Sunteți pe pagina 1din 4

DREPT COMERCIAL I

1.

Asociatii majoritari ai societatilor A S.R.L. si B S.R.L. au negociat si agreat asupra unui

proiect de fuziune prin contopire a celor doua societati. Fiecare din aceste societati are doi
asociati si in fiecare din aceste societati exista un singur si acelasi asociat minoritar, dl. X. Nici
unul dintre asociatii majoritari nu este administrator al lui A si/sau B.
Proiectul de fuziune prevede o valoare nominala foarte mare a partilor sociale ale
societatii nou create, care in urma calcularii raportului de schimb - nu permite dlui X sa
primeasca nici o partea sociala intreaga. In aceste conditii, proiectul de fuziune prevede ca dl. X
va primi o anumita suma drept despagubire, fara a mai fi asociat in societatea nou creata.
In acelasi timp, proiectul de fuziune prevede ca imediat dupa inmatricularea societatii nou
create, aceasta sa plateasca fiecarui asociat majoritar toate imprumuturile pe care respectivul lea acordat societatii respective de-a lungul anilor, chiar daca rambursarea lor nu a ajuns la
scadenta.
Intrebari:
a)

Apreciati daca si in ce conditii este legala prevederea din proiectul de fuziune privind

valoarea nominala a noilor parti sociale.


b)

Apreciati in ce conditii este legala rambursarea inainte de scadenta a imprumuturilor.

Raspunsuri:
a) 50 p
- prima observatie este ca intr-o fuziune prin contopire, societatea rezultanta este una nou creata,
recte nu exista titluri de participare ale unei societati participante care sa fie acordate asociatilor
celeilalte societati.

Asociatii fiecarei societati vor primi titluri de participare noi in societatea

rezultanta iar vechile titluri (din societatile participante) isi inceteaza existenta.
- in aceste conditii, Normele MFP care sunt opozabile asociatilor nu pot fi aplicate in partea
privind calculul raportului de schimb prin raportare la valoarea nominala deja existenta a titlului de
participare al societatii care supravietuieste. Insa raportul de schimb calculat pornind de la
activul net al fiecarei societati se va stabili prin raportare la valoarea nominala a titlului societatii
nou create.
- nici LSC, nici o alta norma nu pre-determina (ca limita maxima sau altfel) valoarea nominala
maxima a unei parti sociale, fie ca este vorba de o societate constituita prin subscriere de
aporturi, fie ca este o societate creata in urma unei fuziuni prin contopire. Prin urmare, asociatii
au libertatea de a stabili valoarea nominala a partii sociale in societatea nou creata, la ce nivel
cred ei de cuviinta.

- singurele limitari in stabilirea acestei valori nominale sunt buna-credinta si interdictia abuzului de
drepturi societare. Cu alte cuvinte, trebuie sa exista o justificare economica sau juridica pentru
stabilirea unei valori nominale foarte mari, nu simpla dorinta de a elimina pe X din noua societate.
- daca X este nemultumit de proiectul de fuziune pentru ca acesta conduce la eliminarea lui din
societatea noua si nu poate proba reaua-credinta/ abuzul de drept, el se poate retrage din noua
societate in baza art. 194 alin. (2) coroborat cu art. 194 alin.(1) lit.d) si art. 224-225 LSC (fuziunea
prin contopire in mod cert modifica actul constitutiv al fiecarei societati participante in sensul ca
reprezinta o cauza de incetare prematura a acestuia).
- alternativ, daca nu cere sa se retraga, X are dreptul de a primi o sulta/ despagubire in baza
art.241 lit. e) LSC, care va tine cont de partea sa din activul net (pozitiv) al fiecarei societati.
- faptul ca proiectul de fuziune a fost negociat de asociatii majoritari si nu de administratorii celor
doua societati este o incalcare a art. 241 partea introductiva LSC, insa aceasta incalcare nu este
sanctionabila atat timp cat administratorii si-au insusit acest proiect si l-au prezentat celor doua
adunari.
b) 50 p
- prima observatie este ca obligatia de rambursare a imprumuturilor a fost inclusa in proiectul de
fuziune, a fost publicata in M.Of. si a facut obiectul controlului creditorilor celor doua societati care
aveau creante nescadente, certe si lichide (art. 243 LSC). Daca acesti creditori nu au contestat
proiectul de fuziune, inseamna ca nu au considerat ca rambursarea anticipata a imprumuturilor ii
vatama.
- faptul ca asociatii majoritari nu s-au abtinut de la votarea aprobarii fuziunii (asta presupunand ca
rambursarea imprumuturilor poate fi calificata drept situatie de conflict societar, ceea ce este
discutabil in cazul in care ceilalti creditori au fost de acord) nu duce la nulitatea fuziunii ci doar la
atragerea raspunderii civile a acestora fata de societate (art. 197 alin. (3) coroborat cu art. 79
LSC).
- problema apare in situatia in care rambursarea imprumuturilor atrage sau grabeste insolventa
societatii nou create, caz in care pot deveni incidente dispozitiile art. 79 sau 80 alin. (1) lit. f) LPI,
presupunand ca nu se poate dovedi ca rambursarea se califica drept operatiune desfasurata
normal in cursul activitatii curente a noii societati (art. 82 LPI).

DREPT COMERCIAL II
1.

Societatea comerciala A SRL, specializata in productia de haine, vinde o parte din

productia sa prin magazinele de vanzare cu amanuntul ale societatii comerciale B SRL. In acest
scop, intre cele doua societati se incheie un contract de consignatie cu B avand calitatea de

consignatar. B vinde catre consumatori o parte din hainele primite. In majoritatea cazurilor, la un
timp dupa finalizarea vanzarii, cumparatorii cer in perioada de garantie fie inlocuirea marfii, fie
restituirea intregului pret platit sau a unei parti pe motiv ca hainele au avut diferite defecte.
B notifica lui A problemele ridicate de clienti si fara a astepta reactia acestuia satisface
doleantele clientilor. Ulterior, B refuza sa returneze lui A sumele de bani primite drept pret net de
la cumparatori (pretul net reprezinta pretul incasat, mai putin comisionul sau, pe care B l-a retinut
din pret imediat ce a realizat fiecare vanzare).
Intrebari:
a) Este B indreptatit sa accepte plangerile clientilor cumparatori fara sa se consulte in prealabil cu
A?
b) Este B indreptatit sa refuze restituirea catre A a restului de pret (pretul net), primit de la clientii
cumparatori?

Raspunsuri:
a) 50 p
- B este in ultima instanta un mandatar fara reprezentare si in aceasta calitate are obligatia
specifica de a urma instructiunile lui A (art. 2048 CC) si se poate indeparta de la ele decat in
conditiile prevazute in contractul de consignatie sau in lipsa, de cele din art. 2048 alin.2.
- insa, pentru cumparatorii hainelor B apare ca un veritabil vanzator, nu ca un mandatar. Mai
mult, acesti cumparatori sunt consumatori, deci se bucura de protectia legii speciale. Prin urmare,
fata de ei B raspunde, prima facie, in mod direct.
- conform L 449/ 2003, B are obligatia, pentru marfurile defecte pe care le-a vandut, sa asigure in
primul rand repararea sau inlocuirea lor si numai in subsidiar, daca nu le remediaza, sa restituie o
parte sau intregul pret (in ultimul caz, contractul de vanzare se reziliaza de catre consumator).
Legislatia protectiei consumatorului fiind de ordine publica, obligatiile lui B in baza ei trec inaintea
celor din art. 2048 CC.
- pe de alta parte, daca B a restituit o parte din pret fara a face mai intai o remediere
corespunzatoare, B actioneaza in afara L 449, caz in care daca nu a avut instructiuni exprese
din partea lui A, o confirmare ulterioara a actiunilor sale sau nu suntem in cazul de la art. 2048
alin.(2) B va fi tinut raspunzator in fata lui A pentru incalcarea art. 2048.
b) 50 p
- spre deosebire de contractul care constituie dreptul comun comisionul consignatarul B nu
are un drept de retentie asupra marfurilor si sumelor incasate, in lipsa unei stipulatii exprese in
acest sens in contract (art. 2062 alin.(1) CC).

- totusi, chiar in lipsa unei asemenea prevederi, B ar putea retine sumele de bani dar nu cu titlu
de drept de retentie, ci exercitand exceptia de neexecutare a contractului (art. 1556 CC). Pentru
a exercita aceasta exceptie, B nu trebuie sa fi incalcat anterior contractul, in mod culpabil, fata de
A si aceasta incalcare sa fi generat creantele sale contra lui A (cele legate de despagubiri pentru
viicile hainelor) iar A sa fi refuzat sa satisfaca aceste creante.