Univers poetic arghezian – după Alexandru Bojin, Fenomenul arghezian, EDP, Bucureşti , 1976.
STRUCTURILE Eului în lirica lui Tudor Arghezi
E. Lovinescu: „... un suflet faustian, în care nu sălăşluiesc numai două uflete, ci se ciocnesc principiile ontradictorii ale omului
modern.”
Reprezentarea de mai jos are la bază o teorie a lui Wilhelm Scherer, Poetica,1888 (folosită şi de Tudor Vianu în reprezantarea
structurilor eului poetic eminescian)
ICHLYRIK
(lirica eului)
a) Eul conştiinţei colective (Testament)
Eul colectiv:
- solidaritatea cu”ramura obscură”; cu
„robii cu saricile pline / de osemintele
vărsate-n mine.”
- „să schimbăm” → pluralul modestiei
Eul individual:
- starea unei individualităţi integrată
adânc, multilateral în colectivitatea
din care face parte
b) Eul intim (Psalmi, Duhovnicească,
Între două nopţi, Închinăciune,
Priveghere)
- cel mai răspândit
MASKENLYRIK ROLLENLYRIK
(lirica mascată) (lirica rolurilor)
„... mai îndrăzneţ, mai viu colorat, mai Ex. Conu Alecu: rolul boierului, rolurile
radical în judecăţile şi simţirile sale” (T. oprimaţilor → dezaprobarea faţă de o
Vianu) anumită categorie de persoane: Flori de
- de sub mască vocea lirică e mai mucigai (Pui de găi): fetica, baba, hoţi.
puternică,
- Caligula (Cuvinte Potrivite), 1907, Rolul = caracteristică a acestui volum
Cântare Omului
a) Eul colectiv: Belşug: masca ţăranului
creator = orice creator .
Pers. I pl. → noi – 1907 – un grup uman
Pers. a II-a sg. → Muntele măslinilor: tu –
simbolic → dilatarea eului → umanitatea
cu care se confundă.
b) Eul general:
pers. I pl. → Niciodată toamna (noi)
pers. a II-a sg → Târziu de toamnă (-ţi);
pers. a II-a sg. (tu)/ a III-a sg(el) →
Belşug: - colectivitatea de ţărani
⇒ DRAMATISMUL CONDIŢIEI
UMANE
c) Colectivul dual
- poezia experienţei erotice (a cuplului):
Toamna, Logodna , Înviere.
d) Eul intim: Vraciul