Comert International

Curs 1

12.02.2015

Definitie. Obiectul de reglementare

Exista 2 acceptiuni stricto sensu ( acceptiunea clasica )
lato sensu ( specifica perioadei moderne )
Stricto sensu : Totalitatea operatiunilor de import export, cu marfuri, servicii care se desfasoara intre
subiecte de drept roman si subiecte de nationalitate straina sau privesc operatiuni cu marfuri, care trec cel putin o
frontiera ( bunuri aflate in trafic international ).
Elemente esentiale :
Import export ( marfuri, servicii intre diferite state )
Participantii ( subiectii dreptului comertului international sunt comercianti persoane juridice in
primul rand, dar si persoane fizice care indeplinesc conditia de a fi profesionisti comercianti ).
Raporturile juridice de dreptul comertului international sunt raporturi care au in continutul lor cel
putin un element de extraneitate :
- Raporturi juridice intre comercianti avand nationalitati diferite ; sedii in state
diferite ( persoana juridica ) ; cetatenie diferita sau domiciliu diferit ( persoana
fizica ). Acestea sunt alternative, iar nu cumulative.
- Bunul ce face obiectul raportului juridic sa fie in tranzit international ( in drumul
lui de la o parte la alta, bunul trece cel putin o frontiera ).
Lato sensu : Comertul international s-a diversificat in Epoca Moderna si au aparut noi operatiuni
( cooperarea economica internationala ce reprezinta un ansamblu de relatii de colaborare sau conlucrare intre
comercianti pers. fizica sau juridice din state diferite, care pun in comun valori patrimoniale pentru realizarea
unei activitati comune, in scopul realizarii de profit ).
Ambele acceptiuni au reflex pe plan economic :
- In ceea ce priveste acceptiunea clasica ( restransa ), pilonul il reprezinta
contractul de vanzare cumparare de marfuri internationale ( apar contracte de
intermediere, comision, expeditie, transport, asigurare, operatiuni de garantie
internationala ).
- In sens larg, se exprima prin contract de cooperare internationala.

Principiile ce guverneaza relatiile sociale ale Romaniei si limitele :

Principiul fundamental este principiul libertatii comertului international.
Comparatie cu principiul care a guvernat relatiile sociale ale Romaniei, in perioada 1946 1989 si care a
fost principiul monopolului de stat :
- Comertul international nu putea fi realizat de parti, ci doar de stat;
- Principiul monopolului de stat a fost unul dintre primele principii care au fost
desfiintate dupa revolutie, fiind adoptate acte normative pentru a adopta un nou
principiu. Exemple de acte normative
Decretul lege 54/1990 privind
desfasurarea unor operatiuni economice care a permis persoanelor fizice
autorizate sa desfasoare si operatiuni de comert international;
Decretul lege 96/1990 privind unele
masuri pentru atragerea investitiei de capital strain in Romania, care a fost
primul act normativ ce a deschis portile catre investitiile straine.
Legea35/1991 privind investitiile
straine.

Momentul esential il reprezinta momentul aderarii Romaniei, unde sunt prevazute explicit obligatiile de
deplina libertate a comertului international . Aplicam principiul liberei circulatiei a marfurilor, a persoanelor si a
capitalurilor.
Continutul principiului : Se analizeaza din 2 puncte de vedere ( Sensuri )
1.

Din exterior spre interior.

2.

Din interior spre exterior.

Din exterior spre interior : Acest lucru insemnand capacitatea recunoscuta de legea romana subiectelor
de drept strain, de nationalitate straina de a desfasura activitati comerciale pe piata romaneasca.
Forme : Forme institutionalizate ( cand deschid in Romania sucursale, filiale ale societatilor lor din
strainatate prin acest lucru se creeaza entitati ).
Forme neinstitutionalizate ( acestea se realizeaza prin simpla incheiere de contracte ).
Din interior spre exterior : Aptitudinea recunoscuta de lege subiectelor romane de comert international de
a participa la desfasurarea comertului in alte state.
Principiul nu este nelimitat. Exista institutii juridice prin care comertul international este controlat ( exista
marfuri supuse regimului de autorizare ).

Regimul investitiilor in Romania .

Sediul materiei : - Primul act normativ dupa Revolutie care a reglementat accesul capitalului strain a fost
Decretul 96/1990.
- Alte acte normative : Legea 35/1991 privind regimul investitiilor straine.
OUG 91/1997
OUG 92/1997, care a fost adoptata prin Legea 241/1998,
care configureaza in esenta principiul regimului investitiilor sraine in Romania.

Investitiile straine se clasifica in 2 categorii :

1) Investitii straine directe.
2) Investitii straine de portofoliu.
Investitiile straine directe - sunt reglementate, in primul rand, prin OUG 92/1997 privind stimularea
investitiilor straine, modificata prin Legea 241/1998.
Ce inseamna investitie directa ? : In art. 2 din OUG 92/ 1997 ni se da o definitie a investitiilor directe :
sunt trei forme de investitie directa pe care ordonanta le prevede :
a) Participarea investitorilor straini la constituirea sau extinderea unei societati in Romania.
b) Dobandirea de parti sociale sau actiuni , la o societate romaneasca.
c) Infiintarea sau extinderea in Romania a unei sucursale sau filiale a unei societati straine .
Dupa cum rezulta din aceasta enumerare , investitia straina directa , imbraca in principal , in esenta o
forma institutionala, societara . Toate cele 3 elemente enumerate privesc o societate comerciala .
Investitia directa este de 2 feluri : in forma societara / institutionalizata - investitia se face prin nasterea
sau extinderea unei societati comerciale , si in acest caz investitia directa se numeste institutionalizata, deoarece
are drept efect juridic , crearea sau extinderea unei persoane juridice.
O societate comericiala are 2 laturi :
- O latura contractuala ( acordul de vointa intre asociati ) .
- Si o latura institutionala .

Investitia directa in forma societara este principala forma de investitie directa, si de altfel singura la care
OUG 92/1997 se refera .
Insa, mai exista o forma de investitie directa : investitia directa in forma exclusiv contractuala : care nu
este legata de o societate comerciala ( care nu genereaza o persoana juridica ) , ci constituie exclusiv un
contract .
Exemplu de investitie straina directa in forma exclusiv contractuala o constituie contractele de
inchiriere sau concesiune a resurselor minerale ( un domeniu extrem de important al comertului ).
Avem acte normative care reglementeaza investitiile directe in forma exclusiv contractuala : Legea
petrolului - Legea 238 / 2004 , Legea Minelor - Legea 85/2003 , Legea energiei electrice si a gazelor
naturale Legea 123/2012.
Ceea ce caracterizeaza, in mod esential, investitia straina directa in forma societara , este faptul ca
investitorul strain participa in mod efectiv la organizarea , administrarea si functionarea acelei societati , sau daca
este investitie straina directa in forma contractuala , investitorul strain desfasoara o activitate efectiva de
explorare , eploatare a resurselor naturale .
Investiile straine de portofoliu sunt definite in OUG 92/1997 , ca fiind dobandirea de catre
investitorul strain de valori mobiliare pe pietele de capital , organizate si reglementate in Romania , si care nu
implica o participare directa la administrarea societatii respective .
Deosebirea esentiala intre investitia straina directa si investitia straina de portofoliu este ca :
investitia straina directa implica participarea efectiva la administrarea si conducerea unei societati , pe cand
investitia straina de portofoliu are un rol esentialmente speculativ , constand in : Cumpararea de valori
mobiliare : actiuni , obligatiuni , titluri de stat , cu scopul de a fi revandute si a obtine un profit din diferenta
intre pretul de cumparare si cel de revanzare . In principiu, investitia de portofoliu se face de pana la maximum
10% din capitalul unei societati .
In materia investitiilor de portofoliu , actul normativ de baza , il constituie Legea 297/2004 privind piata
de capital , dar exista si foarte multe acte normative speciale , de pilda OUG 66/1997 privind cumpararea de
titluri de stat .
Notiunea de investitie straina este strict legata cu notiunea de investitor strain .
Ce inseamna investitor strain ?
Notiunea de investitor strain este definita in OUG 92/1997 si intr-un regulament al BNR in
Regulamentul 4 / 2005 al BNR privind regimul valutar.
Prin investitor strain se intelege persoana fizica sau juridica nerezidenta care investeste in Romania in
una din formele prevazute le lege .
Persoana fizica sau juridica nerezidenta- definitia o gasim in OUG 92/1997 , in Regulamentul 4 al
BNR din 2005 si in Codul Fiscal. In esenta nerezidenta este o persoana fizica care are domiciliul in
strainatate ( deci elementul de extraneitate relevant este domiciliul, si nu cetatenia). Elementele de extraneitate
relevante : domiciliul pentru persoana fizica , respectiv sediul pentru persoana juridica .
Principiile care guverneza investitiile straine in Romania ( sunt 3 principii ) :
I ) Principiul libertatii formelor si modalitatilor de investire in tara .
Princiul libertatii formelor inseamna posibilitatea investitorilor straini de a investi in oricare din formele
prevazute de legea romana , mai exact o investitie straina poate fi facuta in oricare din formele societare
prevazute de Legea 31/1990 , adica sub forma unei societati de persoane , a unei societati cu raspundere
limitata. De asemenea poate fi facuta sub forma unei asociatii de participatie reglementata de fostul Cod
Commercial, actualmente de Codul Civil. De asemenea, investitia poate fi facuta in formele contractuale
prevazute de lege ( contracte de inchiriere de concesiune ).
Cel de-al 2-lea aspect al primului principiu este principiul libertatii modalitatiilor : OUG 92 /1997
prevede ca o investitie straina poate fi facuta in una din urmatoarele modalitati, in functie de felurile aporturilor
pe care le pot varsa investitorii straini :
In primul rand aporturile in numerar : Investitorii straini pot varsa aporturi in bani , in numerar .
Aporturile in numerar sunt de feluri sunt de 2 feluri : in valuta straina ( adica intr-o moneda liber
convertibila ), sau in moneda nationala ( in lei ) . Regula o constituie raporturile in valuta, dar nu sunt

excluse aporturile in lei , atunci cand respectivul investitor are o sursa de moneda nationala , aceasta
putand consta in dividende la o alta societate comerciala pe care o are in tara , dintr-un pret pe care il
dobandeste ca urmare a unui contract incheiat cu o parte romana , dintr-un beneficiu de lichidare
atunci cand lichideaza societate din tara , dintr-o despagubire pe care o primeste ca urmare a expropierii
investitiei .
Acestea sunt posibile surse de aporturi in lei.
1) Aporturile in bunuri corporale :
Aporturile in bunuri corporale : pot consta in aporturi in bunuri mobile : masini , utilaje,
echipamente , instalatii , mijloace de transport , alte bunuri necesare pentru realizarea investitiei
respective .
- poate fi si un aport in bunuri imobile : cladiri sau terenuri
la terenuri sunt reglementari speciale .
2) Aportul in bunuri incorporale , adica aportul in drepturi . De regula, se aduc drepturi de proprietate
intelectuala , adica brevete de inventive, licente , marci , desene si modele industrialale , drepturi de
autor . Se pot aduce si apoturi in drepturi de creanta in acele societati in care un asemenea aport este
permis.
3) OUG 92/1997 prevede ca pot constitui aporturi orice alte drepturi sau valori economice si anume :
( aportul poate consta in ) :
- Servicii
- Management ( metoda de organizare si conducerea societatii)
Aporturi in munca, adica in industrie, acolo unde acest aport este permis de lege.
- Surse de materii prime , piete de desfacere , clientela , informatii de marketing ,
retele de aprovizionare si defacere .
- Nume commercial firma . Numele commercial este un element al fodului de
comert , este o valoare patrimoniala evaluabila in bani.
- Obligatii de a nu face concurenta pe o anumita piata a produselor pe care
societatea le va realiza.
Aport poate constitui orice valoare patrimoniala .
II ) Principiul liberului acces al investitorilor straini in toate domeniile economice din Romania .
Legea romana nu prevede nici un domeniu economic in care investitia straina sa nu fie permisa , insa
alte tari prevad acest lucru .
Investitiile straine pot fi in : industrie , agricultura ,explorarea si exploatarea resurselor naturale ,
transporturi , infrastructura si comunicatii , constructii civile si industriale , comert, turism , servicii bancare , de
asigurari , alte servicii , cercetarea stiintifica si tehnologica , alte domenii . In anumite domenii cum ar fii cel
bancar si al asigurarilor , exista anumite conditii speciale , de pilda ca sa constitui o banca , sau o societate de
asigurari , conditiile de capital social ( de aport ) sunt mult mai mari decat cele din Legea 31 .
III ) Principiu egalitatii de tratament /principiul nediscriminarii care imbraca doua forme:
a) Nediscriminare intre investitorii straini si cei nationali .
b) Nediscriminare intre investitorii straini intre ei .
a) In ce priveste prima problema adica nediscriminarea intre investitorii straini si cei romani , a existat
o evolutie istorica : Legea 35/1991 a prevazut principiul regimului mai favorabil aplicabil
investitorilor straini, ce aveau mai multe drepturi , mai multe facilitati ( scutiri de taxe si impozite )
decat investitorii nationali. OUG 92/1997 a instituit principiul egalitatii de tratament .
b) Cel de-al doilea aspect este egalitatea de tratament intre investitorii straini intre ei . Legea romana nu
prevede nici o discriminare pe considerente de nationalitate , dar pot exista deosebiri pe considerente de
nationalitate in cazul in care unul din straini provine dintr-o tara , cu care Romania a incheiat un acord
biliateral care confera acelor investitori drepturi specifice.
In oricare dintre cele doua cazuri a si b , se poate aplica principiul legii mai favorabile Ideea este ca
daca un investitor strain a facut o investitie in tara , iar ulterior se adopta o lege care prevede conditii mai
favorabile pentru acel tip de investitie , acea lege se aplica imediat si investitorilor vechi .
Comert International
Curs 2

19.02.2015

Aspectele privind regimul investitiilor straine :

Garantiile acordate investitorilor straini ( sunt 2 ) :
1. Garantia impotriva indisponiblizarii investitiei .
2. Garantia stabilitatii regimului juridic aaplicabil investitiilor straine in Romania .
1.

Garantia impotriva indisponiblizarii investitiei : isi are temeiu juridic in art . 44 din Constitutia
Romaniei , care prevede ca nimeni nu poate sa fie expropriat decat pentru o cauza de utilitate
publica , stabilita potrivit legii , cu dreapta si prealabila despagubire. Constitutia continua , este o
prevedere care a fost introdusa in anul 2003 cu ocazia revizuirii Constitutiei , potrivit careia ,
nationalizarea sau oricare masura cu efect echivalent de trecere in proprietatea statului , a unor
bunuri pe criterii discriminatorii este interzisa.
Cu aplicare speciala in materia la care ne referim , sediul materiei pentru aceasta garantie il
constituie OUG 92/1997 , care prevede ca investitiile staine nu pot fi nationalizate , expropriate ,
sau supuse altor masuri cu efect echivalent , excetand cazurile in care , anumite conditii sunt
indeplinite . Asadar expropierea investitiei nu poate fi facuta decat in conditiile Legii 33 / 1994 ,
prrivind exproprierea pentru o cauza de utilitate publica .
Conditiile pentru ca expropierea sa fie legala sunt :
a) Sa se acorde o despagubire echivalenta , cu valoarea justa de piata a investitiei , aceasta
inseamna altfel spus principiul dezdaunarii integrale , cu precizarea ca valoarea investitiei , se
calculeaza la momentul imediat anterior expropierii , adica inainte ca exproprierea iminenta ,
sa devina cunoscuta intr-un mod care sa afecteze valoarea investitiei .
b) Despagubirea trebuie sa fie prealabila , adica trebuie sa fie platita inainte ca exproprierea sa isi
produca efectele juridice .
c) Despagubirea trebuie sa fie adecvata , adica modalitatea ei de plata sa fie potrivita cu natura si
valoarea de piata a investitiei indisponibilizate.
d) Despagubirea trebuie sa fie efectiva adica sa fie lichida , adica sa fie acordata in bani , sau in
bunuri care sa poata fi transformate in bani .

Cum anume se poate stabili cuantumul despagubirii ? ( care este modalitatea de stabilire a
cuantumului despagubirilor ):
1) In primul rand : prin acordul partiilor .
- Daca acordul nu se realizeaza , printr-o determinare efectuata de catre o autoritate
judecatoreasca , sau de o alta autoritate independenta si competenta , coform tratatelor
internationale la care Romania este parte . Mai precis , despagubirea se determina in instantele
de judecata nationale , sau prin arbitraj care poate fi un arbitraj institutionalizat , sau unul ad
hoc .

2) Cea de-a 2 garantie : este garantia stabilitatii regimului juridic aplicabil investitiei .
Aceasta garantie nu este altceva decat aplicarea principiului - tempus regit actum , ideea este ca :
regimul legal aplicabil investitiei , in momentul in care ea s-a constituit , ramane aplicabil pe toata durata de
existenta a investitiei , chiar daca intre timp lege s-ar schimba .
Aceasta garantie se exprima mai ales prin faptul ca , in cazul in care in momentul constituirii
investitiei , legea prevede anumite facilitati pentru acea investitie , facilitatiile raman in vigoare
( ex :
scutire de impozit pe timp de 5 ani ) pe durata prevazuta de lege , chiar daca intre timp legea se modifica si acea
facilitate ar disparea.

De la principiul stabilitatii exista o exceptie si anume exceptia legii mai favorabile : mitior lex , in
sensul ca , dupa ce investitia s-a constituit , este adoptata o lege care acorda facilitati suplimentare , acelea se
vor aplica si investitiilor constituite inaintre de intrarea in vigoare a respectivei legi.
Drepturile de care beneficiaza investitorii straini :
OUG 92 / 1997 enumera mai multe drepturi specifice din care investitorii straini beneficiaza :
1. Dreptul la asistenta privind parcurgerea formalitatiilor administrative , pentru constituirea si
functionarea investitiei. Foarte mult timp a functionat o agentie specializata Agentia Romana pentru
Investitii , care avea in obiectul sau de activitate chiar aceasta operatiune de asistenta . In momentul de
fata , atributiile agentiei au fost preluate de un departament specializat din cadrul Ministerului
Economiei , dar au ramas conexiunile internationale si anume , mai precis : Romnia este afiliata la ceea
ce se numeste Asociatia Mondiala a Agentiilor de Promovare a Investitiilor , aflierea s-a produs in anul
2004 , sediul asociatiei este la Geneva .
2. Dreptul la conversia in valuta si la transferul in strainatate al profiturilor obtinute de investitorul strain
in Romania. OUG 92 / 1997 , prevede explicit ca investitorii straini au dreptul la conversia in valuta si
la liberul transfer in strainatate , dupa plata impozitelor si taxelor prevazute de legea romana , a tuturor
profiturilor , care pot fi : dividende , venituri obtinute de contracte comerciale internationale , venituri
obtinute din vanzarea actiunilor sau a partiilor sociale , venituri obtinute din beneficiul de lichidare ,
adica atunci cand investitia este lichidata si rezulta un sold activ , al despagubirilor pe care le primesc in
cazul expropierii .
3. Cel de-al 3-lea drept este dreptul de proprietate asupra bunurilor din tara : aici trebuie facuta o
distinctie , in ceea ce priveste :
A) Dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile , precum si asupra imobilelor cladiri , se aplica
regimul national . Aceasta inseamna ca , investitorii straini pot dobandi deptul de proprietate asupra
acestor bunuri ca si persoanele fizice sau juridice romane.
O situatie speciala se pune in ceea ce priveste terenurile : in legatura cu dreptul de proprietate
al strainilor asupra terenurilor din tara , retinem o anumita evolutie legislativa : Constitutia din
anul 1991 prevedea : ca cetatenii straini si apatrizii nu pot dobani dreptul de proprietate asupra
terenurilor in tara . Aceasta insemna ca , chiar insasi legea prevedea o incapacitate de folosinta,
adica la nivelul aptitudinilor generale si abstracte, o incapacitate de folosinta , a strainilor de a
detine in proprietate terenuri in tara .
Cu ocazia revizuirii Constitutiei din anul 2003 , textul a fost modificat , Constitutia
prevazand ca : cetatenii straini si apatrizii , pot dobani dreptul de proprietate privata asupra
terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la UE si din alte Tratate
Internationale la care Romania este parte , pe baza de reciprocitate , in conditiile prevazute de legea
organica , precum si prin mostenire legala . Din aceasta prevedere rezulta ca in anul 2003 cu ocazia
revizuirii , conceptia s-a modificat fundamental , conferindu-se investitoriilor straini , vocatia ,
capacitatea de folosinta de a dobandi terenuri in proprietate in Romania . Dar aceasta vocatie nu e
lipsita de anumite conditii . Conditiile sunt : textul face distinctie intre 2 situatii : dobandirea prin
mostenire legala este libera , dobandirea prin mostenire legala nu este conditionata de nici o alta
prevedere , in schimb , dobandirea prin acte juridice , asta insemnand prin acte juridice intre
persoane in viata , sau mortis cauza ( prin testament ) .
Aceasta dobandire este supusa urmatoarelor conditii :
a) Posibilitatea dobandirii sa fie prevazuta , intr-o conventie internationala la care Romania este
parte , aceasta insemnand fie Tratatul de aderare la UE , fie alta conventie internationala la care
Romania este parte , aceasta insemnan , fie Tratatul de aderare a Romaniei la UE , fie alta
conventie internationala la care Romania este parte .
b) Dobandirea
se
poate
face
numai
pe
baza
de
reciprocitate
.
Reciproicitatea este de 3 feluri :
- Legislativa : - atunci cand in tara straina exista norme juridice , care prevad aceleasi
drepturi pentru persoanele juridice romane in ceea ce priveste dobandirea proprietatii
terenurilor , ca si cele prevazute de legea romana .
- Reciprocitatea poate fi diplomatica : - atunci cand este prevazuta in conventii
internationale la care cele 2 state sunt parte .
- Si poate fi reciprocitate de fapt : atunci cand exista o practica de reciprocitate la
nivelul instantelor de judecata , dar poate sa fie si la nivelul altor autoritati publice din cele 2
state.
c) Dobandirea dreptul de proprietate sa se faca in conditiile legii organice .

Care este legea organica la care Constitutia se refera ? Este Legea 312 / 2005 , privind
dobandirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor , de catre cetatenii romani si
apatrizi , precum si de persoanele juridice straine .
Aceasta Lege 312 / 2005 , a intrat in vigoare la data aderarii Romaniei la UE :
1
ianuarie 2007 .
Care sunt principalele prevederi ale legii organice ? Legea organica , Legea 312 , in primul
rand , obiectul ei : reglementeaza dobandirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de
catre straini prin acte juridice : inter vivos sau mortis cauza .
Se face o distinctie dupa cum este vorba :
1) De cetateni , sau persoane juridice din celelalte state membre ale UE .
2) Persoane fizice sau juridice din statele terte.
Pentru persoanele fizice sau juridice din celelate state membre ale UE , Legea 312 / 2005 , stabileste o
regula generala si doua situatii speciale :
- Regula generala este ca persoanele fizice , sau juridice din celelalte tari membre ale UE ,
din Spatiul Economic European ( SEE ) si din Confederatia Elvetiana , dobandesc dreptul
de proprietate asupra terenurilor in Romania , in aceleasi conditii ca si cetatenii romani ,
asadar li se aplica regimul national .
De la aceasta regula generala au fost stabilite 2 derogari , pentru ca Romaniei i-au fost acordate 2
termene de gratie :
-Prima situatie speciala : prin Tratatul de aderare la UE , s-a prevazut un termen de gratie pentru
aplicarea regimului national , pentru strainii , care doresc sa cumpere in romania terenuri in scop de constituire
de resedinte sau semi-secundare . Pentru liberalizarea regimului de cumparare a terenurilor avand scop de
resedinta , sau semi-secundare , s-a acordat Romaniei un moratoriu pe 5 ani , care a expirat la 1 ianuarie 2012.
- A doua situatie speciala : este dobandirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agicole ,
padurilor si terenurilor forestiere .
Pentru liberalizarea regimului de dobandire a dreptului de proprietate asupra acestor terenuri , s-a
acordat Romaniei un termen de 7 ani care a expirat la 1 ianuarie 2014 . Imediat dupa 1 ianuarie 2014 , a fost
adoptata Legea 17 / 2014 privind unele masuri de reglementare a vanzarii cumpararii terenurilor agricole ,
situate in extravilan . Toate tarile membre ale UE , au reglementat intr-un fel dobandirea dreptului de proprietate
asupra terenurilor agricole din extravilan de catre persoane fizice sau juridice din celelate state membre. Aceasta
Lege 17/2014 este una din cele mai liberale , cele mai permisive , vecinii nostrii au regelmentari mult mai
restrictive decat avem noi . Legea se refera la : dobandirea de catre persoane fizice sau juridice din celelate tari
memre ale UE ,Spatiul Economic European si Elvetian . Legea prevede un drept de preemtiune in conditii egale
al vecinilor si statului . Daca aceasta conditie este depasita dobandirea este practic libera .
In legatura cu cetatenii din statele terte : atat Legea 312 / 2005 , cat si Legea 17 / 2014 , prevad ca
acestia pot dobandi dreptul de prop asupra terenurilor in tara , numai in conditiile prevazute in tratatele
internationale , la care Romania este parte , pe baza de reciprocitate .
Si mai exista o prevedere , nu se pot acorda conditii mai favorabile pentru dobandirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor , cetatenilor din statele terte , fata de cele acordate de celor din celelate tari membre
al UE.
4.

5.

Cel de-al 4-lea drept specific de care beneficiaza investitorii straini in tara , este dreptul privind
efectuarea operatiunilor valutare .
Temeiul juridic pentru acest drept , il constituie Regulamentul BNR nr. 4 / 2005 privind regimul
valutar. De retinut ca liberalizarea regimului juridic al operatiunilor valuatre efectuate de staini pe
teritoriul Romaniei , sau in legatura cu moneda nationala , acest regim a cunosut un proces continu de
liberalizare incepand din 1990 .
Liberalizarea s-a produs in etape . Ultima etapa a liberalizarii totate , a fost 1 septembrie 2006 ,
cand moneda nationala a devenit integral convertibila . Inseamna ca , nerezidentii au dobandit dreptul
de a achizitiona in mod liber instrumente financiare , pe piata monetara romaneasca , fara aprobarea
Bancii Nationale asa cum se intamplase pana in acel moment .
Un alt drept specific priveste dreptul de a angaja personal strain .
Investitorii straini din Romania nu au avut de la inceput acest drept . Legea 35 / 1991 , a prevazut ca
investitorii straini pot angaja straini , numai pe posturi de conducere si de specialitate , nu si pe posturi
de executie. A fost o protectie la nivelul anilor 1990 , a fortei de munca necalificate locale .
OUG 92 / 1997 a liberalizat acest regim juridic , in asa fel incat in momentul de fata , investitorii
straini pot angaja in mod liber cetateni straini .
In ceea ce priveste regimul angajarii , o distinctie trebuie facuta intre personalul din celelalte tari
membre ale UE si cel din state terte . Pentru personalul din celelate tari membre al UE , nu exista o

limitare , pentru cei din statele terte , prin Hotarare de Guvern se prevede anual numarul de autorizatii
de munca ce pot fi acordate strainilor din state terte .
6.

Al 6-lea drept specific : dreptul de a alege instantele competente pentru solutionarea litigiilor privitoare
la investitia straina in Romania .
OUG 92 / 1997 , prevede ca investitorul strain , in cazul in care intra intr-un litigiu privind
investitia lui cu o autoritate publica romana , fie ca nu i s-au acodrat facilitatiile prevazute de lege , fie
ca a fost expropriat si sunt discutii in legatura cu cuantumul despagubirii , in aceasta situatie ,
investitorul strain are dreptul de a alege intre una din urmatoarele instante competente sa solutioneze
litigiul . Este vorba de :
a) Posibilitatea lui de a apela la instantele de judecata nationale , in esenta inseamna - la prevederile legii
Contenciosului Administrativ Legea 554 / 2004 , sau de a apela la o procedura de conciliere sau de
arbitraj institutionalizat , desfasurata sub egida unei institutii specifice care se numeste : Centru
International pentru Reglementarea Diferendelor la Investitii prescurtat ICSIT , cu sediul la Washington
. Acest centru international pentru solutionarea diferendelor cu privire la investitii , a fost constituit in
temeiul unei Conventii Internationale , Conventia pentru Reglementarea Diferendelor Relative la
Investitii , intre state si persoane ale altor state , incheiata la Washington in 1965 la care Romania este
parte din 1975.
Romania este implica in circa 10 dosare internationale de arbitraj .
b) A doua posibilitate a investitorului strain este aceea de a aplela la un arbitraj ad-hoc , potrivit
regulamentului de arbitraj al Comisieiei ONU , pentru dreptul comercial international , prescurtat
UNCITRAL , are reguli de procedura din anul 1976 , care a fost actualizat in 2012 .
Problema facilitatiilor de care beneficiaza investitorii straini . Retinem ca pentru ratiuni de scoala
clasificam facilitatiile in 2 categorii :
1) Normative .
2) Individuale .
1.

2.

Facilitatiile normative , sunt generale si impersoanle , au fost reglementate prin multiple legi , ele
sunt reglementate OUG 85 / 2008 , privind stimularea investitiilor .
Aceasta ordonanta , reglementeaza cateva categorii de facilitati , cea mai imporatnta fiind ajutoarele
de stat . Ajutoarele de stat dupa aderarea Romaniei la UE au un regim foarte stric reglmentat de
Comisia Europeana .
Facilitatiile individuale au fost acordate prin acte juridice speciale , prin acte cu caracter
individual si au fost acordate mai ales in perioada anilor 1990 2000.
In prezent facilitati individuale nu se acorda .

Ultima problema : Problema garantarii investitiilor straine in Romania .

In ceea ce priveste garantarea investitiilor straine , exista o conventie internationala , se numeste
Conventia de Constituire a Agentiei Multilaterale de Garantare a Investitiilor - Conventia de la Seul din 1985 , la
care Romania este parte din 1992 .
Agentia Multilaterala de Garantare a Investitiilor - este o persoana juridica de drept american cu sediul
la Washington si actioneaza ca o banca de investitii . Aceasata agentie acopera riscuri eligibile , pe care le poate
intampina un investitor strain in oricare dintre tarile membre ale conventiei . Aceasta conventie este folosita de
investitorii romani pentru investitii in strainatate .
Care sunt riscurile care pot fi garantate de catre Agentia Multilaterala de la Washington :
a)
Riscurile de schimb valutar , asta inseamna eventualele interdictii sau restrangeri ale drepturilor
investitorilor straini de a transforma in valuta ( in moneda liber convertibila ) profiturile si de a le repatria in tara
de origine .
b) Riscul de expropriere sau de alte masuri cu efect similar , in cazul in care investitia ar fi nationalizata ,
expropriata , fara o justa prealabila despagubire.
c) Riscul de incalcare a contractului de care autoritatea publica nationala , privatizarea se face de regula pe
baza unui contrac incheiat cu o agentie statala , cu o agentie locala .
d) Riscul de razboi sau alte tulburari civile grave .

Regimul General al Exporturilor si Importurilor din - in Romania

Ne referim la regimul autorizatiilor de import si export.

Exista anumite categorii de marfuri pentru care importul sau exportul necesita un regim de autorizare .
Exista doua categorii de autorizatii de import sau export:
1. In primul rand sunt licentele de import sau export . Licentele sunt acordate in principiu de 2 institutii
publice :
- In primul rand de Ministerul Economiei - care emite licente pentru anumite categorii de
marfuri , este vorba in special de arme si munitii .
- Exista de asemea o alta autoritate , este vorba despre Agentia Nationala de Control al
Exporturilor ( ANCECS ) , care functioneaza in subordinea ministerelor afecerilor externe
si care este competenta in a emite licente pentru orice operatiuni de import - export , cu
produse militare , si cu produse si tehnologii cu dubla utilizare : civila si militara .
Caracteristici ale licentelor :
1) Au un caracter intuitu personae - ele se acorda numai unei anumite persoane , nu pot fi
transferate de aceea altor beneficiari .
2) Licentele au un caracter temporal inseamna ca ele se elibereaza pe o anumita perioada de timp
limitata , de regula un an calendaristic.
3) Ele sunt limitate din punct de vedere spatial - se emit numai pentru o tara .
4) Sunt limitate din punct de vedere material - in sensul ca se elibereaza numai pentru o anumita
marfa sau pentru , un grup de marfuri individualizate .
Dupa aderarea Romaniei la UE , Romania aplica tariful vamal consolidat al UE , si nomenclatura
tarifara si statistica a UE . In UE se aplica nomenclatura tarifara si statistica prevazuta intr-o conventie
internationala , se numeste Conventia Internationala privind Sistemul Armonizat de denumire si codificare a
marfurilor , conventie care a fost incheiata la Bruxelles in 1983 sub egida Consiliului de Cooperare Vamala care este un organism neguvernamental .
Acest sitem inseamna o lista in care toate marfurile care fac obiectul comertului international snt
codificate si orice operatiune care se face cu orice marfa trebuie sa se refere la codul marfii respective din
sistemul armonizat . Acestea sunt licentele .
2) O a doua categorie o reprezinta alte autorizatii de import si export . Care porta denumiri diferite :
avize , autorizatii , permise .
Care sunt principalele categorii de marfuri care fac obiectul autorizarii : animalele si produsele de
origine animala , plantele si produsele din plante , substantele stupefiante si psihotrope , produsele alimentare si
agricole , produsele medicale si farmaceutice , deseurile de orice natura , produsele periculoase pentru sanatatea
populatiei si pentru mediul inconjurator, bunurile din patrimoniu cultural national , organismele modificate
genetic , produsele chimice , produsele supuse accizelor , metalele si pietrle pretioase si altele .
Aceste bunuri nu trec granita decat pe baza unei autorizatii , aceste autorizatii sunt emise de agentiile
nationale de resort.
Regimul juridic al autorizatiilor .
Comert International
Curs 3

26.02.2015

Autorizatiile de Import si Export

Sopul autorizatiilor de import si export , este acela de a asigura echilibrul pietei interne , de a evita
dezechilibrele in balanta de plati externe , de a proteja pe comerciantii nationali , mediul inconjurator si
patrimoniul cultural national .
Refuzul eliberarii autorizatiilor de import si export :
Autoritatea emitenta pote sa refuze eliberarea autorizatiei in urmatoarele cazuri :

a.
b.
c.
d.
e.
-

In cazul in care solicitantul , nu indeplineste conditiile legale pentru a primi o autorizatie de import sau
export.
Atunci cand solicitantul a pierdut dreptul de a obtine o astfel de autorizatie ca o masura sanctionatorie.
Atunci cand marfa este supusa unor limitari cantitative ( contingente ) la import sau export si
contingentul este depasit .
Atunci cand marfa este supusa unui regim de supraveghere si control si conditiile nu sunt indeplinite .
Cand marfa este interzisa la import sau la export .
Caile de atac in cazul refuzului eliberarii autorizatiei :
In primul rand : este necesara o plangre prealabila la organul care a refuzat eliberarea autorizatiei in
temelui Legii 554/2004 Legea Contenciosului Administrativ .
Competenta meteriala : - Organul emitent este obligat in 30 de zile sa raspunda , in cazul in care
respinge plangerea prealabila , sau nu raspunde , agentul economic solicitant poate sa se adreseze
instantei de judecata , competenta este sectia de Contencios Administrativ a Curtii de Apel , pentru ca
este vorba despre contestarea unui act administrativ de competenta unei autoritati publice centrale .
Iar competenta teritoriala apartine Curtii de Apel de la sediul solicitantului , sau de la sediul autoritatii
emitente a refuzului .
In fata instantei se poate solicita eliberarea actului si se pot cere si despagubiri pentru eventualul
prejudiciu cauzat.
Regimul de drept international al autorizatiilor de import si export.

Este un Acord privind procedurile in materie de autorizatii de import , care a fost adoptat la Geneva in
anul 1979 sub egida fostului Acord General pentru Tarife si Comert - ( GATT ), GATT - este inlocuit in
momentul de fata cu Organizatia Mondiala a Comertului , dar toate actele care au fost adoptate sub egida
vechiului Acord General pentru Tarife si Comert au ramas valabile .
Acest Acord din 1979 se refera la autorizatiile de import si este documentul care a fixat principiile : pe
care statele sunt obligate sa respecte , in momentul in care reglementeaza regimul autorizatiilor de import .
Principiile pe care statele trebuie sa le urmeze :
1) Principiul egalitatii intre solicitantii de autorizatii de import . Nici o discriminare nu este permisa
intre solicitantii de autorizatii , din punct de vedere al nationalitatii , al cuantumului afecerii pentru
care se solicita autorizatia - adica principiul egalitatii de tratament .
2) Principiul al simplificarii procedurilor : Acordul spune - procedurile trebuie sa fie cat mai simple cu
putinta , in asa fel incat ele sa nu deregelze schimburile economice internationale .
3) Principiul potrivit caruia , regulile in materia autorizatiilor trebuie sa fie neutre in aplicarea lor si
administrata in mod just si echitabil.
4) Principiul publicitatii : procedurile trebuie publicate cu un timp rezonabi , in asa fel incat
destinatarii sa le recunoasca si sa aiba timp sa indeplineasca eventualele conditii .
5) Principiul unicitati organului emitent procedura trebuie indeplinita pe cat posibil doar de o
singura autoritate publica , adica de un singur organ administrativ .
6) Ultimul principiu este acela ca : cerereile de autorizatie nu trebuie sa fie refuzate pentru erori
minore in continutul lor , iar eventualele penalitati pecuniare nu trebuie sa depaseasca suma
necesara pentru a servi ca un singur avertisment .
Natura juridica a autorizatiilor de import si export:
Acte administrative cu caracter individual .
Din punct de vedere al dreptului international privat , reglementariile privind autorizatiile de import si
export , au caracterul de norme de aplicatie imediata sau de norme de aplicatie necesara . Ce inseamna aceasta ?
- Inseamna ca aceste prevederi se aplica imediat indiferent de legea aplicabila contractului . Aceasta inseamna
ca , normele de aplicatie imediata , sunt prealabile rationamentului conflictual pe care il implica determinarea
legii aplicabile contractului .
Cui ii revine obligatia de a obtine autorizatiile de import si export ?
Obligatia de a obtine autorizatia de import export , revine partii care este mentionata ca atare in
contract. Asadar , partiile prin contract trebuie sa spuna cui anume ii revine sarcina obtinerii autorizatiei . De
principiu , sarcina obtinerii autorizatiei ii revine partenerului contractual din tara unde autorizatia se solicita .
Ce natura juridica are obligatia de obtinere a autorizatiei ?

Obligatia de obtinere a autorizatiei de import sau export , este de principiu o obligatie de mijloace . Asta
inseamna ca solicitantul trebuie sa depuna toate diligentele pentru obtinerea autorizatiei : sa de puna autorizatia
completa , daca i se cer acte suplimentare sa le depuna in termen .
1) Daca in ciuda tuturor diligentelor depuse , autorizatia este refuzata , agentul solicitant este scutit de
raspundere , daca dovede ca a facut toate diligentele necesare . Situatia este asimilata unui caz de forta majora .
Daca insa , agentul solicitant este in culpa , prin nedepunerea documentatiei necesare , sau alt motiv culpabil - el
este raspunzator de daune , pentru ca forta majora exclude culpa. Aceasta este situatia regula , atunci cand
obligatia de obtinere a autorizatiei este o obligatie de mijloace .
2) Exista insa ca obligatia de obtinere a autorizatiei , exista posibilitatea sa fie o obligatie de rezultant .
Cand se intampla acest lucru ? - atunci cand partea contractanta romana se angajeaza prin contract sa obtina
autorizatia , deci se angajeaza pentru rezultat. In aceasta situatie daca rezultatul nu este neindeplinit , chiar
neculpabilul este raspunzator de daune .

Izvarele dreptului Comertului International :

Ca orice ramura de drept , Dreptul Comertului International are izvoare interne si izvoare
internationale . Adica legi interne si conventii internationale .
Reglementari specifice in materia comertului international , adoptate de organisme internationele , si
mai facem referire la principiile contractelor comerciale internationale .
Principiile contractelor comerciale internationale : au fost adoptate de catre Institutul International
pentru Unificarea Dreptului Privat cu sediul la Roma , prescurtat UNIDROIT . Sub egida acestui institut
international la care Romania este parte , institutul a fost format in perioada interbelica , Romania este parte de la
fosndarea acestui Institut , sub egida institutului au fost adoptate numeroase conventii internationale si legi si
condificari de uzante in materia comertului international. Cea mai publicata lucrare sunt Principiile Contractelor
Comerciale Internationale .
Principiile au fost adoptate intr-o prima varianta in 1994 , completate in 2004 si apoi in 2010 . In
momentul de fata sunt in vigoare cele din 2010. Aceste principii sunt un cod al contractelor comerciale
internationale . Principiile au 211 articole in varianta 2010 si sunt impartite in capitole
( 11 ) care exprima
fiecare o institutie a dreptului contractelor , incepand cu incheierea contractului , incheiera contractului prin
intermediar ( pentru regimul agentiilor ) , conditiile de validitate ale contractului , interpretarea contractului ,
continutul contractului ( adica drepturile si obligatiile partilor ) , protectia tertilor , executarea contractului ,
clauza de impreviziune sau se nume HARDSHIP , neexecutarea contractului ( problemele de raspaunderea
contractuala ) , daunele interese , cesiune de drepturi , transmiterea si transformarea obligatiilor , pluralitatea de
creditori si de debitori , prescriptia , practic tot ceea ce inseamna aspectele legate de viata unui contract .
Care sunt rolurile principiilor contractelor comerciale internationale ?
Principiile contractelor comerciale internationale ca natura juridica , nu sunt o lege , nu sunt o
conventie internationala , deci ele nu se impun partilor prin ele insele , nu au caracter constrangator , ele se aplica
numai daca partiile trimit la ele , in mod express , sau implicit .
Daca trimit la ele , aceste principii devin legea partilor , sau altfel spus sunt incorporate contractual , sunt
receptionate contractual . Mecanismul juridic prin care o reglementare de acest tip este incorporata contractual ,
este mecanismul receptiunii contractuale .
1) Primul rol al lor , in cazul in care sunt receptionate contractual este acela in a fi legea partiilor , in
loc sa reglementeze drepturile si obligatiile lor fac trimitere la principiile UNIDROIT.
2) In al doilea rand , principiile constituie ceea ce se numeste legea comertului . LEX MERCATORIA .
Aceasta inseamna ca , ele se aplica in relatiile comerciale , ori de cate ori nu exista o reglementare
speciala in acea materie , ele joaca rolul de ceea ce Noul Cod Civil roman , il defineste prin sintagma principiile
generale de drept .
3) Ele sunt un substitut al legii nationale . Inseamna ca ele se pot aplica atunci cand partiile nu au
desemnat o lege nationala aplicabila contractului lor .
4) Un alt rol al principiilor , este acela de interpretare si de completare al instrumentelor legale
internationale in materie . Adica ele pot interpreta conventiile internationale , sau alte reglementari uniforme in
materia contractelor comerciale internationale .
5) Un alt rol este acela de a interpreta si completa dreptul intern .
Autorii principiilor , spun in preambul ca un ultim rol pe care il pot juca este acela de a fi o sursa de
inspiratie pentru legiuitorii nationali .

Izvor specific Uzantele comerciale internationale.

Def : Uzantele comerciale internationale sunt practici sociale , prin natura lor nescrise , care prezinta un
anumit grad de vechime , repetabilitate si stabilitate aplicate intre un numar nedefinit de parteneri comerciali de
regula pe o zona geografica , sau intr-un anumit domeniu de activitate comerciala , practici care pot prezenta sau
nu caracterul de izvor de drept .
Elementele estentiale ale uzantelor care rezulta din definitie .
1) In primul rand sunt practici sociale : adica ele sunt atitudini , comportari materializate prin acte
juridice , sau fapte materiale , care au capatat caracter de practica , datorita aplicarii lor repetate intr-o perioada
de timp . Elementul de vechime si de repetabilitate este esential in definirea unei uzante . Aceste practici sociale
pot fi pozitive , adica pot consta in acte sau fapte materiale , sau pot fi negative , sau pot consta in abstentiuni a
nu face ceva anume .
2) Cel de-al doilea element definitoriu al uzantelor este caracterul lor colentiv . Uzantele se aplica intre
un numar nedefinit de parteneri comerciali . Din acest punct de vedere , uzantele se aseamna cu legea , legea este
generala si impersoanala si uzantele sunt generale si impersonale numai ca legea este expresia autoritatii
publice , pe cand uzantele sunt expresia vointei comerciantilor insisi .
3) Al 3-lea element definitoriu : este forta juridica .
Exista uzante normative care au caracter de lege si uzante conventionale care nu au forta de
lege .
Institutia obisnuintelor stabilite intre parti .
Institutia obisnuintelor stabilite intre parti . Ce sunt ?
Obisnuintele stabilite intre parti , sunt practici aplicabile intre partiile contractante , sau intr-e un numar
redus pe parteneri comericali , care au rolul de a interpreta si completa vointa partiilor contractante . Deosebirea
esentiala intre uzante si obisnuinte , este aceea ca uzantele sunt generale si impersonale , pe cand obisnuintele
se aplica intre un numar limitat de parteneri comerciali , de regula intre 2 parti contractante .
O definite a obisnuintelor stabilite intre parti este data de Codul Comercial Uniform al SUA . SUA este
o tara apartinand normelor de drept anglo-saxon adica pe practica judiciara . Au totusi si drept scris , si unul
dintre exemplele cele mai surprinzatoare este acest Codul Comercial Uniform , care se aplica in toate statele
federatiei americane , cu excetia Statului Louisiana .
Codul Comercial Uniform spune : obisnuintele stabilite intre parti reprezinta o serie de activitati intre
part , anterioare sau ulterioare incheierii unei tranzactii care pot fi considerate in mod rezonabil ca stabilind o
baza comuna de interpretare a expresiilor si actelor partiilor . Asadar rolul esential al obisnuintelor stabilite intre
parti , este acela de a interpreta si completa contractul . In modul cum ele inteleg sa aplice cauzele contractului
prin parctica , acea practica creeaza drepturi in favoarea uneia sau alteia dintre cele doua parti ..
In Conventia de la Viena din anul 1980 , privind vanzarea internationala de marfuri este o prevedere
care se refera si la obisnuintele stabilite intre parti , ins sensul ca partiilor sunt obligate la obisnuinte care s-au
stabilit intre ele , asa cum sunt legate si de uzantele aplicate in domeniul respectiv.
Uzantele :
Clasificare :
Uzantele se clasifica in functie de 2 criterii :
1) in primul rand din punct de vedere al sferei lor de aplicare sunt : Uzante locale , sunt uzantele care se
aplica pe o anumita zona geografica intr-o anumita regiune , intr-un anumit port. Uzantele portului
Constanta , New York , sau uzantele porturilor de la Marea Baltica sunt uzante locale .
2) Uzantele speciale sunt cele care se aplica intr-un anumit domeniu de activitate comerciala , de pilda
uzantele comertului cu cereala , cu fructe , cu blanuri , etc.
Uzantele anumitor categorii de comercianti , de pilda : - uzantele agentilor de bursa sunt uzante
profesionale ale anumitor categorii de profesionisti ai comertului .
3) Uzantele generale : care se aplica la nivelul comertului mondial . Uzentele generale sunt uzante
normative .
Principala clasificare a uzantelor in functie de forta lor juridica .
In functie de forta lor juridica , exista uzante normative care se mai numesc si cutume sau uzante de
drept si uzante conventionale care se mai numesc si uzante de fapt .
Uzanta normativa sau cutuma o mai intalnim ca izvor de drept si la Dreptul International Public .
Uzanta normativa , are primele 2 caracteristici ale tuturor uzantelor:

a) Uzantele normative au un element obiectiv, sunt o practica sociala , un asamblu de acte si fapte juridice
care au caracter de continuitate , repetabilitate si stabilitate . Aceasta latura obiectiva a uzantelor
normative , este exprimata printr-o expresie in limba latina : longa inveterarata diuturna
consuetudo .
Consuetudo = comportare , comportament , practica
Longa = indelungata
Inveterata = vechi
Diuturna = zi , repetata
Cutuma este o practica , un comportament indelungat aplicat si repetat .
b) Uzantele normative au caracterul de generalitate , de colectivitate . Ce particularizeaza uzantele
normative este al trei-iea element si anume forta lor juridica .
Forta lor juridica este intemeiata pe 2 idei :
1) In primul rand : Uzantele normative au un element specific de natura subiectiva , sau de natura
psihologica . Uzantele normative se aplica de catre persoanele care intra sub incidenta lor , se aplica
cu convingerea , cu sentimentul , ca acele uzante le sunt obligatorii intocmai ca si legea .
Acest element subiectiv al ideii de imperabilitate , este exprimat si el printr-o expresie in limba
latina : opinio juris sive necesitatis . Ideea de aplicare ca drept sau necesitate.
2) Al doilea element : pentru ca o uzanta sa devina normativa , adica sa capete izvor de drept , trebuie
ca sistemul de drept aplicabil trebuie sa recunoasca carcter de izvor de drept uzantelor .
Nu toate sistemele de drept recunosc caracterul normativ al uzantelor.
Rolul uzantelor normative :
Uzantele normative au in principiu unul din urmatoarele 3 roluri :
1) Uzantele normative , reglementeaza raporturi de drept nereglementate de lege , adica uzantele
normative completeaza lacunele legii . Unde nu exista lege se aplica uzantele . Aceastea se numesc
consuetudo prater legem adica in locul legii .
2) Uzantele normative , interpreteaza si completeaza legea :
consuetudo secundum lege adica exista o lege , dar acele prevederi legale sunt completate prin
prisma anumitor uzante .
3) Al 3-lea rol este acela de a inlatura de la aplicare o lege :
consuetudo contra lege - atunci cand acea lege nu este de ordine publica .
Forta juridica a uzantelor normative : Uzantele normative sunt asimilabile , cu o lege supletiva speciala
. Ce inseamna aceasta ? Daca sunt o lege supletiva , inseamna ca ele se aplica , atunci cand partiile nu au
prevazut in mod explicit altfel , deci prin contract partiile pot inlatura aplicarea uzantei normative . Uzanta
normativa se aplica cand partiile nu au prevazut altfel . Legea supletiva este o lege imperativa , daca partile nu au
prevazut altfel .
In al doi-lea rand ele sunt o lege supletiva speciala , inseamna ca uzantele normative pot inlatura unul
din rolurile lor , adica pot inlatura o lege interna care nu este de ordine publica pe principiul ca legea speciala
deroga de la legea generala .
Exemplu de uzante normative : Uzantele normative sunt in unele situatii preluate de legiuitorii
nationali . Principiul solidaritatii pasive adica principiul solidaritatii codebitorilor comerciali , este o uzanta
care a fost preluata de Codul Comercial roman si de actualul Cod Civil .
Principiul anatocismului conturilor bancare adica conturile bancare permit dobanda la dobanda . Este
o regula a comertului in materie bancara.
Principiul punerii de drept in intarziere a debitorilor comerciali de la scadenta .
Efectul suspensiv al fortei majore , in general forta majora in civil are un efect de incetare a efectelor
contractului , de desfintare a contractului si de exonerare a raspunderii.
Principiul cooperarii , materializat prin ideea ca o parte contractanta dintr-un contract comercial ,
trebuie daca cealalta parte este in dificultate de a executa contractul trebuie sa i-a toate masurile , sa coopereze
cu partea aflata in dificultate si sa-si reduca prejudiciul . Nu poti sa ceri ceea ce ai putut evita cu buna credinta .
Uzantele conventionale :
Def : au si ele cele 2 elemente ale tuturor uzantelor ( elementul obiectiv de practica sociala si
elementul de colectivitate si de generalitate ) , ce le deosebeste de uzantele normative este faptul ca nu au
caracter de izvor de drept .
Atunci ce forta juridica au uzantele conventionale ? Uzantele conventionale , au forta juridica a unei
clauze contractuale , ele nu se impun , ele devin aplicabile daca partile au facut trimitere la ele .

Cum pot face partile trimitere la o uzanta ? ( in 2 moduri ):

Pot face trimitere la o uzanta in mod explicit , atunci cand in contract trimit la respectiva uzanta . Mai
fercvent partiile fac trimitere la uzante codificate . Exista organisme internationale care se ocupa cu
codificarea uzantelor de regula : regulile Incoterms sunt adoptate de Camera de Comert
Internationala din Paris , si sunt codificari de uzante in materia vanzarii internationale de marfuri .
Sunt uzante codificate in materia de catre ceea ce se numeste FIDIC Federatia Internationala a
Inginerilor Consultanti este o asociatie internationala a inginerilor specializati in contractele
internationale de constructii montaj .
Cum trimit?
Mecanismul este asa numit al receptiunii contarctuale , in momentul in care am spus ca prezentul
contract se completeaza cu conditiile FIDIC , ele se aplica ca si o clauza contractuala .
In al doilea rand partiile pot trimite la uzante impicit : este o trimitere implicita , atunci cand ea
rezulta din anumite indicii ale partilor , indicii pe care judecatorul , sau arbitrul trebuie sa le interpreteze
, sa vada daca aceea a fost sau nu vointa partilor.
La uzantele conventionale se refera conventiile internatioanale : Conventia de la Viena de la 1980
privind vanzarea internationala de marfuri art. 9 partiile sunt obligate prin uzantele la care au trimis
in mod explicit , partiile sunt de asemenea legate de acele uzante pe care le cunosteau , sau ar fi trebuit
sa le cunoasca si care sunt larg cunoscute si in mod regulat respectate de catre partiile la contracte de
acelasi tip in ramura comerciala respectiva .

Rolul uzantelor conventionale.

Comert International
Curs 4

05.03.2015

Regimul juridic al uzantelor conventionale

Rolul uzantelor conventionale
Au rolul de a interpreta si completa clauzele contractului .
Este indiferent la ce moment din viata contractului uzantele se refera : pot sa se refere la faza
precontractuala anterior incheierii contractului , la faza de incheiere a contractului , la faza de executare , sau de
incetare a efectelor .
Rolul uzantelor in general . Cauzele care explica rolul uzantelor .
De ce uzantele exista si de ce ele sunt aplicate in comertul international ?
Sunt cel putin 2 cauze principale care explica rolul uzantelor :
1. Prima cauza : Este dinamica relatiilor comerciale internationale , care face ca reglementarile
legale sa ramna in urma.
2. A doua cauza : Reglementarile legale nu sunt intotdeauna adaptate la particularitatile comertului
international . Legile nationale sunt facute sa reglementeze raporturi juridice civile in general , ori
comertul intrnational prezinta anumite particualritati si aceste particularitati sunt acoperite tocmai
prin uzante.
Cum se fixeaza uzantele ?
Fixarea uzantelor :
Uzantele sunt prin natura lor practici nescrise . Dar totusi , ele ca sa poata fi probate , trebuie fixate ,
exista mai multe modalitati de fixare a uzantelor :
In primul rand ele se fixeaza de catre participantii la comertul international , prin contracte tip ,
coditii generale , contracte cadru .
A doua modalitate de fixare , este prin activitatea unor organisme neutre , organisme internationale
specializate UNCINTRAL - Comisia Organizaiei Naiunilor Unite pentru dreptul comercial interna ional ,
Camera Internaional de Comer de la Paris , UNIDROIT - Institutul Internaional pentru Unificarea Dreptului
Privat , alte organisme internationale , asociatii profesionale , intocmesc codificari de uzante de ex : regulile
INCOTERMS care reglementeaza contractul de vanzare internationala de marfuri , nu reprezinta altceva decat
conditii generale adoptate regulii INCOTERMS de catre Camera Internaional de Comer din Paris .
Exista FIDIC - Federatia Internationala a Inginerilor Consultanti , care au conditii generale de
contractare , astazi imensa majoritate a contractelor de antrepriza pentru realizarea marilor lucrari de investitii :
autostrazi , aeroporturi , linii de metrou , uzine etc , se intocmesc pe baza condtiilor generale FIDIC .

Alta forma de fixare a uzantelor : o constituie hotararile pronuntate de arbitrii in litigiile comerciale
internationale si hotararile judecatoresti ( mai putin ) .
Alta modalitate de fixare : prin ceea ce se numesc certificate de cutuma : ele sunt documente emiste
de catre Camerele de Comert si Industrie .
Si Camera de Comert si Industrie a Romaniei este competenta sa emita certificate de cutuma , prin care atesta
cum anume sunt uzantele intr-o anumita tara , sau intr-o anumita zona geografica .
Uzantele pot fi
dovedite prin orice mijloc de proba .
Care este regimul juridic al uzantelor in dreptul roman ?
Retinem ca pozitia legiuitorului roman fata de uzante a cunoscut o anumita evolutie istorica :
In Codul Comercial de la 1887 , legiuitorul roman nu a recunoscut forta normativa uzantelor .
Numai uzantele conventionale , au fost recunoscute de catre legiuitorul roman .
Ca regula au existat insa si exceptii , au fost recunoscute ca normative : uzantele porturilor , uzantele
burselor de marfuri si de valori , uzantele in materia titlurilor de valoare . Noul Cod Civil recunoaste forta
normativa uzantelor , adica recunoaste uzantele normative . Chiar in art. 1 se spune : sunt izvoare ale dreptului
civil - legea , uzantele si principiile generale de drept .
In ceea ce priveste uzantele , exista o distinctie dupa cum in materia la care ele se refera exista sau nu
lege .
Daca exista o lege in materia pe care uzanta o reglementeaza , uzanta se aplica numai daca lege trimite
in mod implicit la uzante . Deci in acest caz , uzantele au un caracter interpretativ si completiv al legii .
Daca nu exista insa lege , se aplica uzantele , fara nici un fel de restrictii .
Subiectele dreptului comertului international .
Al 2-lea titlu al cursului si anume : Subiectele dreptului comertului international , participantii la
raporturile comerciale internationale.
Impartim analiza in doua categorii :
1. Vom vorbi mai intai despre subiectele de nationalitate romana ale dreptului comertului international
.
2. Iar apoi vom vorbi despre participarea subiectelor de drept straine la activitati comerciale in tara.
In ceea ce priveste subiectele de nationalitate romana ale dreptului comertului international : la
comertul international pot participa persoane fizice sau juridice , nu este interzis persoanelor fizice autorizate sa
faca acte de comert international , dar nu persoanele fizice sunt principalii actori in comertul international .
Comertul international cere capitaluri mari si foarte mari si in general persoanele fizice nu fac fata . Principalii
actori in comertul international sunt societatiile comerciale.
Societatiile comerciale de nationalitate romana , ca subiecte ale dreptului comertului
international .
In legatura cu societatiile comerciale de nationalitate romana , retinem ca pot fi subiecte orice societati
de nationalitate romana , indiferent daca sunt sau nu constituite cu participare straina . Dar statistic vorbind ,
principalii participanti la comertul international , sunt societatiile comerciale de nationalitate romana constituite
cu participarea straina .
Ce sunt societatiile cu participare straina ? - Sunt societatiile de nationalitate romana , constituite cu
capital mixt : roman si strain , sau numai cu capital strain .
Asadar , elementul de extraneitate relevant pentru a califica o societate comerciala , ca fiind cu
participare straina , este participarea straina la capital . Alte participari straine nu intereseaza din acest punct de
vedere , nu este societate cu participare straina daca de exemplu managerii sunt straini , sau cenzorii sunt straini
( in sensul legal al notiunii ) .
Care este pozitia societatatiilor cu participare straina in categoria persoanelor juridice de nationalitate
romana ?
( Civil anul I , clasificarea persoanelor juridice ) - Societatiile cu participare straina sunt o specie de
societati comerciale de nationalitate romana .
Particularitatea lor rezida din faptul ca li se aplica nu numai Legea 31 Legea Societatiilor , ci li se
aplica si regimul societatiilor straine , adica reglementari specifice , acestor categorii de societati.

Care sunt domeniile de costituire ?

Se pot constitui societati cu participare straina in orice domeniu al activitatii economice .
Din punct de vedere al obiectului de activitate , societatiile romanesti constituite cu participare straina ,
pot desfasura de principiu , orice activitati din comertul international .
Activitatatea trebuie insa mentionata , in actul constitutiv in al societatii , noul Cod Civil nu a inlaturat
aceasta obligatie si sub incidenta noului Cod se aplica Codul CAEN ( Clasificarea Activitatilor din
Economia Nationala a Romaniei ) de 4 cifre si in momentul in care constitui o societate si o inregistrez la
Registrul Comertului , trebuie sa mentionez Codul CAEN si activitatea corespunzatoare lui , pe care doresc sa o
exercit . Asadar este o specializare in continuare a capacitatii de folosinta a persoanelor juridice in dreptul
roman .
Din punct de vedere al formelor de constituire , societatiile cu participare straina se pot constitui in
orice forma permisa de lege , ( orice forma reglemntata de Legea 31 ).
Din punct de vedere al etapelor de constituire , trebuie parcursa in primul rand etapa intocmirii actului
constitutiv ( contract de societate si statut ) . In actul constitutiv trebuie mentionate elemente specifice
societatiilor cu participare straina , cum ar fi : atributele de identificare ale asociatului strain , aspectele legate de
patrimoniul societatii , aspecte legate de constituirea si varsarea capitalului social , aporturi aspecte de organizare
si fuctionare specifice , aspecte de dizolvare si lichidare, aspecte de munca si de personal .
Societatiile cu participare straina in a doua etapa , trebuiesc inregistrate in Registrul Comertului . Sunt
aplicabile dispozitiunile Legii 26 / 1990 privind Registrul Comertului si este un act normativ subordonat legii
dar foarte important Ordinul Ministrului Justitiei Nr. 2594 / C / 2008 - pentru aprobarea normelor
metodologice , privind modul de tinere al registrelor comertului , de efectuare a inregistrarilor si de eliberare a
informatiilor , in care sunt lucruri foarte speciale legate de constituirea societatiilor cu participare straina .
Aspecte legate de nationalitatea societatiilor cu participarea straina .
Criteriile nationalitatii .
Principalul criteriu al nationalitatii , potrivit legii romane , este sediul social . Asadar persoana juridica ,
care are sediul social pe teritoriul Romaniei , este de nationalitate romana si i se aplica legea romana ca lex
societatis.
Exista insa si criterii speciale ale nationalitatii , cum ar fi Criteriul Controlului .
Potrivit Criteriuli Controlului , o societate comerciala are nationalitatea statului de pe teritoriul caruia
ea este controlata .
Criteriul Controlului este prevazut intr-o conventie internationala - este vorba despre Conventia de la
Washington din 1965 , pentru reglementarea diferendelor relative la investitii , intre state si persoane ale altor
state . In temeiul acestei Conventii de la Washington din 1965 , s-a constituit ICSID Centrul
International pentru solutionalrea diferendelor relative la investitii .
In acest criteriu al controlului , este prevazut insa si unele acorduri bilaterale la care Romania este
parte , este vorba despre acorduri bilaterale incheiate cu state din zone de conflict . Ex: acordul cu Israelul si in
acordul bilateral cu Arabia Saudita .

1.
2.

Capitalul social al societatiilor cu participare straina .

In legatura cu capitalul social distingem intre 2 notiuni :
Subscrierea capitalului social .
Varsarea capitalului social .

1. In ceea ce priveste subscrierea capitalului social , retinem ca potrivit Legii contabilitatii : Legea
82/1991 , care prevede ca in Romania , contabilitatea se tine in lei si potrivit legii romane => ca subscrierea
capitalului social poate fi facuta numai in moneda nationala .
Subscrierea capitalului social este pentru asociat o obligatie de a face adica este o obligatie de a
varsa in viitor un aport.
2. A doua notiune este varsarea capitalului social : Este o obligatie de a da . Ea implica transferul
proprietatii asupra unui bun , asupra aportului de la asociat , catre societate .
In ceea ce priveste varsarea trebuie facuta o distinctie : rezidentii varsa capitalul social in moneda
nationala . De ce ? pentru ca varsarea capitalului social este o plata adica o obligatie de a da , ori potrivit
Regulamentului 4 / 2005 al BNR - privind regimul valutar , platiile pe teritoriul Romaniei , intre rezidenti
platiile se fac in lei .
Strainii insa care exced acestei obligatii de a plati in lei , pot varsa aportul in lei sau in valuta .
Marimea aporturilor - Procentul de participare a strainului .
Procentul de participare al strainului la capitalul social al unei societati de nationalitate romana , poate fi
de la oricat de mic la 100 % .

Deci nu este o limitatre a participarii capitalului strain la societatiile romanesti.

Patrimoniul.
Patrimoniul societatiilor cu participare straina , problema este cu privire la dreptul de proprietate asupra
terenurilor in tara .
Sub incidenta Legii 35/1991 , societatiile cu participare straina nu aveau dreptul sa dobandeasca
proprietatea asupra terenurilor in tara .
OUG 92 / 1997 , adoptata in acelasi timp cu aderarea Romaniei la UE , a prevazut un text mult mai
permisiv si a conferit dreptul de a dobandi proprietatea asupra terenurilor in tara . Dar in cuprinsul art. 7 care
reglemeneteaza aceasta aptitudine , s-au facut anumite mentiuni si anume , s-a spus , ca pot dobandi dreptul de
prop asupra terenurilor in tara , societatiile cu participare straina , in conformitate cu obiectul social si in masura
necesara derularii activitatii lor . Asadar in principiu acestea arata ca limitari .
In legatura cu functionarea societatiilor cu participare straina , se pune problema operatiunilor valutare .
Ce inseamna operatiune valutara ?
Regulamentul 4 /2005 al BNR defineste operatiunile valutare si spune - ca ele sunt de 2 feluri :
1. Operatiuni valutare curente .
2. Operatiuni valutare de capital .
Operatiunea valutara este definita dupa 2 criterii : este definita in primul rand in rem - este operatiune
valutara cea care se efectueaza cu o moneda straina , dar este definita si in personam - este socotita operatiune
valutara si cea care se efectueaza in moneda nationala intre un rezident si un nerezident .
Ce sunt operatiunile valutare curente ?
Operatiuni valutare curente : Sunt cele care implica o contraprestatie , adica sunt urmate de o
operatiune de acoperire a operatiunii initiale . De plida o vanzare-cumparare internationala ,facuta in valuta , este
o operatiune valutara curenta , pentru ca livrarea bunului e insotita de plata pretului , care inseamna o
contraprestatie .
Operatiuni valutare curente nu sunt supuse nici unor conditii prealabile , sunt libere .
Ce sunt operatiunile valutare de capital ?
Operatiuni valutare de capital : Sunt cele care nu implica o contraprestaie monetara .
Si aici intra : Investitiile directe ale nerezidentilor in Romania , sau ale romanilor
( rezidentilor) in strainatate . Sau operatiunile cu instrumente financiare , tranzactionabile pe piata de capital
,adica vanzari de actiuni , obligatiuni .Sau operatiunile cu instrumente financiare pe piata monetara , de pilda :
cumpararea de titluri de stat .
Pentru aceste operatiuni , foarte mult timp au fost cerute aprobari speciale de la BNR , dupa 1
septembrie 2006 , cand s-a liberalizat complet cursul monedei nationale , moneda nationala a devenit integral
convertibila , nu s-au mai solicitat avize de la Banca Nationala , dar sunt reglementari speciale , care sunt
administrate de fosta CNVM COMISIA NATIONALA A VALORILOR MIBILIARE actualmente ASF Agentia de Supraveghere Fiscala .
Aspecte de munca si de personal ale societatilor cu participare straina .
In legatura cu aspectele de munca si de personal , o distinctie trebuie facuta dupa cum este vorba de
persoane provenind din alte state membre ale UE sau din state terte .
- Pentru persoanele provenind din celelalte state ale UE .
De retinut ca : dupa anul 2007 , cand a fost modificata major OUG nr . 194 din 2002 privind Regimul
Strainilor in Romania . Dupa acest moment , notiunea de strain nu se aplica persoanelor din celelate state
membre ale UE sau din Spatiul Economic European - ( SEE ) .
Notiunea de strain se aplica numai pentru persoanele din state terte .
Pentru persoanele din celelalte state membre ale UE , angajarea este libera , se aplica regimul national .
In ceea ce priveste insa persoanele din state terte ( strainii ) , pentru ei pentru a se angaja in munca la
o societate comerciala din Romania trebuie sa obtina autorizatie de munca ( mult timp s-a numit permis de
munca ) . Ideea este ca autorizatii de munca se elibereaza intr-un numar limitat care este stabilit anual prin
Hotarare de Guvern . Si aceste autorizatii sunt acordate de un organism oficial care se numeste OFICIUL
ROMAN PENTRU IMIGRARI .
Salarizarea personalului societatiilor cu participare straina .
Salarizarea in valuta .

Intrebarea este : salariatii societatilor cu participatie straina , pot primi sau nu salariul in valuta ?
Raspunsul este diferit : pentru personalul roman regula este desi lucreaza la societati cu participare
straina , primesc salariul in moneda nationala . De ce ? pentru ca este o plata intre rezidenti .
Aceasta este regula . De la aceasta regula sunt 2 exceptii majore :
a. In zonele libere , exista o lege , Legea 84/1992 - privind regimul zonelor libere , ( in Romania sunt
peste 10 zone libere ) , legea prevede in mod explicit ca in zonele libere personalul roman poate fi platit
in valuta sau si in valuta .
b. A doua exceptie o formeaza : Personalul reprezentantelor societatilor comerciale straine in Romania .
Potrivit unei hotarari de guvern - Hotararea 1222/1990 , privind regimul impozitelor si taxelor ,
aplicabile reprezentantelor din Romania ale societatiilor comerciale sau organizatiilor economice
straine. , precum si drepturile si obligatiile legate de salarizarea personalului roman , aceasta hotarare
prevede in mod explicit posibilitatea platii in valuta a personalului roman.
Pentru personalul strain nu exista nici o restrictie de a fi paltiti in valuta , pentru ca nu este o plata
intre rezidenti .
Ultima problema o constituie : Problema solutionarii litigiilor la care participa societatiile cu
participare straina .
Societatiile cu participare straina , au dreptul de a conveni ca litigiile lor cu tertii sa se solutioneze , fie
de catre instantele de judecata din Romania , fie pe calea arbitrala , prin arbitraj .
In cazul in care este vorba despre competenta instantelor de judecata , daca litigiul se poarta cu subiecte
de drept dintr-o alta tara membra a UE , este aplicabil Regulamentul Consiliului UE 44/2001 privind
competenta , recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala , asa numitul Regulamentul
Bruxelles 1 , care a fost inlocuit de la 10 ianuarie 2015 , de Regulamentul 1215 / 2015.
In mod specific insa litigiile la care participa societatiile cu participare straina se solutioneaza doar prin
arbitraj , pe cale arbitrala . Si societatiile au dreptul , potrivit OUG 92/1997 , de a apela fie la un arbitraj
institutionalizat , fie la un arbitraj ad-hoc .
Daca partiile hotarasc sa participe la un arbitraj institutionalizat , pot alege : intre un arbitraj
institutionalizat intern roman , este vorba despre Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera
de Comert si Industrie a Romaniei . Retinem ca aceasta Curte de Arbitraj , are un regulament de organizare si
functionare si are reguli de procedura arbitrala din iunie 2014 , daca partiile nu sunt de acord cu competenta
Curtii de la Bucuresti , pot aprela la Arbitrajul Curtii Internationale de Arbitraj , a Camerei de Comert
Internationale din Paris .
Daca nu merg la un arbitraj institutionalizat , pot merge la un arbitraj ad-hoc si OUG 92/1997
recomanda partiilor sa apeleze la regulile de arbitraj ale UNCITRAL .
UNCINTRAL-ul are reguli de procedura arbitrala din 1976 cae au fost modificate succesiv pana astazi
.
Activitatea societatilor comerciale straine in Romania .
Comert International
Curs 5

12.03.2015

Filialele

Def: filiala este este o societate comerciala cu personalitate juridica proprie, distincta de societatea mama
din strainatate , care se afla insa sub controlul societatii mama . Din aceasta definitie rezulta doua elemente
esentiale :
1.

2.

In primul rand, filiala are personalitate juridica proprie ea este un subiect de drept distinct de
societatea mama din strainatate si ca atare , ea are un patrimoniu propriu diferit de cel al societatii
mama , actioneaza in nume propriu in relatiile cu tertii si pe seama ei insasi.
Pe planul dreptului international privat , statutul organic al filialei este supus propriei sale legi
nationale .
Cel de-al doi-lea element definitoriu : este acela ca ele se afla totusi , sub controlul societatii mama ,
acesta este si sensul etimologic al cuvantului filiala , filiala vine de la filius - fiu .

1.

Cum se poate exercita acest control al societatii mama ? - In multiple moduri :

In primul rand : prin capitalul social , de regula societatea mama detine majoritatea capitalului social
al filialei , dar controlul se poate exercitata si prin alte moduri : prin organele de conducere , prin votul
in adurarea generala , prin organele de control .

Care este relatia dintre filiala si societatea mama ? Analizam aceasta relatie pe 2 planuri plan juridic si
pe plan economic.
- Pe plan juridic relatia intre societatea mama si filiala este o relatie complexa , caracterizata pe de-o
parte prin independenta filialei , care are personalitate juridica proprie , dar prin alta parte prin formele
de control care se exprima prin faptul ca societatea mama stabileste obiectul de activitate al filialei ,
modul cum aceasta este organizata si functioneaza .
- Pe plan economic , filiala are o autonomie relativa fata de societatea mama .
Ce inseamna autonomie relativa ? Sub anumite aspecte este autonoma si anume , filiala are o viata
economica si financiara proprie , ea intocmeste documente contabile proprii ,distincte de cele ale
societatii mama , pe care trebuie sa le inregistreze la autoritatile fiscale romane . Pe de alta parte insa ,
autononomia este numai relativa ceea ce inseamna ca exista elemente de dependenta , prin faptul ca
filiala actioneaza in coordonatele economice stabilite de societatea mama .
Cum se constituie filiala unei societati comerciale straine in tara ? se constituie ca si o societate
comerciala de nationalitate romana, pentru ca ea urmeaza sa aiba personalitate juridica romana. In mod
particular insa , la baza filialei in actul constitutiv intocmit de societatea mama trebuie mentionat caracterul de
filiala si trebuiesc mentionate de asemenea elementele de control , cum anume se exercita controlul societatii
mama fata de filiala ei din tara .
Functionarea filiallialei fiind o societate comerciala de nationalitate romana , ea este subiect de drept
roman , deci este supusa regulilor aplicabile celorlalte societati de nationalitate romana .
Din punct de vedere valutar , filiala este rezidenta .
Cine o califica astfel ? O califica Regulamentul BNR nr. 4 din 2005 privind regimul valutar .
Consecinta faptului ca este rezidenta , este aceea ca ea trebuie ca in relatiile cu alti rezidenti sa efectueze
operatiunile in moneda romana . Este purtatoare de TVA , deci nu i se aplica reverse payment , nu este un export
si in consecinta este o operatiune interna supusa TVA-ului .
Filiala este o forma de investitie straina in tara . Este o investitie romana in forma societara .
Sucursalele societatiilor comerciale straine in tara .
Ce este sucursala unei societati comerciale straine ?
Sucursala este un sediu secundar al societatii mama din strainatate , lipsita de personalitate juridica
proprie , dar care beneficiaza de un capital ce ii este afectat in intregime de catre societatea mama si ea poseda
( sucursala ) o anumita autonomie - economica si juridica fata de societatea mama.
Doua elemente definitorii :
1. In primul rand - Nu are personalitate juridica proprie , nu este un subiect de drept distinct de societatea
mama din strainatate . Nu are un patrimoniu propriu , patrimoniul este de esenta unei persoane juridice ,
dar are un capital propriu , adica are o masa de bunuri care ii este afectata in exclusivitate de societatea
mama .
In relatiile cu tertii ea actioneaza decat pe sema societatii mama , adica efectele actelor sale se reflecta
in patrimoniul societatii mama .
Pe planul dreptului international privat , ea este supusa legii nationale a societatii mama , deci lex
societatis este este legea nationala a societatii mama , are asadar nationalitate straina .
2. In al 2-lea rand - sucursala este dependenta din punct de vedere economic si juridic de societatea
mama , fata de care beneficiaza insa de anumite elemente de autonomie .
Care este relatia dintre sucursala si societatea mama ?
1. In primul rand sucursala este dependenta fata de societatea mama din strainatate . In primul rand
din punct de vedere al capitalului ei , se constituie cu capital integral al societatii mama 100%.
2. In al 2-lea rand - societatea mama fixeaza obiectul de activitate al sucursalei , bunurile care ii sunt
afectate pentru capitalul ei , modul de organizare si functionare sunt stabilite de societatea mama .
Pentru ca nu are un patrimoniu propriu , sucursala nu are nici creditori sau debitori proprii . Actioneaza
numai pe seama societatii mama , deci actele sale sunt facute in patrimoniul societatii mama , ea putand

actiona si in numele societatii mama , dar poate actiona si in nume propriu , in cadrul unei relatii
specifice de tip comision .
Al 2-lea aspect al relatiei : Sucursala beneficiaza de anumite elemente de autonomie juridica si
economica , fata de societatea mama .
In ce consta autonomia juridica in mod esential? Autonomia juridica in mod esential consta in doua
elemente :
a. Sucursala are o capacitate de subiect de drept limitata , in temeiul careia poate actiona pe terti , pe
seama societatii mama deci are o calitate procesuala activa si poate fi actionata de terti in mod direct deci are o calitate procesuala pasiva .
Calitatea procesuala pasiva a sucursalei este foarte importanta deoarece cocontractantul roman care a
incheiat actul cu sucursala , daca intra in litigiu cu societatea are dreptul sa se adreseze instantelor de
judecata de la sediul sucursalei din tara , nu trebuie sa se duca la sediul societatii mama din strainatate .
b. Al 2-lea element de autonomie juridica : sucursala poate fi supusa unei proceduri de dizolvare si
lichidare proprii , inclusiv prin faliment , independent de societata mama din strainatate . Cu alte
cuvinte sucursala poate intra intr-o procedura de insolvabilitate individuala , nu are efect asupra
societatii mama . Reciproca nu e valabila , daca societatea mama da faliment in tara ei de origine ,
atunci dau faliment toate sucursalele ei de unde s-ar afla. Este o procedura de insolventa secundara.
Din punct de vedere economic , sucursala are un capital , care ii este afectat in totalitate de societatea
mama si are un anumit grad de autonomie gestionara , in sensul ca intocmeste documente contabile proprii ,
bilant , cont de profit si pierderi , pe care trebuie sa le inregistreze la autoritatile fiscale romane. Totodata insa ,
situatia contabila a filialei din Romania se consolideaza la societatea mama din strainatate , care trebuie sa
raporteze la propriile sale autoritati fiscale situatia tuturor sucursalelor din lume .
Cum se constituie sucursala ?
1. In primul rand pentru a constitui o sucursala in tara a unei societati comerciale straine , trebuie ca
dreptul ( legea ) societatii mama sa permita acest lucru . Pentru ca societatea mama trebuie sa aiba
capacitatea recunoscuta de propria ei lege pentru a deschide sucursale in strainatate . Daca acest
lucru exista , apoi constituirea efectiva a sucursalei este supusa legii romane . Sucursala se
constituie printr-un act constitutiv , intocmit de catre societatea mama , care se inregistreaza la
Registrul Comertului din Romania.
In actul constitutiv , trebuie sa se mentineze in mod explicit caracterulul de sucursala si totodata in
denumirea sucursalei trebuie mentionat numele societatii mama . Ex: ING Bank Sucursala
Bucuresti .
Cateva cuvinte legate de capacitatea de folosinta a sucursalei si conditia ei juridica in Romania .
Sucursala se afla intr-o situatie juridica specifica , in sensul ca : pe de-o parte este persoana juridica
straina , dar pe de alta parte functioneaza in tara , in consecinta pe capul sucursalei se intrunesc doua legi : legea straina a societatii mama si legea romana . Fiecare din aceste doua legi , exercita influente specifice
asupra regimului juridic al sucursalei .
Care sunt efectele faptului ca sucursala este supusa legii nationale a societatii mama ?
a. Capacitatea ei de folosinta , statulul ei organic , sunt supuse legii straine .
Consecinte :
-

Obiectul de activitate al sucursalei din Romania , nu poate excede , nu poate fi mai extins decat obiectul
de activitate al societatii mama din strainatate din propria tara , altfel spus , sucursala nu poate face in
Romania mai multe acte juridice , decat poate face societatea mama in propria ei tara , mai putin da ,
mai mult nu .
Efect al aplicarii legii straine , activitatea sucursalei din Romania , inceteaza in cazul in care societatea
mama isi inceteaza existenta in propria ei tara , din orice motiv , chiar si cel al lichidarii falimentare.
Acestea sunt consecintele ca sucursala are capacitatea juridica straina si capacitatea ei de folosinta este
supusa legii straine.
2.

Se aplica si legea romana , se aplica conditia juridica a strainuluui , persoana juridica in Romania .
Ce inseamna conditia juridica a strainului ? - inseamna un pachet de legi care configureaza
regimul sucursalei in Romania .

Cum functioneaza sucursala ?

Din punct de vedere al regimului contabil , sucursala , este supusa regimului national , este supusa
legii romane . Legea Contabilitatii - Legea 82/1991 , prevede explicit , ca sucursalele societatilor
comerciale straine , tin contabilitatea potrivit legii romane si in moneda nationala . Exista totusi
unele exceptii : Regula este ca ele trebuie sa intocmeasca documentele contabile prevazute de legea
romana . Dar tot Legea Contabilitatii spune ca poate intocmi si documente contabile proprii ,
potrivit legii societatii mama , daca exista alte tipuri de documente contabile , le poate tine si pe
acelea. De asemenea poate avea un an contabil diferit , anul contabil romanesc este calendaristic ( 1
Ianuarie 31 decembrie ) , anul contabil in general in alte tari se decide de catre cei care sunt
fondatorii acelei entitati .
b. Din punct de vedere al regimului valutar , Regulamentul 4/2005 al BNR , spune ca sucursala este
rezidenta .
c. Din punct de vedere al dreptului de proprietate asupra terenurilor . Pentru ca nu are persoanlitate
juridica romana , ea poate dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor in tara asa cum are si
societatea mama .
d. Din punct de vedere al regimului fiscal , sucursala este ceea ce Codul Fiscal roman , in art. 8 ,
numeste un sediu permanent , al societatii straine in Romania , ea trebuie sa se inregistreze la
autoritatile fiscale romane de la sediul din tara si plateste impozit pe venitul obtinut in Romania ,
potrivit legii romane.
a.

3. Cea de-a treia forma de participare o constituie reprezentantele societatilor straine in tara .
Definitie a reprezentantelor : reprezentanta este un sediu secundar , al societatii mama din strainatate
lipsit de personalitate juridica proprie , care nu are un capital distinct de cel al societatii mama si poate efectua
numai operatiuni de reprezentare a societatii mama , fata de partenerii ei comerciali din Romania .
a.

b.

Elementele definitorii ale reprezentantelor :

Reprezentanta nu are personalitate juridica proprie , ci ea este o prelungire a personalitatii juridice a
societatii mama din strainatate , nu are calitate de subiect de drept distinct de societatea mama si din
punct de vedere a drepului international privat este supusa legii nationale a societatii mama.
Din acest punct de vedere , reprezentata se deosebeste esential de filiala si se aseamana cu sucursala .
Reprezentanta nu poate face acte juridice decat in numele si pe seama societatii mama . in calitate de
reprezentant al societatii mama , pe baza unui raport juridic de mandat. Actioneaza asadar pe baza unui
raport juridic de mandat , in numele si pe seama societatii mama , lucreaza intotdeanuna nomine alieno
niciodata nomine proprio . Din acest punct de vedere se deosebeste esential de filiala , se aseamana cu
sucursala , numai ca sucursala poate actiona si in nume propriu , dar pe seama societatii mama intr-un
raport specific de comision de tip societar , reprezentanta niciodata , aceasta actionand doar in numele si
pe seama societatii mama din strainatate .

c.

Reprezentanta nu are un capital propriu distinct de cel al societatii mama , are numai bunuri
independente , izolate , care ii sunt puse la dispozitie de societatea mama pentru a-si putea desfasura
activitatea in tara , dar nu creeaza o universalitate de tip societar asa cum se intampla la sucursala unde
se vorbeste de un capital . Ca urmare a acestei situatii , reprezentanta nu este o forma de investitie
straina in tara . Si de asemenea tocmai pentru ca nu are un capital propriu , reprezentanta nu se
inregistreaza in Registrul Comertului ( doar sucursalele si filialele ).
Ce temei juridic exista pentru regimul juridic al reprezentantelor ? - o referire la reprezentante se face si
in Legea 31 Legea societatilor, care enumera reprezentantele printre formele de participare a societatilor
straine la activitati comerciale in tara , dar temeiul juridic il constituie 2 acte normative proprii :
- Este vorba despre Decretul Lege nr.122 din 1990 privind organizarea si functionarea in Romania a
reprezentantelor societatilor comerciale si organizatiilor economice straine .
- Si mai exista Hotararea de Guvern nr.1222 din 1990 - privind regimul impozitelor si taxelor
aplicabile reprezentantelor din Romania a societatilor comerciale , sau a organizatiilor economice
straine , precum si drepturile si obligatiile legate de salarizarea personalului roman .
-

Procedura de constituire a reprezentantelor :

Procedura incepe cu o cerere intocmita de societatea mama din strainatate , retinem ca in mod specific
la reprezentante este posibil ca mai multe societati sa faca o singura cerere , adica sa deschida o
reprezentanta comuna . Aceasta cerere trebuie sa contina cateva elemente , in primul rand denumirea
sediului societatii mama din strainatate , obiectul de activitate al reprezentantei , durata de functionare a
reprezentantei din tara , numarul si functiile persoanelor care urmeaza sa incadreze reprezentanta .

La cerere trebuiesc anexate obligatoriu cateva acte :

- In primul rand , actele constitutive ale societatii mama din strainatate .
- O atestare din partea Camerei de Comert si Industrie de la sediul societatii mama , din care sa
rezulte ca societatea mama este legal constituita in tara de origine .
- Apoi trebuie sa se depuna un certificat de bonitate : este un document emis de catre o banca , din
care sa rezulte , ca isi desfasoara in mod curent operatiunile , nu este in faliment , nici in incetare in fapt
a platilor.
- Trebuie depusa o imputernicire legalizata , a hotararii adunarii generale a societatii mama , din
care rezulta vointa asociatiilor de deschidere a unei reprezentante in tara .
Unde merge cererea cu aceste acte ? merge la Ministerul Comertului care este competent sa emita
autorizatia de functionare a reprezentantei . Ministereul cerceteaza documentele , daca refuza cererea de
autorizare , refuzul trebuie sa fie motivat , pentru ca petentul , societatea care a facut cererea , sa poata
ataca actul in contencios administrativ.
Regula este ca cererea este admisa . Daca cererea este admisa , se elibereaza autorizatia de functionare
in termen de 30 de zile . In autorizatie se mentioneaza in mod obligatoriu : obiectul de activitate al reprezentantei
din tara , durata , si sediul reprezentantei din tara .
Autorizatia de functionare , trebuie inregistrata la autoritatea financiara locala , cu scop de inregistrare
fiscala .
Pana in anul 1997 , cand s-a modificat Decretul Lege nr. 122 din 1990 , exista obligatia legala , ca
reprezentantele sa se inregistreze si la Camera de Comert si Industrie a Romaniei ( aceasta inregistrare era o
inregistrare cu scop statistic ) .
Dupa 1997 nu a mai fost obligatorie inregistrarea la Camera de Comert si Industrie , totusi in virtutea
inertiei marea parte continua sa se inregistreze la Camera de Comert si Industrie , iar aceasta emite o brosura , un
catalog , in care sunt mentionate denumirea , sediul , aspecte speciale , particulare etc.

a.
b.
c.
d.
e.

Care este obiectul de activitate al reprezentantelor ? Ce pot face ele ?

Ele fac acte juridice ca reprezentant in numele si pe seama societatii mama .
Emit si primesc oferte si comenzi de contractare , de incheiere de contracte , negociaza si incheie
contracte , in numele si pe seama societatii mama .
Fac reclama comerciala si publicitate .
Fac asistenta tehnica si service pentru bunurile pe care societatea mama le livreaza cumparatorilor din
tara .
Pot presta servicii similare celor prestate de societatea mama.
Pot face orice alte operatiuni in numele si pe seama societatii mama .

Capacitatea de folosinta a reprezentantelor si conditia lor juridica in tara .

Conditiile sunt similare cu cele de la sucursale .
Pe capul reprezentantei se intalnesc 2 legi : legea societatii mama si legea romana , deci capacitatea de
folosinta a reprezentantelor este data de legea ei nationala .
Legea nationala indica ce acte juridice poate face sucursala in Romania .
Obiectul de activitate al reprezentatei nu poate fi mai extins fata de obiectul de activitate al societatii
mama , actioneaza in numele si pe seama societatii mama . Isi inceteaza existenta cand inceteaza existenta
societatii mama . Acestea toate sunt efecte ale aplicarii legii societatii mama , dar reprezentanta se poate
inchide independent , indiferent de situatia societatii mama.

a.
b.
c.

Din punct de vedere al conditiei juridice al strainului in Romania .

Reprezentanta trebuie sa respecte legile romane si anume :
Din punct de vedere al activitatii contabile - ca si la sucursala Legea 82/1991 Legea Contabilitatii
, prevede si pentru reprezentante obligatia de a tine documente contabile potrivit legii romane si a
efectua operatiuni contabile in moneda nationala .
Din punct de vedere valutar - reprezentanta este rezidenta ca si sucursala , atrage altfel spus caracterul
de rezidenta al societatii mama . Societatea mama trebuie sa faca acte juridice prin reprezentanta din
Romania , in lei cu plata de TVA , nu este export.
Din punct de vedere fiscal reprezentanta se inregistreaza la administratia financiara locala si plateste
un impozit fix , un impozit forfetar de 4000 de euro pe an . Dar daca reprezentanta face activitate
economica proprie , de ex : asistenta tehnica si incaseaza un comision , ea intra in categoria sediilor
secundare permanente in tara si plateste impozit pe profitul obtinut din aceste activitati .

Regimul juridic al personalulului reprezentantei :

Reprezentanta poate angaja personal roman sau strain , daca angajeaza persoane din alte tari membre
ale UE , nu se considera straini potrivit OUG 194 /2002 privind regimul juridic al strainilor in Romania ,
asadar pot fi angajati ca si cetatenii romani . Strainii din state terte trebuie sa obtina permis de muca in limita
stabilita de Guvern .
Reprezentanta este obligata sa incheie contracte de munca cu angajatii sai pe care le inregistreaza la
autoritatile de munca locale , salariile pot fi platite si romanilor in valuta .
Sunt obligate sa plateasca contributii de asigurari sociale pentru salariatii sai potrivit legii romane.

a.
b.

Raspnderea civila a reprezentantei :

Sunt 2 notiuni : Este vorba de raspunderea civila a societatii mama :
In primul rand societatea mama raspunde pentru activitatea reprezentantei ei din tara . Aceasta
inseamna ca faptele savarsite de reprezentanta sunt faptele societatii mama.
Societatea mama raspunde si pentru faptele angajatilor reprezentantilor contractuali sau
delictuali dupa caz , altfel spus societatea mama raspunde solidar cu angajatul reprezentantei pentru
daunele/ prejudiciile pe care acestea le-ar putea produce unui tert ca urmare a activitatii lor din tara .

Competenta de solutionare a litigiilor in care sunt implicate reprezentantele .

Reprezentata are calitate procesuala activa si pasiva pentru operatiunile pe care le efectueaza in tara .
Forte importanta este calitatea procesuala pasiva . Cocontractantul local
( societatiile romanesti
care incheie un contract cu o reprezentanta , care daca vor sa le cheme in judecata , le cheama la sediul
reprezentantei din tara ). Are calitate procesuala pasiva reprezentanta , nu merge le sediul societatii mama din
strainatate.
Contractele comerciale internationale
Contractele comerciale internationale reprezinta institutia centrala a dreptului comertului international.
Ele se caracterizeaza prin:
- elementul de profesionalism - ele sunt incheiate intre profesionisti comercianti;
- elementul de extraneitate - care le confera un caracter international.
Contractele comerciale internationale contin doua categorii de cauze:
- clauze generale - se aplica in toate contractele comerciale internationale;
- clauze specifie - ele se intalnesc doar in anumite contracte internationale.
Clauzele specifice in contractele comerciale internationale incheiate pe termen mediu si lung
In comertul international marea majoritate a contractelor sunt incheiate pe termen mediu si lung,
deosebindu-se astfel de dreptul national, unde se intalnesc contracte pe termen scurt (uno ictu).
In cadrul acestor contracte intre momentul incheierii si momentul executarii contractului pot aparea
evenimente de natura a perturba echilibrul contractual, sunt ceea ce noi numim riscurile.
Termen mediu = intre 1 si 5 ani.
Termen lung = peste 5 ani.
Riscurile = evenimente posibile de a se produce dupa incheierea contractului, independent de culpa
vreuneia dintre parti si care daca se realizeaza pot face sensibil mai oneroasa sau chiar imposibil de realizat
prestatia uneia sau chiar a ambelor parti contractante.
Din aceasta definitie rezulta elementele esentiale ale riscului:
a) sunt evenimente, adica fapte materiale;
b) ele sunt evenimente posibil de a se realiza, deci riscurile se aseamana cu conditia, ca modalitate a
actului juridic (conditia = evenimnet viitor si nesigur ca se va realiza);

c) producerea riscului pentru a fi relevanta trebuie sa aiba loc intre momentul incheierii si cel al
executarii contractului, deci pe durata de viata a contractului;
d) riscul este un eveniment independent de culpa vreuneia dintre parti (el trebuie sa se produca dintr-o
cauza straina, daca nu este culpa nu este risc, daca este culpa, este raspundere pentru culpa);
e) riscul daca se produce trebuie sa aiba drept consecinta un prejudiciu pentru cel putin una din partile
contractante; prejudiciul consta in faptul ca prestatia uneia din parti sau chiar a ambelor parti, devine substantial
sensibil mai oneroasa, deci se perturba echilibrul contractual stabilit initial.
Clasificarea riscurilor:
1) Riscuri comerciale - se clasifica la randul lor in:
a) riscuri valutare - care constau in variatii ale cursului monedei in care urmeaza sa se
plateasca pretul, fata de alte monede de referinta;
b) riscuri nevalutare - care imbraca forma unor evenimente foarte variate cum ar fi de pilda
modificari ale pretului materiilor prime, materialelor, combustibilului in pretul fortei de munca (adica in salarii),
in tarifele de transport, primele de asigurare, comisionele bancare, dobanzile.
2) Riscuri necomerciale - se clasificala randul lor in:
a) riscurile politico-administrative - in aceasta categorie intra: conflictele armate, embargoul,
blocada economica, modificari ale regimului politic dintr-un stat, greve sau alte tulburari sociale de amploare,
neacordarea autorizatiei de import-export, restrictii tarifare, restrictii in transferul monedei peste frontiera etc.
b) calamitatile naturale.
Pentru a se evita consecintele pagubitoare pe care producerea acestor riscuri le-ar putea avea asupra
contractului, partile trebuie sa insereze in contract ceea ce se numesc clauze asiguratorii impotriva riscurilor.
Clauzele asiguratorii impotriva riscurilor, se clasifica in functie de 3 criterii:
1) Dupa criteriul felului riscului la care se refera:
a) clauze asiguratorii impotriva riscurilor valutare - aici intra clauza aur si clauzele valutare;
b) clauzele asiguratorii impotriva riscurilor nevalutare - analizam clauza ofertei concurente,
clauza clientului celui mai favorizat, clauza de revizuire a pretului si clauza de impreviziune sau hardship;
c) clauzele de forta majora - care privesc riscurile necomerciale adica riscurile politicoadministrative si calamitatile naturale.
2) Dupa obiectul lor:
a) clauze de mentinere a valorii contractului - sunt acele clauze care au ca obiect numai
prestatia monetara din contract, adica pretul; in categoria acestor clauze intra - clauza aur si clauzele valutare;
b) clauze de (re)adaptare a contractului - in aceasta categorie intra acele clauze care au ca
obiect intrega economie a contractului; aici se incadreaza clauza ofertei concurente, clauza clientului celui mai
favorizat, clauza de impreviziune sau hardship si clauza de forta majora.
3) In functie de modul lor de a actiona:
a) clauze cu efect automat - aici intra acele clauze care contin o ecuatie, un mecanism care
permite ca ele sa se aplice prin vointa unei singure parti, fara a fi nevoie ca partile sa se intalneasca si sa
renegocize contractul;
b) clauze care nu actioneaza in mod automat ci prin renegociere - partile sunt obligate sa se
intalneasca pentru a rediscuta contractul.

Marea majoritate a clauzelor pot actiona atat automat cat si prin renegociere in functie de vointa partilor
exprimata in contract. Singura clauza care actioneaza intodeauna prin renegocierea contractului, este clauza de
impreviziune sau hardship.
Necesitatea clauzelor
Exista doua planuri. Acela cand sistemul de drept in discutie adopta numai principiul fortei obligatorii a
contractului, pacta sunt servanda, fara sa admita teoria impreviziunii. Aceasta este situatia sistemelor de drept in
care judecatorul sau arbitrul nu poate interveni in contract. Aceasta a fost situatia pana la adoptarea NCC in
dreptul roman. In sistemele de drept care admit teoria impreviziunii, adica permit instantei sa intervina in
contract, sa il readapteze atunci cand au survenit modificari in conjuctura economica in timpul executarii
contractului - in aceasta categorie se implica dr. roman potrivit NCC. Si inaceste sisteme de drept este necesara
ca partile sa adopte clauze asiguratorii pentru ca prin acestea ele nu lasa lucrurile exclusiv pe seama instantei, ci
le pot solutiona si ele.
Clauzele asiguratorii impotriva riscurilor valutare
Sunt 2 categorii de clauze valutare de care ne ocupam:
1) Clauza aur - este de doua feluri:
a)

clauza moneda aur (gold coin clause) - situatia in care pretul contractual se plateste direct in
aur, exista asemenea situatii, insa putine si secrete;

b) clauza valoare aur (gold value clause) - este situatia in care in contract pretul este prevazut intro moneda, dar cursul acelei monede este indexat cu valoarea aurului.
Clauza aur a jucat un rol esential dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, mai precis dupa acordurile
de la Bretton Woods din 1944, care au pus bazele FMI. Acordurile de la Bretton Woods, care au
avut ca scop stabilirea principiilor dupa care economia modiala urma sa functioneze dupa razboi,
au stabilit doua elemente esentiale:
a)

principiul paritatilor fixe in aur ale tarilor membre ale FMI;

b) principiul convertibilitatii in aur a monedelor - fiecare moneda avea o anumita acoperire in aur
(dolarul american de exemplu care era principala lichiditate internationala a avut foarte mult
timp echivalentul a 888 de mg de aur fin).
Functionalitatea clauzei aur exemplu: pretul contractului este de 1000 $, avand in vedere ca la
data incheierii contractului 1 $ = 888 mg/aur fin. In cazul in care dolarul se valoriza sau se
devaloriza cu + sau - un anumit procent pe care partile il stabileau, de pilda 5%, pretul contractual
se va modifica invers proportional; sa spunem ca dupa 10 ani dolarul se valoriza si in loc sa fie 888
mg/aur finar fi 950mg/aur fin, in acest caz pretul contractual trebuia sa scada cu 10% nu mai era
1000 $ era 900 $, pentru ca trebuia sa se incorporeze cresterea valorii unitatii monetare; dimpotriva
daca dolarul se devaloriza cu 10% de la 888mg/aur fin ajungea la 800mg/aur fin, pretul contractual
crestea cu 10% ca sa includa procentul de scadere a a valorii unitatii monetare.
Toate monedele pietii aveau o anumita paritate in aur, si de acea aveau un curs precis intre ele.
Clauza aur a functionat foarte bine pana in anii 70, cand Franta in timpul generalului Charles de
Gaulle, a solicitat conversia in aur a dolarilor din banca Frantei, sistemul nu era conceput pentru
asemena socuri, a urmat ceea ce sa numit hemoragia aurului ceea ce a dus la abandonarea

principiului convertibilitatii in aur. Ulterior a fost abandonat si principiul paritatilor fixe in aur, prin
acordurile de la Kingstone din Jamaica, din anul 1976 si s-a trecut pe principiul cursurilor libere ale
monedelor una fata de cealalta. In acel moment aurul care pana atunci avea un preti fix pe piata
stabilita de FMI (deci nu era o marfa supusa cererii si ofertei) aurul a devenit o marfa supusa cererii
si ofertei, a urmat o crestere seminificativa a pretului aurului si aurul si-a pierdut calitatea de
element de referinta.
Clauza aur nu a mai fost folosita cateva decenii, insain ultimi 10-15 ani asistam la un reviriment al
sistemului aurului pentru ca nu mai exista monede stabile.
2) Clauzele valutare - se caracterizeaza prin faptul ca partile stabilesc doua tipuri de monede, in
primul rand o moneda de plata socotita o moneda mai slaba, mai fluctuanta si o moneda de cont,
socotita o moneda mai stabila la care moneda de plata se raporteaza.Ele sunt de doua feluri:
a) clauze monovalutare - este acea clauza in care pretul contractual este exprimat in moneda de
cont, dar se va plati in moneda de plata la costul de schimb dintre cele doua monede la data
platii. Clauza suna astfel: pretul contractual este de 1000 euro, avand in vedere faptul ca la data
incheierii contractului 1 euro = 4.445 lei; daca la data platii efective cursul se modifica in
sensul scaderii sau cresterii, cantitatea de lei se va modifica invers proportional. Clauza este
intalnita foarte frecvent, ea nu este o incalcare a principiului conform caruia plata intre
rezidenti se face in moneda nationala, euro este moneda de referinta nu moneda de cond. Este
posibil ca partile sa prevada in contract ca aceasta clauza monovalutara sa se aplice numai daca
variatia schimbului este + sau - unui anumit procent, de ex. 5%. Clauza monovalutara s-a
folosit foarte mult timp, insa dolarul si euro nu sunt lipsite de fluctuatie, nu sunt stabile. De
aceea partile apeleaza la clauzele multivalutare.
b) clauze multivalutare - sunt de 2 feluri:
-

clauza multivalutara intemeiata pe un cos valutar stabilit de parti;

clauza multivalutara bazata pe un cos valutar institutionalizat;

De regula pot fi 3 monede, in acest caz pretul exprimat in lei va fi platit in functie de media
cursurilor monedelor din cos, care pot fi de pilda dolarul american, lira sterlina si euro.
Ratiunea clauzelor multivalutare este aceea ca o medie a trei monede este mai stabila si mai
caracteristica pentru ceea ce realmente se intampla pe piata valutara, una poate creste, iar
cealalta poate scadea. Mai folosita este clauza multivalutara intemeiata pe un cos valutar
institutionalizat = inseamna o moneda de cont calculata pe baza mai multor monede de catre o
institutie internationala, iar cel mai relevant exemplu il constituie drepturile speciale de tragere
ale FMI. Drepturile speciale de trafere ale FMI sunt o moneda de cont (deci nu are o circulatie
efectiva pe piata) sunt o moneda fiduciara de calcul, care se calzuleaza zilnic de FMI pe baza
mediei ponderate a 4 monede - dolarul american, lira sterlina, euro, ienul japonez.
Clauzele asiguratorii impotriva riscurilor nevalutare
1) Clauza de revizuire a pretului - este acea clauza contractuala prin care partile stabilesc ca oricare
dintre ele este indreptatita sa procedeze la recalcularea pretului contractual in cazul in care intre

momentul incheierii contractului si momentul executarii contractului pot aparea riscuri nevalutare,
care perturba echilibrul contractual stabilit initial de parti.
Clauzele de revizuire a pretului se clasifica in 3 categorii in functie de complexitatea elementului
de referinta:
a)

clauzele de revizuire cu indexare unica sau cu indexare speciala - acele clauze in care pretul
contractual se raporteaza la pretul exprimat intr-o unitate de masura specifica al produsului
determinant pentru realizarea marfii care face obiectul contractului, de pilda: vand benzina,
indexez pretul benzinii cu pretul barilului de petrol pe piata internationala care a avut fluctuatii
enorme sau ma indexez daca vand paine cu pretul tonei de grau, daca vand autoturisme unde se
foloseste mult aluminiu, indexarea se face cu pretului kw/ora a energiei electrice, sau cu pretul
tonei de carbune, cu orice element care este specific pentru marfa. Pretul de referinta se
determina prin trimitere la pretul bursei caracteristice pentru acea marfa, pentrut pretul
barilului de petron se trimite la cotatia NY sau Rpterdam, daca am un contract care implica un
trasport important de marfa pe mare, ma pot referi la pretul navlului - cota Baltic Exchange.

b) clauze cu .... - indexarea se face cu 2 sau mai multe elemente de referinta. Se intampla
frecvent, mai ales in contractele internationale de antrepriza, atunci cand obiectul contractului
il constituie o lucrare complexa (construirea unei rafinarii, a unei linii de metrou), in aceasta
situatie indexez cu pretul materiei primei, salariile, pretul combustibilului, energiei electrice.
c)

clauzele cu indexare generala - in care pretul contractual este raportat la un ansablu de bunuri
sau servicii care pot fi cumparate cu cantitatea de moneda pe care o exprima pretul. De regula,
indexarea se face cu un indice statistic, in orice tara exista un institut national de statistica,

2) Clauza ofertei concurente este acea clauza prin care o parte contractanta (beneficiarul clauzei)
dobandeste dreptul ca in cazul in care pe parcursul executarii contractului un tert ii face o oferta de
contractare in conditii mai favorabile decat cele din contractul in curs de executare, beneficiarul
clauzei are dreptul de a obtine adaptarea contractului in spiritul ofertei tertului sau daca cealalta
parte contractanta (promitentul clauzei) nu accepta contractul se poate suspenda sau poate fi reziliat
direct sau in temeiul unei hotarari judecatoresti sau arbitrale.
Clauza ofertei concurente se numeste asa pentru ca in mecanismul ei elementul esential, cel care
declanseaza mecanismul clauzei este faptul ca una dintre partile contractante primeste o oferta mai
favorabila din partea unui tert; de pilda: avem contract incheiat pe 25 ani cu o firma din Rusia
pentru livrare de gaz natural la pretul 150 $ pe metru cub, peste 10 ani vine o firma din Turcia, care
propune sa iti livreze ea la pretul de 125$ pe metru cub => oferta mai favoravila care declanseaza
mecanismul clauzei. Dc este introdusa aici clauza ofertei concurente? se presupune ca partea turca
face asta pt ca pretul UE a gazului a scazut, deci clauza cere o indreptare a pretului; problema
sensibila pentru clauza ofertei concurente este aceea a seriozitatii ofertei tertului. Teoretic ar fi
posibil ca tertul sa faca o oferta neserioasa de comun acord cu beneficiarul contractului, in felul
acesta sa declaseze mecanismul clauzei si beneficiarul sa obtine o scadere a pretului. Pentru
evitarea acestui lucru partile trebuie sa insereze in contract conditii, de pilda contractul trebuie sa
spuna: oferta trebuie sa provina de la un tert neutru si serios (ea nu poate veni de la un tert care se
afla sub controlul beneficiarului) +se pot prevedea sanctiuni. Conditia esentiala a clauzei ofertei

concurenteeste faptul ca trebui sa existe o oferta mai favorabila din partea unui tert. Mai favorabil
inseamna = un pret mai bun; conditii de plata mai favorabile; de livrare.
Efectele clauzei => in momentul in care beneficiarul primeste o oferta mai favorabila din partea
tertului trebuie sa notifice acest lucru celeilalte parti contractante si sunt 2 posibilitati:clauza poate
actiona automat daca partile asa au prevazut in contract atunci partea care este beneficiara aplica
imediat/automat pretul mai redus pentru contractul in curs, de regula insa clauza nu actioneaza
automat, ci prin renegociere.Astfel partile se pot intelege, dar daca nu accepta readaptarea
contractului, atunci beneficiarul clauzei are dreptul sa se adreseze unui judecator, dar mai repede
unui arbitru care are urmatoarele poribilitati:
-

poate sa respinga cererea de readaptare a contractului atunci cand de pilda oferta tertului
este neserioasa sau cand nu e reala, nu a intervenit efectiv o schimbare a pretului gazului
pe piata europeana:

poate sa o admita si sa dispuna readaptarea contractului in spiritul ofertei tertului;

poate sa suspende contractul - 6 luni 1 an, dar nu mai mult, atunci cand considera ca a
intervenit intradevar o modificare a pretului gazului dar este conjucturala si asadar
suspenda pe 6 luni - 1 an;

arbitrul poate dispune rezilierea contractului - ea se porduce pentru viitor, Cand dispune
rezilierea? este o masura ultima, atunci cand din imprejurari rezulta ca conjuctura pe piata
caracteristica sa schimbat atat de mult incat contractul este complet depasit si nu mai poate
fi salvat.

3) Clauza clientului celui mai favorizat

Comert International
Curs 7
Clauza clientului celui mai favorizat = o parte contractanta promitentul clauzei , se obliga ca in ipoteza in care
pe parcursul executarii contractului va incheia cu un tert un contract , in conditii mai favorabile decat cele din
contractul in curs de executare , se obliga sa aplice aceste conditii mai favorabile si in favoarea celeilate parti
contractante ( beneficiarul clauzei ) , contractul fiind astfel adaptat in mod corespunzator .

Comparatie intre clauza ofertei concurente si clauza clientului celui mai favorizat
Exista o asemanare majora , aceea ca ambele au ca scop adaptarea contractului in cazul aparitiei unor riscuri
nevalutare , dar deosebirile sunt majore , esentiale , si ele constau in natura elementului de referinta ptr adaptarea
contractului . Si anume daca la oferta clauzei concurente , contractul se adapteaza ca urmare a unei oferte mai
favorabile facute de un tert catre o parte contractanta , deci initiativa aici apartine tertului , in cazul clientului
celui mai favorizat etalonul este o operatiune mai favorabila , incheiata de o parte contractanta cu un tert . Deci
initiativa vine de la o parte contractanta catre un tert .
Conditia definitorie si in acest caz ca si in cazul ofertei concurente este caracterul mai favorabil al regimului
acordat tertului . Caracterul mai favorabil poate consta intr-un pret mai bun sau intre elemente mai favorabile
( conditii mai bune de plata , de livrare , garantii suplimentare ) .
Efectele clauzei
Clauza actioneaza in mod automat , adica partea contractanta care ofera unui tert un pret mai bun , trebuie
automat sa o acorde si cocontractantului sau din contractul in curs de executare . Clauza poate fi si negociata . In
cazul in care intervine ipoteza clauzei si anume o parte contractanta ofera conditii mai favorabile unui tert ,

aceasta solutie , daca nu se aplica automat trebuie notificata celeilalte parti , daca partile nu se inteleg in
readaptarea contractului pot apela la un arbitru ( poate sa respinga cererea , admita cererea , suspende efectele
contractului sau sa il rezilieze in conditii favorabile ) .
Clauza de impreviziune , hard-ship , situatie de ingreunare
Este o clauza specifica anglo saxon , care s-a extins si in momentul de fata , adoptat de state romaniste. Aceasta
clauza , teoria impreviziunii , a fost reglementata in art . 1271 din NCC.
Definitie ! Este aceea clauza contractuala prin care se prevede obligatia partilor de a renegocia contractul sau de
a recurge la un tert ( de regula un arbitru ) in acest scop , cand pe parcursul executarii contractului se produce o
ingreunare de orice natura a obligatiilor uneia dintre partiile contractante , de natura de a perturba contractul
initial . Perturbare ale caror efecte negative ar fi inechitabil , sa fie suferite de catre o singura parte contractanta .
Conditiile aplicarii clauzei hard-ship
1. Sa intervina o imprejurare de hard ship , un eveniment . Clauza , cum rezulta din contract are caracter de
generalitate . Asadar evenimentul poate fi atat de natura nevalutara ( de regula ), dar poate fi si de natura
valutara .
2. Evenimentul trebuie sa fie independent de vreo culpa a partii . Culpa , se apreciaza in abstracto , adica culpa se
apreciaza in functie de comportamentul unui comerciant , rezonabil si prudent aflat in aceiasi situatie .
3. Este ca aceasta imprejurare , sa perturbe echilibrul contractual , sa provoace o ingreunare substantiala a
executarii contractului de catre cel putin de una dintre partile contractante
(substancial hard ship). Partile trebuie sa prevada in contract criteriul , criteriul este cel al pierderii unui procent
din profit , de obicei mai mult de 10% .
4. Este ca sa fie inechitabil , ca efectul negativ al hard ship-ului sa se localizeze in patrimoniul unei singure
parti . Scopul clauzei este acela de echilibrare a pierderilor , de balansare a pierdrilor . Arbitru va imparti
pierderea in mod rezonabil intre cele doua parti .
Comparatie intre hard ship si forta majora
Intre hard ship si forta majora exista o asemanare : ambele afecteaza contractul , perturba echilibrul contractual .

Intre ele exista deosebiri majore :

a) din punct de vedere al continutelor
Sa fie forta majora , evenimentul trebuie sa fie imprevizibile si insurmontabil , chiar daca ar fi prevazut, nu i s-ar
fi putut indeparta efectele . Fortele majore sunt mult mai putine decat cele de hard ship .
b) efectele lor
Cele de forta majora atrage de principiu imposibilitatea absoluta a executarii contractului de catre una dintre
parti . Contractul este desfiintat , reziliat iar victima fortei majore este exonerata de raspundere . Hard ship-ul nu
este dilimanta ptr contract , nu duce la incetarea efectelor contractale . Nu duce la imposibilitatea absoluta de
executare a contractelor , ci ingreuneaza ptr una dintre parti . Si atunci aici la hard ship efectul nu mai este
acelasi ca la forta majora , ci la hard ship , arbitru echilibreaza pierderile, in parte nu la jumatate .
Efectele clauzei . Mecanismul clauzei de hard ship
Clauza produce , genereaza obligatia partii care a suferit hard ship-ul de a o notifica pe cealalta cu privire la
imprejurare si ambele parti au obligatia de a se intalni ptr a renegocia contractul . Asadar , daca se intalnesc si se
inteleg , contractul se adapteaza , daca nu se inteleg partea care a suferit pierderea va apela la un arbitru sau la un
expert care va respinge , admita cererea , sa reaseze contractul , sa suspende contractul sau in situatii
exceptionala , cand evenimentul a perturbat iremediabil contractul sa dispuna rezilierea contractului .
Clauza de forta majora
= forta majora poate fi definita in trei moduri :
1. in clauza
2.in mod sintetic - in sistemul de drept romanist prin efectele ei definitorii ( evenimentul sa survina ulterior

contractului , sa fie imprevizibil , insurmontabil , sa afecteze contractul - imposibila executarea, partea care a
suferit pierderea sa nu fie in intarziere , partea sa nu isi asume pierderea ) O intalnim in Conventia de la Viena
1980 - vanzarea de marfuri , in principiile contractului .
3. in mod analitic - Sistemului de drept anglo-saxon , nu cunoaste conceptul de forta majora , este acceptat
conceptul de forta majora , acceptat printr-o insiruire de evenimente ( Contractul de transport de marfuri pe mare
) Evenimente de pilda : calamitati naturale , conflicte militare , conflicte de munca grave , acte ale puterii publice
, interdictii de import si export , refuz de eliberare a autorizatiilor .
Definitia mixta ! Este utilizata intr-o clauza model de forta majora a camerei de comert din Paris 2003,
Publicatia 650 .

Efectele clauzei de forta majora

Produce un efect specific si nespecific dreptului comertului internantional
Efect specific - efect suspensiv pe ce perioada , partiile trebuie sa specifice in contract . De regula , 6 luni sau 1
an .
Daca insa forta majora dureaza mai mult , intervine efectul extinctiv , contractul isi inceteaza efectele, este
reziliat .
Procedura de anuntare a fortei majore
Partiile prevad in contract aceasta procedura . Partea este obligata ca de indata ce este posibil sa o notifice pe
cealalta parte , cu privire la survenirea evenimentului si cu privire la efectele fortei majore .
Daca nu se anunta , se apeleaza la arbitru . Forta majora poate fi invocata oricand chiar si in fata arbitrului ptr
prima data . Exista o sanctiune ptr partea care nu a anuntat va raspunde ptr toate prejudicile , pe care celalalta
parte le-ar fi putut evita , daca ar fi fost anuntata din timp . Aceasta reglementare care este legala . Aceasta
obligatie este contrabalansata cu o obligatie a cocontractantului si anume cocontractantul partii care a suferit
forta majora , trebuie sa ia toate masurile , sa coopereze cu victima fortei majore ptr a diminua pierderile pe care
victima le sufera datorita fortei majore , altfel spus sa depuna eforturi conjugate ptr readucerea in situatia
anterioara si executarea contractului . Cocontractantul va suporta daune ptr prejudiciile pe care victima le-ar fi
putut evita .
Proba fortei majore
Forta majora este un eveniment de fapt , el poate fi probat prin mijloace specifice : certificat sau atestat de forta
majora . Camerele de comert si industrie , asiciatiile profesionale , bursele sunt abilitate prin lege sau prin
statutele proprii sunt abilitate sa emite astfel de certificate prin care atesta ca s-a petrecut sau nu si consecintele
evenimentului . Camerele de comert si de industrie ale Romaniei se prevede explicit competenta camerelor de
comert . O alta modalitate prin expertiza - un specialist , expert . Proba este lasata la aprecierea suverana a
arbitrului sau a judecatorului .
Regimul juridic al dobanzii
Pentru contractele internationale :
- dobanda are un caracter conventional - contracte derulate in exploatarea unei intreprinderi cu scop lucrativ ,
partiile sunt libere sa stabileasca cuantumul dobanzii . In cazul in care nu se stabileste se aplica regimul legal . In
raporturile juridice cu element de extraneitate in care legea romana este aplicabila iar plata s-a stabilit in moneda
nationala , dobanda legala este 6% pe an . Ptr a se aplica aceasta dobanda , trebuiesc indeplinite :
- sa fie un raport international cu element de extraneitate
-lex cauzae - legea romana
- pretul contractual sa fie exprimat in moneda straina
Contractele speciale in comertul international
Contractul de vanzare internationala de marfuri

Conventia de la Viena este impartita in 4 parti : dispozitii generale , formarea contractului , efectele contractului
si partea finala , tranzitorii
Din dispozitiile generale - rationae materie a conventiei si in considerarea persoanei .

Conventia se aplica alternativ in urmatoarele cazuri :

a) cand contractul de vanzare este incheiat intre parti care isi au sediile in state contractante diferite
b) atunci cand legea aplicabila contractului este legea unui stat parte la Conventie
Al doilea aspect - regulile de interpretare a contractului

Conventia stabileste in art . 7 si 8 cateva reguli de interpretare a contractului :

1. la interpretarea conventiei sau contractului se va tine seama de contractul international
2. contractul se interpreteaza in functie de principiul respectarii bunei credinte in comertul international
3. ptr materiile pe care Conventia le reglementeaza , dar nu sunt rezolvate in mod expres in cuprinsul sau se vor
aplica principiile generale de drept din care contractul se inspira iar in lipsa acestora se va interpreta potrivit legi
aplicabile determinate conform normelor de drept international privat . Prin principiile de drept generale se
inteleg si principiile de drept international .
4. manifestarile de vointa ale partii exprimate in contract se interpreteaza dupa intentia partii la care se refera , cu
conditia ca acesta intentie sa fie cunoscuta sau sa fi trebuit sa fie cunoscuta de cealalta parte. Daca intentia partii
nu poate fi determinata manifestarea de vointa va fi interpretata potrivit cu semnificatia pe care io acorda o
persoana rezonabila si prudenta , aflata in aceiasi situatie . In toate cazurile se va tine seama in interpretarea
vointei partiilor de circumstantele pertinente , negocierile care au avut loc intre parti , obisnuinte si uzante .
5. Priveste uzantele art . 9 . Partiile sunt legate prin uzantele la care au consimtit si prin obisnuintele prin care sau stabilit intre ele . Uzantele tacite - in afara de conventie contrara , partile sunt considerate ca s-au referit in
contract in mod tacit si la orice uzanta pe care o cunosteau sau ar fi trebuit sa o cunoasca si care este larg
cunoscuta si in mod regulat respectata de catre partiile , la contracte de acelasi tip in ramura comerciala avuta in
vedere .
Forma contractului art.11
Un contract nu trebuie sa fie incheiat , nici consemnat in scris si nu este supus niciunei conditii de forma . Asadar
, Conventia adopta principiul consensualismului . Forma scris nu trebuie nici atunci cand se modifica sau
inceteaza contractul . In legatura cu proba retinem ca proba este libera . Contractul poate fi probat prin orice
proba , inclusiv prin martori . Cealalta parte a Conventie prevede formarea contractului cu 2 aspecte : oferta si
acceptarea .
OFERTA
Definita in art .14 ca o propunere de incheiere a unui contrcat care trebuie sa indeplineasca 3 conditii esentiale :
a) sa fie adresata uneia sau mai multor persoane determinate , per a contracrio oferta adresata publicului nu este
o oferta in sens juridic , ci o invitatie la oferta .
b) oferta trebuie sa fie suficient de precisa ( trebuie sa determine sau sa prevada criteriile de determinare ptr
marfa , cantitate si pret )
c) vointa ofertantului sa fie aceea de a se angaja din punct de vedere juridic , oferta sa fie data in stare de
angajament juridic .
Retractarea si revocarea ofertei
Retractarea este retragerea ofertei atunci cand retragera ajunge la destinatarul ofertei mai inainte sau cel mai
tarziu , simultan cu oferta .
Revocarea ofertei intervine atunci cand oferta a ajuns la destinatar . Exista o regula si o exceptie . Regula este

ca oferta poate fi revocata daca revocarea soseste la destinar anterior momentului in care acesta a expediat
acceptarea sa . Exceptia este ca oferta este irevocabila in doua cazuri :
a) daca ofertantului prevede in cuprinsul ofertei ca ea este irevocabila si mentioneaza si termenul de
irevocabilitate ( de regula 1 luna ) .
b) chiar daca nu a prevazut un termen de irevocabilitate , oferta este socotita irevocabila pe o perioada rezonabila
de timp , din momentul cand a fost expediata daca este rezonabil ptr destinatarul ofertei , sa o considere
irevocabila din imprejurarile cauzei , obisnuinte sau uzante .
Acceptarea ofertei
Este definita ca fiind o declaratie sau o alta manifestare de vointa a destinatarului ofertei care exprima acordul
sau cu oferta . Conventia reglementeaza si regimul juridic al tacerii . Tacerea sau inactiunea prin ele insele nu pot
constitui acceptarea . Sintagma cheie este prin ele insele . Totusi tacerea si inactiunea pot produce efecte juridice
cand acest lucru rezulta din lege , din contract , uzante sau obisnuinte .
Momentul cand acceptarea isi produce efectele
Acceptarea expresa - atunci cand exista o declaratie de acceptare
a) in cazul contractului incheiat intre persoane prezente , acceptarea produce efecte daca ea este facuta simultan
cu oferta , daca este acceptata imediat afara de cazul ca din imprejurari rezulta contrariul . Intra si oferta
incheiata prin telefon sau prin orice alte modalitati , video-conferinta .
b) intre persoane care nu sunt de fata , prin corespondenta , regula este ca acceptarea produce efecte in momentul
in care ea parvine ofertantului , deci este adoptat sistemul receptiei . Cu toate acestea acceptarea nu va produce
efecte daca parvine ofertantului dupa expirarea termenului de acceptare .
Acceptarea tacita este indeplinirea de catre destinatarul ofertei al oricarui act , din care rezulta vointa sa de a
accepta . Acest act se interpreteaza in functie de uzante . Poate fi de pilda , expedierea unei parti din marfa , plata
unui avans din pret .
Continutul acceptarii
Exista o regula , o exceptie si o exceptie de la exceptie care revine la regula .
Regula este in sensul ca acceptarea nu trebuie sa contina completarii sau alte modificari , fata de continutul
ofertei . In caz contrar este socotita o contra oferta .
Exceptia este acceptarea care contine modificari , produce efecte in cazul in care ea nu modifica in termeni
substantiali termenii ofertei . Conventia spune cazurile in care modificarea este substantiala per a contrario
celelalalte nu sunt substantiale . Sunt substantiale modificarile care contin : cele referitoare la pret , cantitate ,
marfa , locul si momentul predarii , raspunderea partiilor si solutionarea litigilor .
Exceptia la exceptie , in cazul in care acceptarea contine modificari , care nu altereaza in mod substantial
termeni ofertei si care deci in mod normal ar trebui sa produca efecte juridice . Ea nu va produce totusi , daca
ofertantul obiecteaza , fara intarziere .
Acceptarea tardiva
Daca parvine ofertantului dupa expirarea termenului stipulat in oferta sau a termenului rezonabil .
Acceptarea tardiva de principiu nu produce efecte , ea este socotita caduca . Totusi acest efect este mai pronuntat
sau mai atenuat in functie de imprejurarea , daca tardivitatea se datoreaza sau nu culpei acceptate .
Sunt doua situatii :
a) acceptarea este tardiva din culpa acceptantului , de principiu nu produce efecte , insa poate fi acceptata de
ofertant , dar ofertantul trebuie sa anunte de indata pe acceptant, ca accepta contractul chiar daca a ajuns mai
tarziu .
b) Acceptarea a fost trimisa in termen , trebuia sa ajunga in termen dar nu a ajuns la termen din culpa unui tert
( carausul ) . Daca se dovedeste ca nu este culpa acceptantului , acceptarea va fi valabila , totusi ea nu va fi
valabila , numai in cazul in care ofertantul obiecteaza imediat si demonstreaza ca este in imposibilitatea de a
executa contractul .

Comert International
Curs 8

02.04.2015

Aspecte legate de efectele contractului :

Partea a treia a Conventiei de la Viena vizeaza/reglementeaza efectele contractului de vanzare.
Sub influenta sistemului de drept anglo- saxon , aceasta parte este reglementata astfel.
Intai sunt reglementate obligatiile vanzatorului si raspunderea contractuala a vanzatorului , apoi sunt
reglementate obligatiile cumparatorului si raspunderea contractuala a cumparatorului .
Incepem cu obligatiile vanzatorului : Conventia in art.30 reglementeaza urmatoarele obligatii ale
vanzatorului :
In primul rand obligatia de predare a predare a marfii sunt 2 aspecte :
- Locul predarii .
- Si momentul predarii .

a)

b)
c)

d)

1) In legatura cu locul predarii marfii Conventia prevede ca obligatia de predare este indeplinita
daca marfa este predata in unul din urmatoarele locuri aplicabile in scara sau in cascada :
Daca in contract se prevede ca marfa trebuie predata intr-un anumit loc special , obligatia este
indeplnita daca predarea se face in acel loc. Aceasta prevedere, da satisfactie principiului fortei
obligatorii a contractului si vom vedea ca acest principiu se aplica in toate situatiile ( intai trebuie vazut
ce prevede contractul ).
In cazul in care contractul nu prevede nimic , iar marfa face obiectul transportului , locul predarii , este
locul in care marfa este remisa catre primul transportator .
Daca nu ne aflam in aceste situatii ( de aceea s-a spus ca se aplica in scara sau in cascada ) in cazul in
care contractul are ca obiect un bun individual determinat sau un bun determinat prin caractere generice
, care trebuie prelevat dintr-o masa de bunuri , in aceasta situatie , predarea trebuie facuta la locul unde
bunul se afla in momentul incheierii contractului .
Daca nu se prevede nimic , locul predarii este la sediul vanzatorului din momentul incheierii
contractului . Asadar, obligatia de predare a marfii este cherabila iar nu portabila .

Momentul predarii marfii : este reglementat prin 3 situatii care se aplica in scara :
Vanzatorul trebuie sa predea marfurile:
a) La data determinata in contract , sau determinabila prin referire la contract ( principiul vointei partilor ).
b) Daca nu prevede contractului nimic , bunul trebuie predat daca s-a prevazut o perioda de timp pentru
predare ( ex : trimestrul III 2015 ), trebuie predat oricand in cadrul acelei perioade, la alegerea
vanzatorului , daca din contract nu rezulta ca alegerea ar reveni cumparatorului .
c) Solutia generala : In toate celelalte cazuri , marfa trebuie predata intr-un termen rezonabil din momentul
incheierii contractului .
2) Obligatia de remitere a documentelor cu privire la marfa .
a) Remiterea documentelor cu privire la marfa se va face la locul, data si in forma prevazute in contract.
b) Daca nu se prevede nimic in contract , se vor face intr-un termen rezonabil , la locul si in forma care sa
permita cumparatorului sa intre in posesia marfurilor , potrivit uzantelor .
3) A 3-a obligatie a vanzatorului , obligatia de conformitate a marfurilor : Prin aceasta notiune de
conformitate se intelege ca, vanzatorul trebuie sa predea marfurile in cantitatea , de calitatea si in conditiile de
ambalaj si marcare , prevazute in contract. Asadar obligatia de conformitate se refera la : cantitate , calitate , tip
, ambalaj si marcare .
Daca nu este prevazut nimic in contract , Conventia prevede solutii alternative care sunt 4 :
a)
Marfurile trebuie predate astfel incat sa satisfaca intrebuintarile, la care servesc in mod obisnuit marfuri
de acelasi tip.
b)
In cazul in care, marfa este destinata unei intrebuintari speciale , ea este conforma daca este adecvata
acelei intrebuintari speciale ( ex: grau pentru paine , nu grau furajer ) , cu conditia ca aceasta intrebuintare
speciala sa fi fost adusa la cunostinta vanzatorului in momentul incheierii contractului .
c)
In cazul in care , vanzatorul trebuie sa produca marfa potrivit unui esantion sau model , ea este
conforma daca poseda calitatile acelui esantion sau model.
d)
Punctul d) se refera la ambalaj si conditionare , daca nu se prevede nimic in contract, marfa trebuie
ambalata si conditionata in modul obisnuit pentru marfuri de acelasi tip , sau in lipsa unei obisnuinte sau uzante,
in maniera adecvata , pentru a fi conservate si protejate .

4) Cea de-a 4-a obligatie a vanzatorului este de a preda marfa libera de orice drept sau pretentie a
unui tert. Este ceea ce noi spunem obligatia de garantie pentru evictiune.
Conventia reglementeaza in 2 moduri obligatia vanzatorului de garantie pentru evictiune :
A) Obligatia de garantie pentru evictiune in general , aici Conventia spune astfel : vanzatorul trebuie sa
predea marfurile libere de orice drept sau pretentie a unui tert , exceptand cazul in care cumparatorul
accepta sa preia marfurile si in aceste conditii . Asadar, de principiu nu trebuie sa existe o pretentie a
unui tert .
B) Obligatia de garantie pentru evictiunea bazata pe un drept de proprietate intelectuala , invocat de un tert.
Conventia spune : vanzatorul trebuie sa predea marfurile libere de orice drept sau pretentie a unui tert,
intemeiata pe proprietatea industriala sau intelectuala , pe care vanzatorul le cunostea sau nu putea sa le
ignore la momentul incheierii contractului , cu conditia ca acel drept invocat de tert sa isi aiba temeiul
fie in legea statului , unde marfurile urmeaza a fi vandute , fie in legea statului unde cumparatorul isi are
sediul .
Raspunderea contractuala a vanzatorului .
Conventia o reglementeaza pe logica dreptului anglo-saxon : Conventia reglementeaza mijloacele de
care dispune cumparatorul in cazul incalcarii contractului de catre vanzator.
In cazul in care , vanzatorul nu isi executa obligatiile contractuale , cumparatorul are la dispozitie 2 mari
posibilitati:
I.
Are dreptul de a cere executarea in natura a contractului de catre vanzator.
II.
Poate solicita rezolutiunea contractului .
I.
1.

2.

In cazul in care cumparatorul opteaza pentru executarea in natura a contractului , cumparatorul are
3 posibilitati :
Este o posibilitate generala care se aplica in cazul in care vanzatorul incalca oricare dintre obligatiile
sale ( din cele 4 ) . Aceasta posibilitate generala este aceea ca , cumparatorul sa ceara vanzatorului
executarea directa a obligatiilor sale , exceptand cazul in care cumparatorul , s-a prevalat de un mijloc
incompatibil cu aceasta cerere .
Cumparatorul poate sa acorde vanzatorului un termen suplimentar pentru executare , adica un termen de
gratie conventional/voluntar .
Judecatorul sau arbitrul nu poate acorda vanzatorului un termen de gratie , in consecinta , in conceptia
Conventiei , termenul de gratie nu poate fi decat voluntar nu judiciar.
Cumparatorul poate apela la un pachet de mijloace speciale , in cazul in care vanzatorul a incalcat
obligatia de conformitate a marfurilor.

Aici cumparatorul are 3 posibilitati :

a) Cumparatorul poate cere vanzatorului predarea unor marfuri de inlocuire .
b) Cumparatorul poate cere vanzatorului sa repare lipsa de conformitate .
c) Cumparatorul poate proceda la o reducere a pretului , proportionala cu scaderea valorii marfii , ca
urmare a lipsei de conformitate .
3. A 3-a posbilitate a cumparatorului , Conventia prevede dreptul vanzatorului de a repara din initiativa sa
si pe cheltuiala sa lipsa de conformitate a marfii .
Dupa momentul predarii , dar in acest caz sunt niste conditii : vanzatorulul nu poate sa repare marfa pe
cheltuiala sa , dupa ce a fost predata cumparatorului , decat daca aceasta nu atrage o intarziere
rezonabila a executarii contractului si nu atage incoveniente rezonabile pentru cumparator.
II.
Dreptul cumparatorululi de a cere rezolutiunea contractului ( sunt 2 ipoteze ) :
1) Situatia regula, se aplica in situatia cand vanzatorul isi incalca oricare dintre obligatiile sale.
Cumparatorul poate cere rezolutiunea contractului , in cazul in care incalcarea obligatiei de catre
vanzator, este esentiala , deci rezolutiunea poate interveni direct in orice imprejurare , daca incalcarea este
esentiala . Conventia foloseste notiunea de contraventie esentiala la contract. Incalcarea esentiala este
definita in art. 25 din Conventie .
Cand o incalcare este considerata esentiala ? Cand ea cauzeaza celeilalte parti un prejudiciu prin
care o priveaza in mod substantial de ceea ce aceasta era in drep sa se astepte de la contract , in afara de cazul in
care , partea in culpa nu a prevazut un astfel de rezultat , iar o persoana rezonabila cu aceeasi pregatire si aflata
in aceeasi situatie , nu l-ar fi prevazut nici ea . Asadar in esenta , notiunea de contraventie esentiala, este legata
de notiunea de cauza juridica a actului , mai lipsit de ceea ce ma asteptam in mod substantial sa obtin de la
contract ( ex : grau pentru paine si nu l-am obtinut ).

2) Situatia speciala se aplica in cazul in care vanzatorul incalca obligatia de predare a marfii . In aceasta
situatie , cumparatorul poate sa acorde vanzatorului un termen suplimentar pentru executare . Daca vanzatorul nu
executa , nu preda , nici in acest termen suplimentar , sau declara de la inceput ca nu v-a executa , incalcarea
devine esentiala si cumparatorul poate cere rezolutiunea contractului .
Regimul juridic al rezolutiunii : potrivit Conventiei de la Viena rezolutiunea are urmatoarele
caracteristici legale :
a) Este extrajudiciara , poate fi declarata de oricare dintre parti .
b) Rezolutiunea trebuie notificata celelilate parti .
c) Instanta sau arbitrul , nu poate acorda vanzatoului un termen de gratie .
Obligatiile cumparatorului :
Cumparatorul are urmatoarele obligatii :
1) Obligatia de plata a pretului . Si Conventia defineste aceasta notiune , spune obligatia de plata a
pretului , implica indeplinirea de catre cumparator a oricarei formalitati de natura a permite transferul pretului de
la el catre vanzator.
Trei lucruri sunt reglementate la plata a pretului :
I) Primul , determinarea pretului : art. 14 din Conventie , prevede ca una din conditiile ofertei ca pretul
sa fie determinat sau cel putin determinabil . Art. 55 din Conventie , prevede insa ca, chiar daca pretul nu este
determinat si nici determinabil , contractul nu este nul asa cum se intampla in dreptul comun , in dreptul civil , ci
in aceasta situatie zice Conventia , partiile sunt reputate ca s-a referit in mod tacit in contract , la pretul practicat
in mod obisnuit in ramura comerciala respectiva, pentru aceleasi marfuri vandute in imprejurari comparabile .
Asadar , daca pretul nu este nici determinat , nici determinabil prin contract , judecatorul , arbitrul , sau un expert
, v-a determina pretul dupa criteriile enumerate mai sus .
II) Locul platii : Conventia prevede urmatoarele solutii :
a) Pretul trebuie platit la locul prevazut in contract.
b) Pretul trebuie platit la locul remiterii marfurilor sau documentelor , daca plata trebuie facuta contra
acestei remiteri.
c) In toate celelalte situatii , plata trebuie facuta la sediul vanzatorului , asadar plata pretului este
portabila nu cherabila .
III) Momentul platii , regulile sunt :
a) Momentul determinat prin contract .
b) Momentul remiterii marfurilor sau documentelor reprezentative ale acestora , acesta se numeste
plata contra documente .
c) In cazul in care vanzatorul a facut din plata pretului o conditie a remiterii marfii , pretul trebuie
platit in momentul remiterii marfii .
2) Obligatia de preluare a marfii predate : Presupune 2 acte juridice :
a) Indeplinirea de catre cumparator a oricarui act rezonabil, de natura a permite vanzatoului sa efectueze
predarea, de pilda, daca marfa face obiectul transportului si transpotul cade in sarcina cumparatorului,
cumparatorul trebuie sa incheie contractul de transport.
b) Preluarea efectiva a marfii , cumparatoul trebuie sa preia efectiv marfa .
Raspunderea contractuala a cumparatorului ( mijloacele de care dispune vanzatorul in caz de
incalcare a contractului de catre cumparator ) :
1. Vanzatorul are dreptul de a cere executarea in natura a obligatiilor cumparatorului , daca nu s-a prevalat
de un mijloc incompatibil cu aceasta cerere.
2. Poate cere rezolutiunea contractului, aici sunt 2 reguli :
a) Regula generala : vanzatorul poate cere rezolutiunea contractului , in cazul in care cumparatorul
nu a executat oricare dintre obligatiile sale , daca acea incalcare este o incalcare esentiala si facem
trimitere la art. 25.
b) In cazul in care cumparatorul si-a incalcat obligatia de plata a pretului sau de preluare a marfii ,
vanzatorul poate sa ii acorde un termen suplimentar pentru executare , daca si acest termen
suplimentar este depasit , sau cumparatorul declara ca nu isi va executa obligatia , incalcarea devine
esentiala si poate interveni rezolutiune contractuala .

3) In situatia in care marfa trebuie produsa pe baza specificatiilor comunicate de cumaprator , iar
cumparatorul nu a comunicat aceste specificatii . In aceasta situatie , Conventia spune ca vanzatorul v-a
produce marfa potrivit nevoilor cumparatorului , care i-ar fi putut fi cunoscute .
Obligatii generale : Dispozitii comune privind obligatiile vanzatorului si ale cumparatorului
( sunt 3 ) :
1. Transferul riscurilor : de la vanzator catre cumparator este o problema extrem de importanta, pentru
ca in functie de cine suporta riscurile se pune si problema daca se platesc despagubiri sau nu .
Conventia imparte problema in 2 categorii de situatii :
1) Cand vanzarea implica transportul marfurilor : riscurile se transmit potrivit a 2 reguli :
a. In cazul in care, in contract se prevede ca vanzatorul este tinut sa remita marfurile
transportatorului , intr-un anumit loc determinat , riscurile sunt transferate cumparatorului in
momentul in care vanzatorul le-a remis transportatorului in acel loc .
b. Daca prima situatie nu este indeplinita , riscurile sunt transferate de la vanzator catre
cumparator , in momentul in care marfa este predata catre primul transportator .
2) Cand marfa nu face obiectul unui transport ( Conventia spune):
a. Atunci cand potrivit contractului , vanzatorul este obligat sa predea marfa intr-un alt loc decat
la sediul sau , riscurile sunt transferate cand marfa este predata cumparatorului in acel loc
special .
b. Este solutia ultima : in orice alte situatii , riscurile sunt transferate de la vanzator catre
cumparator , in momentul in care cumparatorul preia marfa , dar este o conditie si anume, ca
marfa sa fie preluata de catre cumparator in termenul contractual . Daca marfa nu este preluata
de catre cumparator in termeul contractual, riscul se transfera catre cumparator in momentul in
care marfa este pusa de vanzator la dispozitia cumparatorului , la data si la locul prevazut in
contract .
Care este consecinta/efectul transferului riscurilor?
Conventia spune : transferul riscurilor catre cumparator, are drept consecinta faptul ca pierderea sau
deteriorarea marfurilor survenita dupa momentul transferului nu il elibereaza pe cumparator de obligatia de plata
a pretului .
A doua problema pe care Conventia o reglementeaza este regimul daunelor interese :
Daunele interese pot insoti orice mijloc contractual .
In legatura cu daunele interese, Conventia reglementeaza o regula generala si 2 cazuri specifice .
Regula generala este exprimata prin 2 idei :
1. Dezdaunarea este integrala , aceasta inseamna ca partea care a suferit un prejudiciu, este indreptatita sa
recupereze atat pierderea efectiva suferita , cat si profitul nerealizat.
2. Conditia previzibilitatii specifica raspunderii contractuale : partea prejudiciata , sau prejudiciul
daunele interese nu pot fi superioare pierderii efectiv suferite si castigului nerealizat , pe care partea in
culpa le-a prevazut , sau ar fi trebuit sa le prevada la momentul incheierii contractului .
Modalitatiile specifice de stabilire a daunelor interese, se aplica in cazul in care intervine rezolutiunea
contractului.
Sunt 2 modalitati specifice de determinare a daunelor interese :
a) Cand contractul este rezolvit , iar cumparatorul intr-o maniera rezonabila si intr-un termen rezonabil
dupa rezolutiune, a procedat la o cumparare de inlocuire sau vanzatorul a procedat la o vanzare
compensatorie , partea care cere daune interese poate obtine diferenta dintre pretul contractual si pretul
cumpararii de inlocuire sau al vanzarii compensatorii .
b) A doua modalitate specifica de determinare a daunelor interese este in cazul in care marfurile au un pret
curent pe piata . Daca se intampla acest lucru, daunele interese vor fi echivalente cu diferenta dintre
pretul contractual si pretul curent din momentul rezolutiunii .
Regimul exonerarii de raspundere:
Conventia spune : o parte este exonerata de raspundere pentru neexecutarea oricareia dintre obligatiile
sale contractuale , daca dovedeste ca aceasta neexecutare a fost determinata de o piedica care indeplineste
urmatoarele conditii cumulative :
a) Este independenta de vointa acelei parti .
b) Este fortuita, adica partea care a suferit-o nu se putea astepta in mod rezonabil ca acea piedica sa se
produca in momentul incheierii contractului.

c)

Impiedicarea sa fie imprevizibila si insurmontabila , adica partea sa nu o poata prevedea si chiar daca o
prevede, sa nu poata sa ii depaseasca consecintele .
Toate aceste conditii sunt conditii de forta majora exprimata sintetic , potrivit conceptiei romaniste .

Conditiile procedurale care trebuie indeplinite de catre victima impiedicarii :

Textul spune : partea care nu a putut executa trebuie sa avertizeze pe pe cealalta parte despre piedica si
despre efectele acesteia asupra capacitatii sale de executare . Daca avertismentul nu soseste la destinatie intr-un
termen rezonabil, din momentul in care partea nu a executat, a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca
impiedicarea , aceasta parte este tinuta la daune interese cauzate de neprimire .
Conventia de la New York din 1974 asupra prescriptiei in materie de vanzare internationala de marfuri
.
Aceasta Conventie este anterioara Conventiei de la Viena , dar in 1980 in acelasi timp cu Conventia de
la Viena , a fost modificata printr-un protocol pentru a fi armonizata . Romania a ratificat-o prin Legea 24 din
1992.
Ce prevede aceasta Conventie in esenta ?
1) Durata termenului de presciptie : potrivit Conventiei , termeul de prescriptie este de 4 ani . In plus
fara de dreptul intern, Conventia de la New York prevede o limitare generala a termenului de prescriptie
. Indiferent cate cauze de intrerupere, de suspendare ar aparea, pe parcursul curgerii termenului de
prescriptie , termenul de prescriptie nu poate depasi 10 ani din momentul in care a inceput sa cuga .
2) Problema inceperi cursului termenului de prescriptie :
Aici Conventia prevede o regula generala si una speciala .
- Regula generala este ca tremenul de prescriptie curge de la data la care actiunea poate fi exercitata
, adica la data nasterii dreptului la actiune .
- Regulile speciale nu sunt derogari de la regula generala , ci sunt aplicatii ale regulii generale in
anumite cazuri speciale si anume :
a) Prescriptia actiunii in raspundere contractuala , Conventia spune o actiune rezultand dintr-o
incalcare a contractului poate fi exercitata incepand cu data la care aceasta incalcare s-a produs .
b) Prescriptia actiunii in neconformitatea lucrului vandut , pentru care nu s-a acordat un termen de
garantie . Conventia spune : o actiune sprijinita pe neconformitatea marfurilor , poate fi exercitata ,
incepand cu data la care lucrul a fost in mod efectiv remis cumparatorului sau oferta de remitere a
lucrului a fost refuzata de cumparator .
c) Prescriptia actiunii intemeiata pe dol , incepe sa curga din momentul in care cel indreptatit a
cunoscut faptul doloziv, sau ar fi trebuit in mod rational sa il descopere . Asadar ca si in dreptul
roman, Conventia prevede 2 momente alternative de cand incepe sa curga momentul de
prescriptie :
- un moment subiectiv, cand victima a cunoscut dolul.
- sau un moment obiectiv , cand victima ar fi trebuit in mod rezonabil sa cunoasca dolul .
d) Cea de-a patra regula se refera la prescriptia actiunii in neconformitatea lucrului vandut pentru care
s-a acordat un termen de garantie .
Conventia prevede : daca vanzatorul a acordat cumparatorului o garantie expresa pe o durata
determinata ( doi ani spre exemplu ), termenul de prescriptie a actiunii cumparatorului , sprijinita
pe aceasta garantie , incepe sa curga de la data cand, cumparatorul notifica vanzatorului faptul care
motiveaza exercitarea actiunii sale , dar cel mai tarziu de la data expirarii garantiei.
e) Prescriptia actiunii in care s-a declarat rezolutiunea contractului .
Textul distinge intre 2 situatii :
1) Cand rezolutiunea a intervenit anterior datei fixate pentru executarea contractului . Aceasta se
numeste o rezolutiune anticipata . In acest caz termenul de prescriptie al actiunii in rezolutiune
incepe sa curga de la data cand declaratia de rezolutiune este notificata celeilate parti .
2) Daca rezolutiunea este declarata dupa data fixata pentru executare , rezolutiunea incepe sa
curga oricum de la data prevazuta in contract pentru executare .
Conventia reglementeaza cele doua incidente care pot aparea pe parcursul curgerii termenului de
prescriptie si anume :
A) Intreruperea .
B) Si suspendarea.
A) In ceea ce priveste intreruperea, Conventia foloseste notiunea de incetare a curgerii termenului de
prescriptie, sunt 3 cazuri :

1.
2.
3.

Atunci cand creditorul indeplineste un act introductiv, a oricarei proceduri impotriva debitorului.
Este indiferent daca procedura este judiciara, arbitrala sau administrativa.
Prescriptia se intrerupe de asemenea in cazul in care creditorul indeplineste orice alt act care are
efect intreruptiv de prescriptie, conform legii statului unde debitorul isi are sediul.
Prescriptia se intrerupe in cazul in care debitorul recunoaste obligatia sa fata de creditor ,
recunoasterea putand fi expresa in scris , sau tacita .

B) Al doi-lea incident care poate interveni pe parcursul curgerii de prescriptie este suspendarea:
Suspendarea pentru care termenul folosit de Conventie este cel de prelungire a termenului de prescriptie
.
Conventia reglementeaza un singur caz de suspendare a termenului de prescriptie : atunci cand inaintea
expirarii termenului, au intervenit imprejurari care indeplindesc urmatoarele conditii : 1) nu sunt imputabile
creditorului .
2) acesta nu le putea evita nici invinge .
3) si il aduc pe creditor in imposibilitatea de a face sa inceteze cursul prescriptiei .
Aceste elemente, toate converg catre ideea de forta majora , sunt conditiile fortei majore, dar textul nu
foloseste expresia de forta majora.
Care este efectul expirarii termenului de prescriptie ?
Conventia spune : nici un drept nu este recunoscut si nici nu devine executoriu in nici o procedura
inceputa dupa expirarea termenului de prescriptie . Asadar prescriptia are ca efect pierderea dreptului material la
actiune . Totodata, Conventia reglementeaza efectele prescriptiei asupra dreptului subiectiv si spune : prescriptia
nu duce la stingerea dreptului subiectiv , in asa fel incat, daca debitorul executa obligatia dupa expirarea
termenului de prescriptie , el nu are dreptul sa ceara restituirea prestatiei , chiar daca nu a cunoscut in momentul
executarii obligatiei , faptul ca termenul de prescriptie era expirat .
Conventia reglementeaza si 2 efecte speciale ale prescriptiei :
a) Daca a expirat termenul de prescriptie privind capitalul , atunci a expirat si privind dobanzile aferente,
pe principiul accesorium sequitur principale (accesoriul urmeaz principalul).
b) Daca prestatia este cu executarea succesiva, se realizeaza prin plati esalonate , fiecare dintre obligatii, se
sting printr-o prescriptie separata .
Calcularea termenului de prescriptie :
Conventia are termene de prescriptie numai pe ani si spune asa : termenul de prescriptie expira la
miezul noptii al zilei a carei data corespunde celei la care termenul a inceput sa curga .
De pilda daca termenul incepe sa curga la 2.04.2015 , el se implineste la 2.04.2019 ora 24 .

Uzantele uniformizate in materia vanzarii internationale de marfuri sub forma Regulilor

INCOTERMS 2010 .

INCOTERMS este o prescurtare de la International Commercial Terms = reguli sau clauze de

comert international .
Analizam regulile INCOTERMS asa cu am fost adoptate de catre Camera Internationala de Comert din
Paris in anul 2010 .
Care este natura juridica si care este rolul regulilor INCOTERMS ?
Ca natura juridica, aceste reguli nu sunt altceva decat uzante conventionale uniformizate sau codificate,
in materia continutului contractului de vanzare internationala de marfuri .

Ca forta juridica regulile INCOTERMS nu sunt o lege , nu sunt o Conventie Internationala , asadar nu
se impun partilor prin propria lor forta , ele au un caracter facultativ si se aplica numai daca partiile au facut
referire la ele in mod expres sau implicit . In acest caz ele sunt incorporate contractual, prin mecanismul a ceea
ce se numeste receptiune contractuala , ele devin asadar o clauza a contractului , deci au forta juridica
intotdeauna a unei clauze contractuale .
Care este obiectul regulilor INCOTERMS ?
Regulile INCOTERMS reglementeaza continutul ( adica drepturile si obligatile ) partilor din contractul
de vanzare internationala de marfuri, asadar drepturile si obligatiile vanzatorului si cumparatorului.
Regulile INCOTERMS insa se refera tangential si la alte contracte, cum ar fi de pilda contractul de
transport al marfii sau de asigurare a marfii pe parcursul drumului , dar numai in masura in care aceste obligatii
revin vanzatorului sau cumpratorului .
Care este importanta regulior INCOTERMS?
In momentul de fata majoritatea absoluta adica peste 70% din vanzarile internationale se fac pe baza
acestor reguli INCOTERMS .
Ele prezinta numeroase avantaje . Care sunt aceste avantaje ?
Sunt doua avantaje :
a. Regulile INCOTERMS, permit partilor sa faca o importanta economie de timp si de spatiu
contractual .
In momentul in care au decis intregul pachetul de reguli este incorporat contractual .
b. Sporirea certitudinii circuitului comercial . Marea majoritate a litigiilor din comertul international ,
apar in momentul in care partiile daca redacteaza ele contractul, apar inadvertente intre diferitele
clauze ( fie ca nu sunt redactate corect , fie ca un art. se contrazice cu altul , etc. ).
In INCOTERMS 2010 sunt 11 reguli :
Vom vorbi doar de 4 reguli, doar de cele istorice , care se aplica in materia vanzarii de marfuri pe mare .
Care sunt acestea?
1) Prima regula din vanzarea maritima este Regula FAS = Free Alongside Ship = liber de-a lungul
vasului .
Fiecare regula INCOTERMS reglementeaza 10 obligatii ale vanzatorului ( A1 A10 ) si sunt 10
obligatii ale cumaratorului ( B1 B10 ).
Din acestea 3 sunt esentiale :
a) Prima : cand are loc livrarea marfii si transferul riscurilor de la vanzator catre cumparator .
b) Cine suporta obligatiile de export a marfii din tara vanzatorului de tranzit pe terte piete si de import
in tara cumparatorului .
c) Cine suporta obligatiile de transport, asigurare , conservare a marfii pe parcursul drumului.
Aceste 3 obligatii le trecem prin cele 4 reguli de care vorbim .
La regula FAS prima obligatie: marfa se socoteste livrata catre cumparator ( si deci intervine transferul
riscurilor catre cumparator) , in momentul in care ea este depusa de-a lungul vasului la locul de incarcare
convenit , in portul de incarcare convenit , la data stabilita in contract.
In contract partile scriu atat ( aceasta este clauza INCOTERMS din contract ) : livrarea marfii se face :
FAS Constanta - INCOTERMS 2010.
Sa luam un exemplu de lucru : Contract de vanzare-cumparare intre o firma romana si una din Franta.
Marfa se produce la Bucuresti , se transporta pe cale terestra pana la Constanta , se incarca pe vas in Portul
Constanta , se tranziteaza pe un alt vas in Portul Istanbul, se descarca la Marsilia se incarca intr-un mijloc de
transport terestru si se descarca la cumparator la Paris.
In cazul Regulii FAS, momentul livrarii marfii si transmiterii riscurilor este momentul in care marfa
individualizata ca fiind pentru acel cumparator , este depusa pe cheiul Portului de incarcare Constanta de-a
lungul vasului .
A doua categorie de obligatii ( in ceaa ce priveste transportul si asigurarea ):
Transportul marfurilor de la Bucuresti la Constanta revine vanzatorului . Depunerea marfii pe chei revine
vanzatorului . Din acel moment mai departe obligatiile revin cumparatorului .
Ce trebuie sa faca cumparatorul ? In primul rand trebuie sa navloseasca un vas apt pentru acea marfa , sa
incheie un contract de navlosire , adica sa inchirieze un vas sau o parte din acest vas pentru a incarca marfa care
face obiectul contractului si sa o transporte pana la destinatie pana in Portul de destinatie Marsilia.
Cumparatorul trebuie sa aduca vasul la termenul contractual , la data stabilita in contract sau in perioada
stabilita in contract , dar cu data stabilita precis , in acel moment marfa trebuie sa fie pe chei, atunci se transfera
riscurile catre cumparator. Cumparatorul suporta toate celelate obligatii . Incarca marfa pe vas , plateste navlul

care este pretul contractului de transport maritim , plateste conservarea marfii pe parcursul drumului, de
asemenea cumparatorul trebuie sa asigure marfa, sa incheie un contract de asigurare pentru intregul transport al
marfii pana la destinatie, in cazul nostru pana in Portul Marsilia.
A treia categorie de obligatii priveste exportul , tranzitul si importul .
Aici la export, exportul din Romania, avem o precizare : in INCOTERMUS-ul 2000 adica in varianta
anterioara a INCOTERMSU-lui 2010 in vigoare, vanzarea FAS era o vanzare interna si era logic sa fie asa,
pentru ca momentul predarii marfii este pe cheiul Portului Constanta care este pe teritoriul tarii , deci in
INCOTERMS-ul 2000 , vanzarea era ca si cum vanzatorul ar fi livrat in orice alt oras din tara, exportul asadar
apartinea cumparatorului, deci tot ceea ce insemna cheltuieli de export din Romania, revenea cumparatorului .
Tot cumparatorul suprta cheltuielile de tranzit in Istanbul si cheltuielile din Portul de destinatie Marsilia de
import ( daca sunt ) .
In INCOTERMS-ul 2000 vanzarea FAS era o vanzare interna.
In INCOTERMUS-ul 2010 lucrurile s-au schimbat , obligatiile de export revin vanzatorului , deci
devine o vanzare externa , tranzitul si importul raman in sarcina cumparatorului .
Comert International
Curs 9

09.04.2015

Regula FOB.
FOB = Free on Board se completeaza clauza cu numele portului de incarcare convenit.
Clauza contractuala suna astfel : livrarea marfii se face FOB Constanta INCOTERMS 2010 , asta
inseamna ca partile contractante doresc sa receptioneze contractual regula FOB din INCOTERMS, trebuie sa
indice sursa regulii ( INCOTERMS 2010 ) si se completeaza numele Portului de incarcare convenit, Portul
Constanta.
Cele 3 mari categorii de obligatii ale patilor :
Le trecem prin Regula FOB ( sa vedem cum se impart intre vanzator si cumparator ):
I. Prima categorie de obligatii : o reprezinta livrarea marfii si transmiterea riscurilor. La regula FOB,
livrarea marfii si transmiterea riscurilor, are loc in momentul in care marfa este trecuta peste balustrada vasului
in Portul de incarcare convenit Constanta .
II. Din punct de vedere al celei de-a doua categorii de obligatii , cheltuielile de transport , conservarea
marfii pe parcursul drumului, vanzatorul suporta cheltuielile de transport ale marfii pana in Portul Constanta +
incarcarea marfii pe vas.
Navlosirea vasului ( deci contractul de transport maritim din Portul Constanta, pana in Portul de
destinatie Marsilia ) este suportat de catre cumparator , deci cumparatorul trebuie sa navloseasca un vas abt
pentru a incarca intreaga cantitate de marfa care face obiectul contractului si a o transporta in portul de destinatie
convenit .
De asemenea, cumparatorul este cel care are obligatia sa asigura marfa pe parcursul drumului. Tot el are
obligatia de conservare a marfii pe parcursul drumului .
III. A III a categorie de obligatii : exportul , tranzitul , importul .
Exportul revine vanzatorului, pentru ca in momentul in care marfa este trecuta peste balustrada vasului,
ea trece frontiera, de aceea Regula FOB a fost intotdeauna cu aceasta prevedere, spre deosebire de Regula FAS
care a avut variatii de reglementare.
Tranzitul si importul in tara de destinatie revin cumparatorului .
Exista o varianta a Regulii FOB, care se numeste FOB Stivuit , cand momentul predarii marfii si
transmiterii riscurilor este impins un pas mai departe si anume, momentul in care marfa este nu numai incarcata
dar si stivuita , aranjata pe vas .
Ce-a de-a 3-a regula din regulile de transport maritim este Regula CFR :
CFR = Cost and Freight pretul contractului de transport maritim. Se compelteaza cu numele
portului de destinatie, deci clauza contractuala suna asa : livrarea marfii se face CFR Marsilia INCOTERMS
2010.
Cum regasim cele 3 categorii principale de obligatii in cazul Regulii CFR :
CFR = FOB + FREIGHT ( navlu = vanzatorul angajeaza nava, o incarca si o duce in portul de
destinatie convenit.)
La CFR toate regulile sunt ca la FOB , cu o singura deosebire , navlul adica pretul contractului de
transport maritim nu este suportat de catre cumparator ci de catre vanzator .

Cum se impart cele 3 categorii de obligatii ? :

1) Livrarea marfii si transmiterea riscurilor ca la FOB , in momentu in care marfa individualizata ca fiind
pentru acel cumparator, este trecuta peste balustrada vasului in portul de incarcare convenit Constanta .
2) Transportul marfii pana la Constanta revine vanzatorului , transportul marfii de la Constanta la Marsilia
revine tot vanzatorului, asigurarea revina insa cumparatorului ( pentru ca este Cost and Freight = cost
si navlu ).
3) Exportul din Romania - vanzatorul ; tranzitul - vanzatorul ; importul - cumparatorul.
Ultima regula din transporturile maritime este Regula CIF : acronim C de la cost deci pret de
productie, I de la la Insurance - asigurare si F de la Freight care inseamna navlu.
CIF = FOB + I ( asigurare)+F ( navlu )
Cele 3 categorii de obligatii sunt identice cu cele de la CFR .
Alegerea uneia sau alteia dintre reguli, este o problema de negociere intre parti si situatia este in
principiu urmatoarea : cand piata este favorabila vanzatorului , in aceasta situatie vanzatorul v-a alege o regula
cu mai putine obligatii pentru el si mai multe pentru cumparator , insa daca este o piata favorabila
cumparatorului, cumaparatorul v-a impune regula CIF, care implica mai putine obligatii pentru el si mai multe
obligatii pentru vanzator.
Aici s-au incehieat aspectele legate de INCOTERMS.
Domeniul contractelor : aspecte legate de operatiunile de contrapartida in comertul international .
Def : contrapartida este o operatiune contractuala complexa, care se caracterizeaza prin existenta in
structura ei a doua sau mai multe contracte in sensul de acorduri de vointa , autonome , dar pe care partile le
considera prin vointa lor ca fiind interdependente , legate unele de altele, in vederea realizarii unei finalitati
juridice si economice comune si anume : compensarea totala sau partiala a importurilor cu exporturile .
EX : firma romaneasca A , incheie un contract de cumparare de masini , utilaje, cu firma straina B ( deci
avem un prim negotiun prim contract ) , in acelasi timp partile convin intre ele sa se incheie un contract paralel
de transport , care poate avea ca obiect alte produse decat cele care fac obiectul primului contract . In acest caz
primul contract se incheie intre A si B si al 2 lea contract tot intre A si B aceasta este ceea ce se numeste o
contrapartida bilaterala .
Exista posibilitatea sa existe o contrapartida trilaterala, atunci cand primul contract se incheie intre A si
B ( A fiind firma romana , B fiind firma straina ) A fiind importator, dar exportul se incheie intre C si B , C fiind
o alta firma romana, nu are importanta obiectul altor contracte ( poate fi un obiect total diferit ) .
Poate sa existe si o contrapartida cvadrilaterala, cand primul contract se incheie intre A si B, iar cel deal doilea contract se incheie intre C si D , adica intre o alta firma romana cu o alta firma straina .
A doua problema pe care o discutam este problema temeiului economic si juridic al legaturii dintre
contractele care alcatuiesc contrapartida. Temeiul este Juridic , in sensul ca operatiunile au o cauza juridica unica
si anume aceea de compensare a importurilor cu exporturile, economiceste, ratiunea pentru care se face
contrapartida, este aceea ca sa nu intervina un transfer de valuta peste frontiera .
Care sunt formele contrapartidei ?
Contrapartida imbraca in principiu 3 forme :
1. In primul rand, contrapardida axata pe contractul de vanzare-cumparare .
Ea imbraca doua subforme :
a) Prima subforma este aceea a contractelor paralele . Se numesc paralele deoarece se incheie cvasiconcomitent. Contracte de import si contracte de export , care sunt corelate in executarea lor . In sensul
ca, de principiu , o prestatie efectuata in contractul de import, este corelata cu o contra prestatie in
contractul de export . Ceea ce este esential, este faptul ca neexecutarea unei prestatii in contractul de
export ( adica in contractul dintre C si D ), permite partilor din contractul de import ( adica A si B ) sa
invoce exceptia de neexecutare a contractului . De asemenea, corelatia se produce in momentul
terminarii contractului , in sensul ca ele in principiu, sunt corelate si in momentul terminarii executarii
lor .
b) Este contrapartida prin unul sau mai multe contracte de import, corelate cu un contract cadru de export
in contrapartida . In acest caz se incheie cvasi-concomitent contractul de import , cu un contract cadru
de export in contrapartida .
Un contract cadru este un contract care naste obligatii de a face , in sensul de a incheia in viitor
contractele de export in contrapartida .
Contractul cadru de export nu genereaza obligatii de dare , adica de transfer a unui drept real .
Transferul dreptului real in contractele de export se vor realiza numai in momenul in care acele contracte vor fi
incheiatate in temeiul contractului cadru.

2.

3.

Cea de-a doua forma este contrapartida axata pe contractul de schimb : Inseamna ca importul si exportul ,
implica marfuri care se schimba una cu cealalta . In acest caz, nu se pune problema unui pret decat eventual
pentru diferenta . Contractele de schimb in operatiunea de contrapartida implica o forma complexa, adica
spre deosebire de schimbul civil care se executa uno ictu, in comertul international, schimbul se face prin
prestatii succesive .
A treia a categorie de contrapartida , este contrapartida axata pe contractul de cooperare economica
internationala . In acest caz exista un contract de import, dublat de un contract de cooperare economica
internationala . ex : Romania ( A ) importa materie prima titei brut , cu exporatorul strain sau cu alta parte ,
incheie un contract de constituire a unei societati comerciale, care este un contract de cooperare economica
internationala , avand ca obiect prelucrarea titeiului, iar exportul in contrapartida se realizeaza cu produsele
finite realizate in urma prelucrarii titeiului de pilda benzina.

Arbitrajul Comercial International

Arbitrajul Comercial International, este modalitatea specifica de solutionare a litigiilor din comertul
international .
Def: Arbitrajul comercial international este o jurisdictie /1 pentru solutionarea litigiilor comerciale
internationale /2 , arbitrabile /3 intre persoane de drept privat, sau intre acestea si persoane de drept public ,
actionand de iure gestionis /4 jurisdictie efectuata de un tribunal arbitral /5 compus din persoane neanvestite cu
autoritate publica denumite arbitrii /6 a carui competenta izvoraste din vointa partilor litigante sau in cazuri
exceptionale dintr-o conventie internationala /7 desfasurata pe baza unei proceduri speciale, /8 care se poate
finaliza printr-o hotarare definitiva si obligatorie pentru partile litigante /9 .
Din aceasta definitie rezulta urmatoarele ideile esentiale :
1. Arbitrajul este o jurisdictie , asta inseamna ca este o forma de jurisdictie , arbitrii sunt competenti sa
judece, adica sa aplice legea la o situatie de fapt concreta , astfel spus arbitrul are dreptul de a spune legea , din
acest punct de vedre arbitrajul se aseamana cu jurisdictia statala si este cea mai importanta asemanare dintre
arbitru si judecator.
2. Arbitrajul comercial international , solutioneaza litigii comerciale internationale , asadar obiectul
arbitrajului, il constituie litigii din comertul international . Natura arbitrajului este data de obiectul cauzelor pe
care il judeca .
3. Arbitrabililate : Arbitrajul solutioneaza litigii internationale arbitrabile. Arbitrajul nu solutionaeaza
toate litigiile ci numai cele care sunt arbitrabile .
Ce inseamna un litigiu arbitrabil ? - Un litigiu este arbitrabil in cazul in care legea permite partilor de a
incheia o tranzachie in litigiul respectiv. Pe a contrario nu sunt arbitrabile acele litigii in care partile nu pot
tranzactiona, cum ar fi de pilda in relatiile de familie , divorturile , succesiunile , anumite litigii privind
contestarea hotararilor pronuntate in adunarile genereale ale societatilor comerciale care sunt de competenta
exclusiva a instantei . ( Sunt doar cateva cazuri ).
Partile litigante : la arbitrajul comercial international , regula este aceea ca partile sunt persoane de drept
privat , societati comerciale sau PFA-uri . Exista posiblitatea ca sa fie deferit arbitrajului si un litigiu intre o
persoana de drept privat si o autoritate publica, adica o persoana de drept public, dar numai in cazul in care,
autoritatea publica actioneaza de iure gestionis , adica pe picior de egalitate juridica cu cealalta parte , nu de iure
imperii , nu ca putere suverana.
Urmatoarea idee : jurisdictia arbitrala este efectuata de un tribunal arbitral . Tribunalul Arbitral este
format din unul sau mai multi arbitrii , Tribunalul Arbitral este el insusi o entitate .
Tribunalul Arbitral este compus din arbitrii care sunt persoane fizice neanvestite cu autoritate publica /
statala . Judecatorul este un fuctionar public , face parte dintr-o categorie de organe ale statului , arbitrul este o
persoana privata, care trebuie sa indeplineasca o singura conditie , sa fie o persoana cu inlata specializare in
materia comertului international , cu reputatie nestirbita , care sa se bucure de increderea partilor.
Care este temeiul competentei arbitrilor?
De principiu competenta arbitrilor izvoraste din vointa partilor exprimata prin ceea ce se numeste
Conventia de Arbitraj .
In cazuri exceptionale , cand competenta arbitrajului izvoraste dintr-o conventie internationala,
arbitrajul se desfasora pe baza unei proceduri speciale , procedura arbitrala este o procedura speciala derogatorie
de la dreptul comun , ea se completateaza cu dispozitiunile din Codurile de procedura civila ( cel vechi si cel nou
).

Se finalizeaza printr-o hotarare, se numeste de regula sentinta arbitrala , care este definitiva si
obligatorie pentru partile litigante , partile litigante fiind obligate sa o execute de bunavoie .
Conventia de Arbitraj
Este temeiul competentei arbitrilor .
Ce este conventia de arbitraj ?
Conventia de arbitraj, este acordul de vointa al partilor prin care aceste convin ca un litigiu, prezent sau
viitor intre ele sa fie solutionat prin arbitraj.
Din definitie deducem doua forme ale conventie de arbitraj :
1. Prima este clauza compromisorie : este aceea forma a conventiei de arbitraj, prin care partile
convin ca un litigiu viitor , posibili a se ivi intre ele sa fie solutionat prin arbitraj .
Clauza compromisori este de regula o clauza inserata in contractul principal .
De regula fiecare Curte de Arbitraj are un model de clauza compromisorie .
Orice litigiu decurgand din , sau in legatura cu prezentul contract , inclusiv referitoare la incheierea ,
executarea ori desfiintarea lui, se v-a solutiona prin arbitrajul Curtii de Arbitraj internationale de pe lanaga
Camera de Comert si Industrie a Romaniei , in conformitate cu regulile de procedura arbitrala ale acestei Curti .
Hotararea arbitrala este definitiva si obligatorie .
2.

A doua forma este compromisul de arbitraj : este acordul de vointa ca litigiul sa fie supus
arbitrajului care intervine dupa ce litigiul s-a nascut .
Curtea de Arbitraj Comercial International de la Bucuresti are si un model de compromis .
In
mod esential in cuprinsul compromisului, trebuie mentionat obiectul litigiului ( adica ce anume vom supune
arbitrajului ), desigur in compromis putem sa stabilim si alte lucruri, de pilda, daca nu am spus numarul de
arbitrii, putem sa stabilim numarul de arbitrii.

Clauza compromisorie
A) In primul rand, analizam care sunt efectele clauzei compromisorii ? - are 2 efecte majore:
1. Ea elimina competenta de solutionare a litigiului de catre instantele de judecata ordinare
( adica
inlatura competenta instantelor de drept comun ) acesta este un efect negativ.
2. Al 2-lea efect, este un efect pozitiv : confera competenta Tribunalului Arbitral .
Doua idei decurg din aceste efecte :
a) In primul rand, judecatorul care constata, ca in contractul care este deferit spre judecare, exista o
clauza compromisorie, este obligata instanta sa decline competenta in favoarea Tribunalului
Arbitral .
b) A doua idee, este accea ca, eu ca arbitru, primul lucru pe care il fac in momentul in care am primit
dosarul, este sa imi verific competenta asupra acelui dosar, adica sa verific clauza compromisorie si
sa vad daca ea intradevar exista si este in favoarea mea.
B) A doua problema cu privire la clauza compromisorie, este : raportul dintre clauza compromisorie
si contractul principal in care ea este inserata . Acest raport se exprima prin sintagma : clauza
comprimisorie are o autonomie relativa fata de contractul principal.
Ce inseamna o autonomie relativa ? inseamna ca exista elemnete cand regimul juridic al
contractului nu afecteaza clauza compromisorie , asadar clauza compromisorie este autonoma fata
de contract , dar autonomia nu este absoluta, este relativa , asadar exista sitatii in care soarta
contractului determina si soarta clauzei compromisorie.
In ce anume consta autonomia ?
Autonomia consta in 2 idei esentiale :
a) In primul rand cauzele de rezolutiune, sau de reziliere ale contractului principal pentru neexecutare, nu
determina nevalabilitatea clauzei compromisorii , asadar arbitrul poate pronunta rezolutiunea contractului
pentru neexecutare fara ca prin aceasta sa isi submineze propria competenta, rezultata dintr-o clauza
existenta in acel contract .
b) Al doilea element major de autonomie : atat din punct de vedere al legii aplicabile , deci al dreptului
international privat, cat si din punct de vedere al aplicarii exceptie de ordine publica , regimul clauzei

compromisorii este diferit fata de regimul contractului , nu se aplica aceeasi lege contractului si clauzei
compromisorii.
De ce este relativa aceasta autonomie ?
Exista ceea ce se numesc clauze de nuliate convergenta. Anumite clauze de nulitate a contractului
principal, afecteaza si clauza compromisorie . De pilda , viciul de consimtamant , atunci cand incheierea
contractului a fost facuta de una din parti prin eroare, prin dol , prin violenta, consimtamantul acelei parti a fost
viciat, daca a fost viciat pentru contractul principal, este viciat si pentru clauza compromisorie inserata in
contract.
De asemenea, daca contractul in ansamblul sau, trebuie sa imbrace o anumita forma de pilda o forma
autentica , nevalabilitatea agentului instrumentator , atrage nevalabiliatea intregului contract.
Clasificarea arbitrajului :
Arbitrajul se poate clasifica dupa mai multe criterii ( doua din aceste criterii le vom analiza ) :
I.
In primul rand, primul criteriu, dupa caracterul temporar sau permanent al arbitrajului .
Din acest punct de vedre ( caracterul temporar, sau permanent ) exista arbitraj ad-hoc si arbitraj
institutionalizat.
Arbitrajul ad-hoc este acel arbitraj care este constituit pentru un singur litigiu ( Tribunalul Arbitral se
constituie pentru un singur litigiu ) si isi inceteaza existenta in momentul in care hotararea este pronuntata .
Cel mai frecvent exemplu de arbitraj ad-hoc, este cel potrivit Regulilor UNANCITRAL .
Arbitrajul institutionalizat este arbitrajul efectuat de catre o Curte de Arbitraj . El este un arbitraj
permanent, pentru ca acea Curte de Arbitraj, se constituie nu pentru un singur litigiu ( cum este arbitrajul adhoc ), ci se constituie pentru un numar nedeterminat de litigii , Curtile de Arbitraj au liste de arbitrii . Curtea
de arbitraj este institutia , de pe lista de arbitrii se constituie Tribunalul Arbitral care solutioneaza litigiul.
Arbitrajul institutionalizat se subclasifica dupa doua criterii principale :
A. In primul rand dupa competenta materiala - ratione materie, sunt :
a) Arbitraje cu competenta materiala generala . Marea majoritate, sunt Curti de Arbitraj cu
competenta materiala generala , adica ea poate judeca orice litigiu din orice domeniul al comertului
international .
b) O constituie Curtile cu competenta materiala specializata . Sunt acele Curti de Arbitraj constituite
de regula pe langa asociatii profesionale, sau pe langa burse de marfuri, care solutioneza numai litigiile
dintr-un anumit domeniu de activitate comeriala .
De pilda GAFTA Grain and Feed Trade Association - Asociata Comerciantilor cu Cereale si
Nutreturi, are o curte de arbitraj specializata in comertul cu cereale si nutret, care absoarbe imensa
majoritate a litigiilor specializate din acest domeniu de activitate .
B. Al doilea criteriu de subclasificare este dupa competenta teritoriala .
Dupa competenta teritoriala sunt :
a) Arbitraje cu competenta teritoriala generala , care solutioneaza litigii intre persoane din orice
tara a lumii , aici intra marea majoritate : Curtea de Arbitraj de la Bucuresti , etc.
b) Exista arbitraje cu competenta teritoriala regionala , care solutioneza litigiile dintr-o anumita
zona geografica, de pilda exista ceea ce se numeste NAFTA North American Free Trade
Agreement - solutioneza litigiile dintre SUA, Canada si Mexic.
c) Exista arbitraje cu competenta teritoriala bilaterala , care solutioneza litigiile numai intre doua
tari , adica intre persoane fizice si judidice din doua tari .
II.

A doua clasificare a arbitrajului priveste competenta arbitrilor .

Din punct de vedere al competentei, exista arbitraje care solutioneaza litigiile in drept strict - se numesc
arbitraje de jure , sau arbitraje care solutioneaza litigiilein echitate -se numesc ex equitate.
Deosebirea este : arbitrul in drept strict, este obligat sa solutioneze litigiul in temeiul unui sistem de
drept national , adica in temeiul a ceea ce am invatat la dreptul international privat ca se numeste lex cause ,
adica trebuie sa isi fundamenteze hotararea pe o lege, un izvor de drept dintr-un anumit sistem . Arbitrul in
echitate, este cel care are din partea partilor ( pentru ca partile sunt cele care spun daca arbitrajul este in drept
strict sau in echitate ) dreptul de a pronunta o hotarare in echitate, adica , arbitrul in echitate nu este obligat sa se
raporteze, sa aplice, neaparat un sistem de drept national si nici toate prevederile din acel sistem de drept
national .
Arbitrul in echitate are 2 limite majore :
- Una pe planul dreptului procesual , pentru ca echitatea se poate exprima si pe plan procesual . Pe
plan procesual, limitele mele stau in respectarea celor 3 principii fundamentale ale procesului civil disponibilitatea , contradictorialitatea , si respectarea dreptului partilor la aparare.

Pe planul dreptului material , arbitrul in echitate nu poate sa incarce dispozitiunile de ordine

publica de drept international privat, din sistemul de drept care constituie lex causae.

Aspecte legate de Curtea de Arbitraj Comercial Internaional de pe lng Camera de Comer i

Industrie a Romniei
Aceasta Curte de Arbitraj are 2 Regulamente esentiale , dupa care este organizata si functioneaza :
1. Primul este Regulamentul privind organizarea si functionarea Curtii de Arbitraj . Acest
Regulament de organizare si functionare este in vigoare din iunie 2014. A fost publicat in MO .
Care este natura juridica a Curtii de Arbitraj ? art. 1 din Regulamentul privind organizarea si
functionarea, prevede ca aceasta Curte de Arbitraj, este o institutie permanenta de arbitraj, fara
persoanlitate juridica , indepedenta in exercitarea atributiilor ce ii revin , organizata si functionand,
in conformitate cu legea camerelor de comert din Romania Legea Nr.335 din 2007.
Cateva idei :
In primul rand este o institutie permanenta de arbitraj, deci face parte din categoria arbitrajului
institutionalizat.
Nu are persoanlitate juridica proprie , persoanlitate juridica are Camera de Comert si Industri a
Romaniei , ea este insa indepedenta in exercitarea atributiunilor ce ii revin , asta inseamna ca nici un fel de
ingerinta nu poate exista din partea Camerei de Comert, in activitatea jurisdictionala a Curtii, decat din punct de
vedere organizatoric/administrativ.
Cadrul juridic este creat din aceasta Lege, respectiv Legea 335 din 2007 . Sediul Curtii este la Bucuresti
.
Care sunt atributiile Curtii de Arbitraj ?
Curtea de Arbitraj indeplineste doua atributiuni majore :
1. In primul rand, organizeaza si administreaza, solutionarea litigiilor interne si internationale prin
arbitraj institutionalizat, in conditiile prevazute in regulile de procedura arbitrala ale Curtii .
NU se confunda cu Tribunalul Arbitral .
2. A doua competenta este : asigura organizarea unui arbitraj ad-hoc, in cazul in care partile au optat
prin conventia arbitrala pentru aceasta modalitate de arbitraj .
Cel mai important document pe temeiul caruia Curtea de Arbitraj de la Bucuresti solutioneaza litigiile,
sunt regulile de procedura arbitrala ( au fost publicate in ultima varianta la 5 iunie 2014 publicate in MO a
Romaniei ).
Aspecte din aceste reguli de procedura :
In primul rand competenta Curtii : Curtea organizeaza si administreaze solutionarea litigiilor interne si
internationele pe calea arbitrajului institutionalizat, daca partile au incheiat in acest sens, o conventie arbitrala si
au sesizat Curtea in temeiul acestor regului .
Ce inseamna litigiul arbitral ?
Regulile definesc litigiul arbitral ca fiind orice litigiu izvorand dintr-un contract, sau in legatura cu
contractul, inclusiv referitor la incheierea, interpretarea, executarea sau desfiintarea lui, precum si din alte
raporturi juridice arbitrabile .
Asadar, competenta Curtii este de principiu de a solutiona litigiile contractuale , de aceea contractul este
mentionat in primul rand, incheierea, interpretarea, executarea sau desfintarea lui, dar Curtea este totodata
competenta sa solutioneze si litigii extracontractuale , adica din litigii izvorate dintr-un fapt juridic licit, sau pe
un delict civil care este un fapt juridic ilicit, cu, desigur conditia ca el sa izvorasca dintr-un raport comerial
international .
Competenta Curtii nu este numai pentru litigii internationale, este si pentru litigii interne si sunt definite
:
- litigiul internatioanl, este cel din care decurge din raporturi juridice cu element de extraneitate.
- litigiul intern, este cand partile au nationalitatea sau cetatenia romana , iar raportul juridic nu
contine elemente de extraneitate care sa puna in discutie aplicarea unei legi straine .
Temeiul competentei Curtii, il constituie Conventia arbitrala .

Regulile prevad : Conventia arbitrala trebuie incheiata in scris , fie sub forma unei clauze
compromisorii inscrisa in contractul principal, fie sub forma unei intelegeri de sine statatorea denumita
compromis.
Si apoi este definita , clauza compromisorie este cea prin care partile convin ca litigii ce se vor naste din
contract sa fie solutionate prin arbitraj , apoi este mentionata ideea clauza compromisorie este independenta de
valabiliatea contractului in care este inscrisa .
Apoi este definit compromisul : este acordul prin care partile convin ca un litigiu ivit intre ele, sa fie
solutionat pe calea arbitrajului , aratandu-se obiectul litigiului .
Prevederi legate de constituirea Tribunalului Arbitral .
Tribunalul este format fie dintr-un arbitru unic , fie din trei arbitrii ( dintre care unul este
supraarbitru ) . Daca partile nu au stabilit numarul arbitrilor, regula este de trei . In cazul in care sunt trei arbitrii,
fiecare parte numeste cate un arbitru, iar cei doi arbitrii numesc supraarbitrul , iar in cazul in care nu se inteleg ,
desemnarea supraabrbitrului se face de Presedintele Curtii de Arbitraj .
Cine poate fi arbitru ?
Regulile prevad ca orice persona care are capacitate deplina de exeritiu a drepturilor , poate sa fie
arbitru daca se bucura de o reputatie nestirbita si are o inalta calificare si experienta profesioanal , in domeniul
dreptului privat, a relatiilor interne economice si internationale , sau al arbitrajului comercial .
Arbitrii sunt inscrisi pe o lista de arbitri, trebuiesc indeplinite anumite conditii , trebuie completat un
chestionar in care candidatul raspunde la o serie de intrebari mentionata mai sus
( reputatie,
specializare etc.) .
Tribunalul Arbitral este invenstit cu solutionarea unui litigiu determinat potrivit regulilor , el este cel
care v-a pronunta hotararea arbitrala.
Arbitrii sunt independenti si impartiali in indeplnirea atributiilor lor jurisdictionale, ei nu sunt
reprezentantii partilor.
Abitrii pot fi numiti prin Conventia de Arbitraj , chiar prin clauza compromisorie sau prin compromis ,
de regula, arbitrii sunt numiti de reclamant prin cererea de arbitrare si de parat prin intampinare .
Fiecare dintre arbitrii, este obligat dupa ce este desemnat, sa dea o declaratie de acceptare a misiunii de
arbitru .
Pot sa refuz misiunea de arbitru, insa daca accep aceasta misiune, trebuie sa declar ca sunt independent
si impartial , nu am avut relatie cu partile sau cu avocatii lor, sau cu reprezentantii lor de natura a pune la
indoiala independenta si impartialitatea, imi verific incompatibilitatiile , trebuie sa declar ca eu cunosc regulile
de procedura arbitrala si ca eu sunt dispus sa le respect, declar de asemenea ca pot afecta timpul necesar pentru
desfasurarea arbitrajului si pentru pronuntarea sentintei .
In principiu regulile de recuzare si de incompatibilitate a arbitrilor sunt similare celor pentru judecatori .
Regulile prevad un termen in care arbitrajul trebuie sa pronunte sentinta , ca regula termenul este de 6 luni , dar
exista anumite cauze de suspendare a acestui termen , de pilda in cazul s-a facut o cerere de recuzare a unuia
dintre arbitrii pe durata solutionarii acelei cereri, sau s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate . Daca termenul
este depasit si nu a intervenit nici un motiv de suspendare, arbitrajul devine caduc si Curtea este obligata sa
indrepte dosarul catre instanta de judecata competenta.
Elemente de procedura
Arbitrajul incepe cu o cerere de arbitrare facuta de reclamant, care trebuie sa contina toate elementele
unei cereri de chemare in judecata din Codul de Procedura Civila, in plus cateva elemente , in mod esential
indicarea Conventie de Arbitraj ( clauza compromisorie sau compromis, pentru ca s-a spus ca arbitrii trebuiesc
sa isi verifice propria competenta ) . De asemenea trebuiesc prevazute denumirile partilor, elementele lor de
identificare , valoarea litigiului ( pentru ca se calculeaza o taxa arbitrala), obiectul cererii . In anexa la regulile
de procedura, exista norme privind taxele si cheltuielile arbitrale, care reglementeaza aspectele de natura fiscala,(
cum anume se calculeaza taxele arbitrale in functie de obiectul cererii ).
Trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza fiecare capat de cerere , apoi
probele pe care se intemeiaza reclamantul . Daca este vorba de martori cu indicarea numelui lor, daca este
vorba de expertiza - cu indicarea obiectivelor expertizei, de asemenea semnatura reprezentantului partii si daca
este persona juridica si stampila .
Cererea se inregistreaza la secretariatul Curtii, ea poate fi comunicata paratului direct de catre
reclamant, sau prin grija secretariatului Curtii .
Paratul poate sa formuleze intampinare . Intampinarea nu este obligatorie .
In intampinare , paratul va preciza exceptiile referitoare la cererea reclamantului , raspunsul in fapt si in drept la
pretentii, probele in aparare , arbitrul pe care paratul il propune . In cazul in care una din parti : de regula paratul,
nu propune arbitru , arbitrul v-a fi numit de catre presedintele Curtii , de asemenea paratul poate depune cerere

reconventionala , daca are pretentii impotriva reclamantului decurgand din acelasi acord juridic . Cererea
reconventionala trebuie depusa in termenul pentru depunerea intampinarii, adica in 20 de zile de la primirea
cererii de arbitrare.
Tribunalul Arbitral poate lua masuri asiguratorii pe parcursul porocesului . Partiile pot fi reprezentate in
fata Tribunalului Arbitral prin avocat sau prin consilier juridic , dar nu este obligatoriu , se pot apara si prin
reprezentantul propriu.
Prima zi de infatisare, este ziua in care partile legal citate pot pune concluzii . La prima zi de infatisare,
Tribunalul Arbitral intreaba partile daca au obiectiuni in legatura cu competenta Curtii, cu constituirea
completului, daca cunosc regulile de procedura arbitrala.
Sedintele de arbitraj sunt conduse de supraarbitru, dar oricare din arbitrii au dreptul sa se adreseze
partilor bineanteles cu aprobarea supraarbitrului.
Neprezentarea partii in litigiu nu impiedica dezbaterea litigiului. Nu exista procedura de suspendare,
chiar daca ambele parti sunt absente, litigiul se solutioneaza , desigur partile pot solicita amanarea cauzei de
regula o singura data si pentru motive temeinice .
Probele sunt cele pe care partiile le solicita, in principiu Tribunalul Arbitral nu propune probe decat in
cazul in care considera ca acest lucru este absolut necesar .
Asculatrea martorilor si expertiolor se face fara prestare de juramant , dar supraarbitrul le atrage atentia
sa spuna adevarul .
Partile pot conveni asupra probelor si asupra modulrilor de administrare, mai ales in ceea ce priveste
modul de administrare a probei cu expertiza .
Dupa fiecare sedinta de arbitraj, se redacteaza o incheiere de sedinta, in care sunt mentionate prezenta
partilor si cine a fost prezent, reprezentantii lor, modalitatea de indeplinire a procedurii de citare daca nu au fost
prezenti, o scurta descriere a desfasurarii sedintei , motivele pe care se intemeiaza solutiile Tribunalului Arbitral
si desigur dispozitivul incheierii prin care se dispune amanarea cauzei, admiterea unei probe, respingerea unei
probe, admiterea unei exceptii etc.
Procedura abitrala se finalizeaza printr-o hotarare arbitrala denumita sentinta . Se poate pronunta si
o hotarare de expedient in cazul in care partile au incheiat o tranzactie. Daca se renunta la aplicare, sau se
renunta la drept procedura se finalizeaza printr-o incheiere.
Solutionarea litigiului de catre Tribunalul Arbitral, se face in temeiul contractului, al normelor de drept
aplicabile , cum spun regulile tinand seama si de uzantele comerciale si de principiile generale de drept. Arbitrii
pot solutiona litigiul in echitate daca partiile i-au conferit aceasta putere .
Hotararea arbitrala se i-a cu majoritate , ea trebuie motivata , arbitrul care are o alta parere v-a intocmi
o opinie separata, cand are o alta opinie cu privire la solutie , arbitrul poate sa pronunte si o opinie concurenta ,
care se pronunta in cazul in care desi sunt de acord cu dispozitivul, nu sunt de acord cu motivarea, sau cu o
partea din ea.
Ce cuprinde sentinta ?
Cuprinde : Componenta nominala a Tribunalului Arbitral, numele asistentului arbitral, locul si data
pronuntarii sentintei , datele de identificare ale partilor si reprezentantilor lor , mentionarea conventiei arbitrale
in temeiul careia litigiul s-a judecat de arbitraj , obiectul litigiului si sustinerile pe scurt ale partiilor, motivele de
fapt si de drept ale sentintei, dispozitivului, semnaturile arbitrilor.
Partile pot face cerere de indreptare de eroare materiala , de lamurire sau de completarea a
dispozitivului .
Sentinta arbitrala se comunica partilor , sentinta este definitiva si obligatorie , ea se aduce la indeplinire
de buna voie de catre partea care a cazut in pretentie , daca partea nu executa de buna voie potrivit
dispozitiunilor noului Cod de Procedura Civila modificate in octombrie 2014, hotararea se investeste cu formula
executorie de catre instanta de judecata si v-a fi executata intocmai ca si o hotarare judecatoreasca .
Regulile prevad cateva dipozitiuni speciale privind arbitrajul international :
- Sunt aplicabile Conventiile la care Romania este parte.
- Partile pot sa determine legea aplicabila fondului arbitrajului.
- Locul arbitrajului poate fi in Romania sau in strainatate .
- Limba arbitrajului poate fi si o limba straina, o limba de circulatie internationala.
- In ceea ce priveste probele , partile pot aplica regulile privind administrarea probelor in arbitrajul
international , adoptate de Asociatia Internationala a Avocatilor .
Hotararea arbitrala nu poate fi atacata pe caile de atac pe care poate fi atacata o hotarare judecatoreasca ,
nu poate fi atacata decat prin ceea ce se numeste actiunea in anulare . Motivele de actiune in anulare sunt
reglementate in art. 608 Cod de Procedura Civila :
a) Litigiul nu este susceptibil de solutionare pe calea arbitrajului , asta inseamna ca nu este arbitrabil.

b) Tribunalul Arbitral a solutionat litigiul fara sa existe o conventie de arbitraj , sau in temeiul unei
conventii de arbitraj nule ori inoperante .
c) Tribunalul Arbitral nu a fost constituit cu conventia arbitrala.
d) Partea a lipsit la dezbateri si procedura de citare nu a fost legal indeplinita .
e) Hotararea a fost pronuntata dupa termenul, in principiu de 6 luni, in care arbitrajul trebuia sa se
finalizeze .
f) Tribunalul s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut - asta inseamna ultra petita , sau a dat
mai mult decat ce a cerut - asta inseamna plus petita partium .
g) Hotararea nu contine dispozitivul si motivele, nu arata data si locul pronuntarii, ori nu este semnata de
arbitrii .
h) Hotararea incalca ordinea publica , bunele moravuri sau dispozitiile imperative ale legii .
i) Daca, dupa pronuntarea hotararii arbitrale , Curtea Constitutionala, a declarat neconstitutionala o
dispozitie legala pe care hotararea s-a intemeiat .
Competenta de solutionare a actiunii in anulare revine Curtii de Apel in circumscriptia careia a avut loc
arbitrajul , in cazul nostru este vorba despre Curtea de Apel Bucuresti. Actiunea poate fi introdusa in termen de o
luna din momentull comunicarii .
Intampinarea este obligatorie in fata tribunalului , instanta competenta putand in cazul in care admite
actiunea in anulare, sa rejudece cauza sau sa o trimita spre rejudecare Tribunalului Arbitral .