UNIVERSITATEA DE TIINE AGRICOLE I MEDICIN VETERINAR A BANATULUI TIMIOARA FACULTATEA DE AGRICULTUR

PROIECT

Conductor tiinific: DORIN RU DICU DANIEL

Student: Belciu Anca- Ioana Specializare: Cadastru, anul III

TIMIOARA 2014

Cuprins

Introducere Capitolul I Conceptul de sol, teren si productivitate Capitolul II Materiale si metode folosite Capitolul III Cadrul natural Capitolul IV Rezultate si discturii

Introducere
Scopul proiectului reprezinta formarea deprinderii in utilizarea informatiilor pedologice pentru realizarea proiectului la disciplina de Cartare si bonitare. Aceast lucrare prezint solul ca mijloc de producie,ca obiect si parial ca produs al activiii omenesti solul,el constituit inca din cele mai vechi timpuri un element care a fost evaluat,preuit si clasificat,potrivit cunostiinelor tiinifice ale epocii. Coninutul lucrri prezint alegerea locului potrivit sau potrivirea locului pentru anumite folosine i culturi precum i aciunea de apreciere i apoi de determinare a aa numitei calitai a solului Lucrarea de fat este structurat pe capitole. Capitolul 1: Stadiul actual al cunoaterii n vederea evalurii terenurilor nc de la nceputurile sale odat cu introducerea primelor lucrri ale solului i a semnatului,agricultura a putut fi definit ca un sistem planificat consumator de energie,pentru ridicarea productivitaii la unitatea de suprafa. Progresele nregistrate de agricultur n diferite etape ale evoluiei acesteia au fost imense,ca de altfel i modificrile survenite n sol i n mediul n general, stabilindu-se un raport direct ntre modificarile ce au loc la nivelul solului si gradul de intensivizare a sistemelor tehnologice utilizate n timp de agricultur. n acest sens cunoaterea ecopedologic a terenurilor se impune ca o necesitate imperioas, tot mai intens solicitant de o agricultur modern, raional, care transform solurile(prin fertilizri si ameliorri dup metode i tehnologii bine definite) precum i plantele(crearea de noi soiuri si hibrizi) Fiind un corp natural solul se studiaza n complexitatea condiiilor naturale la care se adaug activitatea productiv a omului. Calitatea terenului, n accepiunea colii de pedologie din Romnia,reprezint totalitatea nsuirilor i particularitailor eseniale prin care o anumit poriune de teren de la suprafaa Terrei se deosebete de celelalte,fiind mai bun sau mai rea. n terminologia FAO calitatea terenului este definit ca un complex de factorii care influeneaz sustenabilitatea terenurilor pentru scopurile propuse,termenul de teren

referindu-se la: soluri,forme de relief,climat,hidrologie,vegetaie si faun, de asemenea incluznd mbuntirile funciare si alte forme de management Capitolul II Materialul i medotele folosite: datele priviind localitatea Mosnita Noua au fost extrase din Panoptic al comunelor banatene din perspective pedologica Capitolul III Cadrul natural al localittii Mosnita Noua. Teritoriul comunei cuprinde o suprafa total de 6637,26 ha. Din care 5726,76(86,29%) o reprezint teritoriu agricol, din care teren arabil este 4878,19(73,5%).Terenul arabil este de categoria I Capitolul IV n ultimul capitol se prezint Bonitarea terenurilor, o operaiune complex de cunoatere aprofundat a condiiilor de cretere ,dezvoltare i rodire a plantelor i de determinare a gradului de favorabilitate a acestora pentru anumite culturi,prin intermediul unui sistem de indici tehnici i note de bonitare.

Capitolul I Conceptul de sol, teren si productivitate

Solul, parte components a ecosistemului Solul, ca o components a ecosistemelor terestre, se prezinta ca un sistem destul de eterogen, polidispers, in permanenta transformare, cu insusiri definite si studiate, insusiri ce servesc atat la precizarea de clasificare genetica si parametrica, cat si la definire a influentei ce o exercita asupra cresterii si rodirii plantelor. Bogatia solului in elemente nutritive, pH-ul, compozitia granulometrica (textura), structura, alcatuirea mineralogico - geochimica, continutul in humus, volumul edafic util, starea de gleizare, pseudogleizare, saraturare, alcalizare etc., influenteaza in mod deosebit viata agroecosistemelor, toate la un loc reprezentand expresia interactiunii de lunga durata dintre vegetatie si conditiile mediului respectiv. Gradul de aprovizionare cu elemente nutritive ale solului prezinta o importanta deosebita pentru structura si productivitatea

agroecosistemelor, potentialul productiv al fitosistemelor putand fi pus in valoare, in conditii normale, de aprovizionarea cu substante nutritive si apa. Fata de cele mentionate, pentru identificarea si caracterizarea teritoriului ecologic omogen se folosesc o serie de indicatori divizori ce pot fi definiti c indicatori divizori de unitati de sol (U.S.), precum: tipul de sol, subtipul de sol, caracteristicile particulare ale solului, gradul de gleizare, gradul de pseudogleizare, gradul de salinizare sau alcalizare, adancimea de aparitie a carbonatilor, grosimea solului pana la roca compacta, gradul de eroziune in suprafata sau decopertare, ori de acoperire cu deponii, materiale parentale, textura solului, continutul de schelet, caracterul materiei organice, modificari importante ale solului prin folosinta acestuia in mod necorespunzator (poluare) sau indicatori divizori de unitati de teren: elemente ale formei principale de relief, forme de mezo si microrelief, panta, expozitia, roca subiacenta, alunecari, eroziunea de adancime, adancimea apei freatice, inundabilitate, etc.

Pentru determinarea relatiilor complexe ce se stabilesc intre diferite insusiri ale solului au fost intreprinse, atat in tara noastra cat si in plan mondial, numeroase cercetari ce au elucidate o seama de cauzalitati reciproce servind astfel la definirea categoriilor taxonomice de soluri, atat sub aspect genetic cat si al insusirilor fundamentale in raport cu aportul diferential al acestora asupra productivitatii terenurilor si favorabilitatii plantelor. Caracterizarea morfologic,fizic,chimic i biologic a unitilor de sol se fac prin studierea profilelor de sol amplasate dup o anumit metodologie n fucie de precizia lucrrii,respective n funcie de scopul i de scara la care se lucreaz. Profilul de sol reprezentativ al unei uniti elemetare constituie deci obiectul pe care l studiem,l clasificm i l grupm n diferite moduri. Tipurile genitice de sol sunt reunite ntr-un rang superior de categorii majore,denumite clase de sol sau pot fi divizate n subuniti denumite subtipuri de sol. CLASA DE SOL reprezint totalitatea solurilor caracterizate printr-un anumit stadium sau mod de difereniere a profilului de sol dat de prezenta unui anumit stadium sau mod de diferentiere a profilului de sol dar de prezena unui anumit orizont pedogenetic sau proprietatea esential,considerate elemente diagnostice specifice celor 12 clase. Fiecare clas de soluri prezint ntre 1-5 tipuri genetice,n total 29. TIPUL GENETIC DE SOL,conform structurii SRTS,reprezint o grup de soluri asemntoare caracterizate printr-un anumit mod specific de manifestare a uneia sau mai multor dintre urmtoarele elemnte diagnostice: orizontul diagnostic specific clasei i asocierea lui cu alte orizonturi,trecerea de la sau la orizontul diagnostic specific clasei,proprieti acvice,etc. SUBTIPUL DE SOL ,reprezint o subdiviziune n cadrul tipului genetic de sol care grupeaz solurile caracterizate printr-un anumit grad de manifestare a caracteristicilor specifice tipului,fie o anumit succesiune de orizonturi,unele marcnd tranziie spre alte tipuri de sol,iar altele fiind caracterizate de important practic deosebit,putnd-se deosebi deci:subtipuri de dezvoltare genetic,subtipuri de tranzitie la altele entiti genetice sau subtipuri ce exprim caractere particulare,precum i subtipuri mixte. Ansamblul acestor 3 taxoni,clas,tip i subtip de sol reprezint categoriile care constituie rangurile diferite ale clasificari solurilor Romniei la nivelul superior,utilizat ndeseobi n studiile de sintez sau n studii la scari mici i mijlocii.

Specia de sol va fi redat n denumirea solului indifferent de gradul de detaliere taxonomic la care se red solul. Specia de sol,precizeaz caracteristicile granulometrice ale solului n cazul solurilor minerale sau gradul de transformare a materiei organice n cazul solurilor organice si variatia acestora pe profil. n cazul solurilor minerale specia de sol este definit prin indicarea texturii solului i de continutul de schelet pentru doua niveluri ale solului: -orizontul A n primii 20 cm sau in stratul arat(Ap) -orizontul Ac sau prima parte a orizontului B,de regul n primii 50 cm. Criteriile n grupe de clase i subclase texturale sunt stabilite conform indicatorului 23,iar continutul de schelet conform indicatorului 24. n cazul histisolurilor sau orizonturilor organice indicatorii mentionati se nlocuiesc cu gradul de descompunere a materiei organice:fibric,hemic,sau sapric conform indicatorului 25,notate pe profil cu Ol,Of, i Oh. Fertilitatea solului,reprezint nsusirea de a asigura n mod constant i corespunztor platelor substante nutritive,apa i aerul de care au nevoie pentru creterea i deszvoltarea lor in ansamblul satisfacerii o celorlanti factori de vegetatie. Fertilitatea solului este strict determinate de nivelul entropiei sistemului care permite echilibrarea proceselor de acumulare ce stau la baza formarii complexului organo-mineral cu cel de eliberarea substantelor nutritive pentru organismele vegetale. Cu cat echilibrarea acestor procese se realizeaza la un nivel mai ridicat in variatii a starii energetice, cu atat solul este mai fetil si invers. FERTILITATEA NATURAL Este tipul de fertilitate determinat de insuirile fizice,chimice i biologice ale solului n ansamblul diferitelor condiii climatice.

Fertilitatea pe care o detin solurile naturale(necultivate),n care omul nu a intervenit(pajisti naturale,pduri naturale) poart denumirea de fertilitate naturala care asigur,anual,o anumit cantitate de biomas.

Ea depinde de proprietile solului,de gradul de evolutie a cestora si de oferta celorlati factori naturali care,prin aciunea simultan i asociat,contribuie la realizarea recoltei

Cum fluxul biogenetic al elementelor,din cadrul ecosistemelor poate fi profound afectat de interventia omului,elementele fertilitii nemafiind acelea ale solurilor naturale,se poate vorbi despre o fertilitatea cultural a acestora. FERTILITATEA CULTURAL Reprezint fertilitatea efectiv pe care o dobandeste solul n urma interventiei omului prin experiente si mijloace n vederea obinerii unor recolte. Prin luarea solului n cultur,omul a urmrit s obin producii vegetale din ce n ce mai mari i de cea mai bun calitate,suplimentnd sursa principal de energie solar cu alte surse de energie metabolic,energia combustibililor fosili. Prin administrea diverselor substante,n special a ngrmintelor,omul amplific circuitul anumitor elemente,n general,circuitele azotului,fosforului,potasiului si calciului

Totui aceste soluri au ceva n comun,ele au diverse orizonturi ntre suprafata pmntului i roca pe care s-a format i au caracteristici fizice,chimice i biologice specifice. Ele s-au format ca rezultat al schimbarilor ce au avut loc n rocile i materialul organic parental sub influenta substantelor i a energiei din atmosfer. Chiar i sub ochii nostril,aceste procese de formare i transformare continu odat cu scimbul de mas i energie ce are loc ntre cele trei faze ale solului: solid,lichid i gazoas. Dei posed capacitatea de autoregenerare,condiiile specifice de formare fac ca odat distrus solul s nu se mai poat reface aa cum a fost,deoarece nu se pot reproduce condiiile i istoria milenar a formrii lui. Pn n ultimile decenii,solul a fost privit,n principal,datorit fertiliti,respective capacitii de a ntretine viaa plantelor pe pmnt,doar ca principal mijloc de producie n agricultur,recunoscndu-se astfel c existena i dezvoltarea societi umane vor fi condiionate

i n viitor de abundena i calitatea plantelor superioare terestre,ce trebuie s asigure oamenilor hran i materii prime pentru mbrcminte,adpost,medicamente i alte cerine. Solul constituie suport i mediu de via pentru plante superioare iar orizontul cu humus este principalul depozitar al substanei vii a uscatului i a energiei poteniale biotice captat prin fotosintez,ca i al celor mai importante elemente vitale. Departe de a fi stabil i inert cum pare la prima vedere , solul constituie , dimpotriv, un mediu complex n permanen schimbare, supus unor legi proprii,pe baza carora are loc geneza ,evoluia i distrugerea lui; fiid un mediu complex mereu n schimbare,el poate fi uor afectat i chiar distrus, fie din cause naturale, fie intr-o manier mult mai rapid prin interveniile neraionale ale omului.

CAPITOLUL II Materiale si metode folosite

Datele privind localitatea Mosnita Noua au fost extrase din: Particularitati ale conditiilor ecologice si de restaurare a fertilitatii solului in vestul Romaniei Panoptic al comunelor banatene din perspectiva pedologica Solurile si ameliorarea lor Bonitarea si evaluarea terenurilor Calculul notelor de bonitare se obtine nmulind cu 100 produsul coeficientilor celor 17

indicatori care particip direct la stabilirea notei de bonitare.

CAPITOLUL III CADRUL NATURAL

Teritoriul comunei cuprinde o suprafa total de 6637,26 ha. Din care 5726,76(86,29%) o reprezint teritoriu agricol, din care teren arabil este 4878,19(73,5%).Terenul arabil este de categoria I Se nvecineaz cu teritoriul municipiului Timioara i comun ei Giroc la vest, teritoriul comunei Ghiroda la nord teritoriul comunei Bucov la est nord-est, teritoriul comunei Chevereu Mare la est, teritoriul comunei Sacou Turcesc la sud. Pe teritoriul administrativ al comunei Monita Nou sunt situate un numr de cinci localiti: centrul de comuna Monia Nou i localitatile: Albina, Monia Veche, Rudicica, Urseni. Localitatea Monia Nou este situat de-a lungul DJ 592 Timioara - Buzia fiind strbtut pe direcia est-vest; localitile Monita Veche i Urseni sunt situate la nord i sud de centrul de comun, fiind legate de acesta prin Dc 152. Localitatea Albina este situat la nord de DJ 592, adiacent acestuia. Localitatea Monia Veche se afla la o distan de 1,8 km de centrul de comun, localitatea Urseni la o distan de 3 km de centrul de comun, localitatea Albina la o distan de 4 km de centrul de comun, iar ctunul Rudicica la o distan de 5 km de centrul de comuna. Prin PUZ-urile aprobate de consiliul local al comunei, intravilanele extinse ale Moniei Noi i Moniei Vechi sunt lipite, distana dintre ele fiind 0 Km. La fel, ntre intravilanele extinse ale Moniei noi i Urseniului distana este cteva sute de metri. De fapt, prin PUZ -urile directoare I i II, primarul din legislatura precedent a dorit realizarea unei mari aglomerri urbane, cu circa 10 - 12 mii de locuine i 40 - 45 mii locuitori - numit Monia. Aceasta ar urma sa aiba 4 cartiere, Monia Veche, Monia Noua, Urseni i Albina.

PUZ DIRECTOR I Monia Nou

PUZ DIRECTOR II Monia Nou

Suprafaa total a intravilanului comunei Monia Nou este de 512,2 ha din care pe localiti: - Monia Nou 141,15 ha - Monia Veche 152 ha - Albina 85,05 ha - Urseni 126 ha - Rudicica 8 ha Suprafaa total a teritoriului comunei este de 6649 ha. Suprafaa terenului arabil extravilan la nivel de comun este de 4633,16 din care pe localiti: - Localitatea Monia Nou 1410,15 ha. - Localitatea Monia Veche 1140,59 ha. - Localitatea Urseni 1364,72 ha. - Localitatea Albina 717,16 ha. Fiind aezat n Cmpia Banatului relieful comunei este format n totalitate din cmpie. Relieful este de cmpie joas fcnd parte din cmpia Timiului, caracterizat de valuri largi fiind acoperit cu o cuvertur de loess. Aceast caracteristic de cmpie joas i este atribuit datorit faptului c fiind o prelungire a Cmpiei Tisei, n spaiul Piemonturilor Vestice(de -a lungul cursului rului Timi) este format din formaiuni aluvionare cu denivelri de mai mic amploare determinate de prezena croburilor i dispune de altitudini ce se ncadreaz ntre 80 i 100m.Teritoriul comunei este ocupat n cea mai mare parte de teren arabil, pune i fnea, prezint pante line nesemnalundu-se fenomene fizico-geologice de instabilitate. Reeaua hidrografic este reprezentat prin rul Timi i prurile Hodo, Bistra, Subuleasa, Brnar. Rul Timi are albia n vecinattea teritoriului comunei conturnd de fapt hotarul de est sud-est i sud, la sud de localitatea Urseni. Scurgerea i debitele maxime se formeaz mai cu seam din ploile de la nceputul verii. Scurgerea minim se produce n perioada secetoas din timpul verii i toamnei. Din punct de vedere hidrogeologic se disting 3 categorii de ap subteran: - ap freatic cantonat i cu circulaia n aluviunile recente din lunca prielor din zona, la adncimi relativ reduse, de 1-2 m i care este n strns legtur cu volumul precipitaiilor. - ap subteran freatic cantonat i cu circulaia n stratul argilos de pe terase la adncimi de 10-15 m. - ap subteran de adncime medie i mare

Cantitatea medie a precipitaiilor ce cad n zona comunei are valori ntre 600 i 650mm. Numrul zilelor cu precipitaii ntr-un an este de 120. Cantiti mai mari cad n lunile mai-iunie i mai mici n februarie. Clima este temperat, moderat continental cu influene mediteraneene i oceanice. Temperatura medie anual este ntre 10 i 11 grade Celsius. Media temperaturii lunii ianuarie este ntre 0 i 1 grad Celsius, iar a lunii iulie intre 20 i 21 grade Celsius. Vnturile ce bat n zon sunt vnturile de Vest i Austrul, cel din urma bate n toate anotimpurile, este cald i uscat vara i umed iarna. Vantul de Vest este cald i umed. Stratul geologic din zona comunei este format dintr-o succesiune de straturi aluviale de argile, nisipuri i pietriuri pe fundament cristalin. Sub aspect geologic datorit faptului c localitiile se gasesc situate n cea mai mare parte pe terase, stratificaia terenului pe adncime ct intereseaz dpdv geotehnic este reprezentat de pmnturi argiloase neogene care n partea superioar pe adncimi pn la 3-6 m prezint un grad avansat de alterare. Acestea permit fundarea directa a construciilor de medie importan la adncimi de 1 -1,5m cu presiuni convenionale de calcul de ordinul a 150-180kPa. Dpdv seismic ntreg terit. Com. Monia este situat n zona D cu Ks=0.16 si Tc=1 n conformitate cu normativul P100 -92. Solurile din teritoriul studiat au luat nastere si au evoluat sub directa influenta a factorilor pedogenetici cum ar fi clima, relief, roca mama,apa freatica, vegetatia la care s-a adaugat si influenta omului prin lucrari de imbunatatiri funciare si prin lucrarea de cultivare a terenului. In conditiile unui climat de silvostepa pe roci mame formate din material aluviale cu textura ce variaza de la grosiera la fina in cea mai mare parte lipsita de carbonate de calciu pe un relief plan cu apa freatica la adancime mica si cu oscilatii mari in functie de anotimp, dupa instalarea vegetatiei au inceput procesele de solificare a materialelor depozitate de divagatiile Timisului. Aceste procese de solificare au fost mult accelerate dupa executarea lucrarilor de indiguire a Timisului si dupa cultivarea suprafetelor din aceasta campie aluviala. Datorita varietatii rocilor mame si conditiilor specifice de microrelief in cadrul unei suprafete oarecare restranse se distinge o varietate mare de soluri in diferite stadia de evolutie de la soluri tinere la soluri evaluate spre tipul bioclimatic. Astfel in zonele din incinta indiguita unde anual Timisul provoaca inundatii depunand noi material peste cele depuse anterior, incetinind procesele normale de solificare, s-au format soluri tinere superficiale, afectate mai mult sau mai putin de procese de gleizare. In cadrul acestei zone se pot observa soluri aluviale mai evaluate, acoperite cu stratificatii de data mai recenta provenite din aluviuni ale Timisului. In zonele mai indepartate de albia minora a raului Timis pe roci mame formate fin material aluviale cu textura mai fina la unele cazuri cu un continut slab moderat de carbonati de calciu pe terenuri plane usor ondulate si cu apa freatica la 2-4m adancime s-au format soluri

intr-un stadiu mai avansat de evolutie cum ar fi sol brum eumezobazic, slab podzolite cu o slaba degradare texturala, mai mult sau mai putin afectate de procesele de gleizare in mica masura si solometizate. In zone usor depresionare pe material cu textura fina, cu apa freatica la 1,5- 2m in zone cu drenaj exterm de lent s-au format soluri de tipul vertisoluri gleizate sau soluri gleice de la slab la puternic levigate afectate de ape ce baltesc la suprafata. In zonele depresionare de pe intreg teritoriul, microdepresiuni, vai inchise, meandre parasite, zone in care apa freatica se gaseste la adancimi de sub 1m si unde apele provenite din precipitatii raman mult timp la suprafata, solurile au suferit procese variate de gleizare si pseudo gleizare de hidrogeneza. Stabilirea tipurilor de soluri a fost realizara in conformitate cu Metodologia Elaborarii studiilor pedologice vol. I,II,III elaborate de catre I.C.P.A Bucuresti in anul 1987 si a S.R.C elaborate de catre I.C.P.A Bucuresti in anul 1980: US1-21- Clasa Cambrisolurilor- sol brun eumezobazic 2606.39 ha US 22 -23- Clasa solurilor Hidromorfe- sol gleic- 451.06 ha US 24- Clasa solurilor Halomorfe- sol solonet- 13.20 ha US 25- 38- Clasa solurilor vertisoluri- sol vertisol- 1117.72 ha US 39- 53- Clasa solurilor tinere- sol alluvial- 1264.66 ha

Pe teritoriul comunei se ntlnete o vegetaie natural de step i silvostep reprezentat cu precdere prin asociaii de graminee xerofile i plante ruderale, precum i specii arborescente. Vegetaia lemnoas este prezent n enclave reduse ca numr. Legtura comunei cu reedinta de jude este asigurat i pe calea ferat, teritoriul comunei fiind strbtut n partea de sud pe direcia vest sud-est de linia ferat secundar 918 Timioara - Buzia. Linia ferat trece la sud de Rudicica i nord de localitatea Urseni, care are halta. Distana pana la vama Cenad este de 70 km, cu traversarea oraului Timioara, iar distana pn la aeroport este de 15 km. Drumul comunal 152 asigur legtura localitilor Monia Veche i Urseni cu centrul de comuna Monia Nou i are o lungime de 5,3 km i este asfaltat. Drumul comunal 149 asigur legtura direct cu municipiul Timioara a localitii Monia Veche continund spre satul Bucov, comuna Remetea Mare i are o lungime de 4,3 km. Poziionarea n imediata apropiere a oraului Timioara faciliteaz accesul direct ctre localitate acesta realizndu-se pe reeaua de ci rutiere mai precis pe DJ 592. Soseaua de centur a oraului Timioara care face legtura ntre DN 59 Moravia - Belgrad i DN 6 Lugoj Bucureti, va avea traseul la est de localitatea Monia Nou, fapt ce atrage implicarea activitilor din raza comunei n circuitul local, naional i internaional. Creterea permanent a traficului rutier i n special al traficului de marf, conduce la necesitatea amenajrii unei variante ocolitoare pentru municipiul Timioara, care n principal va

fi destinat traficului de tranzit pentru cele 8 penetraii (5 trasee drumuri naionale i 3 de drumuri judeene) ale municipiului. Partea de sud-est a inelului ce asigur legtura dintre DN 6, DJ 592 i DN 59, traverseaz i teritoriul administrativ al comunei Monia Nou. Traseul i prospectul inelului au fost stabilite n cadrul planului urbanistic de amenajare a zonei periurbane a municipiului Timioara funcie de valorile traficului de tranzit si de prevederile de dezvoltare a perimetrului construibil al municipiului Timioara. Amenajarea traseului de centur prevede lucrri de amenajare a interseciilor cu drumurile publice clasificate, lucrri de siguran a circulaiei, lucrri de protecia mediului nconjurator.

Capitolul IV REZULTATE SI DISCUTII

Bonitarea terenurilor agricole reprezint o operaiune complex de cunoatere aprofundat a condiiilor de cretere ,dezvoltare i rodire a plantelor i de determinare a gradului de favorabilitate a acestora pentru anumite culturi,prin intermediul unui sistem de indici tehnici i note de bonitare. Metodologia romaneasca de bonitare a terenurilor agricole, reprezentand un model matematico- euristic ce inglobeaza sinteza cunostintelor din acest domeniu a diferitelor scoli de bonitare precum si a experientei autohtone, prin contributia hotaratoare a Dr. Doc. Dumitru Teaci. Aceasta opereaza in vedere cele mai importante conditii din intregul ansamblu al factorilor de mediu si anume: conditiile legate de relief, de resursele climatice, de hidrologie si de insusirile solului, in anumite conditii economico- sociale de dezvoltare a societatii in general si a agriculturii in special. Cunoasterea si exprimarea corecta a capacitatii de productie a terenurilor comporta un process laborious de gandire, de formulare a ipotezelor de lucru si de modelare sub toate aspectele, logic, mathematic, euristic si de validare a procedeelor prin verificari multiple, pentru gasirea celor mai adecvate mijloace de exprimare a notiunilor in intreaga lor complexitate, rezultanta fireasca a coabitarii dintre biocenoza si biotop. Obiectul bonitrii l constituie pmantul,terenul,care va fi astfel divizat nct fiecare suprafa de teritoriu luat n considerare sa fie ct mai omogen sub aspectul manifestrii tuturor condiiilor de mediu i al factorilor de vegetaie.

Pentru calculul notelor de bonitare,din multitudinea condiiilor de mediu care caracterizeaz fiecare unitate de teritoriu ecologic omogen,delimitat n cadrul studiului pedologic, s-au ales cele considerate mai importante,mai uor i mai precis msurabile,numii indicatori de bonitare,si anume: -indicatorul 3C, temperaturi medii anuale-valori corectate -indicatorul 4C, precipitaii medii anuale-valori corectate -indicatorul 14,gleizare -indicatorul 15,pseudogleizare -indicatorul 16 sau 17,salinizare sau alcalizare -indicatorul 23 A textura n Ap( sau primii 20 cm) -indicatorul 29, poluarea -indicatorul 33,panta -indicatorul 38,alunecrile -indicatorul 39,adncimea apei pedofreatice -indicatorul 40, inundabilitatea -indicatorul 44,porozitatea total n orizontul restrictiv -indicatorul 61,coninutul de CaCO3 -indicatorul 63,reacia n Ap(sau n primii 20 cm) -indicatorul 69,gradul de saturatie n baze n Ap sau primii 20 cm -indicatorul 133, volumul edafic util -indicatorul 18,excesul de umiditate la suprafa

La bonitarea terenurilor agricole pentru conditii naturale,fiecare indicator de mai sus cu exceptia indicatorului 69,care intervine indirect,participa la stabilirea notei de bonitare printr-un coeficient care prezint valori ntre 1 si 0 n functie de intensitatea factorului limitativ(1=foarte favorabil, 0=nefavorabil) Nota de bonitare pe folosinte si culturi se obtine nmulind cu 100 produsul coeficientilor celor 17 indicatori care particip direct la stabilirea notei de bonitare. Y = x1* x2.........x17 n care Y -nota de bonitare x1. x2.........x17 -valorile celor 17 indicatori . De exemplu, dac toi indicatorii au valoarea 1, prin produsul lor se obine 1 x 100 = 100 puncte .Dac un singur indicator are valoarea 0 , nota de bonitare va fi zero(fiindc orice valoare nmulit cu 0 , d 0 ).

Concluzii

Cunoasterea n detaliu a nsusirilor productive si tehnologice a factorilor favorizanti si restrictivi sau limitativi ai productiei agricole,ale fiecarei portiuni de teritoriu,att sub aspectul actual de manifestare ct i sub aspectul posibilitilor reale de modificare n bine a acestora,poate constitui pentru organele de decizie un pretios instrument pentru realizarea celor mai corespunztoare msuri practice de producere a biomasei vegetale,intr-o dinamica riguros corelat cu exigenele ecologice ale mediului nconjurtor,n folosul omului,pentru mbuntirea condiiilor sale de via si a intregii colectivitti. Culturile cele mai favorabile ale localitatii Mosnita Noua sunt: Pasuni Fanete Cereal Specii pomicole

In cazul TEO 226- sol gleic- cele mai favorabile culturi sunt:pasuni, fanete, prun, grau, orz, porumb, fasole, cartofi, sfecla. In cazul TEO 169- sol brun eumezobazic- cele mai favorabile culturi sunt: pasuni, mar, par, prun,piersic, vin de masa, vin vie, orz/ In cazul TEO 168- sol brun eumezobazic- cele mai favorabile culturi sunt: pasuni, mar, par, prun, cais, piersic, orz, vin vie, vin masa. In cazul TEO 69 sol brun roscat- cele mai favorabile culturi sunt: pasuni, mar, grau, orz, porumb, soia, fasole, legume.

In cazul TEO 187- sol brun eumezobazic- cele mai favorabile culturi sunt: pasuni, fanete, grau, orz, porumb, fasole, cartofi, legume. In cazul TEO 267 sol aluvial- cele mai favorabile culturi sunt: cais, cires, visin,piersic,vin vie,legume.

BIBLIOGRAFIE Particularitati ale conditiilor ecologice si de restaurare a fertilitatii

solului in vestul Romaniei Dorin Tru, Iacob Borza. Tru PANOPTIC AL COMUNELOR BANATENE DIN Ghid pentru cartarea si bonitarea solurilor Daniel Dicu, Dorin

PERSPECTIVA PEDOLOGICA, Dorin Tarau, Marcel Luca