adică
1 2 3 4 5 6 7 8 ...
T U R M U L T E ...
Din şirul astfel format extragem literele ale căror numere de ordine
formează secvenţa fibonaciană, 1, 2, 3, 5, 8, 13 şi obţinem secvenţa, T U R U
E T din care, prin descifrare cu cheia (0, 0, 0, 14, 14, 0) rezultă,
T U R U E T
0 0 0 14 14 0
T U R I S T
deci cuvântul TURIST, potrivit pentru cel pătruns în sfera poeziei şi care nu
are nimic de spus.

Dar iată un rezultat mai „apropiat” de acei care înşiră „vorbe goale ce
din coadă au să sune”.

Începând cu a cincia literă din al doilea vers, din strofa a doua, avem
succesiunea:
N (1) M (1) C (1) U (1) I (1) S (1) U

55
din care rezultă secvenţa, N M C U I S U pe care o descifrăm cu cheia
simetrică şi obţinem:

N M C U I S U
0 7 0 0 0 -7 14
N T C U I L I
deci cuvântul, INCULŢI.

Dar poate că şi următorul rezultat li se potriveşte sub o anumită formă.

Rezultatul se obţine cu „ajutorul” numărului 7.

Începând cu a 12-a literă din primul vers, din a treia strofă, avem
succesiunea,
A (7) N (7) I (7) T (7) E (7) S (7) I
din care rezultă secvenţa, A N I T E S I, pe care o descifrăm cu o cheie
corespunzătoare acestui sistem criptografic,
A N I T E S I
0 0 0 -7 -4 -7 -4
A N I M A L E
rezultatul este evident.
Din analiza literelor iniţiale ale versurilor, constatăm următoarele:

– Literele iniţiale ale versurilor, 4, 5, 6, 7, formează cuvântul, DECI,


– După opt paşi, iniţialele versurilor, 12, 13, 14, 15, formează
secvenţa, S C B T, care descifrată cu cheia (0, 0, 7, -7) conduce la,

S C B T
0 0 7 -7
S C I M
56
deci cuvântul MISC.
– După 6 paşi (8 + 6 = 2.7), iniţialele versurilor, 18, 19, 20, 21,
formează secvenţa, PUNA care descifrată ne dă,

P U N A
0 14 0 0
P Î N A
deci, cuvântul, PÎNĂ.

Cele trei cuvinte, conduc la expresia, „DECI PÎNĂ MIŞC”, care ar putea însemna
că voi acţiona „atîta cât trăiesc”.

Începând cu a 13-a literă din al nouălea vers, numărul şapte ne


conduce la structura,
A (7) N (7) I (7) T (7) E (7) A
din care prin descifrare obţinem
A N I T E A
14 0 -14 -7 0 0
O N U M E A
deci expresia, „O NUMEA”.
După ultima literă a expresiei de mai sus, în text, urmează următoarele
şapte litere, S U R I A T A, care după descifrare,
S U R I A T A
0 0 0 0 0 0 14
S U R I A T O
adică expresia „O URSITĂ”.

Aceste două rezultate formează expresia: „O NUMEA, O URSITĂ”.

Din strofa a cincia, începând cu prima literă din al doilea vers, avem
structura;
57
P (6) R (6) I (6) N (6) D (6) I (6) R (6) H (6) A
După descifrarea ultimelor patru litere, avem:
I R H A
-14 0 -7 -14
U R A O
şi împreună cu prima parte a structurii, obţinem expresia: „PRIND O URĂ”,
într-adevăr cei criticaţi prind ură faţă de cei care-i critică.

Şi din nou intră în scenă numărul şapte.

Începând cu a treia literă, din versul patru, strofa a şaptea, care va fi


parcursă circular, avem structura,
N (7) U (7) S (7) V (7) R (7) E (7) D
Descifrând primele patru litere avem:

N U S V
0 0 -7 7
N U L C
şi alăturând literele rămase rezultă expresia, „NU-L CRED”.

Şi tot cu ajutorul numărului şapte se obţine următorul rezultat:

Din al cincilea vers, începând cu a cincia literă avem structura:


R (7) E (7) N (7) U (7) E (7) D (7) G (7) I
pe care o descifrăm cu o cheie având structura celor folosite în cazul celor
trei documente şi obţinem:
R E N U E D G I
0 0 -7 14 0 0 7 I
R E G I E D N I
adică mesajul „DIN REGIE”.

58
Textul care începe cu litera a cincia din al doilea vers din strofa a şase,
îl numerotăm adică:
1 2 3 4 5 6 7 8 ...
C A P I T I C A ...
şi din şirul astfel format extragem literele ale căror numere de ordine
formează secvenţa fibonaciană: 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21 şi se obţine expresia,
„CAP TARE”.

Din strofa a treia, literele cu numerele de ordine, 22, 23, 24, 25, 26, formează
structura, A D O R U, pe care o scriem sub forma, R U D A O şi o descifrăm cu
cheia (1 0 2 0 3), 1, 2, 3 formează o secvenţă fibonaciană, şi obţinem:
R U D A O
1 0 2 0 3
S U F A R
adică cuvântul SUFĂR.

Din ultima strofă, începând cu a 77-a literă, parcurgând textul în sens


invers, pe baza secvenţei fibonaciene, 8, 3, 11, 14, 25, 39 se obţine
succesiunea, U C N E I C I, din care, prin permutarea literelor de pe locurile 3
şi 4, se obţine cuvântul UCENICI, în sensul de începători, caracterizare
potrivită pentru aceia care scriu versuri „ce din coadă au să sune”.
Începând cu a 7-a literă din primul vers al poeziei avem structura, L (2)
I (2) N (2) A. Descifrând această succesiune cu cheia, (7, -14, 0, -7) obţinem:
L I N A
7 -14 0 -7
S U N T
deci cuvântul, SUNT.
Din strofa a doua, începând cu a noua literă din al doilea vers, avem
srtuctura, C (7) U (7) I (7) T care, după descifrare cu cheia, (0, 14, 0, -7) ne
dă,

59
C U I T
0 14 0 -7
C I I M
deci cuvântul, MICI.
Aceste două cuvinte formează expresia, „SUNT MICI” potrivită celor
care scriu versuri fără valoare.

Începând cu a 12-a literă, din al patrulea vers din prima strofă, avem
structura:
M (6) A (6) O (6) E (6) I (6) M (6) A (6) N
din care, descifrând prima literă, M + 7 = T, rezultă expresia „OMENIE TA”.

Poezia „La steaua”

Din titlu, eliminând litera A rezultă secvenţa, L S T E U, pe care o


descifrăm cu cheia (-7, 0, -7, 0, 0) şi obţinem:
L S T E U
-7 0 -7 0 0
E S M E U
adică secvenţa, ESMEU.

La rangul din alfabet al literei A, adică unu, îi adunăm pe rând rangurile


pe care le ocupă în şirul format din cele două cuvinte din titlu, numerele
astfel obţinute le substituim cu literele care, în alfabet au aceste numere
drept ranguri. Deci, 1 +2 = 3 = C; 1 + 6 = 7 = G şi 1 + 8 = 9 = I, rezultând
secvenţa CGI pe care o descifrăm cu cheia, (0, 7, 0) şi obţinem
C G I
0 7 I
C N I

60
adică secvenţa, C N I.

Cele două secvenţe finale le alăturăm şi rezultă, E S M E U C N I, care


este o anagramă a cuvântului, EMINESCU.

Dar la acelaşi rezultat se poate ajunge şi în felul următor felul următor:

Din şirul format din cele două cuvinte ale titlului, extragem literele din
două în două, obţinând secvenţa, L S E U.

Rangul din alfabet al literei L este 12, şi cum UNU este rangul literei A
şi DOI al literei B, putem substitui litera L prin bigrama AB. În mod similar
litera S se substituie prin AI. Litera U are rangul în alfabet 21, suma cifrelor
este 3, care este rangul din alfabet al literei C.

Deci secvenţa L S E U a devenit, A B A I E C, pe care o scriem sub forma, E A I C


B A.
Dar, în alfabet, simetrica literei B faţă de C este D cu care înlocuim
litera B în secvenţa de mai sus, rezultând, E A I C D A pe care o scriem sub
forma, E A C I A D.

Alăturăm cele două secvenţe finale, E A C I A D E A I C B A, înlocuim


fiecare literă cu rangul din alfabet iar din şirul numeric rezultat, formăm
alternativ numere dintr-o cifră şi din două, numerele obţinute se descifrează
cu alfabetul normal ordonat. Deci:
5 13 9 14 5 19 3 21
E M I N E S C U
rezultând numele poetului.
Şi acum intră în scenă numărul şapte.

Începând cu a noua literă, din primul vers al primei strofe, avem


structura,
C (7) A (7) L (7) L (7) I (7) A
Secvenţa, C A L L I A o descifrăm cu cheia (0, 14, 7, 7, 4, 14) şi
obţinem,
C S L L I A
61
0 14 7 7 4 14
C O S S M O
deci cuvântul, COSMOS.
Tot din prima strofă şi primul vers, dar începând cu a 15-a literă, apare
structura,
A (3) I (3) C (3) A (3) D
iar secvenţa, citită de la dreapta, conduce la cuvântul DACIA.

Din cele patru strofe ale poeziei, reţinem şase litere după următoarea
regulă simetrică; literele iniţiale ale primelor două versuri din prima strofă,
din strofele a doua şi a treia reţinem prima literă din primul lor vers, din
strofa a patra reţinem literele iniţiale ale primelor două versuri, în acest fel
rezultă secvenţa, L E P I T P, pe care o descifrăm cu cheia (-7, 14, 0, 0, 0, -7)
adică,

L E P I T P
-7 14 0 0 0 -7
E S P I T I
secvenţa finală este o anagramă a cuvântului, ISPITE.

Începând cu a 14 literă din al doilea vers, secvenţa fibonaciană, 4, 4, 8


ne conduce la structura,
UN (4) MI (4) NI (8) ITL
secvenţă pe care o descifrăm cu o cheie specifică sistemului de cifrare folosit
şi obţinem:

U N M I N I I T L
14 0 -7 0 0 0 -14 0 0
I N F I N I U T L

62
secvenţa finală, prin anagramare, conduce la cuvântul, INFINITUL, cel care
caracterizează spaţiul cosmic.

Următoarea structură,
U (3) A (4) S (5) M (6) R
care începe cu a noua literă din primul vers, din a doua strofă, ne dă
secvenţa, U A S M R, care este o anagramă a cuvântului SUMAR, dar care
descifrată cu cifrul adoptat ne dă,

U A S M R
0 0 0 7 0
U A S T R
deci cuvântul, ASTRU, legat de conţinutul poeziei.

Începând cu a 24-a literă din primul vers al strofei a doua avem structura,
M (3) E (3) T (3) A (3) S (3) I
care după descifrare ne dă,
M E T A S I
0 0 0 0 -7 -4
M E T A L E
deci un element esenţial al Universului.

Începând cu a 14-a literă din ultimul vers al primei strofe şi continuând


cu strofa următoare, avem succesiunea
U (4) O (4) E (4) S (4) N
care descifrată

U O E S N
0 7 0 0 0
63
U V E S N
ne conduce la cuvântul, VENUS.
Structura,
I (4) M (5) A (6) L (7) A (8) B
în care prima literă este a 19-a din primul vers din strofa a doua, ne dă
secvenţa, I M A L A B care descifrată
I M A L A B
0 7 0 0 0 7
I T A L A I
ne conduc la cuvântul, ITALIA.
Prima literă din al doilea vers din strofa a treia ne conduce la structura,
I (8) R (8) A (8) S (8) I (8) N
şi descifrând secvenţa rezultată obţinem:
I R A S I N
-14 0 0 0 -14 0
U R A S U N
deci numele altei Planete, URANUS.
Cu ajutorul numărului şapte, începând cu a treia literă, din al doilea
vers din strofa a doua, construim structura,
D (7) I (7) E (7) A (7) C (7) E (7) A
şi descifrând secvenţa de litere obţinem,
D I E A C E A
0 0 0 -14 0 0 14
D I E M C E O
secvenţa finală fiind o anagramă a cuvântului COMEDIE.

Începând cu a patra literă, din al patrulea vers din a doua strofă, avem
structura,
I (2) D (2) I (2) O (2) T (2) I (2)
64
rezultând cuvântul, IDIOŢI.

Tot cu ajutorul numărului şapte, începând cu a noua literă din al treilea


vers din strofa a doua, continuând cu strofa a treia, apare structura,
I (7) M (7) E (7) T (7) A (7) E (7) N (7) R
din care, eliminând litera N, rezultă cuvântul, MATERIE.

Folosind secvenţa fibonaciană, 3, 4, 7, începând cu a zecea literă din al


doilea vers al strofei a doua avem structura, RI (3) AS (4) A (7) A care
descifrată ne dă:
R I A S A A
0 7 14 -7 0 0
R P O L A A
cuvântul POLARĂ.

Începând cu a opta literă din primul vers al strofei a doua, apare


structura,
M (9) S (9) E (18) R (27) S
având la bază secvenţa fibonaciană, 9, 9, 18, 27, şi care descifrată ne dă:
M S E R S
7 0 0 0 0
T S E R S
deci cuvântul ŞTERS sau STRES.

Secvenţa fibonaciană, 1, 1, 2, ne consuce la structura, P (1) R (1) A (2)


A, care începe cu a cincia literă din al doilea vers din strofa a doua. Scriem
secvenţa astfel, R A P A şi o descifrăm cu cheia (7, 7, 7, 7) şi obţinem,
R A P A
7 7 7 7
Y H W H
expresia, YHWH reprezintă cuvântul Dumnezeu scris în ebraică.

Secvenţa fibonaciană, 1, 2, 3, 5, 8, ne conduce la structura


65
E (1) N (2) A (3) E (5) U (8) EA
care începe cu a şaptea literă, din versul trei, prima strofă.

După descifrare obţinem:


E N A E U E A
0 -7 0 7 14 7 0
E G A L I L A
prin anagramare secvenţa finală conduce la numele GALILEA, amintind de
astronomul Galilea Galilei.
Şi din nou apelăm la numărul şapte.

Începând cu a 12-a literă din primul vers a celei de a treia strofe, avem
structura,
I (7) T (7) C (7) E (7) N (7) R (7) E
rezultând succesiunea, I T C E N R E, din care prin anagramare rezultă
cuvintele; INTRECE; CERNITE; CRETINE, CERINŢE.

Secvenţa fibonaciană, 1, 1, 2, 3, 5, ne conduce, începând cu prima


literă din versul al patrulea din ultima strofă, considerată circular, la
structura,
N (1) U (1) M (2) E (3) I (5) T
din care rezultă secvenţa, N U M E I T, o anagramă a cuvântului MINUTE.

Dar descifrată cu cheia, (0, 14, -7, 0, 0, 0) ne dă


N U M E I T
0 14 -7 0 0 0
N I F E I T
deci o anagramă a cuvântului, FINITE.

Secvenţa fibonaciană 1, 3, 4, 7, ne conduce la structura, L (1) O (3) U


(4) I (7) A, care începe cu a 15-a literă, din primul vers al ultimei strofe.
Descifrând secvenţa se obţine,
L O U I A
66
0 0 0 7 -7
L O U P T
din succesiunea finală, prin anagramare, rezultă numele altei Planete, PLUTO.

Interesante apar şi constatările referitoare la literele iniţiale ale


versurilor poeziei, litere care formează secvenţa: L E C L P I I L I I E A T P L N.

Literele distincte din secvenţă sunt, L E C P I A T N, care, prin


anagramare, dau cuvântul, PLĂCINTE.
Descifrate cu cheia (7, 0, 0, -7, -14, -14, 0, 0) ne dau:

L E C P I A T N
7 0 0 -7 -14 -14 0 0
S E C I U M T N
Secvenţa finală, prin anagramare, conduce la cuvântul MUNCITE-S.

Dacă din secvenţa literelor distincte eliminăm litera C iar secvenţa


rămasă o descifrăm cu o cheie foarte simplă, obţinem:
L E P I A T N
0 0 0 -4 0 0 0
L E P E A T N
secvenţa finală este o anagramare a cuvântului, PLANETE.

Din şirul celor 16 litere iniţiale de versuri, ultimele şase, E A T P L N,


constituie o anagramă a cuvântului, PLANETE, iar ultimele şapte descifrate
cu cheia de mai sus, ne dau:
I E A T P L N
-4 0 0 0 0 0 0
E E A T P L N
adică, o anagramă a cuvântului, PLANETE.

Dacă nu efectuăm descifrarea atunci literele iniţiale ale ultimelor şapte


versuri ale poeziei, prin anagramare ne dau cuvântul PLANEŢI.
67
Din fiecare vers, în ordinea strofelor, extragem litera iniţială, sau de pe
locul al doilea, conform regulei date de secvenţa, 1 2 1 2, deci se extrag
alternativ literele iniţiale, respectiv cele de pe locul al doilea. Obţinem
secvenţa,
LOCUPNIUINEZTILE
Descifrăm secvenţa formată din ultimele 7 litere,
N E Z T I L E
0 0 -7 0 0 0 0
N E S T I L E
prin anagramare rezultă expresia „ÎN STELE”.

Din secvenţa formată din literele extrase, literele cu numerele de


ordine, 7, 8, 9, sunt, I U I, suma rangurilor lor din alfabet este 39, minus 26
face 13, suma cifrelor acestui număr este 4 care este rangul din alfabet al
literei D, cu care vom substitui tripletul, I U I. În acest caz, primele 7 litere din
secvenţa iniţială formează succesiunea, L O C U P N D pe care o descifrăm cu
cheia de mai sus şi obţinem:
L O C U P N D
0 0 0 0 -7 0 0
L O C U I N D
Cuvântul acesta împreună cu rezultatul anterior dau expresia:
„LOCUIND ÎN STELE”.

Referitor la această poezie mai reţinem următoarea constatare; dacă


toate cuvintele care conţin cratima se numără ca un cuvânt, în afară de
„noapte-adîncă” care se numără ca două cuvinte, expresia „ICOANA STELEI”
se găseşte în mijlocul poeziei, fiind precedată şi urmată de 35 de cuvinte.

Poezia „VENERE ŞI MADONĂ”

68
Din şirul format din literele titlului, extragem litere după următoarea
schemă, 4 (2) 3 (3) 1 (1), deci extragem primele 4 litere consecutive şi le
eliminăm pe următoarele două, apoi extragem trei litere consecutive şi le
eliminăm pe următoarele trei etc. Obţinem secvenţa, V E N E S I M N pe care
o descifrăm cu o cheie simetrică:
V E N E S I M N
7 0 0 0 0 0 0 7
C E N E S I M U
secvenţa finală este o anagramă a cuvântului, EMINESCU.
Începând cu prima literă, din primul vers al primei strofe, folosind
numărul şapte, avem structura,
I (7) R (7) A (7) I (7) U (7) L (7) N (7) S
din care, prin anagramare, rezultă cuvântul, INSULARI.

Tot din prima strofă dar versul al treilea, începând cu a 18-a literă,
apare structura, T (1) I (1) A (2) S (3) L, având la bază secvenţa fibonaciană,
1, 1, 2, 3. Descifrată cu o cheie simetrică obţinem:
T I A S L
-7 0 0 0 -7
M I A S E
secvenţa finală, prin anagramare, dă cuvântul, MESIA.

Începând cu a 17-a literă din al doilea vers al primei strofe, secvenţa


fibonaciană, 1,1, 2, 3, 5, 8, ne conduce la structura,
S (1) E (1) I (2) R (3) I (5) I (8) E
iar descifrarea secvenţei ne dă,

S E I R I I E
0 0 -14 0 0 0 14
S E U R I I S

69
din secvenţa finală rezultă expresia, „E SIRIUS”.

În legătură cu sistemul criptografic la care facem mereu referire şi la


cheile de descifrare specifice, următorul exemplu este interesant.

În strofa a doua, primul vers conţine cuvântul MARMURĂ, care descifrat


cu o cheie specifică sistemului nostru, devine,

M A R M U R Ă
7 14 0 7 0 0 0
T O R T U R Ă

deci cuvântul TORTURĂ.

Numărul şapte stă la baza structurii,


I (7) P (7) F (7) N (7) R (7) I (7) E
care începe cu a 25-a literă, din versul al doilea, strofa a doua.

Descifrarea secvenţei ne dă,


I P F N R I E
0 0 7 0 0 0 0
I P M N R I E
rezultă cuvântul PRIMENI.

Începând cu a 15-a literă din primul vers, din strofa a treia, avem
structură,
N (1) I (1) U (1) I (1) A (1) T
care descifrată ne dă,
N I U I A T
7 0 14 -7 0 0
U I I B A T
din care, prin anagramare, rezultă cuvântul, IUBITA.

Direct din structură, N I U I A T rezultă cuvântul INTUIA.

70
Apelând la numărul 7, începând cu a 34-a literă din primul vers din
strofa a treia, construim structura,
I (7) A (7) M (7) R (7) T (7) M (7) A
din care, prin anagramare, rezultă expresia „MĂ MĂRIT”.

Dacă descifrăm secvenţa obţinem,


I A M R T M A
0 0 -7 0 0 0 0
I A F R T M Ă
din anagramarea secvenţei finale rezultă cuvântul AFIRMAT.

Cu participarea numărului şapte, începând cu a 11-a literă din primul


vers al strofei a şasea, avem structura,
A (7) E (7) A (7) Z (7) N (7) A (7) I (7) T
care descifrată cu o cheie caracteristică acestui sistem criptografic, ne dă
A E A Z N A I T
0 14 0 -7 7 0 0 0
A S A S U A I T
din secvenţa finală, prin anagramare, rezultă expresia, „AŞA STIAU”.

De la aceeaşi locaţie, dar începând cu a 26-a literă avem structura,


V (7) U (7) I (7) E (7) T
rezultând cuvântul, VUIET.
Textul care începe cu a treia literă din al doilea vers din a şaptea strofă,
îl numerotăm,
1 2 3 4 5 6 7 8
U N T E A I N G
Extragem literele ale căror numere de ordine formează secvenţa
fibonaciană, 1, 2, 3, 5, 8, adică U N T A G, secvenţă care descifrată ne dă,
U N T A G
0 0 -7 0 0
71
U N M A G
deci rezultă expresia, „UN MAG”.

Repetăm operaţia de mai sus cu textul care începe cu a şaptea literă,


din al treilea vers din a patra strofă, adică,
1 2 3 4 5 6 ...
L A N R A Z ...
Literele ale căror numere de ordine formează secvenţa fibonaciană, 1,
2, 3, 5, 8, 13, formează succesiunea, L A N A B E care citită de la dreapta ne
dă expresia „E BANAL”.
Secvenţa fibonaciană, 1, 2, 3, 5, 8, 13, ne conduce, începând cu a 35-a
literă din al treilea vers, strofa a şaptea, la structura,
M (1) O (2) E (3) O (5) L (8) R (13) M
iar secvenţa corespunzătoare, descifrată devine,
M O E O L R M
0 0 0 -14 -7 0 7
M O E A E R T
din care rezultă expresia, „E MOARTE”.

Tot o secvenţă fibonaciană, ne conduce la succesiunea


N (4) O (4) S (8) C (12) A (20) P
care începe cu a 20-a literă, versul al treilea, strofa a opta, din care rezultă
expresia „N-O SCAP”.

Începând cu a 6-a literă din primul vers, strofa a noua, avem structura,
P (1) R (2) A (3) C (5) E (8) S, din care prin descifrare avem:
P R A C E S
0 0 14 0 0 0
P R O C E S
deci cuvântul, PROLES.
Secvenţa fibonaciană, 2, 3, 5, 8, 13, 21, ne conduce la structura,
72
O (2) M (3) A (5) A (8) N (13) I (21) L
care începe cu prima literă din primul vers, strofa a 10-a.

Secvenţa formată din literele acestei structuri, mai puţin litera I, o


descifrăm şi obţinem:
O M A A N L
-14 7 0 0 0 7
A T A A N S
din secvenţa finală, prin anagramare, rezultă cuvântul SATANA.

Începând cu a 19-a literă din al doilea vers din strofa a 12-a, secvenţa
fibonaciană, 1, 1, 2, ne conduce la structura, P (1) A (1) A (2) R, pe care o
scriem sub forma, RAPA şi o descifrăm cu cheia, (7, 7, 7, 7) obţinând
R A P A
7 7 7 7
Y H W H
secvenţa, YHWH reprezintă cuvântul lui Dumnezeu, scris în ebraică.

Secvenţa fibonaciană, 2, 4, 6, 10, 16, stă la baza structurii, L (2) A (4)


N (6) R (10) U (16) I, care începe cu a 14-a literă din primul vers din strofa a
şaptea.

Prin descifrarea secvenţei formată din literele structurii, obţinem:

L A N R U I
0 0 7 0 14 0
L A U R I I
deci cuvântul, LAURII.
Începând cu a cincia literă din primul vers strofa a şaptea, avem
structura,
D (3) A (3) E (3) A (3) E (3) N (3) R (3) M
care descifrată cu cheia (0, 0, 0, 14, 14, -7, 0, 7) ne dă:
73
D A E A E N R M
0 0 0 14 14 -7 0 7
D A E O S G R T
secvenţa finală este o anagramă a cuvântului, DRAGOSTE.

După cum se observă, la baza succesiunii,


T (2) R (2) I (4) E (6) P (10) N (16) L
se află tot o secvenţă fibonaciană. Succesiunea începe cu a 33-a literă din al
treilea vers din a 12-a strofă.

Prin descifrare obţinem:

T R I E P N L
0 0 0 0 0 0 -7
T R I E P N E
deci o anagramă a cuvântului, PRIETEN.

În strofa a noua, în al doilea vers, litera a 38-a este T, la distanţa de o


literă este R, de la care o secvenţă fibonaciană ne conduce la structura,
R (2) E (4) R (6) S (10) N
deci, împreună cu T am obţinut secvenţa, T R E R S N, care prin descifrare ne
dă,
T R E R S N
0 0 0 0 -14 -7
T R E R E G
adică o anagramă a cuvântului REGRET.

Apelăm din nou la numărul şapte.

Începând cu prima literă, din primul vers al strofei a noua, avem structura,
T (7) I (7) N (7) A (7) A (7) P
secvenţă care descifrată ne dă:

74
T I N A A P
0 0 0 0 -14 -7
T I N A M I
din care, prin anagramare, rezultă cuvântul AMINTI.
Din primul vers din strofa a 12-a, începând cu litera a 14-a, respectiv a 26-a, avem
structurile;
N (1) M (1) I (1) L respectiv, I (1) E (1) A (1) O
din care, după descifrare obţinem:
N M I L I E A O
0 7 -14 7 7 0 -7 0
N T U S P E T O
prin anagramarea secvenţelor finale rezultă expresia, „SUNT POET”.

Secvenţa fibonaciană, 2, 4, 6, 10, 16, stă la baza structurii,

N (2) A (4) R (6) I (10) F (16) T, în care N este a 13-a literă din al treilea vers
din strofa a doua. După descifrare obţinem:
N A R I F T
0 0 0 0 0 -7
N A R I F M
deci o anagramă a cuvântului, FIRMAN.

Tot o secvenţă fibonaciană, evidenţiată mai jos, ne conduce la


structura, V (1) R (1) I (2) A (3) A (5) Z (8) H, în care prima literă este a 31-a
din al doilea vers din a patra strofă.

După descifrare obţinem:


V R I A A Z H V R I A A Z H
7 0 0 0 -14 -7 -7 7 0 0 0 -14 -7 -7
C R I A M S A C R I E M S A
deci, prin anagramare, rezultă cuvântul, CARISMĂ sau cuvântul, MIŞCARE.
75
Începând cu a 14-a literă din al treilea vers din a 12-a strofă, avem
structura,
C (7) O (7) S (7) N (7) I (7) C (7) N
care, după descifrare conduce la,
C O S N I C N
0 -14 0 0 0 0 7
C A S N I C U
rezultatul este evident.
Din a 12-a strofă, versul al treilea, începând cu al şaptelea cuvânt din
acest vers, reţinem literele finale ale următoarelor nouă cuvinte şi obţinem
secvenţa, I A N E I R E T N pe care o descifrăm şi obţinem:

I A N E I R E T N
0 14 0 14 0 0 0 0 7
I O N S I R E T U
deci expresia, „ION ŞIRETU”.

Dar şirul întâmplărilor interesante din această poezie continuă.

Astfel, literele iniţiale ale versurilor din prima strofă, formează


secvenţa, I L O D, care este o anagramă a cuvântului, IDOL.

Dacă din primul vers reţinem prima literă, din al doilea vers a doua
literă, din al treilea şi al patrulea, a treia respectiv a patra literă, obţinem
secvenţa, I U E T, o anagramă a cuvântului, TEIU.

Alăturând cele două cuvinte rezultă secvenţa, I D O L T E I U, care prin


anagramare formează cuvântul „IDIOTULE”.

Dar, descifrând acest cuvânt rezultă:


I D I O T U L E
-4 x 0 14 -7 0 7 0
E X I C M U S E
76
Anagramând secvenţa finală rezulta cuvântul EMINESCU, putând să fie
vorba de numele poetului.

Începând cu a 27-a literă din al doilea vers din strofa a 10-a, apare
structura, B G U A O, care după descifrare ne dă,
B G U A O
7 7 14 -14 -14
I N I M A
rezultatul este evident. Distanţa dintre două litere consecutive ale structurii
de mai sus este egală cu şapte.
Şi la baza următoarelor structuri, stă tot numărul şapte:
S (7) E (7) A (7) U (7) T respectiv, E (7) T (7) R (7) E (7) E (7) M (7) I
prima începe cu prima literă din al treilea vers, din strofa a 12-a, iar a doua
începe cu a 20-a literă din aceiaşi locaţie.

Descifrând prima structură obţinem:


S E A U T
0 0 0 14 -7
S E A I M
deci cuvântul MESIA.
Din a doua structură, prin anagramare, rezultă cuvântul, EMERITE.
Acestea sunt câteva din aceste elemente specifice deduse din textul acestei poezii.

Poezia „Care-o fi în lume ...”

Din şirul format din cuvintele titlului, extragem trei litere din două în
două, adică, C E I şi ultimele cinci litere, N L U M E. Secvenţa formată din
aceste opt litere o descifrăm şi obţinem:
C E I N L U M E
77
0 0 0 0 7 0 0 0
C E I N S U M E
deci o anagramă a numelui EMINESCU.

Din titlu au rămas nefolosite cinci litere care formează secvenţa, A R O


F I, care descifrată ne dă,

A R O F I
0 0 0 7 -14
A R O M U
adică o anagramă a cuvântului, AMORU, strict legat de subiectul poeziei.

Literele distincte ca finale ale cuvintelor din primul vers al primei


strofe, formează secvenţa, O I N E L U R, care descifrată devine:

O I N E L U R
14 0 0 0 7 14 0
C I N E S I R
deci cuvântul, SINCERI care trebuie să caracterizeze relaţia dintre doi îndrăgostiţi.

În strofa a doua răspunde prezent numărul şapte.


Astfel, din primul vers, începând cu a cincia literă apare structura, M
(7) E (7) R (7) E (7) E (7) I (7) I (7), care după descifrare ne dă,
M E R E E I I
0 0 0 0 14 0 0
M E R E S I I
deci anagrama cuvântului, MESERII.
În strofa a treia, în primul vers, începând cu a cincia, respectiv a 14-a
literă, apar structurile:

V (7) U (7) R (7) C şi C (7) A (7) A (7) U (7) A


care descifrate ne dau
78
V U R C C A A U A
7 14 0 0 0 0 -14 14 0
C I R C C A M I A
adică cuvintele, CIRC respectiv, AMICA.

Începând cu prima literă din primul vers din strofa a patra, avem
succesiunea; 0 (7) D (7) M (7) R (7) I (7) A, care prin descifrare ne dă;
O D M R I A
-14 0 7 0 0 0
A D T R I A
secvenţă din care rezultă cuvântul, TRIADA.

Structura, L (7) I (7) D (7) I (7) U (7) A (7) L, apare începând cu prima
literă, din primul vers, strofa a 5-a.

Prin descifrare ne dă:


L I D I U A L
0 -4 0 -4 0 0 0
L E D E U A L
secvenţă care este o anagramă a cuvântului, LAUDELE.

Din strofa a şasea am reţinut următoarele:

- Literele distincte ca finale de cuvinte din primul vers, formează


secvenţa, E O L T U, din care rezultă expresia, „E OLTU” şi care descifrată ne
dă,

E O L T U
0 -14 0 0 0
E A L T U
secvenţă din care, prin anagramare, rezultă cuvântul ATEUL.

- Începând cu a 13-a literă din primul vers şi continuând în al doilea


vers, secvenţa fibonaciană, 2, 2, 4, 6, 10, 16, ne conduce la structura,
79
M (2) E (2) M (4) U (6) V (10) U (16) S
Descifrând această secvenţă obţinem:
M E M U V U S
7 0 7 14 7 0 0
T E T I C U S
adică o anagramă a cuvântului, SCUTITE.

- Începând cu a 11-a literă din primul vers avem succesiunea, U (7) M


(7) A (7) N din care rezultă cuvântul, UMAN.

Din strofa a şaptea rezultă structura,


L (7) N (7) A (7) L (7) I (7) S (7) C (7) U (7)
care începe cu a 24-a literă din al doilea vers şi se continuă în primul vers.
Prin descifrare avem:

L N A L I S C U
-7 0 -14 -7 0 0 0 0
E N M E I S C U
adică o anagramă a numelui, EMINESCU.

Din strofa a opta am reţinut:

- Începând cu a doua literă din primul vers, apare structura, A (7) D (7)
M (7) E (7) L (7) E din care rezultă cuvântul, DAMELE. Din descifrarea
secvenţei se obţine:
A D M E L E
0 0 7 0 0 0
A D T E L E
deci cuvântul, DATELE.
- Literele distincte ca finale de cuvinte din al doilea vers, formează
secvenţa, U T E R P din care rezultă cuvintele, TRUPE sau PREŢU.

Din descifrarea secvenţei rezultă,


80
U T E R P
0 -7 0 0 -7
U M E R I
deci cuvântul, UMERI.
Referitor la strofa a 10-a remarcăm următoarele:

- Literele distincte ca finale de cuvinte din primul vers, formează


secvenţa, I A O C U care prin descifrare ne dă,

I O A C U
0 -14 -14 0 14
I A M C I
Deci cuvântul, AMICI.
- Începând cu a 9-a literă din primul vers, avem structura,
B (1) A (1) C (2) O (3) E (5) U (8) N
bazată pe secvenţa fibonaciană, 1, 1, 2, 3, 5, 8.

Prin descifrare obţinem:


B A C O E U N
0 0 0 -14 0 14 0
B A C A E I N
deci o anagramă a cuvântului, BĂCĂNIE.

- Numerotăm textul care începe cu a treia literă din primul vers, adică
1 2 3 4 5 6 7 8
S A M A I U B E
Din acest şir de litere le reţinem pe acelea ale căror numere de ordine
formează secvenţa fibonaciană, 1, 2, 3, 5, 8, acestea formează secvenţa, S A
M I E, o anagramă a cuvântului, MESIA.

Descifrând secvenţa rezultă:

81
S A M I E
0 14 7 0 0
S O T I E
deci cuvântul, SOŢIE.

Din strofa a 11-a am reţinut:

- Literele distincte ca finale de cuvinte din primul vers, formează


secvenţa, R E A I, din care, prin anagramare, rezultă cuvântul, ARIE.

- Dar descifrând secvenţa obţinem:


R E A I
0 0 14 0
R E O I
de unde, prin anagramare, rezultă cuvântul, EROI.

- Începând cu a şasea literă din primul vers, numărul şapte ne conduce


la structura,
R (7) A (7) I (7) M (7) T (7) I (7) E
din care, prin anagramare, rezultă cuvântul, MATERII.

Descifrând secvenţa respectivă obţinem:


R A I M T I E
0 0 0 -7 0 0 0
R A I F T I E
deci o anagramă a cuvântului, FRĂŢIEI.

- Din al doilea vers, continuând cu primul, o secvenţă fibonaciană ne


conduce la următoarea structură, începând cu a şaptea literă,
N (1) E (1) T (2) E (3) Z (5) B

82
Prin descifrarea secvenţei obţinem:
N E T E Z R
0 0 0 0 0 7
N E T E Z I
deci cuvântul NETEZI.
Din strofa a 13-a reţinem următoarele:

- Începând cu a zecea literă din primul vers, secvenţa fibonaciană, 1, 1,


2, 3, 5, ne conduce la structura,
L (1) E (1) N (2) I (3) E (5) H
secvenţa formată din literele structurii, descifrată devine:
L E N I E H
0 0 0 0 14 -7
L E N I S A
secvenţa finală, prin anagramare, conduce la cuvântul SENILĂ.

- Aceiaşi secvenţă fibonaciană ne conduce la structura,


N (1) A (1) D (2) E (3) O (5) T
care începe cu a 14-a literă din primul vers.

Prin descifrare obţinem:

N A D E O T
0 0 0 0 0 -7
N A D E O M
secvenţa finală este o anagramă a cuvântului, DOAMNE.

83
- Numerotăm literele textului care începe cu a 19-a literă din al doilea
vers.
1 2 3 4 5 6 7 8
E M A I S E N I
literele ale căror numere de ordine formează secvenţa fibonaciană, 1, 2, 3, 5,
8, formează cuvântul MESIA.

Cele două versuri din strofa a 14-a ne oferă şi ele unele exemple de
natura celor urmărite de noi.
- Din structura,
A (7) M (7) U (7) R (7) T (7) A
care începe cu a treia literă din primul vers, rezultă cuvântul, MURATĂ sau
URMATĂ.

Descifrând secvenţa formată din literele structurii, obţinem:


A M U R T A
0 0 14 0 0 0
A M I R T A
deci secvenţa finală rezultând unul dintre următoarele cuvinte: RIMATĂ,
MIRATĂ, MĂRITĂ, AMARÎT.

- Din primul vers, începând cu a patra literă apare succesiunea,


P (7) O (7) I (7) E (7) R
din care, prin descifrare obţinem:
P O I E R
0 -14 0 14 0
P A I S R
din care rezultă cuvântul PARIS, sau SPIRA.

- Cu ajutorul secvenţei fibonaciene, 1, 1, 2, 3, 5, 8, se formează


structura,
84
H (1) I (1) A (2) R (3) C (5) S (8) E
începând cu prima literă din al doilea vers, din care prin descifrare se obţine:
H I A R C S E
-7 0 0 0 0 0 0
A I A R C S E
deci o anagramă a cuvântului, CASERIA.

Şi strofa a 15-a ne oferă câteva exemple,

Astfel, literele distincte ca finale de cuvinte din primul vers, formează


secvenţa, R A E L I, din care rezultă cuvântul, REALI.

Descifrând această secvenţă cu o cheie foarte simplă obţinem,


R A E L I
0 0 0 7 0
R A E S I
deci cuvântul, SERAI.
Aceleaşi litere dar din al doilea vers, formează secvenţa, U L E R T N A, din
care prin anagramare rezultă cuvântul, ANTREUL.

Descifrând secvenţa obţinem:


U L E R T N A
14 7 0 0 -7 0 0
I S E R M N A
succesiune care prin anagramare ne dă cuvântul, SEMINAR.

Începând cu litera a şasea din primul vers, avem structura,


C (7) L (7) E (7) C (7) I (7) A (7) N
din care, prin anagramare, rezultă cuvântul, ÎNCALEC.

Descifrarea cu o cheie simplă ne dă:

85
C L E C I A N
-7 7 0 0 0 0 0
V S E C I A N
deci o anagramă a cuvântului, VEŞNICA.

Din strofa a 16 am reţinut:

- Literele distincte ca finale de cuvinte din cele două versuri ale strofei,
formează secvenţa, A T E I N L O, din care, prin anagramare rezultă cuvântul,
OLTENIA.
Dacă descifrăm secvenţa cu cheia (0, 0, 0, 0, 0, 7, 14) obţinem:
A T E I N L O
0 0 0 0 0 7 -14
A T E I N S A
prin anagramare rezultă cuvântul, ASTENIA.

Descifrând secvenţa cu cheia (0, 0, 0, 0, 0, 0, -14) rezultă succesiunea,


A T E I N L A care prin anagramare conduce la cuvântul, ALINATE.

Cu ajutorul numărului şapte, începând cu a cincia literă din primul vers,


evidenţiem structura,
S (7) A (7) S (7) T (7) I (7) T
din care rezultă secvenţa, S A S T I T şi apoi prin anagramare, cuvântul,
SISTAT.
Dar descifrând secvenţa cu o cheie foarte simplă obţinem:
S A S T I T
-7 0 0 0 0 0
L A S T I T
din care prin anagramare rezultă cuvintele, STILAT, respectiv, LISTAT.

Descifrând cu cheia (0, 0, 0, 0, 0, -7) rezultă expresia „SĂ ŞTIM”.

Începând cu a opta literă din al doilea vers, avem structura,


N (7) A (7) V (7) A 97) M (7) L
86
rezultând secvenţa, N A V A M L, pe care o descifrăm cu cheia simetrică, (7,
0, 7, 0, 7, 0) şi obţinem:
N A V A M L
7 0 7 0 7 0
U A C A T L
rezultând o anagramă a cuvântului, ACTUAL.

Trecând la strofa a 17-a, reţinem următoarele:

- Literele distincte ca finale de cuvinte din primul vers, formează


secvenţa, E A T I R N, care este o anagramă a cuvântului, RĂNITE.

Descifrând secvenţa de mai sus, cu o cheie foarte simplă, obţinem:


E A T I R N
0 0 -7 0 0 0
E A M I R N
din care prin anagramare rezultă expresia „ÎN MARE”.

- Literele distincte ca finale de cuvinte din al doilea vers formează


secvenţa, N R I U E, din care prin anagramare, rezultă cuvântul, RUINE sau
UNIRE.
- Începând cu a treia literă din primul vers, avem structura, N (7) A (7) I
(7) I (7) E, din care, prin descifrare cu o cheie simplă, obţinem:

N A I I E
0 0 0 0 14
N A I I S
deci o anagramă a cuvântului, ASINI.

- Tot din primul vers dar începând cu a şasea literă avem structura, F
(7) I (7) G (7) E (7) D (7) R (7) I, din care prin descifrare obţinem:
F I G E D R I
7 0 7 0 0 0 -14
87
M I N E D R U
din secvenţa finală, prin anagramare rezultă cuvântul, ÎNDRUME.

- Începând cu a cincia literă din al doilea vers, o secvenţă fibonaciană


ne conduce la structura,
G (1) R (1) I (2) E (3) U (5) R (8) E
Literele din structură, prin anagramare, conduc la cuvântul, GREIERU.

Descifrând secvenţa cu cea mai simplă cheie se obţine:


G R I E U R E
7 0 0 0 0 0 0
N R I E U R E
deci o anagramă a cuvântului, REUNIRE.

Din ultima strofă a poeziei, respectiv strofa a 24-a, am reţinut


următoarele:

Începând cu a 10-a literă din primul vers apare structura,


C (7) I (7) U (7) L (7) A (7) T
Descifrând secvenţa cu cheia, (0, 0, 0, 0, 0, -7) obţinem:
C I U L A T
0 0 0 0 0 -7
C I U L A M
adică o anagramă a cuvântului, AMICUL.

Începând cu a 3-a literă, tot din primul vers, avem succesiunea,


C (7) A (7) N (7) D (7) C (7) T (7) U
din care prin descifrare obţinem,
C A N D C T U
0 14 0 0 0 7 0

88
C O N D C A U
din care, prin anagramare, rezultă cuvântul, CONDUCĂ.
Succesiunea,
S (3) E (3) M (3) I (3) T
care începe cu a 19-a literă din al doilea vers, conduce la cuvintele, SEMIT,
STIME, SIMTE, METIS.
Începând cu a 22-a literă din al doilea vers, şi continuând cu primul vers,
apare structura,
L (2) U (2) E (2) I (2) N (2) L (2) A
din care rezultă cuvântul, ALUNILE.

Descifrând secvenţa cu cea mai simplă cheie, avem:


L U E I N L A
0 0 0 0 -7 0 0
L U E I G L A
adică o anagramă a cuvântului, GALILEU.

O structură de natura celei anterioare apare în primul vers, începând cu


a şaptea literă,
A (2) C (2) U (2) I (2) N (2) M (2) E (2) O
din care, prin descifrare, obţinem:
A C U I N M E O
4 0 0 0 0 0 0 4
E C U I N M E S
deci o anagramă a numelui, EMINESCU, care apare în acest loc ca o
semnătură.

89
Poezia „Cu mîne zilele-ţi adaogi ...”

Vom evidenţia doar câteva exemple de natura celor urmărite de noi,


prezente în acest text.
Începem cu titlul poeziei.
Extragem din acesta primele şapte litere, le omitem pe următoarele
şapte şi o reţinem pe a opta, adică rezultă secvenţa, C U M I N E Z A, din care
prin decriptare obţinem:
C U M I N E Z A
0 0 0 0 0 0 -7 4
C U M I N E S E
rezultând o anagramă a numelui, EMINESCU.

Începând cu a cincia literă din al treilea vers al primei strofe, apare succesiunea,
C (3) A (3) S (3) N (3) A (3) P
din care rezultă cuvântul, SPANAC.

Dar prin decriptare obţinem,


C A S N A P
0 14 -7 0 14 -7
C O L N O I
Adică o anagramă a cuvântului, COLONI. Simetria cheii de descifrare este
evidentă.

Din strofa a treia am reţinut următoarele:

- Din al doilea vers, începând cu prima literă apare structura,


C (7) E (7) A (7) P (7) A
din care rezultă cuvântul, CEAPA, dar prin anagramare, şi cuvântul, PACEA.

- Începând cu a treia literă din primul vers apare structura,


P (7) A (7) U (7) M (7) C
90
care descifrată ne dă:

P A U M C
-7 0 0 0 0
I A U M C
deci o anagramă a cuvântului, AMICU.

Din strofa a patra reţinem:

- Începând cu a noua literă din primul vers, apare structura,


O (7) S (7) A (7) D (7) M
din care, prin anagramare, rezultă cuvântul, MOSAD.

Prin descifrare rezultă:


O S A D M
0 -7 14 0 0
O L O D M
deci o anagramă a cuvântului, DOMOL.
- Începând cu litera a opta din primul vers, apare structura,
N (4) E (4) T (4) A (4) I (4) C
din care rezultă cuvântul, ETNICA.

Prin descifrare, cu o cheie simplă, obţinem:


N E T A I C
-7 0 0 0 0 0
G E T A I C
deci o anagramă a cuvântului, GETICA.
Din strofa a cincia avem:
- Începând cu a 19-a literă din primul vers, apare structura,

91
T (7) A (7) I (7) A (7) A (7) R
din care, prin anagramare, rezultă cuvântul, RAIATĂ.

Descifrând secvenţa cu o cheie simplă, obţinem:


T A I A A R
0 0 0 -14 0 0
T A I M A R
deci o anagramă a cuvântului, MĂRITĂ.
- Începând cu litera a noua din primul vers, apare structura,
C (1) I (1) A (1) R (1) C (1) T (1) A
din care, prin anagramare, apare cuvântul, ARCTICA.
Descifrând secvenţa cu o cheie simplă obţinem:

C I A R C T A
-7 0 0 0 0 0 0
V I A R C T A
deci o anagramă a cuvântului, VĂRATIC.

Dar şi strofa a şasea ne oferă câteva exemple.

- O secvenţă fibonaciană stă la baza structurii,


T (1) U (1) I (2) C (3) O
care începe cu a 19-a literă din al doilea vers şi din care, prin anagramare
rezultă cuvântul, CIOTU.

Descifrând secvenţa cu o cheie simplă obţinem:


T U I C O
0 0 0 0 -14
deci cuvântul, ŢUICĂ.

– Tot secvenţa fibonaciană, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, stă la baza structurii,


E (1) N (1) A (2) S (3) I (5) U (8) C (13) M

92
şi descifrând secvenţa obţinem:
E N A S I U C M
0 0 4 0 0 0 0 0
E N E S I U C M
deci o anagramă a cuvântului, EMINESCU.

Trecem la strofa a şaptea.

- Începând cu prima literă din al treilea vers, apare următoarea


structură bazată pe o secvenţă fibonaciană,
A (2) N (2) U (4) E (6) F (16) R
din care, prin anagramare, rezultă expresia, „NE FURĂ”.

Descifrând secvenţa obţinem:


A N U E F R
0 0 0 0 7 0
A N U E M R
deci o anagramă a cuvântului, RUMENĂ.
Structura,
L (7) A (7) R (7) A (7) V (7) A (7)
care începe cu o nouă literă din primul vers, prin anagramare ne dă expresia
„LA VARĂ”.

Dar prin descifrarea secvenţei rezultă,


L A R A V A
7 0 0 0 7 0
S A R A C A
rezultând cuvântul „SĂRACĂ”.

Din strofa a opta, şi ultima, am reţinut:

- Următoarea structură bazată pe o secvenţă fibonaciană,


E (1) C (1) I (2) T (3) E (5) P

93
Care începe cu a 12 literă din primul vers, citită de la dreapta, conduce la
cuvântul, PETICE.

- Începând cu a noua literă din al treilea vers, apare structura,


E (1) T (1) A (2) T (3) S
conduce, citind de la dreapta, conduce la cuvântul, STATE.
- Începând cu a 11-a literă din al doilea vers, avem structura,
I (4) S (4) T (4) E (4) A (4) R
din care, prin anagramare, obţinem cuvântul, ŞTIREA.
- Secvenţa fibonaciană, 5, 4, 9, stă la baza structurii:
P (5) E (4) M (9) A
care începe cu litera a treia din al treilea vers.
Prin descifrare obţinem:
P E M A
0 0 7 14
P E T O
din care, prin anagramare, rezultă cuvântul, POET.

* *
*

În legătură cu informaţiile (cuvintele sau expresiile) pe care le-am


evidenţiat prin analiza diferitelor texte, se poate pune întrebarea dacă acele
informaţii sunt datorită întâmplării, sau ar fi putut să fie disimulate
intenţionat de către autorul textelor respective.

Este evident că în majoritatea cazurilor, întâmplarea este elementul


determinant, dar exemplele care urmează arată că, respectivele metode de

94
disimulare a unor informaţii în diverse texte, sunt posibile şi uşor de folosit,
deci factorul intenţionat nu poate să fie exclus în totalitate.

Următorul sistem de disimulare este asemănător cu acela pus în


evidenţă din analiza epigramei lui Macedonski din 1883.

Considerăm următorul text, care a făcut obiectul schimbului între doi indivizi:

„Frica de Zina, care ştie totul, nu trece. Persoana strică tot. Fii atent la
aviz, este un risc.”

Se observă că tot a opta literă din text este o consoană, dar cum
această constatare nu este o caracteristică a limbii române, rezultă că ea
reprezintă un „semnal” pentru corespondenţi. Scriem textul pe coloane,
fiecare coloană având opt litere:
F I T N E T F L T
R N I U R R I A E
I A E T S I I A U
C C T R O C A V N
A A O E A A T I R
D R T C N T E Z I
E E U E A O N E S
Z S L P S T T S C
şi din acest tabel reţinem prima şi a treia linie, adică,
F I T N E T F L T
I A E T S I I A .
Citind aceste litere, pe coloane de sus în jos, obţinem informaţia care a
fost disimulată: „FII ATENT EŞTI FILAT”.

În legătură cu disimularea informaţiilor folosind o secvenţă fibonaciană


şi sistemul de cifrare invocat de noi, prezentăm următorul text:

„Leul nu a mai vizitat oile dar a venit la noi la fermă”.

95
Folosind secvenţa fibonaciană, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, extragem literele din
textul de mai sus, formând structura,
L (1) U (1) N (2) M (3) I (5) O (8) E (13) M
iar secvenţa o descifrăm cu o cheie simetrică, având structura stabilită în
cadrul Interogatoriului şi obţinem:
L U N M I O E M
7 0 0 7 7 0 0 7
S U N T P O E T
deci expresia, „SUNT POET”.
Următorul text pune în evidenţă disimularea unei informaţii cu ajutorul
numărului şapte:

„Elevul dificil devine cu totul dependent de ceilalţi din clasă sau urbe.”

Extragem literele din şapte în şapte şi obţinem structura,


E (7) F (7) I (7) U (7) E (7) L (7) C (7) U
din care rezultă secvenţa, E F I U E L C U.

Descifrând această secvenţă, obţinem:


E F I U E L C U
0 7 0 -7 0 7 0 0
E M I N E S C U
deci numele poetului.
Numeroase exemple de această factură se găsesc în cartea noastră
care tratează problematica criptologiei.

SFARSIT

96
BIBLIOGRAFIE:
1. TORSAN ILIE, „Un document şi ... enigmele lui”
Rev. SAECULUM, an II, nr. 5, 2003, Focşani

2. TORSAN ILIE, „Mihai Eminescu – investigaţie criptologică”


Ed. Universitară, 2007

3. TORSAN ILIE, „Criptologie elementară”


Ed. Universitară, Bucureşti, 2007

4. TORSAN ILIE, „Întâmplări ... eminesciene”


Rev. Studii eminescologice, Cluj-Napoca
Clusium, nr. 10, 2008

5. TORSAN ILIE, „Poezia eminesciană „Dintre sute de catarge”


Consideraţii statistice”.
Rev. Jandarmeriei, Nr. 8, 2003.

6. TORSAN ILIE, „M. Eminescu şi numărul 13”


Rev. Paranormal, iulie, 1997

7. TORSAN ILIE, „Mari matematicieni – experţi criptologi”


Rev. FRONTIERA, nr. 7, 8, 9, 10; 1994.

97