Problema constitutionala, in legatura cu definirea casatoriei, intre barbat - femeie, sau cel actual sa fie, artificial este prezentat,

ca o problema a discriminari. Problema discriminari este o inventie artificiala, care are radacini indepartate in morala catolica, cu spirit juridic, fara verticalitate. Morala adevarata, cu verticalitate, are scop, indumnezirea, adica, integritatea, plinatatea omului. Fondul ontologic, care permite inacelasi sexelor casatoria, nu reprezinta problema discriminari sau nediscriminari. Discriminare, este problema omului unidimensional, omului de masa, care nu cunoaste plinatatea omului spiritual, care are la baza, ca totalitate, unirea principiilor, feminin - masculin, asa realizand, ca fond de pornire naturala spre ontologic. Omul modern, postmoder, unidimensional niveleaza, orice ce sta in cale care reprezinta verticalul si plinatatea omului. Omul ca intreg, in interior si exterior, este barbat si femeie, adica unirea doua principi. Asa se realizeaza plinatatea omului, ca intreg, prin integritatea sa, identitatea. Prin identitatea omului, ca intreg se realizeaza, identitatea neamului ca intreg. Unde identitatea omului nu se realizeaza, pe baza doua principi, acolo se desfiinteaza orice identitate, se desfiinteaza omul in sine si comunitatea, in care traieste, neamul. O alta dovada, ca antidiscriminarea nare nimic cu apararea demnitati omului, ca demnitatea omului simplu este calcat in noroi de putere si de puterile. Omul este scaldat intrun vas al manipulari. Manipularea, si daca a devenit normala, este un act imoral, un atac impotriva integritati si demnitati omului. Omul demnitatea pastreaza prin integritatea sa. Manipularea, ocoleste apararea naturala a omului, care apartine integritarti sale, asa distrugand integritatea omului. Foarte interesant farizeismul antidiscriminari. Ia in aparare, drepturile omului care reprezinta numai jumatate, dar nu ia in aparare integritatea omului.