Se vorbeste de trauma Trianonului.

Oare, trauma nu se datoreaza iluziilor, cand realitatea

adevarata loveste realitatea iluzorie, adica iluziile se lovesc de realitate adevarata?!
Nationalismul maghiar iluzoriu, in Trianon a fost spulberat de realitatea istorica adevarata.
Existenta iluzorie unui popor a fost lovit de realitatea cruda a istoriei. Cand omul, sau
comunitatea nu se confrunta cu situatia data, recunoscand ca traia in iluzii, acceptand
realitatea cruda adevarata, renuntand de iluzii, si continua sa sustine in continuare iluziile
spulberate, visand cu ele in formele sale de odinioara, se traumatizeaza. Factorul care
traumatizeaza este realitatea cruda, care spulbera iluziile. Trauma se produce din cauza, ca
respectivul nu se confrunta, nu se renunta de iluzi, acceptand realitatea data, reala! Si azi,
nationalismul maghiar traieste trauma, ca nu se confrunta cu trecutul iluzoriu a
nationalismului maghiar, sustinand iluzia istorica a nationalismului maghiar.
Dar spune Eugen Drewermann, teolog romano catolic si psiholog jungian, ca cine se
traumatizeaza din cauza unui eveniment, deja era traumatizat in trecut. Credinta exagerata
in fortele proprie, poate sa-si aduca dupa sine, chiar prabusirea, ca orice exagerare este o
necrdinta in sine. In astfel de traume, frustrari a avut parte maghiarimea in cursul istoriei.
Credinta exagerata in forte proprie este o iluzie! Care, daca va fi invins, se produce o trauma.
Traumele se produc pe urma neincrederi in sine, pe baza fondului interior ascuns, ontologic,
si pe urma increderi pe forte proprie exclusiv exterioara. Trauma se produce pe baza
neincrederi in sine unui popor, cand fondul increderi adevarate, cel ontologic, este inlocuit, cu
o iubire de sine falsa unui comunitate, cu unui hybris al comunitati.
Pe urma orice iluzie se pedepseste cu contrariul sau, adica cu prabusirea a iluziilor. Din cauza
asta putem spune, ca adevarata cultura unui popor care si pastreaza pe el, este intelepciunea,
spiritualitatea sa milenara, increderea sa, in fondul ontologic al existentei. Ce fereste unui
popor, nu este agatarea cat mai rigida la niste forme culturale moarte, sub pretextul pastrari
identitati si a traditiei. Ce fereste unui popor, este instinctul sau in adancul fiintei sale, unde se
ascund intelepciuni multimilenara, care intelepciuna se fereste comunitatea de iluzi, de iubire
de sine iluzorie, de grandomanie, care aduce dupa sine prabusirea si pe urma prabusirea cu
trauma.
Traumele au la fond, pierderea contactul cu fortele vitale ale adancimi comunitati. Putem sa
zicem, ca la fond, asta este prima "trauma" principala care loveste comunitatea. Dupa ce
urmeaza cand constiinta comunitati se indeparteaza de adancimile sale de intelepciuna
multimilenara, nu se asculta de ea. Din cauza, ramana neajutorat de adancimile sale, incepe
sa-l construiasca, numai prin forte proprie exterioara, constructiile hybrisului, ca sa
inlocuiasca ajutorul adanc pierdut. Problemele nationalismelor de azi, ca sunt constructiile
hybrisului, din cauza pierderi instinctului adevarat al supravietuiri. Prin nationalisme,
identitatea s-a exteriorizat, cand adevarata identitate, care adevarat este identic cu sine, cu
sinele ascuns, este cel ascuns. Nationalismele se revendica pastrarea identitati, supravietuirea,
cand ei sunt numai produsul pierderi fortelor vitale adevarate spirituale!
Identitatea exteriorizata este fortata, se pastreaza prin efort, se obtine prin efort. Cand pe cel
ascuns, o sa primim, ca este daruit, ca viata. Viata noastra este daruit de inaintasi nostri. O
privire organica a identitati neamului se gandeste in primire, in daruire, ca tot ce este
complet, deplin, se daruieste si se primeste. Samanta se daruieste pamantului, ca sa pamantul
daruiasca inapoi omului, in forma manifestata a deplinatati.
Numai deplinul poate sa-l daruiasca pe sine, pe sinele ascuns interior, care este adevarat el!
Identitatea adevarata, adica spirituala unui neam, este deplinul spiritual, care se transmita
prin daruire spirituala, si nu prin invatare exclusiv rationala, nu prin stocare exclusiv
rationala, asa pastrand in forma sa moarta materiala numai! Ne sustine ce depaseste pe om si
comunitatea sa, prin deplinatatea sa! Numai ce ne depaseste ne apara, ne putem apara prin
el! Ca asa este arata si imaginarul de baza a culturi omeniri, toti sunt semnele deplinatat,
pomul, muntele, raul, pasarea, semnele verticalitati, care arata ca existenta omului este
sustinut exclusiv de veerticalitate, care reprezinta legatura intre cer si pamant. Orice
comunitate, cu identitate adevarata, reprezinta o legatura intre Cer si pamant!