Doctrina economica neoclasica

Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial s-a realizat in plan toretic sinteza propriu-zisa dintre abordarea macroeconomica si abordarea dinamica. Astfel s-a conturat teoria cresterii economice, ca o componenta a stiintei economice contemporane. Contextual economic era net diferit fata de cel in care s-au formulat teoriile clasice. Astfel, odata cu intrarea economiilor capitaliste in secolul XX, s-au dezvoltat industrii noi si importante, legate de energia electrica, telefon si automobile. Acumularea de capital si noile tehnologii au devenit astfel forta dominanta care a determinat cresterea economica. Se pune intrebarea daca convergenta economiei reale se poate realize cu adevarat in conditiile pietelor concurentiale potrivit modelelor neoclasice. In primul rand, apartinand teoriei neoclasice de crestere, realizarea convergentei reale se poate percepe prin prisma exclusiva a fortelor pietei. Modelul neoclasic al cresterii explica modul in care acumularea de capital si schimbarile tehnologice infulenteaza economia. Considernd c rezultatul economic (PIB pe locuitor) este dat de contribuia mai multor factori de producie (capital, munc, resurse naturale, progres tehnologic), modelul neoclasic ia ca ipotez fundamental dependena creterii de particularitile randamentului capitalului, care are tendina general de descretere n raport cu creterea economic. La o anumit cretere a capitalului, rezultatele vor cunoate sporuri mai mici dect proporionale. Mai precis, la aceeai rat de economisire (investiii), randamentul marginal al capitalului este n descretere, astfel nct rile srace, cu o zestre de capital pe locuitor mic, cunosc o rat de cretere a randamentelor capitalului mai mare dect rile bogate, care au o zestre de capital pe locuitor considerabil mai mare. Potrivit modelului neoclasic, randamentele superioare ale capitalului realizate n rile/regiunile srace fa de rile/regiunile bogate asigur creterea economic convergent pe termen lung. Modelul neoclasic al lui Solow reprezint reperul fundamental n analiza procesului de cretere economic. Prin acest model, neoclasicii ne arat modul n care creterea ratei economisirii, creterea populaiei i progresul tehnologic influeneaz nivelul produciei i creterea economic de-a lungul unei anumite perioade.

Un studiu cunoscut a lui Robert Solow cuprinde o analiza a cresterii economice, in perioada 1909-1949, in SUA. Concluzia a fost ca peste 50% din cresterea productiei intr-o ora de lucru s-a datorat progresului ethnic in acea perioada. Concret, Solow a estimate pentru SUA o ecuatie de determinare a contributiei factorilor. Contributia a atras atentia asupra faptului ca acesta este un factor residual, ce reuneste , de fapt, toti factorii, in afara acumulariide capital si a fortei de munca.