La postarea unui scriitor din Statele Unite, intr-un comentariu, scriam ca, candva lumea ciobanului roman in munti

reprezenta ceva intreg, ca lume. Cu asta normal n-am negat cultura evoluata, inalta. Dar totus el, considerase ca negare, in favoarea asa zisului primitv. M-a reactionat dur, ca ce scriu eu, reprezinta ceva infricosator primitiv, laud primitivismul. Eu am referit la integritatea culturi pastorului in munti, ca traieste intre simbolurile integritati ale naturi, pe care mult mai slab si indirect percepe omul in cultura sa moderna, inalta, din cauza asta lumea sa, si daca este mai evoluata, este mai dezintegrata. Omul modern, cu cultura sa poate sa-si dispare, dar muntile nu, si daca sant afectate, si multe simboluri ale naturi nu. Lumea ciobanului poate sa-si reinvie oricand, dar cultura moderna, disparuta, nu. Considerentul primitiv in sensul culturi, oare este justificat, ca adevarata cultura este cultura vie, dar cultura vie nu existe fara capacitatea de reinviere. Rolul culturi este de a reintegra, ca religia, are caracter religios. Numai cultura, care poate sasi reinvie, are capacitate de reintegra, adica este cultura vie. Omul de azi nu reflecta faptul ca cultura inalta poata sa fie si un idol mort. Inalata cultura ca dezintegrat nu se renaste niciodata. Din mormantul, in exterior alb frumos, nu se renaste din putreziciune interioara nimic. Totul este viu in Duh, numai!