AMBALAREA, MARCAREA sI ETICHETAREA MRFURILOR

1.Ambalarea

Din punct de vedere etimologic ambalare provine din prefixul "en" si cuvntul "balla" (fr: emballage) cu sensul de a strnge n balot.

Definitiile date conceptului de ambalare sunt, ca si n cazul calitatii, numeroase. 1.1. Ambalaje In Romnia ambalajul este definit conform STAS 5845/1-86 si Ordonanta Guvernului 39/1995, dupa cum urmeaza: " un sistem fizico - chimic cu functii complexe, destinat sa asigure protectia temporara a produselor din punct de vedere fizic, chimic si biologic n scopul mentinerii calitatii si integritatii acestuia n deul manipularii, transportului, depozitarii si desfacerii - pna la consumator sau pna la expirarea termenului de garantie" Conform literaturii de specialitate [101, 102] clasificarea ambalajelor se face dupa mai multe criterii, din care prezentam cteva n continuare:

v dupa materialele constituente - ambalaje hrtie si carton, sticla, metal, materiale plastice, ambalaje din lemn, nlocuitori din lemn si mpletituri, materiale textile, materiale complexe, n componente ale produsului (membrane naturale, vafe, amidon gelatinizat); v dupa sistemul de confectionare - ambalaje fixe, demontabile, pliabile;

v dupa tip - plicuri, sacose, tavi, stelaje, borcane, butelii, bidoane, damigene, canistre; v dupa destinatie - ambalaje de transport, de desfacere, de prezentare;

v dupa specificul produsului ambalat - ambalaje pentru produse alimentare, pentru produse nealimentare, ambalaje pentru produse periculoase, ambalaje individuale sau colective; v dupa gradul de rigiditate - ambalaje rigide, semirigide, suple;

v dupa durata de utilizare si tipul circulatiei - ambalaje recuperabile (reciclabile, refolosibile), ambalaje nerecuperabile. Pe ntregul circuit strabatut de produs - de la producator, distribuitor, retea comerciala, pna la consumator - importanta ambalajului este evidentiata de functiile acestuia:

conservarea si protectia proprietatilor produselor mpotriva factorilor fizici, chimici, biologici: facilitarea operatiilor de manipulare, depozitare si transport a produselor;

promovarea produselor prin crearea unei atitudini pozitive fata de produs, informarea sau chiar schimbarea mentalitatii consumatorului. Se observa faptul ca trebuie studiat, n strnsa corelatie, produsul si ambalajul ca un sistem, ca un tot. In acelasi timp ambalajul trebuie tratat ca o parte distincta care de multe ori este determinant n adoptarea deciziei de achizitionare a produsului.Examinarea sistemului produs-om, produs-echipament si produsambient este deosebit de utila, mai ales, n cazul produselor noi. Analiza functiilor produsului (functii obiective, subiective si auxiliare) este utila n realizarea ambalajului potrivit. Ambalajul asigura conservarea calitatii initiale a produsului n toate etapele circuitului tehnic

Functia de conservare si de protectie a marfurilor consta n protejarea de influenta mediului extern. Aceasta presupune corelarea temperaturii mediului cu cea prescrisa n standarde, protectia la actiunea luminii, a factorilor mecanici si chimici. Protectia mpotriva factorilor biologici consta n mentinerea calitatii igienice si microbiologice. ........

Functia de transport, manipulare, depozitare presupune adaptarea ambalajului la normele de transport si la conditiile de ncarcare-descarcare, optimizarea raportului volum/greutate. Activitatile de acest tip trebuie optimizate. Trebuie realizata dimensionarea corespunzatoare a produselor si ambalajelor, sa se asigure ambalajul optim de pastrare, manipulare si transport pe ntreg circuitul tehnico-economic. Dimensionarea ambalajelor trebuie subordonata folosirii judicioase a spatiilor de depozitare si a capacitatii mijloacelor de transport. In alegerea ambalajului optim trebuie sa se urmareasca faptul ca prin reunirea ambalajelor sa se formeze o stiva compacta, stabila prin care sa se ocupe ct mai rational volumul. Cerinta a fost impusa de extinderea paletizarii si containerizarii care presupun dimensionarea rationala a produselor si ambalajelor. Asigurarea conditiilor de pastrare a produselor urmareste, de asemenea, mentinerea integritatii calitative a produselor n functie de conditiile de mediu. Pentru cresterea productivitatii muncii si reducerea costurilor este important de realizat rationalizarea operatiunilor de manipulare, mecanizarea acestora, amenajarea depozitelor a rampelor de ncarcare-descarcare si a mijloacelor de transport. Alegerea variantei optime de manipulare presupune luarea n considerare a cerintelor de ordin constructiv (care trebuie sa asigure protectia produselor pe ntregul circuit), de ordin dimensional (dimensiunile trebuie sa corespunda prescriptiilor internationale si conditiilor de transport si manipulare), privind fixarea sau ancorarea produselor n mijlocul de transport si cerinte privind returnarea ambalajelor (se prefera ambalaje se se pot micsora prin pliere).

Functia de promovare a vnzarilor este data de modul n care se prezinta produsul folosind n acest scop eticheta, marca de fabrica sau de comert, alaturi de elementele estetice precum si volumul si precizia informatiilor prin care comunica cu clientii. Textul, culoarea, imaginea trebuie armonizate cu forma ambalajului si cu materialul de ambalare.

1.2. Metode de ambalare

Exista numeroase tehnici si metode de ambalare si aceasta se realizeaza tinnd cont de anumite cerinte de calitate:

masa, volum propriu reduse; fara toxicitate; fara miros, gust; rezistenta mecanica ridicata; impermeabilitate fata de gaze, praf, grasimi; compatibilitate fata de produsul ambalat.

Ambalajele sunt specifice fiecarui produs, consumatorul fiind avertizat n ceea ce priveste modul de utilizare, manevrare si transport al ambalajului, prin simboluri grafice specifice si prin simboluri ce se refera la protectia mediului nconjurator. Consumatorul este n acest fel, n masura sa stie ca se afla n prezenta unor produse toxice, radioactive sau corozive, ca produsul este fragil, ca acesta nu trebuie amplasat lnga surse de caldura sau expus radiatiilor ultraviolete deoarece exista pericol de degradare. Alegerea unui anumit tip de ambalare depinde de caracteristicile produselor ce urmeaza a fi ambalate, de functiile ambalajului, de proprietatile materialului din care se face ambalajul. Aceasta poate fi:

colectiva si portionata; tip aerosol; n folii contractibile (tip blister si alveolara); aseptica; n vid; n atmosfera modificata (controlata).

Alegerea unui tip de ambalare si a materialului din care va fi confectionat ambalajul trebuie facuta n asa fel nct interactiunea cu produsul sa fie minima si sa nu duca la degradarea lui. In cadrul Uniunii Europene se utilizeaza pentru ambalaje materiale celulozice (45%), sticla (30%), materiale plastice (13%), materiale metalice (12%) [103]. Pentru realizarea ambalajelor care sa permita ambalarea n vid, n gaz inert etc se utilizeaza materialele complexe (pe baza de

aluminiu, hrtie si carton si pe baza de materiale plastice) sau a celor de tip "bariera" dar acestea prezinta inconvenientul unei reciclari dificile.

1.3.Relatia ambalaj - mediu nconjurator

Marcajele existente pentru protectia consumatorilor dar si a mediului indica faptul ca ambalajul este reciclabil, reutilizabil, recuperabil. Realizarea ambalajelor nu mai trebuie sa fie o problema pentru mediul nconjurator si pentru consumator. La nivelul UE se prevede:

promovarea ambalajelor standard care pot fi reutilizate; limitarea volumului si masei ambalajelor; eliminarea discriminarilor dintre ambalajele noi si ambalaje reciclabile.

Impactul serios asupra mediului si necesitatea diminuarii poluarii a condus la utilizarea unor materiale de ambalaj de tipul:

"lasting ware" - ambalaje cu durata de utilizare prelungita; "earthedibile" - ambalaje biodegradabile, nepoluante; "extremely easy to recicle" - usurinta n reciclare [4]. Simbolul grafic folosit n mod frecvent, este bucla lui Mbius.

Fig 20 - Simboluri pentru protectia mediului nconjurator si a consumatorului

Sistemul de codificare aplicat pentru materialele plastice este de un real folos pentru cunoasterea materiei prime din care este constituit ambalajul n vederea realizarii cu usurinta a reciclarii acestuia.

Codificarea consta ntr-o sageata nchisa ce prezinta n centru un numar si abrevierea pentru tipul de material considerat (1 PETE - polietilentereftalat, 2 HDPE - poletilena de nalta densitate, 3 V - vinil, 4 LDPE - polietilena de joasa densitate, 5 PP - polipropilena, 6PS - polistiren, 7 OTHER - alte materiale plastice, inclusiv materiale stratificate).

Fig. 21 - Codificarea specifica materialelor plastice

In alegerea materialului de ambalare trebuie avut n vedere efectul acestuia asupra mediului nconjurator ceea ce presupune introducerea n circuit a unor ambalaje ct mai putin poluante si reducerea ponderii celor nerecuperabile.

Ambalarea marfurilor trebuie tratata cu seriozitate att de catre expeditor ct si de catre caraus pentru a se asigua o protectie eficienta. De aceea la constatarea deficientei se examineaza cu atentie starea ambalajului deorece este posibil ca

acesta sa fi cauzat pierderile sau degradarile. Ambalaje realizate din materiale neadecvate pentru un anume tip de marfuri poate provoca aparitia unui exces de umiditate si pot duce la mucegairea si putrezirea produselor. Starea ambalajului da informatii privind conditiile de transport. Daca conditiile de transport au fost insalubre, ambalajul poate fi murdar sau chiar deteriorat ceea ce poate contribui la pierderi cantitative de produs.

2. Marcarea si etichetarea

2.1.Marca produsului

Prima lege romneasca referitoare la marci a fost adoptata n 1879. La acea data Romnia avea o economie cu un pronuntat caracter agrar, iar scopul legii era, mai ales, de protejare a comerciantilor. Legea din 1879 cuprindea, nsa, si o dispozitie de aparare a consumatorilor prin sanctionarea nselaciunii savrsite n dauna acestora, n cazul folosirii unei marci contrafacute sau imitate.

In prezent, marca are multiple roluri: diferentiaza produsul de cel al concurentului, adauga valoare produsului satisfacnd si nevoile psihologice ale consumatorilor, determina ncrederea acestora cu privire la nivelul calitativ al produsului.

Marca face parte din categoria de "marfuri noi" si exprima prin numele de marca un stimul auditiv si prin emblema (logo, sigla) un stimul vizual. Inca din antichitate [104] s-au folosit un numar mare de semne, asa numitele sigillum pentru identificarea produselor alimentare sau nealimentare (chiar daca dupa parerea lui Paul Roubier semnele aplicate nu aveau ca scop sa garanteze reputatia

unui producator fata de public ci sa afirme proprietatea unui obiect corporal produs de catre un artizan ..). Alti autori printre care si Remo Franceschelli sustin ideea existentei marcilor, cu aceeasi functie ca si n prezent. In evul mediu se foloseau doua categorii de marci signum collegi (marca corporativa) si signum privati (marca individuala). Nu lipseau nici falsurile, dar nici masurile de prentmpinare. Astfel, n anul 81 .e.n. n timpul dictaturii lui Cornelius Sulla s-a instituit o reglementare de baza n materie de fals.

Camera Internationala de Comert defineste marca ca pe un semn folosit sau pe care cineva doreste sa-l foloseasca pe un produs, cu un produs sau n legatura cu un produs, n scopul de a-l identifica sau de a distinge produsele unei intreprinderi de cele ale altei intreprinderi. In Legea 84/15.04.1998 privind marcile si indicatiile geografice "marca este un semn susceptibil de reprezentare grafica servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele apartinnd altei persoane" si sunt prezentate semne posibile care pot constitui marci.

In afirmarea pe piata, marca trebuie sa ndeplineasca o serie de cerinte, ca de exemplu:

calitati fonetice; memorare usoara; sugerarea categoriei produsului; posibilitati de internationalizare. Efectul utilizarii marcilor trebuie sa se resimta n comportamentul cumparatorilor (formarea rutinei, satisfactia acestora).

Din punct de vedere al destinatiei lor marcile sunt de fabrica, de comert si de servicii. In literatura de specialitate sunt ntlnite si alte tipuri de marci: marca de certificare, marca de conformitate (cu standardele specifice), complexa (versiuni n diferite limbi), notorie (care se bucura de un mare renume), defensiva (prezinta modificari de detaliu fata de marca principala pentru a nu permite tertilor

falsificarea), marca telle quelle (nregistrata n tara de origine, marca este protejata n toate tarile Uniunii - principiul de "epuizare comunitara"). Marca de calitate (atribuita prin certificatul de marca) se aplica pe produsele cu cele mai bune performante pe plan national sau international pentru o perioada de 2 - 3 ani si poate fi retrasa n cazul n care nu se respecta conditiile din contract. Multi angrosisti si detailisti si-au creat marci proprii pentru a-si mari volumul desfacerilor si fidelitatea clientilor. De multe ori acestea concureaza marcile producatorilor. Marca de fabrica constituie cel mai important element din patrimoniul unei firme si ramne elementul esential n strategia firmei. In economia moderna, eficacitatea marcii, rolul ei n dezvoltarea ntreprinderii si impunerea ei pe piata sunt n strnsa legatura cu functiile pe care acestea le ndeplinesc (de diferentiere a produselor, de concurenta, de garantie a calitatii, de organizare a pietei, de monopol, de reclama, sau de protectie a consumatorilor) [105].

2.2. Sistemul de marcare ecologica

Sistemul de marcare ecologica a produselor a aparut pentru prima data n Germania n 1978 si a fost denumit "Blue Angel". Evaluarea produselor pentru acest tip de marcare se face prin prisma ndeplinirii criteriilor de performanta ecologica. Sistemul german a fost preluat si de Marea Britanie, Franta dar si de Canada unde exista marca "Enviromental Choise" sau de Japonia cu Eco-Mark. Din 1990 s-a introdus n Germania sistemul de marcare pentru ambalaje "Der Grne Punkt" (prezentat n fig. 11) ce indica faptul ca producatorul participa financiar la sistemul de colectare selectiv si de valorificare a deseurilor de ambalaje menajere.

In tari ca Germania si Belgia se utilizeaza obligatoriu pentru ambalaje ecoetichete ce se refera la obligatia persoanelor care raspund de ambalare de a participa la colectarea acestora dupa folosire conform Directivei UE.

Fig. 22 - Marci ecologice

La cererea CE si conform HG 349 / 23. 04. 2002 pentru promovarea marfurilor cu impact redus asupra mediului (masini de spalat vase, aparate frigorifice, textile, ncaltaminte, detergenti pentru spalat vase) trebuie utilizate si n Romnia etichetele ecologice. Din categoria marfurilor cu impact redus asupra mediului fac parte, de asemenea, lacurile si vopselele de interior. Produsele care determina un grad mare de poluare sunt supuse analizelor, ncepnd de la proiectare si pna la valorificare sau la reintegrarea n natura. In cadrul Uniunii stabilirea criteriilor ecologice este facuta de catre comitetele nationale de atribuire a marcii, forumul consultativ fiind la Bruxelles.

Marcarea ecologica este de trei tipuri:

tipul I - criteriile de evaluare sunt stabilite de catre o terta parte (un organism guvernamental sau neguvernamental) care realizeaza marcarea; tipul II - marcarea se realizeaza n baza declaratiei pe propria raspundere a celor interesati (producatori, importatori, distribuitori etc); tipul III - marcarea se face pe baza informatiilor cuantificabile despre produs. Datele existente demonstreaza ca marca ecologica stimuleaza constiinta ecologica a consumatorului care la rndul sau influenteaza producatorul sa realizeze produse nepoluante.

2.3. Eticheta produsului

Ca urmare a faptului ca eticheta nglobeaza materiale de prezentare si de publicitate, definirea etichetei se face ntr-un sens larg. Ea reprezinta orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat sau este aderent pe ambalajul acestuia, care contine elemente de identificare a produsului cnd acesta este prezentat pentru vnzare. Etichetele nu trebuie sa descrie produsul n mod nselator si sa creeze o imagine falsa referitoare la caracteristicile produsului. Corespunzator functiilor pe care le ndeplinesc, etichetele se clasifica n:

etichete de identificare; etichete de clasificare; etichete de prezentare; etichete de promovare.

Aplicarea etichetei sau nscrierea elementelor de identificare se poate face direct pe produs sau pe ambalajul de vnzare.

Etichetele dau informatii utile att pentru agentii economici ct si pentru consumatori. Tipurile de grafica utilizate pentru etichetarea marfurilor sunt grafica umoristica, grafica comerciala si grafica intelectuala.

Elementele mesajului obligatoriu care trebuie sa apara pe eticheta sunt:

denumirea produsului si numele producatorului, tara de origine; grupa din care face parte produsul, eventual clasa de calitate; principalele caracteristici de calitate si masa pe unitatea de ambalaj; data fabricatiei;

 lotul de fabricatie; restrictii de consum, domeniul de utilizare; documentul tehnico-normativ (standard sau alt act normativ) mentiunea specifica pentru acele produse care au suferit un anume tratament de modificare a calitatii; conditiile de pastrare, depozitare; termen de valabilitate sau garantie. Elementele mesajului promotional sunt:

marcile sub care se comercializeaza (marca de fabrica, marca de comert, emblema sau sigla fabricii, marca produsului, marca literala, figurala, combinata, marca umbrela; eticheta ecologica; codul cu bare, codul Calra, codul Data Matrix; argumentuil de vnzare: text publicitar, scurt istoric al produsului sau al firmei, trofee, informatii privind certificarea sistemului calitatii, avantajele oferite de produs si ambalaj, promovarea unor conuri, jocuri n vederea obtinerii unor cstiguri etc. Consumatorii au dreptul de a fi informati, n mod complet, corect si precis, asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor oferite de catre agentii economici, astfel nct sa aiba posibilitatea de a face o alegere rationala, n conformitate cu interesele lor, ntre produsele si serviciile oferite si sa fie n masura sa le utilizeze, potrivit destinatiei acestora, n deplina securitate.

Informarea consumatorilor n legatura cu produsele oferite se realizeaza, n mod obligatoriu, prin elemente de identificare si caracterizare ale acestora, care se nscriu la vedere, dupa caz, pe produs, eticheta, ambalaj de vnzare sau n cartea tehnica, instructiunile de folosire etc. Produsele de folosinta ndelungata trebuie nsotite de "declaratia de conformitate", "certificat de garantie" si, dupa caz, de "cartea tehnica" ori de "instructiuni de folosire", redactate n limba romna, care cuprind principalele caracteristici ale produsului, conditiile de instalare, exploatare,

ntretinere, data fabricatiei, termenul de garantie si eventualele riscuri ce pot aparea n urma nerespectarii instructiunilor. Informatiile referitoare la serviciile prestate trebuie sa cuprinda categoria calitativa a serviciului, timpul de realizare, termenul de garantie, tariful, riscurile previzibile si, dupa caz, declaratia de conformitate.

In prezent, ca urmare a gradului crescut de falsificare a produselor, exista o ntreaga campanie de protejare care are ca scop recunoasterea de catre consumatori a marfurilor autentice. Aceasta se realizeaza prin utilizarea unor sisteme de protectie, care au ajuns la un nivel deosebit de perfectiune si anume, holograma, sistemul ISOTAG si ISOCODE sau eticheta inteligenta (de radiofrecventa) sau firele textile de siguranta.

Holograma vizibila n lumina naturala reprezinta un sistem de securitate deosebit, deoarece nu poate fi dezlipita fara distrugerea elementelor grafice. Oriunde n lume ar fi conceputa, holograma se realizeaza n Marea Britanie la firma "Applied Holographies Plc"

Sistemul ISOTAG se bazeaza pe identificarea moleculelor prin marcare cu isotopi (1992)

Sistemul de marcare a fost conceput pentru fiecare produs ce trebuie identificat. Codul este indestructibil si se utilizeaza n cazul vopselelor, pesticidelor, adezivilor, substantelor explozive dar si a parfumurilor si are avantajul ca se utilizeaza cantitati mici de izotopi, de ordinul ppm.

Sistemul ISOCODE - presupune utilizarea unui amestec de substante chimice cu proprietati speciale ce se identifica cu un cititor specializat. Marcarea se face prin impregnare pe suprafata ambalajelor, a etichetelor, sau realizarea unui cod de bare invizibile pe documentele nsotitoare de transport.

Etichetele de radiofrecventa RF - ncorporeaza un circuit integrat si o antena. Au avantajul verificarii cu usurinta a termenului de garantie al produsului, dar

aplicarea este limitata de preturile ridicate. Se preconizeaza utilizarea acestora n cazul marfurilor de lux cu preturi foarte mari.

3.Ambalarea, marcarea si etichetarea

marfurilor metalice si chimice

Ambalarea se realizeaza conform STAS sau NT. Semifabricatele, produsele laminate nu se ambaleaza. In cazul barelor, foilor sau mpletiturilor din srma se realizeaza legaturi, colaci sau rulouri. Sculele, tacmurile se ambaleaza n hrtie (n pachete) si se introduc n lazi de lemn sau cutii de carton. Pe ambalaje este obligatorie scrierea denumirii ntreprinderii, denumirea produsului, semnul CTC, STAS sau NT sau alte mentiuni specifice (fragil).

Marcarea marfurilor metalice se face functie de procesul tehnologic sau functie de destinatie:

profilurile se marcheaza prin vopsire, n 1-3 culori, sau prin poansonare; tablele prin vopsire, stampilare, poansonare sau etichetare;

produsele de uz casnic obtinute prin turnare sunt marcate n relief pe suprafata exterioara (tacmurile se marcheaza cu emblema fabricii producatoare); In cazul produselor din materiale plastice standardul roman SR ISO 11469/1998 prezinta urmatoarele reguli privind marcarea, dupa cum urmeaza:

produse monocomponente: acrilonitril (AN), stiren (S), poli(clorura de vinil) (PVC) - se utilizeaza abrevierile corespunzatoare; amestecuri de polimeri sau aliaje: acrilonitril/butadiena/stiren si policarbonat: >ABS + PC <

compozitii sarjate sau armate: polipropilena cu 30 % pulbere minerala; > PP - MD30 <

poliamida 6,6 cu amestec 15 % pulbere minerala si 25 % fibre de sticla;

> PA 66 - (GF25 + MD15) <

produse multicomponente: strat de poli(clorura de vinil) pe o spuma de poliuretan care contine o insertie de acrilonitril/butadiena/stiren: > PVC, PUR, ABS < Ambalarea produselor peliculogene finite se face n cutii metalice de anumite capacitati, bidoane sau butoaie confectionate din metal sau materiale plastice, n containere sau autocisterne metalice, functie de destinatie. Din anul 2001, conform H.G. nr. 530/7.06.2001 (M. Of. nr.327/18.06.2001), trebuie aplicata preambalarea produselor n functie de masa sau volum n recipienti de capacitate prestabilita. Astfel, dupa cum se poate observa si din standarde, ambalarea se face n recipienti metalici de 750 ml, 4 l, 20 l sau n ambalajul clientului.

Ambalajele trebuie nchise etans pentru a fi asigurata calitatea si integritatea materialelor peliculogene n timpul transportului si depozitarii.

In general, vopselele, lacurile, gudroanele, colorantii, cernelurile, rasinile, plastifiantii, cleiurile conduc la deseuri periculoase. Acestea sunt cuprinse n Anexa Nr 1C din Ordonanta de Urgenta nr 78/16.06.2000 privind regimul deseurilor. Program de expertiza merceologica laPortul Constanta In perioada 25 iulie 2011 22 august are loc transportul maritim demarfuri, care se deplaseaza pe ruta Malaysia : Port Kelang Penan TanjungPelepas Johor

Hamburg Constanta. In data de 22 august sosind navaBangka 2 sub pavilion Malaysia, continand o incarcatura formata din: a) Paste de orez : 500 paleti x 50 saci =25000 sacib)Memorii pc : 450 cutii x 70 bucati =31500 bucatic)Ulei de nuca de cocos: 600 baxuri x 6 sticle =3600 sticled)Vopsea: 300 baxuri x 4 cutii =1200 cutiiAmbalarea lor pentru transport a fost urmatoarea:a)Pastele de orez sunt ambalate in saci de iuta cu masa de 50 kg (neta).b)Memoriile pc au fost ambalate pentru transport in cutii de carton, ininterior fiind fixate pe suporturi de polistiren pentru protectie.c)Uleiul de nuca de cocos este ambalat in sticle cu un volum de 2 litri pesticla, sticlele fiind ambalatate in baxuri de plastic, in bax fiind cate 6sticle.d)Vopseaua este ambalata in cutii cu un volum de 1.5 litri, cutiile fiindambalate in baxuri de plastic, in fiecare bax existand cate 4 cutii.La sosirea navei in portul Constanta, capitanul a realizat un raport de mare,in care a declarat ca pe durata transportului nava a fost avariata datorita unuiabordaj.Aborajul reprezinta ciocnirea navei cu un alt obiect fix sau plutitor.