FUNDAMENTE ALE CULTURII ROMÂNE

LIMBA = fundament al unei naţiuni cu cultura proprie;

 DEFINIŢIE: fenomen în mişcare, de aceea îşi modifică structura

de-a lungul timpului;
 TENDINŢE:
a) modoficarea permanentă datorată
 evoluţiei fireşti în interiorul sistemului limbii;
 contactului cu alte limbi;
b) rezistenţa la modificări (conservarea fondului);
 LIMBA ROMÂNĂ
 DEFINIŢIE: „limba vorbită neîntrerupt în partea
orientală a Imperiului Roman, cuprinzând provinciile
dunărene romanizate [...] din momentul pătrunderii
limbii latine în aceste provincii şi până în zilele
noastre” (Alexandru Rosetti, Istoria limbii române,
1968).
 Limba română = LIMBA ROMANICĂ, deoarece are
la bază limba latină populară (vulgară);
 FAMILIA LIMBILOR ROMANICE = totalitatea
limbilor care s-au format din limba latină populară
(considerată element de strat – bază de formare -
pentru aceste limbi); limba română este înrudită cu
toate aceste limbi care au evoluat din latina populară
(vorbită în întreg Imperiul până prin sec IV – VI d.Hr.);
 Limbi NAŢIONALE: italiana,
franceza,
spaniola,
portugheza,
româna,
 Limbi LOCALE: sarda,
catalana,
occitana,
provensala,
romanşa,
retoromana.
 FONDUL LEXICAL LATIN AL LIMBII ROMÂNE
conţine:
 cuvinte COMUNE tuturor limbilor romanice:
ex. apă, bun, foc.
 cuvinte CONSERVATE doar în lb. Română
ex. oaie, cântec, farmec.
 FORMAREA LIMBII ROMÂNE

- este un proces îndelungat, fără graniţe precise în timp;

- este un proces determinat de cauze istorice: extinderea Imperiului Roman în sudul
Dunării, înfruntările frecvente şi foarte agresive dintre daci şi romani:
 86 d.Hr., Tapae – Domitian învins, încheie nemulţumit pace cu dacii;
 98 d.Hr. – Traian, devenit împărat, ia hotărârea cuceririi Daciei, ca urmare
a înfruntărilor tot mai violente;
 101 – 102 d.Hr. – Traian câştigă războiul cu dacii (fapt consemnat prin
monumentul de la Adamclisi, Tropaeum Traiani) şi totuşi este nevoit să
părăsească Dacia (Decebal, înţeles cu barbarii, blocase avansarea
armatelor romane);
 105 – 106 d.Hr. – stăpânirea romană se instalează definitiv, iar Dacia va
deveni Dacia Felix;
⇒ începutul procesului de romanizare:
• Dacia a fost colonizată cu o populaţie adusă din toate
colţurile Imperiului (Toto orbe romano), vorbitoare de
limbă latină. Limba dacă este, deci, tot mai puţin vorbită,
latina populară fiind limba pe care o cunosc toţi coloniştii,
reprezentanţii administraţiei romane etc.
• Superioritatea civilizaţiei romane a condus la impunerea
limbii romane (s-au construit drumuri, oraşe, castre,
apeducte);
• 212 d.Hr., Caracala a dat aşa-numita Constitutio
Antoniniana prin care acorda cetăţenie romană tuturor
cetăţenilor Daciei;
• 271 d.Hr., Aurelian a ordonat retragerea armatei din Dacia,
din cauza atacurilor repetate ale popoarelor migratoare, dar
procesul de romanizare a continuat, fapt atest de mărturiile
arheologice, ba mai mult, s-a extins până în zona Crişurilor,
a Tisei şi a Prutului. În Dobrogea (Scythia Minor) existau
de ja oarşe care erau adevărate centre de cultură.
• Sec. VI – procesul de asimilare a limbii latine a fost
încheiat, fapt dovedit de evoluţia cuvintelor;
arare → a ara
granum → grâu
secale → secară
linum → in
fossatum → sat
• 587 d.Hr. Theophanes (cronicar bizantin) consemnează
dezordinea provocată de strigătul unui soldat: Torna, torna
fratre, ceea ce constituie prima atestare a unor cuvinte
supuse procesului de devenire în ceea ce va fi limba
română.
 PROCESUL DE FORMARE A LIMBII ROMÂNE

Axa timpului
SUPERSTRATUL: fondul influenţelor → limbile: maghiară, germană, turcă, greacă, franceză, italiană, rusă, engleză;
- a păstrat: - elemente de vocabular (maghiară: făgădui, sămădău, hotar, belşug, ferăstrău etc.
germană: şmirghel, şperaclu, burg, cartof, baiţ etc.
turcă: iaurt, sarmale, baclava, halva, ciorbă, iahnie etc.
greacă: a se dichisi, icoană, episcop, patriarh, arhimandrit etc.
Limba franceză: naţiune, emulaţie, emoţie, abajur, abndona etc.
română italiană: canţonetă, adagio, temperat, tempo etc.
rusă: colhoz, tovarăş, caras, ceai, izbândi etc.
engleză: fotbal, rugby, spray, week-end, sandviş etc.).

Sec.XI-XIII SUPRASTRATUL: fondul slav →limba slavă veche ( şi slavonă – limba de cultură)
Româna - a păstrat: - elemente de vocabular (ex: boier, muncă, da, bogat, gospodar etc.);
comună - elemente din sistemul fonetic (ă, î);
- elemente din sistemul morfo-sintactic (ex: sistemul de numeraţie).

Sec. VI-VIII STRATUL: fondul latin → limba latină vulgară

Daco- - a păstrat: - elemente de vocabular (ex: grâu, apă, foc, secară, sat, şcoală, biserică etc.);
romana - elemente din sistemul fonetic (č, ğ, c', g') ;
- elemente din sistemul morfo-sintactic (ex: declinarea, conjugarea, topica).

105-106 SUBSTRATUL: fondul autohton → limba geto-dacă

- a păstrat: - elemente de vocabular (ex: barză, varză, viezure, mazăre etc.);
- elemente din sistemul fonetic .