Identitatea vie ale neamului, este puterea ascunsului, a radacini invizibile, care creste pe suprafata, ca manifestarea ascunsului invizibil,

in vizibil. Ascunsul vie, trebuie sa strapunga, cele preconcepute, adaugate, numai, din exterior. Cine isi apara identitatea neamului, trebuie sa simte diferenta, in sufletul sau, intre invizibilul ascuns, radacina invizibila, care este totdeauna in curs de manifestare in exterior, si intre cele adaugate artificial, ideologic, din exterior la realitatea vie, ale neamului. Simtirea provine din trezvia ale spiritului. Identitatea vie, in manifestarea s-a, leaga doua lume, ale vizibilului si ale invizibilului. Asa realizand identitatea, ca unirea doua lumii, facand un intreg, identitatea fiind realizarea spirituala ale intregului, numai el este identic cu sine. Cel adaugat numai din exterior, ideologic, reprezinta numai vizibilul, care, ca o jumatate parte a realitati, realitatea incompleta, adica mai putin ca jumatate, ca este exteriorul numai, care, singur, ca incomplet, nu realizeaza identitatea in sine niciodata, chiar distruge, ca face indemn, la uitarea cele ascunse, a radacini ascunse. In Radio Romania Actualitati, intr-o emisiune, se vorbea despre schimbarea constitutiei, mai ales in raport ca stat national. Un invitat spunea cu multe argumente, asa zise stiintifice, ca natia nu este ceva definibil complet, este ceva greu definibil. Si deaicea nu este departe considerentul, ca nici nu exista, asa ceva ca natia, neamul. Omul cult de azi, nu da importanta natiei, neamului, ca este ceva rusinos unui om cult. Mandria omului cult, aprecierea de sine, ceea ce este primit de la alti, aprecierea s-a nu este proprie, imprumuta de la alti, primeste ca o oglinda de la anturaj, se naste din, de a fi la curent cu noile descoperirii, din noile ideologii. Totdeauna se schimba, si nu realizeaza niciodata o identitate autentica omeneasca, si nici comunitara. Definitia reprezinta, cel adaugat din exterior, care nu realizeaza contactul cu cel ascuns, ca nu este manifestarea ascunsului. Intrun fel bine considera stiinta, ca nu este definibil natia in intregime, identitatea fiind realizarea invizibilului si ale vizibilului, nemanifestatului si manifestatului. Radacinile identitati vizibile, sant radacinile invizibile, pe care definitia conceptuala, ideologica, pur rationala, nu poate sa includa, contra manifestari vizibile, totus ramana ceva ascuns, nedefinibil. In identitate vie ramana ceva totdeauna secret, ascuns, care in intregime nu se manifesta niciodata. Nemanifestatul este garantia identitatii, ca nemanifestatul ramana identic cu sine, in intregime, adica chiar ce ramana necuprins in definitie. Realitatea nu va fi definit in intregime, rational, conceptual, ideologic, niciodata, din cauza asta, nici cele ce traiesc in Realitate, ca Realitate, va avea totdeauna doua fete, invizibil si vizibil. Definitia vrea sa conceptualizeze realitatea nemului, care este chiar strain de orice concept unidimensional, rational, ca este manifestarea, realizarea intregului, ca invizibil si vizibil. Neamul este manifestare, are un caracter revelat, mai ales, decat conceptual unidimensional, nu este realizarea minti rationale organizatoriu, unidimensionale. Orice manifestat, revelat, va contine ceva nerevelat, nemanifestat, care va fi radacina manifestatului, revelatului, si care se impotriveste conceptualizari pur rationale, unidimensionale. Din cauza asta nu se poate conceptualiza in intregime, identitatea, realitatea, constiinta neamului, ca radacina, identitatea adevarata, va fi totdeauna ceva nemanifestat, simtit numai cu inima. Definitia conceptuala ale neamului, nu vizeaza neamul, ca comuniune, prin care se realizeaza adevarata identitate, integritate, ca identitate. Multimea este o aglomeratie pura. Comunitatea, ca comuniune, uniune, se realizeaza prin intrepatrunderea partilor. Gandirea europeana ignora invizibilul. Pentru el este neconceput intrepatrunderea. Inacelasi loc si timp doua obiecte nu pot fi prezente. Din cauza asta relatia obiectelor, vietuitoarelor, oamenilor, raman totdeauan problematice, si din cauza asta identitatea grupurilor, comunitatilor, care va arata numai ca aglomeratie, va fi ceva problematic, care fuge totdeauna fata conceptiei. Adevarata comuniune, uniune, intrepatrundere a partilor, va fi posibil pe baza invizibilului. Numai in invizibil exista intrepatrundere, ca realizare a comuniuni a identitati. Ce s-a realizat in invizibil, va manifesta, in vizibil, ca comuniune. Orice identitate se realizeaza, prima data nu in constiinta, ci in suflet, in invizibil, si se pierde, prima data in invizibil, in suflet si dupa

aia, in vizibil. O aparare a vizibilului, cand deja, identitatea invizibila s-a pierdut, si faptul nu este constient, duce la scufundarea si mai adanca a identitati invizibile. Multe ori, cand identitatea vizibila este aparat cu invarsunare, este semnul ca, identitatea invizibila s-a pierdut. Si cat mai tare, agresiv este aparat vizibilul, problema cu identitatea invizibila este si mai grava, se scufunda si mai adanc. Invizibilul face trimitere la radacinile ontologice ale existentei. Asta inseamna, ca natia, ca comunitate, realizat, prin comuniune, are un caracter transcendent, este o realizare a divinului, si este mai mult, decat transmisibil prin simpala invatare a culturi nationala. Este primit mod gratuit, din invizibil, in starea trezviei. Gratuitatea trezviei, ca efort spiritual, este total alta, ca gratuitatea ideologiei, care este primit fara efort spiritual, chiar in lipsa trezviei spirituala. Leloup, un calugar catolic, dominican, considera, ca catolicismul a pierdut mult cu respingerea invataturi lui Sfantu Grigorie Palama, ceea ce priveste invatatura, despre energiilor necreate, ale Domnului. Din cauza asta in catolicism relatia omului cu Dumnezeu a ramas problematic. Energiile necreate ale Domnului, prin care sustine creatura, are prima data un caracter apofatic si dupa aia catafatic. Identitatile autentice, reale, nu pot exista fara fond ontologic. Prezenta divinului este o prezenta activa, realizator de identitatea, ca integru, de a reintegra in divin. Activitatea energiilor necreate ale Domnului, ca apofatic pe prim plan, si dupa, catafatic, este realizatorul neamului ca comuniune. Asa am ajuns la problema adevarata a neamului, ca identitatea este o problema a trairi in interior, unde lucreaza energiile necreate ale Domnului, care leaga cele doua lumii, ale invizibilului si vizibilului, fiind si el apofatic pe prim plan si dupa catafatic, asa realizand identitatea neamului. Energiile necreate ale Domnului includ, invizibilul si vizibilul, cand conceptul organizeaza pe cel vizibil numai, care nu include identitatea neamului ca manifestare, care uneste pe cel invizibil cu vizibil. Identitatea neamului, natia, ca realitate vizibila si invizibila, ca Realitatea, este vizibil si invizibil, din cauza asta, mai mult este o problema mistica, teologica decat pur conceptuala ale stiintei. Si a pastra este o problema a trezviei spirituala, a cunostintei culturala rationala, ramana pe a doilea plan numai. Eugen Drewermann, teolog romano catolic, considera, pe urma invataturi parintilor pustiei, ca adevarata problema a omului, a omului de azi, este ruptura intre om si Dumnezeu, indepartarea omului de Dumnezeu. Cred ca si criza identitati neamului, ale natiei, provine din ruptura intre om si Dumnezeu. Cand constiinta neamului nu este indreptat spre Centrul Ultim al fiintei sale, de unde primest, prin raportare, mod gratuit, prin trezvie, constiinta s-a vie, identitatea constiintei sale, ca o manifestare ale Verbului. Constiinta neamului, se reinnoieste in fiecare clipa - pe urma asta si identitatea, fiind o realatie reciproca, intre constiinta si identitatea ascunsa, se reinnoiesc reciproc - prin indreptarea s-a spre Centru Ultim, originile ontologice ale fiintei, asa se pastreaza vie constiinta neamului, si identitatea. Problematizare unilaterala conceptuala, este un semn al crizei spirituale ale identitatii, si nu o evolutie ale stiintei. Realizarea identitati neamului, este o realizare activa a divinului, a ontologicului, ca orice real, identitatiile vie, fiind cel mai reale, in creat. O identitate vie, este sustinut de o realizare continuu a ontologicului necreat, asa reannoind in fiecare moment. Omul unidimensional, rational, nu vede secretele adancurilor. Identitatile adevarate sant secrete, care nu sant la indemana oricui. Nu se poate invata de catre multime.