1

Cuprins
I. Intorducere
II. Notiuni teoretice
1. PREZENTARE GENERALA A PENITENCIARULUI POARTA ALBA
2. OBIECTUL PSIHOLOGIEI JUDICIARE
3. FENOMENUL DEVIANTEI
4. ANALIZA PSIHOLOGICA A ACTULUI INFRACTIONAL SI A INFRACTORILOR
5. ETIOLOGIA ACTULUI INFRACTIONAL
6. PRIVAREA DE LIBERTATE. CONSECINTE PSIHOLOGICE

III. Partea practica
1. REDACTAREA INSTRUMENTELOR UTILIZATE PENTRU DESFASURAREA ANCHETEI
PSIHOLOGICE
2. AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE UTILIZARII ACESTOR INSTRUMENTE
3. CREIONAREA PROFILULUI 6 DETINUTI
4. CONCLUZII FINALE
5. INTERVIU CU UN FOST DETINUT POLITIC PE TEMA LIBERTATII SI DESPRE CE INSEAMNA
SA FI FOST DETINUT POLITIC IN ZILELE NOASTRE
IV. Bibliografie






2

I. I. Introducere
Prezenta lucrare are ca teme centrale studiate libertatea si efectele psiho-sociale ale privarii de
libertate, precum si penitenciarul, fenomenul infractional si sansele de reintegrare sociala a
fostilor detinuti.
Ea a fost elaborata in baza practicii efectuate in semestrul al2lea din anul II, la pentienciarul Poarta
Alba in urma discutiilor cu detinutii , si reprezinta o sinteza a cunostintelor teoretice adunate pana
in prezent imbinate cu observatiile personale asupra mediului penitenciar, oamenilor de acolo si a
actului infractional.
Libertatea reprezinta conditia fundamentala a oricarei societati democratice, pentru Seneca,
reprezinta lucrul cel mai de pret de pe lume. Libertatea este cea care pune ordine n haosul
existentei noastre si se identifica cu autonomia. Autonomia presupune o viata planificata, o scara de
valori prin care anumite idealuri sunt puse mai presus de altele (M. Greene, 1988). Nu putem vorbi
de libertate fara a tine cont autoritate; pentru libertate masura este autoritatea.
Libertatea si autoritatea sunt doua dimensiuni fundamentale ale experientei umane, iar opunerea
lor este doar aparenta
Libertatea presupune autoritate, la nivelul existentei sociale ele nu pot fi ntelese complet dect
prin prisma corelatiei. Autoritatea intervine n situatia n care un individ are de facut o alegere.
Raportul de autoritate este un raport de dependenta ntre un agent superior si un agent
subordonat, raport care, implica o relatie de supunere rationala si limitata, neidentificabila cu
umilirea.
Libertatea individului depinde de capacitatea lui de a face distinctie ntre autoritate si pseudo-
autoritate.
Detentia(penitenta) este o limitare a libertatii persoanei. Atunci cnd limitarea de libertate
reverbereaza la nivelul interioritatii umane, n psihicul individului se naste nevoia de a actiona
pentru redobndirea libertatii pierdute, actiune ce J. Brehm a denumit-o reactanta psihologica
Dar, limitarea de libertate reprezinta, de fapt, consecinta aparitiei unor forme de devianta si
delincventa la un individ sau grup social. Devianta, n sens restrns, consta n multitudinea
comportamentelor ale caror caracteristici apar mai mult sau mai putin ofensatoare, reprobabile,
condamnabile si care genereaza sau pot genera, dezaprobare ostilitate si diferite sanctiuni fata de
autorii acestora Notiunea de devianta poate capata ntelesuri diferite n functie de interpretare.
Astfel, din punct de vedere sociologic, devianta se refera la orice ncalcare sau abatere de la normele
scrise sau nescrise ale unei colectivitati care ameninta echilibrul sistemului si da nastere unei
sanctiuni, din punct de vedere juridic, devianta se refera la ncalcarea normelor juridice, iar din
punct de vedere psihologic devianta este o abatere variabila a comportamentului de la normalitatea
psihica. De oriunde am privi devianta este o anormalitate care indiferent ce aspect mbraca va fi
ntotdeauna sanctionata, de cele mai multe ori prin privare de libertate
Cea mai mare parte din aceste aspect sunt studiate de psihologia judiciara
Psihologia judiciar ca tiin i practic, se adreseaz tuturor categoriilor de specialiti care ntr-un
fel sau altul particip la nfptuirea actului de justiie i ale cror decizii au influen asupra vieii
celor aflai sub incidena legii. Aceasta reprezint, de fapt, o mbinare ntre psihologia general i
psihologia social, fiind aplicat la domeniul infracionalitii ca form specific de activitate
uman.
Domeniul psihologiei judiciare l constituie n esen deviana, conduitele care se ndeprteaz de la
normele morale sau legale dominante ntr-o cultur dat
Obiectul psihologiei judiciare l reprezint studiul i analiza complex a comportamentelor umane
implicate n procesul judiciar (omul ntr-o ipostaz special).
Orice societate are o serie de norme scrise sau nescrise prin intermediul crora poate aprecia dac
o anumit conduit sau un anumit act, este adecvat sau nu, se nscrie sau nu n modelul cultural
3

prescris pentru toi membrii ei. Aceste norme stabilesc modalitile de sanciune pentru toate
conduitele sau actele care nu corespundateptrilor societii (unele sanciuni se aplic n mod
instituionalizat, altele se aplic prin mecanisme neoficiale, informale).
Dac am defini toate aceste conduite sau acte ca abateri de la normele de orice fel, am putea afirma
c orice societate se confrunt, n cursul dezvoltrii ei, cu manifestri de devian.
Uneori aceaste abatere de la medie poat duce la progres, dar de cele mai multe ori, aduc haos. De
aceea, acesta actiuni trebuie izolate si pedepsite, tocmai pentru a proteja societatea in intregimea ei,
dar si fiecare individ in parte.
Lucrarea isi propune sa investigheze conditiile, imprejurarile in care 6 persoane au ajuns sub
incidenta legii aducand prejudcii de diverse tipuri altor persoane , precum si modul in care s-au
adaptat in conditiile privarii de libertate. Si, totodata in lucrarea de fata incerc sa creionez mediul
penitenciar asa cum a fost vazut si inteles de catre mine, mediul care ii schimba pe majoritatea
oamenilor ce au locuit acolo, chiar si pentro o foarte scurta perioada de timp.
Inchisoarea este acea institutie ce incapaciteaza temporar detinutii (oamenii considerate periculosi
din punct de vedere social), marind sansa de recidiva a celor ce nu erau predispusi la ea.


































4

II. II.Notiuni teoretice
II. 2. PREZENTARE GENERALA A PENITENCIARULUI POARTA ALBA
Penitenciarul Poarta Alb a fost conceput i construit ntre anii 1948-1949, fiind iniial unul dintre
aezmintele acestei zone a Dobrogei n care erau cazai deinuii folosii la lucrrile de amenajare a
Canalului Dunre - Marea Neagr. ntre anii 1952-1953, datorit condiiilor improprii de munc,
dar mai ales a lipsei utilajelor necesare continurii lucrrilor s-a sistat activitatea pe acest antier i
implicit nu s-au mai folosit la munc deinui. n aceste condiii, unitile penitenciare construite
pentru furnizarea forei de munc pe antier au fost desfiinate, cu excepia unitii noastre care a
supravieuit inclusiv msurilor luate n anul 1977, moment la care au fost desfiinate 70% din
penitenciarele romneti.Penitenciarul Poarta Alb se afl aezat n partea central a Podiului
Dobrogei, pe drumul judeean Ovidiu - gara Dorobanu, care intersecteaz D.N. 22 C la 30 km vest
de municipiul Constana i la 12 km est de municipiul Medgidia. Aflat ntr-o poziie relativ izolat,
se nvecineaz cu urmtoarele aezri rurale: satul Nisipari la 2 km nord; comuna Castelu la 8 km
nord-vest; comuna Poarta Alb la 5 km sud.
Fiind una dintre unitile mari ale Administraiei Naionale a Penitenciarelor, populaia custodial a
Penitenciarului Poarta Alb acoper urmtoarele categorii penale: regimul de executare maxim
siguran i deschis la centrul penitenciar i regimul semideschis la secia exterioar Valu lui
Traian.
Penitenciarul Poarta Alb are i o secie de deinere exterioar: Valu lui Traian situat la 12
km.In cadrul penitenciarului exista si diverse activitati cultural pe care le desfasoara
detinutii.Manifestrile de genul celor susmenionate, au drept scop accentuarea deprinderilor de
comunicare i relaionare pozitiv i mbuntirea cunotinelor persoanelor private de libertate,
constituind o parte integrant a procesului de pregtire a acestora pentru reintegrarea n societate.
Penitenciarul Poarta Alb, n cadrul Administraiei Naionale a Penitenciarelor i implicit ca
structur a sistemului judiciar, i asum rolul de garant n respectarea drepturilor fundamentale
ale individului, n executarea pedepselor i a msurilor privative de libertate.
La baza drepturilor omului stau valorile fundamentale : demnitatea uman, egalitatea, libertatea,
respectul pentru cellalt, nediscriminarea, tolerana, dreptatea, responsabilitatea.
n consens cu Comunitatea internaional, Penitenciarul Poarta Alb recunoate i respect
drepturile omului ca fiind
inalienabile (nimeni nu le poate pierde, dei n unele circumstane ele pot fi suspendate sau
restricionate);
indivizibile, interdependente i interrelaionate (nu pot fi abordate izolat unele de altele);
universale (se aplic n mod egal pentru toate persoanele, indiferent de ras, culoare, sex, limb,
religie, opinii politice sau de alt gen, origine naional, origine social sau alt tip de statut).











5

III. II.2 OBIECTUL PSIHOLOGIEI JUDICIARE

Psihologia judiciar este un domeniu de cunoatere relativ tnr, n plin expansiune i din ce n ce
mai popular n toat lumea .Datorit impactului mass-media, artei cinematografice i a romanelor
poliiste, att disciplina propriu-zis ct i experii-practicieni n psihologie judiciar sunt
nconjurai de o anume aur a senzaionalului i misterului: identificarea i captarea criminalilor
n serie dup indicii i probe vagi, ptrunderea n intimitatea minii unor psihopai sexuali, duelul
psihologic i arta hruirii unor criminali evadai iat doar cteva subiecte care sunt reiterate la
infinit n diferite combinaii i care creioneaz pentru populaie faa psihologiei judiciare .
In realitate insa, psihologia judiciar nici pe departe nu se reduce la studiul crimelor extreme i
criminalilor senzaionali, la fel cum nu toi practicienii ce beneficiaz de cunotinele acestei
discipline sunt criminaliti. n spatele preocuprilor spectaculoase, inoculate publicului larg, se afl
multe subiecte de rutin, abordate n baza cunotinelor din cele mai diverse arii ale tiinelor
juridice i tiinelor psihologice. La rndul lor practicienii care folosesc cunotinele reunite sub
psihologia judiciara sunt mult mai diveri, implicai de cele mai multe ori n activiti de rutin.
Cu ce se ncepe n mod normal? Dac e s analizm obiectul de studiu al psihologiei judiciare, am
putea s-l definim, ntr-o manier pretenioas, ca fiind studiul particularitilor vieii intrapsihice
i al comportamentului persoanelor implicate n prevenirea, geneza, producerea i soluionarea
conflictului individului cu norma juridic (n special cu normele penale i civile).
nelegem prin viaa intrapsihic totalitatea proceselor psihice cognitive, afective i motivaionale
inaccesibile observaiei directe. Pentru psihologi studiul proceselor psihice se realizeaz indirect,
ca rezultat al observrii comportamentului care poate fi urmrit nemijlocit.
S examinm acum ultima parte a definiiei propuse. Conflictul individului cu norma juridic se
produce atunci cnd o persoan ncalc legea: face ceva ce este interzis de coninutul normelor
juridice sau nu face ceea ce reglementrile juridice i cer expres s fac .Dei exist o varietate
foarte mare de norme juridice investigate sistematic de diferite ramuri de drept (de exemplu,
dreptul transporturilor, dreptul internaional, dreptul constituional, dreptul muncii, dreptul
administrativ, dreptul afacerilor etc.), cele mai numeroase, importante i omniprezente norme
juridice sunt normele civile i normele penale. Aceste norme reglementeaz cele mai importante
aspecte ale vieii umane i, cu anumite excepii, presupun o rspundere juridic personal
(individual) pentru nerespectarea lor. innd cont de aceste caracteristici, psihologia judiciar se
ocup cu precdere de aspectele psihologice legate de nclcarea normelor penale, i, ntr-o mai mic
msur, de aspectele psihologice legate de nclcarea normelor civile. Ca i orice disciplin tiinific,
psihologia judiciar are drept scop descrierea, explicarea i predicia obiectului su de studiu. Altfel
spus, scopul psihologiei judiciare const n descrierea, explicarea i predicia vieii intrapsihice i
comportamentului persoanelor n contexte legale.
Capitolele de psihologie social aplicat n contexte legale sunt limitate prin scopul lor: de regul,
ele nu urmresc dect demonstrarea valenelor aplicative ale cunotinelor de psihologie social
fr o analiz detaliat a elementelor legale, sau altfel spus, fr a ine cont de contribuia
cunotinelor acumulate n tiinele juridice.
Pentru anumite teme clasice pentru psihologia judiciar cum ar fi personalitatea infractorului,
personalitatea victimei, personalitatea anchetatorului, depunerea mrturiei etc. obiectul de studiu
central este personalitatea i atunci asistm la o particularizare a obiectului de studiu specific
psihologiei personalitii. Iari, suntem nevoii s constatm c psihologia judiciar nu are un
obiect de studiu autonom.
Obiectivele psihologiei judiciare pot fi mprite n dou categorii: obiective teoretice i obiective
practic-aplicative
Printre obiectivele teoretice am putea enumera n special urmtoarele:
6

organizarea i mbogirea aparatului teoretico-conceptual cu care opereaz;
asigurarea funcionalitii aparatului teoretico-concepional elaborat;
elaborarea unor modele teoretico-explicative privind etiologia unor fenomene psihologice i a
comportamentelor asociate acestora n contexte legale;
n categoria obiectivelor practic-aplicative putem indica:
elaborarea unei metodologii specifice de cercetare a realitii psihice din domeniul judiciar;
identificarea legitilor i regularitilor specifice fenomenelor psihice din domeniul judiciar;
oferirea pentru uzul organelor judiciare a unor cunotine pertinente i utile privitoare la
procesele psihologice n sistemul judiciar;
Psihologia judiciar nu este o tiin autonom (din punct de vedere al obiectului i metodelor de
cercetareeste o disciplin sintetic / de sintez, mai exact, ea este situat la intersecia a mai multor
discipline, preponderent din domeniul tiinelor juridice i psihologice, beneficiind din plin de
realizrile acestora. Pe ling caracterul de disciplin sintetica (de sintez) ea are i un caracter
pronunat aplicativ. sintezele pe care le face sunt orientate preponderent spre scopuri pragmatice
(la noi n ar, pe moment, caracterul pragmatic, aplicativ al psihologiei judiciare este mai curnd
un deziderat dect o stare de fapt).
Psihologia judiciar este o disciplina de sintez (nu o tiin autonom), care poate i trebuie s fie
n primul rnd aplicativ sau pragmatic orientat De-a lungul timpului n psihologia judiciar s-au
conturat o serie de domenii de cercetare distincte. Bineneles c toate temele de psihologie
judiciar i au originea n nevoile pragmatice ale specialitilor implicai n prevenirea
infraciunilor, nfptuirea justiiei, recuperarea i reinseria social a infractorilor.
Psihologia judiciar caut i ncearc s ofere rspunsuri i soluii practice pentru o serie de
ntrebri importante precum cele enumerate mai jos:
Care sunt factorii determinani ai comportamentului infracional?
Care sunt mecanismele psihologice i psihosociale implicate n pregtirea i realizarea activitii
infracionale?
Care sunt factorii determinani i mecanismele psihologice ce duc la recidivarea activitii
infracionale?
Care sunt caracteristicile personalitii criminale i n ce msur se poate opera cu tipologii de
criminali?
Cum i n ce msur se poate realiza un portret psihologic al infractorului n baza probelor ce
indic modalitile de operare n timpul comiterii crimei?
Care pot fi contribuiile aduse de cunotinele de psihologie judiciar pentru a facilita aflarea
adevrului n procesul penal / civil (care este psihologia martorului, care sunt limitele psihologice
ale mrturiei, care sunt mijloacele i strategiile psihologice eficiente pentru ascultarea inculpatului
i martorilor etc.)?
Care este structura i mecanismele psihologice ale comportamentului disimulat?
Care sunt limitele i utilitatea psihodiagnosticului n prevenirea infraciunilor i identificarea
infractorului?
Care este eficiena diferitor modaliti de pedepsire a infractorilor?
Cum ar trebui tratate diferite categorii de infractori pentru a se obine o recuperare ct mai
eficient a acestora?
Care sunt factorii care contribuie la adaptarea sau neadaptarea deinuilor la condiiile mediului
penitenciar?
Printre cele mai frecvente teme de psihologie judiciar , si cele analizate in aceasta lucrare se
numr :
Cauzele fenomenului infracional;
Cauzele agresivitii umane;


7

II.3 FENOMENUL DEVIANTEI
Omul pentru a deveni parte integrat a societii are nevoie de-a lungul evoluiei sale de
interaciunea a trei factori majori: ereditatea, mediul si educaia. Pornind de la o anumit baz
ereditar,crescnd intr-un anumit mediu i avnd acces la actul educativ, omul devine o persoan
cu un rol activ n societate sau poate deveni chiar un personaj, n funcie de circumstane. Ceea ce
este de reinut este faptul c omul se supune(sau ar trebui s se supun)nc de la nceput regulilor
sociale .
Ca deviere de la exigenele normative pe care orice societate le impune membrilor si , deviana
reprezint una dintre cele mai interesante i mai articulate domenii de studiu ale sociologiei
contemporane. Durkheim afirma c nu se poate concepe sau imagina o societate de sfini, un schit
exemplar i perfect. De la o societate la alta, criteriile de evaluare a comportamentului deviant
difer i de multe ori grania dintre ceea ce este normal i ceea ce este patologic este destul de
fragil . Acceptarea normalitiieste dat n general de standardele culturale specifice societii
respective( valori, norme, simboluri, tradiie, cultur) sau de modele culturale specifice unui grup
din cadrul aceleiai societi. Antropologii susin ideea c nu exist o societate(sau cultur) mai
bun sau mai proast dect alta, ci doar modele culturale i stiluri de via diferite. Exist ns o
singur constant: faptul c n toate tipurile de societi unii indivizi respect norma social i alii
o ncalc. Practic,toate studiile care ncearc s explice fenomenul devianei pornesc de la aceast
ntrebare: de ce unii indivizi, spre deosebire de majoritate, aleg s ncalce norma?
Sociologia devianei are n principal dou tendine sau orientri: una preocupat de
cauze(determinist) i una preocupat de motivaii (fenomenologic). Fenomenul devianei a fost
definit folosindu-se mai multe criterii:
criteriul statistic definete deviana ca o abatere semnificativ de la comportamentul
omului mediu( Durkheim, Claude Bernard, Adolphe Quetelet);
criteriul normativ raporteaz deviana la tot ceea ce ncalc normele sociale
criteriul magnitudinii i gravitii actului deviant ce claseaz ca deviante actele care se abat
n mod semnificativ de la ateptrile celorlali i prezint un grad de periculozitate ce
presupune intervenia instrumentelor legale( Erickson, Durkheim);
criteriul medical ce subordoneaz devianei acele acte dincolo de normalitate ce au loc
datorit handicapului fizic sau psihic al indivizilor, acetia nefiind rspunztori de faptele
lor datorit faptului c se afl sub constrngerea bolii;
criteriul reaciei sociale stabilete ca deviante acele acte care strnesc reacii de opoziie din
partea publicului, dar se scap din vedere c reaciile sunt sau pot fi total diferite de la o
societate la alta, de la un grup la altul.
Orice form de via social organizat este caracterizat de relaia dintre aciunea uman i
ordinea social, problem central pentru sociologia devianei, fapt pentru care voi prezenta cteva
paradigme cu privire la ordinea social.
Problema central a sociologiei devianei o constituie relaia dintre aciunea uman i ordinea
social ce caracterizeaz orice form de via organizat.
Principalele concepii teoretice elaborate n istoria sociologiei i-au propus s rspund la
urmatoarele ntrebari legate de problema ordinii sociale:
-de ce n orice societate exist o coordonare a scopurilor individuale?
-n ce condiii scopurile indivizilor intr n conflict cu exigenele ordinii sociale?
-ce rol au elementele raionale si cele iraionale n aciunea uman?
n cursul timpului n sociologia devianei s-au conturat o serie de interpretri i modele teoretice ,
prezentndu-le aici pe cele mai semnificative care alctuiesc de fapt baza teoretic a sociologiei
devianei.
1. Paradigma functionalist
8

Reprezentanii de seam ai acestei paradigme au fost: Talcott Parsons, Robert Merton si Albert
Cohen. Acetia au elaborat o interpretare de tip holistic care caut sursele devianei la nivelul
structurilor sociale deficitare. Consider ca unitate fundamental de analiz a sociologului nu
individul, ci societatea.
2. Paradigma conflictului social
Reprezentanii acestei paradigme(Ralf Dahrendorf, John Rex, Richard Quinney)au apreciat c tezele
funconalismului reprezint un sprijin pentru putere justificndu-i ideologic autoritatea. De aceeea,
concluzioneaz ei,nu consensul social este principala condiie, ci conflictul.
3. Paradigma interacionismului simbolic(teoria etichetrii)
Aceast paradigm reprezint o rentoarcere la tradiiile sociologiei europene i la modelul teoretic
weberian cu privire la semnificaiile aciunii umane. Reprezentanii de seam ai acestiu model
teoretic sunt George Mead, Howard Becker, Edwin Lemert, Kai Erikson, Erving Goffman, Thomas
Scheff. Caracteristicile principale ale acestei teorii ar fi:
a. mprirea oamenilor n indivizi normali i indivizi deviani ce nu poate fi susinut
deoarece toi oamenii, la un moment dat ncalc normele sociale
b. aceast nclcare a normelor poate fi denumit devian primar
c. calificarea unui act ca fiind deviant depinde mai puin de ceea ce face individul ca atare, ct
mai ales de definiiile elaborate de grupurile investite cu autoritatea de a eticheta deviana
d. din punctul de vedere al devianilor, conduita lor este perfect normal i abia dup
etichetarea devianei din exterior apare deviana ca atare; indivizii etichetai ca deviani nu
numai c ajung s cread n autoritatea acestei etichete, dar i adopt conduite coforme cu
aceast etichet
e. procesul de etichetare este realizat de ctre cei care au puterea redutabil de a
stigmatiza(medici, psihologi, judectori, organe de control social)
Teoria etichetrii a avut un rol important deoarece a semnalat pericolele instituionalizrii i ale
dependenei prelungite fa de instituiile de control social.
n funcie de caracterul permisiv sau dimpotriv represiv al mijloacelor utilizate, controlul social
poate fi pozitiv sau negativ.
Controlul social pozitiv se bazeaz n special pe cunoaterea i interiorizarea de ctre indivizi a
normelor i valorilor sociale,ca i pe motivaia acestora de a le respecta din convingere.Controlul
social negativ se bazeaz n special pe temerile individului c va fi sancionat n cazul nerespectrii
sau nclcrii normelor i regulilor sociale.
Concepia lui Sigmund Freud reprezint cea mai important contribuie la modelul psihiatric al
devianei. Dup Freud comportamentul criminal, violent sau deviant i este caracteristic individului
cu un supraeu slab, deoarece acesta nu-i poate controla tendinele inconiente emanate de sine. n
acelai timp, absena sublimrii (substituirea dorinelor incontiente ctre activiti dezirabile din
punct de vedere social de ctre eu) este i ea cauz a comportamentelor criminale sau deviante.
La nceputul deceniului apte, tezele fenomenologiei au dat natere unei noi orientri n domeniul
criminologiei i psihiatriei, care au dezvoltat un model nou de teoretizare diferit de cel tradiional a
fenomenelor de infracionalitate i boli psihice. Aceste teze au scos n eviden faptul c nchisorile
i instituiile de protecie sociala i boli psihice produc o dependen fa de stilul de via i de
comportamentul din interiorul acestora.
Dintre cei mai importani reprezentani ai acestei orientri se numr R.D Laing, D.Cooper,
F.Basaglia, P.Recamier, Th. Szasz, Th. Scheff i E. Goffman. Toi acetia propun nlocuirea
paradigmelor de tip determinist cuo paradigm de tip fenomenologiccare i propune ca scop nu
evidenierea cauzelor , ci descrierea semnificaiilor , adic interpretarea inteniilor actorilor sociali.
La nceputul secolului xx n America se dezvolt paradigma schimbrii sociale ca model etiologic al
devianei i comportamentului patologic n cadrul creia sociologii dezvolt mai multe metode
sociologice:
9

a. funcionalismul- model conform cruia sistemul social constituie un ansamblu
integrat de elemente funcionale. A fost elaborat de Parsons care distingea ntre
schimbarea sistemului i schimbrile din cadrul sistemului. Schimbarea sistemului
este perturbatoare pentru echilibrul social, soluia fiind aceea de a se adapta
sistemul la noile condiii i ntrirea mecanismelor de control
b. modernizarea- model ce analizeaz fenomenul devianei din punctul de vedere al
modificrilor structurale induse n comunitile tradiionale i n rile n curs de
dezvoltare de ctre revoluia industrial. Schimbrile n structura societii
accentueaz sentimentul de marginalizare i elimin capacitatea individului de
autonomie personal. Aceste mutaii sociale faciliteaz multiplicarea devianei
c. conflictul- consider coerciia i controlul social ca elemente fundamentale ale
asigurrii integrrii sociale a individului. Comportamentul deviant apare ca un
comportament conflictual care caut s se sustrag teninelor de coerciie i
mecanismelor de control la nivelul sistemului social
d. behaviorismul social- este o perspectiv mai degrab atomist asupra schimbrilor
sociale; societatea este responsabil de destructurarea imaginii individului despre
sistemul de norme i valori ce trebuie s cluzeasc n general conduita acestuia.
Att deviana ct i boala psihic apar ca efecte negative nemijlocite ale
universalizrii modului de via urban.
Comparativ cu cea european, sociologia american a evaluat comportamentul deviant ntr-o tent
moralist(ca fiind imoral, incapabil s se adapteze exigenelor societii). Acest orientare a primit
denumirea de de sociologie a problemelor sociale.

Alturi de toate paradigmele sau orientrile pe care le-am prezentat mai sus, istoria sociologiei ne
ofer multe altele , dar consider c cele prezntate aici sunt cele mai elocvente pentru o prezentare
sintetica a devianei.











10

II.4. ANALIZA PSIHOLOGICA A ACTULUI INFRACTIONAL SI A INFRACTORILOR

Fenomenul infractional este deosebit de complex si pentru a putea fi cunoscut, trebuie abordat
multidisciplinar. Aceasta implica stapanirea unor notiuni de: criminologie, psihologie judiciara,
sociologie judiciara, biologie criminala, medicina legala, psihiatrie criminala, antropologie
criminala, statistica infractionala .
Infractionalitatea desi este un fenomen social, trebuie cercetata ca act individual, ca act comis de o
persoana concreta intr-o situatie concreta. Este vorba de o actiune umana, determinata de anumite
elemente psihologice, trebuinte, tendinte, motive, scopuri etc.O viziune coerenta asupra dinamicii si
interactiunii elementelor intregului ansamblu de factori care concura la producerea actului
infractional nu o poate oferi decat o conceptie sistemica integratoare asupra conduitei si a
manifestarilor psihocomportamentale.
Factorii care stau la baza fundamentarii teoriilor psiho-biologice, psiho-sociale si psiho-morale,
luati separat, nu pot explica in mod corespunzator originea fenomenului si a comportamentului
infractional. Aceasta presupune elaborarea unui sistem teoretico-stiintific si metodologic cu
posibilitati integratorii si generalizatoare pentru realitatea concreta.
In Romania, evolutia fenomenului infractional este o consecinta a impactului problemelor
economico-sociale grave, caracteristice perioadei de tranzitie, precum si a crizei de autoritate pe
care au traversat-o institutiile statului de drept. Legislatia lacunara si supraancarcarea sistemulul
justitiei penale, corelate cu deficitul de personal si logistica, au facut ca efectul masurilor preventive
si represive sa fie limitat.
Avand in vedere rata inalta de profit si gradul scazut al riscurilor asumate, elemente ale crimei
organizate au aparut si s-au dezvoltat cel mai rapid in domeniul economico-financiar. Coruptia
ameninta nu numai drepturile si libertatile fundamentale ale cetateanului, ci insasi buna
functionare a institutiilor statului de drept, societatea democratica in ansamblul sau.
O serie de organizatii transnationale si-au creat legaturi in randul grupurilor de infractori autohtoni
si actioneaza in cooperare cu aceste, in domeniul traficului de droguri, armament, al afacerilor cu
autoturisme furate, al formelor moderne de sclavie, plasarii de valuta falsa, introducerii ilicite de
deseuri toxice, atacul cu arme de foc etc. Prin contrabanda, au fost scoase din tara o gama larga de
produse, de la cele de stricta necesitate pentru populatie, pana la obiecte de valoare apartinand
patrimoniului national.
O amploare deosebita au luat actele de inselaciune, fals si uz de fals realizate prin cele mai diverse
forme, fraude valutar-vamale si nerespectarea legislatiei in domeniul operatiunilor de import-
export etc. De asemenea, a crescut numarul infractiunilor legate de practicarea jocurilor de noroc,
pretinderea unor sume consistente de bani pentru asigurarea protectiei, sechestrarea de
persoane, violentele intre grupurile rivale de infractori etc.
Toate aceste atitudini si comportamente sunt distructive atat pentru individ cat si pentru societate.
Coruptia de exempul, ca fenomen social, reprezinta expresia unor manifestari de descompunere
morala si degradare spirituala intrucat implica deturnarea si folosirea avutului public in interes
personal, obtinerea unor avantaje materiale pentru indeplinirea obligatiilor de serviciu, incheierea
unor afaceri si tranzactii prin eludarea normelor morale si legale. O astfel de stare de criza, are un
efect demoralizator asupra intregii societati.
In ultima perioada s-au diversificat infractiunile comise prin violenta (omoruri, violuri, lovituri
cauzatoare de moarte, talharii, vatamari corporale grave - ca forme ale violentei private, si conflicte
de grup, interetnice, interconfesionale, profesionale, acte de terorism). Violenta este intim legata de
esenta umana si de functionarea societatii. Violenta acopera o gama larga de comportamente
individuale si sociale, avand o etiologie proprie.

11


Actul infractional, ca orice alt tip de act comportamental, reprezinta rezultatul interactiunii dintre
factorii ce structureaza personalitatea individului si factorii externi, de ambianta. In ceea ce
priveste factorii interni, endogeni, orice persoana poate prezenta in structura sa un nucleu central
mai mult sau mai putin favorabil comportamentului infractional, conturand sau nu o personalitate
infractionala. Ambianta, conditiile si imprejurarile exterioare pot fi favorabile sau nefavorabile
dezvoltarii acestui nucleu in plan infractional.
Actul infractional antreneaza in grade diferite, practic toate structurile si functiile psihice incepand
cu cele cognitiv-motivationale si terminand ce cele afectiv-volitive, implicate fiind si activitatile ca si
insusirile psihice. Actul infractional este generat de tulburari de ordin emotional si volitiv, sustinut
de lipsa sentimentului responsabilitatii si al culpabilitatii, al incapacitatii subiectului de a renunta la
satisfacerea imediata a unor trebuinte in pofida perspectivei unei pedepse.
Trecerea la actul infractional constituie un moment critic, nodal. Aceasta trecere reprezinta o
procesualitate care cunoaste multe inconstante in desfasurarea ei.
O analiza strict psihologica a actului infractional, consta in analiza modului in care personalitatea
infractorului (inteligenta, afectivitatea, motivatia si vointa) se manifesta in pregatirea, savarsirea si
in atitudinea postinfractionala.
Actul infractional se desfasoara in 3 faze. Pentru interpretarea corecta a comportamentului
infractional, trebuie avute in vedere cele trei faze ale actului infractional, si anume: faza
preinfractionala, faza infractionala propriu-zisa si faza postinfractionala.
Situatia preinfractionala reprezinta un ansamblu de circumstante exterioare personalitatii
infractorului, care precede actul infractional. Aceasta situatie implica doua elemente: a)
evenimentul, care determina aparitia ideii infractionale si b) circumstantele, in care infractiunea se
pregateste si se realizeaza.
In savarsirea unei infractiuni, autorul acesteia participa cu intreaga sa fiinta, mobilizandu-si pentru
reusita intregul sau potential motivational si cognitiv-afectiv. Punerea in act a hotararii de a comite
infractiunea este precedata de o serie de procese de analiza si sinteza, de lupta motivelor,
deliberarea si actele executorii antrenand profund, in toata complexitatea sa, personalitatea
infractorului. Pana la luarea hotararii de a comite infractiunea, psihicul infractorului este dominat
de perceperea si prelucrarea informatiilor declansatoare de motivatii ale caror polaritate se
structureaza dupa modelul unor sinteze aferent-evolutive, servind deliberarilor asupra mobilului
comportamentului infractional. In calitate de pas initial al formarii mobilului comportamental
infractional, se situeaza trebuintele a caror orientare antisociala este de o importanta
fundamentala, intrucat prin prisma acestora se percepe situatia externa. Din punct de vedere
psihologic trebuintele se manifesta in constiinta individului ca mobil al comportamentului posibil
si, in cazul unui concurs de imprejurari, pot determina luarea unor decizii pentru savarsirea
infractiunii. Rezultatul procesului de deliberare depinde in mare masura de gradul de intensitate al
orientarii antisociale a personalitatii infractorului.
In faza preinfractionala se constituie premisele subiective ale savarsirii faptei, determinate atat de
predispozitiile psihice ale faptuitorului, cat si de imprejurarile favorizante cu valente declansatoare.
Aceasta faza se caracterizeaza printr-un intens consum launtric, ajungand chiar la un grad inalt de
surescitare, problematica psihologica fiind axata atat asupra coeficientului de risc, cat si asupra
mizei puse in joc. In procesul de deliberare intervin criterii motivationale, valorice, morale, afective
si materiale. Capacitatea de proiectie si anticipare a consecintelor influenteaza, de asemenea, in
mare masura actul decizional.
Procesele de analiza si sinteza a datelor despre locul faptei si de structurare a acestora intr-o gama
de variante concrete de actiune (comportament tranzitiv de alegere a variantei optime) se
declanseaza in faza a doua a actului, faza infractionala propriu-zisa. Planul de actiune, in
desfasurarea sa (timpul de savarsire, succesiunea etapelor, mijloacele de realizare etc.), este
reprezentat mental.
12

Odata definitivata hotararea de a comite infractiunea, latura imaginativa a comiterii acesteia este
sprijinita de actiuni concrete cu caracter pregatitor. Astfel, daca in faza deliberarii comportamentul
infractorului este de expectativa, dupa luarea hotararii acesta se caracterizeaza prin activism,
realizarea actelor preparatorii presupunand apelul la mijloace ajutatoare, instrumente, contactarea
de complici, culegerea de informatii, supravegherea obiectivului. Rezultanta acestui comportament
poate fi, dupa caz, fie concretizarea in plan material a hotararii de a comite fapta prin realizarea
conditiilor optime reusitei ei, fie desistarea, amanarea, asteptarea unor conditii si imprejurari
favorizante.
Trecerea la indeplinirea actului se asociaza cu trairea unor stari emotionale intense. Teama de
neprevazut, criza de timp, obiectele, fiintele sau fenomenele percepute in timpul comiterii faptei
(instrumente de spargere, arme, victima, martori, context spatio-temporal al desfasurarii faptei
etc.), in functie de proprietatile lor fizico-chimice (intensitate, forma, marime, culoare, dispozitie
spatiala etc.) amplifica aceste stari emotionale. Lipsa de control asupra comportamentului in timpul
operarii, o caracteristica a unei activitati normale, poate genera o serie de erori, lacune (pierderea
unor obiecte personale in campul faptei, uitarea unor obiecte corp delict sau omiterea stergerii
unor categorii de urme, renuntarea la portul manusilor, diverse accidentari etc.), care ulterior, fiind
exploatate, vor contribui la identificarea autorului.
Elementul caracteristic psihologiei infractorului dupa savarsirea faptei este tendinta de a se apara,
de a se sustrage identificarii, invinuirii si sanctiunii. Faza postinfractionala are o configuratie foarte
variata, continutul sau este determinat in buna masura de modul in care s-a desfasurat faza
anterioara.
Comportamentul infractorului in aceasta etapa este reflexiv-actional, intreaga lui activitate psihica
fiind marcata de viziunea panoramica a celor petrecute la locul faptei. Practica a demonstrat in
aceasta directie existenta unui registru de strategii de contracarare a activitatilor de identificare si
tragere la raspundere penala a autorilor. In acest sens, o serie de infractori isi creeaza alibiuri care
sa convinga autoritatile ca era imposibil ca ei sa fi savarsit fapta. Strategia utilizata este, de regula,
aceea de a se indeparta in timp util de locul infractiunii si de a aparea cat mai curand in alt loc,
unde, prin diferite actiuni cauta sa se faca remarcati pentru a-si crea probe, bazandu-se pe faptul ca,
dupa o anumita perioada va fi dificil sa se stabileasca cu exactitate succesiunea in timp a celor doua
evenimente. Alteori, infractorul apare in preajma locului unde se desfasoara cercetarile, cautand sa
obtina informatii referitoare la desfasurarea acestora, si actionand ulterior prin denunturi, sesizari
anonime, modificari in campul faptei, inlaturari de probe, disparitii de la domiciliu, internari in
spital sau comiterea unor actiuni marunte pentru a fi arestat. Toate aceste actiuni intreprinse au
scopul de a deruta ancheta in curs si implicit, identificarea lui.
Fuga de la locul unde s-a produs o infractiune si grija de a-si procura un alibi nu este intotdeauna
un indiciu cert al culpabilitatii. Se cunosc cazuri cand persoane care intamplator au asistat sau au
descoperit o infractiune, nu raman la locul faptei, pentru a nu fi suspectate sau citate ca martor.
Asemenea comportare este tipica recidivistilor, care in urma antecedentelor penale ar fi usor
invinuiti.
In urmarirea scopului, infractorii nu ezita in a intrebuinta orice mijloace care i-ar putea ajuta:
minciuna, perfidia, atitudini variate, cautand sa inspire compatimire pentru nedreptatea ce li se face
sau pentru situatia in care au ajuns siliti de imprejurari. Cand aceste strategii nu au succes, unii
infractori manifesta aroganta fata de anchetator sau uneori recurg, chiar la intimidarea acestuia.
Procesarea informatiilor referitoare la evenimentele petrecute, determina, la nivel cerebral aparitia
unui focar de excitatie maxima, cu actiune inhibitorie asupra celorlalte zone, si in special asupra
celor implicate in procesarea acelor evenimente care nu au legatura cu infractiunea, iar la nivel
comportamental actioneaza conform legii dominantei defensive. Infractorul are o atitudine
defensiva atat in timpul savarsirii infractiunii, cat si dupa arestare, in timpul cercetarilor si a
procesului, uneori chiar si in timpul executarii pedepsei.
13

In momentul in care infractorul a fost inclus in cercul de suspecti si este invitat pentru audieri,
comportamentul acestuia continua sa se caracterizeze prin tendinta de simulare. Are o atitudine
defensiva, care merge de la mici denaturari pana la incercari sistematice de a-si imbunatati conditia
procesuala. Infractorul adopta diferite pozitii tactice determinate nu numai de gradul lui de
vinovatie, ci si de pozitia pe care o are fata de anchetator. Daca infractorul simte ca il domina pe
anchetator (fie in capacitatea de argumentare, fie in privinta probelor pe care le are asupra
vinovatiei lui), acesta va fi extrem de precaut in ceea ce relateaza si nu va renunta la pozitia lui
decat in fata unor dovezi puternice. Daca realizeaza superioritatea anchetatorului, atunci rezistenta
lui scade si dominanta defensiva se va manifesta doar prin unele ajustari ale declaratiilor pe care le
face. Cei mai multi infractori sunt inconstanti in depozitii, recunosc o parte la inceput, apoi neaga cu
inversunare, revin asupra celor declarate, pentru ca in final sa faca o marturisire, dar si aceea
incompleta.
Printre imprejurarile care pot constitui circumstante atenuante stipulate in Codul penal (Art. 74, lit.
c), este si aceea privind atitudinea infractorului dupa savarsirea infractiunii. Aceasta atitudine
poate consta in prezentarea de buna voie la organele de urmarire penala, in atitudinea sincera pe
tot parcursul procesului, recunoscand de la inceput ca a comis fapta si relatand exact imprejurarile
legate de aceasta.
Odata ce infractorul a fost depistat si primeste pedeapsa stabilita juridic, ideal ar fi sa i se
intocmeasca un profil psihocomportamental, in vederea aplicarii unui program corectional
corespunzator. Dificultatile in acest domeniu rezida in faptul ca diagnosticarea fiecarui caz in parte
este o activitate laborioasa, necesitand participarea mai multor specialisti (psihologi, magistrati,
sociologi, criminologi, medici legisti etc.).
Diagnosticarea cat mai corecta a profilului psihocomportamental al infractorilor, evidentierea cat
mai exacta a cauzelor care au determinat comportamentul lor antisocial ar constitui cerinte
esentiale pentru conturarea programelor terapeutic-recuperative din cadrul institutiilor
corectionale, avand impact asupra reinsertiei si reintegrarii sociale a acestora.

Tipologia infractorilor
n general, noiunea de tip desemneaz o totalitate de trsturi caracteristice, distinctive ale unui
grup social, profeional etc., trsturi comune repetabile i care se gsesc mereu n corelaie.
Tipologiile infractorilor pot fi determinate, n special, prin cercetarea fenomenului de recidiv.
Poibilitile de acomodare i de reintegrare se determin frecvent prin calcularea indicelui de
inadaptare.
Astfel, n funcie de o serie de criterii n literatura de specialitate s-au realizat diverse categorii i
tipologii ale infractorilor dup cum urmeaz:
1. n funcie de gradul de contientizare i control al comportamentului criminal
avem infractori normali i anormali.
2. n funcie de tendina de repetare a aciunilor criminale avem infractori recidiviti
i nerecidiviti.
3. n funcie de gradul de pregtire infracional avem infractori ocazionali i
infractori de carier.
4. n funcie de modul n care personalitatea infractorului afecteaz comportamentul
lui criminal avem criminali socializai, criminali neurotici , criminali pihotici i
criminali sociopai.
5. De asemenea, n literatura de specialitate se opereaz o tipologie a recidivitilor n
funcie de tipul de fapte comise, n tendine hetero sau homo distructive, viznd
reiterarea unor comportamente ndreptate nspre delincvente diferite respectiv
spre acelai tip de delicte.
6. Primele tipologii specifice de criminali au fost realizate de C. Lombroso i E. Ferri.
Lombroso a ncercat s demonstreze existena unui tip de criminal nnscut, care
14

se caracterizeaz prin anumite trsturi apreciate ca stigmate ale crimei, ulterior,
acesta a fcut o difereniere n tipologia sa, distingnd ntre criminalii de tip
paional, bolnav mintal i epileptic.
7. Criminologul austriac Seeling reine opt tipuri de criminali: criminali profeioniti,
criminali contra proprietii, criminali agreivi, criminali crora le lipsete
controlul sexual, criminali care ntr-o ituaie de criz nu gsesc dect o soluie
criminal, criminali caracterizai prin lips de disciplin social, criminali
dezechilibrai pihic i criminali care acioneaz n baza unor reacii primitive.
8. J. Pinatel distinge ntre tipul pervers, tipul caracterial i tipul ideologic al
infractorului.

Personalitatea infractorului i sentina penal
Studiul personalitii n domeniul psihologiei judiciare are dou sensuri. n primul rnd stabilirea
vinoviei se face de ctre anchetator, dar i de ctre judector, cercetnd corespondena ntre actul
svrit i personalitatea individului. Pe aceast relaie, prin analiza atent i riguroas a unui act,
putem ajunge la descoperirea fptaului n condiiile n care actul ieit din comun reflect o anumit
personalitate. Aceasta este modalitatea cercetrii a posteriori a personalitii. Este modalitatea
invers fa de cea obinuit, cnd cercetarea personalitii d ansa i posibilitatea previziunii a
ceea ce face un individ n viitor.
Orice msur judiciar este o diagnoz dar i o prognoz. Pornind de la considerarea omului ca
personalitate consistent, dinamic care presupune i o anumit stabilitate relativ, se pot efectua
previziuni ale desfurrii ulterioare a comportamentului persoanei vizate, astfel nct sanciunea
este determinat nu numai de gravitatea faptei antisociale comise, dar i o prezumie a posibilitii
sau non-posibilitii reeducrii lui.
n al doilea rnd, se cunoate c la omul normal transformrile dramatice i totale ale personalitii
sunt rare, ele avnd loc n condiii excepionale nct practic nu sunt previzibile, iar statistic sunt
neglijabile.
n al treilea rnd, se descifreaz constatarea importanei corespondenei dintre actul infracional i
personalitatea fptaului. Dac actul antisocial svrit se ncadreaz n linia general de conduit a
infractorului, dac pregtirea i plnuirea lui corespund cu trsturile personalitii sale, atunci
prognoza este mai pesimist, ansele de a fi reeducat fiind mai mici. n schimb, dac actul comis,
chiar dac este grav contravine n esen personalitii infractorului, atunci putem considera c
suntem n faa unui accident, posibilitatea recuperrii sale fiind real.

Profilul personalitii infractorului.
Importana determinrii profilului de personalitate.
Dac o persoan are un comportament manifest prin fapte antisociale, societatea are obligaia
moral i legal de a aprecia gravitatea faptelor i de a lua msuri punitive fa de aceea persoan i
preventive pe plan social.
n cazul n care persoana se dovedete a fi bolnav psihic n msura de a nu putea rspunde pentru
faptele sale (iresponsabilitatea), msurile au un caracter specific, iar stabilirea lor urmeaz un
protocol interdisciplinar reunit sub genericul de expertiz medico-legal psihiatric.
Principalul obiectiv al expertizei medico-legale psihiatrice l constituie determinarea sntii
psihice a unei persoane. Efectuarea acestei expertize este necesar att n cauze penale n care se
ridic problema existenei discernmntului i ca urmare a vinoviei persoanelor care svresc
acte antisociale, precum i n cauze civile: punerea sub interdicie, dreptul de exercitare a unor
profesii sau activiti, capacitate testamentar, etc.
15

Fundamentul teoretic al expertizei medico-legale psihiatrice este legat de principalul obiectiv
general al expertizei medico-legale psihiatrice, acesta fiind determinarea sntii mintale a unei
persoane.
Elaborarea unui diagnostic ct mai fidel pentru diversele categorii de delincveni cu constituirea
unui profil psihocomportamental al infractorilor pentru evidenierea ct mai exact a cauzelor,
comportamentul antisocial se constituie ca i factor esenial pentru implementarea unor programe
terapeutice i de recuperare n cadrul diverselor instituii de corecie.
Analiza complex a fenomenului infracional deschide perspective largi pentru explicaia
mecanismelor, precum i a factorilor care intervin, ceea ce permite adoptarea unor msuri adecvate
generale i speciale, orientate preponderent ctre prevenirea i combaterea manifestrilor
antisociale.
Studiul complex al actului infracional antreneaz cercetri pluridisciplinare. Factorii psihologici
principali implicai n actul infracional const n analiza modului n care structurile de
personalitate (motivaie activitate, potenial intelectual, creativitate, etc) se manifest n etapele de
comitere a infraciunilor (pregtirea, trecerea la aciune, atitudinea de regret, indiferen, lips de
implicare sau satisfacie postantiinfracional). Personalitatea infractorului este fondul pe care
trebuie s se ncrucieze, n cadrul duelului judiciar, funciile acuzrii i aprrii pentru c, n ultima
instan, pedeapsa este impus infractorului, iar efectele sale sunt condiionate de aceast
personalitate. Elementele pozitive ale personalitii vor putea conduce spre o pedeaps mai uoar,
pe cnd cele negative vor trebui infrnte printr-o pedeaps mai aspr. Exist i situaii n care
pedepsele sunt insuficiente, acestea genernd, de obicei, fenomenul recidivei sau al obinuinei
infracionale, crora societatea nu le-a gsit remedii propice Conceptul de personalitate este
esenial pentru o justiie ce se fundamenteaz pe adevr, tiin i dreptate, n care primeaz ideea
de recuperare social a infractorului. De aceea justiia i racordeaz activitatea la serviciile
psihologiei judiciare.
Factorii psihologici nu acioneaza direct, nemijlocit i univoc asupra individului, ci prin filtrul
particularitilor sale individuale, particulariti ale cror rdcini se afl n mic msur n
elementele nnscute ale personalitii i n cea mai mare msur n antecedentele sale, n istoria
personal. Toate acestea i determin un anumit tip de comportament disfuncional, un anumit mod
de a aciona i reaciona n spaiul psihologic, n modul de a rezolva situaiile conflictuale care apar
mereu n acest spaiu.Infractorul se prezint ca o personalitate deformat, ceea ce i permite
comiterea unor aciuni atipice cu caracter antisocial sau disocial.
Infractorul apare ca un individ cu o insuficient maturizare social, cu deficiene de integrare
social, care intr n conflict cu cerinele sistemului valorico-normativ i cultural al societii n care
triete. Pe aceast baz se ncearc s fie puse n eviden att personalitatea infractorului, ct i
mecanismele interne (mobiluri, motivaii, scopuri) care declaneaza trecerea la actul infracional ca
atare.
Caracteristicile personalitii delincvente:
a. instabilitatea emotiv acional.
Aceast caracteristic s-a asociat conturrii profilului personalitii delincvente n urma datelor
obinute din observaie i experimentele pe indivizi infractori. La omul cu comportament social
pozitiv, reaciile emotiv active sunt preponderente, relativ stabile avnd o dubl determinare din
ambian i din istemul de valori etico-social. La acesta stabilitatea se manifest la nivelul duratei
reaciilor reglate la nivel contient voluntar.
n opoziie cu acetia, delincvenii avnd o experien negativ a educaiei deficiente, deprinderi i
practici antisociale este un instabil emotiv activ cu reacii discontinue salturi nemotivate de la o
extrem la alta, inconstan n reacii fa de stimul, inconstan preponderent endogen.
Astfel, instabilitatea emotiv s-a conturat ca o trstur esenial a personalitii deformate a
delincventului la acest nivel evideniindu-se mai pregnant traumatizarea personalitii lui dect la
nivelul dimeniunii cognitive.
16

b. Inadaptarea social.
Exceptnd handicapaii congenitali sau cei cu alienare dobndit, inadaptaii infractori sunt n
general persoane care nu au beneficiat de o educaie eficient, de un mediu optim de dezvoltare.
Anamneza de cele mai multe ori evideniaz n majoritatea cazurilor c acetia sunt provenii din
familii dezorganizate.
Atitudinile antisociale derivate din carene ale influenei educative n perioada copilriei, dac nu
sunt nlturate prin aciuni educative nuanate, modelate pe ituaie, duc la stabilizarea unor
deprinderi negative care actualizate n condiii social economice nefavorabile, pot genera devian
i chiar infraciune.
Aceste coniderente se confirm prin anamneza amnunit.
Carenele educative se manifest i prin lipsa de stabilitate i continuitate a influenelor educative.
Dac n perioadele timpurii copilul are libertatea s vagabondeze, prin natura ituaiilor cu carevine
n contact, i se ofer poibilitatea parcurgerii evoluiei infracionale de la inignifiantele, micile
hoii spre marile furturi i crime. Vagabondajul este o form complet a inadaptrii i o cale de
adncire i fixare a deprinderilor legate de inadaptare. Lipsa domiciliului nseamn sustragerea
tnrului de la influenele educative familiale i o poibil ncadrare a lui n bande de infractori.
c. Cutare satisfaciei materiale sau morale prin infraciune.
Aciunea infracional prezint o suit de caracteristici de pe diferite poziii. Sub raport social, este
o aciune nociv societii reprezentnd un fenomen de inadaptare social. Sub raport pihologic,
este o reacie atipic caracteristic prin cutarea folosului material i moral pe carel aduce.
Caracterul atipic al reaciunilor deriv din faptul c diferii excitani din mediul ambiant exercit
asupra delincvenilor o stimulare cu mult mai mare dect a celorlali indivizi. Aceast stimulare
exceiv provine att din senibilitatea exceiv a infractorului, din fora specific a stimulentului
de aciune asupra lui, n condiiile n care lipsesc inhibiiile pe linie social. Lipsa de fru este
coniderat de muli cercettori o caracteristic a infractorului. Lipsa de inhibiie social trebuie
neleas ca o rezultant a formrii intereselor n direcia antisocial.
d. Duplicitatea comportamentului infractor.
Individul infractor contient fiind de caracterul antisocial distructiv al aciunilor sale, lucreaz n
tain, observ, plnuiete, se ferete de controlul oamenilor i n special al autoritilor.
Pentru infractor devine obseiv strdania de a aciona n maniera n care s nu fie descoperit.
Aceast ncordare, tenionare face ca n actul infracional s se strecoare o eroare, o lacun carel
poate trda. Acest fapt este cunoscut de ambele pri i aceast cunoatere mrete pentru
delincvent teniunea dominantei defenive determinnd-o s devin inhibitoare n momentele cele
mai deciive ale infraciunii.
Frica dominant devine paralizant, inhibnd instana cortical n funcionarea creia se vor ivi
greeli care-l pot trda. Cunoscuta atitudine de rentoarcere la locul infraciunii se pare c se
explic prin fenomenul de amnezie postinfracional generat de emoia trit n momentul
infracional. Astfel, apare acest impuls imperativ de rentoarcere la locul infraciunii, creia de cele
mai multe ori cnd i d curs i poate fi fatal.
Duplicitatea infractorului fiind exersat att n momentul comiterii aciunii infracionale, ct i n
restul perioadei devine pentru infractor a doua natur dnd artificialitate ntregului su
comportament. Astfel, n timpul cnd nu comite infraciunea poate juca rolul omului cinstit cu
preocupri ndeprtate de specificul infraciunii. Tinuirea pentru infractor devine o neceitate i i
formeaz deprinderi specifice care servesc acest scop.
Ca o concluzie la descifrarea actului infracional i a personalitii infractorului trebuiesc avute n
vedere cteva elemente pihologice importante:
- antecedentele infractorului viznd elementele native i cele achiziionate.
- starea de spirit momentan
- ituaia obiectiv declanatoare
- perceperea subiectiv a ituaiei din spaiul psihologic
17

II.5. ETIOLOGIA ACTULUI INFRACTIONAL
Analiza etiologica a acestor forme de manifestare poate indica o multitudine de cauze: standardul
economic, somajul, alienarea psiho-sociala, criza de autoritate, criza morala etc.
Intelegerea aparitiei fenomenului infractional si a evolutiei sale pana cand se concretizeaza in act
infractional, presupune apelarea la unele notiuni si concepte apartinand principiilor conexiunii si
determinismului: posibilitate si realitate; necesitate si intamplare; probabilitate; cauzalitate;
finalitate si scop; lege (Stanca, 1992).
Pentru explicarea mecanismului aparitiei si dinamicii fenomenului infractional, este necesar sa
pornim de la conceptul de conexiune care presupune interactiunea obiectelor si fenomenelor,
corelatia subsistemelor in sistem si sistemelor in context.
In concordanta cu principiul conexiunii, originea si dinamica fenomenului infractional nu poate fi
rezultatul unui factor monocauzal si nici al mai multor factori, ci numai al interactiunilor dintre
acestia, care ii da configurarea si care are un caracter obiectiv.
Dificultatea demersului teoretic si de investigare practica a etiogenezei fenomenului infractional
deriva tocmai din impedimentele ce se ridica in decelarea tipurilor de relatii care actioneaza in mod
specific in acest domeniu.
Apelarea la categoriile posibilitate si realitate mijloceste surprinderea mecanismului sintezei intre
continuu si discontinuu in trecerea de la o stare la alta in procesul determinarii obiective a
fenomenului infractional. Realitatea acestuia surprinde tocmai starea sa de fapt existenta prin
ansamblul infractiunilor prezente si trecute.
Spre deosebire de realitate, posibilitatea desemneaza totalitatea starilor virtuale prin care
fenomenul infractional poate trece, dar pentru care nu exista inca suficiente conditii de realizare. La
nivelul acesteia se impune a fi localizata adevarata prevenire, care trebuie sa aiba menirea tocmai
de a impiedica sau elimina aparitia si influenta conditiilor ce faciliteaza trecerea din sfera
posibilului in cea a realului in cazul unei infractiuni concrete. Interventia oportuna si eficienta este
strans conditionata de intelegerea faptului ca dinamica interactiunilor interne si externe, actuale
sau de perspectiva, a factorilor biopsihosociali marcati de influente criminogene, determina o gama
variata de posibilitati prezente sau viitoare ale aparitiei si manifestarii fenomenului infractional.
Granitele dintre posibilul si imposibilul infractional sunt relative, deoarece evolutia starilor de
manifestare are un caracter concret si reprezinta expresia continutului intern si a variabilitatii
gamei care favorizeaza ori suprima unele directii.
De asemenea, trebuie subliniat faptul ca daca anumite directii tin de esenta sistemului, altele se
cantoneaza la nivelul aspectelor accidentale ale acestuia. Primele sunt directii necesare si se
manifesta ca tendinte principale si dominante, pe cand celelalte sunt intamplatoare si nu depind de
conditiile interne si stabile, ci de conditiile variabile neesentiale.
Necesitatea fenomenului infractional este modalitatea de existenta ori de manifestare a unor stari,
proprietati, raporturi sau tendinte criminogene, circumscrise la nivelul factorilor biopsihosociali,
luati in interactiunea lor, decurgand din natura interna a acestora si, in conditii constante, se
desfasoara ca inevitabilitate, intr-un anumit fel bine precizat.
Opusa necesitatii, intamplarea reprezinta modalitatea de existenta sau de manifestare a unor stari,
proprietati, raporturi sau tendinte criminogene, localizate la acelasi nivel, care decurge din factorii
periferici sau exteriori si se caracterizeaza prin variabilitate si inconstanta, reusind sa se produca
sau nu, sa se realizeze intr-un fel sau altul, fara sa afecteze esenta sistemului.
Necesitatea si intamplarea nu au caracter absolut, ci relativ, inclusiv in domeniul psihologiei
judiciare, astfel ca intr-un anumit raport sau in anumite conditii date, ceea ce este necesar poate fi
intamplator, intr-un alt raport sau in alte conditii. Asa, de exemplu, furtul comis de o persoana,
careia nu i s-a oferit sansa unui loc de munca si in conceptia sa nu are alte posibilitati de castig
18

cinstit, apare ca necesar, pe cand in conditiile unui loc stabil de munca, poate fi intamplator.
Schimbarea conditiilor in functie de loc si timp, poate conduce la trecerea uneia in cealalta.
Daca realitatea, posibilitatea si imposibilitatea, alaturi de necesitate si intamplare, sunt categorii
care exprima stari calitative ale fenomenului infractional, existenta acestuia implica si determinari
de ordin cantitativ regasite in conceptul de probabilitate. El se refera, in acest caz, la posibilitatile
devenirii ilicitului penal, la masura si frecventa realizarii conditiilor care favorizeaza trecerea de la
o stare virtuala la una reala, la sansele comiterii unei fapte penale.
Probabilitatea se regaseste in ecuatia de frecventa ca raport dintre numarul de cazuri de realizare
efectiva a unor infractiuni si numarul total de cazuri posibile ale acestora. Probabilitatea are sens si
valoare numai in cazul infractiunilor intamplatoare, pentru ca exista cel putin doua posibilitati: sa
fie comise sau nu, sa fie savarsite intr-o forma sau alta. Probabilitatea capata o semnificatie si o
importanta din ce in ce mai mare, pe masura ce prognozarea criminologica isi contureaza locul si
rolul in profilaxia infractionala.
Relatia cauzala, ca forma particulara a determinarii fenomenului infractional cu genurile sale
proxime si faptele concrete de manifestare, exprima un raport genetic si se obiectiveaza ca legatura
independenta de vointa omului intre doua subsisteme sau elemente ale aceluiasi sistem care se
succed, unul provocandu-l pe celalalt.
Fenomenul care precede si provoaca producerea unui alt fenomen se numeste cauza si care, din
perspectiva judiciara, are drept continut interactiunea factorilor biopsihosociali ce determina, in
mod necesar, infractiunea. Cauza este conditia necesara fara de care un anumit comportament nu s-
ar manifesta si totodata ea precedeaza efectul fiind invariabil urmata de acelasi efect.
Efectul reprezinta fenomenul sau procesul care succede cauza si a carui producere este determinata
de aceasta. Intre cauza si efect se stabileste un raport de necesitate. Constanta acestui raport este
mediata de conditii. Cauzele provoaca aceleasi efecte numai daca actioneaza in aceleasi conditii, la
fel cum variabilitatea conditiilor mijloceste variabilitatea efectelor in raport cu actiunea acelorasi
cauze.
Interactiunea dintre cauza si efect are un caracter complex. Pe de o parte, fenomenele sunt, in
acelasi timp, in raporturi diferite, atat cauze cat si efecte, iar pe de alta parte, in producerea
efectelor interactioneaza mai multe cauze, acestea la randul lor actionand in stransa legatura cu
diverse conditii. Odata aparut, efectul poate avea un rol activ asupra cauzei care l-a generat,
influentand-o favorabil sau nefavorabil.
Conditiile reprezinta un complex de fenomene ce nu pot genera prin ele insele comportamente
infractionale, dar care, insotind in timp si spatiu cauzele si influentandu-le, asigura o anumita
evolutie a lor pentru producerea efectului. Conditiile pot fi necesare, intamplatoare, suficient
necesare, insuficient necesare. Conditiile insotind actiunea cauzei, isi pun pecetea pe manifestarea
ei, grabind sau incetinind, stimuland sau franand aparitia unui anumit efect.
Dificultatea dezvaluirii relatiilor cauzale in determinarea fenomenului infractional deriva din faptul
ca acestea se coreleaza cu intreaga retea a celorlalte relatii prezente in structura si dinamica sa.
Pentru facilitarea decelarii lor, indeosebi la nivelul faptelor penale concrete, teoreticienii si
practicienii sunt preocupati de izolarea relatiilor cauzale din universul relatiilor posibile, oprindu-
se indeosebi la mobilurile si raporturile pe care se fundamenteaza latura subiectiva a infractiunii
studiate.
Orice infractiune nu reprezinta altceva decat punctul nodal al intersectiilor din lanturile cauzale
care este, in acelasi timp, determinat si determinator, avand atat valoare de cauza, cat si de efect.
Astfel, un omor poate avea ca mobil profunda dusmanie si ura dintre autor si victima. Sigur ca prin
cunoasterea prealabila a acestui mobil in unele situatii date, se poate actiona preventiv, dar
antecedenta imediata din lantul cauzal are la baza tocmai motivele pentru care s-a ajuns la
dusmania respectiva. Deci, activitatea preventiva eficienta trebuie sa cuprinda in campul sau de
manifestare relatiile din intregul lant cauzal.
19

Intelegerea determinismului cauzal al fenomenului infractional este facilitata de sesizarea actiunii
concomitente a unei pluralitati de cauze. In etiologia infractionala se impletesc cauzele interne ce
tin de natura umana, sociala a persoanei si cauzele externe ce vizeaza diversi factori culturali,
economici, juridici etc. Ponderea, in cazul infractiunilor concrete, o detin insa cauzele interne
(bazate pe factorii individuali) care au greutate specifica mai mare in raport cu cele externe. Altfel
nu s-ar putea explica de ce o persoana, in anumite conditii, trece la actul infractional, pe cand alta, in
imprejurari similare, nu face acelasi lucru. Concluzia ce se desprinde este ca, in domeniul
infractional, cauza externa nu-si poate subordona si nu poate anula cauza interna.
Analiza specificitatii cauzelor de natura subiectiva si obiectiva, a ponderii lor in lantul cauzal,
presupune tratarea fenomenului infractional ca fenomen social - istoric concret, marcat evident de
structura sistemului economico-social, de legitatile care il guverneaza.
Expresia sintetica a complexitatii etiogenezei, starii, structurii si dinamicii fenomenului infractional
este data de lege si legitate, concepte care surprind, pe de o parte, unitatea actiunii tipurilor de
interactiuni abordate (posibilitate si realitate, necesitate si intamplare, cauzalitate si conditionare)
si sistemul ce inglobeaza ansamblul de legi care il guverneaza, pe de alta parte.
































20

III.Partea practica
III.1 REDACTAREA INSTRUMENTELOR UTILIZATE PENTRU DESFASURAREA ANCHETEI PSIHOLOGICE
Este o metod indirect care se folosete in general pentru determinarea unor trsturi de
personalitate, atitudini sau mentaliti care nu pot fi aduse n laborator, trasturi care nu sunt
standard, nu sunt obiective si de cele mai multe ori nu pot fi interpretate din punct de vedere
statistic. Ancheta se poate realiza sub dou forme: pe baz de chestionar i pe baz de interviu.
Ancheta pe baz de interviu presupune stabilirea unei relaii cu subiectul n care cercettorul vine
dinainte cu un plan i un set de ntrebri pe care le adreseaz subiectului n vederea recoltrii
datelor conform cu obiectivul propus. Dup modul de articulare a ntrebrilor i gradul lor de
stabilitate n aplicare, se disting dou tipuri de anchete pe baz de interviu:
- structurat (standardizat)
- semistructurat, n care caz este permis reformularea unor ntrebri, modificarea ordinii de
prezentare a ntrebrilor i formularea de ntrebri suplimentare.
Alegerea tipului de interviu se face n funcie de obiectul de studiu propus.In realizarea unei
anchete psihologice se tine cont de:
Persoana intervievata- cazul de fata, infractor
Mediul desfasurarii interviului- penitenciar
Permisivitatea la cunoastere a persoanei in cauza- nu trebuie sa fie foarte personal, intim
Scopul final al cercetarii- motivul pentru care a savarsit infractiunea si sansele de reabilitare
sau recidiva
Avand in vedere considerentele de mai sus, am redactat un interviu semistandardizat, prin care
incercam sa aflam anumite aspecte din viata detinutului, si care cuprinde urmatoarele intrebari.
Trebuie sa mentionez ca legat de numele subiectului, am preferat sa nu trec nici un nume (oricum
nu putem avea nici o siguranta de faptul ca numele date de detinuti sunt cele reale, dar pentru
respectarea confidentialitaii, voi numii subiectii cu numere.
Deasemenea am avut atentie si la gestica si mimica personajelor intervevate, si am tinut cont de
starea lor generala, de starea de spirit in care se aflau si de cum se raportau la cei din jur atunci
cand vorbeau cu noi( daca , se intorceau dupa aprobare, sau daca erau nelinistiti, etc)


















21



Ghidul de interviu (setul de intrebari) in baza caruia am lucrat in mirco-atelier,
alaturi de 2 colege ale mele

1. Cum te numesti?
2. Cati ani ai?
3. De ce te afli aici?
4. Care este pedeapsa pe care ai primit-o si cat ai ispasit deja?
5. Ai mai fost inchis? Daca da, de ce ai fost inchis prima data , la ce varsta si pentru cat timp?
6. De ce ai comis fapta? Care consider ca sunt cauzele?*aici in functie de raspunsurile sale
Daca anturajul, cati erati in grup? Cine a avut initiativa?
Daca sunt alte cause, poti detalia putin?
7. Care sunt relatiile cu familia?Te viziteaza? Cine?
8. Mai ai frati sau surori? Cati?
9. Care sunt relatiile cu prietenii din afara? Te viziteaza?
10. Cate persoane stati in camera? Cum te intelegi cu colegii de camera?
11. Cum a fost la inceput? ( perioada de acomodare)
12. Care sunt activitatile tale zilnice? Ce faci pentru a trece timpul si cum te impaci cu personalul
inchisorii?
13. Ce impact consider ca are asupra ta faptul ca esti acum aici?te-ai schimbat in vre-un fel de cand
ai venit aici?
14. Ce ne poti spune despre viata ta de dinainte si consideri ca este important, sau esential pentru
tine? Ce iti lipseste cel mai mult de afara?
15. Inainte sa fii inchis lucrai? Daca da, ca ce lucrai?
16. Ce ai de gand sa faci atunci cand iesi afara?(exista persoane care sa te astepte , si sa te ajute la
inceput, si sa te ajute sa iti gasesti un loc de munca? )










22

III.2 AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE UTILIZARII ACESTOR INSTRUMENTE
Aspectul cel mai important intr-un interviu semistructurat consta in faptul ca prin acesta se
obtin mai multe informatii despre motivatiile, aspiratiile, obiectivele, atitudinile si valorile unei
persoane. Un bun si experimentat intervievator va observa, in timpul interviului, nu doar ceea ce
doreste candidatul sa declare sau sa arate, ci si aspecte mai subtile. Tine de maiestria si de abilitatea
intervievatorului de a-l face pe candidat sa se exprime cat mai natural, sincer si spontan.
Avantajele interviului semistructurat, in aceste conditii, comparativ cu ale celui standardizat sunt:
- are aparenta unei discutii informale, insa este structurat dupa obiectivele prestabilite; poti conduce
discutia acolo unde doresti, atingand subiectele care te intereseaza
- ai oricand un punct de reper la care sa te intorci in cazul in care candidatul se indeparteaza prea mult
de la subiect sau daca nu mai stii de unde ai plecat
- flexibilitate mult mai mare, se poate adapta oricarui tip de candidat, la orice nivel de pregatire si de
experienta
- poti pune intrebari suplimentare si poti intra in detalii pentru a obtine mai multe informatii
- imbina observatia cu posibilitatea de a obtine date factuale si de a conduce discutia prin intrebari
predefinite
- creste gradul de incredere, implicare si sinceritate din partea candidatului; retinerile sau rezervele de
natura personala pot fi minimalizate datorita caracterului informal (oamenii reactioneaza mai bine la
"a purta o discutie" decat la "a sustine un interviu")
- poti evalua capacitatea de exprimare a candidatului, coerenta, claritatea limbajului, utilizarea
adecvata a termenilor, stilul de vorbire
Exista suficiente riscuri si neajunsuri intr-un interviu pentru a avea o siguranta cat mai mare a obtinerii
de informatii despre candidat cu mare acuratete. Riscurile care pot aparea in timpul unui interviu
semistructurat pot fi:
- atitudine de superioritate din partea intervievatorului
- atribuirea anumitor prejudecati intervievatului, datorate unor aspecte legate de apartenenta
profesionala sau personala, stereotipuri de evaluare
- preluarea discutiei de catre intervievat; exista riscul ca rolurile celor doi parteneri sa se schimbe pe
parcursul discutiei, daca si candidatul este specializat in comunicare interpersonala, este abil si are
suficienta experienta de natura interpersonala

















23

III.3 CREIONAREA PROFILULUI 6 DETINUTI

Subiectul nr.1
varsta: 40 ani
pedeapsa totala si cat a ispasit din ea:13 ani din care a facut 7, prin urmare mai are 4 ani;
acum se afla in regim semideschis;
fapta comisa: omor,
cauzele pentru care a comis fapta: el sustine ca sotia lui a murit in urma unei altercatii si
ca el nu are o vina foarte mare in aceasta privinta, ca totul s-a intamplat dintr-un accident. A
fost pentru prima data cand si-a batut sotia.
daca este recidivist cand a mai fost inchis si de ce: este recidivist.Prima data a fost inchis
la varsta de 20 de ani pentru o perioada de 3 ani, din cauza unui scandal.
nivelul de studii: 10 clase
relatiile cu familia:are 3 copii cu care a reluat relatiile la 3 ani de la inchidere (cel mai mic
are 12 ani), iar acum il viziteaza
relatiile cu prietenii de afara:
perioada de acomodare:subiectul s-a acomodat relativ repede, dar sustine ca ii este foarte
dor de familia lui ( de cei 3 copii si ca ii lipseste destul de mult libertatea)
activitatile zilnice :Se uita la televizor, se uita la fotbal, si joaca diverse jocuri cu colegii de
camera; deaseemenea datorita meseriei lui anterioare si anume brutar, in unele zile
lucreaza, iar la 3 zile lucrate I se scade 1 zi din penitenta, iar ca viciu fumeaza.
relatiile cu ceilalti detinuti si cu personalul inchisorii: Sta cu inca 26 de detinuti intr-o
camera, si se inteleg bine, iar cu personalul inchisorii nu a avut probleme, nu are rapoarte
relatia cu divinitatea: sustine ca se duce de buna-voie la biserica
ocupatia de dinainte de detentie:Brutar
alte elemente din viata lui de dinainte de detentie
planurile pentru cand va iesi afara: Se gandeste ca ii va fi greu cand va iesi afara sa se
acomodeze cu progresele societatii, parte din care le vede la televizor; vrea sa isi mentina
meseria de brutar, si sa reia relatiile cu familai sa
Cum considera subiectul ca i-a schimbat viata si viziunea asupra vietii perioada de
penitenta: (impactul psihic, fizic si social pe care perioada de detentie l-a avut asupra
subiectului) considera ca l-a afectat destul de mult mai ales in relatia cu copii sai.

Observatii:
Subictul nu pare sa isi asume vina foarte mult asupra, faptul si trateaza totul ca si cum a fost
un accident, care nu are urmari foarte grave, dar totusi regret profund ca s-a intamplat acest
lucru.










24

Subiectul nr.2
varsta: 50 de ani implinti. ( nu a vrut sa isi spuna varsta exacta)
pedeapsa totala si cat a ispasit din ea: a primit 8 ani, iar pe 10 iunie 2010 face 2 ani de
cand este inchisa;acum se afla in regim semideschis la sectia de femei a penitenciarului
Poarta Alba
fapta comisa: inselaciune s-a dat drept altcineva si a incercat sa insele o banca
cauzele pentru care a comis fapta:femeia sustine ca a ajuns aici fara sa aiba o vina
propriu-zisa si ca ea a semnat acele acte in necunostinta de cauza, semnarea acelor acte
punand-i chiar si viata in pericol. Membrii anturajului (si cei care totodata au determinat-o
sa semneze documentele) - pe multi nu ii cunoaste personal a semnat constransa, obligata
fiind, fara ca macar sa ii parvina vre-un ban.
daca este recidivist cand a mai fost inchis si de ce: nu este recidivista dar initial a fost
inchisa la penitenciarul Targusor de femei, de unde dupa 6 luni a fost mutate la Poarta Alba
nivelul de studii:8 clase
relatiile cu familia: sotul care este electromecanic, reprezinta singura persoana de contact
cu lumea de afara. El este al doilea sot; Primul sot a fost alcoholic; Au impreuna 2 copii, si au
divortat cand baiatul avea 13 ani si fata 17, (copii mentin sau nu legatura cu tatal)
fratii si surorile ei au renegat-o dupa ce a fost inchisa;
relatiile cu prietenii de afara: altcineva nu vine sa o viziteze in afara de actualul sot;
perioada de acomodare:a fost foarte greu pentru ea, mai ales la inceput; intotdeauna s-a
considerat o persoana autodidacta, si nu a crezut vreodata ca v-a ajunge aici;
activitatile zilnice : femeia se considera autodidacta, de aceea citeste foarte mult in
inchisoare mai tot ce ii pica in mana; se uita la televizor
relatiile cu ceilalti detinuti si cu personalul inchisorii:nu are conflicte cu celelate femei, si
nu este de fel nici foarte vorbareata mai mult decat este necesar cu colegele ei; nu are
rapoarte iar cu personalul inchisorii se intelege bine.
relatia cu divinitatea:
ocupatia de dinainte de detentie:in ultimii 4 ani inainte de detentie a lucrat ca agent de
asigurari unde sustine ca avea si cate 50 de mil. pe luna.
Alte elemente din viata lui de dinainte de detentie La varsta de 30 de ani a fost operata de
hernie de disc;
planurile pentru cand va iesi afara: nu ii este frica de cum o va percepe lumea, desi inca
mai are nevoie de timp pentru a se acomoda cu noul statut social, si admite ca probabil ii v-a
fi destul de greu sa poarte acest stigmat de fosta detinuta atunci cand v-a iesi afara, si nu stie
cum va trece peste acest lucru
Cum considera subiectul ca i-a schimbat viata si viziunea asupra vietii perioada de
penitenta: (impactul psihic, fizic si social pe care perioada de detentie l-a avut asupra
subiectului) Considera ca penitenta a avut un impact foarte mare asupra ei si crede ca isi
va reveni cu greu si va trece cu greu peste tot acest capitol din viata ei
Observatii
*atunci cand am intrebat-o daca ii putem adresa cateva intrebari, ne-a raspuns ca atata timp cat o
tratam omeneste si discutam cu ea ca de la om la om, ea nu are nimic impotriva, ci dimpotriva i-ar
face chiar placer sa discute si cu alt fel de persoane (pe noi ne vedea ca pe niste persoane care stim
ceva mai multa carte decat restul persoanelor de acolo, si ca niste persoane cu care poate discuta);
exprimarea nu denota superoritate nici din glas,nici din gesturi
*femeia pare sincera, (mai ales prin exprimarea din gestica, tonalitate) trecuta prin viata, profund
afectata de ceea ce s-a intamplat; nu stie cum va trece peste acest lucru atunci cand va iesi afara
* au fost cateva moment in care a incercat sa conduca discutia si chiar sa ne impresioneze prin
faptul ca era autodidacta;
25

Subiectul nr.3
varsta: 23 de ani
pedeapsa totala si cat a ispasit din ea: are o pedeapsa de 8 ani din care a ispasit 3 ani si
jumatate; momentan se afla in regim semi-inchis
fapta comisa: tentativa de omor
cauzele pentru care a comis fapta: anturajul,era cu prietenii la discoteca iar dintre toti,
numai el a fost reclamat si prins;
daca este recidivist cand a mai fost inchis si de ce: nu este recidivist
nivelul de studii: are 8 clase
relatiile cu familia: familia il viziteaza; sustine ca ii lipseste foarte mult familia
relatiile cu prietenii de afara: prietentii nu prea il viziteaza
perioada de acomodare: foarte grea; sustine ca ii lipseste familia foarte tare; ; conflicte
violente putine daca ajungeam mai des la bataie ajungeam mai des aici
activitatile zilnice :participa la diverse activitati (sport), se joaca remi, table, se uita la
televizor la stiri in general;nu mananca mancarea din penitenciar; mananca din pachete
relatiile cu ceilalti detinuti si cu personalul inchisorii: se intelege bine cu colegii, sta cu
alti 16 detinuti in camera,exista o anumita ierarhie in grup, care daca este respectata,atunci
totul e ok. nu are rapoarte, raspuns echivoc legat de personalul inchisorii. Exista
posibilitatea de a merge la psiholog;
relatia cu divinitatea a spus ca nu prea se duce la biserica, decat atunci cand sunt obligati
sa mearga cu totii
ocupatia de dinainte de detentie: nu lucre inainte
alte elemente din viata lui de dinainte de detentie. nu este un tip violent de fel;
planurile pentru cand va iesi afara: are o prietena ce il asteapta si deasemenea afara il
asteapta un loc de munca; vrea sa munceasca atunci cand iese afara; nu stie cum il va
percepe lumea atunci cand va iesi din inchisoare,dar nu se gandeste la parerea celorlalti;
Cum considera subiectul ca i-a schimbat viata si viziunea asupra vietii perioada de
penitenta: (impactul psihic, fizic si social pe care perioada de detentie l-a avut asupra
subiectului) considera ca l-a influentat foarte mult aceasta perioada si vrea sa isi reface
viata atunci cand v-a iesi afara

Observatii
Subiectul a incercat sa conduca discutia in cateva momente si deasemenea a incercat sa
impresioneze prin dorul sau fata de familie; sansele sale de reabilitare depind de modul in care va p
percepe ceea ce I se inatmpla pana la sfarsitul pedepsei;














26

Subiectul nr.4
varsta:20 de ani
pedeapsa totala si cat a ispasit din ea:3 ani si 6 luni; are comise la 1 an si 4 luni, a ispasit 1
an si 1 luna din pedeapsa; acum se afla in regim semi-deschis
fapta comisa: furt; a spus ca au furat banii pentru distractie; a fost prins in timpul faptei
cauzele pentru care a comis fapta:anturajul; cei din acel anturaj sunt inchisi si ei
deasemenea;
daca este recidivist cand a mai fost inchis si de ce: nu este recidivist, dar, a inceput sa fure
de la 17 ani
nivelul de studii: 5 clase
relatiile cu familia: familia il viziteaza si ii aduce pachete ; sunt 3 frati , el este cel mai mic
(ceilalti frati muncesc)
relatiile cu prietenii de afara: prietenii lui sunt inchisi si ei in acelasi penitenciar;
perioada de acomodare: destul de greu la inceput s-a obisnut apoi
activitatile zilnice : in general se uita la tv pe discovery
relatiile cu ceilalti detinuti si cu personalul inchisorii:sta intr-o camera alaturi de alti 11
detinuti, nu are rapoarte
relatia cu divinitatea: merge destul de des la biserica
ocupatia de dinainte de detentie: a lucrat in constructii
alte elemente din viata lui de dinainte de detentie; nu a vrut sa spuna foarte multe in
aceasta privinta, a raspuns scurt bine ( viata lui de dinainte de detentie era bine)
planurile pentru cand va iesi afara:
Cum considera subiectul ca i-a schimbat viata si viziunea asupra vietii perioada de
penitenta: (impactul psihic, fizic si social pe care perioada de detentie l-a avut asupra
subiectului) ii pare rau ca a fost prins, mai ales ca se lasase de furat, dar vrea sa isi reface
viata atunci cand v-a iesi din inchisoare


Observatii:
*subiectul are retinere in a raspunde, iar raspunsurile lui sunt monosilabice si in general
aprobatorii;
Subiectul are sanse de recidiva, avand in vedere faptul ca in mare parte anturajul sau a ramas
acelasi si au fost inchisi in acelasi penitenciar
















27


Subiectul nr.5
varsta:19 ani
pedeapsa totala si cat a ispasit din ea: a ispasit 1,2 luni, iar in 2012 are o comisie de
contopire;acum este in regim semi-inchis
fapta comisa: furturi (din magazine si masini)
cauzele pentru care a comis fapta: anturajul, lipsa de bani, mic , nu avea loc de munca
daca este recidivist cand a mai fost inchis si de ce: este recidivist; este la al 2 lea mandat
(primul a fost preventive de 8 luni)
nivelul de studii: 5 clase
relatiile cu familia: are 6 frati si 3 surori; primeste vizite din partea familiei; un frate de al
lui a mai fost inchis, dar fara a recidiva. Este reabilitat
relatiile cu prietenii de afara: nu pastreaza legatura cu fostul anturaj; nu stie nimic de ei;
perioada de acomodare: destul de dificila la inceput, mananca la comun.
activitatile zilnice : se uita la tv la telenovela si canal D.
relatiile cu ceilalti detinuti si cu personalul inchisorii: sta cu inca 9 detinuti in celula;
relatia cu divinitatea
ocupatia de dinainte de detentie:nu avea un loc de munca stabil, a lucrat la un moment dat
in Constanta timp de 2 luni
alte elemente din viata lui de dinainte de detentie: incetase cu furturile cu cateva luni
inainte de a fi prins
planurile pentru cand va iesi afara: vrea sa plece la sora lui care este in afara
Cum considera subiectul ca i-a schimbat viata si viziunea asupra vietii perioada de
penitenta: (impactul psihic, fizic si social pe care perioada de detentie l-a avut asupra
subiectului)
























28


Subiectul nr.6
varsta : 20 de ani
pedeapsa totala si cat a ispasit din ea: pedeapsa este de 2 ani jumate si a ispasit 1 an si 2
luni; acum se afla in regim semi-deschis.
fapta comisa: inchis pentru furt de animale
cauzele pentru care a comis fapta: anturajul, gasca in care se afla
daca este recidivist cand a mai fost inchis si de ce:
nivelul de studii: 3 clase
relatiile cu familia: familia il viziteaza; are 2 surori si 7 frati dintre care 2 sunt recidivisti
(el nu este cel mai mic dintre frati)
relatiile cu prietenii de afara:
perioada de acomodare: detul de dificil la inceput, dar mai apoi s-a obisnuit cat de cat; de
mancat, mananca mai mult de acasa;
activitatile zilnice : se uita la tv la filme, joaca table, carti cu colegii; a participat la
atelierele de facut martisoare;
relatiile cu ceilalti detinuti si cu personalul inchisorii: imparte camera cu alti 13 detinuti;
are un raport; comenteaza a dezaprobare la mandatele recidivistilor
relatia cu divinitatea
ocupatia de dinainte de detentie: a lucrat in constructii
alte elemente din viata lui de dinainte de detentie: lipsuri financiare si lipsa altor
posibilitati; a fost crescut la tara, intr-un mediu foarte sarac
planurile pentru cand va iesi afara:
Cum considera subiectul ca i-a schimbat viata si viziunea asupra vietii perioada de
penitenta: (impactul psihic, fizic si social pe care perioada de detentie l-a avut asupra
subiectului)


Observatii:
Subiectul nu a fost foarte comunicativ, raspunsurile fiind in general de das au nu, si cu un
vocabulary extreme de redus;
Parea foarte atent de ce se intampla in jur, si de cum raspund ceilalti detinuti

















29

1. CONCLUZII FINALE
Penitenciarul reprezinta un univers aparte, un univers ce nu poate fi inteles de cei care nu au fost
niciodata acolo, si care fara sa aiba nici cea mai mica despre ce e vorba , ii discrimineaza pe cei care au
fost inchisi sau sunt inca inchisi. De multa lume penitenciarul este considerat o a 2 a scoala a vietii;
Odata ce ajungi la parnaie sau la mititica, trebuie sa stii cum sa de adaptezi astfel incat sa poti
supravieti in acel mediu.Ei trebuie sa isi restructureze sistemul de valori (pe care multi dintre ei din
pacate nu il aveau si sa inceapa un nou proces de adaptare, la noul lor camin pentru o perioada
determinate de timp.
Majoritatea cazurilor pe care le-am avut provin din familii sarace, ce nu au avut posibilitatea de a le oferi
de multe ori nici macar cele necesare pentru a supravietui, fara sa se mai puna problema unei educatii
adecvate (multi dintre subiecti au pana in 8 clase ).
Pe fondul unei dezvoltari emotionale psihologice si sociale precare, mediul penitenciar reprezinta
mediul care ii va forma pe acei care nu au o personalitate destul de puternica pentru a rezista
influentelor negative din jur
Totusi, aceasta problema este deosebit de complexa datorita numarului foarte mare de factori ce
modeleaza atat interiorul cat si exteriorul unei persoane pentru a o face sa comita o nelegiuire. Daca
pornim de la inceput cu o anumita preconceptie, putem sa obtinem o contra-reactie la fel de puternica
si de nedorit din partea celor aflati in penitenciar si putem totodata distruge sansele unui om se a fi
reintegrat in socitate. De aceea personalul penitenciarelor trebuie sa fie instruit, dar mai ales avizat
pentru a se ocupa si a lucra cu acesti oameni. Nu oricine are taria de caracter sa se poarte frumos cu un
om despre care stie ca a omorat alt om, si nu oricine stie si poate sa traga o linie de demarcatie intre el
si detinuti astfel incat relatiile dintre ei sa ramana deschise, dar totusi cu respectul cuvenit.
Problema este una foarte complexa iar rolul psihologului ar trebui sa fie foarte important pentru a
intelege cauzele infractiunii, si pentru a remedia situatia astfel incat cei ajunsi acolo sa primeasca atentia
necesara pentru a nu mai comite pe viitor infractiuni , si pentru a intelege gravitatea actiunilor lor.






















30

III.5 INTERVIU CU UN FOST DETINUT POLITIC PE TEMA LIBERTATII SI DESPRE CE
INSEAMNA SA FI FOST DETINUT POLITIC IN ZILELE NOASTRE

Cu ocazia invierii, anul acesta a avut loc la monumentul de la Poarta Alba un eveniment de
comemorare a fostilor detinuti politici, organizat de Asociatia fostilor detinuti politici, la
care am avut si eu ocazia sa iau parte. In urma acestui eveniment am luat un mic intreviu d-
nului Ionascu, fost detinut politic, in legatura cu evenimentele petrecute in acea perioada.
Interviul este urmatorul .(varianta video nu este foarte clara de aceea am facut transcrierea
ei in scris)

Eu:In primul rand vroiam sa va intreb la ce varsta va prins sistemul, si de ce ati fost
considerat detinut politic?

D-nul Ionascu: in 1943 eram elev, si eram in Bucuresti, si in 1943 in martie a fost o
organizare pentru libertatea presei, si s-a facut de studenti si tineret pe bd. Elisabeta in
timpul lui Antonescu, si am luat parte la manifestatia aceea.Am luat parte la manifestatia
aceea, tanar fiind,; erau unii care au ajuns cu timpul ce au ajuns, dar eu eram tanar. Aveam
un frate mai mare care era student , si cu colegii lui si cu toti am mers pe bd. Elisabeta l-am
blocat, si de atunci cum s-ar spune m-au prins putin,dar nu era o politica propriu-zisa, ci se
cereau niste drepturi, si era si in timp de razboi si nu era vreme de sa faci scandal dar,se
cerea pt schimbarea situatiei noastre fata de Europa sa fim putin altfel, sa acordam alte
drepturi presei, ca noi fiind sub ocupatie germane intr-un fel si italiana si erau fascistii si
nazistii, si atunci tara si Antonescu era prins de lucrul asta, cu toate ca avea indoiala dar nu
mai avea ce sa faca si atunci s-a facut o manifestatie; nu s-au facut arestari nu s-a facut
nimic si de aici din chestia asta s-au creat niste cuiburi, nu cuiburi nu e bine zis,niste
organizatii prin anumite camine care vorbeau de asa cum erau studentii pe vremea aceea
vroiaiu libertate, libertate in manifestare, libertate in natura, fiindca totul era prea strans
(si strange pumnul in acest moment), e adevarat ca era razboi, da erau punctele celelalte;
cu toate ca erau nemtii ca se ridicau si erau niste rusi, da incepuse atunci o cadere,
pierduse Germania prin Africa si prin alte parti cadeau si atunci sigur ca,cand se intampla
asa opozitia sau ceilalti care intervin , pregatesc niste lucruri si vor sa pe ici pe colo sa
ponteze si sa atraga atentia ,ca sa se creeze pe parcurs anumite situatii; asa se creeaza
politic a sau nu; si de atunci nu s-au mai terminat pana acum.Da. Fiindca au fost alte
organizatii, e si in 44 cand s-a terminat noi deja eram formati mai aleti PNT-ul, Maniu
venise cu un sistem de a crea nistevenise cu un sistem de nationale, ardelenii au fost mai
nationalisti in lume propriu-zis fiindca ei au suferit si au avut dorul acela de libertate,sa fie
Romania,Romania agrara si libera si asa, si de asta s-a adunat in propozita propriu-zisa si
acum romanismul impus mai mult de ardeleni erau capatul In Cluj multe, adica poate stiti
si dvs. au murit foarte multi, si de atunci nu s-a mai terminat.M-a luat , ca am fost si militar,
m-a luat si in armata, da, a adunat tinerii care erau, ne-a adunat si am facut si putin razboi,
sunt si veteran de razboi.

Eu: practic ati fost pe frontul

31

D-nul Ionascu:Da, da nu mai era frontu, era frontu cand a plecat inspre, adica inainte de
cucerirea Basarabiei. mai inainte din partea aceea de dincolo de (3:40), am venit incoace si
pe urma cand s-a inceput am avut, da aici am avut o chestie, pe noi care am fost cu scoala
eram T.T.R-isiti. Siti ce inseamna T.T.R-ist?- studenti in termen- atunci cand eram la militar
cei care aveam scoala ne dadeau ori un alt nume si ne tineau, lucrai la un birou la ceva si te
numeai ttr-ist adica cel cu scoala care se ocupa de alte chestii, nu cu arma si cu brazda si cu
alteleasa si atunci datorita acestui fapt m-a facut sef, era normal dupa razboi, nu ne-a mai
tinut in armata, nu m-am mai dus prin Ungaria, si noi am scapat de Ungaria ; pe frontul din
Ungaria au murit foarte multi de-ai nostril, de ex. am avut scoli de ofiteri si subofiteri pe la
Radna , Arad si chestii din astea, care s-au luptat cu nemtii, a dica noi romanii care am fost
cu ei, dar atunci nemtii cand s-au retras au murit o groaza de tineri in partea, in perioada
aceea..

Eu:Legat de Poarta Alba, pe mine m-ar interesa, de ce ati ajuns aici(sa lucrati la canal)? in
ce conditii ?Si daca sunteti considerat detinut politic, ce presupune asta? A fi detinut politic

D-nul Ionascu:Detinut politic insemna sa ai o condamnare, de un tribunal militar si de o
curte martiala, si am fost judecat in anii 50 dupa 2 ani de detentie, dupa cercetari si analize
si aveam un mandat atunci de 5 ani
Eu: Si unde ati fost inchis?
El: Sa incep asa Malmezon, era o inchisoare secreta a serviciilor secrete,Malmezon,
Minsterul de interne, la poilitie, Jilava, Pitesti, Aiud si Gherla...sapte in timp de 2 ani

Eu:Asta in intrevalul celor 2 ani?

D-nul Ionascu:Da, am trecut prin toate. Pe urma m-am stabilizat dupa 2 ani la Poarta Alba
,si in peninsula la Saligny a fost o comunie de munca si acoloasta Poarta Alba , Saligny si
peninsula, in peninsula am stat trei ani si jumatate [5:59-6:02] asa atat.Alta intrebare:

Eu: Da, asta ma interesa de ce?

D-nul Ionascu: Ah scopul

Eu:Da si motivul pentru care ati fost considerat detinut politic.

D-nul Ionascu:Scopul era un singur lucru : nu eram de acord cu schimbarea sistemului
democratic din tara si asta a fost ;asta a fost; In toata tara s-au facut aceste miscari. Romanii
n-au acceptat ca venea colectivizarea. 85% din tara, adica tara era libera nu era
colectivizata,nu era nimic, toti din tara asta orice erau proprietari si de case si de tot, si a
venit comunismul se stia: face colectivu, nu mai are pamant, nu mai are animale, nu mai
are vite, nu mai au nimic, si trece la cartela si la munca obligatoriu fara pretentii. Omul nu
mai are dreptul la proprietate, asta era , abolirea proprietatii.Si asta a numit toata tara, tot
tineretu, tot pe vremea aceea.

Eu: si dupa cei doi ani ati venit aici la Poarta Alba ati fost adus

32

D-nul Ionascu:Da, la Poarta Alba de la Gherla.

Eu:Si cat timp? Pentru constructia canalului nu?

D-nul Ionascu:Am stat pe canal ca detinut 3 ani si jumate , numai ca detinut 3 ani si
jumatate, in afara de condamnare si ceilalti doi ani, numai ca detinut

Eu: Si ce presupunea? Munca zilnica

D-nul Ionascu:Intai la roaba sapai.Noi am inceput canalul cu lopata si cu roaba..
Eu:Ce varsta aveati cand ati venit aici?
El:24 de ani, 23dar cum sa va explic altfele prea complex, sau prea mult, sunt prea multe
lucruri ajutatoare care viitoare pentru cunoastere propriu-zis, nu sa spui ca s-a intamplat
asasi atat. Era un singur scop:Uniunea Sovietica trebuia sa cucereasca Gibraltarul, apoi ca
sa cucereasca Europa; ca sa cucereasca Europa trebuia sa aiba in mana statele ori sa zicem
asa Orientaleca fracncezii si celelalte popoare occidentale si englezii sa nu mai aiba forta,
si atunci pentru asta trebuia sa dispara din tarile pe care le ocupau rusii, sistemul
democratic de libertate sau de proprietate sau de lucrurile astea si atunci era un singur
sistem:abolirea proprietatii si a anumitor drepturi libere si terminarea cu aceasta clasa
jefuitoare, cum vrei sa ii spui, asa era , trebuia distrusa , De asta cei mai multi care au murit
au fost batranii ca nu au rezistat, pierzand si averi adica tot, si noi tinerii am rezistat pt ca
am fost tinerei [8:35-8:37] si tineretea-I tinerete.Batranii nu i-a bagat in seama, pe noi
trebuia sa ne termine, fiidnca ce s-a intamplat, cred ca ati observant sau ati citit
intotdeauna eroii sunt tineri nu sunt batrani, batranii nu sunt socotiti si apropiati sau
mutilati ca un, ca sa faca pe eroii, tot tineretu ramane adica, si astia care protestau si care
asa trebuiau distrusi, trebuiau terminati, ati auzit de Pitesti nu?Dacu educarea de la
Pitesti, calcati, omorati, o parte din tineret a murit acolo, se au auto-ucis, si in acelasi timp,
adica tineretu care a mers la Pitesti, legionar acolo, ce a insemnat, au fost in organizatii
care, organizatii politice care nu erau de acord cu Uniunea Sovietica si sa zicem asa
sovieticii cum vrei sa spui, eh bine aceste organizatii trebuiau distruse, sa dispara prin orice
sistem, si atunci a gasit un sistem, inchisi si cativa din ei cei care au tradat o parte, sa ii
convinga pe toti ca nu exista, un sistem cu posibilitate de viata mica,sa fim in Uniunea
Sovietica si Romania sa fie in Uniunea Sovietica , asta era, luase Basarabia dar nu putea sa
ia toata Romania, si asta era Solutia, si daca nu conveneai , tot in trei zile erau rusii porniti
sa-I omoare pe ceilanti care nu sunt de acord cu chestia asta.Da

Eu:Dar in timpul detentiei, si cat ati fost aici la canal, cu familia dvs ati avut contactsau?

D-nul Ionascu:Cat am fost in detentie n-au stiut nimic de mine.

Eu:Nu stiau?

D-nul Ionascu:Nu era voie.

Eu:Si la canal dupa aia?

33

D-nul Ionascu La canal veneau la vorbitor odata pe luna sau la 2 luni

Eu:Veneau la vorbitor aveati dreptul?

D-nul Ionascu :Da aveam dreptul la vorbitor si sa aduca un pachet de 5kg asa era,da.

Eu:Si dupa 3 ani jumate de ce? Adica atat ati fost condamnat dvs sau?

D-nul Ionascu:M-a trimis in domiciliu obligatoriu.S-a desfiintat canalul, nu s-a mai lucrat la
canal, si nu mai avea ce sa faca cu o parte din detinuti, si atunci cum ne-a,ce insemna
domiciliu obligatoriu?Dadea tot o hotarare judecatoreasca , nu te duceai nici sa faci studii
nici alte treburi, nici alta meserie, erai trimis intr-o localitate pe care o indicau ei, la munca.
Si acolo trebuia, in satul, localitatea aia, la tara la chestii din astea, sa muncesti acolo; si se
dadeau adeverinte ca esti angajat la munca acolo in localitatea cutare.Cand munceai, traiai,
nu munceai nu

Eu:Si nu aveati dreptul sa plecati din localitate?

D-nul Ionascu:Nu se putea sa te duci, nu, fara chestii din astea. Asta era.Obligatoriu, de
asta; si asta , asa au fost mii de oameni

Eu:Si cat timp ati fost?

D-nul Ionascu:Aproape 3 ani,da

Eu:Iarasi aproape 3 ani Si cand nu ati mai fost considerat detinut politic?Cand?
D-nul Ionascu:Da nu s-a terminat chestia asta niciodata.

Eu:Deci nu

D-nul Ionascu Fiindca datorita faptului asta nu am avut toata, adica pana am iesit la
pensie, timp de 20 si ceva de ani nu am avut dreptul si calitatea fiind fost detinut politic sa
ocup nici o functie cum s-ar spune de functionar sau alta meserie.Decat numai la munca de
jos; si asta am facut toata viata.

Eu:Deci practic chestia asta v-a influentat toata viata?

D-nul Ionascu:Mi-a schimbat viata complet.M-am facut zidar, templar, zugrav tot ce vrei,
am trait prin munca asta

Eu:A avut un impact foarte mare

D-nul Ionascu:Intr-un fel eu am trait, eu am putut sa traiesc asa, dar am fost liber.Si n-am
zis sarut mana, si n-a avut ce sa imi ia. Ceilalti care, prietenii mei, colegii care nu au avut
domiciliu obligatoriu au luat functii pe ici pe colo, dar erau la dispozitia secretarului de
partid, si nu puteau sa zica nici pss Ca nu-i place salariu, sau ca nu-i place cutare, nu
34

exista. Ei au fost liberi; Eu am fost mai liber ca ei. Nu le-am cerut nimic, nu mi-au luat,dat
nimic, am trait prin mine, nu stiu daca ma intelegeti.

Eu:Inteleg.Nu era sistemul asta de dependenta.Nu aveau cu ce sa

D-nul Ionascu Nu.Si nu aveau ce sa imi faca, nu avea ce sa M-am casatorit tot asa in
timpul asta, sotia era tot in situatia mea, ca i-au luat familia, ridicati de acasa, luat casa, luat
masa, nu au mai avut nimic, si am fost doi copii si am trait si am muncit ca sa existam, ca sa
traim in timpurile alea. Si am avut o fata, fata mea a ajuns profesor universitar, si a predate
la universitate aici latina.D-na Cornic ati auzit de ea? A murit acum 7 ani a avut cancer,
tare curios si am impresia ca a fost radiata datorita mie, ca nu am acceptat niciodata, nici
mai tarziu niciodata sa ma apropii de conducerea tarii,sa de partid.
Eu:Deci credeti ca lucrul asta v-a influentat

D-nul Ionascu:Da a fost, multi au patit lucrul asta, foarte multi.Ne-au pedepsit in felul
asta,da

Eu:Deci, prin familie.

D-nul Ionascu Si nu, la mine fiica-mea a fost prea aprig, fiica-mea si 3 nepoate, toate
licentiate,toate cam de varsta ei[] toate 4 au murit in situatia asta.O luna, doua de boala,
cancer, diferit.Un cancer la plamani sau chestier din asta, sau la rinichi sau chestii din astea
care le-au afectat dar in scurt timp, pe toate 4. Si asta a fost.Zic asta a fost totul pentru ca
nu am avut incotro atunci, nici acum nu pot sa fac, sa ma supar pe cine? Sa dau in judecata
pe cine?Nu

Eu:Dar acum e buna initiativa asta din partea organizatiei de a face diverse manifestari cum
a fost si cea de azi

D-nul Ionascu:da, dar sunt rare si putine, nu ai cum sa, nu avem materiale sa stie lumea
mai mult, sa facem mai mult. Eu am scos un volum, am scos mai multe, am publicat si afara,
am inceput si aici, cu lupta anti-comunista. Oameni care au murit, care au fost impuscati,
care au fost condamnati, care au trecut prin toate chestiile astea.

Eu:Cum se numeste?Chiar asa se numeste Lupta anti-comunista?

D-nul Ionascu:Da, dar nu am dat-o in librarii. Lupta anti-comunista din Dobrgea. Toate
satele, toate comunele, toate, toti care au confesat, si acuma fac un volum al 3 lea numit,
care prinde bine mai bine Tulcea, ca nu am Ministeru de Interne atunci pe vremea aceea,
am putut sa intru la S.R.I. aici si mi-au pus la dispozitie totul, autorizatii ca sa pot sa, adica
reiau [15: 20-15:27]
Spunem noi batranii, dar dvs. Tineretile, aveti viata in fata, aveti speranta de mai bine, aveti
speranta de frumos, aveti speranta de a crea, de a face, asta este idea, si asta este tineretea,
asta este, batranii sunt prea mici pentru asta, si vreau atat pe tineri sa le spuna:Cascati
ochii, fiti atenti, vedeti cum mergeti, vedeti ce credeti, noi am avut un avantaj, noi in liceu
faceam, de cls a 5a si a 6a faceai logica si filozofie, cu o deosebita seriozitate, si in logica si
35

filozofia aceea ni se acorda toata intelepciunea Greco-romana, toata filozofia toate cele, si
noi am putut sa vedem altfel viata, sa intelegem un gand frumos, un premiu, un studio
altfel. Vezi dumneata, scria un filozof odata ca se va ajunge in un asa grad al omenirii, incat
pedeapsa cea mai grava a omenirii poate sa fie pe un timp scurt pe cateva zeci de zile
pentru un prost si o alegere proasta, asa ingerasilor, zic eu vise de ale mele ale batranetii
dar eu le stiu de atunci, si e adevarat ca nu se poate lipsi de omenire, dar ar fi trebuit niste
posibilitati pentru t oamenii astia, viata trebuie sa o traiasca fiecare, dar sa nu o traiasca cu
usurinta ci cu constiinta; pentru mine e usor sa va dau niste sfaturi dvs, pentru dvs e
speranta dvs, trebuie sa o aveti si sa existe. Eu mai merg pe la scoli din astea elementare ,
ne mai cheama directori, pt a le zice si arata ce poate sa fie posibil, de ce nu admit sa inteleg
niste lucruri. Omul e mai rau decat lupul, lupii se respecta intre ei oamenii nu. Si am avut
ocazia, mi-a dat Dumnezeu satisfactia sa cunosc in viata asta atata lume sus-pusa si atat de
multi invatati si multi colegi, si daca am fost tanar si am stiut sa ascultda si in viata nu
trebuie sa fi orgolios nu orgoliul iti dezmembreaza prietenia. PrieteniaSa va spun un
lucru, eu am scris niste lucruri undeva, nu pentru copii, ci pentru toti , am zis hai sa ii luam
pe prosti ca toata lumea e proasta.Pe prost daca stii sa ti-l apropii e caine la picioarele tale.
El are o bucurie deosebita si te stimeaza fiindca asa in prostia lui il accepti, Dar sa nu
acceptica sunt mai multe prostii acuma depinde prostii idioate si absurd, de
neintelegatori si incapatanati, dar daca gasesti un prost care vorbesti frumos cu el De
fapt face-ti o experienta, cand gasesti din acestia care vorbesc mult, ascultati-i nu-I refuzati
niciodata, si sa vedeti ca dupa un timp vine si spune d-nule iarta-ma ca am fost prost atunci
cand am vorbit data trecuta; daca ii spui : bai spui o prostie, nu mai sta de vorba cu tine,
zice bai tu ma faci prost?E un fel de da lasai-l si atunci se apropie, si numai dupa un timp
de acceptandu-l pe el il poti schimba, atunci te intelege si te asculta el, daca il asculti tu la
inceput. Eu care vorbesc intr-una vreau sa fiu ascultat.(si rade)
Asa copii, viata ne este data ca sa o traim, hai sa o traim cu spor si intelepciune, ca daca
avem intelepciune, e mai usoara viata si sa nu ne suparam, iubiti-va mult, crestinii iarta,
comunistii urasc, asta e legea.Fiecare cu legea lui, si intelegeti cele doua mari filozofii, a
iubirii si a urii.

Eu:Multumesc, mult pentru timpul acordat.

D-nul Ionascu:Placerea a fost de partea mea, si ar fi bine sa fie cat mai multi tineri
interesati de lucrurile astea, pentru ca din pacate astea au fost, si trebuie cunoscute asa
cum au fost.










36

Concluzii personale asupra interviului
Din punctual meu de vedere, dn-ul Ionascu s-a axat foarte mult pe idea de libertate si ce inseamna
atunci pentru ei aceasta notiune, fata de cum o percepem noi tinerii din generatia mea.
El prezinta acele aspect ce ne arata ca inainte numai pentru simplul fapt ca aveai alte idei fata de
sistem, puteai fi inchis si intreaga viata a ta si a familiei iti era afectata, mai ales daca incercai sa te
rascoli impotriva celor de sus. Oamenii nu aveau ce face, cu cat se impotriveau mai mult, cu atat le
era mai rau, iar cu toate acestea unii dintre ei au supravietuit.. Modul de tratare a detinutilor in
inchisori era cu mult diferit de cel de astazi, erau tratati de multe ori ca niste animale, si cateodata
chiar mai rau. Toate lucrurile acestea imi aduc in minte cartea lui George Orwell, 1984, care descrie
ororile la care erau supusi oamenii in vremea unui sistem totalitar, si desi este o carte de fictiune nu
este cu mult diferita de realitate, si de lucurile prin care au trecut din pacate mii de oameni.
Cum erau oare acei oameni din punct de vedere psihic, sufletesc?Ce speranta si ce motivatie gaseau
ei pentru a merge mai departe inca o zi, atunci cand in jurul lor totul se prabusea?Lucrul asta in ziua
de azi il putem afla doar folosindu-ne la maxim imaginatia. Din diverse filme istorice(dar care din
pacate sunt facute din punctual de vedere al regizorului si pot avea sau nu o anumita cantitate de
adevar), din carti de psiholgie si istorie , dar cea mai importanda sursa consider ca o reprezinta
discutiile fata in fata cu oameni care au trecut prin lucrul acesta, si au trait in acele vremuri.
Oameni care au fost pedepsiti, fara sa faca ceva gresit din punct de vedere juridic(dupa legile din
ziua de azi), fara sa faca ceva gresit din punct de vedere moral, sau fara sa sufere de vreo boala
psihica, oameni care au fost inchisi pentru simplul fapt ca si-au cerut libertatea de a invata, de a se
exprima si de a fi liberi.



















37


IV. Bibliografie
Nicolae Mitrofan, Voicu Zdrenghea, Tudorel Butoi,. Psihologie judiciara, 1992

C. Enachescu- Tratat de psihopatologie, Ed . Polirom, Iasi, 2007

http://juristconsulting.ro/?p=99

http://www.scritube.com/sociologie/psihologie/FENOMENUL-COMPORTAMENTULUI
DEV14521151914.php

http://www.anp-just.ro/unitati/palba.htm

http://www.penitenciarulpoartaalba.ro/