Enigma Otiliei

George Calinescu
- roman realist, balzacian, interbelic, obiectiv -

Romanul Enigma Otiliei alcatuit dupa modelul balzacian

este un roman de dragoste, dar si o fresca sociala a micii bughezii
bucurestene de la inceputul sec. al 20 lea.
Publicat in 1938, Enigma Otiliei apare la sfarsitul perioadei
interbelice si este al doilea dintre cele patru romane scrise de G.
Calinescu.
Enigma Otiliei este un roman realist cu elemente
moderniste apartinand perioadei interbelice. De asemenea este
roman balzacian, social si citadin. Este roman prin amploarea
actiunii desfasurata pe mai multe planuri, cu un conflict puternic
la care participa numeroase personaje.
Desi adopta un ton obiectiv, naratorul nu este absent. El se
ascunde in spatele mastilor sale, care sunt personajele, fapt
dovedit de limbajul uniformizat.
Tema romanului este tipic balzaciana: mostenirea.
Titlul initial parintii Otiliei (pentru ca fiecare personaj
determina cumva soarta orfanei Otilia ca niste parinti) a fost
schimbat din motive editoriale.
Romanul, acatuit din douazeci de capitole, este construit pe
mai multe planuri narative. Un plan urmareste lupta dusa de
Clanul Tulea pentru obtinerea
mostenirii lui Costache
Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei Marculescu. Competitia pentru
mostenirea batranului avar este un prilej pentru observarea
efectelor in plan moral al setei de inavutire. Costache
Giurgiuveanu, proprietar de imobile si restaurante isi doreste sa o
adopte legal pe Otilia fiica sa vitrega, insa amana acest lucru de
teama de a nu cheltui si de frica surorii sale, Aglae.
Initial intr-un plan secundar, Stanica Ratiu urmareste sa
parvina, se casatoreste cu Olimpia pentru a pune mana pe averea
familiei Tulea, dar in final smulge banii lui mos Costache si o
paraseste pe Olimpia.
Un al doilea plan, prezinta destinul tamarului Felix Sima care,
ramas orfan, vine la Bucuresti, pentru a studia medicina, locuieste

la tutorele sau legal si traieste dragostea adolescentina pentru

Otilia.
Desi este gelos pe Pascalopol, Felix nu ia nicio decizie pentru
ca primeaza dorinta de a-si face o cariera, Otilia il iubeste pe
Felix, dar dupa moartea lui mos Costache il paraseste oferindu-i
libertatea de a-si realiza visul si se casatoreste cu Pascalopol,
barbat matur care ii poate oferi intelegere si protectie. In epilog
aflam ca Pascalopol i-a redat cu generozitate Otiliei libertatea de
a-si trai tineretea, iar Otilia a devenit sotia unui conte exotic
cazand in platitudine. Pentru Felix ea ramane o imagine a
eternului feminin, iar pentru Pascalopol o enigma.
Autorul acorda intes si celorlalte planuri secundare.
Incipitul romanului realist fixeaza veridic cadrul temporal
( intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909, cu putin inainte de
orele zece) si spatial (strada Antim). Finalul este inchis prin
rezolvarea conflictului si este urmat de un epilog.
Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea
strazii si a casei lui mos Costache din perspectiva lui Felix in
momente diferite ale existentei sale: adolescenta si aproximativ
10 ani mai tarziu dupa razboi.
Expozitiunea este realizata in metoda realist balzaciana,prin
utilizarea tehnicii detaliului. La Calinescu, ca si la Balzac, se poate
verifica maxima spune-mi unde locuiesti ca sa-ti spun cine esti.
Strada si casa lui mos Costache sugereaza prin detaliile surprinse
contrastul dintre pretentia de bun gust a unor locatari bogati,
burghezi imbogatiti candva si realitati: inculti, snobi, delasatori,
zgarciti. Arhitectii sugereaza imaginea unei lumi in declin.
Alaturi de avaritie, lacomie si parvenitism, aspecte sociale
supuse observatiei si criticii in romanul realist sunt infatisate
aspecte ale familiei burgheze: relatia dintre parinti si copii, relatia
dintre soti, casatoria, orfanul.
In romanul realist fiecare personaj este dominat de o
trasatura de caracter care defineste esenta lui morala. Astfel,
acest lucru duce la realizarea unor tipologii: mos Costache
avarul, Otilia cocheta, Felix ambitiosul, Stanica Ratiu- arivistul,
Aglae baba absoluta fara cusur in rau, Aurica fata batrana, Titi
debilul mintal, Simion dementul senil iar Pascalopol
aristocratul rafinat.

Romanul Enigma Otiliei este un roman realist cu elemente

moderniste. O trasatura a romanului modern o reprezinta
ambiguitatea personajelor. Mos Costache nu este avarul
dezumanizat, el cheltuieste pentru propria sanatate si o iubeste
sincer pe Otilia. Felix nu este ambitiosul lipsit de scrupule, ci este
un adolescent orfan capabil de a iubi dezinteresat, dar hotarat sasi faca o cariera. Pascalopol o iubeste pe Otilia in acelasi timp si
patern si viril.
Alt aspect modern (naturalismul) este interesul pentru
procesele psihice deviante: alinarea si sensibilitatea. Simion Tulea
reprezinta categoria estetica a uratului, grotescul. Titi, fiul
retardat care se indreapta spre dementa este o copie a tatalui.
Aurica, fata urata invidioasa si rea este o copie degradata a
mamei. Obsesia fiicei (casatoria) se aseamana obsesiei mamei
(mostenirea).
Autorul
dispune
personajele
in
planuri
antitetice
(romantism). Orfani Felix si Otilia au corespondenti in sfera
uratului pe tineri din familia Tulea: inteligenta lui Felix in contrast
cu imbecilitatea lui Titi, frumusetea Otiliei in contrast cu uratenia
Auricai.
Un alt element de modernitate il reprezinta tehnicile de
caracterizare a personajelor: comportamentismul si reflectarea
poliedrica.
Pana in capitolul al 16 lea Otilia este caracterizata exclusiv
prin comportamentism (fapte, gesturi, replici) fara a-i cunoaste
gandurile, cu exceptia unor marturisiri chiar de personaj. Aceasta
tehnica este dublata de tehnica reflectarii poliedrice a
personalitatii Otiliei in constiinta celorlalte personaje, ceea ce
confera ambiguitate personajului, iar in plan simbolic sugereaza
Enigma, misterul feminitatii. Aceasta tehnica duce la realizarea
unui portret al Otiliei complex si contradictoriu: Fe fetita
cuminte si iubitoare pentru mos Costache, femeia superioara si
exuberanta pentru Felix, femeia capricioasa pentru Pascalopol, o
fata desteapta cu spirit practic pentru Stanica Ratiu o dezmatata
si o stricata pentru Aglae si o rivala pentru Aurica.
In roman se observa utilizarea frazei ample si preferinta
pentru grupul nominal si pentru epitetul neologic.
Romanul Enigma Otiliei este un roman realist, balzacian
prin: pezentarea critica a unor aspecte ale societatii bucurestene

de la inceputul secolului 20 lea, prin veridicitate, realizarea unor

tipologii, motivul paternitatii si al mostenirii si utilizarea naratiunii
la persoana a 3 a. Este roman modern prin: ambiguitatea
personajului, interesul pentru procesele psihice deviante si prin
tehnicile de caracterizare: comportamentism si reflectare
poliedrica.