Trezirea mpreun

Posted on 15 septembrie 2012

Cnd doi oameni se dedic unei relaii spirituale, ei cad de acord s se ajute unul pe cellalt s devin contieni de tiparele autotrdrii. Intenia lor nu este s-i nbue sentimentele negative, ci s creeze suficient siguran n cadrul relaiilor, pentru ca sentimentele negative s poat iei la suprafa i tiparele autotrdrii s poat fi revelate. Compania spiritual nseamn nu numai a mprti un scop comun i o orientare n via, ci i un legmnt reciproc i plin de curaj de a-i asuma responsabilitatea i de a elimina acuzele. Fiecare persoan se afl aici pentru a-i ajuta partenerul s nceteze de a mai proiecta, s nceteze de a mai face pe victima, s nceteze de a mai gsi probleme n afara lui nsui. Nu face acest lucru inndu-i conferine, ci crend un spaiu sigur i plin de compasiune, n care cellalt poate s stea fa n fa cu el nsui. Acolo unde acesta ar putea vedea un duman, cellalt nu vine alturi de el. Refuz s intre n jocul cu apul ispitor, acuzele i atacul. Dar el poate iubi. Poate accepta modul n care simte cellalt, li poate valida sentimentele i, cu blndee, l poate ncuraja s gseasc, n propria inim, calea spre pace. Chiar dac l vede pe cellalt cum creeaz proiecii, nu ncerc s-l ndrepte, deoarece aceasta ar nsemna s i se alture n minciun. Rmne, pur i simplu, contient de cine este cellalt cu adevrat. i, astfel, l aduce cu blndee i far vorbe napoi spre el nsui. Dar, mai presus de orice, st doar i ascult. Nu este de acord cu ceea ce spune cellalt i nici nu contrazice. tie c prerile lui nu nseamn nimic i c ele n-ar face altceva dect s-l ndeprteze pe cellalt din procesul su. Ascult doar, cu mult atenie i compasiune. Ascult fr s judece sau dac descoper c judec devine contient de propriile sale judeci i st iari i ascult. Ascult cu o inim deschis i cu o minte deschis. Iar atitudinea sa de a asculta devine un stlp de sprijin pentru adevr. Cu ct ascult mai mult far s judece, cu att cltoria plin de acuze al celuilalt ncetinete. Treptat, folosind crarea iubirii sale, cellalt se ntoarce la el nsui. Acesta este darul pe care partenerul spiritual l ofer celuilalt partener. Aceasta este perla de maxim valoare.

Cnd fiecare poate s-i dea celuilalt darul acceptrii i iubirii necondiionate extinznd acest dar pentru a include pe toat lumea nu vor mai exista proiecie, acuze i atac. Nu vor mai exista subiecte asupra crora acestea s se ndrepte. Nu vor mai exista victime sau torionari. Vor exista doar parteneri egali n dansul vieii. Inimile se vor deschide. La nceput puin dar apoi att de mult, nct vor putea nghii ntreg universul manifestat. i, ntr-adevr, o vor i face ntr-o zi. Cnd toi cei care se percep pe ei nii ca fiind nevrednici i nentregi vor deveni ntregi i sfini, nu va mai exista perceperea separrii de sursa iubirii. Fiecare dintre noi va fi o raza strlucitoare de lumin, care va radia din centrul inimii, ajungnd peste tot, n ntreaga eternitate, dizolvnd separarea i pcatul, boteznd vinovia n rul propriei frici i ntmpinndu-l pe fiecare cu buchete de flori, atunci cnd iese din ape inocent i liber. Acestea sunt darurile pe care le avem de oferit unul altuia, atunci cnd jocul abuzului se ncheie. i el se ncheie, n orice moment n care ne amintim cine suntem i cine este cu adevrat semenul nostru!
Paul Ferrini Linitea inimii

Calea Iubirii versus Calea Fricii

Posted on 21 februarie 2012

Poate c nu v-ai gndit niciodat la acest lucru, dar pe un nivel sau altul suntem cu toii maetri. Suntem maetri pentru c avem puterea de a crea i de a ne conduce propriile viei aa cum dorim. La fel cum civilizaiile i religiile lumii i creeaz mitologii incredibile, noi ne crem propriile noastre mitologii, populate cu eroi pozitivi i negativi, cu ngeri i demoni, cu regi i ceretori. Noi crem n mintea noastr o ntreag populaie, inclusiv diferite personaliti ale noastre, dup care ne folosim de o imagine sau alta, n funcie de circumstanele n care ne aflm. Devenim astfel adevrai artiti dramatici, proiectnd n exterior diferite imagini ale noastre i controlnd cine i ce dorim s fim. Atunci cnd ne ntlnim cu alte persoane, le clasificm imediat, atribuindule un rol sau altul n viaa noastr. Crem astfel o imagine a lor, n funcie de rolul pe care li-l atribuim. Iar acest proces se repet cu absolut toate persoanele din jurul nostru. Noi avem puterea de a crea. Aceast putere este att de mare, nct tot ceea ce credem se transform pentru noi n realitate. Noi ne crem pe noi nine i devenim cei care credem c suntem. Suntem ceea ce suntem pentru c asta credem noi despre noi nine. ntreaga

noastr realitate este n ntregime creat de noi nine. Aceeai putere o au ns i ceilali oameni. Singura diferen dintre noi i o alt persoan const n felul n care folosim aceast putere, n destinaia pe care o dm puterii noastre creatoare. Chiar dac semnm cu unii sau cu alii, nu exist totui nimeni n ntreaga lume care s i triasc viaa exact la fel ca noi. n acest fel, noi jucm de-a lungul ntregii viei un anumit rol, pe care am ajuns s-l jucm att de bine nct am devenit maestrul propriei noastre realiti. Ajungem astfel s ne controlm personalitatea, convingerile, fiecare aciune, fiecare reacie a noastr. Dup ce am practicat ani de zile, am ajuns maetrii propriei noastre lumi subiective, a propriei noastre realiti. Dac vei ajunge s nelegei c fiecare om este propriul su maestru, vei nelege i tipul de control pe care l exercitai personal. Toat drama noastr existenial, toate suferinele noastre, se nva prin practic. Noi facem un legmnt cu noi nine i continum s practicm acest legmnt pn cnd atingem un control absolut asupra lui. Felul n care gndim, n care simim i n care acionm devin att de rutiniere nct nu mai avem nevoie s fim ateni la ceea ce facem. Comportamentul nostru a devenit un tipar, o reacie de acelai fel la stimulii exteriori. Ca s devenim maetri ai iubirii, noi trebuie s practicm arta de a iubi. La fel ca i orice alt manifestare, arta relaiilor interumane se nva prin practic, iar cei care practic suficient de mult pot atinge un control perfect asupra ei. Aadar, controlul unei relaii de cuplu sau de prietenie ine de aciune, nu de cunoatere sau de teoretizare. Totul este legat de aciune. Evident, pentru a intra ntr-o aciune este necesar s dispunem de o anumit cunoatere, sau cel puin de contientizarea felului n care funcioneaz oamenii. Oamenii triesc cu teama continu de a nu fi rnii, iar acest lucru creeaz o dram uria, pe care o regsim oriunde ne-am afla. Felul n care comunicm unii cu ceilali este att de dureros din punct de vedere emoional nct fr nici un motiv aparent noi ne nfuriem, ne ntristm, devenim geloi sau invidioi. Chiar i a spune Te iubesc poate fi ceva nspimnttor. Atunci cnd mergem pe calea fricii, facem tot ceea ce facem pentru c trebuie s facem acest lucru, i ne ateptm ca i ceilali oameni s fac anumite lucruri pentru c trebuie s le fac. Noi avem obligaii, iar atunci cnd avem posibilitatea, ne opunem lor. Cu ct le opunem mai multa rezisten, cu att mai mult suferim. Mai devreme sau mai trziu, noi ncercm s scpm de aceste obligaii. Pe de alt parte, iubirea nu opune nici un fel de rezisten. Atunci cnd iubim, noi facem tot ceea ce facem pentru c dorim s facem acest lucru. Orice aciune a noastr devine o plcere; este ca un joc care ne amuz. Iubirea nu are ateptri. Teama este plin de ateptri. Atunci cnd te temi, faci tot ceea ce faci pentru c te atepi s fii nevoit, dar te atepi ca i ceilali s fac acelai lucru. Aa se explic de ce teama rnete att de uor, n timp ce iubirea nu rnete pe nimeni. Noi avem ateptri, iar dac acestea nu se mplinesc, ne simim rnii nu ni se pare drept. i condamnm pe cei din jur pentru c nu ne-au mplinit ateptrile. Cine iubete nu are ateptri. El face ceea ce face pentru c dorete i nu este deranjat dac ali oameni nu doresc s fac la fel, cci el nu interpreteaz faptele altora la modul personal. ntruct nu se ateapt s se ntmple ceva anume, dac lucrul respectiv nu se ntmpl, nu se simte deranjat. Orice sar ntmpla, el nu sufer, cci tot ceea ce se ntmpl este n regul pentru el. Aa se explic de ce ndrgostiilor viaa li se pare n roz; ei nu se ateapt ca partenerii lor s fac ceva anume i nu simt obligaii fa de acetia.

Iubirea este bazat pe respectul reciproc. Teama nu respect pe nimeni, nici mcar pe sine. Dac mi pare ru pentru tine nseamn c nu te respect, c nu te las s iei propriile tale decizii. Cnd eu iau deciziile n locul tu, nseamn n mod evident c nu am ncredere n tine. Lipsa respectului conduce automat la tentativa de a controla viaa celuilalt. n marea majoritate a cazurilor, atunci cnd le spunem copiilor notri cum s-i duc viaa, noi facem acest lucru pentru c nu i respectm. Ne pare ru pentru ei i ncercm s facem n locul lor ceea ce ar trebui s fac ei nii. Dac nu ne respectm pe noi nine, ne va prea ru pentru noi, ni se va prea c nu suntem destul de buni ca s reuim n aceast lume. Cum ne-ar putea respecta alii n aceste condiii? Atunci cnd spunem: Bietul de mine, nu sunt suficient de puternic, nu sunt suficient de frumos, nu sunt suficient de inteligent, nu am cum s reuesc, nseamn c nu avem nici un pic de respect pentru propria noastr fiin. Auto-comptimirea se nate din lipsa respectului de sine. Iubirea este nemiloas, ei nu-i pare ru pentru nimeni; n schimb, este plin de compasiune. Teama este foarte miloas; celui care se teme i pare ru pentru toi cei din jur. Lui i pare ru de alii pentru c nu i respect, pentru c nu i crede suficient de puternici pentru a reui. Pe de alt parte, iubirea respect pe toat lumea. Cine iubete pe altcineva crede c acesta poate reui prin propriile sale fore. El crede c acesta este suficient de puternic, de inteligent, de bun pentru a-i stabili propriile sale decizii. Nu se grbete n nici un caz s ia decizii n locul celuilalt. Iubirea este complet responsabil. Teama evit responsabilitatea, dar asta nu nseamn c ea nu este responsabil pentru faptele ei. ncercarea de a evita responsabilitatea este una din cele mai mari greeli pe care le facem, cci orice aciune are anumite consecine. Dac facem o anumit opiune, noi vom obine un anumit rezultat sau o anumit reacie. Chiar dac nu lum nici o decizie, tot vom obine un rezultat sau o reacie. ntr-un fel sau altul, noi vom ajunge s experimentm toate consecinele propriilor noastre aciuni i decizii. De aceea, oamenii sunt complet responsabili pentru aciunile lor, chiar dac nu doresc s fie. Chiar i atunci cnd ali oameni ncearc s plteasc n locul nostru, tot vom ajunge s pltim i noi, dar atunci vom plti dublu. Cnd altcineva ncearc s fie responsabil n locul nostru, el nu face altceva dect s amplifice drama. Iubirea este ntotdeauna amabil. Teama este ntotdeauna lipsit de amabilitate. Ea ne umple de obligaii, de ateptri, ne nva s nu i respectm pe cei din jur, s evitm asumarea responsabilitii i s ne par ru pentru alii. Cine s-ar putea simi bine n asemenea condiii? Tot ceea ce se petrece n jurul nostru ne agreseaz, ne nfurie, ne ntristeaz, ne face s ne simim geloi sau trdai. Mnia nu este altceva dect o alt masc a fricii. La fel i tristeea, gelozia i celelalte emoii care se nasc din team i care creeaz suferina. Cine sufer de aceste boli nu poate fi amabil, nu poate dect cel mult s pretind c este bun. Cnd nu eti fericit, nu ai cum s te simi bine, deci s fii bun cu alii. n schimb, atunci cnd te afli pe calea iubirii, nu ai obligaii sau ateptri, nu-i pare ru pentru tine sau pentru partenerul tu, totul i merge bine, iar zmbetul nu te prsete nici o clip. Eti fericit, deci te simi bine, iar aceast stare se revars n mod natural asupra celor din jur. Iubirea este ntotdeauna amabil, iar buntatea ei conduce la generozitate i ajunge s deschid toate uile. Da, iubirea este generoas. n schimb, teama este egoist. Cine se teme se gndete ntotdeauna numai la el. Egoismul nchide toate uile. Iubirea este necondiionat. Teama impune o mie de condiii. Cine se afl pe calea fricii iubete pe altcineva numai dac acesta l las s i controleze viaa, dac se poart bine cu el,

dac se suprapune cu imaginea pe care i-a creat-o despre el. i cum nimeni nu se poate suprapune vreodat perfect peste imaginea creat de altcineva pentru el, acesta l judec, iar el se va simi vinovat. Atunci cnd ne crem o anumit imagine despre alii iar acetia nu corespund, noi ne simim ruinai, stnjenii, enervai, i nu avem deloc rbdare cu ei. Este imposibil s te pori cu adevrat frumos cu altcineva n aceste condiii. Pe calea iubirii nu exist dac; iubirea nu pune condiii. Cine iubete o face necondiionat, fr justificri. Noi iubim pe altcineva aa cum este i l lsm s fie cel (sau cea) care este. Dac nu mi place cum este o femeie, nu are nici un rost s stau alturi de ea; cel mai bine este s mi caut pe altcineva, care este aa cum doresc eu s fie. Noi nu avem dreptul s ncercm s schimbm pe nimeni, la fel cum nimeni nu are dreptul s ncerce s ne schimbe pe noi. Dac ne vom schimba vreodat, o vom face pentru c aa vom dori noi, pentru c ne propunem s renunm la suferin. Cei mai muli oameni i triesc ntreaga via pe calea fricii. Ei stabilesc relaii, dar numai pentru c aa cred ei c trebuie. Atunci cnd intr ntr-o relaie, ei au un milion de ateptri, deopotriv din partea partenerului/partenerei de cuplu i din partea lor. Orice relaie este alctuit din dou jumti. Jumtate suntei chiar dumneavoastr, iar cealalt jumtate este fiul, fiica, tatl, mama, prietenul sau partenerul/partenera dumneavoastr de cuplu. ntr-o relaie, nimeni nu este responsabil dect pentru propria sa jumtate, nu i pentru cealalt. Nu conteaz ct de apropiai suntei sau ct de puternic este iubirea dumneavoastr pentru cealalt jumtate; cert este c nu avei cum s fii responsabil pentru felul n care gndete cellalt. Nu putei ti niciodat ce simte, ce crede, ce presupuneri face el. Practic, nu tii nimic despre cellalt. Acesta este adevrul. Cum procedm ns noi? Noi ne asumm responsabilitatea pentru cealalt jumtate i aezm astfel relaia noastr pe bazele fricii, ale dramei, ale rzboiului controlului, adic ale iadului. Rzboiul controlului, specific oamenilor, se datoreaz faptului c acetia nu se respect reciproc. Arta iubirii ncepe cu noi nine. Primul pas const n a deveni contieni, n a nelege adevrul potrivit cruia fiecare om i viseaz propriul vis. Cine nelege acest lucru, devine responsabil pentru partea sa din relaie, adic pentru el nsui. tiind c este responsabil pentru partea sa din relaie, el o poate controla cu uurin. Nu are ns nici un rost s ncerce s controleze i cealalt jumtate a relaiei. Dac l/o respectm cu adevrat, noi vom nelege c partenerul nostru/partenera noastr, sau prietenul, fiul, mama, toi sunt pe deplin responsabili pentru jumtatea lor de relaie. Dac vom ti s respectm cealalt jumtate, relaia noastr nu va fi niciodat caracterizat de conflicte. Noi nu vom avea parte de un rzboi n familie sau n cuplu. n sfrit, dac nelegem faptul c nimeni altcineva nu ne poate face s fim fericii dect noi nine, i c aceast fericire este rezultatul iubirii care eman din fiina noastr, vom putea atinge miestria n cea mai mare art a toltecilor, Arta Iubirii. Singura cale de a atinge starea de fericire este iubirea n aciune. Singura cale care conduce la suferin este teama n aciune. Singura cale prin care putem atinge miestria n iubire este s practicm iubirea. Nu este nevoie s o justificm sau s o explicm; este suficient doar s o practicm. Practica este cea care creeaz maestrul!

Don Miguel Ruiz Arta de a iubi

Granitele in interiorul unei relatii

Posted on 15 septembrie 2010

O relatie reusita este alcatuita din doi: un elsi o ea, fiecare cu un simt al identitatii bine definit. Fara a ne intelege pe noi insine, a ceea ce suntem si ne face unici, este dificil sa ne implicam intr-o relatie care sa functioneze, care sa curgaca de la sine. Avem nevoie de simtul identitatii pentru a putea sa comunicam partenerului nevoile si dorintele noastre. Doar dispunand de un simt puternic al identitatii putem aprecia si iubi la partener acele calitati care-l fac sa fie unic. Cand se intalnesc doua persoane, fiecare cu o reprezentare clara a propriei individualitati, potentialul de intimitate si de angajament poate fi uluitor. Asemanarile dintre doi oameni ii pot aduce alaturi, dar diferentele dintre ei sunt cele care contribuie la dezvoltarea si misterul relatiei lor. Una din trasaturile unui simt sanatos al identitatii se regaseste in felul in care intelegem si jonglamcu aceste granite in cadrul unei relatii. Granitele personale reprezinta acele limite pe care le trasam in interiorul unei relatii astfel incat sa ne protejam pe noi insine. Acestea se bazeaza pe o stima crescuta de sine, fac posibila delimitarea propriilor ganduri de ale celuilalt si ne ajuta sa ne asumam responsabilitatea fata de ceea ce gandim, simtim sau facem. Granitele personale ne permit sa savuram propria unicitate. Atunci cand dispunem de granite sanatoase, acestea sunt flexibile si ne permit sa ne apropiem de ceilalti atunci cand este propice si totodata ne ajuta sa mentinem distanta atunci cand putem fi raniti daca ne apropiem prea mult. Intr-un cuvant, ne ajuta sa ne purtam de grija Granitele nesanatoase decurg adesea din relatii familiale disfunctionale. Nevoile parintilor sau ale altor adulti dintr-o familie sunt uneori atat de coplesitoare incat sarcina de a creste copii trece in planul secund. Astfel rezulta disfunctionalitati. Ganditi-va la tatal care striga la copii sau care-i abuzeaza fizic, ca o modalitate de a se raporta la propria furie. Pe primul loc se situeaza nevoile lui, pe cand nevoile copilului de securitate, respect, confort, trec pe planul

al doilea. Ceea ce invata copiii in aceasta situatie este faptul ca granitele nu conteaza! Pe masura ce cresc, duc lipsa de suportul de care au nevoie pentru a-si dezvolta un simt sanatos al identitatii. Ei pot intelege ca daca vor sa-si impuna propriul mod de a actiona in raport cu alte persoane, pot efectiv sa navaleasca peste granitele celorlalti, la fel cum a procedat tatal lor. Probabil ca vor creste avand granite oscilante fapt ce va duce la relatii disfunctionale in viata adulta. Nu vor avea o reprezentare clara a propriilor granite. Dimpotriva, ei ar putea intelege ca granitele rigide si inflexibile pot fi modalitatea prin care sa faca fata in relatiile cu ceilalti. Isi formeaza un fel de zid de protectie, in cadrul relatiei, si, prin urmare, li s-ar putea parea greu sa creeze legaturi interpersonale apropiate. Iata cateva fatete ale granitelor nesanatoase ce pot aparea in cadrul relatiilor, alaturi si de cateva remedii: Lipsa simtului identitatii Atunci cand ne lipseste simtul propriei identitati precum si granitele care ne protejeaza, tindem sa preluam identitatea partenerului. Nu ne putem imagina cine am fi in afara relatiei. Suntem dispusi sa facem orice pentru ca relatia sa functioneze, chiar daca asta ar insemna sa renuntam la propria securitate emotionala, prieteni, integritate, respect de sine, independenta sau serviciu. Putem chiar suporta abuzuri fizice, emotionale si sexuale doar pentru a salva relatia. O alternativa mai rationala ar fi sa descoperim cine suntem si ce ne face sa fim unici. Este nevoie sa realizam ca valoarea noastra ca indivizi nu depinde de a avea sau nu pe cineva alaturi, ca putem functiona foarte bine in mod independent. Atunci cand ne acceptam pe noi insine, relatia va avea sansa de a creste, de a inflori. Calatoria spre auto-descoperire poate fi provocatoare, dar rasplata este pe masura! A te multumi cu mai putin Este posibil sa ne agatam de ideea ca lucrurile merg destul de bine in cadrul relatiei, ca ne simtim in siguranta, iar acesta este un bun suficient. In cadrul acestui proces, renuntam la sansa de a explora implinirea personala. Renuntam la propriile vise pentru a mentine securitatea relatiei. Poate sa apara sentimentul ca daca unul dintre parteneri creste si-si gaseste implinirea in viata, relatia ar putea avea de suferit. O relatie sanatoasa este aceea in care granitele noastre sunt suficient de puternice, flexibile, pentru a ne permite sa fim unici. Intre cei doi parteneri exista respectul care le permite fiecaruia sa-si traiasca viata din plin si sa exploreze propriul potential. Nu trebuie sa renuntam la noi insine, de dragul unei relatii! Intr-o relatie cu granite sanatoase exista incredere si siguranta. Supra-responsabilizare si vina In cazul in care am crescut intr-un climat familial disfunctional, este posibil sa fi invatat sa ne asumam o vina, doar pentru a asigura succesul si fericirea altor membri ai familiei. Astfel, in viata adulta putem ajunge sa ne simtim vinovati pentru greselile partenerului. Vina pe care o simtim atunci cand partenerul greseste poate conduce catre demolarea granitelor noastre intr-

atat incat sa fim mereu disponibili pentru cealalta persoana. Atunci cand ne simtim mult prea responsabili fata de experientele de viata ale altei persoane, de fapt o privam pe aceasta de una din cele mai importante caracteristici ale vietii mature, independente si sanatoase abilitatea de a-si asuma propriile decizii si de a accepta consecintele. O atitudine mai sanatoasa ar fi sa ne respectam partenerul, permitandu-i sa aiba succese sau sa greseasca. Noi, desigur, putem fi acolo ca sa-l sprijinim in momentele dificile, si totodata, putem savura impreuna succesele. Cand granitele sunt sanatoase, esti capabil sa spui: Am incredere si te respect pentru ca tu sa iei propriile tale decizii. Ca partener al meu nu voi incerca sa te controlez privandu-te de propriile tale alegeri. Diferenta dintre a iubisi a salva Este posibil ca persoanele care cresc in familii disfunctionale sa nu poata face diferenta intre dragoste si simpatie. Copiii care cresc in astfel de conditii este posibil sa invete sa nutreasca simpatie fata de rupturile emotionale care apar in viata parintilor si sa simta ca singurele momente in care li se acorda atentie sunt acelea cand isi manifesta compasiunea fata de parinte. Simt ca atunci cand iarta, isi arata dragostea. De fapt, ei isi salveaza parintele si incurajeaza comportamentul abuziv sa continue. Invata astfel sa renunte la propriile granite de protectie pentru a avea grija de parintele abuziv. Ulterior, ca adulti , aduc cu ei acest tip de comportament in cadrul relatiilor. Simt ca isi pot arata dragostea doar salvandu-si partenerul iar asta ei numesc iubire. Acest lucru il incurajeaza pe partener sa devina dependent si neajutorat. Astfel poate sa apara un dezechilibru in relatie unul dintre parteneri se va transforma in salvator, in timp ce celalalt va juca rolul victimei neajutorate. In acest caz, granitele care ar permite ambilor parteneri sa traiasca vieti implinite, lipsesc cu desavarsire. Iubirea matura are nevoie de granite flexibile si sanatoase. Simpatia si compasiunea sunt calitati valoroase, a nu se confunda insa cu iubirea. Intr-o relatie, granitele sanatoase se bazeaza pe respect reciproc, pe egalitate si apreciere fata de calitatile celuilalt, acestea ghidand fluxul de sentimente intre parteneri. Acestea sunt fatete ale iubirii mature, cand insa unul dintre parteneri detine controlul si celalalt este dependent si neajutorat, nu exista loc pentru a da si a primi Fantezie versus Realitate Copiii provenind din familii disfunctionale isi inchipuie adesea ca viata lor se va imbunatati intr-o zi. Intr-adevar, in unele zile lucrurile se pot desfasura in mod normal, apoi insa perioadele nefaste revin. Zilele obisnuite incurajeaza fantezia ca lucrurile se vor rezolva la un moment dat. Atunci cand devin adulti, acesti copii aduc cu ei acelasi tip de comportament si in cadrul unei relatii. Este posibil sa zugraveasaca in fata altora portretul unei relatii perfecte si pot crede chiar ca intr-o zi problemele din relatia lor vor disparea de la sine. Ignora abuzul, manipularea, dezechilibrul si controlul din cadrul relatiei, iar ignorand problemele nu sunt capabili sa se confrunte cu acestea. Fantezia unui viitor fericit persista. Granitele nesanatoase, fac dificila confruntarea cu problemele din relatie. Granitele sanatoase ne permit sa testam realitatea, mai degraba decat sa ne-o imaginam. Atunci cand apar probleme, granitele sanatoase ne permit sa le identificam si sa comunicam cu partenerul pentru a gasi solutii. Sunt incurajate imaginea de sine sanatoasa, increderea, stabilitatea si comunicarea.

Sa invatam sa avem granite sanatoase este o aventura interesanta, un exercitiu de libertate personala. Inseamna sa incepem sa ne cunoastem si sa ne dezvoltam, sa constientizam ceea ce vrem cu adevarat. Inseamna totodata si acceptarea de sine si faptul ca sunte ok, asa cum suntem si ca meritam lucruri frumoase de la viata. Cand doi oameni cu granite sanatoase intra intr-o relatie, este incurajata independenta, integritatea, precum si atractia intre parteneri. Stiu ca pot avea incredere unul in celalalt si ca dificultatile care apar in mod firesc intr-o relatie, pot fi depasite in mod constructiv. Pot crea intimitatea, fiecare fiind o persoana integra si completa. Calatoria spre o identitate sanatoasa nu este intotdeauna usoara, dar nici nu trebuie sa fie foarte dificila. Adesea inseamna sa renuntam la conceptii nesanatoase, sa ne respectam si sa ne apreciem pentru ceea ce suntem cu adevarat. Atunci cand facem asta pentru noi insine, putem adopta aceeasi abordare si fata de partener, iar adevarata fericire si iubire pe care relatia o merita pot deveni realitate!

Traducere dupa un articol de Layne si Paul Cutright

Libertatea in relatii
Posted on 29 iunie 2010

Toti dorim sa avem libertate intr-o relatie. Iata cateva dintre modurile in care poti sa alegi daca ai o relatie deschisa si sincera prin felul in care acorzi libertate celui de langa tine. Libertatea pe care o oferim unul altuia in mod implicit, care atunci cand este sustinuta de ambele parti, reprezinta o fundatie foarte sanatoasa pentru o relatie. 1. Libertatea de a fi diferit. Poti sa fi diferit fata de mine si sa ai diferite pareri, gusturi, inclinatii, etc. Faptul ca avem o relatie nu inseamna ca neaga aceasta libertate. Asa ca nu trebuie sa indeplinesti fiecare nevoie sau sa te potrivesti cu fiecare stare a mea. Desi avem o relatie, nu este nevoie sa fim identici.

2. Libertatea de a fi o fiinta individuala. Esti unic, ai propria personalitate si faptul ca ne iubim nu inseamna ca trebuie sa fim siamezi ar trebui sa avem in continuare libertatea de a avea propriile personalitati, credinte, opinii, valori si individualitate. Ceea ce ne aduce impreuna este tocmai deosebirea dintre noi, ne completam unul pe celalalt tocmai pentru ca suntem diferiti. Poti sa te bucuri de linistea casei chiar daca eu prefer padurea, poti sa faci lucrurile altfel decat le fac eu, poate sa-ti placa ordinea chiar daca prefer spontaneitatea. Iubirea nu ingradeste libertatea celuilalt, poti iubi cu adevarat doar atunci cand il accepti asa cum este, fara sa incerci sa il schimbi pe celalalt. NOI nu trebuie sa-l ingradeasca pe EU. 3. Libertatea de a avea propria intimitate. Este greu de oferit partenerului. E vorba de jocul daca m-ai iubi cu adevarat, mi-ai spune si ce gandesti. Iar la baza lui sta propria lipsa de securitate. Trebuie sa stiu tot ce faci, pe cine cunosti, unde mergi, cu cine ai vorbit si chiar sati cunosc gandurile altfel nu te pot controla si, prin urmare, ai putea sa gasesti pe altcineva si sa ma parasesti. Tragic este ca adesea, controlul asupra celuilalt produce chiar efectul pe care dorim sa-l evitam : gelozia, nesiguranta, indiscretia, atitudinea interogatoare. Toate acestea indeparteaza partenerul si il invita sa gaseasca pe cineva care il respecta si care ii ofera libertatea de a avea intimitate. Acceptarea intimitatii celuilalt inseamna respect, fata de celalalt dar mai ales fata se sine. 4. Libertatea de a fi imperfect. Se intampla adesea in relatii, mai ales dupa ce trece vartejul primelor zile, ca unul dintre parteneri sa isi aroge rolul de parinte sau profesor critic. In loc sa fie doi oameni care interactioneaza ca adulti pe picior de egalitate, unul incearca sa corecteze imperfectiunile celuilalt imperfectiuni dupa parerea sa. Apare o adevarata lupta : a unuia sa isi mentina dreptul de a face lucrurile in felul sau si a celuilalt sa-si modeleze partenerul dupa cum i se pare ca ar trebui sa fie. Aceasta lupta, desi cei doi nu o vad este o oglida despre sine : incercam sa-l schimbam pe celalalt, dar acele lucruri sunt in noi. Schimba-te pe tine si lumea intreaga se va schimba. 5. Libertatea de a avea propria viata. Aceasta inseamna ca suntem de acord ca avem fiecare dreptul la o viata independenta in afara cuibului. Putem sa avem fiecare prietenii nostrii si sa ne bucuram de activitati si interese separate si, in acelasi timp sa pretuim si sa ne bucuram de relatia noastra : esti liber sa ai o viata si interese personale, poti sa te bucuri de prietenii, locuri si activitati, care nu ma intereseaza pe mine si nu vad lucrul asta ca pe o amenintare la adresa relatiei noastre. Este minunat ca ne iubim si ne intelegem atat de bine. Iar aceasta este o relatie si nu o inchisoare Negarea acestei libertati transforma relatiile in capcane. Cele mai frecvente motive pentru subminarea ei sunt : teama de a nu pierde partenerul si teama de a nu pierde posibilitatea de a domina viata partenerului. 6. Libertatea de a evolua si a te schimba. Adesea apare un program interesant in relatii: pentru mine este in regula sa cresc, sa ma dezvolt, sa evoluez, sa ma schimb, etc. Dar partenerul meu trebuie sa ramana exact asa cum era cand ne-am cunoscut. El nu trebuie sa imbatraneasca, sa slabeasca, sa se ingrase, sa mearga la sala, sa isi gaseasca interese noi, sa-si schimbe obiceiurile, infatisarea, stilul de viata, etc. sau cel putin nu trebuie sa faca asa ceva fara permisiunea si binecuvantarea mea. A oferi aceasta libertate celuilalt inseamna respect pentru dreptul fiecaruia de a evolua si a se schimba in mod continuu. Ai dreptul sa nu ramai acelasi. Deoarece te iubesc cu adevarat pentru cine esti tu, iti iubesc si caleidoscopul de stari, infatisari, interese, credinte, directii, care se pot schimba.

Inseamna sa alegem nu sa transformam partenerul in ceva ce nu este, ci sa-l acceptam asa cum este, poate sa fie si va fi.

Relatiile te invata si te vindeca

Posted on 28 mai 2010

Fiecare dintre noi s-a confruntat macar o data in viata cu o despartire. Fie ca am incheiat o relatie, o casnicie sau am pierdut pe cineva drag din familie Ignorandu-ne parca suferinta, viata si-a continuat cursul Cum sa trecem mai departe? Cum sa nu ne mai sfasiem in suferinta? Cum sa ne vindecam? V-ati intrebat vreodata ce anume tindem sa evitam cu orice pret? Suferinta si drumul anevoios catre vindecare! Si totusi, atunci cand avem de-a face cu o situatie dureroasa, suntem capabili ca prin energia noastra, prin forta spiritului sa atingem esenta si sa pasim pe calea catre vindecare. De-a lungul vietii, relatiile sunt dascalii nostri cei mai de pret. Ele oglindesc adesea problemele pe care este nevoie sa le vindecam sau actioneaza ca si catalizatori pentru schimbarile pe care este nevoie sa le facem. Si, da, tot relatiile sunt acelea care ne ajuta sa ne extindem capacitatea de a ne apropia tot mai mult de iubirea neconditionata Primul pas? Acceptarea propriilor sentimente! Unii dintre noi am fost invatati inca din copilarie ca nu este bine sa ne exprimam emotiile, sa ne aratam sentimentele. De aceea consideram ca a ne exprima emotiile, sentimentele, ne face sa parem slabi si vulnerabili in ochii celorlalti. Si astfel jucam de-atatea ori rolul unor indivizi perfecti, pretinzand ca suntem altfel decat suntem cu adevarat. Traind si constientizandu-ne sentimentele, suntem cu un pas mai aproape de acele zone din viata noastra care se cer a fi vindecate, si totodata ne apropiem tot mai mult de conexiunea cu ceea ce reprezinta forta noastra interioara. Pornind pe drumul sentimentelor si al vindecarii, intr-o prima etapa este nevoie sa identificam

sentimentele pe care le traim in afara de furie si teama (asta pentru ca aceia dintre noi care nu sunt obisnuiti sa-si traiasca/accepte sentimentele, le identifica mult mai usor pe acestea doua). Emotiile pe care le traim sunt de fapt cele pe care am ales sa le traim. Si multi dintre noi ne-am inabusit trairile pentru atat de mult timp incat de-a dreptul nu mai stim ce simtim Si asta se intampla deseori la persoanele care sar dintr-o relatie in alta Avem nevoie sa invatam sa patrundem dincolo de ceea ce credem ca simtim, in profunzimea emotiilor care cumva s-au pierdut Uneori incepem sa lucram cu emotiile pe care le simtim ca fiind cele mai puternice. Si, da, este nevoie sa simtim intr-adevar aceste emotii. Intelectualizarea este un mecanism de siguranta care ne protejeaza de acele lucruri din trecut pe care nu suntem in stare sa le depasim. Secretul consta insa in a descoperi cand o credinta sau o reactie nu ne mai foloseste, sa curatam, sa purificam si sa o inlocuim cu o credinta noua, una care sa ne ghideze cresterea, evolutia si abilitatea de a ne trai viata cu un scop. Si nu este posibil sa parcurgem acest drum doar cu gandul trebuie sa ne permitem ca intr-adevar sa simtim, sa experimentam aceste emotii fara a judeca Vine apoi timpul sa le privim, sa le scoatem, sa observam ce simtim atunci cand emotiile ies la lumina. Fiecare emotie are inserat un mesaj ce ne va condunce catre vindecare. Ne asumam statutul de victima? Cedam altora controlul? Suntem fiinte spirituale, iar fiintele spirituale sunt parte a Divinitatii, de care nu pot fi separate. Si daca suntem parte a sursei noastre, a puterii supreme, atunci si puterile noastre sunt de asemeni nemasurate. Doar ca noi, intr-un fel, nu admitem asta. Exista doar doua emotii adevarate: IUBIREA si LIPSA IUBIRII teama. Doar in absenta iubirii, simtim teama si ne consideram ca fiind victime. Victime fiind, cedam puterea altora precum si circumstantelor. In majoritatea timpului alegem sa facem asta in mod inconstient. De ce sa alegem sa cedam altora puterea si controlul asupra vietii si destinului nostru? Si daca am ales, indiferent la ce nivel, putem si sa renuntam la aceasta alegere, nu-i asa? Uneori suntem suficient de norocosi sa experimentam, dintr-un motiv sau altul, ceea ce putem numi o schimbare radicala. Alteori insa, este nevoie de munca, este nevoie sa ne intoarcem in trecut, sa scoatem afara acele sentimente prezente in momentul in care ne-am asumat rolul de victima. Si asta probabil s-a intamplat in perioada copilariei, intr-o perioada de stres emotional, in urma unui abuz fizic, emotional sau verbal, sau dupa o trauma. Suntem fiinte extraordinare si suntem capabili sa cream orice realitate dorim sa se manifeste. Astfel ca, daca am identificat trairile, ne-am amintit care a fost scopul pentru care ne-am asumat oare statutul de victima? Obiectivul nu este sa ne judecam si sa consideram ca am gresit in acel moment, ci sa identificam ce nevoie ne-am alimentat si daca acum, in prezent, acest statut ne mai serveste la ceva. Este nevoie sa sesizam, sa ascultam ce raspuns primim. Pot fi cuvinte sau pot sa fie ganduri care apar in timp ce privim la TV sau citim o carte, discutam cu cineva Daca insa ascultam, daca suntem vigilenti, vom primi si raspunsul.

Ce se ascunde in spatele celei de-a treia usi? Si acum, poate partea ceva mai dificila. Partea pe care am blocat-o pentru ca era prea dureros sa o privim: rolul nostru in acea situatie. In cadrul fiecarui eveniment din viata noastra care are suficient impact incat sa ne darame exista un motiv pentru care am ales sa ne implicam, sa participam. O sa ganditi probabil: cum este posibil sa aleaga un copil sa fie abuzat? Sau cum sa aleg sa ma casatoresc cu un alcoolic? Exista un motiv, exista o cauza pentru care aceste lucruri se intampla! Trebuie doar sa intrebam si sa fim dispusi sa ascultam. Raspunsul se leaga intotdeauna de lectia pe care o avem de invatat, indiferent cat este de dureroasa. Uneori, alegem sa participam cu rolul de victima pentru mai multe motive, cum ar fi: 1. Sa ne vindecam pe noi si sa ii vindecam pe ceilalti. 2. Abuzatorul sa aiba o victima si totodata sa afle calea spre lumina, spre vindecare si spre iertare. 3. Multe victime ale abuzurilor, depasind situatia, isi dezvolta anumite abilitati si ii ajuta pe altii. 4. Sa invatam lectia puterii si a propriilor granite. 5. Sa invatam sa ne amintim cine suntem cu adevarat! Am ales asadar acest episod pentru un motiv anume. Si daca ne ascundem de asta, vom continua sa atragem situatii care ne ranesc pana ce vom gasi ocazia sa ne vindecam. Tot ce avem de facut este sa intrebam care este scopul pentru care ne confruntam cu aceasta situatie si sa fim atenti la raspuns. Va veni cu siguranta! Fiecare persoana, fiecare situatie vine in viata noastra cu un anumit scop! Fie pentru a ne invata o anumita lectie, pentru a ne face sa intelegem care ne este adevaratul scop, fie pentru vindecare sau pentru a ne calauzi pasii Si, da, este nevoie sa ne amintim ca toate acestea tin de sufletul nostru, de spirit. Perceptia este totul
Dupa un articol Daily Press & Consumer Information

Dependenta emotionala
Posted on 11 mai 2010

Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui in incercarea de a raspunde unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme (din copilarie, cel mai frecvent) si de a mentine echilibrul. Paradoxal, ea se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata chiar cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva. In spatele oricarei relatii obsesive se strecoara convingerea ca o astfel de adictie serveste unui scop inalt. Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc, de vreme ce este resimtita ca o conditie necesara a supravietuirii (nu pot sa traiesc fara tine). Relatia dependenta e sanatoasa doar cand esti mic atunci chiar ai nevoie de parintii tai ca sa supravietuiesti. Numai ca daca nu ti-au fost satisfacute nevoile atunci cand erai mic, vei cauta un parinte surogat in partenerul tau ca sa rezolve aceste afaceri neincheiate. Altii pot dezvolta exact comportamentul contrar, dezvoltand o teama de angajament, tocmai pentru a nu mai experimenta suferinta traita in copilarie, generata de prezenta precara a parintilor. Ca adulti insa, cei mai multi par sa uite ca nu mai au NEVOIE de o iubire neconditionata, ei uita ca pot avea grija de ei insisi, ca isi pot rezolva singuri problemele. Inclinatia catre renuntarea la controlul asupra propriei vieti se naste din teama: teama de durere, de deprivare, de a dezamagi pe altii, de esec, de respingere, de a fi singur etc. Iubirea adictiva mai naste o iluzie, si anume ca celalalt ne completeaza si ca fara el am fi fragmentati. Ceea ce se intampla de fapt este ca celalalt trezeste in noi calitati pe care nu le observasem sau nu credeam ca le-am putea avea. Cand ne indragostim, ne indragostim de fapt tot de noi, dar de partea neexplorata inca. Rolul partenerului este tocmai acela de a scoate ce e mai frumos in noi. Ceea ce admiram in ceilalti admiram in noi, iar ce uram, sunt tot laturi ale noastre, dar pe care le respingem. Din pacate, exact cum spuneam si in postul anterior, suntem invatati ca nu putem trai fara o alta persoana, asta e societatea ascultati cu atentie melodiile de dragoste, uitati-va la telenovele sau filme de dragoste, toate sunt modele ale iubirii nesanatoase. Iubirea infantila, imatura crede ca: daca eu am grija de tine si te iubesc asa cum vreau si eu ca tu sa ma iubesti, atunci chiar ma vei iubi asa cum vreau. Avem impresia ca dragostea unui copil este generoasa si inocenta, dar de multe ori ne inselam. Copiii nu sunt inca capabili de

iubire spirituala; dragostea lor este egocentrica. Iubesc pentru a supravietui, pentru a nu avea de-a face cu durerea, frica, sau lipsurile. Caracteristicile iubirii adictive: Partenerii: 1. se simt mistuiti (imi esti indispensabil) 2. au dificultati in stabilirea granitelor eului (exemple de granite slabe: conversatii intime cu persoane cu care nu ati stabilit relatii de incredere, indragostirea de orice persoana care va acorda atentie, recurgerea la comportament sexual ca unicul mod de a satisface nevoile celuilalt, nerespectarea propriilor valori pt a face pe plac altcuiva, acceptarea unor lucruri pe care nu le doriti, a spune da cand vreti sa spuneti nu, pastrarea relatiilor cu oamenii abuzivi, increderea in toti oamenii etc) 3. au tendinte masochiste 4. renunta cu greu 5. se tem de riscuri si necunoscut 6. au dificultati in experimentarea intimitatii reale 7. joaca jocuri psihologice 8. au nevoie de ceilalti pentru a se simti impliniti 9. cauta solutii in afara lor 10. pretind si asteapta iubire neconditionata 11. asteapta de la altii recunoastere si apreciere 12. isi doresc apropierea, desi se tem de ea 13.incearca sa repare sentimentele celorlalti (eu salvator, in unele cazuri) 14. joaca jocuri de putere (din care insa si partenerul obtine avantaje ascunse) 15. se tem sa fie abandonati cand au loc despartiri de rutina Caracteristicile apartenentei sanatoase: Partenerii: 1. permit afirmarea individualitatii celuilalt 2. traiesc un sentiment de contopire, dar si de separare fata de ceilalti 3. aduc la suprafata ce e mai bun in ei, dar si-n ceilalti 4. accepta ideea sfarsitului unei relatii 5. sunt receptivi la nou 6. stimuleaza dezvoltarea celorlalti 7. se simt liberi sa ceara ceea ce doresc 8. evita sa-i domine sau sa-i controleze pe ceilalti 9. isi accepta propriile limite, dar si pe ale celorlalti 10. incurajeaza autonomia celuilalt 11. au o stima de sine ridicata 12.au incredere in amintirea celor iubiti; le place solitudinea 13 isi exprima sentimentele in mod spontan 14. sunt dornici de apropiere si dispusi sa devina vulnerabili 15. isi afirma puterea personala si egalitatea fata de sine si ceilalti. Cum treci de la iubirea adictiva la una sanatoasa? Exista 7 etape:

1. Negarea relatia inca pare normala in acest punct pentru parteneri. Apar rationalizarile (toate cuplurile trec prin asa ceva, e mai buna o relatie proasta decat niciuna, ne-am jurat credinta la bine si la rau, asa e viata, sa luam mereu ce e mai bun in oameni, nu e chiar asa de rau) 2. Disconfortul (ceva nu e de ajuns, nu e in regula, ce se intampla cu mine? ar trebui sa fiu mai fericit, oare el/ea ma mai iubeste? oare eu il/o mai iubesc?, asta e tot? sunt plictisit, ma simt sufocat, trebuie sa ies din relatie). Acum cei mai multi cauta alinare in alte dependente: alcool, mancare, cumparaturi, munca, jocuri, legaturi extraconjugale. 3. Confruntarea poate fi declansat de o depresie, o despartire, o carte, o boala, o schimbare importanta in viata, o discutie cu un prieten etc. Atunci cand unul dintre parteneri ameninta cu despartirea, simptomele alarmante se amplifica. La fel si confruntarile melodramatice: acuzatiile si negarile furioase curg dintr-o parte in alta, mascand teama. Relatia intra in criza. 4. Separarea psihologica: renuntam la asteptarea cum ca o relatie e menita sa raspunda tuturor temerilor si nevoilor noastre. Suntem dispusi sa pornim in acea calatorie interioara de descoperire a sinelui (cine sunt? ce vreau de fapt? cum am ajuns aici? de ce mi-e teama? ce cred despre femei/barbati/relatii/iubire/putere?). Uneori se intampla sa aiba loc si separarea fizica in aceasta faza. 5. Siguranta de sine indivizii incep acum sa se aprecize e sine, sa se autostimeze mai mult, sa aiba mai multa incredere in potentialul lor, in propria forta interioara. 6. Apartenenta indivizii descopera alte modalitati de a iubi matur. S-au desprins. Au aflat ca sentimentul de apartenenta nu se rezuma la relatia de iubire, ci poate cuprinde si familia, prietenii etc. 7. Incercarea de a comunica in aceasta etapa, indivizii trec de la concentrarea asupra propriei persoane si relatiei lor la trairi si gesturi de daruire mai generale. Multumiti de ei insisi si de ceilalti, ei au acum mai multa energie creatoare, vitalitate fizica si putere spirituala pentru a darui si a raspunde. Parcurgerea etapelor e ca si la dependentii de droguri pot sa existe recaderi. Intr-o zi esti la etapa 7, ca apoi sa te regasesti la 2, insa pe masura ce ei evolueaza, se va stagna mai mult in ultimele etape.

Cum sa cuceresti lumea prin iubire

Posted on 4 mai 2010

Acesta este cel mai mare secret al succesului dintre cele ce se pot spune in cuvinte. Un brat viguros poate sparge un scut si chiar sa ia viata cuiva, insa doar nevazuta putere a iubirii poate deschide inimile oamenilor; si pana cand nu voi stapani aceasta arta, nu voi fi mai mult decat un iubitor de maruntisuri. Voi face din iubire cea mai puternica arma si nici unul dintre cei pe care ii voi provoca nu se va putea apara de forta ei. Argumentele mele i-ar putea contrazice, vorbele mele i-ar putea face banuitori, chipul meu iar putea face sa ma suspecteze, totusi iubirea mea va topi toate inimile ca un soare ale carui raze dezgheata pamantul inghetat. Si cum voi face aceasta? De acum inainte, voi privi toate lucrurile cu iubire si ma voi naste din nou. Voi iubi soarele, pentru ca imi incalzeste corpul; voi iubi ploaia pentru ca imi curata spiritul; voi iubi lumina, pentru ca imi arata calea; voi iubi si intunericul, pentru ca imi arata stelele. Voi spune bun-venit fericirii, pentru ca ma face marinimoasa si voi indura tristetea, pentru ca-mi deschide sufletul. Voi aprecia recompensele, daca ele mi se cuvin; voi spune bun venit si piedicilor, pentru ca ele sunt cele care ma intaresc. Imi voi lauda dusmanii si ei imi vor deveni prieteni; imi voi incuraja prietenii si ei imi vor deveni frati; voi cauta intotdeauna motive sa binecuvantez; niciodata nu-mi voi gasi scuze sa barfesc. Cand voi fi tentata sa critic, imi voi musca limba; cand voi merge la rugaciune, imi voi inalta vocea din toate puterile. Voi iubi toti oamenii, pentru ca fiecare are calitati care merita admirate, chiar daca uneori ele sunt ascunse. Cu iubire, voi sfarama zidul de suspiciune si ura pe care l-au construit in jurul inimii lor si in loc voi construi poduri, astfel ca iubirea mea sa intre in sufletul lor. Voi iubi pe cei cu vointa puternica, pentru ca ei ma pot inspira. Ii voi iubi pe cei care esueaza, pentru ca ei ma pot invata. Voi iubi regii, pentru maretia lor, ii voi iubi pe cei umili, pentru ca sunt divini. Ii voi iubi pe cei bogati, pentru singuratatea lor; ii voi iubi pe cei saraci, pentru simplitatea lor. Ii voi iubi pe cei tineri pentru increderea pe care o au; ii voi iubi pe cei batrani, pentru intelepciunea pe care o daruiesc. Ii voi iubi pe cei frumosi, pentru armonia lor. Ii voi iubi pe cei urati, pentru sufletul lor insetat de pace. Voi intampina reactiile celorlalti cu iubire. Tot asa cum iubirea este arma care deschide sufletele oamenilor, ea este si scutul care respinge sagetile urii si sulitele furiei. Rautatea si descurajarea se vor izbi de noul meu scut si vor deveni mai blande decat ploaia de primavara. Scutul ma va proteja in mijlocul lumii si ma va sprijini cand voi fi singur.

Si cum ii voi intampina pe cei care ma vor infrunta? Intr-un singur fel: In liniste, rostind in sinele meu Te iubesc. Astfel spuse, in liniste, aceste cuvinte vor straluci in ochii mei, sprancenele se vor descreti, zambetul imi va reveni pe buze si vocea mea va deveni mai profunda; iar inima lor se va deschide. Si cine va fi acela care nu va primi ceea ce ofer eu cand inima lui imi va simti dragostea? Si ma voi iubi si pe mine insami. Atunci voi veghea orice intra in trupul, mintea si sufletul meu. Niciodata nu voi fi prea ingaduitoare cu dorintele trupului, ci mai degraba voi avea grija de el prin moderatie. Nu-i voi ingadui mintii mele sa fie atrasa in slabiciune sau in deznadejde, ci mai degraba o voi inalta catre cunoastere si intelepciune. Nu voi permite vreodata sufletului meu sa se complaca in multumiri desarte, ci mai degraba il voi hrani cu meditatie si rugaciune. Nu voi permite inimii mele sa devina mica si amara, ci o voi deschide tuturor, iar ea va creste si va cuprinde intreg Pamantul. De acum inainte voi iubi intreaga creatie. Din aceasta clipa voi arunca din mine orice ura, pentru ca nu am timp de ura, ci doar de iubire. Iubirea intensa cheama iubire. Nu este atat de important sa fii iubit, cat sa iubesti cu toata iubirea si cu toata fiinta ta. Astazi incep o viata noua! Fiindca fiecare zi e o noua viata pentru mine. Si imi fagaduiesc cu sfintenie ca nimic nu va intarzia cresterea noii mele vieti. Astazi incep o noua viata a iubirii. Voi merge cu fruntea sus printre oameni. Si stiu ca, atunci cand vreau cu adevarat ceva, intreg Universul conspira la realizarea visului meu.

Mituri despre Iubire

Posted on 20 aprilie 2010

Mit Avem nevoie de altcineva pentru a fi complei. Fapt Suntem complei n interiorul nostru. S simi asta nseamn s fii contient(a). Mit Trebuie s i iubim pe ceilali mai mult dect ne iubim pe noi nine. Fapt Trebuie s ne iubim mai nti pe noi pentru a-i putea iubi pe ceilali. i nu-i putem iubi mai mult dect pe noi nine. Mit Avem nevoie de relaii intime pentru a experimenta dragostea.

Fapt Lumea e plin de oameni i creaturi i cauze care vor primi dragostea noastr i care ne vor permite s experimentam bucuria de a iubi. Mit Exist o limit la ct de mult poi iubi. Fapt Dragostea este n expansiune: cu ct oferi mai mult, cu att eti mai capabil(a) s iubeti. Limita eti doar tu! Mit Dragostea poate rni. Fapt Doar egoul nostru poate fi rnit. Sufletul nostru nu poate fi rnit atunci cnd ofer dragoste, chiar dac aceast dragoste nu ne este mprtit. Cnd te simi rnit(a), nu dragostea te-a rnit, nu iubirea, ci nenelegerea ei. Ceilali nu sunt posesiunea noastr! Mit Dragostea necondiionat nseamn s stai cu cineva chiar dac acea persoan i face ru. Fapt A prsi o relaie care i provoac durere este tot un act de dragoste. Trebuie s te iubeti pe tine nsui suficient de mult pentru a iei dintr-o relaie care nu merge. Aceast e cea mai bun dovad de dragoste pe care o poi face pentru binele tuturor celor implicai. Mit Exist doar o persoan i numai una perfect pentru noi. Fapt Dac acceptm acest mit, ne punem singuri piedici. Prin aceast convingere i aezam pe alii pe un piedestal. Adevrul e c fiecare dintre noi suntem capabili s avem relaii fericite i mplinite, nu doar cu un singur tip de persoan. Dac se termin o relaie, las loc pentru o alt. Maetrii spirituali se apropie de perfeciune, cci ei sunt n armonie cu ntreg Universul, primesc cci ei sunt n armonie cu ntreg Universul, primesc i ofer dragoste necondiionat, natural. Mit Cnd o relaie se ncheie, dragostea se sfrete. Fapt Chiar dac o relaie se termin, dragostea pe care ai druit-o i-a mbogit sufletul i a fcut o diferen n lume. Acea dragoste a avut un impact care va dinui pentru totdeauna. Dragostea nu ncepe i nu se sfrete cu o relaie. Ea se experimenteaz, se eleveaz, se rafineaz pe sine prin relaii i este aceeai n legtur cu toate: cu partenerul de via, cu animalul favorit, cu serviciul, cu natura, cu muzic, cu dansul Iubirea, n funcie de nivelul de contiin al persoanei, se manifest c dependena, independena sau interdependen. Gndete-te puin, cnd vei plec din lumea aceast, tot ce iei cu ine este dragostea i nelepciunea. Iar pentru a avea ce lua, trebuie s trieti n prezent, n dragoste i nelepciune. Tu trieti?!

Vinovatie, ego si suflet

Posted on 7 aprilie 2010

De prea multe ori ne considerm vinovai pentru ceilali i credem c nu meritm s fim iubii. De prea multe ori uitm c nu exist responsabilitate 100% doar a unei singure pri. De prea multe ori credem cu naivitate c nu poate fi iertat nici de noi i nici de alii ceea ce am fcut. De prea multe ori ncetm s ne iubim aa cum suntem i s vedem n greelile noastre doar lecii prin care evolum. Cum nimeni nu e responsabil ns dect pentru el nsui, nu exist culpabilitate total fa de altcineva. Atragem exact acele persoane i situaii care rezoneaz perfect, n oglind, cu atitudinile noastre, bune sau rele, din ego sau din suflet. De aceea, motivaia care st la baza unei greeli este ntotdeauna mprit ntre cele dou pri care au fost implicate n acel proces aproape egal. Un procent de 50%-50% s-ar apropia mai mult de realitate. Nu i pot face nimic din ceea ce tu nu vrei, din ceea ce tu nu accepi (contient sau nu). Nu poi primi nimic de la mine din ceea ce tu nu caui. i invers. Eu i ofer exact ceea ce pot i am de oferit n relaia cu tine. Ne oglindim perfect. Cum a putea atunci s te acuz numai pe tine pentru responsabilitatea relaiei dintre noi? Cum a putea s te consider doar pe tine vinovat de ceea ce mi se ntmpl mie? Sau reversul, cum a putea s cred c doar eu sunt vinovat de ceea ce se petrece n mintea ta? Cum pot s iau doar pe umerii mei povara ta? Ambele situaii sunt privite naiv i dintr-o singur extrem, a egoului, care crede c prin critic putem schimba lucrurile n bine. Cci egoul e convins c, dac iubeti totul aa cum e, nu vei mai nva niciodat s te schimbi. i atunci te ine n fric, amintindu-i mereu de greelile din trecut. Credina inimii ns e diferit. Ea tie c totul funcioneaz numai prin iubire i acceptare necondiionat. Ea privete criticile egoului ca pe ale unui copil naiv, cu nduioare. Ea are nelepciunea de a cunoate adevrul din dragoste, nu din fric. Inima vorbete limbajul universal; egoul pe cel individual. Inima vorbete despre unire, egoul despre competiie. Nu te poi uni cu ceilali la nivel mental; ai nevoie de inim. i chiar dac la nivel de ego nu suntem de acord cu ceilali i nu ne putem iubi pe noi nine, la nivel de inim, iubim totul aa cum e. De aceea, a vorbi despre culpabilitate ntr-o situaie ne situeaz n afara adevrului i este esenial s cutm mereu s ne conectm la inim, suflet, Dumnezeul din noi, uitnd de ego sau raiune. O modalitate simpl de a ti dac suntem conectai la sinele nostru plin de iubire

este aceea de a verifica starea n care ne aflm n acea situaie. M simt bine sau, din contr, trist, furios, anxios? Orice senzaie neplcut, de durere sufleteasc, este de fapt durerea egoului care nu poate accepta lucrurile aa cum sunt ele. Cnd suferim, suntem n ego, n total ignoran, deconectai complet de la Dumnezeu i suflet; cnd iubim, suntem fericii, acceptm situaiile i oamenii aa cum sunt fr s ne doar, nseamn c suntem conectai la ceea ce suntem cu adevrat. Cnd ne doare ceva, egoul are putere asupra noastr; cnd ne simim bine, sufletul deine puterea. Cnd trim prin ego, suferim mereu, pentru c el nu tie, nu are nelepciunea de a accepta viaa aa cum e; el se cramponeaz de experienele trecute, de amintirile dureroase i se teme c am putea pi ceva similar n viitor. Msurile de precauie sunt luate aadar de ego, nu de suflet. Sufletul tie ntotdeauna c ne aflm la momentul i locul potrivit i c, din punct de vedere spiritual, totul e perfect, adic dac nu am ajuns la pace este pentru c egoul e nc destul de puternic. i ne ateapt, din dragoste pentru noi, s facem acest pas. Practic, toate experienele noastre dureroase se repet mereu i mereu, pn cnd avem capacitatea de a ne nva leciile i de a vedea altceva n ele.
Daniela Dumitriu

Trezirea la fericire in relatii

Posted on 19 martie 2010

Frustrarea emotionala in relatie oare cati dintre noi o traim? Ne indragostim, pornim la drum alaturi de o persoana, facem tot ceea ce putem ca sa-i creem confortul afectiv si emotional, daruim, uneori nu cerem nimic in schimb, desi asteptam in sufletul nostru o recunoastere a eforturilor noastre. Nu intelegem ce se intampla, de ce nu primim in mod firesc o reciprocitate, o recompensa fireasca pentru eforturile noastre orientate catre fericirea celuilalt, cu toate ca, in fiecare zi, daruim din ce in ce mai mult si il inconjuram cu toata dragostea noastra. Suna cunoscut? Am intalnit si intalnesc multe relatii in care este vorba despre faptul ca unul dintre ei daruieste neconditionat, o face din toata inima si da, probabil ca se asteapta ca la un moment dat partenerul sa simta sa-i ofere la randul lui, confort emotional, afectiv si relational. Dar asta nu

se intampla intotdeauna ci ceea ce se petrece este ca partenerul care a beneficiat de atentia, acceptarea si dragostea neconditionata din partea celuilalt se transforma intr-o persoana pasiva si dezangajata. Uneori, daca partenerul sau intrerupe acest aflux de energie pozitiva si cere ceva si pentru el, cel obisnuit cu tratamentul frumos primit pana in acel moment, are accese de rautate sau de nepasare in care afirma daca nu-ti convine, pleaca! Deci nici vorba de o recompensa pentru faptul ca a beneficiat de atatea momente frumoase ci, din contra, transmite mesajul ca daca nu primeste in continuare aceleasi lucruri (sau mai multe), evident fara ca sa ridice vreun deget, atunci il pedepseste pe partener, scotandu-l din viata sa. Mesajul este daca refuzi sa-mi oferi neconditionat si ai pretentii, atunci nu mai am nevoie de tine Cred ca un astfel de mesaj ne duce cu gandul la un fel de sclavagism emotional in care asupritorul cere si nu da inapoi decat firimituri, iar cel care ofera din prea plinul sufletului, ramane pustiit, cu sentimente de neputinta, tristete, dezamagire, furie, si toate acestea doar pentru ca a dorit sa ofere frumosul Ce se intampla de fapt? De ce, noi oamenii, nu putem sa apreciem (decat dupa ce pierdem eventual) si sa rasplatim dragostea neconditionata? Care este motivul pentru care atunci cand primim nu stim sa fim recunoscatori pentru asta, ci credem ca ni se cuvine si eventual, prindem incredere si ne transformam in mici tirani: ma iubesti, deci fa cum vreau eu, daca nu, pleaca! Suntem atrasi de persoane cu care relatiile sunt dificile, nesatisfacatoare si care uneori ne pun in pericol sanatatea psihica si fizica. Avem nevoie sa simtim ca luptam pentru cineva, apreciem o persoana doar daca am trecut prin multe suferinte emotionale ca sa ramanem langa ea, valoarea omului de langa noi consta tocmai in costurile implicate pentru a-l mentine in viata noastra. Despre ce vorbim aici? Dragostea se presupune ca este un lucru frumos, insa apreciem pe cineva doar daca ne face sa suferim, nu daca ne iubeste si ne arata asta. Cu ce ramanem in final este un gust amar, deoarece lucrurile urate, care ne-au cauzat suferinta, nu se uita usor, asa ca, dupa tot efortul depus, tot singuri si neimpliniti ne simtim Una dintre explicatiile posibile ale faptului ca nu apreciem bunatatea si dragostea neconditionata este propria imaturitate emotionala, alaturi de iresponsabilitatea relationala. Nu putem aprecia ceva atat de frumos, daca nu avem maturitatea necesara ca sa percepem si sa primim in locul potrivit din sufletul nostru aceste lucruri. Poate ca avem o credinta conform careia partenerul intra in viata noastra si este dator prin faptul ca este indragostit sa se poarte frumos, ca asta este alegerea lui si ca pe noi nu ne obliga asta cu nimic. Este corect ca nu este vorba de obligatii, ci este vorba de apreciere si recunostiinta, date de maturitatea emotionala a fiecaruia. Astfel, in loc sa ne trasformam in fiinte pasive, egocentrice si egoiste, receptori si consumatori de dragoste, sa incepem sa ne orientam si noi catre cel care ne ofera atatea lucruri minunate si sa incepem la randul nostru sa daruim neconditionat. Am citit undeva ca in relatie este minunat daca reusesti sa oferi 70% si sa ceri 30% si ma intreb oare cum ar arata viata fiecaruia dintre noi, viata in cuplurile si in familiile noastre, viata tuturor oamenilor, daca am incepe fiecare dintre noi, in mod constient si matur, sa ne responsabilizam si sa invatam sa daruim?

Suntem co-creatorii propriei vieti precum si a relatiilor noastre, asa ca oricand putem alege fericirea proprie si acelui de langa noi si evitarea suferintei proprii si a celui care ne sta alaturi in viata Daruieste!
Sursa: www.ursula-sandner.com

Lumea iluzorie a greselilor

Posted on 10 februarie 2010

Ceea ce nseamn bine sau ru pentru mine, s-ar putea s aib un neles diferit pentru altcineva. Percepiile se transmit, de regul, prima oar de la prini la copii, care absorb totul ca un burete. nvm astfel ce e bine i ce e ru, ce e perfect sau imperfect i suntem pedepsii dac facem o greeal. Mai trziu, societatea este aceea care continu acest joc al iluziilor, implementnd n minile noastre programe dup care ne conducem vieile. REACII Apare astfel un paradox: cu ct mai mult au ncercat prinii i mediul s ne formeze ca persoane perfecte, corijndu-ne, pedepsindu-ne pentru fiecare greeal, cu att ne vedem pe noi nine mai imperfeci i cu att suntem mai capabili de a eua, pentru c nu ne vedem api de a reui. Informaia coninut n mintea i emoiile noastre arat c am fcut mai mult ru dect bine. Putem deveni astfel lipsii de ncredere n noi nine, timizi sau, din contr, rebeli, temndu-ne de judecata celorlali sau sfidndu-i din teama de a nu prea inferiori. De altfel, nevoia unora de a-i pune n situaii de inferioritate pe alii este doar oglinda propriei imperfeciuni, cci cel care face aceasta nu se vede deloc bun pentru a se ridica n ochii si, i trebuie mai nti s i coboare cumva pe ceilali. Cum putem nelege ns greelile? Nimic n acest univers nu este ntmpltor. Totul are un rost divin, totul este perfect aa cum e. Sunt sigur c ai auzit i n alte mprejurri aceste afirmaii. Aceasta nseamn c, dac se ntmpl ceva negativ sau pozitiv, este reflecia gndurilor noastre i a conjuncturilor potrivite perfect pentru ca ele s se ntmple. Practic, nimic nu se petrece fr ca

subcontientul nostru s tie. Energia emis de gndurile i emoiile noastre atrage vibraia asemntoare. Eti un om optimist, atragi binele; eti un pesimist, atragi rul. Binele i rul sunt ns creaii ale minii umane. Putem vedea c ele sunt iluzorii i c nelesul acestor cuvinte este diferit i variaz de la o zon la alta, de la o cultur la alta, de la o societate la alta, de la un om la altul. Ceea ce nseamn greeal sau bine pentru mine sar putea s nu aib acelai sens pentru altul. Sunt popoare care cred c e bine ca femeile s poarte un vl pe cap, altfel ar fi etichetate ca femei uoare, ceea ce nu are valabilitate n majoritatea celorlalte culturi. Pentru unii a mnca porc e o nenorocire, pentru alii e o binecuvntare. Unii cred c negrul este culoarea doliului, alii cred c albul. i lista poate continua la infinit, cci lumea e plin de iluzii ale binelui i rului. n realitate, toate acestea sunt doar percepii formate de-a lungul timpului, n cadrul unei anumite comuniti care a neles n felul su propriu cum trebuie s evolueze societatea. PERFECIUNE n final realizm ns c fiecare credin interioar e o experien proprie i c face parte din perfeciunea ntregului; c am fcut exact ceea ce era n mintea i gndurile noastre, chiar dac aparent aceasta ar putea contrazice credinele celorlali, care, normal, au percepii i experiene de via diferite. Fiecare om vede lucrurile din unghiul su specific, original, dar perfect din punct de vedere energetic, fiind n conexiune cu tot ceea ce exist, atrgnd i respingnd continuu vibraiile corespunztoare emisiunii interioare. Soia care i face reprouri soului, pentru c l vede imperfect prin prisma propriilor sale reguli i principii, nu i d seama c fr s vrea l indeprteaz i mai mult de ea i c astfel l mpinge spre o percepie de sine negativ, obinnd exact reversul a ceea ce i dorea. A nelege c atitudinea soului are legtur cu mesajul incontient al soiei, combinnd emisia unuia cu recepia altuia, i c percepia fiecruia e un cumul de reacii emoionale nvate n copilrie, care ies la suprafa n cele mai stresante situaii, aceasta nseamn nelepciune. Modul n care apreciem exprimarea emoional a celuilalt, oricare ar fi ea, tiind c el a fcut exact ceea ce mintea i inima sa au ales incontient i c toate acestea reprezint ceea ce este el, n raport cu ceea ce suntem noi, energetic vorbind, ne ajut s vedem dincolo de iluzia greelilor umane. Mergnd i mai departe, a ignora dreptul fiecruia la greeli, adic la noi experiene, fr de care nu poate evolua, duce de fapt la nclcarea libertii de exprimare a oamenilor, adic a liberului arbitru, care reprezint motorul gndurilor i aciunilor noastre. Pn la urm, fiecare are valorile sale, primite n copilrie ca fiind singurele perfecte, ca i cum alte exprimri i experiene ale altor oameni nu ar mai fi posibil s fie la fel de bune. Aceast idee a separrii st de altfel la baza multor percepii greite ale oamenilor, de la nivel de cultur sau religie i pn la cel al familiei. Iluzii. Cine am fi, dac am respecta libertatea fiecruia? Mama care i ndrum copilul spre o anumit percepie n via, folosind uneori pedeapsa, nu cntrete reacia advers a acestuia, care nelege doar c e forat s adopte un sistem de valori despre bine i ru care poate fi diferit de al sufletului su. Copilul primete doar mesajul c percepia prinilor e cea mai bun n raport cu a lui. Sunt prini care le doresc binele pentru copiilor, mpingndu-i spre o anumit carier (pe care poate ei i-ar fi dorit-o),

o anumit relaie etc. Acetia nu tiu c, nclcnd dreptul la libertatea de exprimare a fiecruia, inclusiv a copilului lor, i pot zdruncina fundamental ncrederea n sine, n capacitatea de a lua decizii pentru propria via, fiind n imposibilitatea de a se baza pe sistemul interior de ghidare. De fapt, aa cum spuneam la nceput, lumea percepiilor umane este o iluzie, cci fiecare persoan nelege diferit realitatea, aadar nu exist o singur i valabil percepie, universal. Unica percepie absolut perfect, care transcende generaiile i zonele, culturile i rasele, este IUBIREA. i, dac am folosi termenii de bine i ru, binele este iubirea. Cci tot ceea ce este fcut n numele iubirii e perfect din punct de vedere uman, n sensul c rezultatele sunt ntotdeauna minunate i frumoase, mictoare, miraculoase, i merg la inim i te ajut s te simi extraordinar. Analiznd la fel i rul, acesta nu nseamn neaprat ceva negativ sau imperfect, ci mai degrab o potrivire perfect a negativului emis din interior cu cel atras, cu rezultate pe msur, care ns pot s nu plac normelor dup care ne conducem contient. Cnd nelegem c noi crem realitatea i c felul n care catalogm lucrurile ca fiind bune sau rele ne mpinge spre anumite ci n via, tim c suntem responsabili i c greelile au fost, de fapt, un lan de experiene care ne-au condus spre ceea ce doream. Perfeciunea exist aadar n tine i n toi ceilali, n tot ce faci i n tot ce spui, cci rotiele universului funcioneaz cu precizie, aducnd spre tine exact ceea ce ai cerut, chiar dac a fost doar un act incontient. Profit de acest mecanism puternic, tiind c eti o creaie perfect a universului . Greelile exist doar n mintea celui care le vede astfel.
Daniela Dumitriu

A iubi, a fi iubit
Posted on 24 ianuarie 2010

Majoritatea oamenilor fac adeseori confuzie intre a iubi si a fi iubit. Le place sa fie iubiti si nu stiu sa iubeasca! Cu cat o persoana cauta mai mult sa fie doar iubita, cu atat va fi iubita mai putin, deoarece cineva care se iubeste cu adevarat, nu cauta atat de mult iubirea celorlalti.

De exemplu, o mama care ar vrea sa schimbe comportamentele fiului ei, crede ca il iubeste, desi de fapt vrea ca el sa aiba un anumit comportament, pentru ca ea sa fie considerata o mama buna. Asadar, vrea sa fie iubita. Si nu intamplator auzim oamenii spunand ca iubirea ii face sa sufere. Modul lor de a iubi este atat de dureros, atat de exigent si de posesiv, incat le este foarte greu sa iubeasca cu adevarat. Mentalul a inregistrat diverse versiuni ale cuvantului iubire, de unde provine si confuzia referitoare la acest subiect. Sensul lui profund a fost uitat in tot acest amestec. Majoritatea oamenilor confunda iubirea adevarata cu sexualitatea, afectiunea, tandretea sau dependenta. Cred deci, ca a iubi inseamna a placea. De aceea traiesc conform regulei: daca te plac, te iubesc, daca tu ma placi, o sa ma iubesti. Prin aceasta credinta, oamenii cauta dinainte un soi de gratificare sau satisfactie personala in relatiile lor intime, in loc sa isi ofere pur si simplu iubirea celorlalti fara sa astepte sau sa pretinda sa fie iubiti in schimb. A iubi cu adevarat inseamna a-ti acorda dreptul de a fi si a le acorda celorlalti dreptul de a fi si de a trece prin diverse experiente. Atat si nimic mai mult. Acordand tuturor fiintelor vii dreptul de a-si trai experientele, accepti faptul ca tot ceea ce traieste, exista pe pamant cu unicul scop de a creste in intelepciune prin aceste experiente. Majoritatea dintre noi facem insa contrariul. Incercam sa ii schimbam pe ceilalti sau sa ii dominam, in scopul de a fi iubiti. De ce? Nu vrem sa ne vedem frica de a nu fi iubiti sau frica de a fi respinsi. Vrem ca ceilalti sa ne linisteasca fricile, facandu-i responsabili pentru ele. De aici provin nenumarate emotii, ranchiuna si ura dintre oameni. Credem, de asemenea, ca daca unele experiente din trecut nu au fost placute, ar fi mai bine sa ne schimbam felul de a fi sau pe al celorlalti, pentru a evita repetarea acestora. Dar, actionand la fel, eforturile noastre sunt sortite esecului: vrem sa impiedicam sa se vada o anumita trasatura de caracter, printr-un control asupra ei, desi comportamentul interior nu s-a schimbat si vrem sa ne schimbam fara sa trecem prin acceptare, lucru care este inutil. Una dintre marile legi spirituale ale Universului este aceea conform careia, fiinta umana exista pe pamant doar pentru a invata prin experientele ei. A-ti acorda sau a le acorda celorlalti dreptul de a trai aceste experiente, fara sa acuzi, sa judeci sau sa condamni este mijlocul cel mai rapid de a invata. De fiecare daca cand judecam ceva sau pe cineva, ne indepartam de acceptare sau de iubirea adevarata, deoarece a iubi cu adevarat inseamna a accepta evenimentele si persoanele, asa cum sunt ele. Inseamna a recunoaste ca o anumita situatie este astfel si o anumita persoana are un anume comportament. La nivelul mentalului nostru luam decizia ca anume comportament sau anume actiune sunt rele. Acorda-ti dreptul de a fi asa cum esti acum, chiar daca nu esti de acord cu anumite aspecte ale tale, care ai vrea sa fie altfel. Vei avea bucuria sa constati schimbarile care vin dupa aceea. Inteleg ca este mai dificil pentru cineva care a trait respingere de cand era foarte mic, sa creada ca de fapt nu a fost respins, ca a fost acceptat asa cum era. Daca acea persoana i-a auzit des pe parintii ei sau pe educatori spunandu-i ca era insuportabil(a), ca ar fi preferat un copil de sex opus sau daca avea senzatia ca este lasat(a) pe ultimul loc si ca fratele sau era preferat, ii va fi greu sa creada ca este o fiinta speciala si ca are dreptul sa fie asa cum este. Daca proprii sai parinti nu au iubit-o, cum ar putea sa se iubeasca ea insasi?

Daca ai trait o astfel de respingere in copilarie, inseamna ca respingerea a existat si intr-o viata anterioara. Ai revenit pe pamant alaturi de niste parinti care aveau aceasta atitudine de respingere, in scopul de a te ajuta sa devii constient de decizia pe care ai luat-o inainte si pe care trebuie sa o rezolvi in viata actuala. Alegerea ta este simpla: fie vei continua sa crezi ca parintii tai si toti cei pe care ii iubesti te resping si sa traiesti aceeasi viata de infern pe care o traiesti de cine stie cate vieti sau decizi sa iti schimbi credintele, incepand prin a le accepta asa cum sunt. Nu uita ca trebuie sa iti doresti schimbarea fara sa fortezi lucrurile. Daca fortezi, admiti faptul ca nu accepti o situatie sau o persoana si vrei sa o elimini, adica sa o respingi. Si nu uita ca o persoana respinsa se agata si mai tare in loc sa se indeparteze. Asadar, nu acesta este mijlocul potrivit pentru a face sa dispara ceea ce nu vrei. Trebuie sa treci prin etapa de acceptare a starii actuale, inainte de a incepe schimbarile. Trebuie sa accepti ca acum te respingi si ca unele parti din tine au o dificultate in a-i accepta pe ceilalti. Cand iti dai seama ca o parte din tine este critica si respinge, observa pur si simplu acea parte pe masura ce ii simti prezenta. Este prima etapa a schimbarii: cea a acceptarii. O data ce ai constientizat o stare de lucru si ti-ai trait din plin experienta, vei putea sa iti vezi suferinta care te impiedica sa iti acorzi dreptul de a fi ceea ce esti. Chiar daca vei accepta mai greu anumite parti din tine, traieste experienta de a le da dreptul de a exista. Este etapa cea mai importanta inainte de o schimbare durabila. Nu poti sa stii rezultatul atata timp cat aceasta etapa nu este incheiata, deoarece ea te va conduce spre urmatoarea. Apoi, tansformarea se va face treptat si intr-o zi vei avea surpriza placuta ca te simti tot mai putin respins(a). In incheierea acestui capitol iti sugerez sa scrii o lista cu trei aspecte sau personalitati ale tale pe care iti este greu sa le accepti. In momentul in care constientizezi fiecare dintre aceste aspecte, daca reactia ta este sa nu te iubesti, incearca sa iti acorzi dreptul de a fi ceea ce esti, timp de cel putin o saptamana, observand, verificand cum te impaci cu acele moduri de a fi. Traieste din plin aceasta etapa. Daca iti este greu sa traiesti aceasta experienta, intrerupe-o cu altele mai frumoase, saptamana care urmeaza. Continua procesul timp de cateva saptamani daca este nevoie, pana cand vei fi capabil doar sa te observi, fara sa te judeci, fara sa te critici, fara sa te simti vinovat, fara sa fii invadat de furie sau sa te condamni. Pe scurt, accepti ceea ce esti. Vei sti ca aceasta etapa este completata cand vei putea spune: Accept ca aceste parti exista in mine deocamdata. Le-am creat crezand ca astfel nu voi mai suferi. Deci, mi-au fost utile. Totusi, astazi, decid sa cred in altceva. Cand vei simti ca accepti cu adevarat aceste parti din tine, atunci va incepe procesul lor de transformare, care va lasa mai mult loc iubirii.
Extras din volumul Asculta-ti corpul, in continuare! Lise Bourbeau

Lucrurile care ne deranjeaza la ceilalti

Posted on 13 ianuarie 2010

Multi dintre noi nu acceptam ca avem sentimente ca ura, minie, furie. Daca nu ne acceptam toate sentimentele, ele risca sa iasa la iveala in moduri foarte subtile. Atunci cand urasti o persoana, urasti ceva din ea care iti apartine. Ceea ce nu face parte din noi nu ne deranjeaza. Hermenn Hesse Proiectia: este un mecanism de aparare n care cineva atribuie altora propriile ginduri sau emotii nedorite sau inacceptabile. Proiectia reduce anxietatea permitind exprimarea impulsurilor nedorite din subconstient fara a lasa eul sa le recunoasca. Ce rau este omul acela de fapt nu acceptam ca noi putem fi si rai. Este posibil sa proiectam asupra altora calitatile sau defectele noastre pe care nu le constietizam, insa este posibil sa proiectam in altii si calitati si defecte care nu ne apartin, insa am dori sa ne apartina (mai ales calitatile). Asa se explica prieteniile si dusmaniile. Am stat sa ma gandesc ca lucrurile care ma deranjeaza cel mai mult la altcineva, sunt, probabil, propriile mele defecte de caracter. Cei care-ti provoaca iritarea si resentimentele cele mai puternice sunt adesea cei care te reprezinta cel mai bine pe tine ei intrupeaza chiar acea trasatura de caracter pe care o ai, pe care ti se cere s-o observi, la care ti se cere sa reflectezi, pe care trebuie, prin urmare, s-o vindeci. Toate sufletele de pretutindeni au organizat lucrurile astfel. Acei altii pe care ii judeci si ii respingi cat se poate de zgomotos, iti zgandaresc cel mai mult propria rana dureroasa, recunoasterea ta defensiva ca privesti la parti din tine insati, despre care iti dai seama, la un anumit nivel, sau au foarte mare nevoie de ajustari. Cand acele caracteristici isi fac aparitia in alta persoana si declanseaza in tine aceasta reactie, multumeste-i acelei persoane, pentru ca iti ofera darul auto-examinarii. Cum altfel s-ar putea trezi o persoana adormita, decat daca primeste un ghiont ca sa se trezeasca din atipeala ghiontul fiind lucrurile pe care le resimtiti ca iritare, prejudecata, critica si fatarnicie? Desigur, in mare parte a timpului, nu esti constient(a) de darul pe care ti-l aduce altcineva si, in schimb, incerci sa-i eviti pe cei despre care spui ca-ti displac. Atunci cum sa rezolvam acest paradox faptul ca ii evitam pe cei pe care ii atrag sufletele noastre? Mai intai, sufletul atrage spre tine, prin intermediul altcuiva, ceea ce iti seamana iar apoi, mintea supervizeaza respingerea, pentru ca sufletul nu are dusmani, in schimb intelectul,

da! Intelectul este cel care tine pe raboj socoteala celor despre care crezi ca te-au nedreptatit, in timp ce latura ta superioara nu are nici o obiectie fata de nimeni. Asa ca mintea judeca, apoi condamna, descopera prostia, gaseste defecte si se opune, respinge, se fereste, dispretuieste si face toate astea, in timp ce sufletul asteapta cu rabdare si cheama spre sine inca o persoana, din alt loc, la alt moment, pentru a te imboldi din nou, pana ce ajungi sa observi celalalt eu din fiinta ta. Astfel te indrepti spre acele laturi ale tale pe care nu le recunosti, pentru care esti pregatit. Cu siguranta, insa, ca nu toate trasaturile de caracter pe care le consideram neplacute la altii, reflecta ori oglindesc acelasi lucru in propria noastra persoana? Sa luam, de exemplu, trasaturile unui alcoolic, casatorit cu o femeie care se opune obiceiului sau de a bea. Daca ea nu bea de loc, cum sa se reflecte asta asupra ei? Pentru ca, in viata cuiva, sa-si faca aparitia unele trasaturi de caracter enervante, care sa declanseze astfel o reactie de judecata, critica, resentiment, ori automultumire, inseamna ca se intampla ceva cu planurile subtile ale sufletului. Trebuie sa recunoastem ca aceste idei nu sunt pentru cei prea sensibili, dar daca viata ta functioneaza cum trebuie si crezi ca esti pregatit pentru marea liga spirituala, gandeste-te ca maestrul nu se enerveaza pe nimeni, in nici un fel de conditii si de aceea poate chema la el orice experienta, fara prejudecati ori sentimente de superioritate. Prin intermediul prietenilor, al colegilor, copiilor, rudelor si vecinilor, sufletul atrage adesea catre el trasaturi si caracteristici comune dar care par a fi disimulate in altcineva. S-ar putea ca particularitatile modului in care sunt impartasite aceste caracteristici si trasaturi sa nu fie identice. Femeia din exemplul de mai sus se poate intreba unde manifesta si ea comportamente specifice unei dependente, pierderea stapanirii de sine, sau manifestarea unei anumite slabiciuni. Cercetand prin introspectie, va vedea in ce mod da dovada de dependenta fata de vreo substanta, de alimente sau sex, ori poate are obiceiul prost de a-i teroriza emotional pe altii sau de a-i judeca pe ceilalti. Prin acest mesaj, incercam o actiune foarte personala, asa ca fii atent la el. In exemplul dat, sufletul intreaba de ce ar trebui cineva sa-l judece atat de aspru pe un alcoolic, atunci cand ai si tu aceeasi caracteristica in comun cu el, doar cu detalii diferite. Invers, adesea intruchipezi chiar tu, macar intr-o anume masura, acele trasaturi pe care te simti indemnat sa le indragesti si sa le admiri la ceilalti. Vezi, iti ajunge sa privesti in jur ca sa vezi de cine esti inconjurat iar dintre acestia, cine iti starneste vreo reactie si vei descoperi zone ale propriei tale dezvoltari spirituale, care solicita sa fie abordate si vindecate. Ce spui, insa, de un om de afaceri posomorat, prost-dispus, care este enervat si deranjat de giumbuslucurile adolescentilor zgomotosi din apropiere? Vrei sa spui ca acesti adolescenti au caracteristici comune cu ale omului de afaceri? Cand altcineva iti declanseaza o reactie de furie sau iritare, de enervare, de judecata sau gelozie, este posibil sa detii si tu, in personalitatea ta, caracteristici similare, care trebuie vindecate sau poate ca ai atras spre tine trasaturi pe care eul tau superior iti cere sa le dezvolti, trasaturi pe care nu le arati de obicei. In cazul omului de afaceri, sufletul lui poate ca-i cere sa se lumineze, sa regaseasca bucuria, rasul si umorul, asa cum sunt intrupate de tinerii din jurul lui. Cu cat este mai rigid, cu atat va constata ca este mai mult inconjurat de cei care reprezinta veselie si jovialitate. In cazul lui,

caracteristicile din celalalt pot parea chiar ca au aspectul de iresponsabilitate, pentru ca sufletul ii cere ca tendintele sale rigide sa se destinda si sa fie echilibrate prin veselie. De aceea, cei care sunt de obicei punctuali, ajung pana la urma sa se casatoreasca cu cineva care este permanent in intarziere. Contrariile se atrag, dintr-o ratiune minunata, plina de suflet.

Oamenii, oglinzi ale sufletului nostru

Posted on 11 decembrie 2009

Cu siguranta, ai mai auzit de asemenea cele doua enunturi care spun ca ii judecam pe ceilalti dupa asemanarea noastra si ca devenim ceea ce judecam. In consecinta, este posibil sa devenim constienti de ceea ce suntem, ramanand atenti la judecata pe care o emitem fata de ceilalti. Metoda oglinzii ste mijlocul cel mai rapid si mai eficient pentru a deveni constient de ceea ce esti. Inainte de a schimba ceva la tine, trebuie sa devii constient de acel lucru, trebuie sa constati mai intai ca acel lucru iti apartine. Imediat ce vei accepta ideea ca tot ceea ce traiesti in exteriorul tau este reflectarea a ceea ce se intampla in interiorul tau si ca ceea ce vezi la celalalt este reflectarea propriei tale imagini, viziunea ta asupra vietii se va schimba in totalitate. Imagineaza-te acum in fata unei oglinzi adevarate. Te privesti, imaginea reflectata nu poate fi decat a ta. Daca constati un detaliu care nu iti place, atitudinea de a te enerva pe oglinda, de a o sparge sau de a o arunca, nu va schimba nimic din situatia reala. Este de preferat sa accepti ceea ce constati. Reactia tipica a majoritatii oamenilor este aceea de a vrea sa schimbe persoana pe care o vad si aceasta atitudine este aceeasi cu a vrea sa schimbi oglinda. Cand te privesti in oglinda, aceasta reflecta fiecare parte a corpului tau, chiar si pe cele pe care nu vrei sa le vezi sau pe care nu le accepti. Nu accepti o parte din tine atunci cand ai vrea sa o schimbi sau sa o inlocuiesti printr-o parte care ti-ar placea mai mult. Cu cat respingi mai mult o parte din tine, fie ca este vorba despre ceva fizic sau de o atitudine interioara, cu atat mai mult va pretinde acea parte atentia ta, devenind tot mai importanta. Incearca sa fie recunoscuta, vrea sa aiba un loc. Cand este acceptata, nu mai vrea sa ocupe prea mult loc. Aceasta metoda este excelenta pentru a te ajuta sa devii constient de ceea ce ai acceptat in tine si ceea ce nu ai acceptat. Iti sugerez totusi sa aplici metoda oglinzii pentru a descoperi partile din tine care te determina sa adopti anumite comportamente. Deoarece suntem pe pamant pentru a trai experiente, recunoscand cine

suntem, ne vom atinge scopul terestru cand vom fi capabili sa acceptam fiecare dintre diferitele moduri in care ne exprimam. Pentru a reusi, trebuie mai intai sa te privesti, sa constati cine esti, sa iti observi comportamentele si sa iti acorzi dreptul de a fi asa cum esti. Cand observi pe cineva, al carui comportament te deranjeaza, reactia ta confirma faptul ca, atunci cand actionezi astfel tu insuti, comportamentul tau te deranjeaza, deci nu te accepti pe tine astfel. Universul are grija sa iti trimita propria ta imagine, folosind oamenii apropiati din jurul tau. Foloseste tehnica oglinzii cat mai des in viata ta. Nu este un demers usor pentru ego, desi este foarte eficient pentru a-l pune la locul lui. Observa, fara sa judeci, pe cineva din anturajul tau, care critica pe altcineva. Daca critica o persoana care e lipsita de respect, observa-i apoi comportamentul. Iti vei da seama ca si acea persoana e lipsita de respect fata de alte persoane. Daca o vei intreba pe acea persoana: Tu crezi ca uneori dai dovada de lipsa de respect fata de ceilalti?, ea iti va raspunde: Nu! Ma deranjeaza foare tare oamenii care nu ii respecta pe ceilalti si sunt foarte atent. Eu nu sunt niciodata lipsit de respect. Daca ii spui: Putin mai devreme am observat ca in timp ce cineva iti vorbea, l-ai intrerupt de mai multe ori. Crezi ca e o lipsa de respect sau nu? isi va caracteriza astfel comportamentul: Nu, nu e vorba despre lipsa de respect. Voiam doar sa il ajut. L-am intrerupt deoarece ma temeam ca voi uita ce voiam sa ii spun si era ceva important pentru el. Cu totii actionam la fel. Vrem atat de mult sa evitam sa avem comportamentele pe care le criticam, incat percepem diferit acel comportament atunci cand e vorba despre noi insine. Conform legilor iubirii, nu ai dreptul sa intorci oglinda spre o alta persoana. Fiecare persoana trebuie sa foloseasca metoda oglinzii asa cum doreste si cand vrea ea, dar numai pentru ea si niciodata pentru ceilalti. De exemplu, daca mai multe persoane incearca sa te descurajeze, e momentul sa iti dai seama ca acestea sunt doar reflectarea a ceea ce se intampla in tine. Vor sa iti arate, inconstient, ca o parte din tine se indoieste, se sperie si incearca sa te descurajeze. Cand incerci sa ignori o parte din tine, aceasta va creste in continuare fara ca tu sa iti dai seama. Devenind specialist in tehnica oglinzii, vei putea sa o folosesti in toate domeniile vietii tale. Observa felul tau de a te imbraca, de a merge, de a conduce masina, de a-ti decora casa si pune-ti urmatoarea intrebare :Ce pot invata despre mine? De exemplu, daca conduci foarte repede si un politist iti da amenda pentru viteza excesiva, poate vei descoperi ca in acel moment al vietii tale voiai sa inaintezi foarte repede si ca te pandeau cateva pericole. Astfel primesti un avertisment, despre faptul ca ar fi mai bine sa incetinesti ritmul in care iti conduci viata. Folosind aceasta tehnica, in loc sa ii porti pica politistului pentru ca te-a amendat, ii vei multumi in sinea ta, deoarece vei primi un mesaj prin intermediul acelui incident, neplacut, la prima vedere. Pentru a ne accepta si iubi, nu e nevoie sa fim perfecti. Vom atinge perfectiunea atunci cand vom fi capabili sa ne acordam dreptul de a fi asa cum suntem si de a trai orice experienta fara sa o judecam. Fragment din Asculta-ti corpul, in continuare! de Lise Bourbeau

Relatia de cuplu si viata spirituala

Posted on 11 noiembrie 2009

A iubi nu nseamn a ne privi unul pe cellalt, ci a privi mpreun n aceeasi directie. Antoine de Sainte-Exupery. Din ceea ce am observat pn acum, multi oameni cu preocupri spirituale moderne, au probleme serioase n viata lor de cuplu. Binenteles c, pentru o ntelegere superioar, aceste probleme sunt doar exercitii si sanse de a creste mpreun, de a ne dezvolta, ntlnindu ne cu propriile vicii si limitri. O relatie de cuplu nu poate fi nteleas dect dac o privim ca pe o sans. Oamenii intr n relatii de cuplu din nentelegerea unor realitti, pe de o parte karmice, pe de alt parte a fortelor care se pot naste astfel ntre cei implicati. Persoanele care psesc n biografiile noastre sunt, desigur, parte din familia noastr karmic, de aceea este important s constientizm ncrctura din trecut care vine ctre noi n orice relatie pe care o ntlnim. ns o ntrebare semnificativ este unde gsim noi limita ntre o prietenie karmic de cteva vieti care poate fi o prietenie spiritual, obiectiv si implicarea ntr-o relatie de cuplu. ns cum suntem cu totii pe drumul nostru si adunm experiente din care tragem nvtturi pentru viitor, putem ncerca s valorificm din perspectiva vesniciei orice relatie n care intrm. Dac aspectul karmic este cumva personal si irepetabil din perspectiva unicittii fiecrui individ, problema fortelor care intervin ntr-o relatie de cuplu este una aparte si care devine deseori mult mai important pentru drumul interior al discipolului spiritual. Cel alturi de care ncepi o relatie de cuplu se schimb rapid pentru tine n altceva dect ceea ce este el nsusi, chiar dac uneori ti trebuie ani pentru a observa asta. Unii oameni ajung repede la conflicte care semnaleaz o prim aparitie a acestui ceva nou. Cnd lucrurile sunt mai grave, oamenii se despart, divorteaz, dnd vina unii pe altii pentru nentelegerea realittii celuilalt. Atunci unii ar putea spune c iubirea a devenit mai slab n amploare fat de compromisurile care trebuie fcute pentru continuarea relatiei. Dar dincolo de certuri, de contraziceri, de forte sufletesti irosite, ce se afl? De ce se ceart oamenii? De ce uneori cel de lng noi apare n ochii nostri ca un alt om fat de cel pe care l stiam?

Acceptm c oamenii se schimb si vom lua n considerare si acest lucru. ns, ca oameni cu preocupri spirituale si care psesc pe un drum personal de initiere, alte lucruri capt o pondere mai mare. Dublul nostru este acel ceva care provoac orice conflict rostit sau nerostit, cci omul alturi de care ne vom petrece cel mai mult timp va deveni oglinda noastr, oglinda dublului nostru. Fricile noastre, furia noastr, egoismul nostru, posesivitatea noastr, toate aspectele care plsmuiesc continuu dublul nostru vor fi reflectate de cei din jur, de cei dragi. Atunci apar conflictele, pentru c oamenii nu au maturitatea de a se privi pe ei n oglind, ci se grbesc s judece ceea ce nu nteleg. Atunci, pentru discipolul spiritual apare o nou sans: sansa extraordinar de a fi reflectat n cei care i sunt mai apropiati asa cum sunt ei, asa cum oglinda spiritual reflect spre ei dublul lor. Abia atunci orice relatie de cuplu poate fi cu adevrat folositoare drumului nostru spiritual, cnd vom putea s o vedem ca un ajutor real n a ne schimba si a transforma aspectele ntunecate ale fiintei noastre. ns deseori uitm asta si ne suprm cnd oamenii din jurul nostru devin oglinzile noastre si aruncm cu sentimente copilresti n cei din jur. Trebuie ntr-adevr o alchimie spiritual pentru a putea curta dublul nostru atunci cnd el ne loveste dinspre persoana iubit, dar cu att este mai valoroas orice izbnd, cu ct putem fi mai treji si mai responsabili n fata propriilor datorii fat de noi nsine si fat de cel de lng noi. Omul de lng noi nu se schimb n ru precum ne pare, ci dublul nostru iese la suprafat din inconstient si se reflect n diverse nuante prin ochii lui. Dac putem ntelege astfel relatia de cuplu, vom gsi un real ajutor n propria munc luntric si spirituala si vom gsi alte metode mai creative si mai utile de a rezolva conflictele. Exupery a spus un lucru puternic si greu n citatul ales ca motto al acestor rnduri. Ca individualitti constiente de sine si egoiste vrem ca cel din jurul nostru s ne reflecte pe noi. Oamenii asteapt deseori ca persoana de lng ei s le reflecte propriile asteptri, propriile dorinte. ns asta nu este iubire autentic, ci iubire egoista de sine. Cci o relatie spiritual real, n cadrul unui cuplu, trebuie s presupun o mpreun-lucrare, o psire pe acelasi drum. nfrtirea a dou suflete pentru o parte de drum din eternitate, pe care acestea aleg s o pseasc mpreun, poate fi mult mai rodnic dac ne-am bucura ca cellalt s ne fie alturi, nu pentru a mplini asteptrile noastre, ci pentru a ne ajuta s ne vedem limitele si a nvta s crestem mpreun, fiecare pentru el si pentru cellalt.

Sebastian Stanculescu

Relatiile si Lectiile de viata

Posted on 10 octombrie 2009 Atunci cind nu obtinem ceea ce dorim de la relatiile noastre, ne simtim adesea raniti, abuzati, respinsi, dezamagiti, amariti. Ni se ofera, astfel, posibilitatea fie de a ramine in starea

noastra de negativitate si durere sau sa folosim acest lucru ca pe o oportunitate de a invata mai multe despre noi insine, de a cauta o sursa mai profunda de securitate, de dezvoltare personala, implinire personala si dragoste pentru noi insine. Voi prezenta cite exemple comportamentale care ne-ar putea deranja, dar care de cele mai multe ori contin o lectie pentru noi insine: - ea/el ma critica - ea/el nu raspunde la cererile si nevoile mele - ea/el pune prea multe intrebari - ea/el tipa si acuza - ea/el joaca rolul de victima - ea/el da vina pe mine pentru tot ce se intimpla - ea/el ma ignora - ea/el nu asculta ce ii spun, tratindu-ma cu indiferenta - ea/el nu este constient(a) de intelegerile si responsabilitatile stabilite in comun - ea/el nu e de acord cu mine, in legatura cu ceea ce afirm sau nu e atent(a) la ceea ce ii povestesc - ea/el minte - ea/el ignora nevoile mele - ea/el nu spune ce simte, nu isi exprima sentimentele - ea/el imi da sfaturi, desi nu le-am cerut - ea/el este dependet(a) de mine si relatie etc Care este lectia?

De cele mai multe ori, cautam fericirea, securitatea, protectia, dragostea si implinirea in relatiile noastre, de orice fel. Cind aceste nevoi nu sint implinite, ar trebui sa ne intrebam si sa incercam a gasi raspunsul la intrebarea: Care este lectia mea, in acest caz?, in loc a ne lansa in discutii interminabile si neconstructive cu partenerul/partenera de viata sau cu cei din jur. Cheia de a descoperi raspunsul la aceasta intrebare este de a intelege ca tot ce se intimpla cu noi este rezultatul procesului numit rezonanta, oglindire sau proiectare a propriilor noastre probleme asupra celorlati. Convingerile noastre, emotiile, asteptarile, temerile si atitudinile sint proiectate, oglindite, si rezoneaza cu lumea noastra exterioara, atragind exact acele comportamente si evenimente pe care le experimentam. Aceste evenimente, comportamente, sau situatii care ne creeaza senzatii neplacute, inconfortabile, neacceptabile din punctul nostru de vedere, oglindesc in mod concret o parte din noi care se cere a fi transformata sau inteleasa. Este vorba despre un instrument foarte puternic de auto-descoperire, pentru ca ne ofera o intelegere foarte clara a ceea ce avem nevoie de a schimba in noi insine si, simultan, de a ne elibera de sentimentele negative fata de cei din jurul nostru. Ne vom da seama astfel ca atragem comportamente si evenimente care creaza realitatea noastra imediata. Exact acesti stimuli ne motiveaza sa evoluam si sa crestem spiritual, sa eliminam credintele vechi si limitatoare, sa fim mai apropiati de natura noastra spirituala. Aceasta filosofie spirituala se bazeaza pe urmatoarele aspecte: 1. spiritul nostru nu moare odata cu trecerea in nefiinta

2. sintem total responsabili pentru realitatea pe care o experimentam 3. evoluam si ne maturizam spiritual si emotional stimulati fiind de acest proces de invatare si, uneori, cind lectia nu este asimilata, ni se dau incercari de natura sa ne determine sa o invatam. Cind ceva nu e asimilat prin intermediul iubirii pentru tot si toate, ne poate fi data suferinta, tocmai in scopul de a ne pune pe directia corecta a destinului nostru. 4. evenimentele si situatiile neplacute sint intotdeauna un prilej de crestere si evolutie interioara. La fel cum sint si evenimentele pozitive din viata noastra, pentru ca totul are un inteles. 5. sint patru factori care care atrag acesti stimuli de viata si ne creeaza realitatea subiectiva: - comportamente si actiuni din trecut - convingerile noastre prezente, emotii, asteptari, comportamente, temeri, conflicte interioare si rolurile pe care singuri le jucam - lectiile specifice de asimilat, pe care sufletul nostru le-a acceptat sa le invete, inainte de a se reincarna - modul cum interpretam evenimentele si situatiile 6. exista 4 domenii de viata prin care primim cele mai importante lectii: - relatiile apropiate cu cei din jur (partener de viata, familie, copii, prieteni etc) - sanatatea - mediul de lucru (cariera, colegi) - diverse evenimente importante din viata, cum ar fi: casatoria, divortul, accidente, pierderi, cistiguri, razboi, schimbari puternice 7. cele mai multe lectii le gasim in situatii si modele comportamentale care ne deranjeaza, ne creeaza suferinta, sau care nu ne dau satisfactii 8. lectiile pe care le avem de invatat sint multiple, dar majoritatea se incadreaza in urmatoarele categorii generale: - pentru a transforma credintele si dorintele subconstiente - pentru a schimba atitudinile si comportamentul nostru - pentru a schimba modul nostru de viata - pentru a invata sa facem eforturi de a imbunatati lumea din jurul nostru, atit cit ne este permis.

9. In general, lectiile implica transformarea cedintelor noastre, care pot fi impartite in urmatoarele categorii: - convingeri care trebuie schimbate, in scopul de a nu mai atrage persoane si situatii care ne deranjeaza sau creeaza suferinte - convingeri care trebuie schimbate in scopul de a invata toleranta si de a accepta lucrurile si evenimentele din viata noastra, asa cum sint - convingeri care trebuie schimbate in scopul de a invata sa comunicam mai eficient cu alte persoane din jurul nostru - convingeri care trebuie schimbate in scopul de a invata sa crestem spiritual, in mod activ Citeva exemple de lectii posibile: a) in cazul in care sufletul nostru a ales sa invete lectia increderii in sine, in mod natural ne vor fi date situatii in care sa avem senzatia ca nimeni nu ne ajuta, ca nimeni nu ne sprijina atunci cind avem nevoie, ca toata lumea e impotriva noastra. In acest fel, nu vom putea gasi nici un sprijin extern, scopul fiind de a invata sa avem incredere in fortele noastre proprii si sa nu ne mai bazam pe altii b) in cazul in care sufletul nostru a ales sa invete lectia auto-acceptarii si a iubirii de sine, ne vom confrunta cu situatii in care vom avea sentimentul ca nu sintem acceptati si iubiti de ceilalti, mesajul transmis indirect fiind ca este necesar sa dezvoltam bazele interioare ale autoacceptarii. d) daca am ales ca sufletul nostru sa invete sa invinga o teama, atunci vom atrage sau vom crea la nivel subconstient acele imprejurari care ne vor pune fata in fata cu teama sau frica respectiva, in scopul de a o elimina. e) In cazul in care trebuie sa eliminam un aspect negativ al nostru cum ar fi de exemplu, egoismul atunci, cu siguranta, vom intilni oameni care ne vor arata ca nu le pasa de noi si ne trateaza in mod egoist. Intelesurile lectiilor noastre de viata, pot fi multiple. Ni se ofera mereu semnale fie prin oamenii care ii intilnim, fie prin experientele de viata cind sintem pe calea corecta si cind nu, asupra a ce trebuie sa constientizam si sa lucram la nivel interior. Transformarea interioara nu este un proces pe care sa il realizam de pe o zi pe alta. Solicita doar implicare, dorinta de transformare si intelepciune launtrica.

Cum s iubeti fr condiii

Posted on 30 septembrie 2009

Ori de cte ori ntlnim iubirea pur, fr condiii, ceva din sufletele noastre se schimb. E ca i cum nc o floare ar nflori pe tija cu multe inflorescene a sufletului nostru. Cum este s iubeti fr condiii? S nu ai ateptri,adic orice ar face acea fiin s nelegi, din perspectiva ei poate c ceva ce te surprinde s-i fi fost provocat de o fric, de o durere veche, de un fel de a reaciona ce nu corespunde cu tiparele tale, de o nelinite, de o nevoie, de necunoaterea de sine. S continui s o iubeti, indiferent de cum se transform relaia voastr, cci iubirea nu este condiionat nici de limitrile fizice, ori temporale, nici de constrngeri, de convingeri exterioare. S te bucuri de iubirea pe care o simi tu, i s nu condiionezi ce simi de ceea ce simte fiina pe care o iubeti. Iubirea este a ta, este n sufletul tu, nu este ce primeti de la alii. S tii c iubirea este, a fost i va fi, numai c uneori sufletul tu nu o poate simi, nu o poate tri, din cauza propriilor frici, dureri, suferine. S uii tot ce ai nvat de la cei care nu tiu cum e s iubeasc fr condiii, i i-au transmis sistemele lor, prerile lor, fricile, durerile, suferinele, tiparele lor. S poi vedea sufletul celuilalt, dincolo de reaciile minii lui, de atributele mai puin plcute ale personalitii lui. S stai n tcere,fr s ceri, fr s atepi nimic, doar s te bucuri c eti acolo, c mprteti, c Dumnezeu te binecuvnteaz cu acea prezen, cu acea ntlnire n viaa ta, cu acel dar. S nu atepi nimic ca recompens, ca i cum i s-ar cuveni pentru ceea ce simi, pentru ceea ce faci, pentru ceea ce eti.

S te bucuri de nemurirea sentimentului tu de iubire, fiindc tii c este adevrata bogie a sufletului tu. S trieti starea de iubire, starea n care radiezi, emii iubire aa cum o surs de lumin emite raze. S tii c iubirea e totul, e mai presus de orice alt sentiment, orict de puternic i de dominant i s-ar prea acel sentiment. S nu judeci, fiindc iubirea eliberat de condiii te ajut s priveti n sufletele oamenilor, s i vezi aa cum sunt n realitate, dincolo de mtile ce i le pun. S fii iubire, aa cum sufletul tu este iubire.

Iubirea neconditionata
Posted on 21 septembrie 2009

Oamenii tind sa ceara altora ceea ce lor insisi le este greu sa daruiasca. Asteptam si cerem altcuiva ceea ce noua ne este greu sa daruim Iubire neconditionata! Daca asteptam ca altcineva sa ne faca sa ne simtim iubiti, doriti, sa ne faca sa ne simtim in siguranta ar fi timpul sa intelegem ce se intampla de fapt. In primul rand, ar trebui sa simtim toate aceste sentimente fata de noi insine, apoi sa cerem altcuiva sa ni le ofere. A iubi neconditionatinseamna a iubi fara retineri, ingradiri, sau constrangeri. Daca noi insine nu ne oferim o astfel de iubire, atunci care este punctul de referinta la care raportam iubirea care ne-ar implini viata? Cum sa stim ce cautam, ce asteptam de la celalalt? Pentru a sti ca exista o astfel de iubire, ar fi trebuit sa citim undeva despre ea, sa vedem un film, sau, undeva, cineva sa ne fi aratat fatete ale ei. Lucrurile nu stau insa asa. Ne-am nascut stiind ce inseamna a iubi neconditionat. Este un dar ce ne-a fost dat inca de la inceput. Odata insa ce sufletele noastre au imbracat forma umana, a aparut conditionarea care ne-a limitat credinta in iubire neconditionata. A fost stearsa si inlocuita cu alte credinte despre lume si viata. Am invatat ca actiunile noastre declanseaza anumite reactii. Am invatat ca suntem buni sau rai. Am invatat ce este bine sa facem si ce nu. Acesta a devenit punctul nostru de referinta, indepartandu-ne astfel de ceea ce ne este innascut. Odata cu trecerea timpului si cu acumularea de experiente, parca nici nu mai

speram sa-l regasim. Si totusi, in adancul sufletului stim ca o astfel de iubire exista. Am fost invatati ca este o fantezieca tanjim dupa ceva inexistentNu este adevarat! Sufletul nostru tanjeste dupa acel ceva pe care-l cunoaste dintotdeauna! Ar trebui sa ne alocam timp sa descoperim ce inseamna pentru noi iubirea neconditionata, in loc sa depindem ca altcineva sa o faca pentru noi. Daca nu ne este clar, daca nu stim ce inseamna sa iubesti neconditionat, atunci cum sa stim ce vrem de la ceilalti? Ne asteptam ca cineva sa ne ofere un ceva.dar nu stim ce este de fapt acel ceva pe care ni-l dorim Mergand pe un astfel de drumsunt mari sansele sa fim dezamagiti Le vom atribui mereu altora puterea de a ne dezamagi, desi ei nu stiu ce asteptam de la ei. Daca nu suntem capabili sa ne exprimama nevoile intr-o maniera clara, nimeni nu va sti ce cerem, ce ne dorim cu adevarat. Iar daca noua nu ne este clar, cu siguranta ca nu va fi nici pentru ceilalti. A gasi iubirea neconditionata inseamna a te gasi pe tine insuti. Cand te-ai concentrat ultima data pe ceea ce esti tu intr-adevar? Citind aceste randuri, raspunsul iti poate parea usor.dar, de unde incepi? Unde incepe drumul catre iubirea neconditionata? Este nevoie sa treci prin experiente dureroase care iti produc furie si amaraciune. De ce? Care e lectia pe care o ai de invatat din acestea? Fii recunoscator acelora pe care destinul ti i-a scos in cale pentru a te ajuta sa inveti aceasta lectie. Lasa deoparte resentimentele, chiar daca acesti oameni te-au ranit. Este imposibil sa te iubesti neconditionat daca nutresti sentimente precum amaraciune, furie, vina sau orice alt sentiment care nu inseamna iubire. Atunci cand privesti prin binoclul tau, vezi lucrurile in modul in care ai fost invatat sa o faci. De exemplu:.Acea femeie ti-a lovit masina cea noua pentru ca tu nu meriti o masina noua, sau copiii nu te asculta pentru ca nu le pasa de tine, partenerul tau este nervos pentru ca il invinuiesti pentru lucruri pe care nu le-a facut..ghinion! saunu ai noroc! Ti se pare cunoscut? Este importanta perspectiva din care privesti aceasta lectie.astfel calatoria iti va parea usoara sau dificila. Concentreaza-te pe ceea ce esti! Scrie toate calitatile pe care stii ca le ai. ( De exemplu: iti place sa ajuti oamenii, iti place sa lucreezi cu copiii, esti o persoana creativa etc. ). Scrie-le! Astfel poti sa devii constient de minunatele calitati pe care le detii. Spune cu voce tare ceea ce meriti! Meriti ca oamenii sa te respecte si meriti iubire neconditionata. Acestea sunt afirmatii. Atunci cand subconstientul tau aude aceste cuvinte incepe sa le creada. Insa tu esti cel care trebuie sa faca treaba, nimeni altcineva nu o va face pentru tine. Este sarcina ta. Gaseste o modalitate prin care sa scoti la suprafata resentimente si temeri din trecut. Daca simti ca nu poti face asta singur, apeleaza la un coach, terapeut sau la un prieten. Acestia te vor ajuta sa te simti in siguranta atunci cand te vei confrunta cu amintirile neplacute. Vorbeste despre ele. Ideea este sa le rememorezi, sa le simti cu tot ceea ce vine, chiar si

durere..si sa le eliberezi, sa le lasi sa plece si astfel sa deschizi poarta pentru iubirea neconditionata. Simte durerea pe care oamenii sau evenimentele ti-au provocat-o. Patrunde in profunzime si simte furia, durerea, respingerea, dezaprobarea, si cat de singur te simteai in acele momente ale vietii tale. Si, da, plangi!iar apoi ia-ti un moment si gandeste-te la modul in care ai fi gestionat acum acele situatii, stiind ca meriti ca dorintele tale sa fie satisfacute, stiind ca meriti iubire neconditionata, si stiind ca pentru a putea primi aceasta iubire trebuie la randul tau sa o daruiesti. Elibereaza-te de trecut, elibereaza-te de durere, si iarta! A ierta inseamna a lasa deoparte resentimentele, furia, razbunarea. A te elibera de dorinta de razbunare asupra trecutului te va conduce catre iubire neconditionata. Lumea nu-ti datoreaza nimic. Meriti, la fel ca toti ceilalti! Si suntem aici, in calatoria noastra, pentru a-i ajuta si pe altii sa se vindece. Invata sa te iubesti neconditionat, stiind ce-ti doresti cu adevarat si stiind ca esti capabil sa daruiesti inainte de a astepta sa primesti din partea celorlalti.Acestia sunt primii pasi pe cararea iubirii neconditionate
Traducere dupa un articol de Kathy Brandt

Daruirea neconditionata
Posted on 15 iulie 2009

Ceea ce avem in prezent este o reflectare a ceea ce am daruit. A darui Prin insasi semnificatia lui ca verb, pe mine ma duce cu gandul la a da ceva fara a astepta ceva in schimb. Sau cel putin asa vad eu lucrurile. Multora li se pare ca e de ajuns sa dai si au pus semnul egal intre a darui si a face un cadou. Faci un cadou cand te duci la o zi de nastere, onomastica, cu o ocazie anume, cand exista un eveniment care genereaza actiunea in sine. Dar nu putem vorbi si despre daruire in aceeasi termeni. Ea implica ca gestul sa plece

neconditionat, liber si degajat din suflet. Daca nu se intampla asta si daca exista o mica retinere sau un mic regret apoi, inseamna ca daruirea nu isi va inchide cercul. Adica nu se va intoarce inapoi. Pentru ca pina la urma tot ce pleaca de la noi spre altii, descrie cercuri. Iar ce pleaca se intoarce, mai devreme sau mai tarziu, inchizand cercul ce fusese creionat. Prin orice actiune, prin orice fapta, descriem un cerc. Care isi va cere dreptul la finalitate intr-o buna zi. Cineva imi spunea intr-o zi: Daruiesti cand ai, daca esti bogat, daruiesti din plenitudinea care te inconjoara, dar daca nu ai nici tu, ce sa mai daruiesti? Iar eu spun ca daruiesti si din putinul care il ai, nu trebuie sa fii bogat sa faci asta, sau sa detii nu stiu ce functie care iti aduce bani. Am vazut persoane care dau bani, gandind ca asa poti face fericita persoana careia ii daruiesti. Da, dupa ce actul se va fi consumat, isi va aminti de tine o perioada, dar apoi peste minte se va asterne uitarea. Este firesc. Suntem oameni. Chiar daca tu in suflet stii ca i-ai dat din tot sufletul, peste timp cand iti vei aminti, te va intrista gandul sa vezi ca ai fost uitat. Si cercul nu s-ar inchide. Dar nu acelasi lucru se intampla in cazul daruirii pornite din suflet cand acel gest ar fi fost plecat din suflet, chiar daca a fost din putinul tau: Dar din dar se face Raiul!. Nu este vorba de nici un rai din ceruri, ci este vorba doar de raiul din sufletul tau. Prin gestul tau, ai infrumusetat sufletul. Ai castigat mai mult decat ar castiga un om care a incheiat o afacere de succes. Stii de ce? Ai scris o litera din numele tau in Cartea Vietii. Cand te adresezi de la suflet catre un alt suflet, cand daruiesti, cand exista suflet in gest, cand daruiesti o carte, o floare, cand daruiesti un simplu gest, o simpla atingere de mana, cand sufletul tau vibreaza facand asta, atunci sa stii ca ai daruit din suflet. Si cercul care l-a descris gestul tau, se va inchide in timp, atunci cand te astepti mai putin. Fii deschis, lasa gesturile, indiferent cum ar fi ele, sa plece firesc, nu le pune oprelisti nici macar cu gandul, caci cercul descris nu se va inchide cand trebuie, si va trebui sa il reiei pana isi va gasi finalitatea. Daca simti ca nu poti darui, atunci nu o face. Nu te vei simti bine, nu te vei simti linistit. Fa gestul daruirii, cand simti ca toate canalele iti sunt deschise si poti primi energia, cand stii ca celalalt suflet va rezona precum arcusul de vioara sub atingere. Sa daruiesti chiar daca nu vezi sclipirea din ochii persoanei careia i-ai daruit, sa daruiesti chiar daca nu vezi bucuria inocenta ce i se oglindeste pe fata, sa daruiesti chiar daca nu ii vezi uimirea si ai sti ca in acele momente ai fi imbratisat si sarutat. Pentru ca daruirea aduce toate aceste reactii. Eu stiu ca daruiesc, chiar daca nu vad bucuria sau sclipirea din ochi, pentru ca simt ca gestul meu a fost din suflet. Cand este din suflet este si neconditionat in acelasi timp. Stiu ca daruiesc, dar imi place sa raman anonima in ochii celorlalti. Dar stiu ca nu sunt anonima in ochii lui Dumnezeu. E de ajuns pentru mine. Intrebari pentru suflet: V-ati gandit vreodata ca sufletul e format din cercuri, care pleaca de la mic spre mare? In mijloc e simburele sufletului. Apoi vin celelalte cercuri : mila, compasiunea, daruirea, credinta, rugaciunea, iertarea, intelepciunea, ascultarea, linistea, libertatea, sanatatea, entuziasmul, invatatura, fericirea, visul, imaginatia, lumina. Ordinea lor nu stiu care ar putea fi, caci fiecare stie mai bine ce i se potriveste. Dar stiu ca peste toate astea este cercul iubirii, iar peste ca un suprem cerc este cercul Iubirii. Caci ce rost ar fi toate, daca nu am invata Iubirea!

Relatiile din viata noastra

Posted on 3 iunie 2009

Fiecare persoana ce vine in viata voastra este o oglinda si un invatator. Scopul lor este de a ne ajuta sa vedem aspectele asupra carora mai trebuie sa lucram. Sa vedem partile din noi de care incercam sa fugim. Noi fugim de multe dintre aceste persoane, si totusi nimeni nu ne este dusman! Toti cei ce vin in viata noastra sint aceia care ne invata ceva sau oglindesc ceva cu care nu vrem sa ne confruntati. Pentru noi totul pare foarte real, prieteni, familie, dusmani, le punem nume, si totusi, ei sint doar niste invatatori si oglinzi, si nimic mai mult. Doar cind vom constientiza si realiza acest lucru, doar atunci vom opri procesul de acuzare al altora pentru problemele noastre si vom accepta responsabilitatile propriei vieti, indiferent ca sint bune sau rele. Nimeni nu este menit sa aiba o viata grea, nimeni nu este menit sa fie nefericit, noi ne cream propria (ne)fericire. Facem acest lucru deoarece ne este frica sa ne traim visele, deoarece analizam deciziile pe care trebuie sa le luam, in loc de a face pur si simplu. Evolutia spirituala se refera la indepartarea fricii de a face ceva, se refera la credinta si increderea ca putem crea propria realitate. Se refera la iubirea de sine in ciuda faptului ca, poate, credeti ca altii nu o fac. Amintiti-va, aceia care credeti ca fac acest lucru, sint acolo ca sa oglindeasca pentru noi lipsa noastra de incredere si credinta in noi. Indata ce lectia este invatata, persoana nu mai vine in viata noastra, ei se indeparteaza sau noi facem acest lucru. Tot ceea ce pare a fi negativ, poate fi schimbat in pozitiv. Tot ceea ce trebuie sa facem este sa decidem sa schimbam lucrurile si sa fim determinati si sa nu ne lasam sub influenta Sinelui, a carui singur scop este de a ne opri din procesul de inaintare. Spiritualitatea nu are legatura numai cu a fi religios, smerit sau pios, ci are legatura cu faptul de a fi noi cu adevarat, si doar cind facem acest lucru, ne putem trai viata in modul in care era stabilit sa o traim. Cind vedem persoane in jurul nostru care oglindesc ceva si care sint actori pe scena noastra, atunci lectiile nu par a fi atit de grele, ele devin experiente din care sa invatam. Priviti pe toti aceia din viata voastra, ca pe un dar, pentru ca ei asta sint, si cind fac ceva care va supara, intrebati-va de ce simtiti atita suparare. Atunci, veti fi capabili sa vedeti carui aspect trebuie sa-i acordati atentie in viata voastra.

Cum ne reflectm n ceilali

Posted on 16 mai 2009

Tot ceea ce m deranjeaz la altul, nu-mi place, cred c eu a face mai bine, l-a schimba, etc. totul este n mine, deci tot ceea ce eu critic n cellalt, luptnd mpotriva lui totul este n mine! Tot ceea ce alii critic n mine, lupt s m schimbe, iar acest lucru m enerveaz, m deranjeaz, m irit, etc nseamn c nu este rezolvat n mine. Egoul este cel jignit, deoarece am un ego foarte puternic. Tot ceea ce alii critic n mine ncercnd s m schimbe, dar dac pe mine nu m deranjeaz, atunci este problema lor, neputina lor pe care o reflect asupra mea, pentru c ei nu pot, nu au curajul s se recunoasc n ei nii. Nu le convine, le e fric. Tot ceea ce iubesc n cellalt, iubesc n mine, exist n mine, pentru c m recunosc n persoana celuilalt, pentru c tiu c toi suntem Unul. Lumea care m nconjoar este o oglind. Dac m uit n ea, m vd pe mine. Dac zmbesc i lumea mi zmbete. Dac m uit urt i ea m privete urt. Permanent lumea m oglindete!

Iubirea neconditionata
Posted on 15 mai 2009 Multi dintre noi spunem ca simtim iubire pentru alta persoana, dar citi putem spune ca aceasta iubire este neconditionata? Ce este iubirea neconditionata? Este forma cea mai pura de iubire, pentru ca transcende orice granite. Iubirea neconditionata nu are nevoie de aprobare sau de

adoratie. Este o iubire daruita fara cerere si care nu spune: Daca te iubesc, vei face acest lucru Este o iubire ce accepta tot ceea ce face partenerul. Nu pune intrebari si este daruita fara a astepta nimic. Iubirea neconditionata nu se teme sa fie intelegatoare, sa atinga, sa sarute sau sa imbratiseze. Atit de multi afirma ca iubesc, dar aceasta nu este o iubire a pasiunii sau a sentimentelor. Da, iubesc spunem noi, dar nu iubesc felul in care te comporti. Iubirea neconditionata nu are bariere; ea pur si simplu iubeste. Iubirea neconditionata nu raneste pe nimeni. Nu cauzeaza durere sau suferinta. Nu minte, nu triseaza, nu comanda, nu e confuza sau manipulatoare. Atunci cind e daruita, Iubirea, este daruita din cele mai inalte sfere. Nu are dezgust, indiferent de ceea ce alege partenerul sa faca sau sa fie; Iubirea accepta si imbratiseaza tot ceea ce face partenerul. Multi ne jucam cu partenerii nostri si folosim iubirea ca pe o arma, care, de regula, inoculeaza frica frica de a fi parasit si de a fi singur. Iubirea nu este o arma. Ea niciodata nu poate fi. Cind ceva vine din inima, intotdeauna este pentru binele suprem. Avem astazi, in planul terestru, doua tipuri de Iubire : iubirea conditionata si iubirea neconditionata. Putine suflete sint capabile sa exprime iubirea neconditionata, dar pentru acele suflete ce o daruiesc, si pentru cei ce o primesc, aceasta este cu adevarat iubirea in forma cea mai inalta. Ginditi-va la modul in care iubiti. Este o iubire neconditionata? Ce asteptati de la aceasta iubire? Daca asteptati ceva in schimb, atunci ea nu este neconditionata. Odata ce doua suflete pot fi legate de o iubire neconditionata, atunci si doar atunci, Divinul este pus in actiune, iar sufletele il cunosc cu adevarat pe Dumnezeu (Divinitatea). Cum conditionati iubirea voastra? Ce asteptari aveti de la partener, de la copil, de la prieteni, parinti sau asociati? Daca aveti un raspuns la aceste intrebari, atunci iubirea voastra nu este neconditionata!

Problemele in relatiile de cuplu

Posted on 26 aprilie 2009

Una din cele mai eficiente ci de desvrire este evoluia n cuplu, care se desfosar pe patru nivele ale fiinei: erotic, afectiv, mental i spiritual. Armonia planului erotic st la baza ntregii relaii de cuplu i se bazeaz pe transfigurare. Fora uria de transformare prin

transfigurare provine ntotdeauna din sublimarea energiilor de pe acest nivel. Noi putem transforma lumea prin modul n care o privim i atta timp ct privirea noastr este susinut de o for suficient. Armonia afectiv prelungete prin joc ncntarea nceputului mereu proaspt i face ca sufletul s se deschid din ce n ce mai mult ctre lumina lui Dumnezeu prin fiina iubit. nelegerea ce provine din armonia planului mental furnizeaz fora de transformare interioar a unei relaii de tip ptrat, n care cei doi se privesc unul pe altul, ntr o relaie de tip triunghi, n care cei doi privesc n aceeai direcie.Armonia n plan spiritual provine dintr o aspiraie comun i din angrenarea la unison a unei practici comune prin care fiecare i dezvolt capacitatea de a vedea n cellalt esena divin printr o transfigurare superioar. Dac nu percepi micile defecte ale celuilalt ca pe nite caliti, atunci nu iubeti cu adevrat. Cnd unul sau mai multe din aceste planuri ale unei relaii de cuplu nu este armonizat, apar tensiuni i nenelegeri. Fiecare l nvinuiete pe cellalt c greete, cutnd s i impun propriul mod de a vedea lucrurile. Cel dominat va cuta s i adapteze personalitatea dup a celuilalt, acest lucru implicnd negarea unei pri a realitii fiinei sale. De regul este incapabil de a integra n totalitate un mod de a fi care nu i este specific, trind ntr o instabilitate continu i pierzndu i ncrederea n sine. Acest lucru este unul din cei mai mare dumani n evoluia spiritual. O astfel de relaie nu poate dura mult n acest fel, tinznd ctre destrmare. Soluia este cunoaterea i acceptarea naturii celuilalt, iar calitile cerute snt rbdarea de a l nva pe cellalt i umilina de a nva de la cellalt, chiar dac pare a avea mai puin experien. 1. Prejudecile ne mpiedic s l percepem pe cellalt aa cum este. Noi ncercm s l schimbm pe cellalt n funcie de idealul nostru i, cum acest lucru este imposibil, ajungem n situaia n care, dac nu primim de la cellalt ceea ce considerm c ni se cuvine, nu ne putem bucura nici de ceea ce ne poate oferi n mod obiectiv. Apare astfel tendina de a reproa mereu, proces opus transfigurrii i care l influeneaz ntr un mod negativ crend o stare psihic de contracie i nchidere. Tendina de a reproa mereu arat lipsa capacitii de nelegere i empatie, adic lipsa iubirii. n realitate, fiina iubit este unic, iese din orice tipar n care ncercm s o limitm. Rolul su n aceast lume nu este de a ne satisface nou plcerile, la fel cum nici rolul meu nu este cel de a corespunde cerinelor sale. S nu cerem nimic de la partener i s ne bucurm sincer de tot ce ne poate oferi. S nu ne facem planuri fantasmagorice i s nu ne ateptm la nimic. 2 Posesivitatea se nate din concepia fals c strile minunate trite alturi de o alt fiin snt condiionate de prezena ei. Pentru a avea oricnd acces la ele, dorim ca acea fiin s ne aparin n totalitate, adic s o posedm. Manifestarea posesivitii este gelozia, o energie negativ proiectat asupra celuilalt, care l plaseaz n rnd cu obiectele materiale menite s satisfac anumite necesiti. Pentru a depi acest obstacol, este suficient s contientizm c noi nu posedm nimic, nici mcar obiectele materiale ce ne snt date spere folosin n timpul vieii. Cele mai mari suferine i tragedii provin din iluzia c noi posedm ceva. Cnd vrem s posedm pe cineva, devenim sclavii iluziei noastre. Ne putem elibera doar eliberndu l pe cellalt. Este necesar s nvm s trim n mod empatic bucuria partenerului, chiar dac aceasta nu ni se datoreaz nou personal. Astfel vom putea descoperi adevrata fericire. 3. Dependena se nate dintr o iubire necesitate, bazat pe credina c cellalt i poate oferi ceva fr de care n ar putea tri, sau ar suferi foarte mult. Este pus n eviden prin vestita

declaraie Am nevoie de tine. Acest blocaj este o manifestare a aspectului lunar yin, fiind mai frecvent la femei. Depirea acestui blocaj este realizat n momentul contientizrii c avem totul n noi, c strile noastre nu snt condiionate de ceva exterior sau de o alt fiin. Cel ce are o credin ferm tie c Dumnezeu ne ofer n fiecare moment exact ceea ce avem nevoie pentru evoluia noastr spiritual. i o face nu neaprat prin fiina prin care am dori noi, ci prin cine este cel mai potrivit pentru aceasta. A tri aici i acum ne izbvete de frica de a pierde ceva, care este mai rea dect nsi pierderea. Pentru a trece acest prag, este necesar s ne amplificm solaritatea. Una din metodele mai puin obinuite de a realiza aceasta este de a drui mai mult, n locul unei ateptri pasive. 4. ndoiala provine din lipsa de ncredere n cellalt, n noi, sau n relaa noastr. Ea se datoreaz lipsei capacitii empatice i necunoaterii celuilalt. ndoiala alimenteaz o imaginaie haotic necontrolat provenind din planul mental i genernd mari dizarmonii n toate celelalte planuri. Transcenderea sa se face prin mrirea capacitii de empatie, deci dezvoltarea planului afectiv n report cu cel mental. 5. Obinuina este un proces de rigidizare datorat intrrii ntr o faz de acumulare n care se reacioneaz dup cliee stereotipe. Aparent, acest lucru s ar datora faptului c cei doi s ar cunoate att de bine, nct nu a mai rmas nimic de cunoscut. n realitate, fiina uman ascunde potenialiti infinite ce nu pot fi epuizate ntr o singur via. Motivul real al plafonrii prin obinuin se datoreaz pierderii rezonanei cu energia nceputului care ne susine pentru a fi dinamici i creativi. Acest blocaj este de natur solar yang i are drept caracteristic instabilitatea, cutarea permanen a noului, fr a ptrunde ns n profunzime. Modul cel mai eficient de a depi acest blocaj este renvierea energiilor specifice nceputului, prin intermediul jocului. S redevenim copii ai Edenului i s ne minunm de orice rsrit de soare, de orice fir de iarb, s integrm ct mai mult energiile binefctoare ale primverii! 6. Izolarea apare cnd mcar o parte din celelalte blocaje au fost depite, iar cei doi consider c snt suficieni unul altuia, formnd o celul nchis. Ei consider n mod egoist c nu mai au nevoie de comunitatea n care s au dezvoltat i nu i mai pun problema dac grupul are nevoie de ei, uitnd c evoluia n grup este superioar celei n cuplu la fel cum evoluia n cuplu este superioar celei individuale. 7. Gelozia este sentimentul de suferin luntric acut ce apare atunci cnd sesizm sau credem c partenerul este atras simultan de o alt fiin. Conform principiului c adevrata cauz a suferinei este n noi nine, este o limitare a noastr, evenimentele exterioare doar punnd o n eviden. Cauza real a geloziei este nenelegerea profund a misterului iubirii, a faptului c iubirea nu este sclavie, ci libertate. Apare suferina datorit dizarmoniilor egoismului, orgoliului, invidiei i posesivitii, cnd punem pe primul plan propria fericire, n locul fericirii celuilalt. Gelozia nu este o dovad a iubirii, ci a absenei iubirii. Ea arat nencredere n sine i n cellalt. Cel care iubete nu poate fi gelos, pentru c sufletul su sensibil se bucur de fericirea sufletului iubit i va aciona plin de druire pentru a amplifica aceast fericire, care prin empatie va deveni propria sa fericire.

[...] Se spune c un om a reuit s integreze corect n viaa sa rezolvarea problemelor dac acestea s au transformat din poveri sau obstacole n provocri. Astfel, orice problem devine un mijloc de perfecionare continu a sufletului, un prilej de verificare i dezvoltare a calitilor psihice i spirituale.[...] Pentru ca rezolvarea problemelor s fie cu adevrat eficient n maturizarea sufletului, trebuie s inem cont de un aspect. Soluiile la problemele cu care ne confruntm trebuie s fie pe ct posibil originale. Cel mai adesea avem tendina de a rezolva o problem apelnd la soluii asimilate teoretic din experiena altor persoane. Noi memorm foarte multe soluii la tot felul de probleme cu care s au confruntat ceilali i atunci cnd ajungem n faa unei crize, n loc s o trim aa cum ne dicteaz sufletul i s gsim o soluie proprie, cutm n memorie sau n jurul nostru o situaie asemntoare i prelum o soluie care poate fi totui foarte departe de problema noastr. Dar aa cum nu snt doi oameni identici, nu snt nici dou probleme identice. Trebuie s avem curajul s gndim singuri soluiile la problemele cu care ne confruntm

Despre fenomenul oglind n relaiile umane

prentru c numai aa ne vom putea perfeciona Posted on 8 aprilie 2009

Cred ca fiecare dintre noi a trait macar o data bucuria de a intelege dintr-o data, dintr-o perspectiva mai inalta, mai luminoasa, un adevar care pina atunci ii era ascuns. O minune se petrece, apare un om care-ti spune citeva vorbe, citesti o carte care te lumineaza si, dintr-o data, un nou adevar completeaza cunoasterea ta, intregind-o, facind astfel viata ta mai plina de savoare, mai frumoasa. Despre o asemenea bucurie a intelegerii am sa va povestesc acum. M-au preocupat intotdeauna relatiile umane si am cautat sa inteleg motivatia subtila a simpatiilor si antipatiilor mele spontane, cauzele profunde ale nasterii, evolutiei si mortii relatiilor mele cu ceilalti. Ca oamenii linga care ne este dat sa traim nu ne apar in viata haotic, ca nici o intilnire nu este intimplatoare, imi era clar si crezusem ca inteleg. Stiam ca si in domeniul relatiilor umane functioneaza legea rezonantei, ca cine se aseamana se aduna. Mi se parea ca tot ceea ce am de facut este sa-mi aleg atent anturajul, limitind la maxim interferenta cu oamenii care nu-mi placeau. Astfel, fara sa imi propun in mod constient,

oamenii din preajma incepusera sa se imparta in cei buni, potriviti pentru mine, de la care am ce invata si cei rai, pe care ar fi mai bine sa ii evit. La un moment dat am inteles ca modul meu de a gindi era gresit. Mai precis, nu era complet. Acum reusesc sa simt fiecare om din viata mea ca pe o oglinda vie in care ma pot vedea si simt recunostinta fata de Dumnezeu ori de cite ori privesc in ochii unui om. Acum nu ma mai tem de oameni si imi controlez tendinta de a ma considera altfel, superioara. Pentru a reusi aceasta, a fost nevoie sa trec printr-un adevarat act iluminator, care a fost declansat de lectura unei carti minunate. Este vorba despre cartea Astrologia si relatiile umane a lui Pierre Lassalle (astrolog francez care a creat scoala de Astrologie Holistica si a publicat numeroase alte carti de astrologie). Exista in aceasta carte, prezentata intr-un mod simplu, o idee care a aprins in mine o flacara care arde si acum, luminindu-mi calea spre oameni si spre sufletul meu. Se vorbeste in aceasta carte despre relatiile dintre oameni ca despre manifestari particulare ale aceluiasi fenomen: fenomenul oglinda. Iata cum prezinta Pierre Lassalle acest fenomen: Nimic din ceea ce ni se intimpla nu este de domeniul hazardului (). Fiecare intilnire, fiecare situatie traita ne pune in fata unei parti din noi insine: gratie acestei intilniri sau situatii, poate sa se dezvaluie o parte luminoasa din noi insine, dar si o parte intunecoasa, mai putin agreabila. A accepta sa ne asumam responsabilitatea intr-o situatie sau intr-o relatie care ne perturba cere mult curaj (virtute care adesea le lipseste contemporanilor nostri). Insa numai acceptind sa ne confruntam cu oglinda si sa vedem ceea ce reflecta din noi insine (defectele noastre, partea intunecata sau inconstienta), vom putea descoperi partea luminoasa din noi. Aceasta parte reprezinta potentialul nostru de creativitate (in sensul larg al termenului) si de evolutie spirituala. Studiul obiectiv si sincer al fenomenului oglinda in relatiile noastre ne ajuta sa indraznim a privi in fata aspectele noastre intunecate si egoiste pe care le proiectam asupra celorlalti. Fenomenul oglinda este un principiu uimitor, pentru ca ne poate ajuta sa aflam multe despre functionarea noastra inconstienta. De altfel, cuvintul mirror (oglinda) vine din latinescul mirus, care inseamna uimitor. Pentru a experimenta corect fenomenul oglinda, se impune sa analizam atent relatiile noastre, raspunzindu-ne la urmatoarele intrebari: Ce ma fascineaza sau ma intereseaza la aceasta persoana? Ce nu-mi place sau ma indeparteaza de aceasta persoana? 1. Toate calitatile sau capacitatile care ne uimesc si ne atrag corespund acelorlasi calitati si capacitati, nedezvaluite inca, pe care le purtam in noi insine. Daca nu le-am avea in noi, nu le-am putea vedea in altii. Le sesizam pentru ca ating in adincul nostru o energie identica. Deci daca o anumita calitate sau capacitate ne fascineaza la ceilalti, inseamna ca sintem gata sa o cultivam in noi si sa o dezvaluim. Este un semn care ne poate ajuta sa devenim constienti de acest potential interior.

2. Tot ceea ce detestam si respingem la celalalt corespunde unor probleme si defecte care ar trebui rezolvate in noi insine. Nu este placut sa recunoastem, dar de fiecare data cind ne enerveaza comportamentul cuiva, inseamna ca acel comportament ne atinge unde ne doare, adica acolo unde exista o problema nerezolvata. In acest caz fenomenul oglinda dezvaluie o problema a noastra pe care sintem pregatiti sa o rezolvam. Regula generala va fi, pentru cei curajosi si responsabili, aceeasi: de a se reconsidera mereu, oricare ar fi omul, situatia sau conflictul; de a nu cauta sa reprosam nimic celuilalt, pentru ca acest lucru ascunde intotdeauna o problema a noastra pe care nu am rezolvat-o. Care este responsabilitatea mea in aceasta situatie sau conflict si ce invataminte pot trage de aici? Iata intrebarile potrivite pe care si le poate pune cel care tine cont de oglinda vietii. Sa nu uitam ca studiul fenomenului oglinda este o batalie impotriva propriului nostru egoism. Ne dorim sa descoperim secretele dragostei adevarate, nu-i asa? Atunci, sa ne reducem egoismul. Cu asta trebuie sa incepem. Sper ca lectura acestui fragment sa va fie utila si sa transforme relatiile voastre in ocazii minunate de a va cunoaste si de a va transforma. cu adevrat.(Cristian urcanu Trezirea sufletului)

Relatiile noastre Donald Walsh

Posted on 30 martie 2009 Relatiile noastre sunt atat de diverse, dar in fiecare dintre ele avem ocazia sa ne experimentam pe noi ca Cine Suntem. Suntem amici, colegi, prieteni, parteneri de viata, parinti, copii Stim asta de atata timp si totusi, cand privim mai atent si mai adanc, parca descoperim ca experientele noastre in cadrul relatiilor ne secatuiesc in loc sa ne implineasca. Ne intrebam de ce, dar pare ca raspunsul este atat de greu de gasit. Si totusi continuam sa ne intrebam: putem sa aducem armonia in relatiile noastre? Desigur ca ai pus si tu aceasta intrebare de atatea ori. Ce raspunsuri ai primit? Care e parerea ta? Ai reusit sa aduci armonie in relatiile tale sau inca te mai poticnesti? Te-ai intrebat de ce relatiile tale cu caracter romantic iti dau atatea batai de cap, de ce ele esueaza? Te simti trist, neinteles si singur? Iata ce se spune in Conversatii cu Dumnezeu, despre semnificatia relatiilor si putinta de a le face sa fie armonioase. Cand relatiile umane de dragoste esueaza (relatiile niciodata nu esueaza cu adevarat, decat in sensul strict omenesc, adica ele nu produc ceea ce vreti voi sa produca), ele esueaza pentru ca s-a intrat in aceste relatii din motivatii gresite. (Gresit este desigur un termen relativ, insemnand ceva ce este masurat ca opus la ceea ce este corect orice ar fi acesta! Ar fi mult mai potrivit sa spun pe limba voastra ca relatiile esueaza se schimba cel mai adesea cand se intra in ele din motive care nu sunt in totalitate benefice pentru supravietuirea lor, sau care nu le favorizeaza.) Majoritatea oamenilor intra intr-o relatie, gandindu-se mai degraba la ceea ce pot sa obtina din ea, decat la ceea ce aduc ei in ea. Scopul unei relatii este de a decide ce parte din tine ai vrea sa se arate, nu ce parte din

celalalt ai putea sa capturezi si sa pastrezi. Exista un singur scop pentru o relatie de fapt pentru toata viata: sa fii si sa decizi Cine Esti cu Adevarat. E foarte romantic sa spui ca tu erai un nimic pana cand nu a aparut o anumita persoana, dar aceasta nu este adevarat. Ba, chiar mai rau, arunca asupra acestei personae o povara incredibila de a fi ceea ce el sau ea nu este cu adevarat. Nevrand sa te dezamageasca, ei incearca din rasputeri sa fie si sa faca niste lucruri, pana cand nu mai pot. Nu mai pot sa se incadreze in imaginea pe care tu ai construit-o despre ei, nu mai pot sa ramana in rolurile pe care tu le-ai dat sa le joace si, astfel, creste resentimentul si urmeaza mania. In cele din urma, pentru a se salva pe ei insisi (cat si relatia), aceste persoane incep sa-si ceara inapoi adevarata lor fata, actionand tot mai mult in concordanta cu Cine Sunt Ei cu Adevarat. Din acest moment, tu spui ca ei s-au schimbat. E foarte romantic sa spui ca, din clipa in care a intrat cineva special in viata ta, te simti desavasit. Totusi, scopul unei relatii nu este de a avea o alta persoana care sa te desavarseasca, ci de a avea pe cineva cu care sa impartasesti desavarsirea ta. In asta consta paradoxul relatiilor umane: tu nu ai nevoie de o anumita persoana pentru ca tu sa traiesti pe deplin experienta lui Cine Esti sifara o alta persoana, tu nu esti nimic. Acestea sunt misterul, cat si minunea atat frustarea, cat si bucuria experientei umane. E nevoie de o intelegere profunda si de o vointa totala de a trai in interiorul acestui paradox intrun mod care sa aiba sens. Observ ca foarte putini oameni o fac. De-a lungul anilor in care se formeaza o relatie, voi intrati in ea plini de nerabdare, de energie sexuala, cu o inima larg deschisa si cu un suflet plin de bucurie si de zel. Undeva intre varsta de 40 pana la 60 de ani (iar pentru unii e mai degraba la inceputul acestei perioade), ati abandonat toate visele voastre marete, ati pus de o parte sperantele cele mai inalte si v-ati multumit cu mai putin sau cu aproape nimic. Problema e atat de simpla, atat de elementara si totusi atat de tragic de prost inteleasa: cele mai mari vise ale voastre, cele mai inalte idealuri, cele mai dragi sperante sunt legate de persoana iubita, mai degraba decat de Sinele vostru iubit. Testul relatiei voastre este legat de cat de bine s-a incadrat celalalt in idealul vostru si de cat de mult v-ati ridicat voi la idealul lui sau al ei. Totusi, singurul test adevarat este cat de bine v-ati ridicat voi la idealul vostru. Relatiile esueaza cand le vedeti ca pe cea mai inalta ocazie a vietii de a crea si a produce experienta celei mai inalte conceptualizari a celuilalt. Lasati-o pe cealalta persoana din interiorul relatiei sa-si faca griji legate de Sine ce face, ce este si ce are Sinele; ce vrea, cere si da Sinele; ce cauta, creeaza si traieste ca experienta Sinele si intreaga relatie va servi in mod magnific atat scopului ei, cat si participantilor la ea! Lasati fiecare persoana din interiorul relatiei sa-si faca griji, nu in legatura cu celalalt ci numai, numai, numai in legatura cu propriul Sine. Aceasta pare a fi o invatatura ciudata, deoarece vi s-a spus ca, intr-o relatie de ce mai inalta calitate, iti faci griji numai pentru celalalt. Adevar va spun Eu voua: o relatie esueaza din cauza concentrarii voastre asupra celuilalt a obsesiei voastre pentru celalalt. Cum este celalalt? Ce face celalalt? Ce are celalalt? Ce spune celalalt? Ce vrea? Ce cere? Ce gandeste? Ce spera? Ce planuieste? Nu conteaza ce gandeste, spera , planuieste celalalt. Singurul lucru care conteaza este ce Esti tu fata de toate aceste lucruri. Cea mai iubitoare persoana e cea care se centreaza in jurul propriului Sine. Daca nu poti sa-ti iubesti propriu Sine, nu poti sa-l iubesti pe celalalt. Multi oameni fac greseala de a cauta dragostea de Sine prin dragostea pentru celalalt.

Pierderea Sinelui intr-o relatie este cea care provoaca mare parte din amaraciune intr-un cuplu. Doi oameni se unesc intr-un parteneriat sperand ca intregul va fi mai mare decat suma partilor si descopera ca este mai mic. Ei se simt mai putin decat cand erau singuri. Mai putin capabili, mai putin indemanatici, totul e mai putin incitant, mai putin atragator, mai putin vesel, mai putin multumitor. Deoarece ei realmente sunt mai putin, au renuntat la mare parte din ceea ce sunt pentru a fi si a ramane in relatie. Nu s-a dorit niciodata ca relatiile sa fie intelese in acest mod. Si, totusi, in felul acesta sunt ele traite ca experienta de catre mai multi oameni decat ti-ai putea inchipui vreodata.

Neale Donald Walsh Conversatii cu Dumnezeu