INTRODUCERE de Josh McDowell

Când fiica mea, Kelly, era în clasa a patra, câþiva dintre colegii ei
de clasã au ºterpelit un obiect de pe catedrã în timp ce profesorul
era plecat din clasã. Copiii doriserã doar sã se joace puþin cu obiectul
respectiv, însã, nu dupã mult timp, l-au stricat ºi l-au pus discret
înapoi pe catedrã. Când a observat stricãciunea, profesorul a
întrebat-o pe una din colegele lui Kelly ce se întîmplase. Fata a
cãzut în plasa presiunii exercitate de colegi ºi a minþit. Apoi
profesorul a întrebat-o acelaºi lucru pe Kelly ºi ea a explicat în linii
mari toatã tãrãºenia.
A doua zi am luat-o pe Kelly cu mine la o cofetãrie ºi i-am spus
cã fãcuse exact ce trebuia, în ciuda ironiei ºi rãutãþilor pe care avea
sã le primeascã de la colegii ei de clasã.
“Draga mea”, am întrebat-o mai apoi, “de ce nu este bine sã
minþi?”
“Pentru cã Biblia spune cã e rãu”, mi-a rãspuns.
“Dar de ce spune Biblia cã e rãu?”
“Pentru cã aºa a poruncit Dumnezeu”.
“De ce a poruncit Dumnezeu acest lucru?”
“Asta nu mai ºtiu”, mi-a rãspuns Kelly.
I-am cuprins mâinile într-ale mele ºi am privit-o adânc în ochi.
“Pentru cã Dumnezeu este adevãr, Kelly. Adevãrul este tocmai
esenþa naturii Lui ºi orice este împotriva naturii lui Dumnezeu este
pãcat.”
Pentru Kelly nu era destul sã ºtie cã a minþi este rãu ºi cã pânã ºi
Biblia ne spune cã este rãu. Dacã vrem sã nu lãsãm cultura în care
trãim sã ne corupã copiii ºi dacã dorim sã le inoculãm valorile
biblice, ei trebuie sã ºtie cu precizie de ce anumite lucruri sunt bune
ºi de ce altele sunt rele.
Sã fiu mai clar. Trãim vremuri tulburi. ªtirile din ziare sunã cam
aºa: “Droguri vândute de copii”, “Violenþã în sãlile de clasã”, “Rata
criminalitãþii creºte pe strãzi”. Revistele de ºtiri vorbesc în statistici:
“Fragilitatea moralei americane a devenit o obsesie naþionalã;
76 % dintre americani cred cã trãiesc un declin moral ºi spiritual,
conform celui mai recent sondaj Newsweek”. ªi comunitatea
creºtinilor se aflã sub acelaºi semn al fricii: “potrivit unui recent
sondaj, frica numãrul unu pe care o au pãrinþii creºtini, pastorii ºi
liderii de tineret este cã nu vor putea sã transmitã generaþiei
urmãtoare valorile în care cred ei”.
Iatã de ce colaborãm cu mai mult de 40 de lideri din toate cultele
creºtine “pentru a lansa o campanie naþionalã într-un efort comun
de a-i ajuta pe pãrinþi, pe bunici, pe pastori, pe cei care lucreazã
cu copiii ºi, în general, pe educatorii creºtini sã reuºeascã sã
transmitã tinerilor ºi copiilor o cât mai clarã distincþie între bine
ºi rãu, care sã le permitã sã facã alegerile corecte”.

Confuzia copiilor privitoare la adevãr

Mulþi tineri se luptã sã înþeleagã conceptul de adevãr ºi lucrurile
care îl definesc. Studiile indicã faptul cã odraslele noastre sunt
confuze când e vorba de adevãruri absolute întrebându-se ce le
face sã fie absolute. ªi dacã acest lucru este valabil la adolescenþi,
puteþi fi siguri cã nici cei mai mici nu stau mai bine la capitolul
confuzie. În consecinþã, hotãrârile pe care le iau sunt condiþionate,
ei alegând ceea ce le reprezintã cel mai bine interesele la un anumit
moment, fãrã sã facã vreo referire la un anumit principiu care le
guverneazã comportamentul.

Ce este adevãrul absolut?

Mulþi dintre copiii noºtri pur ºi simplu nu înþeleg ºi nu acceptã
ideea de adevãr absolut — respectiv faptul cã un anumit lucru este
valabil pentru toþi oamenii, din toate timpurile ºi din toate
locurile. Adevãrul absolut este un adevãr care este obiectiv, uni-
versal ºi constant.
Fiecare dintre noi stabilim anumite reguli ºi îndrumãri dupã care
ne guvernãm familia. De exemplu, eu am hotãrât cã ora limitã de
venit acasã pentru fiica mea de treisprezece ani sã nu fie mai târziu
de 11 seara. I-am spun deci, “Nu este bine sã te întorci acasã mai
târziu de ora 11”. Am stabilit un set de reguli ferme care trebuie
urmate. Dacã le urmeazã întocmai, e bine; dacã le încalcã, e rãu.
Doresc ca fiica mea sã ia foarte în serios aceste reguli ºi, în cele mai
multe din cazuri, le respectã întocmai.
Dar oare se cuvine sã considerãm o astfel de recomandare — cum
ar fi sã fii acasã pânã la ora 11 seara dupã un concert — ca fiind un
adevãr absolut? Nu. Aceastã regulã nu se aplicã tuturor oamenilor
din orice loc ºi timp. Pãrinþii, comunitãþile, statele ºi guvernele pot
institui felurite ordonanþe, reguli sau legi care trebuie urmate, dar
care nu au în mod necesar atributul de absolut. Ordonanþele se
schimbã, regulile expirã ºi unele legi se aplicã doar în anumite þãri.
De fapt, chiar ºi regula orei limitã de întoarcere a fiicei mele acasã
poate fi uneori schimbatã. Pe de altã parte, un adevãr absolut este,
aºa cum spuneam, obiectiv, universal ºi constant.
Dacã vrem ca propriii noºtri copii sã înveþe sã discearnã binele
de rãu, trebuie sã ºtie care adevãruri sunt absolute ºi de ce. Trebuie
sã ºtie ce standarde de comportament sunt valabile pentru toþi
oamenii, din orice loc ºi orice timp ºi mai ales, trebuie sã ºtie ce
determinã adevãrul ºi de ce.

De ce este important adevãrul?

Mi-aþi putea spune, “Haide, las-o baltã, Josh, toatã discuþia asta
despre absoluturi pare atît de abstractã. Chiar crezi cã pãrerile
copiilor mei despre adevãr ar putea duce la o schimbare a
comportamentului lor?” În aceastã întrebare stã unul din punctele
cele mai fierbinþi ale cercetãrii noastre. Studiul indicã faptul cã
atunci când copiii noºtri nu acceptã un standard obiectiv de adevãr
devin:
— cu 36 % mai dispuºi sã-ºi mintã pãrinþii
— cu 48 % mai dispuºi sã copieze
— cu 2 % mai dispuºi sã rãneascã fizic pe cineva
— cu 2 % mai dispuºi sã se uite la un film porno
— cu 2 % mai dispuºi sã fure
— cu 3 % mai dispuºi sã foloseascã droguri
— cu 6 % mai dispuºi sã încerce sã se sinucidã.

Dacã aceºti copii ezitã sã îmbrãþiºeze adevãrul ca ºi obiectiv

standard pentru viaþa lor, studiul ne aratã în continuare cã acest
lucru îi va face:
— cu 65 % mai dispuºi sã nu aibã încredere în nimeni
— de 2 ori mai dispuºi sã se lasã pradã dezamãgirii
— de 2 ori mai dispuºi sã se certe cu toatã lumea
— de 2 ori mai dispuºi sã aibã resentimente de tot felul.
 Modul în care copiii noºtri vãd adevãrul are un efect direct ºi
bine definit asupra comportamentului lor, asupra alegerilor pe care
le fac ºi asupra atitudinilor pe care le adoptã.

Existã speranþã
Este într-adevãr o perspectivã înfricoºãtoare sã-þi creºti copiii
“în mijlocul unui neam ticãlos ºi stricat” (Filipeni 2:15). Soluþiile
nu sunt tocmai uºoare, dar mai existã speranþã. Niciodatã nu
este prea târziu sã reinstaurãm niºte fundamente esenþiale. Cred
cã putem vorbi de speranþã dacã dorim din toatã inima sã
înlãturãm din viaþa copiilor noºtri mentalitatea dupã care este
guvernatã lumea noastrã ºi acesteia sã-i opunem realitatea
adevãratã a ceea ce ne guverneazã ca ºi creºtini angajaþi sã-l
urmãm pe Hristos.

Care sunt cei patru paºi?

Am gãsit patru paºi care ar putea duce la alegeri corecte. Speranþa
constã în faptul cã aceºti paºi vor duce la un nou mod de gândire ºi
de acþiune pe mãsurã ce copilul învaþã sã facã alegeri corecte bazate
pe Dumnezeu ºi pe Cuvântul Sãu ca ºi standarde pentru ceea ce
este bine ºi rãu. Iatã succesiunea acestor paºi:
1. Ia în considerare alternativa. Dorim ca atunci când sunt
confruntaþi cu o opþiune moralã, copiii sã se opreascã ºi sã se întrebe
ce determinã ca un lucru sã fie bun sau rãu.
Cultura în care trãim îi condiþioneazã pe oameni sã creadã cã
indivizii au dreptul de a determina pentru ei înºisi ceea ce este
bine ºi ce este rãu. Din aceastã perspectivã, adevãrul este subiectiv
ºi personal; nu existã bine sau rãu absolut care sã guverneze viaþa
unei persoane. Cu alte cuvinte este la îndemâna individului sã
determine ceea ce este bine ºi ceea ce este rãu cu privire la atitudinile
ºi acþiunile în care este angajat.
În acest prim pas trebuie sã ne punem urmãtoarea întrebare:
“Cine determinã ceea ce este bine sau rãu într-o anumitã situaþie?”
Acest pas duce la un indicator de STOP, care nu face decât sã îi
avertizeze pe copii cã atitudinile ºi acþiunile le sunt judecate de
cineva mai presus de ei înºiºi, ºi cã propriul lor comportament nu
se poate ghida doar dupã interese egoiste.
 2. Comparã-te cu judecata lui Dumnezeu. Pasul urmãtor rãspunde
la întrebarea: “Cine determinã în mod absolut ce este bine sau ce
este rãu?” Cu alte cuvinte, am vrea ca propriii copii sã recunoascã
faptul cã existã un Dumnezeu absolut ºi drept ºi cã trebuie sã-ºi
compare atitudinile ºi acþiunile cu Cuvântul Sãu pentru a vedea
dacã sunt bune sau rele.
Acest pas îi trimite la revelaþia lui Dumnezeu pe care o gãsim în
Cuvântul Sãu. Acest Cuvânt, Biblia, ne oferã toate îndrumãrile
absolute ºi specifice pentru a determina ce este bun sau ce este rãu
într-o anumitã faptã, la un moment dat. Iar aceste îndrumãri nu se
rezumã la simplele “fã asta” ºi “nu fã cealaltã”, pe care le gãsim în
lege — ci ele sunt reflectarea naturii intime ºi caracterului lui
Dumnezeu Însuºi.
3. Urmeazã calea lui Dumnezeu. Acest pas þine de partea practicã
a lucrurilor — respectiv de luarea unei decizii. A lua în considerare
alternativa ºi a o pune în cîntar cu natura lui Dumnezeu sunt paºi
necesari pentru a le arãta copiilor cã modul lor de a acþiona nu
coincide cu cel al lui Dumnezeu. Acest lucru ne aratã nouã, tuturor,
cã suntem înclinaþi sã ne justificãm, sã raþionalizãm excesiv ºi sã
ne gãsim scuze, toate într-o încercare de a ne legifera propriile
interese ºi plãceri. Când comparãm aceste atitudini ºi acþiuni cu
cele ale lui Dumnezeu, nu putem decât recunoaºte cã natura ºi
caracterul Sãu sunt cele care definesc în mod absolut binele ºi rãul.
Atitudinile ºi acþiunile care sunt asemenea Lui sunt considerate
bune, iar acelea care nu sunt asemeni chipului Sãu sunt conside-
rate rele.
Astfel cã, atunci când ne hotãrâm sã urmãm calea lui Dumnezeu,
înseamnã sã întoarcem spatele propriului egoism precum ºi acelor
gânduri ºi fapte care nu sunt asemenea Lui. Cu aceastã ocazie, îl
declarãm Domn al vieþilor noastre ºi ne încredinþãm cã puterea Sa
se va face vizibilã în modul în care trãim.
4. Bazeazã-te pe protecþia Lui. Abia atunci când cu umilinþã
recunoaºtem suveranitatea lui Dumnezeu ºi în mod sincer ne
supunem autoritãþii Sale pline de dragoste, putem nu doar sã
începem sã vedem cu claritate care este distincþia între bine ºi rãu,
dar putem ºi sã ne bazãm pe protecþia pe care ne-o oferã Dumnezeu.
În acest al patrulea pas am vrea ca aceºti copii sã ajungã sã-i
mulþumeascã lui Dumnezeu pentru liniºtea ºi protecþia Sa plinã
de dragoste. Acest lucru nu înseamnã cã toate lucrurile din jurul
nostru vor fi roze; de fapt, Dumnezeu spune cã uneori s-ar putea
sã suferim de dragul dreptãþii Sale, însã, o astfel de suferinþã duce
la o mare rãsplatã. A trãi conform cãii lui Dumnezeu ºi a lãsa ca
Duhul Sãu Sfânt sã trãiascã prin noi ne aduce multe binecuvântãri
spirituale cum ar fi eliberarea de vinã, conºtiinþa curatã, bucuria
de a-l mãrturisi pe Hristos ºi — mai mult decât orice — dragostea
ºi zâmbetul lui Dumnezeu în vieþile noastre. Pe lângã acestea, atunci
când ne hotãrâm sã fim ascultãtori lui Dumnezeu, avem parte de
multe bucurii fizice ºi spirituale. Câtã vreme protecþia pe care
ne-o oferã Dumnezeu nu este motivaþia principalã a copiilor de a-l
asculta, ea duce la o întãrire a efortului de a alege binele ºi de a
respinge rãul.

Copiii trebuie sã ºtie cã lui Dumnezeu îi pasã de alegerile pe

care le fac. “Cãci Eu ºtiu gândurile pe care le am cu privire la voi,
zice Domnul, gânduri de pace ºi nu de nenorocire, ca sã vã dau un
viitor ºi o nãdejde” (Ieremia 29:11). În ultimã instanþã, faptul de a
face alegeri morale corecte bazate pe Dumnezeu ºi Cuvântul Sãu
ca ºi standarde absolute pentru bine ºi rãu, vine dintr-o încredinþare
puternicã în El. Credem oare cu adevãrat cã Dumnezeu are un plan
care este spre binele nostru? Dacã are — ºi vã asigur cã îl are —
atunci trãirea într-o strânsã relaþie cu El nu este doar bunã, ci este
idealã pentru folosul nostru pe termen lung.
Aceastã carte vã va permite sã vã îndrumaþi copiii sã descopere
cã o relaþie personalã cu Dumnezeu nu este numai posibilã, ci ºi
absolut necesarã dacã vor sã facã alegerile corecte în viaþã. Un
pãrinte joacã un rol vital ajutându-ºi copilul sã înþeleagã
mecanismul acestei relaþii. Împreunã, cu ajutorul lui Dumnezeu,
ne putem ajuta copiii sã înveþe cum sã facã alegerile corecte din
punct de vedere moral ºi astfel sã-i ajutãm sã descopere o nouã ºi
proaspãtã relaþie cu Cel ce þine toate lucrurile în mâna Sa.
CUVÂNTUL AUTORILOR

Cartea de faþã este o rampã de lansare, un punct de pornire, mai

degrabã decât o listã completã a tuturor întrebãrilor pe care copilul
dumneavoastrã le va pune vreodatã despre moralitate. Ea nu conþine
o compilaþie a tuturor rãspunsurilor de care aveþi nevoie, ci este doar
o colecþie de întrebãri esenþiale pe care le puteþi auzi de la copiii
dumneavoastrã dacã staþi îndeajuns timp împreunã cu ei ºi aveþi
rãbdarea de a-i asculta cu atenþie.
Întrebãrile vin în totalitate de la copii reali cuprinºi între vârsta de
3 ºi 12 ani. Am colectat nedumeririle lor, apoi le-am sortat pânã am
ajuns sã identificãm sub un numitor comun 103 din cele mai frecvente
ºi cele mai importante. Dacã sunteþi pãrinte sau dacã lucraþi foarte
des în compania copiilor, mai devreme sau mai târziu, veþi auzi multe
din întrebãrile puse aici.
Rãspunsurile vin în totalitate din Scripturã. Pentru fiecare întrebare,
am cãutat în Biblie cel mai relevant pasaj ºi apoi am extins aplicarea
lui ºi la alte posibile întrebãri la problemele ridicate de întrebare. Vã
sfãtuim sã studiaþi pasajele din Scripturã care însoþesc fiecare întrebare,
deoarece Biblia este autoritatea noastrã finalã. Cuvântul lui Dumnezeu
e cel care ne descoperã voia Lui cu privire la noi, iar voia lui Dumnezeu
vine în întregime din perfecþiunea ºi sfinþenia naturii Sale.
Am scris aceastã carte pentru a vã ajuta sã puteþi rãspunde
întrebãrilor copiilor privitoare la bine ºi rãu. Sperãm sincer ºi ne rugãm
sã vã ajute într-adevãr.
Dar, mai devreme sau mai târziu, orice copil va trebui sã înveþe
cum sã facã anumite alegeri atunci când nu este nimeni prin preajmã
care sã-l ajute. În acest scop, avem explicaþia atât de clarã a celor patru
paºi pe care Josh McDowell îi aminteºte în introducere. Aceastã cale,
care conþine patru paºi pentru abordarea unei anumite decizii, ar
trebui ºtiutã de orice copil. Învãþaþi-o la rândul dumneavoastrã ºi
încercaþi sã o transmiteþi copilului pe mãsurã ce discutaþi despre
întrebãrile ºi rãspunsurile conþinute în aceastã carte. Fie ca Dumnezeu
sã vã binecuvânteze în încercarea de a-l ajuta pe copilul
dumneavoastrã sã facã alegerea corectã între bine ºi rãu.
— Dave Veerman, Jim Galvin, Jim Wilhoit,
Daryl Lucas, Rick Osborne, Lil Crump